FILOCALIA

SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFIN Ţ ILOR P Ă RIN Ţ I

CARE ARAT Ă CUM SE POATE OMUL CUR ĂŢ I ,
LUMINA Ş I DES Ă VÎR Ş I

Volumul VII

S C R I E R I D E:
NICHIFOR DIN SINGUR Ă TATE, TEOLIPT AL FILADELFIEI ,
SFtNTUL GRIGORIE SINAITUL, SFÎ NTUL GRIGORIE P ALAMA

TRADUCERE, INTRODUCERE Ş I NOTE

de Pr. Pro!. DUMITRU ST Ă NILOAE

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROM Â NE
B U C U R EŞ T I 1 9 7 7—
 CUVÎNT PLIN DE MULT FOLOS
DESPRE RUGĂCIUNE, TREZV1E
ŞI P A Z A I N I M I I
AL LUI
NICHIFOR DIN SINGUR ĂTATE
 Nichifor din singurătate

Scurtă notă biografică

Despre timpul î n oare a tr ă it Nichifor din singur ă tate nu

-
se ş tia nimic sigur p î n ă ce n am aflat şi publicat noi un text
din Cuv î ntul II din Triada II al sf î ntului Grigorie Palama con -
tra lui Varlaam ş i anume : « Pentru cei ce se liniştesc cu sfin -
ţenie » » ( oirep xcov ispute TjauXaCovxeov xtov oaTepov 6 BeuxepoS) .
Apă r î nd pe acest Nichifor , atacat de Varlaam din pricina
« Metodei » rug ă ciunii lui Iisus pe care a scris-o, sf î ntul Gri -
gorie Palama zice : « Dar mai mult decî t contra tuturor şi a
î ndreptat vehemen ţ a cuvî ntului f ă r ă ruşine contra celor scrise
-
despre rug ăciune de către cuviosul şi m ă rturisitorul Nichifor ,
care a dat frumoas ă m ă rturisire, şi de aceea a fost condam -
-
nat de primul î mpă rat Paleolog , care a cugetat cele ale lati -
nilor ; Nichifor , care fiind de neam dintre italieni , s- a alipit
credin ţ ei noastre ortodoxe şi care deodat ă cu patria sa a le -
pă dat şi cele pă rinteşti şi a socotit mai scumpă credin ţ a noas-
tr ă ca a sa , pentru cuvî ntul adev ă rului care e la noi. Şi venind
la aceasta , a ales via ţ a cea mai curat ă , adică pe cea singu -
ratică . Iar ca loc de locuit alege pe cel cu nume sf î nt , care
este î ntre lume şi cele mai presus de lume , Ataş ul , care e
că minul virtu ţ ii. Şi aci se arat ă m.ai îmit îi ştiind să fie că -
l ăuzit , supumndu -se celor mai de frunte dintre pă rin ţ i. D î nd
acelora timp î ndelungat dovada smereniei sale , î nva ţă de la
ei arta artelor , adică experien ţ a lini ş tirii ( isichiei ) şi devine
că l ă uz ă celor ce se exercit ă î n lumea cuget ă rii pentru lupta
contra duhurilor r ă ut ăţ ii. Acestora le -a alcătuit şi o culegere
de î ndrum ă ri de-ale pă rin ţilor , care î i preg ă teş te pentru ne -
voin ţ e , r î nduieşte felurile luptelor , arat ă r ăspl ă tirile şi des -
crie cununile biruin ţei. Apoi , pe l î ng ă acestea , fiindc ă vedea
8 FILOCALIA

pe mul ţi dintre î ncepă tori neputînd stăpîni nici m ăcar î n

parte nestatornicia min ţ ii , le î ntocmeşte şi un procedeu prin
care să poat ă frî na pu ţin Impr ăş tierea şi mişcarea imagina
ţ iei ei.
-
-
Acest filosof , Varlaam , şi a îndreptat deci spre acesta
multa deşteptăciune ca pe un foc ce se atinge de o materie
ce-i st ă î n cale, neru şin î ndu -se de acea fericit ă m ă rturisire
şi de exilul pentru ea , neru şin î ndu-se de cei ce au petrecut
î mpreun ă cu el şi au fost î nvăţa ţ i de el î n cele dumnezeieş ti,
care pe urm ă s - au ar ă tat sare pă m î ntului şi lumin ă lumii şi
lumin ători ai Bisericii ». Şi Palama numeşte î ntre aceştia î n
primul r î nd pe Teolipt al Filadelfiei. Aceştia din urm ă au fost
la r î ndul lor î nvăţă torii unor bă rba ţ i « ce practică şi acum
această vieţ uire » , deci î n vremea lui Palama, fiind calomnia ţ i
pentru ea de Varlaam 1.
Din acest text află m aşadar că Nichifor a fost italian şi
catolic , că a î mbr ăţişat ortodoxia , s-a aşezat î n Atos cu mult
î nainte de 1274, c î nd î mpăratul Mihail VIII Paleologul a pri -
mit unirea cu Roma , că pu ţ in după aceea {pe la 1276) a fost
exilat din Atos î mpreun ă cu alţi monahi pentru î mpotrivirea
ce o f ă ceau hot ă r î rii î mpă ratului 2. î n locul de exil , care se
pare că era una din insulele pustii din Marea Egee 3 î n ale
c ă rei diferite insule au fost exila ţi cei ce se î mpotriveau unirii
cu Roma , î ntre cei ce au petrecut cu Nichifor a fost şi Teolipt ,
care a î nv ăţ at de la Nichifor metoda rugăciunii ne î ncetate,
deprinsă de Nichifor în Atos.
î ncă î nainte de a fi fost trimis î n exil şi de a fi fost acolo
dască lul unor ucenici în metoda rugă ciunii lui Iisus , Nichifor

^
avusese în Atos un «seminar » (cppovxiax ptov) şi str î nsese î n
jurul s ă u un numă r de ucenici , deşi Nicodim Aghioritul î n
nota biografic ă din Filocalia greacă afirmă că Nichifor s- a
. .
1. Noi am publicat acest text dup ă Cod Coisl 100, f 157 r v î n . .- .
lucrarea Via ţ a şi î nvăţătura siî ntului Grigorie Palama , Sibiu 1938, p 54 57,
iar mai î nainte î n « Anuarul Academiei Teologice» din Sibiu, 1930, p. 8 10.
. ——
Acum, dup ă publicarea operei lui Palama sub î ngrijirea lui P Hristou : .
, ,
rfjTj'foptou TOU IJaXczpia za eu 77 pa îxp.ctta textul acesta poate fi citit î n aceast ă

.
.
oper ă, î n voi. I , Salonic 1962, p 508 509.— . .
2. Sf Grigorie Palama , Cuv . II Triada I , la P Hristou, voi I , p 405 : .
pustii locuri ale Sf î ntului Munte » .
-
« Petrec î nd mul ţ i ani î n pustie şi î n liniş te, s a retras apoi î n cele mai

. .
3. G Pachymere, De Michaele Paleologo, lib V PG. 143, Col. 874.
NICH1FOR DIN SINGURĂ TATE 9

î ndeletnicit cu metoda liniştirii î n singur ătate. Dar am v ă zut

că Palama spune că a fost călă uza mai multor ucenici, că rora
le lă să ca regulă « metoda » sa 4. Probabil că Nichifor a alter-
nat singur ă tatea cu grija că lăuzirii altora. î n orice caz î n
vechile manuscrise româ neş ti el e numit Nichifor din singu -
r ă tate , urm îndu-se probabil afirma ţ iei lui Nicodim Aghioritul.
Se pare c ă el ar fi alcătuit în Atos ş i un Cuv î nt despre pur -
cederea Sf î ntului Duh , î mpotriva latinilor , sau chiar mai multe
scrieri î mpotriva lor 5-
—
Dac ă Teolipt a murit pe la 1324 1325, iar Nichifor a fost
—
—
dasc ă lul lui î ntre 1276 1278, acesta din urm ă trebuie s ă se
fi n ă scut pe la 1215 1220 şi s ă fi murit pe 'la 1290 1300 . —
Metoda de rugăciune a lui Nichifor e numit ă de Nicodim
Aghioritul î n Filocaî ia greacă : « Cuvî nt despre trezvie şi des-
pre păzirea inimii » ( X 070C uepl v eaK xal cpoXax 7j ;< xapStas ).
^
Metoda propriu-zisă e precedată de un şir de fragmente din
vieţile mai multor pă rinţi anteriori, sau de scurte rezumate
ale vie ţilor lor, aşa cum spune şi sf î ntul Grigorie Palama. Dar
la sf î r ş itul fiec ă rui fragment, Nichifor face un scurt comentar
care vrea să arate pe p ă rintele respectiv ca pe un om care
a practicat p ă zirea sau adunarea min ţ ii î n l ă untru , pentru ca
astfel să dea un temei « metodei » sale.
Lucrarea este scris ă î ntr-o limb ă simpl ă spre folosul c î- t
mai multor monahi. Aceast ă form ă a fost î nc ă un motiv pen -
tru care Varlaam , m î ndru pe specula ţ ia lui scolastic ă , a avut
cuvinte de dispre ţ pentru Nichifor. Sf î ntul Grigorie Palama ,
apă r î nd scrierea lui Nichifor de reproşurile lui Varlaam ,
spune î n continuare c ă acesta nu s -a ruşinat de atî t de mari
-
ucenici pe care i a avut Nichifor , «ci faptul că ea a fost com -
pus ă de acela în mod simplu şi nemeş teşugit l - a mişcat la
contrazicere şi din aceasta a putut s ă -ş i ia şi argumentele...
Dar î nţ eleptul acesta nu a putut să r ă stoarne nici cuvintele
acestea simple, înainte de a le str î mba ».
4. Vezi şi Cod . Lavr. 1626 , ff . 149— 153 , la P . Hristou , op . cit .
p . 329.
5 . J . Meyendorff , Introduction a Vetude de Gregoire Palamas , Paris ,
1959, p. 31 ş i P. Hristou , op . cit . p . 329, nota 56. P. Hristou presupune c ă
o parte din Cuvîntul despre purcederea Si . Duh se păstreaz ă î n Cod. Moscv.
Syn. 208, sub titlul : * r7:od £ Xt ,x. ot aoXXoYiGfAoi rcepl e%7top £ vaea) C xoo ' A *]flou
ITve 6|i.aT0C « .
IO FILOCALIA

In Cuvî ntul al doilea dintre cele din ţ ii (.publicat de noi

î n studiul citat ) ş i î n Cuv î ntul al doilea dintre cele din urmă ,
pentru cei ce se lini ş tesc , sau despre rug ăciune , ale Iui Palaina ,
pe care -1 vom prezenta î n acest volum , acesta ap ă ra î n amă -
munt « Metoda » lui Nichifor.
Metoda aceasta a fost şi ea tradus ă î n rom â ne ş te şi mult
copiat ă î n m î n ă stirile noastre sub titlul de « Cuv îint pentru
pă zirea inimii, plin de mult folos » al lui Nichifor din singu -
r ă tate 6.

6. A se vedea d. ex. ms. 16 ( miscelaneu ) , secolul XVIII , din Biblio -

teca m î n ăstirii Neam ţ , f . 81 r.-83 v ; ms. 29 sec. XVIII , f . 3 r .-7 v. j ms. 39,
secolul XVIII f , 60 v .- 61 v. ( text neterminat ) ; ms . 51 din 1801 , f . 83 r . -87 v .
( Nichifor Monachul , Cuv î nt de mult folos pentru p â zirea inimii ) Dup ă .
Pr. D. Fecioru , Manuscrisele Sfintei Min ă stiri Neam ţ u , î n manuscris pp. 40 ,
69, 105, 155. Se mai g ăseşte î n ms. 22 ( miscelaneu ) din Biblioteca Patriar -
—
hiei Rom â ne, î ncep, secolului XIX , f . 39 43, cu acelaşi titlu incomplet.
Vezi la Pr. D. Fecioru , Catalogul manuscriselor rom â ne ş ti din Biblioteca
—
Patriarhiei Rom â ne , î n Studii teologice , XII , 1960, nr. 5 6 p. 453.
 Cuv înt despre rugăciune
Al lui Nichifor din singură tate

Cei ce sî nteţi stă pî niţ i de dorul de a avea parte de

mărita, dumnezeiasca şi luminoasa arătare a M î ntuito-
rului nostru Iisus Hristos ; cei ce voiţ i să primiţi î n sim-
ţirea inimii focul cel mai presus de ceruri ; cei ce vă sî r-
guiţi să ajungeţi cu cercarea şi cu simţ irea la î mpăcarea
cu Dumnezeu ; cei ce aţ i lăsat toate ale lumii, ca să aflaţ i
şi să agonisiţi comoara cea ascunsă î n ţarina inimilor
voastre ; cei ce voiţi să vă aprindeţi î ncă de aici cu lumină
candela sufletelor şi aţ i lepă dat toate cele de aici ; cei ce

—
î ntru cunoştinţă şi cercare voiţi să cunoaşteţi şi să pri-
miţ i împă răţia cerurilor, află toare î n lă untrul vostru
veniţ i să vă ar ăt ştiinţa vieţ uirii paşnice sau cereşti, sau
mai bine zis metoda care duce pe lucră torul ei , f ă ră oste-
neală şi f ă ră multă sudoare, la limanul nepătimirii. E o
metodă care nu se lasă speriată de nici o amăgire sau
î nfricoşare din partea dracilor , î nfricoşî ndu-se numai
atunci cî nd petrecem afară de viaţa pe care v-o î nf ăţ işez ,
depă rtaţ i de ea prin neascultare. Aşa s-a î nt î mplat odi-
nioară cu Adam, care, neavî nd grijă de porunca lui Dum-
nezeu , ci î mprietenindu-se cu şarpele şi socotindu-1 pe
acesta vrednie de crezare şi hră nindu-se astfel cu fruc-
tul amăgirii, s-a aruncat jalnic î n pră pastia mor ţ ii, a î n-
tunericului şi a stricăciunii şi a atras î mpreună cu sine
pe toţ i cei de după el.
Deci î ntoarceţ i-vă, sau , mai drept vorbind, să ne î n-
toarcem, fraţilor , spre noi î nşine, lepă dî nd cu totul sfa-
12 F1LOCALIA

tul şarpelui şi umblarea după cele ce ne trag î n jos. Căci

nu putem ajunge la î mpăcarea şi la familiarizarea cu
Dumnezeu , pî nă ce nu ne î ntoarcem, sau mai bine zis
pî nă ce nu intră m î n noi î nşine, pe cî t ne este cu putinţă.
Ceea ce e minunat este că , desf ăcî ndu-ne de rătăcirea
prin lume şi de frica de şarpe, ne alipim str î ns de î mpă-
răţia cerurilor aflătoare î n lă untrul nostru. De aceea vie-
ţ uirea călugă rească s-a numit arta artelor şi ştiin ţ a ştiin-
ţelor , pentru că ea nu ne pricinuieşte ceva asemă nător
lucrurilor acestora stricăcioase. î n care ne î nfundă m ,
mutî ndu-ne mintea la ele de la cele mai î nalte, ci ne
f ăgăduieşte bunătăţ i străine şi tainice « pe care ochiul nu
le-a vă zut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu
s-au suit » (1 Cor. II, 9 ). De aceea, «lupta noastră nu este
î mpotriva sî ngelui şi a trupului, ci î mpotriva domniilor ,
a stă pî niilor şi a că peteniilor î ntunericului veacului aces-
tuia » (Efes. VI, 12 ).
Dacă deci veacul de acum este î ntuneric, să fugim
de el. Să fugim cu gî ndul, ca să nu fie nimic comun î ntre
noi şi satana, duşmanul lui Dumnezeu. Căci cel ce vrea
să se î mprietenească cu el, se face duşman al lui Dum-
nezeu , iar celui ce s-a f ăcut duşman al lui Dumnezeu
cine îi va ajuta ? De aceea să urmă m pilda pă rin ţ ilor
noştri şi să că utăm comoara din lă untrul inimilor noas-
tre, ca şi ei. Iar aflî nd-o pe aceasta, să o ţinem cu tă rie,
lucr î nd-o şi î n acelaşi timp pă zind-o. Căci spre aceasta
am fost rî nduiţi de la î nceput. Iar dacă vreun alt Nicodim
s-ar ară ta nedumerit de acestea, zicî nd î n duh de î mpo-
trivire : «Cum poate cineva intr î nd î n inimă să lucreze
sau să ră m î nă acolo ?», cum a zis acela către M î ntuito-
rul : « Cum poate cineva să intre î n pî ntecele maicii sale
a doua oară şi să se nască , bătr î n fiind ?» (Ioan III, 4) ,
va auzi şi el că «Duhul suflă unde voieşte » (Ioan III, 8).
Dacă ne î ndoim cu necredinţă de faptele vieţii lucră-
toare, cum ne vor veni cele ale vederii ? Căci f ă ptuirea
este treaptă spre contemplaţ ie (spre vederea sufletească).
N1CHIFOR DIN SINGURĂ TATE 13

Dar fiindcă f ă ră dovezi scrise nu poate fi î ncredinţat

de aceasta cel ce se î ndoieşte, să î nşirăm î n acest Cuvî nt
vieţile sfin ţilor şi cele puse de ei î n scris, spre folosul
multora, ca î ncredinţî ndu-se prin aceasta, să-l apere de
toată î ndoiala. Deci î ncepî nd Cuvî ntul de la pă rintele
nostru cel mare, să adă ugăm culegeri din cuvintele şi
faptele celor următori, pe cî t ne este cu putinţă , spre
adeverire.

Din via ţ a cuviosului părintelui nostru Antonie

Mergî nd odată la ava Antonie doi fraţi şi lipsin-

du-le lor apa pe drum, unul a murit, iar celălalt urma
să moară. Deci nemaiput î nd să meargă, zăcea şi el pe
pă m î nt , aştept î nd să moară . î n acest timp Antonie, şe-
z î nd î n munte, strigă doi monahi ce se î nt î mplau să fie
acolo şi le zise : «Luaţ i degrabă un ulcior de apă şi aler-
gaţi pe drumul spre Egipt ; că dintre doi oameni care
vin î ncoace, unul a murit , iar celălalt e pe cale să moară ,
de nu vă grăbiţ i. Aceasta mi s-a arătat î n vreme ce mă
rugam ». Deci venind cei doi monahi, a aflat pe unul ză-
cî nd mort şi l-au î ngropat, iar pe celălalt l-au î nviorat
cu apă şi l-au dus la bătrî n, care se afla la cale de o zi.
Dacă ar î ntreba cineva, pentru ce nu a grăit î nainte
de a muri celălalt, nu ar face bine. Căci nu era a lui
Antonie hot ă r î rea cu privire la moarte, ci a lui Dum-
nezeu. El a hotă r î t despre acela şi tot El a descoperit
starea cestuilalt. A lui Antonie a fost numai minunea
aceasta că , şez î nd î n munte, avea inima veghind şi că
Domnul i-a ară tat pe acela de departe. Vezi că din pri-
cina trezviei inimii Antonie s-a f ăcut vă ză tor de Dum-
nezeu şi î nainte-vă zător ? Căci de fapt Dumnezeu se
arată minţii î n inimă, la î nceput curăţind pe cel care-L
iubeşte, cum zice Ioan Scă rarul, ca un foc, apoi umplî n-
14 FILOCALIA

du-i mintea de strălucire ca o lumină şi d î ndu-i formă

dumnezeiască 7.
Dar să trecem la cei următori.

Din via ţ a sf întului Teodosie chinoviarhul

( exarhul chinoviilor )

Dumnezeiescul Teodosie fusese aşa de ră nit de dul-

cea săgeată a dragostei şi era at î t de mult ţinut de legă-
turile ei, incit î mplinea cu faptele î nalta şi dumnezeiasca
poruncă : «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tă u din
toată inima ta şi din tot sufletul tă u şi din tot cugetul
tă u » (Luca X, 27). Iar aceasta n-ar fi putut-o face altfel
decî t aşa că toate puterile fireşti ale sufletului nu tin-
deau spre nimic altceva din cele de aici, decî t numai spre
dorirea Făcătorului. Prin aceste lucră ri î nţelegătoare ale
sufletului, chiar cî nd mî ngî ia, era î nfricoşător multora ,
precum , chiar cî nd certa, era iubit şi dulce î n toate. Cine
a adus at î ta folos celor mulţ i, vorbindu-le ? Şi cine a
fost at ît de destoinic să adune simţ urile şi să le facă să
caute î n lă untru ? El îi f ăcea pe cei din mijlocul zgomo-
tului să se afle î ntr-o linişte mai mare decî t cei
din pustiu şi era totodată î n mulţime şi î n singu-
ră tate. Iată că şi acest mare pă rinte, cu numele Teo-
7. Dumnezeu se arat ă min ţii sau puterii noastre de sesizare -duhov -
niceasc ă a prezen ţ ii Lui numai c î nd aceasta este adunat ă î nl ă untrul ini-
mii , adic ă î n intimitatea ultim ă a fiin ţei umane , care are totodat ă un ca -
.
racter emo ţ ional , o capacitate şi o pornire iubitoare Ar ă tarea aceasta a
lui Dumnezeu e o supremă lumin ă, e eviden ţ a supremei realit ăţ i , care e
totodat ă suportul propriei noastre existen ţe. Mintea ia atunci forma neho -
t ă rnicit ă a lui Dumnezeu şi cap ă t ă lumina eviden ţei proprii asemenea ce -
lei a eviden ţ ei lui Dumnezeu. Lumina sau eviden ţ a aceasta se î ntinde peste
toate. De aceea sf î ntul Antonie poate vedea prin ea ceea ce se petrece
.
departe cu cei doi c ă l ă tori Pentru aceasta mintea trebuie s ă fie cur ă -
ţit ă de p ă cate , adic ă de tot ce o închide fa ţă de Dumnezeu şi de zidirea
Lui universal ă , î ntr - un g î nd limitat, de care s-a alipit î n mod p ă timaş.
NICHIFOR DIN SINGUR Ă TATE 15

dosie, a ajuns să fie ră nit de dragostea Ziditorului pen-

tru că îşi aduna sim ţ urile şi le mina î n lă untru 8.

Din via ţ a sf î ntului Arsenie

Minunatul Arsenie pă zea aceasta : să nu dezbată î n-
trebă ri î n scris şi cu at ît mai puţin să le răspî ndească.
Nu pentru că nu avea putere. Cum s-ar putea spune
aceasta de unul care grăia aşa de bine, că vorbea limpede
şi altora ? Ci obişnuinţa tă cerii şi neplăcerea de a se ară ta
erau pricinile celor zise. De aceea şi î n biserici şi la slujbe,
se silea foarte să nu vadă pe cineva şi să nu fie vă zut de
alţ ii şi să stea î ndă ră tul vreunui st îlp sau al altui lucru
şi să se ascundă , ţinî ndu-se nevă zut şi la o parte de ames-
tecarea cu alţii. Aceasta pentru că vroia să ia aminte la
sine şi să-şi adune mintea î n lă untru şi aşa să se î nalţe
î n concluzia ce o scoate din î nt î mplarea aceasta din via ţ a sf î ntului
Antonie, ca şi î n concluziile din vie ţ ile sau sfaturile celorlal ţ i p ă rin ţi,
Nichifor ţine s ă accentueze importan ţ a concentr ă rii min ţii î n ad î ncul fiin -
ţei sau al inimii credinciosului , odat ă cu oprirea activit ăţ ii sim ţ urilor î n -
dreptat ă spre cele din afar ă . In vederea interioar ă pe care o c îş tig ă
mintea astfel, i se descoper ă chiar cele din afar ă , care s î nt de folos celui
ce se nevoieşte sau altora.
8. Sflntui Teodosie cel Mare, pră znuit î n ziua de 11 ianuarie , dup ă
ce ş i - a f ă cut noviciatul î n marea m î n ăstire de i î ng ă turnul lui David din
Ierusalim , a î ntemeiat la anul 465 marea sa chinovie spre r ăs ă rit de Be -
tleem, î ntre Betleem şi m î n ăstirea Mar Saba . î nc ă î n timpul lui , ea ajunsese

l- a numit conduc ă tor al chinoviilor din Patriarhat (chinoviarh

— —
la un num ă r de 400 monahi . Patriarhul Salustius al Ierusalimului ( 486 494 )
un fel de
exarh ), pe c î nd pe sf î ntul Sava l- a numit un fel de exarh al pustnicilor
( H. G. Beck , Kirche und theologische Lî teratur im fî yz. Reich , 1959, p. 137,
203, 204 ). Via ţ a lui a fost scrisă de Ciril de Scythopolis şi de Teodor , epis-
cop de Petra. A se vedea autorii care s- au ocupat de aceste Vie ţ i , la H. G.
Beck ., op. cit ., p. 406 şi 409. Nichifor prezint ă aci mai mult o caracterizare
a felului de vie ţ uire a sf î ntului Teodosie, acoentu î nd c ă el consta î ntr o -
adunare a sim ţ urilor spre cele din l ă untru. Prin aceasta chiar c î nd se afla
î n mulţime , se sim ţea ca î n singur ătate şi liniştea aceasta o comunica
şi altora.
16 F1L0CAUA

uşor spre Dumnezeu. Şi de fapt acest bărbat dumne-

zeiesc, acest î nger pămî ntesc, îşi aduna mintea î n lă untru ,
ca astfel să se ridice cu uşurinţă la Dumnezeu 9.

Din via ţ a sf î ntului Pavel cel din Latro

Dumnezeiescul Pavel petrecea î n munţ i şi î n pus-

tiuri, trăind la un loc cu fiarele sălbatice ca şi cu nişte ve-
cini şi prieteni. Iar uneori coborî ndu-se la Lavră binevoia
să cerceteze pe fraţi, pe care-i î ndemna să nu slă bească cu
sufletul, nici să se lenevească de la faptele ostenitoare ale
virtu ţ ii ; ci î ntru toată luarea-aminte şi dreapta soco-
teală să se ţ ină de vieţ uirea cea după Evanghelie şi să
lupte cu tot curajul î mpotriva duhurilor ră utăţ ii. Pe
lî ngă aceasta, îi î nvăţa şi o rî nduială prin care pot fi î n
stare să se dezveţe de deprinderile pătimaşe şi să depă r-
teze puieţii patimilor. Şi ce rî nduială î nvăţa acest dum-
nezeiesc pă rinte pe ucenicii săi neştiutori, ca să poată î n-
depă rta prin ea momelile patimilor ? Nu era alta decî t
pă zirea min ţ ii. Că ci numai ea poate săvî rşi o astfel de
ispravă şi nu alta 10.
.9 Din via ţ a st î ntului Arsenie , Nichifor scoate î n relief aceeaşi st ă -
-
ruin ţă a lui de a fi atent la sine şi de a şi aduna mintea î n sine, ca s o
poat ă î n ă lţ a la Dumnezeu.
-
10. Latros se numea î n Evul Mediu muntele numit mai t î rziu Latmos,
lî ngă Milet. î n jurul lui şi pe el au fost î ntemeiate mai multe m î n ăstiri,
-
care s au bucurat de mare celebritate. î nc ă din vremea timpurie a Bi -
-
zan ţului au fost acolo chilii de c ă lug ă ri. Mai t î rziu s au aşezat acolo alţi
c ălugă ri, fugind din m î n ăstirea Raithu , din Sinai , din calea Saracenilor
.
şi din Creta Aceste noi î nceputuri datează de prin secolul VIII. Cea mai
important ă dintre cele 13 m î n ăstiri era , pe l î ng ă Kellibarion, m î năstirea
sf î ntul Pavel , numit ă dup ă î ntemeietorul ei , Pavel cel Tî n ă r, care a tră it
-
î nt îi ca pustnic pe v î rful muntelui. Cei ce s au strî ns î n jurul lui au format
. . .
apoi o chinovie. Acest Pavel a murit la 955 ( la H. G. Beck, op cit , p 211
212 ). Dar nu ştim dacă Nichifor vorbeş te de acest Pavel sau de altul. î n
—
orice caz şi din pilda sf î ntului Pavel din Latro, el scoate î n relief aceeaşi
st ă ruinţă de a ^şi p ăzi mintea de î mpr ăştiere spre cele din afar ă.
S 1CHIF 0 R DIN SINGUR Ă TATE 17

Din via ţ a sj î ntului Sava

Cî nd dumnezeiescul Sava vedea pe vreunul care s-a

lepă dat de toate, că a deprins cu de-amă nuntul canonul
vieţ uirii monahale şi-şi poate pă zi mintea şi poate lupta
cu gî ndurile potrivnice după ce a scos din cugetare toată
amintirea lucrurilor lumeşti, îi dă dea chilie şi î n Lavră ,
dacă era neputincios şi bolnav cu trupul. Iar dacă era
dintre cei să nă toşi şi viguroşi, î i î ngă duia să-şi zidească
chilie.
Vezi că dumnezeiescul Sava cerea ucenicilor să-şi
pă zească mintea şi numai după aceea le î ngăduia să şadă
î n chilii ? Ce vom face noi cei ce şedem leneşi î n chilii
şi nici nu ştim că există vreo pă zire a minţ ii ? 11

Din via ţ a lui Ava Agaton

Un frate î ntrebă pe ava Agaton : «Spune-mi ava :

Ce e mai mare, osteneala trupească sau pă zirea minţ ii ? »
-
Şi a zis : « Asemenea este omul, unui pom. Deci osteneala
11. Sf î ntul Sava s - a n ăscut î n anul 439 î n Mutalasca din Capadocia.
El s - a a ş ezat ca pustnic î n Palestina , unde a î ntemeiat 7 m î n ăstiri. Cea
mai vestit ă este Marea Lavr ă Mar Saba de azi, la r ă s ă rit de Betleem ,
aproape de Marea Moart ă , î ntr - un deşert de nisip ; apoi la fel de vestit ă
a fost Noua Lavr ă , care a devenit cunoscut ă î n disputa î n jurul orige -
nismului. Sf î ntul Sava î nsu şi a fost un lupt ă tor aprig î mpotriva monofizis-
mului şi a origenismului. A murit la 5 decembrie 532. In ziua de 5 de -
cembrie e şi pr ă znuit de Biseric ă . De la el a r ă mas un tipic , a c ă rui baz ă
vine din Egipt , iar sf î ntul Sava l - a î ntregit. El a intrat î n î ntrebuin ţ area
. —
general ă a Bisericii ortodoxe ( H. G. Beck , op. cit p . 397 8 ). Via ţ a lui a
scris - o pe larg admiratorul lui , Ciril de Scythopolis, n ă scut la 524, care
la 555—6 s - a a ş ezat î n Marea Lavr ă a sf î ntulu î Sava. Via ţ a simţ ului Sava
e cea mai mare lucrare scris ă de Ciril de Scythopolis, care a scris şi alte
.
vie ţi de sfin ţi ( de ex cea a sf î ntului Eutimie cel Mare ). ( H. G. Beck , op.
cit . p. 409 şi S. Vailhe, Les Ecrivains de Saint Sabas, Echos d'Orient, 1898
1899 ). Nichifor Monahul accentueaz ă ş i aci importan ţ a pe care o avea
—
p ă zirea min ţii î n via ţ a sf î ntului Sava ş i cum o cerea el aceasta ş i uce -
nicilor s ă i.

2 — Filocalia
18 F1 L0CALIA

trupească sî nt frunzele, iar pă zirea celor din lă untru

este rodul. Drept aceea, fiindcă, după Scriptură , « tot
pomul care nu face rod bun se taie şi se aruncă î n foc »
(Matei VII, 19) , e vădit că toată sî rguinţa noastră are î n
vedere rodul, adică pă zirea min ţii. Dar e nevoie şi de
acoperămî ntul şi de podoaba frunzelor , care sî nt oste-
neala trupească ».
Să ne minună m cum acest sf î nt s-a rostit î mpotriva
tuturor celor ce nu au paza min ţii , zicî nd că tre cei ce
se laudă numai cu f ă ptuirea că : « tot pomul ce nu face
rod », adică nu are pă zirea minţ ii, ci are numai frunze,
adică fapte, «se taie şi se aruncă î n foc ». î nfricoşă toare
este rostirea ta, pă rinte ! 12

Din ava Marcu ( către Nicolae )

« De vrei, aşadar , fiule, să dobî ndeş ti î n lă untru f ă-
clia luminii î n ţelegă toare şi a cunoştinţei duhovniceşti,
ca să poţi umbla neî mpiedicat î n cea mai ad î ncă noapte
a veacului acestuia ş i să-ţi fie paşii î ndreptaţi spre Dom-
nul, ca unul care ai voit tare calea Evangheliei, după
cuvî ntul proorocesc, adică să urmezi cu credin ţă î nfocată
poruncilor evanghelice desă vî rşite şi să te faci pă rtaş,
prin dorinţă şi rugăciune, patimilor Domnului
să-ţ i arăt o metodă minunată şi o regulă a chipului du-
— am

hovnicesc de viaţă. Ea nu are nevoie de osteneală şi de

nevoinţă trupească , ci de osteneală sufletească , de su-
pravegherea minţ ii şi de cuget atent , lucr î nd cu frică şi
cu dragoste de Dumnezeu. Prin această metodă vei putea
să pui cu uşurin ţă pe fugă mulţimea vră jmaşilor • • •
De vrei, aşadar , să biruieşti asupra patimilor , adu-
nî ndu-te î n tine î nsu ţ i prin rugăciune şi prin î mpreuna-
lucrare a lui Dumnezeu şi cobor î ndu-te î n ad î ncurile
12. Din Pateric , Tipografia Cozia , 1930, p. 27. Se accentueaz ă aceeaşi
trebuinţă a p ă zirii min ţii.
N 1CH 1 FOR DIN SINGUR Ă TATE 19

inimii , caută urma celor trei uriaşi puternici, adică

uitarea , trî ndă via şi neştiinţ a, pe care se reazimă duş-
manii spirituali de alt neam ; pe sub acestea furişî ndu-se
celelalte patimi ale ră utăţ ii lucrează, se î nviorează şi
prind putere î n sufletele celor iubitori de plăceri. Şi prin
multă aten ţie şi supraveghere a min ţ ii, î mpreun ă cu aju-
torul de sus, aflî nd cele necunoscute celorlalţ i, vei putea
cu multă luare-aminte sî rguincioasă să te izbăveşti de
cei trei uriaşi vicleni... Că ci î nsoţirea cunoştinţei adevă-
rate cu amintirea cuvintelor lui Dumnezeu şi cu r î vna
cea bun ă, cî nd va fi silită să-ţi stă ruie î n suflet prin harul
lucră tor şi va fi pă zită cu grijă , va şterge din el orice
urm ă a uită rii, a neştiinţ ei şi a tr î ndăviei...» 13. Vezi cum
conglăsuiesc cuvintele duhovniceşti ? Vezi cum socotesc
de limpede că din luare-aminte vine cunoştin ţ a ? Dar să
vedem şi pe cei de mai departe ce ne spun iarăşi.

Din sf întul loan Sc ărarul

« Isihast este cel ce se stră duieşte să-şi hotă rnicească

partea netrupească î n cea trupească , care e lucrul cel
mai minunat. Isihast este acela care zice : «Eu dorm , iar
inima mea veghează » (Cî ntarea Cî ntă rilor V , 2 ). î nchide
uşa chiliei trupului, uşa rostirii limbii ; şi poarta din
lă untrul duhului. Şezî nd la loc î nalt, ia seama la tine şi
dacă cunoşti, vezi : cum , cî nd , de unde, cîţ i şi care hoţ i
vin să intre şi să fure strugurii. Îngreun î ndu-se , str ă je-
rul se ridică şi se roagă şi, şezî nd iarăşi, se ţ ine bă rbăteşte
de aceeaşi lucrare. Altceva este pă zirea gî ndurilor şi alt-
ceva supravegherea min ţ ii. Pe cî t e de departe răsă ritul
de apus, pe at î ta e cea de a doua de cea dinţii, fiind cu
mult mai ostenitoare. Precum dacă vă d hoţii arme î m-
pă ră teşti aşezate î n oarecare loc, nu se apropie cu uşu-
13. Din Marcu Ascetul , Epistola c ă tre Nicoiae, Filoc. rom . voi. I , p.
325, 326, 327. S î nt prezentate ş i aci î ndemnuri la p ă zirea min ţ ii .
20 FILOCALIA

rinţă , aşa cel ce şi-a unit inima cu rugăciunea nu e furat

uşor de hoţii lumii g î ndite» u.
Vezi rodurile vădite ale minunatelor lucră ri ale
acestui mare pă rinte ? Dar noi trecem pe lingă ele ase-
menea unora ce călă toresc prin î ntuneric şi călcă m pe
deasupra cuvintelor de suflet folositoare ale Duhului ca
î ntr-o î nvălmăşeală de noapte, asemenea unora ce s-au
f ăcut surzi cu voia .
Să vedem mai departe cele scrise de pă rin ţ ii pentru
povăţ uirea noastră la trezvie.

Din Ava Isaia

« C î nd se va desface cineva de cele de-a st î nga , îşi va
cunoaşte cu de-amă nuntul toate pă catele ce le-a f ă cut
î naintea lui Dumnezeu . Că ci nu-şi vede omul pă catele
sale, de nu se va desface de ele cu despă r ţire amară. Cei
ce au ajuns î nsă la măsura aceasta, au aflat plî nsul şi
rugăciunea şi aducî ndu-şi aminte de reaua lor î nsoţire
cu patimile, se ruşinează î naintea lui Dumnezeu. Să ne
nevoim , deci, fraţ ilor , după puterea noastră , şi dimpre-
ună cu noi va lucra şi Dumnezeu , după mulţ imea mile-
lor Sale. Chiar dacă nu ne-am pă zit inima ca pă rinţ ii
noştri, să ne sî rguim după putere să pă zim măcar tru-
purile noastre f ă ră de pă cat , precum cere Dumnezeu ,
căci după vremea foametei ce ne-a cuprins va face milă
şi cu noi, ca şi cu sfin ţii Săi» 15. Acest mare pă rinte m î n-
gîie aci şi pe cei foarte slabi, zicî nd : «Chiar dacă nu
ne-am pă zit inima noastră ca pă rin ţii noştri, de ne vom
pă zi trupurile noastre f ă ră de păcat , cum cere Dumnezeu ,
va face şi cu noi milă ».
Mare este compă timirea şi pogoră m î ntul acestui
pă rinte.
14. Scara , Cuv. 27. Acela şi î ndemn.
15. Isaia Pustnicul, cap. 17 din « Despre p ă zirea min ţ ii in 27 ca -
pete », Filoc. rom . I, p. 397.
N1CHIF 0 R DIN SINGUR Ă TATE 21

Din Macarie cel Mare

«Lucrul de că petenie al celui ce se nevoieşte este
acesta , ca intr î nd î n inima sa , să facă ră zboi cu satana
şi lupt î nd î mpotriva uneltirilor lui să-l biruiască . Iar de
pă zeşte cineva la arătare trupul să u de stricăciune şi de
curvie, dar î n lă untru preacurveşte î naintea lui Dumne
zeu şi curveşte î n convorbirea cu gî ndurile, n-a folosit
-
nimic avî nd trupul feciorelnic. Căci scris este : «Tot cel
ce priveşte o femeie spre a o pofti, a şi preacurvit î n
inima sa » (Matei V, 28). Pentru că este o curvie să vî rşită
prin trup şi este o curvie a sufletului ce se î nsoţeşte cu
satana ».
S-ar pă rea că acest pă rinte se î mpotriveşte cuvin-
telor pă rintelui Ava Isaia, pomenite î nainte. Dar nu e
aşa. Căci şi acela ne porunceşte să pă zim trupurile noas -
tre, cum o cere Dumnezeu. Dar nu cere numai curăţia
trupurilor, ci şi a duhurilor , şi aşa ne pune la inimă ace-
leaşi porunci evanghelice.

Din Diadoch

«Cel ce petrece pururea î n inima sa e străin de toate

frumuseţile vieţ ii. Căci umblî nd î n duh , nu poate cu -
noaşte poftele trupului. Unul ca acesta, f ăcî ndu-şi plim-
bă rile î n cetatea virtuţ ilor , le are pe acestea ca paznici
ai cetăţii. De aceea uneltirile dracilor î mpotriva lui ră mî n
f ă ră izbî ndă » 16.
Bine a zis sf î ntul că uneltirile duşmanilor rămî n
f ă ră izbî ndă, cî nd petrecem î n ad î ncul inimii noastre, şi
cu atît mai mult, cu cît ză bovim mai mult acolo. Dar ştiu
.
16. Diadoch a î Foticeei , Cuvint ascetic , cap. 57, Filoc rom . I , p. 356.
Nichifor scoate aceeaşi concluzie despre trebuin ţ a petrecerii cu mintea
î n ad î ncul inimii.
22 FILOCALIA

că î mi lipseşte vremea să î nşir î n povestirea de faţă cu-

vintele tuturor pă rin ţilor , precum voiesc. De aceea după
ce voi mai pomeni unul sau doi, voi că uta să sf î rşesc.

Din Isaac Ş irul

«Sî rguieşte-te să intri în că mara ta cea din lăuntru
şi vei vedea că mara cerească. Căci una sî nt aceea şi
aceasta , şi printr-o singură intrare le vei vedea pe amî n-
dou ă. Scara Împă răţ iei aceleia este ascunsă î n lă untrul
tău , adică î n sufletul tău. Scufundă-te deci î n tine, ca
să ieşi din păcat, şi vei afla acolo trepte pe care vei putea
să urci ».

Din Carpatini
« De multă lupt ă şi osteneală e nevoie î n rugă ciuni ,
ca să află m starea netulburată a cugetului , ca un alt cer
al inimii, unde locuieşte Hristos, precum zice apostolul :
«Oare nu ştiţ i că Hristos locuieşte î n voi ? Afar ă doar
de nu sî nteţi cerca ţ i » 17.

Din Simeon Noul Teolog

« Diavolul , î mpreun ă cu dracii , au primit î ngă duin ţ a
ca , după ce au f ă cut ca omul să fie scos din rai şi de la
Dumnezeu , prin neascultare, să clatine î n planul g î ndit
cugetarea omului noaptea şi ziua ; a unuia mult, a altuia
pu ţ in şi a altuia şi mai mult . Şi nu e cu putin ţă să fie î n-
tă rită aceasta altfel, decî t prin pomenirea necontenită a
lui Dumnezeu. Cî nd pomenirea dumnezeiască s-a î ntipă-
rit î n inima cuiva prin puterea crucii, ea î i î ntă reş te cu-
getarea , f ăcî ndu-i-o neclă tinată. La aceasta duce lupta
17. 2 Cor . XIII, 5. Capete de mmg î iere , cap. 52. Filoc . tom . IV ,
p. 140, 141. Se d ă acest text pentru a ar ă ta c ă prin rug ă ciune î n ţ elegerea
se descoper ă ca un cer al inimii , î n care locuieş te Hristos.
NICHIFOR DIN SINGUR Ă TATE 23

î n cugetare, pe care fiecare creştin s-a gătit s-o poarte î n

stadionul credin ţ ii î n Hristos. Dacă n-ajunge acolo, î n
deşert se luptă . Pentru aceast ă luptă este toată nevoinţ a
felurită a celui ce poartă greaua pă timire pentru Dum-
nezeu. Prin ea urm ăreşte să-şi atragă milostivirea bunu-
lui Dumnezeu , ca să-i dea iarăşi cinstea din ţii şi să se
pecetluiască î n cugetarea lui, Hristos, precum zice apos-
tolul : « copilaşii mei, pe care iarăşi vă nasc , pî nă ce va
prinde Hristos chip î n voi » (Galat . IV , 19) 18.
Aţ i vă zut , fra ţ ilor , că este un meşteşug duhovni-
,
cesc sau o metodă , care duce repede pe lucrătorul ei la
nepă timire şi la vederea lui Dumnezeu ? V-a ţ i î ncredin-
ţ at că toate faptele se socotesc la Dumnezeu ca frunzele
de pe pom , f ă ră rod ? Şi că tot sufletul care nu are su-
pravegherea minţii, î n zadar le să vî rşeşte pe acelea ? Drept
aceea să ne sî rguim ca nu cumva , murind f ă ră rod , să
ne că im f ă ră folos.
î ntrebare : Nu ne î ndoim nici noi, ba chiar sî ntem
foarte convinşi că din scrierea aceasta cunoaştem care a
fost fapta celor ce au bineplăcut Domnului şi că este o
lucrare oarecare ce izbă veşte sufletul repede de patimi
şi-l leagă de dragostea lui Dumnezeu , lucrare ce este
de trebuinţă oricui se oşteşte sub Hristos ; dar ce este
luarea-aminte şi cum se î nvredniceşte cineva să o afle ?
18. Se d ă şi acest text pentru a se ar ă ta c ă prin practicarea con -
tinu ă a rugă ciunii se î ntip ă reş te î n inim ă pomenirea necontenit ă a lui
Dumnezeu şi se fixeaz ă î n ea cugetarea la Dumnezeu odat ă cu puterea lui
Dumnezeu . Din toate aceste texte Nichifoi* a scos urm ă toarele concluzii :
a ) P ă zirea minţii , ca s ă nu hoin ă reasc ă prin g î nduri str ăine de Dum -
nezeu. b ) Adunarea ei î n inim ă , care poate fi socotit ă ca a dineul propriu
al î ntregii fiin ţ e umane şi al min ţ ii , c ) Men ţ inerea minţii î n inim ă se
poate dob î ndi prin p ă strarea continu ă a amintirii lui Dumnezeu sau prin
.
rugă ciunea neî ncetat ă şi curat ă de alte g î nduri d ) Prin aceast ă pome -
nire mintea î nt î ineşte î n inim ă pe Dumnezeu î nsu şi , ca î ntr - un alt cer .
Dup ă ce a î ntemeiat necesitatea acestor lucruri , pe baza exemplului
ş i î ndemnurilor unor sfin ţi anteriori , Nichifor vrea s ă dea şi o metod ă prin
care ele pot fi î nf ă ptuite.
24 FILOCALIA

Iată ce am dori să î nvăţă m , căci sî ntem cu totul necu-

noscă tori ai unui astfel de lucru.
Răspuns : î n numele Domnului nostru Iisus Hristos,
Care a zis : «Fă ră de Mine nu puteţi face nimic» (Ioan
XV, 5), chemî ndu-L pe El ca ajutor şi împreună-lucră-
tor , voi î ncerca să vă arăt ce este luarea-aminte şi cum
se poate dobî ndi ea, cu voia lui Dumnezeu.
Luarea-aminte, au spus unii dintre sfin ţi, este su-
pravegherea min ţ ii ; al ţ ii, paza minţ ii ; alţ ii, iarăşi, trez-
via ; alţ ii , liniştea mintală şi alţ ii , alt fel. Dar toate aces-
tea arată unul şi acelaşi lucru. G î ndeşte şi despre aces-
tea, aşa cum ai g î ndi cî nd ar spune unul « pline», altul
« bucată », altul «î mbucă tur ă ». Dar ce este luarea-aminte
şi care sî nt î nsuşirile ei, află acum cu de-amă nuntul. Lua-
rea-aminte este semnul pocă inţii neştirbite ; luarea-a-
minte este reî nsă n ă toşirea sufletului, ura lumii, î ntoar-
cerea la Dumnezeu ; luarea-aminte este desfiin ţ area pă-
catului şi recîştigarea virtuţii ; luarea-aminte este î ncre-
din ţ area neî ndoielnică a iertă rii pă catelor ; luarea-aminte
este î nceputul vederii (al contemplaţ iei) , mai bine zis este
temelia contempla ţ iei, căci prin ea, aplecî ndu-Se , Dum-
nezeu Se arată min ţii ; luarea-aminte este netulburarea
minţ ii, sau mai bine zis oprirea ei, dă ruită sufletului prin
mila lui Dumnezeu ; luarea-aminte este î nlăturarea g î n-
durilor , palatul amintirii lui Dumnezeu , vistieria ră bdă -
rii necazurilor ce ne vin asupra ; luarea-aminte este pri-
cinuitoarea credinţei, nădejdii şi dragostei. Că ci de n-ar
crede cineva , n-ar primi necazurile ce vin din afară. Şi
dacă n-ar primi cu bucurie necazurile, n-ar zice Domnu-
lui : «Sprijinitor al meu eşti şi loc de scă pare» (Ps. XC, 2 ).
Şi dacă n-ar face pe Cel preaî nalt loc de scă pare, nu
şi-ar umple inima de dragostea Lui. Drept aceea , rodul
acesta care este cel mai mare dintre cele mai mari şi-l î n-
suşesc cei mulţ i sau toţ i, cu deosebire prin î nvăţă tură.
Că ci sî nt rari cei ce deprind luarea-aminte f ă ră să fie î n-
văţ a ţi prin silin ţ a tră irii sau prin căldura credin ţ ei , do-
NICHIFOR DIN SINGURĂ TATE 25

bî ndită de la Dumnezeu. Iar ceea ce e rar nu e lege. De

aceea trebuie că utat un povăţ uitor neî nşelător , ca din î n-
văţătura şi pilda aceluia să î nvăţă m cele ce cad la dreapta
şi la st î nga aten ţ iei, adică ceea ce e prea puţin şi ceea ce
e prea mult, care vin de la cel rău , de care a pătimit el
î nsuşi, fiind ispitit. Sco ţî ndu-le pe acestea la iveală, el ne
arată î n chip neî ndoielnic calea duhovnicească şi aşa o
vom stră bate cu uşurin ţă. Iar de nu este povăţ uitor tre-
buie ajutat cu osteneală. Şi de nu se găseşte, chemî nd pe
Dumnezeu î ntru fr î ngerea duhului şi cu lacrimi şi rug î n-
du-L î ntru să răcie, f ă ce-ţ i spun : 19
19. Urmeaz ă metoda lui Nichifor. Adunarea min ţii î n inim ă şi î n -
t î lnirea ei statornic ă cu Dumnezeu prin pomenirea Lui continu ă , sau prin
rug ăciunea ne î ncetat ă , am v ă zut - o recomandat ă şi practicat ă de to ţ i sfin ţ ii
aminti ţ i de Nichifor î n introducerea metodei sale şi pentru ea se pot in -
voca şi multe alte exemple şi texte din p ă rin ţ ii duhovniceş ti anteriori .
Ceea ce aduce nou î n metoda sa Nichifor este un mod mai precis
î n care mintea poate fi adunat ă şi ţinut ă î n inim ă odat ă cu rostirea ne -
î ncetat ă a rug ă ciunii lui Iisus. Metoda aceasta a devenit î n esen ţ a ei
o practic ă generală î n secolul XIV î ntre monahii zi şi isiha ş ti şi dac ă nu
metoda î ns ăşi , cel pu ţin rug ă ciunea ne î ncetat ă a lui Iisus, adic ă partea
a doua a metodei lui Nichifor , a devenit general ă pentru monahii r ă s ă -
riteni , î n tot timpul de atunci î ncoace.
Practica uzitat ă de cel dint î i const ă pî n ă azi intr - o anumit ă aso -
ciere a celor dou ă p ă r ţ i ale rug ă ciunii lui Iisus cu inspirarea şi expirarea
aerului. Odat ă cu inspirarea aerului se spun cuvintele : « Doamne Iisuse
Hristoase , Fiul lui Dumnezeu » , iar odat ă cu expirarea se spun cuvintele :
« miluieş te - m ă pe mine p ă c ă tosul » .
Ceea ce a adus nou Nichifor ca metod ă de adunare a min ţ ii î n inim ă
a fost tocmai aceast ă î mbinare a actului de trimitere a min ţii la inim ă
odat ă cu aerul ; dar el nu vorbeşte şi de î mbinarea celor dou ă p ă r ţ i ale
rug ă ciunii lui Iisus cu inspirarea şi expirarea aerului. El vorbeşte numai de
o continu ă trimitere a min ţ ii la inim ă odat ă ( « î mpreun ă » ) cu inspirarea
continuu repetat ă şi cu repetarea rug ă ciunii ne î ncetate. Propriu -zis el reco -
mand ă folosirea respira ţ iei continuu repetate a aerului mai mult ca un
mijloc de a men ţ ine mintea ne încetat î n inim ă şi de a rosti ne î ncetat ru -
g ă ciunea lui Iisus. Mintea e men ţ inut ă mereu î n inim ă şi rug ă ciunea la
fel , numai î ntruc î t nu se uit ă de a face mereu efortul concentr ă rii ei î n
inim ă şi efortul de a repeta mereu rug ă ciunea . Nichifor spune c ă prin
aceasta mintea e obi ş nuit ă « să nu ias ă repede din inim ă ». Mintea nu
r ă m î ne fixat ă î n inim ă î n mod static şi nici rug ăciunea . Persistarea min -
26 FILOCALIA

Ştii că răsuflarea pe care o răsuflă m este aerul

acesta. Şi îl respiră m nu pentru altceva , ci pentru inimă ,
căci ea este o pricin ă a vieţ ii şi a căldurii trupului. Deci
ţ ii ş i a rug ă ciunii î n inim ă e un fapt ne î ntrerupt , dar î n acelaşi timp un
fapt viu , dinamic , un fapt de voin ţă de a repeta adunarea ei î n inim ă ş i
repetarea rug ă ciunii . La urma urmelor şi cu aerul se î nt î mpla acela ş i lu -
cru : el e mereu î n inim ă , adic ă nu iese total de acolo, dar e şi trimis
mereu acolo. Sf î ntul Grigorie Palama aduce î n plus explicarea c ă ceea ce se
trimite in inim ă nu e mintea ca esen ţă , ci lucrarea ei ( Al doilea cuv î nt din
triada I şi II contra lui Varlaam ) .
Iar î n practica monahal ă generalizat ă , deasemenea , ie şirea aerului
din piept nu î nseamn ă ş i ieşirea rug ă ciunii Iui Iisus, ci numai mutarea
aten ţiei dela o parte a ei la alta . Propriu - zis inspirarea şi expirarea aeru -
lui formeaz ă un î ntreg dual , î ntre ale c ă rui p ă r ţ i nu se produce nici o sepa -
rare, nici o î ntrerupere.
Dar dac ă mintea trebue s ă r ă m î n ă mereu î n inim ă şi rug ă ciunea
lui Iisus la fel , de ce mai recomand ă Nichifor î n metoda sa trimiterea
min ţ ii la inim ă odat ă cu inspirarea aerului ? De ce recomand ă adic ă un
lucru care a scandalizat pe Varlaam şi pe al ţ i adversari ai sihastrilor ?
Aceş ti adversari nu au î n ţ eles c ă e vorba nu de o legare a trimiterii
min ţ ii la inim ă de inspirarea aerului , ci de folosirea ritmicit ăţ ii inspira ţ iei
aerului ca o ocazie pentru ritmicitatea ne î ntrerupt ă a efortului de men ţi-
nere a min ţii sau a aten ţiei î n inim ă şi odat ă cu aceasta î n pomenirea lui
Dumnezeu . Ritmicitatea ne î ntrerupt ă a respira ţ iei e un mijloc sau un pri-
lej de re î nnoire ne î ncetat ă a amintirii lui Dumnezeu ş i prin aceasta de
adunare a g î ndului dela cele din afar ă la cele din l ă untru , iar prin aceasta ,
de evitare a oric ă rei î ntreruperi î n g î ndirea î ndreptat ă spre Dumnezeu .
Un teolog occidental , Herrigel, î ntr - una din c ă r ţ ile sale, spune acela şi lu -
cru c î nd declară c ă trebue s ă mul ţ umim lui Dumnezeu pentru orice noua
respira ţ ie , c ă am mai putut , sau mai putem respira odat ă , deci mai pu -
tem prelungi î nc ă cu o clip ă via ţ a noastr ă. ( Der Umbruch des Denkens ).
î nc ă Isichie S î naitul , tr ăitor prin secolul VI , spusese : « Uneş te cu
r ă suflarea n ă rii trezvia ş i numele lui Iisus, sau g î ndul neuitat la moarte ,
şi smerenie . C ăci am î ndou ă s î nt de mare folos » ( II , 87 ; Filoc. rom. IV ,
p. 89 ).
S - ar putea spune c ă avem aci o paralel ă î ntre un act corporal ş i
unul spiritual : inspirarea aerului şi trimiterea î n l ă untru a min ţ ii. E o pa -
ralel ă î n care un act de g î ndire voluntar se repet ă paralel cu s ă v î r ş irea
involuntar ă a unui act de repeti ţ ie ne î ntrerupt ă , lu î nd prilej de la s ă v î r ş i -
.
rea regulat ă a acestuia. Dar nu e numai o paralel ă Respira ţ ia e un act care
î ntre ţ ine nu numai via ţ a trupului ca o unitate separat ă de suflet ş i de g î n -
dire , ci d ă putin ţă ş i vie ţii spirituale . E un act care condi ţioneaz ă via ţ a
NICHIFOR DIN SINGUR Ă TATE 27

inima trage aerul ca să-şi î mpingă căldura ei afară prin

expirare, iar ei să-şi procure o temperatură bună. Iar pri-
cinuitorul acestei lucră ri, sau mai bine zis slujitor al ei,
total ă a fiin ţ ei umane , care face posibilă g î ndirea. Ca atare g î ndirea e
legat ă de respira ţ ie ş i de aceea poate face din inspira ţ ie un act conş tient.
Aceasta î nseamn ă pe de o parte c ă inima prin care se î ntre ţ ine via ţ a cor-
pului , datorit ă aerului inspirat şi expirat , î ntre ţ ine şi cugetarea ; iar cu -
getarea , la r î ndul ei , poate face respira ţia conştient ă , o poate p ă trunde , o
poate face s ă nu fie str ă in ă nici o clip ă de con ş tiin ţă. î n aceasta poate s ă
constea unul din aspectele str î nsei leg ă turi dintre inim ă ş i minte . C î nd min-
tea se î mpr ăş tie î n g î nduri variate , nu mai e unit ă con ş tient cu respira ţ ia
ş i cu inima , ca centru al vie ţii î ntre ţ inut prin respira ţ ie , adic ă nu le mai
spiritualizeaz ă pe acestea . î n acest caz pierde ş i mintea şi pierde şi inima .
Cî nd mintea , adic ă g î ndirea ei , se concentrează î n inim ă prin ritmicitatea
respira ţ iei, am î ndou ă c îş tig ă : respira ţia ritmic ă ( şi bă taia ritmic ă a inimii
am putea zice ), aduce aminte cuget ă rii să pomenească pe Dumnezeu , iar
pomenirea lui Dumnezeu repetat ă ritmic odat ă cu respira ţ ia , ţ ine atent ă
g î ndirea Ia respira ţ ie şi la inim ă ş i le î ncadreaz ă pe acestea î n con ş tiin ţ a
ocupat ă cu pomenirea lui Dumnezeu , le sfin ţ eş te.
Varlaam a fost sus ţ in ă torul unui spiritualism abstract , dezlegat de
trup, şi prin aceasta a contribuit la formarea unei atitudini ne î n ţeleg ă -
toare a efortului de spiritualizare sau de sfin ţ ire a trupului , devenit ă pro -
prie Occidentului. î n R ăsă rit , afar ă de Evagrie, e greu de g ă sit vreun p ă -
rinte care n - ar fi urm ă rit sfin ţirea fiin ţ ei totale a credinciosului şi care
n - ar fi cerut , de aceea , unirea min ţii cu inima. E drept c ă unii p ă rin ţ i , vor -
bind de adunarea min ţii î n inim ă, spun totodat ă c ă prin aceasta mintea
se adun ă î n ea î ns ăş i. Dar prin aceasta ei î n ţ eleg inima ca centru al î n -
tregii vie ţi, deci ş i al cuget ă rii.
Poate î n acest sens socoteau unii, cum spune Palama , ca vehi-col
al cuget ă rii « punctul cel mai din mijloc şi cel mai cur ăţ it al duhului
sufletesc » , î n vreme ce al ţii a ş ezau î n ţ elegerea î n encefal. Şi poate
a ş a trebue s ă î n ţ elegem ş i adeziunea lui Palama la prima opinie . « Noi
î nc ă, deşi nu socotim sufletul î n ă untru ca î ntr-un vas, fiindc ă e netrupesc,
nici î n afar ă, fiindc ă e unit cu trupul, totu şi ş tim sigur c ă puterea noas-
tr ă cuget ătoare st ă î n inim ă ca î ntr - un organ » ( Cuv. II din triada I con -
.
tra lui Varlaam , la P . Hristou , op. cit p. 395 ). C ă ci chiar î n acest loc Pa -
lama spune totodat ă c ă cugetarea are inima nu ca organul exclusiv , ci
ca primul organ ş i aceasta î ntruc î t inima e punctul cel mai central al du -
hului sufletesc , deci un fel de centru al vie ţ ii sufletului care î ntre ţ ine ş i
trupul. Deci nu e la el o opozi ţ ie fa ţă de opinia altor p ă rin ţ i , c ă mintea
e ş i î n creier ( A ş a spune ş i Meyendorff , A study oi Gregory Palama , Lon -
dra, The Faith Press , 1964, p. 138 ). El nu separ ă prea strict î ntre creier ş i
28 FILOCALIA

este plă m î nul, care fiind zidit de Făcător f ă ră desime, ca

nişte foi, primeşte şi scoate uşor conţinutul lui. Astfel
inima, trăgî nd prin aerul respirat răcoarea la sine şi î m -
inim ă ca loc al sufletului ş i recunoa ş te inimii rolul de centru vital şi ca
atare şi de centru sufletesc , de care cugetarea nu poate fi desp ă r ţit ă . Le -
g î nd cugetarea mai str î ns de centrul vital al fiin ţ ei umane, isiha ş tii d ă -
deau posibilitatea rug ă ciunii , care ţine ş i de cugetare , sa influien ţeze şi
trupul. Astfel s - a evitat intelectualismul f ă r ă influen ţă asupra trupului,
aş a cum s - a dezvoltat î n Apus.
Nichifor spune î ns ă c ă cugetarea este î n piept. Vasile de la Poiana
M ă rului, stare ţ tr ă itor î n Ţ ara Rom â neasc ă î n secolul XVIII, va spune
la fel. Dar se pare c ă prin aceasta ei nu se deosebesc prea mult de opi-
nia celor ce sus ţ ineau că şi cugetarea îşi are sediul î n inim ă. Dar prin
precizarea c ă ea e î n piept parc ă ar vrea să arate c ă ea e î n centrul fiin -
ţ ei , unde se unesc cugetarea şi sim ţirea . Nichifor, spun î nd c ă mintea adu -
n î ndu -se î n inim ă e ca b ă rbatul care revine acas ă dintr - o c ă l ătorie , vrea
s ă spun ă c ă inima nu e un loc str ăin pentru minte , dar mintea poate s ă şi
c ă l ă toreasc ă. Ins ă deplin fericit ă se simte numai c î nd revine î n inim ă ,
sau acas ă. Mintea î n sens de pur ă cugetare nu e mintea î ntreagă şi nici
inima î n sens de pur izvor al sentimentelor sau al vitalit ăţii nu e inima
î ntreag ă. Plasarea cuget ă rii î n inim ă sau î n piept nu î nseamn ă î ns ă c ă
mintea ca izvor al cuget ă rii exclusive nu e î n creier.
î n orice caz cugetarea fiind î ncadrat ă î n via ţ a integral ă a fiin ţ ei
umane, deci î n fundamentul ei care este inima , trebue s ă se î ntip ă reasc ă
cu conş tiin ţ a ei î n toate actele trupului , dar cu o conş tiin ţă preocupat ă
permanent de amintirea lui Dumnezeu. Atunci î nsu şi actul respira ţ iei e
imprimat de amintirea lui Dumnezeu , cum poate fi imprimat ă î ngenun -
chierea , ca şi orice fapt ă şi cuv î nt. A ş a se sfin ţ eş te tot trupul ş i toate
actele lui, toat ă via ţ a care e î ntre ţ inut ă de inim ă şi izvor ăş te din ea ,
pentru c ă s - a sfin ţit cugetarea î ns ăş i oare prin pomenirea ne î ncetat ă a lui
-
Dumnezeu s a ad î ncit î n intimitatea fiin ţ ei umane ş i a imprimat amintirea
lui Dumnezeu î n izvorul vie ţ ii integrale a ei.
î n felul acesta nu mai apare f ă r ă sens faptul c ă Nichifor Monahul
vorbe ş te despre importan ţ a respira ţ iei ca act de î ntre ţinere a inimii, ş i
prin ea a vie ţ ii , şi de trebuin ţ a de a lega actul concentr ă rii min ţii î n inim ă
de acest ritm al respira ţ iei. Cugetarea devine prin aceasta conş tient ă de
respira ţie ca condi ţ ie a vieţii totale a subiectului ei şi de faptul c ă ea tre-
bue să o sfin ţ easc ă pe aceasta ş i s ă se sfin ţ easc ă pe ea î nsăş i prin po-
menirea numelui lui Dumnezeu , sau s ă sfin ţ easc ă inima , ca fundament al
vie ţii. Cugetarea , devenind con ş tient ă de acest fundament al vie ţ ii, va de -
veni con ştient ă c ă el nu e de la sine , ci are ca fundament ultim, corespun-
.
z ă tor lui , pe Dumnezeu Inima celui ce se roag ă ne î ncetat va deveni
NICHIFOR DIN SINGUR Ă TATE 29

pingî nd dela sine căldura , pă zeşte f ă ră abatere r î nduiala

pentru care a fost zidită spre susţinerea vieţii. Tu deci
şezî nd şi adunî ndu-ţi mintea , î mpinge-o şi sileşte-o pe
transparent ă pentru Dumnezeu , sau cer al lui Dumnezeu , sau locul lui
Dumnezeu , cum zic unii p ă rin ţi.
Legă tura aceasta str î ns ă dintre g î ndirea plin ă de pomenirea lui
Dumnezeu ş i actele trupeş ti , î n primul r î nd al respira ţ iei , o va socoti
sf î ntul Grigorie Palama o leg ă tur ă simbolic ă , dat fiind c ă simbolul e ceva
î n acelaşi timp deosebit de ceea ce simbolizeaz ă şi unit cu el. Respira ţia ,
î ngenunchierea , semnul crucii , cuv î ntul curat , devin simboluri ale vie ţ ii
-
spirituale. De sigur, c î nd aceste acte s î nt s ă v î rşite f ă ră pomenirea lui Dum
.
nezeu , ele nu se sfin ţ esc , ele îşi sl ă besc caracterul de simboluri Palama
zice r « Unii ca aceştia vor numi om cu sufletul î n buric pe cel ce zice :
« Legea lui Dumnezeu î n mijlocul p î ntecelui meu » ( Ps. 39 ,8 ) şi pe cel ce
zice c ă tre Dumnezeu : « P î ntecele meu va r ăsuna ca o chitar ă şi cele din
l ă untru ale mele ca un zid de aram ă pe care l - ai î nnoit » ( Isaia XVI , 11 ) ,
cum vor calomnia pe to ţi cei ce exprim ă şi numesc prin simboluri cele
ale lumii g î ndite, cele dumnezeieş ti şi duhovniceş ti » ( Cuv. II, triada I con -
tra lui Varlaam , la P. Hristou , op. cit ., voi. I , p. 404 ) .
Dar dac ă alte organe ale trupului se pot bucura de lucrarea lui
Dumnezeu î n ele, deci pot fi simboluri , cum n- ar putea fi cu at î t mai mult
inima , centrul vital al fiin ţ ei umane ?
Sf î ntul Grigorie Palama va insista î n cele dou ă «Cuvinte » ale sale
despre rug ă ciune ( II din î nt â ia triad ă şi II din a doua triad ă contra lui
Varlaam ) asupra acestei sfin ţ iri a trupului prin pomenirea iui Dumnezeu
şi prin rug ăciune, î n ap ă rarea « Metodei » lui Nichifor.
Metoda lui Nichifor n-a fost singura metod ă a rug ăciunii iui Iisus,
-
sau ea şi a modificat sau precizat î n practicarea ei unele elemente, după
cum g ăseau de bine cei ce o practicau, pe baza experiment ă rii ei. Una din
formele astfel modificate sau precizate î n anumite detalii s - a p ăstrat î n
c îţ iva codici manuscrişi şi poart ă numele sf î ntului Simeon Noul Teolog . Dar
cercetarea a demonstrat c ă nu e a lui. C ăci nu se afl ă î ntre scrierile sf î n -
tului Simeon Noul Teolog ş i nu e men ţ ionat ă nici î n « Via ţa » lui scris ă de
ucenicul lui , Nichita Stithatul ( Vezi la Pr. D. St ă niloae, Via ţ a şi î nv ăţă -
—
tura sim ţ ului Grigorie Palama , Sibiu , 1938, p. 46 61 ). Totu şi sf î ntul Grigo
rie Sinaitul citeaz ă ceva din ea şi o atribuie lui Simeon Noul Teolog . Dar
-
î ntruc î t Nichifor nu o pomeneşte, se pare ca ea a ap ă rut dup ă Nichifor.
Se poate ca î nc ă din vremea lui Palama unii monahi ( foarte pu ţ ini )
mai nepricepu ţi să fi practicat î ntoarcerea privirii spre mijlocul p î nte -
celui ş i î n mediul lor s ă fi ap ă rut şi metoda atribuit ă lui Simeon Noul
Teolog , dar Palama nu pomeneşte de aceast ă atribuire. El recunoa ş te to -
30 FILOCAUA

calea nă rilor pe care intră aerul î n inimă , să coboare î m-

preună cu aei’ul inspirat î n inimă. Şi intr î nd acolo, nu-ţ i
vor mai fi f ă ră veselie şi f ă ră bucurie cele de după aceea.
tu şi c ă aceast ă practic ă exista , dar o explica din trebuin ţ a de a se im -
pune şi stomacului legea s ă n ătoas ă a min ţ ii ca î nfr î nare .
Mai e de remarcat c ă traducerea neogreac ă a metodei atribuite
lui Simeon publicat ă î n Filocalia greac ă , nu cuprinde recomandarea î n -
drept ă rii privirii spre p î ntece. Forma aceasta a textului trimite poate la
unele manuscrise care nu cuprindeau acest am ă nunt . î n plus, trebuie ţ inut
seama de faptul c ă î n practica general ă a monahismului r ăsă ritean de
dup ă acel timp , niciodat ă nu s - a folosit rug ăciunea lui Iisus dup ă aceast ă
metod ă , dec î t poate cu totul excep ţional de vreun c ă lug ă r nepriceput .
Dintr - o practic ă cu totul rar ă din acea vreme a luat probabil Var -
laam afirmarea c ă isihaş tii îşi î nchipuiau c ă sufletul se află î n buric şi - i
eticheta cu numele de « omfalopsichi ». Palama respinge cu indignare acest
nume şi afirmarea c ă isihaştii ar fi avut o asemenea credin ţă. Niscai ca -
zuri excep ţ ionale ale unei astfel de practici , care au putut dura şi dup ă
aceea , sau faptul rarei ei existen ţ e î n secolul XIV l- a f ă cut ş i pe Vasile
de la Poiana Mă rului s ă combat ă î n secolul XVIII , credin ţ a unora c ă inima
-
s ar afla î n mijlocul p î ntecelui ( î n : «Cuv î ntul î nainte » la Filotei Sinaitul ,
d . ex. î n ms. Acad . Rom. 1441 ). De altfel p î n ă de cur î nd exista î n popor
p ă rerea c ă inima e î n p î ntece.
Mai existau printre monahi şi unii care îşi f ă ceau o regul ă pro-
prie pentru a putea ţine rug ă ciunea ne î ncetat ă. Grigorie Sinaitul dezaprob ă
aceast ă « idioritmie » . O astfel de « idioritmie » a putut fi ş i î ntoarcerea pri -
virii spre mijlocul p î ntecelui.
î n forma care cuprinde am ă nuntul î ntoarcerii privirii spre mijlocul
p î ntecelui , metoda atribuit ă sf î ntului Simeon a fost publicat ă de teologul
catolic J . Hausherr S.I., sub titlul de : Mefto & os r5jc 'i epăc TtpoaeoXijs %at rcpo -
—
î n : Orientalia Christiana , 1927, nr. 36, p. 101 210. Dar e curios
c ă privind acest text , se constat ă î n el o contrazicere : pe de o parte se
cere ca privirea să fie î ndreptat ă spre ombilic , ca imediat dup ă aceea s ă
se adauge : « pentru ca s ă se caute cu mintea interiorul ş i s ă se găseasc ă
locul inimii ». S- ar p ă rea c ă prima recomandare e interpolat ă. C ă ci nu e
firesc ca prin privirea spre ombilic s ă se mai caute pe urm ă locul inimii.
Textul neogrec vorbeş te numai de c ă utarea locului inimii. Şi aceast ă re -
comandare e logic ă , prin faptul c ă nu se cere de la î nceput unde s ă se
caute cu privirea. In acest text se spune direct : « adun ă - ţ i mintea de la
tot ce e trec ă tor ş i deşert şi apleac ă - ţ i partea de jos a fe ţ ii , sau b ă rbia ,
spre piept , ca î n acest fel să iei aminte la sinea ta cu mintea şi cu ochii
t ăi ; şi ţine - ţi pu ţin respira ţia ca s ă ai acolo şi mintea ş i s ă afli locul unde
este inima ta şi acolo să fie cu totul şi mintea ta ».
NICH 1FOR DIN SINGURĂ TATE 31

Şi precum un bă rbat oarecare fiind călă torit de la casa

sa , cî nd se î ntoarce nu mai ştie ce să facă de bucurie că
s-a î nvrednicit să se î nt î lnească cu copiii şi cu nevasta , aşa
şi mintea cî nd se î nt îlneşte cu sufletul se umple de o bucu-
rie şi veselie de negră it . Drept aceea , frate, obişnuieşte-ţ i
mintea să nu iasă degrabă de acolo. Că ci la î nceput e ne-
păsă toare poate, din pricina î nchiderii î nă untru şi a str î m-
toră rii. Dar după ce se obişnuieşte, nu-i mai plac rătă-
cirile pe afară . Căci «Împă răţ ia cerurilor este î n lă untrul
nostru » (Luca XII, 21). Pe aceasta privind-o acolo şi ce-
r î nd-o prin rugăciune curată , toate cele din afară le so-
coteşte ur î te şi neplăcute.
Dacă deci, cum s-a zis, poţi intra de la prima î ncer-
care î n locul inimii pe care ţ i l-am arătat , mulţ umeşte lui
Dumnezeu , ş i slă veşte-L şi salt ă şi te ţine de lucrarea
aceasta pururea. Iar ea te va î nvăţa pe tine cele ce nu le
Cel mai interesant am ă nunt pozitiv , adaus î n aceast ă metod ă , este
recomandarea r ă ririi inspira ţ iei ş i expira ţ iei , pentru a nu se respira prea
comod. Acest am ă nunt a avut o oarecare aplicare practic ă la unii monahi .
Dar aceasta nu î nseamn ă altceva dec î t o anumit ă ritmicizare negr ă bit ă a
respira ţ iei , pentru a nu se produce î n mod neregulat , inegal , c ă ci aceasta
tulbur ă ritmicitatea pomenirii lui Dumnezeu , sau ar fi expresia unor st ă ri
inegale, nelini ştite, speriate , confuze, m î nioase, pasionale, î n suflet .
-
Intr o form ă pu ţ in deosebit ă apare metoda acestei rug ăciuni î n scri -
sul r ă mas de la Grigorie Sinaitul. Ea se resimte şi de metoda lui Nichifor
ş i de detaliul r ă ririi respira ţ iei din forma ei de sub numele lui Simeon
Noul Teolog. El î ntemeiaz ă respirarea mai rar ă cu motivul c ă ieşirea ae -
rului de la inim ă î ntunec ă mintea desp ă r ţ ind - o din inim ă odat ă cu expi -
rarea , sau r ă peş te cugetarea spre alte g î nduri. El a observat poate faptul
c ă expirarea aerului produce oarecare sl ă bire a concentr ă rii min ţ ii, o
relaxare a aten ţ iei. Dar am ă nuntul cel mai important ş i cel mai pre ţ ios î n
forma î n care metoda ne - a r ă mas de la Grigorie Sinaitul este recomanda -
rea de a uni cugetarea c î nd cu prima jum ă tate a rugăciunii lui Iisus, c î nd
cu a doua jum ă tate. î n aceast ă recomandare s- ar putea implica poate uni -
rea primei jum ăt ăţ i a rug ăciunii cu inspirarea aerului ş i a celei de a doua
jum ă t ăţi cu expirarea aerului. Dar el nu o spune aceasta explicit ( P. G. 150,
1316 D ). El cere, dimpotriv ă , s ă se repete de multe ori prima jum ă tate şi
iar ăşi de multe ori a doua jum ă tate, ca s ă nu se mute prea uş or cuge-
tarea de la o jum ă tate la alta .
 32 FILOCAL Î A

. ştii. Dar trebuie să ştii şi aceasta că, ajungî nd mintea

acolo, nu trebuie să tacă şi să stea după aceea degeaba. Ci
să aibă ca lucru şi î ndeletnicire neî ncetat ă rugăciunea :
« Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu , miluieşte-
mă » ! Să nu mai contenească niciodată din aceasta. Că ci
aceasta , ţ inî nd mintea neî mprăştiată , o face să nu poată fi
prinsă şi atinsă de momelile vră jmaşului şi o ridică la
dragostea şi dorul dumnezeiesc î n fiecare zi.
Iar dacă , ostenindu-te mult , o, frate, nu poţ i totuşi
intra î n pă r ţ ile inimii, precum ţ i-am ară tat , f ă ceea ce-ţi
spun şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi.
Ştii că partea cugetă toare a fiecă rui om este î n piept , că ci
î n lă untrul pieptului, tăcî nd noi cu buzele, vorbim , ne sf ă-
tuim cu noi î nşine, dă m rî nd rugă ciunilor , psalmilor şi al-
tora. Dă-i deci acestei cugetă ri, depă rt î nd de la ea orice
gî nd — şi aceasta o poţ i dacă vrei — dă-i deci pe :
« Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , miluieşte-
mă !» şi sileşte-te ca î n loc de orice alt g î nd să strigi pu-
rurea î n lă untru aceste cuvinte. Iar ţin î nd aceasta mai
multă vreme, ţ i se va deschide prin aceasta şi intrarea ini-
mii, precum ţ i-am scris, f ă ră nici o î ndoială , cum am cu-
noscut şi noi prin cercare. Şi îţi va veni, î mpreună cu
luarea-aminte mult dorită şi plă cută , şi toată ceata vir-
tu ţilor, dragostea , bucuria , pacea şi celelalte, prin care
vei dobîndi cererile tale î n Hristos Iisus, Domnul nostru ,
Că ruia , î mpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sf î nt I se cuvine
slava , stă pî nirea, cinstea şi î nchină ciunea, acum şi puru-
rea şi î n vecii vecilor. Amin.
 ALE LUI TEOLIPT
MITROPOLITUL FILADELFIEI
CUVÎNT DESPRE
OSTENELILE VIEŢII CĂ LUGĂ REŞTI
ŞI CUV ÎNT DESPRE
LUCRAREA CEA ASCUNSĂ Î NTRU
HRISTOS

3
— Filocalia
 Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei
Via ţa ş i scrierile

- -
-
Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei a fost una dintre cele
mai influente personalit ăţ i ale Bizan ţ ului la sf î rşitul secolu
lui XIII şi î nceputul secolului XIV. S- a n ă scut Ia Niceea pe
la 1250 , unde s-a căsă torit şi s -a hirotonit diacon. Cî nd î m
pă ratul Mihail VIII Pale ologul a primit unirea cu Biserica
-
Romei , la 1274 , Teolipt a organizat rezisten ţa î n toat ă Bi ţ i
nia 20. De aceea a fost arestat şi trimis probabil într - o insulă
-
pustie din Marea Egee , î mpreun ă cu mai mul ţi că lug ă ri din
Ataş, care opuneau deasemenea rezistenţă unirii cu Roma.
Printre aceş tia a fost şi Niehifor din singur ă tate , care î nv ăţ ase
o metod ă a rugă ciunii inimii ne î ncetate î n Sf î ntul Munte. In

-
exil a deprins de la el şi Teolipt practica vie ţii ascetice şi
această rug ă ciune. Sf î ntul Grigorie Palam a afirm ă direct că
Teolipt a avut pe Niehifor ca maestru î n aceast ă rug ăciune 21.
La aceasta se face aluzie şi într - um panegiric anonim din Cod.
—
Paris. Gr. 971 f . 249 250 , unde se afirm ă c ă î n exil Teolipt
« s- a supus unuia dintre acei atleţ i , care erau ş i asceţ i , şi
anume celui care era primul î ntre ei» şi « î nv ăţă de la el , care
cunoş tea foarte bine şi ca pe o ş tiin ţă , via ţ a după Dumnezeu ,
practica şi contempla ţia şi î nfrî,narea min ţ ii » 22.
Introdus î n acest fel de viaţă şi de rugăciune, Teolipt de -
veni mai t î rziu unul dintre dască lii sf întului Grigorie Palama
î n ele. S. Salaville necunoseî nd decît afirma ţ ia patriarhului
20. H. G. Beck , Kirche und theolog î sche Literatul im Byz. Reich,
Munchen, 1959, p. 693.
. -
21. Cuv II , triada II ( 6 ~ ep x âiv î ep â jc TjaoXaCwxwv ) contra lui Var
laam , la P. Hristou , rp -rj optov xoo IlaXapia , xa au pa ptaxa , Salonic , 1962,
tom. 1, p. 509. ^ ^^ ^
-
22. La Pr. D. St ă niloae , Via ţ a şi î nv ăţă tura siî ntuluî Grigorie Pa
lama , Sibiu , 1938, p. 58.
36 FILOCALIA

Filotei , ucenicul lui Palama , îcn aceast ă privin ţă 23, se î ndoieş te

—
de adev ă rul eir socotind c ă pe la 1310 1315, c î nd Palama îşi
f ă cea studiile , Teolipt murise 24. Dar din publicarea scrierilor
lui Palama s- a v ă zut c ă î nsu şi acesta afirm ă că « Teolipt ne - a
predat nou ă acestea prin gur ă proprie » , « fiind unul dintre b ă r -
ba ţ ii plini de Duhul Sf î nt » 25.
Filotei spune precis despre Teolipt că « l-a introdus pe Pa -
lama î n sf î nta trezvie şi î n ... rug ăciunea min ţ ii » ( Encomiul lui
Palama , P.G. 151 , 561 ) . Prin chiar aceste cuvinte , î nv ăţă tura lui
Teolipt se dovedeşte apropiat ă de metoda lui Nichifor , care se
numeş te Despre trezvie şi despre paza inimii ş i care î n fond
trateaz ă « despre trezvie şi rugăciune » .
După o vreme oarecare î mp ă ratul l - a eliberat pe Teolipt ,
dar apoi iar ăşi l - a aruncat î n î nchisoare , î ntruc î t acesta , de-
dicî ndu -se vieţ ii pustniceş ti î n apropiere de ora ş ul său , Ni -
ceea , continua s ă sus ţ in ă opozi ţ ia î mpotriva unirii cu Roma 26.
După ce Papa Martin IV a denun ţ at la 1 martie 1281 uni -
rea de la Lyon , Teolipt a fost eliberat. După o scurtă vreme
petrecut ă la Atos, î n jurul anului 1284 a fost ales mitropolit
al Filadelfiei. Aceasta s - a î nt î mplat după moartea lui Mihail
VIII Paleologul şi după ce un Sinod din Vlaheme ( Paş ti 1283) ,
prezidat de patriarhul Iosif , a condamnat pe aderen ţ ii unirii cu
Roma. C î nd la 1285 un alt Sinod a aprobat tomul scris de Pa -
triarhul Grigorie Cipriotul , ajuns la tronul patriarhal la 1283,
după moartea patriarhului Iosif — tom î n oare se respingea
din nou purcederea Sf î ntului Duh de la Fiul , dar se admitea
« str ă lucirea » Lui etern ă prin Fiul
—
Teolipt a semnat acest
tom î mpreună cu to ţ i episcopii antiunioni ş ti. Astfel se f ăcea
un pas ecumenic î n problema aceasta care desp ăr ţea at î t de
adine Biserica din Apus de cea din R ă s ărit. Dar c î nd un că -
lugă r , Mar cu , interpret î nd acest tom , identific ă « purcederea »
de la Fiul cu « str ălucirea prin Fiul » , iar Grigorie Cipriotul l-a
susţinut , o parte dintre mitropoliţ ii semnatari ai tomului şi
anume Ioan Chilas de Efes şi Daniil de Cizic cerur ă patriar -
hului retragerea tomului şi î ncetar ă să -l pomenească la li -
23. Filotei, Encomiul lui Grigorie Palama ; P. G. 151, 561 A.
24. S. Salaville , Formes et methodes de priere d' apres un byzantin
—
du X /V -e siecle , Theolepte de Philadelphie , î n : Echos d'Orient , Janv. Juin
— —
1940, tome XXXIX , nr. 197 198, p. 1 25.
.
25. Cuv II , triada I contra lui Varlaam, la P. Hristou , ed. cit .,
voi. I , p. 405.
.
26. Cod. Paris. 971, f. cit . la Pr. D. St-ă niloae, Op cit ., p. cit.
 TEOLIPT MITROPOLITUL FILADELFIEI 37

turghie. P î n ă la urm ă , patriarhul trebui să se retrag ă ( la 1289 ).

Teolipt dezaprob ă şi el pe patriarh , dar nu din cauza tomului,
ci pentru c ă sus ţ inea interpretarea lui Mar cu , care putea avea
un efect bun , dar şi unul r ă u : reducerea purcederii Duhului
din Fiul la str ă lucire , sau a str ă lucirii la purcedere.
Patriarhul Grigorie Cipriotul trebui s ă se retrag ă . Dar in
tr - un sinod ţ inut î n palatul imperial şi prezidat de î mp ă ratul
-
Andronic II Pale-ologul s -a reafirmat ortodoxia tomului , deci
atitudinea mai nuan ţ at ă î n problema purcederii Duhului Sf î nt ,
sprijinit ă şi de Teolipt. Atitudinea aceasta va fi preluat ă şi de
sf î ntul Grigorie Palama . Ea e contrar ă celei sus ţ inute de par -
tida care nu admitea nici o rela ţ ie etern ă î ntre Duhul Sf î nt ş i
Fiul, ci numai o trimitere temporar ă a Duhului de c ă tre Fiul ,
susţ inut ă de Ioan Chilas , iar î n secolul XIV de Achindin ş i de
Nichifor Gregora , adversarii lui Palama 27 .
Dar o alt ă disput ă tot a ş a de aprins ă diviza Biserica din
Bizan ţ , dup ă moartea lui Mibail VIII Paleologul , Acesta sco -
-
sese din scaun pe patriarhul Arsenie , care -1 condamnase c î nd
scosese ochii t î n ă rului moştenitor legitim al tronului î mpă r ă -
tesc , Ioan Lascaris ( la 25 dec. 1261) , şi î nlocuit cu Gherman
—
III ( 1265 1267 ) , apoi cu losif I, care la 1275 a demisionat, ne
voind să accepte unirea cu Roma. losif , readus dup ă moartea
-
lui Mihail VIII Paleologul , nu a fost recunoscut de arseni ţ ii
extremi. Arseni ţ ii modera ţ i au fost î mpă ca ţ i î ns ă prin aducerea
osemintelor lui Arsenie la Consta ntinopol î n 1284 , sub patriar -
,

hul Grigorie Cipriotul. Teolipt adopt ă ş i î n aceast ă chestiune

o atitudine moderat ă , favorabilă salv ă rii unit ăţ ii Bisericii . S- au
p ă strat de la el dou ă cuv î nt ă ri , î n oare î ndeamn ă pe arseni ţ ii
extremiş ti s ă vin ă în sinul Bisericii. El dezvolt ă aci î nv ăţă tura
c ă Biserica e trupul lui Hristos şi numai î n ea se dob î ndeşte
-
m î n tuirea 28.
« Ceea ce e î n mod deosebit caracteristic pentru g î ndirea
mitropolitului din Filadelfia este sacrameniallsmul lui şi sim
ţ ul lui pentru responsabilitatea creş tinilor pentru Biserică ?
-
aceste dou ă tră s ă turi fac o distincţ ie marcant ă î ntre el şi scrii
27. J. Mevendorff , A Stucly of Gregory Palomas , p. 14—15. Trad .
- -
engl. a c ă r ţ ii Introduction a l' etude de Saint Gregoire Palamas , ed . Seuil,
Paris , 1959.
28. S. Salaville , Deux documents iaedlts sur Ies discussiorxs reli -
gieuses byzantines entre 1275 et 1310 , î n : Etudes Byzantines , 1947, p. 116
—
125. Cuv î nt ă rile se cuprind î n Cod . Vatic. gr. 1140 , f . 24 52 şi Ottobo-
—
— —
Rianus 418, f . 80 r. 111 v . ( secolul XIV XV ).
38 FI LOC ALIA

torii duhovniceş ti ai R ăsă ritului creştin care se desintereseaz ă ,

cel pu ţ in aparent , de tot ce nu priveş te des ă v î r şirea naturii
lă untrice a monahului. Mitropolitul de Filadelfia , oare lupt ă
î mpotriva disensiunilor interne ale Bisericii bizantine
lui Grigorie Cipriotul şi al schismei lui Arsenie — — cazul
arat ă o acut ă
preocupare de unitatea Bisericii locale şi de unitatea sacra -
mental ă a credincioşilor » 29. « Odat ă ce aceş ti oameni ( schis -
maticii ) s î nt uni ţi cu voi, Biserica creşte şi m ă dularele se adun ă
şi mai str îns î ntre ele intr -un î ntreg complet... Biserica creşte
î n tă rie... Singurul nostru Cap , Hristos , apare atunci ca con -
ducă torul care ne ţ ine lega ţi de El şi lega ţ i unul de altul prin
leg ă turile unei singure credin ţe , ale unei singure î nv ăţături şi
ale unei singure Biserici » 30. « Fiul lui Dumnezeu
Teolipt — - — continu ă
s a f ăcut om pentru tine , ş i a dus o via ţă f ă r ă de
pă cat. Prin Sfintui Botez şi prin scump sî ngele S ă u care a curs
pe cruce, te- a r ăscumpă rat... El a format biserici locale , fiecare
un rai , şi ne-a adunat pe noi î n ele ; dar El a întemeiat Bise -
rica , una în credinţă şi în î nv ăţătur ă... Pomii raiului s î nt p ă s -
torii ortodocşi... care au fost trimi şi la biserici , î ncredin ţa ţ i şi
î nsă rcina ţ i cu datoria s ă înve ţ e ş i s ă oc î rmuiasc ă pe creş tini
...Episcopul este mijlocitorul î ntre Dumnezeu şi oameni. El
î nal ţă ne încetat în numele poporului cereri , rug ă ciuni şi mul-
ţumiri lui Dumnezeu. Actul care e s ă v î rş it de preo ţ ii orto -
docşi şi e recunoscut î n «Sfintele Daruri » devine trupul şi sî n -
gele lui Hristos ; acesta este efectul epiclezei , al rugă ciunii şi
al cobor î rii Sf î ntului Duh... A nu lua parte la Sf î nta î mpă rt ă -
.
ş anie, sau a se ţ ine departe de ea.. înseamnă a declara c ă Hris -
tos n -a fost dec î t om » 31.
J , Meyendorff declar ă : «Rar se poate afla un bizantin
ortodox care s ă fi exprimat î n asemenea cuvinte vii esen ţ a
sacramental ă care e fundamentul structurii sacramentale a
Bisericii. Teolipt are, desigur , meritul de a fi integrat tradi ţ ia
spirituală — adeseori identică cu o spiritualizare — a oameni -
lor duhovniceş ti ai R ăs ăritului creştin î ntr - o structur ă eele -
siologic ă şi hristocentrică. El este precursorul rena ş terii teo -
logice şi sacramentale aduse de Palama şi de Nieolae Ca -
basila » 32.
29. Meyendorff , op. cit ., p. 19.
30. La S. Salaville, op. cit ., p. 123.
—
31. Ibidem, p. 123 129.
32. J. Meyendorff , op. cit ., p. 20.
TEOLIPT MITROPOLITUL FILADELFIEI 39

Sublinierea acestei caracteristici a scrisului lui Teolipt e

Dine venit ă , dar socotim că toat ă via ţa oamenilor duhovni -
ceş ti ai R ă s ă ritului a fost strî ns legat ă de Taine şi de Hristos.
Î nainte de el , Petru Damaschin , de exemplu , - spune c ă f ă r ă
Tainele s ă v î r ş ite de preoţ ie nu se poate intra î n î mpă r ăţ ia
cerurilor ( FilocaHa greac ă , ed . III , tom . V, p. 186) ş i el pre -
zint ă rug ă ciunile rostite de oamenii duhovniceşti căut ători ai
liniştei ( isihiei ) ca fiind constituite î n mare parte din rug ă -
ciuni ş i c î nt ă ri ale cultului public al Bisericii. Aceste rug ă -
ciuni şi c î nt ări influen ţeaz ă î ntreaga scriere a lui Petru Da -
maschin şi se î ncadreaz ă î n ea ea intr -un r î u duhovnicesc lin
ş i liniştitor , ca î ntr -un mare poem duhovnicesc de remarca -
bil ă frumuse ţe şi armonie , de bun ă mireasm ă spiritual ă , de
sub ţ iri analize ale complexelor st ă ri sufleteşti. Nu mai vorbim
de î ncadrarea spiritualit ăţ ii unui sf î nt ca Maxim M ă rturisitorul
î n larga viziune a recapitul ă rii progresive a tuturor î n Hris -
tos , ca o uria şă Liturghie cosmică.
Teolipt e doar unul dintre cei ce au dat o expresie teore -
tic ă mai accentuat ă tr ă să turii generale a vie ţ ii duhovniceş ti
r ă să ritene legat ă de Biserică . Era obligat la aceasta de divi -
ziunile care se manifestau atunci î n via ţ a Bisericii.
Dintre faptele legate de activitatea de arhipă stor sau de
mitropolit a lui Teolipt , mai amintim c ă la 1303, c î nd ora ş ul
Filadelfia a fost î mpresurat de turci , rug î ndu -se lui Dumnezeu ,
a v ă zut minunea ea oraşul să fie despresura! de apari ţ ia ne
aş teptat ă a unei armate de catalani 33. Dar activitatea care l a
- -
-
impus cel mai mult pe Teolipt a fost aceea de mare sf ă tuitor
duhovnicesc al cercurilor societ ăţ ii î nalte din Comstantinopol
şi al celor dou ă m î n ă stiri , una de monahi şi una de monahii ,
din acel oraş , cu numele de Philantropos Soter ( M î ntuitorul de
oameni iubitor ) . Aceste m î n ă stiri au fost recl ă dite de prin -
cipesa bizantin ă Irina Chumnos , m ă ritat ă cu despotul Ioan
Paleologul , care , r ă mas ă v ă duv ă la v î rsta de 16 ani , s a c ă lu - -
33. V. Laurent , Une princesse by ^ antine au cloitre : Irene - Eulogie
—
Chumnos Paleologue , î n : Echos d 'Orient , t. XIX , 1930, p. 29 60. Vezi şi :
Idem î n : Echos d 'Orient , tome XXVI , 1927, p. 147. Cele mai multe date
despre via ţ a lui Teolipt prezentate î n aceste studii s î nt luate din Pane -
giricul î nchinat lui Teolipt de Nichifor Chumnos, tat ă l Irinei Chumnos.
EI e editat de Boissonade î n : Anecdota graeca , tom . V, p. 183 239. Men -
ţion ă m c ă Nichifor Chumnos, un î nalt personagiu şi umanist bizantin , dup ă
—
c ă lug ă rirea fiicei sale , s-a c ă lugă rit şi el î n m î n ăstirea de b ă rba ţ i restau -
rat ă de ea , ca şi soţ ia lui , care a intrat î n m î n ăstirea de femei unde era şi
fiica ei .
40 FILOCAUA

g ă rit î n 1308 la î ndemnul lui Teolipt în m î n ă stirea de femei

restaurat ă de ea ca şi m î nă stirea de bă rba ţ i cu acelaşi nume.
Opera lui Teolipt socotit ă « considerabilă » şi p î n ă azi r ă -
mas ă î n cea mai mare parte nepublicată, e format ă î n majori -
tatea ei din scrierile cuprinse î n Cod. Valic. Ottobon. 405, care
sî nt cuv î nt ă ri şi î ndrum ă ri adresate celor dou ă comunit ăţ i mo -
nahale .
S. Salaville a publicat scrisoarea trimisă prin ţesei aflat ă
î nfcr - o grea criz ă sufleteasc ă dup ă ce a r ă mas v ă duv ă ş i prin
care î i recomanda să î mbr ăţişeze via ţ a monahal ă 34 Dup ă ce .
a tuns - o el î nsu şi î n monahism , Teolipt va continua să fie î n -
drum ă torul ei ş i al celor dou ă m î n ă stiri .
Textul mai lung publicat în Filocalia greacă ( şi î n P.G .
—
143, col. 381 400 ) şi tradus î n acest volum este scrisoarea
adresat ă de Teolipt tinerei prin ţ ese de cur î nd c ă lug ărit ă. Ea e
o expunere pe scurt a regulilor vie ţ ii ascetice şi se numeş te î n
Cod. Vatic. Otoh. 405, î ncep. f . 35 v. : TOTCOS aovTo oS daxTjTixq) Şt(t>
^
xaxaXX 7] Xo <; = Regul ă pe scurt acomodat ă vie ţii ascetice » î n .
Filocalia greac ă se numeş te « Cuvî nt care l ămure ş te lucrarea
ascuns ă î n Hristos şi arat ă pe scurt osteneala vie ţ uirii c ălu
g ăre ş ti » .
-
Dar î n Filocalia textul e publicat f ă r ă introducerea care
se adreseaz ă direct prin ţesei şi pronumele feminin al celei c ă -
reia se adreseaz ă e schimbat cu pronumele masculin. Salaville
a publicat aceast ă introducere. In ea Teolipt laud ă pe Irina
că fiind î mp ă r ă teasă î n lume , a devenit î mpă r ă teasă peste
patimi 35.
Cu aceste scrisori Teolipt inaugureaz ă seria celor -
lalte scrieri adresate vieţuitorilor din cele dou ă m în ăstiri, după
aceea . Teolipt a devenit astfel « unul din cei mai celebri sf ă -
tuitori duhovniceş ti din secolul XIV » 36.
î ntre scrierile lui Teolipt cuprinse î n Cod . Vatic. Otob.
405, Salaville numeş te : « Despre veghere şi rug ăciune » ( rcepi
xal nrpoasoXTjs ) ( Cod. cit. f . 22 v -53 r. ) ; « Despre lini ş tire
34. S. Salaville , Une lettre et un discours inedits de Theolepte de
—
Philadelphie , î n : Etudes byzantines 1947 , p. 101 115. Scrisoarea se cu -
prinde î n cod. Qttot). gr. 405.
35. S. Salaville, Formes et methodes..., îa : Echos d'Orient , Janv.
— —
Juin 1940, tome XXXIX , nr. 197 198, p. 1 25.
—
36. Ibidem .
T E Q L Î PT MITROPOLITUL FILADELFIEI 4i

ş i rug ă ciune » ( icepl 7}aoXta £ xal KpoczuXrfi ) ( Cod . cit. f . 78 v -83 r .) .

Ele s î nt mai mult explic ă ri ale rug ă ciunii dec î t metode 37.
Intr -o alt ă scriere « î nv ăţă tura despre î ndatoririle vie ţ ii de
- . -
ob ş te » ( Cod. cit. f . 93 r. 105 v ) r Teoiipt arat ă superioritatea
vie ţii de obşte fa ţă de via ţ a monahală de unul singur 38. Teo -
lipt se dovede ş te din nou un pre ţ uitor al vie ţ ii duhovniceşti î n
Biseric ă .
Tr ă ind î n Constantinopol la î nceputul secolului XIV ş i
desf ăş ur î ndu -ş i activitatea de î ndrum ă tor duhovnicesc î n
cercurile apropiate de curtea î mp ă r ă tească , nu e de mirare c ă
Teoiipt a putut fi dup ă 1310 şi î nainte de 1317 ( a ş adar c î nd
Palama avea vreo 15—20 ani ) unul dintre primii î ndrum ă tori
ai t î n ă rului Grigorie Palama î n via ţ a duhovnicească .
-
Urm î nd lui M. Jugie , oare i contest ă lui Palama î n gene -
ral orice educa ţ ie mai aleas ă , Salaville adaug ă : « î n orice
caz... nimic nu pare s ă permit ă a face pe Teoiipt responsabil
de abera ţ iile reproşate lui Palama » 39. Reproş ate de cine ? Sa -
laville omite s ă spun ă c ă reproş urile s î nt ale lui Varlaam ,
Aohindin şi Nichifor Gregora , şi nu ale Bisericii , care , dimpo -
triv ă , a condamnat î nv ăţă tura acestora trei. î n acest caz « abe -
ra ţ iile » lui Palama , devin , după Salaville , « abera ţ iile » Biseri -
cii ortodoxe.
De fapt , discipola lui Teoiipt , prin ţesa Irina ( Euloghia dup ă
numele de că lug ă rie ) a luat atitudine î mpotriva lui Palama
după 1340. Dar nu e sigur dac ă ar fi f ăcut aceasta ş i Teoiipt ,
î n cazul c ă ar fi tr ă it , dup ă ce Palama a ap ă rat î n scrierile sale
rug ă ciunea inimii practicat ă de c ă lug ă rii din Atos şi î nv ăţă -
tura despre energiile necreate , implicată în lumina dumneze -
iasc ă de care se î mpă rt ăş eau practican ţ ii î ndelunga ţ i ai ei.
Dimpotriv ă , î n faptul c ă Palama , î n chestiunea Filioque , sus-
ţ ine şi dezvolt ă —î n î nvăţătura despre iradierea luminii dum -
nezeieşti a Duhului din Hristos î n oamenii î nduhovnici ţ i
-
v ăţă tura lui Grigorie Cipriotul despre « str ă lucirea » Duhului
—î n-

Sf î nt î n Fiul , se arat ă apropiat de Teoiipt , contrar partidei

opuse a lui Varlaam , Achindin, Gregora şi Irina Chumnos.
37. Ibidem , p. 2 .
.
38 S. Salaville, La vie monast î que grecque au debut d « X /V -e siecle ,

. —
î n : Echos d'Orient , 1944, p. 119 125 .
...
39. S Salaville, î n Formes et methodes , contest ă c ă Teoiipt ar fi
fost unul dintre primii î ndrum ă tori ai lui Grigorie Palama .
42 FILOCALIA

Teolipt nu avusese ocazia s ă dezvolte î n sfaturile sale î n

mod direct î nv ăţă tura despre lumina dumnezeiasc ă ş i despre
energiile necreate. Dar ea ni se pare implicat ă î n con ţ inutul
textului său publicat î n Filocalia . Vom î ncerca s ă ar ă t ă m
aceasta î n note.
—
Teolipt a tr ă it probabil p î nă pe la 1324 1325 40. Cele
dou ă scrieri ce le d ă m î n acest volum ş i scurta noti ţă biogra -
fic ă ce le precede î n Filocalia greac ă au fost traduse ş i î n ro-
m â neş te şi se afl ă de exemplu î n manuscrisul nr. 9 ( secolul
XVIII ) , f . 33 r .-59 r . 40 bis din Biblioteca m î n ă stirii Neam ţ .

40. H. G. Beck , op. cit ., p. 693.

40 bis. Dup ă descrierea Pr. D. Fecioru , Manuscrisele clin Biblioteca
sfintei mină stiri Neam ţ u , lucrare î n manuscris , p. 20.
 Cuv î ntul lui Teolipt,
mitropolitul Filadelfiei,
despre ostenelile
vieţii că lugă reşti

Vieţ uirea călugă rească este un arbore cu coroană

î naltă si foarte roditor. R ă d ă cina lui este î nstră inarea de
toate cele trupeşti ; ramurile sî nt neî mpătimirea sufletu-
lui şi lipsa orică rei alipiri de lucrurile de care s-a depă r-
tat ; iar rodul lui îl constituie dobî ndirea virtuţilor , dra-
gostea î ndumnezeitoare şi bucuria neî ntreruptă din aces-
tea 41 . « Că ci roada Duhului este dragostea , bucuria , pa-
cea » şi cele următoare (Galat. V, 22 ).
Depă rtarea de lume aduce adă postirea lingă Hristos.
Iar lume numesc alipirea de lucrurile supuse simţ urilor
şi de trup. Cel ce s-a î nstrăinat de acestea î ntru cunoş-
tinţ a adevă rului se alipeşte de Hristos, cîştigî nd dragos-
tea Lui, pentru care, lepă d î ndu-se de toate ale lumii, a
cumpă rat mă rgă ritarul de mult preţ , pe Hristos 42.
41. Vie ţ uirea c ă lug ă reasc ă nu e o vie ţ uire stearp ă , ci ea creş te î n
con ţ inut ca un pom î nalt ş i stufos. Ea creş te din r ăd ăcina desprinderii de
cele trupeş ti ; pe nep ă timirea ei de multe feluri , ca pe ni ş te ramuri ale
lipsei de egoism , odr ă slesc rodurile virtu ţ ilor ca tot at î tea d ă ruiri ale
vieţ ii proprii lui Dumnezeu şi altora , d ă ruiri î nsufle ţite de iubire şi culmi -
n î nd î n iubirea ce î ndumnezeieş te pe cel ce se d ă ruieşte. S î nt roduri ce
sus ţ in î n suflet o bucurie curat ă şi ne î ntrerupt ă , care nu e ca bucuria de
lucrurile şi succesele lumii , mereu î ntrerupte de lipsa acestor lucruri ş i
succese , sau f ă r ă o plin ătate de substan ţă .
42. « Lume » nu e numit ă aci realitatea celor din afar ă , ci o stare
l ă untric ă de alipire pă timaşă la lucrurile supuse sim ţurilor ş i la trup. Mo -
44 FILOCALIA

Ai î mbrăcat pe Hristos prin botezul m î ntuitor , ai le-

pă dat î ntinăciunea prin baia dumnezeiească , ţ i-ai cîştigat
strălucirea harului duhovnicesc şi nobleţ ea de f ă ptură.
Dar ce s-a î nt î mplat pe urm ă ? Mai bine zis, ce a pă timit
omul din nesocotin ţă ? Prin alipirea faţă de lume şi-a
schimbat trăsăturile dumnezeieşti ; din iubirea trupului
şi-a stricat chipul. Pî cla gî ndurilor pătimaşe a î ntunecat
oglinda sufletului, prin care se arat ă Hristos, Soarele cu-
noscut cu mintea 43.
nahul le folose ş te pe acestea î ntr - o mare libertate şi deta ş are spiritual ă .
De aceea le folose şte î n limitele strict necesare vie ţ ii p ă m î nte ş ti , «ca nea -
v î nd nimic , de ş i toate s î nt î n st ă p î nirea lor » ( 2 Cor. VI, 10 ) . Monahul se
leap ă d ă de lume numai î n sensul c ă nu se alipeş te ei ca singurei sau
ultimei realit ăţi. Dezlipirea aceasta de lume se face pentru Hristos, î ntrucrt
monahul ş tie c ă î n Hristos are asigurat ă o via ţă netrec ă toare şi infinit
.
mai bogat ă dec î t cea pe care i - o poate da lumea î n sensul acesta dezli -
pirea de lume e dezlipirea î ntru cunoş tin ţ a adev ă rului. Cel ce se dezli -
peş te de lume pentru Hristos e ca cel ce a aflat m ă rg ă ritarul de mult
pre ţ , infinit mai pre ţ ios dec î t toat ă lumea şi dec î t orice avu ţ ie. Dar î n
Hristos lumea nu e pur ş i simplu negat ă , ci reg ă sit ă î n str ă lucirea ei ade -
v ă rat ă , care î i vine din El .
43. Prin harul botezului credinciosul a rec îş tigat str ă lucirea spiri -
tual ă care pune î n lumin ă frumuse ţ ea originar ă a demnit ăţ ii sale de f ă p -
tur ă a lui Dumnezeu . Aceast ă str ă lucire nu e desp ă r ţit ă de str ă lucirea
adus ă de har , ci harul î nsu şi red ă firii noastre str ălucirea ei , aşa cum raza
soarelui lumin î nd fa ţ a lucrurilor le arat ă frumuse ţ ea lor. Firea noastr ă a
fost creat ă ca o oglind ă transparent ă prin care să se vad ă Dumnezeu ,
lumina infinit ă a sensurilor nesf î rşit de bogate şi de ad î nci. î n î ns ăşi ca -
litatea ei de f ă ptur ă a lui Dumnezeu se reflect ă lumina Lui , sau se cu -
prinde capacitatea reflect ă rii ei. Botezul i - a redat aceast ă legă tur ă cu
Dumnezeu prin har şi deci a reactivat capacitatea reflect ă rii luminii Lui.
Dac ă ar fi r ă mas a ş a cum a fost creat ă , î n leg ă tur ă cu Dumnezeu , nu nu -
mai trupul ar fi fost transparent pentru suflet , ci ş i sufletul pentru Dum -
nezeu , a ş a cum o persoan ă omeneasc ă alipit ă prin iubire de o alta , e
transparent ă pentru aceea . Dar g î ndurile p ă timaşe sau egoiste, prin care
 DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă RE Ş TI 45

Tu ţi-ai pironit sufletul de frica lui Dumnezeu ,

ai cunoscut î ntunecimea neorî nduielii lumeşti, ai î n-
ţeles î mprăştierea cugetă rii pricinuite de zgomote, ai
vă zut alipirea deşartă a oamenilor de viaţ a mult tulbu-
rată , ai fost ră nit de săgeata dragostei î n vremea liniştirii,
ai călcat pacea g î ndurilor , căci ai auzit : «Caută pacea şi
o urmă reşte pe ea » (1 Petru III, 11) ; ai dorit odihna ei,
fiindcă ai auzit : « î ntoarce-te, suflete al meu , la odihna
ta » (Ps. CXIV , 7 ). Pentru aceasta ai î n ţ eles că nobleţea
pe care ai primit-o î n botez prin har , dar ai lepădat-o cu
voinţă prin patimi î n lume, trebuie să ţ i-o recîştigi prin
voinţa cea bună. De aceea ai păşit la lucru , intr î nd î n
sf î nta mî năstire şi î mbrăcî nd cinstitele veşminte ale po-
căinţei şi f ăgăduind din suflet ră m î nerea î n ea pî nă la
moarte.
Astfel ai f ăcut o a doua î nvoială cu Dumnezeu : pri-
ma intr î nd î n viaţa de aici, iar a doua gră bindu-te spre
sf î rşitul vieţ ii de aici. Atunci te-ai alipit lui Hristos prin
credinţă , acum te-ai alipit lui Hristos prin pocăinţă. Acolo
ai aflat har , aici ţ i-ai luat o datorie 44. Atunci fiind prunc,
n-ai simţit vrednicia ce ţi s-a dat , mă car că pe urmă cres-
cî nd, ai cunoscut mă rimea darului şi că por ţi fr î u la gură.
omul se î ntoarce spre sine ca şi cum ar fi unica realitate, au pus o p îclă
pe aceast ă transparen ţă a sufletului şi prin aceasta şi a trupului pentru
Dumnezeu.
44. Dac ă pentru primirea harului botezului şi deci a stră lucirii ori -
ginare, ca reflectare a lui Dumnezeu, a fost necesar ă din partea omului
f ă g ă duin ţ a credin ţ ei î n Hristos , ca deschidere spre El , sau credin ţ a c ă prin
umanitatea lui Hristos iradiaz ă toat ă lumina lui Hristos, f ă c î ndu -se acce -
sibil ă nou ă , la activarea acestui har acoperit de p îela patimilor egoiste,
omul contribuie cu o nou ă f ă gă duin ţă , cu f ă gă duin ţ a pocă in ţ ei , la care
unii se angajeaz ă pentru toat ă via ţ a î n forma f ăg ă duin ţei monahale. Ast -
fel c ă lug ă ria nu e dec î t o punere statornic ă î n deplin ă lucrare a harului
botezului , o asumare a datoriei de î mpreun ă - lucrare deplin ă a omului cu
acel har. Ea deschide calea nu numai spre o vieţ uire cu Hristos î n lume ,
ci şi spre vie ţ uirea anticipat ă cu Hristos î n via ţ a viitoare, printr - o anu -
mit ă dep ăşire a vieţ uirii î n lumea aceasta.
46 FILOCALIA

Acum petrecî nd î n cuget desăvî rşit , cunoşti puterea da-

toriei ce ţ i-ai luat. Ia seama ca nu cumva , nesocotind şi
această f ăgă duinţă , să fii aruncat ca un vas spart cu to -
tul, î n î ntunericul cel mai din afară , unde este pl î ngerea
şi scrîşnirea din ţilor. Căci î n afară de calea pocăinţ ei, nu
e altă că rare ce duce la m î ntuire 45.
Ascult ă ce-ţ i spune David : «Pe Cel prea î nalt L-ai
pus scăpare ţ ie » (Ps . XC, 8) . Şi dacă ţ i-ai ales viaţ a după
Hristos , cea plină de asprimi, nu vor veni la tine relele din
viaţ a lumească ; nu se va ţ ine de tine, care ţ i-ai ales să
te pocăieşti, dragostea de bani, desf ă tarea, cinstirea , po-
doaba , neî nfr î narea simţ urilor ; nu vor stă rui î naintea ta
î nălţă rile nelegiuite ale cugetului, robia minţ ii, nestator-
nicia gî ndurilor şi orice altă rătăcire şi ză pă ceală de bun ă
voie ; nici dragostea de pă rinţ i , de fraţ i, de prieteni, de
rudenii , nu te va mai î nt î mpina pe tine ; nu se va mai
sălăşlui î n tine nici dorul de î nt îlniri şi de convorbiri f ă ră
rost şi f ă ră trebuin ţă. De vei iubi dezlipirea lă untrică de
acest trup şi suflet , biciul durerii nu se va mai apropia
de sufletul tă u şi săgeata î ntristă rii nu va mai ră ni inima
ta , nici nu va mai posomori faţa ta. Căci cei ce s-au des-
f ăcut de obişnuin ţ a plăcerii şi-au lepă dat î mpă timirea
faţă de toate cele spuse, au tocit acele î ntristă rii. Fiindcă
Hristos se arată sufletului care se nevoieşte şi toarnă î n
inim ă bucurie negră ită , iar bucuria duhovnicească nu o
poate ră pi nici una din desf ă tă rile sau necazurile lumii 46.
45. Aceasta nu î nseamn ă c ă nu e poc ă in ţă ş i deci m î ntuire î n afara
vie ţ ii c ălug ă reş ti . Ea face doar mai u ş oar ă o vie ţ uire î n poc ă in ţă , cum
arat ă autorul î n continuare.
46. Î nc ă sf î ntul Maxim M ă rturisitorul spusese c ă dulceţile trupului
produc î ntrist ă rile sufletului şi î ntrist ă rile trupului produc bucuriile su -
fletului ; sau c ă pl ă cerea trupului e urmat ă de durere. Teolipt recomand ă
şi el ocolirea pl ă cerilor trupeşti ca leac î mpotriva î ntrist ă rilor inimii. Dar
el precizeaz ă î ndat ă c ă bucuria sufleteasc ă a celui ce ocoleşte pl ăcerile
trupeş ti nu apare î n baza unei legi naturale a contradic ţiei , ci prin faptul
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă RE Ş TI 47

Cugetă ri bune , amintiri m î ntuitoare, î n ţelegeri dumneze-

ieşti şi cuvinte de-ale î n ţelepciunii slujesc celui ce se ne-
voieş te şi-l pă zesc pe el î n toate că ile faptelor sale după
Dumnezeu. De aceea el calcă peste toată pofta neraţ io-
nală şi m î nia gră bită , ca peste aspidă şi vasilisc şi calcă
peste urgie ca peste un leu şi peste plă cere ca peste un
balaur. (Ps. XC, 13) . Iar pricina stă î n aceea că toată
n ă dejdea sa, desf ă cî nd-o de la oameni şi de la lucrurile
amintite şi-a legat-o de Dumnezeu şi se î mbogăţ eşte î n
cunoştin ţ a de Dumnezeu şi pururea cheamă cu mintea pe
Dumnezeu î n ajutorul să u : -« Că î ntru Mine, zice, a nă-
dă jduit şi-l voi izbă vi pe el ; îl voi acoperi pe el, că a cu-
noscut numele Meu ; striga-va către Mine şi-l voi auzi
şi nu numai că-1 voi izbă vi pe el de cei ce-1 necă jesc, ci-1
voi şi slă vi pe el » (Ps. XC, 15) 47.
Vezi luptele celor ce se nevoiesc după Dumnezeu şi
-
cununile lor ? Sî rguieşte te deci să faci din chemare fap-
t ă 48. Şi precum te-ai î nsingurat cu trupul, lepă d î nd pî nă
şi g î ndurile lucrurilor , precum ţ i-ai schimbat portul , de-
pă rtează şi vorbele şi pe cei ce-ţ i sî nt aproape după
neam 49. Că ci de nu vei scă pa de î mprăştierea î n cele din
c ă cel ce ocoleş te aceste pl ă ceri o face aceasta dintr - o alipire la Hristos.
De aceea Hristos e Cel ce- i d ă lui bucurie, sau g î ndul c ă prin aceasta a
f ă cut ceea ce place lui Hristos, ar ă t î nd ca - L iubeşte pe El mai mult dec î t
pe toate. Hristos, ca Persoan ă iubitoare plin ă de via ţă , î i d ă prin alipirea
de El o bucurie care copleşeşte durerea trupeasc ă .
47. S- ar putea ca aci s ă se facă aluzie la rug ă ciunea lui Iisus prin
.
care se ţ ine neî ntrerupt î n amintire numele Lui Prin aceasta vine î n suflet
nu numai o bucurie , ci şi o putere de a se re ţine de la pl ă cerile inferioare
ş i de a st ă p î ni pofta şi m î nia , care tulbur ă vederea clar ă a sufletului .
48. Via ţ a c ă lugă reasc ă este aleas ă pe baza unei chem ă ri de la Dum -
nezeu. Cel ce a ascultat de aceast ă chemare trebuie s ă prelungeasc ă î n
fapte r ăspunsul să u afirmativ . Numai a ş a r ă spunsul la chemarea lui Dum -
nezeu este deplin .
.
49 C ă lug ă rul trebuie s ă se î nsingureze nu numai cu trupul, ci ş i
cu sufletul fa ţă de cele din afar ă. De aceea trebuie s ă goleasc ă sufletul
ş i de î n ţ elesurile lucrurilor , s ă uite ş i vorbele f ă r ă rost .
48 FILOCAL1 A

afară , nu te vei ridica î mpotriva celor ce te pî ndesc din

lă untru. Şi de nu vei birui pe cei ce te ră zboiesc î n cele
vă zute, nu vei răpune pe viclenii cei nevă zuţi 50.
Iar cî nd vei face să î nceteze î mprăştierile din afară
şi vei pă răsi g î ndurile din lă untru , mintea ţ i se va ridica
la lucrurile şi la cuvintele Duhului ; şi î n loc de obişnuinţ a
cu rudeniile, vei deprinde chipurile virtu ţ ii ; î n loc de
vorbele deşarte, n ăscute din taifasul cu lumea, sufletul
îţ i va fi luminat şi î n ţ elepţit de meditarea şi dezvăluirea
cuvintelor dumnezeieşti ce se mişcă î n cugetare 51, Des-
că tuşarea simţ urilor se face lanţ sufletului, iar î nlă n ţ uirea
sim ţ urilor aduce eliberarea sufletului 52.
Apusul soarelui aduce noaptea ; retragerea lui Hris-
tos din suflet aduce î ntunericul patimilor şi fiarele cele
nev ă zute îl sf îşie. Cî nd răsare soarele, fiarele se str î ng
î n ascunzişurile lor ; răsare Hristos pe cerul cugetului
care se roagă şi toată alipirea lumească se depă rtează şi
dragostea de trup dispare, iar mintea porneşte la lucrul
ei, adică la meditarea celor dumnezeieşti , pî nă seara (Ps.
CUI, 21) , neî ntrerupî nd lucrarea legii duhovniceşti nici
50. Fă c î nd pe om s ă se î mpr ăştie î n cele din afar ă , duş manul pune
st ă p î nire pe interiorul lui , de care a uitat. De aceea prin veghere c ă lu -
g ă rul trebuie s ă fie atent mereu la cele ce se petrec î n l ă untrul s ă u , ferin -
-

du -se de a se pierde î n tot felul de g î nduri necuvenite , provocate de lu -

crurile ş i de î mprejur ă rile din afar ă , sau de amintiri ale unor lucruri şi
î mprejur ă ri necuvenite.
51. Dar ferirea de î mpr ăştierile spre cele din afar ă şi de g î ndurile
corespunz ă toare din l ă untru nu î nseamn ă o golire a sufletului de orice
con ţinut şi n ăzuin ţă , ci o ridicare a min ţ ii , adic ă a p ă r ţii celei mai î nalte
-
a sufletului la realit ăţ ile şi cuvintele Duhului , ad î ncindu se î n î n ţ elesurile
lor nesf î r şite. Meditarea la aceste cuvinte va lumina sufletul ş i -l va
î n ţelep ţ i.
52. Teolipt rezum ă aci cele spuse î nainte despre trebuin ţ a î nchiderii
sim ţ urilor î ndreptate spre cele din afar ă , pentru a desc ă tuşa aripile sufle -
tului spre î n ă l ţ area î n orizontul nesf î rşit al celor dumnezeieşti.
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă RE Ş TI 49

-
o clipă şi nesă vî rşind o numai cu m ăsură , ci pî nă la sf î r-
şitul vieţii acesteia şi pî nă la ieşirea sufletului din trup 53.
Aceasta o arată şi proorocul care zice : «Cî t am iubit le-
gea Ta, Doamne, toată ziua m-am î ndeletnicit cu ea »
( Ps. 118, 97). El numeşte «ziu ă » tot răstimpul vieţ ii de
aici a fiecă ruia.
Opreşte, aşadar, vorbirile despre cele din afară şi
luptă-te cu gî ndurile din lă untru pî nă ce vei afla locul ru-
găciunii curate şi casa în care locuieşte Hristos, Care te
luminează şi te î ndulceşte prin cunoştinţ a şi sălăşluirea
Lui 54 ; şi te pregă teşte ca să socoteşti necazurile pentru
El bucurie, iar plă cerile lumeşti să le ocoleşti ca pe un
absint (ca pe o bă utură amară) .
Vî nturile ridică valurile mă rii şi dacă nu î ncetează
vâ nturile, nu se domolesc valurile şi nu se linişteşte ma-
rea . La fel duhurile ră utăţii răscolesc î n sufletul celui ne-
atent amintirea părinţilor , a fraţilor , a rudeniilor , a celor
apropiaţ i , a ospeţ elor , a serbă rilor , a teatrelor şi a tuturor
celorlalte î nchipuiri ale plăcerii şi poruncesc vederii , lim-
bii şi trupului î nt îlnirea cu ele. Prin aceasta şi ceasul de
faţă se topeşte î n deşert şi cel care va veni, cî nd vei pe-
trece singur î n chilie, se va risipi î n amintirile celor vă-
zute şi grăite. Şi aşa viaţ a monahului trece f ă ră folos î n
ocupa ţ ii lumeşti, care îşi sapă amintirile lor î n cugetare,
53. E recomandat ă rug ăciunea care cheam ă şi aduce pe Hristos , Soa -
rele luminii cunoscute cu mintea , Cel ce alung ă î ntunericul patimilor.
Rugă ciunea aceasta trebuie f ă cut ă f ă r ă nici cea mai mic ă î ntrerupere p î n ă
la sf î rşitul vie ţ ii. Este evident c ă aceasta e rugă ciunea ne î ncetat ă a lui
Iisus, Care Se sălăşluieş te î n sufletul care practic ă aceast ă rug ă ciune , î n -
conjurat de lumin ă. Fă r ă s ă indice propriu -zis metoda rug ă ciunii ne î n -
cetate, Teolipt d ă o explicare a faptului c ă prin aceast ă rug ă ciune Se să -
l ăşluieş te Hristos cu lumina Lui î n suflet. C ăci dac ă din orice persoan ă
bun ă iradiaz ă o lumin ă , cu at î t mai bogat ă e lumina ce izvor ăş te din
Hristos cel atotbun.
54. Aci Teolipt aminteşte î n mod direct « rug ăciunea curat ă » , curat ă
de orice g î nduri str ăine de ea j ba chiar de locul unde se face , ca locul
cel mai din l ă untru al nostru. E vorba de inima care este î n acela şi timp
casa î n care Se săl ăşluieşte Hristos cu lumina ce iradiaz ă din El.
4
— Filocalia
50 FILOCAL1A

precum picioarele omului, urmele î n ză pada pe care o

calcă.
Dacă dăm fiarelor m î ncare, cî nd le vom omor î pe
ele ? Şi dacă petrecem î n lucruri şi g î nduri de-ale dra-
gostei şi obişnuin ţ ei nera ţ ionale, cî nd vom omor î cugetul
trupesc ? Cî nd vom trăi viaţa cea după Hristos, pe care
am f ă găduit-o ? Urma picioarelor î n ză padă se şterge cî nd
răsare soarele, sau dispare cî nd se revarsă apa. Iar amin-
tirile să pate î n cuget de aplecarea şi de faptele iubirii de
plă cere sî nt şterse de Hristos, Care răsare î n inimă prin
rugăciune, şi de ploaia lacrimilor din umilinţă 55. Deci
monahul care nu lucrează potrivit raţiunii, cî nd va
şterge î nchipuirile de mai î nainte din cugetare ? Fapta
virtu ţ ilor se î ntipă reşte î n trup, cînd vei pă răsi obiş-
nuin ţ a lumească , iar amintirile bune şi cuvintele dum-
nezeieş ti se î ntipă resc î n suflet cî nd vei şterge prin rugă-
ciuni neî ntrerupte ce se deapă nă î n cugetare, cu umilinţă
fierbinte, amintirile faptelor de mai î nainte. Căci lumina
amintirii credin ţ ii î n Dumnezeu şi zdrobirea inimii rad
ca un brici amintirile păcă toase r> 6.
55. Se afirm ă iar ăşi ară tarea lui Hristos î n inim ă prin rug ă ciune.
Dar Teolipt socoteş te ca aceast ă rug ă ciune trebuie s ă fie î nso ţ it ă de la -
crimile de umilin ţă , sau de str ă pungere. E o rug ă ciune plin ă de sim ţ irea
p ă c ă toşeniei proprii ş i a poc ăin ţ ii pentru p ăcate. De aceea se cere î n ea
mila lui Hristos : « Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte - m ă pe mine pă c ă -
tosul ». Numai sim ţirea puternic ă a p ă c ă toşeniei şi a poc ă in ţ ei pentru p ă -
catele s ă v î r şite ş i cererea continu ă a milei lui Hristos, care aduce î n
suflet prezen ţ a Lui , şterge din cugetare chipurile ispititoare ale fostelor
p ă cate.
56. Aci Teolipt vorbeş te nu de o singur ă rug ăciune ne î ncetat ă, ci
de «rugă ciuni ne î ntrerupte ». Dar poate fi vorba de aceea şi rug ă ciune ne -
î ncetat ă . El cere din nou ca rug ă ciunea s ă se fac ă cu sim ţirea fierbinte
a umilin ţ ei sau a stră pungerii inimii . Numai î n acest caz cuvintele rug ă -
ciunii sau alte cuvinte dumnezeieşti şi amintirile lor şi ale î n ţ elesurilor
lor se vor î ntipă ri prin repeti ţie , î n mod lucr ător , î n sufletul î nmuiat de
ele şi de umilin ţ a care le î nso ţ e ş te, dup ă ce vor fi şters amintirile de
caracter ispititor ale faptelor p ăc ă toase de mai î nainte. Cugetarea nu
poate fi neutr ă şi static ă . In ea se î ntip ă resc cuvintele şi amintirile fap -
telor repetate , bune sau rele, cu for ţ a lor care o mi ş c ă î n direc ţ ia cores-
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞTI 51

Ia pildă de la î nţelepciunea albinelor. Acelea, ştiind

că roiul viespilor le dă t îrcoale, ră m î n î nă untru stupului şi
scapă de vătămarea atacurilor acelora. Socoteşte î nt îlni
rile deşarte ca nişte viespi şi fugi de ele cu toată sî rguin ţ a
-
şi r ă m î i î n adă postul m î năstirii şi de aci î ncearcă iar ăşi
să pătrunzi în cet ăţuia cea mai din lă untru a sufletului,
care este casa lui Hristos, î n care se vede pace, bucurie
şi linişte. Căci Hristos, Soarele cunoscut cu mintea, tri-
mite aceste daruri ca pe nişte raze şi le dă sufletului ca-
re-L primeşte pe El cu credinţă şi cu iubire de bunătate,
ca pe o răsplată 57 .
punz ă toare lor. Una din aceste dou ă categorii ş terge cealalt ă categorie.
Dar de sigur c ă, p î n ă la predominarea deplin ă a uneia din cele dou ă cate -
gorii , are loc o miş care contradictorie , o sf îşiere î n suflet . C î nd cuvintele
dumnezeieş ti şi î n ţ elesurile lor se î ntip ă resc î n mod exclusiv in inima
î nmuiat ă sau zdrobit ă de umilin ţă şi de iubirea lui Dumnezeu , şi prin
aceasta ea s - a deschis total lui Dumnezeu , o lumin ă clar ă , opus ă î ntuneri -
cului î n care orbec ăie plin ă de amintirile ispititoare ale p ă catelor , îşi face
loc î n ea. Lumina , care umple atunci inima nu e , dup ă explic ă rile lui
Teolipt , o lumin ă a cunoa şterii teoretice , ci a sim ţ irii evidente şi iubitoare
a prezentei lui Hristos ; orizontul deschis de acea lumin ă e un orizont al
comuniunii cu Hristos, î n care inima a intrat ieşind din î ngustimea î n -
chisorii î n limitele eului propriu , e un orizont al vie ţ ii , al cur ăţ iei, al
bucuriei , al p ă cii.
57. Acest orizont se deschide p ă r ţii celei mai din l ă untru a sufletului ,
:n care nu poate p ă trunde cugetarea p î n ă ce nu se şterge din ea amin -
tirile ispititoare ale poftelor p ăc ă toase , preocupate de pl ă ceri egoiste.
Acestea ţin sufletul nu numai î nchis î n limitele lui , ci şi î n zona cea mai
de suprafa ţă unde se produc acele plăceri. Sc ă pat ă de ele , cugetarea p ă -
trunde prin rug ăciunea ne î ncetat ă , deci st ă ruitoare , sau prin pome lirea
ne î ncetat ă a numelui lui Iisus , f ă cut ă cu c ă ldura umilin ţii , î n partea cea
mai din l ă untru ş i capabil ă de cea mai mare sim ţ ire a sufletului sau î n
inim ă , care este casa lui Hristos , deschiz î nd aceast ă casă pentru Hristos
nrin î ns ăşi intrarea sa î n ea . Numai deschiz î nd sau actualiz î nd aceste
poten ţ e de sim ţire ale inimii , cugetarea se î nt â lneşte acolo cu Hristos.
Numai acolo Hristos, Soarele mai presus de sim ţuri şi de î n ţ elegere , îşi
d ă ruieş te sufletului care L- a primit la botez cu credin ţă razele Lui d ă t ă -
toare de lumin ă , de c ă ldur ă duhovniceasc ă , de pace , de iubire , de bucu -
rie . Din nou Teolipt spune c ă Hristos Se iveşte î n acel interior intim al
omului numai c î nd sufletul î l primeş te cu credin ţă şi cu iubire de bun ă -
tate , sau de bun ă tate echivalent ă cu frumuse ţ ea ( cu filocalia ) .
52 FILOCAL1 A

Deci, şez î nd î n casă , pomeneşte pe Dumnezeu , ridi-

cî ndu-ţi mintea de la toate şi aruncî nd-o spre Dumnezeu
f ă ră de glas. Şi toată simţ irea inimii vars-o î naintea Lui
şi lipeşte-te prin dragoste de El 58. Că ci pomenirea lui
Dumnezeu este vederea lui Dumnezeu , Care atrage pri-
virea şi dorinţa min ţ ii spre El şi o î nvăluie î n lumina din
jurul Lui 59. Intorcî ndu-se mintea spre Dumnezeu , după
ce opreşte toate î nţ elesurile care dau chip lucrurilor , îl
priveşte î n afară de orice chip 60. Şi î n neştiinţ a care co-
vî rşeş te orice cunoştinţă, din pricina slavei neapropiate,
i se umple vederea de lumină 61. Fă ră să cunoască pe Cel
58. Teolipt cere at ît pomenirea lui Dumnezeu , c î t şi av î ntarea min ţ ii
spre Dumnezeu , f ă r ă de glas. Cum se pot î mp ă ca acestea dou ă ? Numai
a ş a c ă mintea poate g î ndi la Dumnezeu , f ă r ă cuvinte. Aceasta e aş a zisa
« rug ă ciune pur g î ndit ă » ( (
xovoXoftaxoc eoX 'jj ) . Ea cere o deosebit ă concen-
trare a min ţ ii la Dumnezeu . O rug ă ciune rostit ă prin cuvinte poate deveni
adesea o rug ăciune formal ă , numai cu buzele , o rug ăciune care se repet ă
prin obiş nuin ţă , mintea omului despă r ţ indu -se de ea şi iă s î ndu -se prins ă
in alte g î nduri. O rug ăciune pur g î ndit ă ţ ine insa mintea î ntreag ă con -
centrat ă î n ea . In aceast ă rug ăciune, mintea este şi r ă m î ne str î ns lipit ă
de Dumnezeu . Puterea acestei str î nse alipiri de Dumnezeu î i viae î ns ă
min ţ ii din sim ţ irea unei mari iubiri a inimii fa ţă de El . Toat ă sim ţ irea de
care e capabil credinciosul prin inima lui se vars ă , sau se î ndreapt ă spre
Dumnezeu .
59. Dar sim ţ irea inimii fa ţă de Dumnezeu e provocat ă , la r î ndul ei ,
de vederea Lui duhovniceasc ă ( î n ţ eleg ă toare ) . Prin vederea aceasta î su şi
Dumnezeu atrage cugetarea min ţii şi sim ţ irea inimii spre El ş i le umple
de lumina Lui. Astfel st ă ruirea g î ndului la Dumnezeu , sau pomenirea Lui
ne î ncetat ă , e pricinuit ă de vederea Lui , sau vederea Lui e pricinuit ă de
pomenirea Lui ne î ncetat ă .
60. Vederea lui Dumnezeu este î ns ă mai presus de orice chip. Căci
chipul este expresia unui î n ţeles , care şi el defineş te , pune ni ş te hotare .
Dumnezeu este î ns ă mai presus de orice definire , de orice hot ă rnicire ,
deci de orice chip sau î n ţeles .
61 . Dar aceast ă vedere a lui Dumnezeu e totu ş i o vedere real ă ,
c ă ci Dumnezeu este real. Ea e cunoştin ţă reală . Sufletul nu experiază un
gol , ci o prezen ţă , o plenitudine deosebit ă de sine. Aceasta e o cunoş -
tin ţă ce dep ăşeşte orice cunoş tin ţă. Ea se numeş te necunoş tin ţă î n sens
de dep ăşire ( xa &’oiţ epoXTÎ v ) ; sufletul e copleşit de experien ţ a prezen ţei lui
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞ TI 53

vă zut , din pricina neputinţei de a -L cuprinde , ll cu-

noaşte din pricina adevărului Celui ce există propriu-zis
ş i e singur mai presus de existenţă 62 . Hrănindu-şi dra-
gostea şi întărindu-şi sîrguinţa cu bogăţia bunătăţii ce iz-
vorăşte de acolo, se î nvredniceşte de odihnă şi fericire
nesf î rşită 63.
Acestea sî nt semnele pomenirii cu osîrdie deplină .
Iar rugăciunea este convorbirea cuget ării cu Domnul ,
cuvintele rugăciunii străbăt î nd la Dumnezeu î mpreună
cu mintea întinsă întreagă spre El . Căci înţelegerea ros-
tind necontenit numele Domnului şi mintea urmărind
Dumnezeii . Aceasta deosebe şte prezen ţ a lui Dumnezeu şi cunoa şterea Lui
de orice alt ă prezen ţă şi cunoaştere. Şi totuşi aceast ă cunoş tin ţă , mai
-jresus de orice cunoş tin ţă care defineş te, se datoreş te slavei Lui inacce -
.
sibile Acesta e un al doilea paradox . Iar un al treilea e c ă slava aceasta ,
deş i nu se poate defini î n ea î ns ăş i , umple de str ă lucire privirea celui
.
?e caut ă la ea O analogie avem î n faptul c ă slava unei persoane umane
sau bun ă tatea ce iradiaz ă din ea ne e aproape şi totu şi nu o putem defini ,
deş i ea ne p ătrunde.
62. Se opereaz ă cu no ţ iuni de ale lui Dionisie Areopagitul. Dar ele
primesc aci o aplicare practic ă , devin tr ăite. Dumnezeu e mai presus de
existen ţă , deci transcendent modului nostru de a fi , care e simplu exis -
tent , sau precar existent , şi cunoaş terii noastre care e capabil ă sa cu -
prind ă numai acest fel de existen ţă , care are ş i ea ceva precar , fragil ,
.
nesigur î n ea Supraexisten ţ a lui Dumnezeu e totuşi experiat ă , dar ca o
realitate ferm şi infinit existent ă, ca o realitate care ne copleşeş te şi a
c ă rei experien ţă este indefinibil ă. Dumnezeu se impune prin experien ţă
ca supremul adevă r, ca adevă rul prin excelen ţă , ca adevă rul pur şi sim -
plu , ca singurul adev ă r î n sensul propriu al cuv î ntului . Şi sim ţ im c ă tot
El ne d ă şi puterea s ă -L sesiz ăm ca atare, deoarece noi nu avem î n exis -
ten ţ a noastr ă precar ă organul capabil să sesizeze existen ţ a mai presus
de existen ţ a noastr ă.
63. Sufletul ajuns prin dar la aceast ă experien ţă a lui Dumnezeu ,
-
are totul. Nimic nu 1 atrage mai sus. El se află î ntr - o s ă turare deplin ă
a setei sale de cunoaştere, î ntr-o odihn ă a tuturor tensiunilor sale, î ntr- o
fericire nesf îr şit ă. El nu se plictiseşte cu ceea ce experiaza , pentru c ă
realitatea aceea nu are hotar, nu poate fi definit ă. De aceea nu caut ă
s ă treac ă mai sus, c ăci nu e graniţă peste care s ă poat ă trece mai sus ,
nici să coboare pentru a repeta aventura urcuş ului la mai multul pe care
l -a pă răsit, î n sens origenist sau aniroposofic.
54 FILOCAL1 A

atent ă şi cu limpezime chemarea numelui dumnezeiesc,

lumina cunoştin ţei lui Dumnezeu umbreşte tot sufletul
ca un nor luminos 64. Pomenirii lui Dumnezeu cu osî r-
die î i urmează dragostea şi bucuria. «Adusu-mi-am amin-
te de Dumnezeu , zice, şi m-am veselit » (Ps. LXXVI, 4).
Iar rugăciunea curată e urmată de cunoştinţă şi umi-
lin ţă. « î n ziua î n care Te voi chema pe Tine, zice, iată
am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu » (Ps. LV , 9 ).
« Jertfa lui Dumnezeu , duh umilit » ( Ps. L , 19). Că ci

mintea şi cugetul ce se î nf ăţ işează lui Dumnezeu prin-

tr-o sim ţ ire puternică şi printr-o rugăciune fierbinte sî nt
urmate şi de umilin ţ a sufletului 65. Iar dacă mintea, cu-
vî ntul şi duhul aleargă şi cad î naintea lui Dumnezeu , cea
dint îi prin luare aminte, cel de-al doilea prin chemare,
iar cel de-al treilea prin umilinţă şi dragoste, î ntreg omul
din lă untru liturghiseşte Domnului 66. «Să iubeşti, zice,
pe Domnul din toată inima ta » (Deut. VI , 5).
64. Cuvintele rug ă ciunii ating pe Dumnezeu , pentru c ă mintea î ns ăşi
II atinge. Nu mai e nici un interval î ntre mintea care vorbeşte cu Dum -
nezeu î n rug ă ciune şi El î nsu şi . Dar dispari ţ ia intervalului nu se dato-
reş te unui act de depăşire fizic ă a Lui, ci unei alipiri depline a cuget ă rii ,
a î n ţ elegerii şi a iubirii, de Dumnezeu . Dumnezeu umple cu prezen ţ a Sa
î n ţ elegerea şi sim ţ irea min ţ ii. î n ţelegerea e totodat ă experien ţă a pre-
zen ţ ei Celui î n ţ eles. Şi ea e ne î ntrerupt ă. Ea e o lumin ă a cunoş tin ţei
care î nv ă luie sufletul ca un nor luminos, care-1 p ă trunde î n î ntregime şi -l
face î ntreg luminos. Dar sufletul are con ştiin ţ a clar ă c ă aceast ă lumin ă
nu se na şte din el, ci izvor ăş te din Dumnezeu cel personal , infinit şi trans -
cedent ( Ieşire XL, 32 ).
65. De Dumnezeu nu se poate apropia cineva cu o specula ţ ie teo-
retic ă , ci cu o inim ă str ă punsă de conştiin ţ a micimii şi p ăc ătoşeniei pro -
prii. î n starea aceasta se experiaz ă prezen ţ a lui Dumnezeu , p ă trunz î nd
prin g ă urile unei astfel de inimi str ă puns ă prin toate locurile. î ntr - o astfel
de inim ă Dumnezeu p ă trunde cu razele iubirii Sale bl î nde, t ă m ă duitoare
şi cur ăţ itoare.
66. Avem aci o defini ţie a Liturghiei l ă untrice demn ă de re ţinut .
Ea e o predare a omului î ntreg lui Dumnezeu , prin aten ţie î ncordat ă , prin
chemare aprinsă de dor ( epicleză ) şi prin str ăpungerea şi umilinţ a î ntregii
fiin ţ e.
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞ TI 55

Dar vreau să ştii şi aceasta : nu cumva socotind că

te rogi, să umbli departe de rugă ciune, să te osteneşti
f ă ră cîştig şi să alergi î n deşert. Aceasta se î nt î mplă la cî n-
tarea cu gura, cî nd mintea e purtată î n altă parte şi e
î mpă r ţită î ntre patimi şi lucruri, î ncî t se î ntinează şi î n-
ţelesul cî ntă rii. Dar aceasta se î nt î mplă şi cugetă rii. Că ci
adeseori stră băt î nd aceasta cuvintele rugăciunii, mintea
nu o î nsoţeşte şi nu se aţinteşte spre Dumnezeu , cu Care
se face convorbirea rugăciunii, ci e abătută pe furiş de
anumite gî nduri. Atunci cugetarea spune din obişnuinţă
cuvintele, iar mintea lunecă de la cunoştin ţ a lui Dum-
nezeu. Ca urmare şi sufletul se arată f ă ră î n ţelegere şi
f ă ră aşezare, î ntrucî t mintea s-a împrăştiat î n niscai n ă-
luciri, sau spre cele ce e furată, sau voieşte. Iar nefiind
de fa ţă cunoştin ţ a î n rugăciune şi cel ce se roagă neî nf ă-
ţ işî ndu-se Celui Că ruia I se roagă , cum se va î ndulci sufle-
tul ? Şi cum se va veseli inima , care se face că se roagă ,
dar nu face rugăciunea adevă rată ? 67. «Veseli-se-va , zice,
inima celor ce caută pe Domnul». Dar pe Domnul îl caută
cel ce se apropie de Dumnezeu cu tot cugetul şi cu inima
67. S- ar p ă rea c ă aci avem un ecou al metodei celor trei moduri
ale rug ă ciunii , care circula î n acel timp şi era atribuit ă de unii sf î ntului
Simeon Noul Teolog , f ă r ă să fie de fapt a lui. Ea a fost publicat ă î n limba
.
greac ă veche de J Hausherr S. I., La methode de l' oraison hesychaste ,
. . —
Orientalia Christianar voi. IX , 2, nr 36 , 1927, pp 102 209, iar î n neo -

. .
—
greac ă î n Filocalia şi î n P. G. 120, 701 710 ? vezi elemente noi despre
ea la Pr D St ă niloae, Via ţ a şi î nvăţă tura sfintului Grigorie Palama ,
Sibiu , 1938, p. 45 ş.u. Dar la Teolipt distinc ţia î ntre cele trei moduri e
.
mult mai clar expus ă Dup ă el exist ă o rug ă ciune f ă cut ă numai cu buzele ,
e î nso ţ it ă de cugetare, apoi o rug ă ciune care e î nso ţ it ă de cugetare , dar
cugetarea r ă m î ne la î n ţ elesul logic al cuvintelor ? şi , î n sf î r şit , o rug ă ciune
î n care mintea î ns ăşi se scufund ă î n experien ţ a prezen ţ ei lui Dumnezeu .
Teolipt face o deosebire î ntre cugetarea care r ă m î ne la con ţinutul cuvin -
telor î i el î nsu şi şi î ntre experien ţ a lui Dumnezeu î nsu şi ca Persoan ă pre-
zenta, de c ă tre mintea intrat ă î ntr -o stare de sensibilitate , de umilin ţă , de
str ă pungere, de conş tiin ţă a p ăc ă toşeniei şi de poc ăin ţă ne î ncetat ă . Ea e
î nt î lnire î ntre persoana uman ă , care are totul de la Duimezeu , şi Per -
soana lui Dumnezeu care d ă totul. Cit ă vreme mintea se mişc ă numai î ntre
56 F1LOCAL1 A

fierbinte şi î nlătură tot gî ndul lumii, pentru cunoştinţa

şi dragostea lui Dumnezeu, care răsare din rugăciunea
neî ncetată şi curată 68.
Pentru a lă muri mai bine vederea minţii prin pome-
nirea lui Dumnezeu şi preţ ul ce-1 are rugăciunea curată
î n cuget, mă voi folosi de ochiul şi limba trupului ca
icoane. Căci ceea ce este pentru ochi pupila şi pentru
limbă rostirea cuvî ntului, aceea este pentru minte pome-
nirea lui Dumnezeu şi pentru cugetare rugăciunea 69. Pre-
ideile despre Dumnezeu , se comport ă ca una care-L manipuleaz ă ca pe
un obiect, plin ă de î ncredere î n puterile ei de cunoaştere, dar î n fond
r ă m î n î nd departe de realitatea dumnezeiasc ă. Numai rug ă ciunea f ăcut ă cu
mintea î ndulceş te cu adev ă rat sufletul şi inima, unxpl î ndu - le de puterea
şi de bun ă tatea Lui , cum spune Teolipt.
68. Rug ăciunea curat ă e cea de al treilea fel, pentru c ă s - a cur ăţ it
chiar şi de î n ţelesurile logice ale cuvintelor, î ntruc î t cel ce se roag ă s- a
î nt î lnit fa ţă î n fa ţă cu Dumnezeu ca de la persoan ă la persoan ă , f ă r ă in -
tervalul nici unor g î nduri î ntre ele. Mai bine zis î n aceast ă rugă ciune
cugetarea sau î n ţ elegerea e ridicat ă la Dumnezeu ca la unicul şi singurul
con ţinut viu , personal, indefinit şi infinit al ei. Ea a ieşit din starea de
separa ţ ie de Dumnezeu ; de aceea nu mai e numai o minte care cuget ă
la Dumnezeu , ci o persoan ă plin ă de dragoste fa ţă de alt ă persoan ă care
este Dumnezeu , dragoste care se produce şi se manifest ă din plin numai
î n î nt î lnirea unei persoane cu o alta, î n cazul de fa ţă a î nt îlnirii persoanei
umane cu Dumnezeu ca Persoan ă.
69. Precum ochiul vede prin pupilă şi precum limba se exprim ă prin
cuv î nt , a ş a mintea vede pe Dumnezeu prin pomenirea Lui şi cugetarea
o articuleaz ă prin rugă ciune. Vedem din nou cum Teolipt face o deosebire
î ntre mintea care intuieş te prezen ţ a lui Dumnezeu ca î ntreg, ca Persoan ă
şi î ntre cugetarea î n care mintea se ramific ă î n acte î ndreptate spre î n -
ţ elesuri par ţiale , definite separat , de sine st ă t ă toare, deplin exprimabile.
In minte se deap ă n ă amintirea lui Dumnezeu ca Persoan ă , e adusă sau
ţinut ă prezen ţ a Lui ca Persoan ă , pe c î nd î n cugetare se î nş ir ă î n ţ elesurile
cuvintelor rugă ciunii care se referă la diferite î nsu şiri şi binefaceri ale
lui Dumnezeu. Dar pomenirea aceluiaşi Dumnezeu cu mintea î n starea de
rug ă ciune şi meditarea la diferitele î n ţ elesuri ale Lui cuprinse î n cuvin -
tele rug ă ciunii trebuie s ă mearg ă î mpreună. Cî nd cugetarea se desparte
de minte şi mintea de c ă ldura inimii, rug ăciunea nu mai e o experien ţă
emo ţ ional ă a prezen ţei lui Dumnezeu ca Persoan ă iubitoare şi vrednic ă
de nesf î r şit ă iubire.
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞTI 57

cum ochiul, prinzî nd lucrul vă zut cu simţirea vă zului, nu

dă nici un glas, dar prin experien ţa vederii primeşte cu-
noştinţa lucrului vă zut , aşa şi mintea, apropiindu-se prin
pomenire cu dragoste de Dumnezeu şi alipindu-se de El
cu simţire fierbinte şi î ntru tăcerea celei mai simple î n-
ţelegeri, e î nvăluită de lumina dumnezeiască , primind ar-
vuna strălucirii viitoare 70. Şi precum limba, rostind cu-
vinte, descoperă voia nevă zută a minţii, celui ce ascultă ,
aşa şi cugetarea , vestind scurtele silabe ale cuvintelor ru-
gă ciunii, des şi fierbinte, descoperă cererea sufletului, lui
Dumnezeu , Care ştie toate, prin stăruirea î n rugăciune
şi prin fr î ngerea statornică a inimii. Iar fr î ngerea inimii
deschide inima Iubitorului de oameni şi face inima rugă-
torului să primească m î ntuire bogată n. Căci « inima î n- -
fr î ntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi» (Ps. L , 19 ).
Şi te va călă uzi la rugă ciune curată.
Aşa se î nt î mplă şi cu î mpă ratul de pe pă mînt. Cî nd
te apropii de el şi te î nf ăţişezi cu trupul, dacă te rogi cu
gura şi cauţi cu ochiul la el , îţi atragi bună voinţa î mpă ră-
tească. Fă şi tu aceasta , fie î n obştea bisericii, fie î n sin-
gurătatea chiliei. Adun î ndu-te cu fraţii î n Domnul, pre-
70. Mintea nu e un organ de cunoaştere teoretic ă a lui Dumnezeu,
ci de experien ţă emo ţională , dar şi de î n ţ elegere nedivizat ă a lui Dum -
.
nezeu, nedivizat ă î n no ţiuni şi mai presus de cuv î nt Aceast ă experien ţă
nemijlocit ă a prezen ţei lui Dumnezeu echivaleaz ă cu experien ţ a luminii
Lui , ca arvun ă a luminii viitoare, care va fi manifestarea deplinei Lui
prezen ţ e iubitoare.
71. O alt ă deosebire î ntre vederea lui Dumnezeu de c ă tre minte , şi
rugăciunea c ă tre El f ă cut ă de cugetare, f ă r ă g î nduri str ă ine, este c ă prin
prima se umple mintea î nsăşi de lumina lui Dumnezeu, pe c î nd prin a
doua se t î lcuiesc î n cuvinte, nu oamenilor , ci lui Dumnezeu , trebuin ţ ele
sufletului , sau starea lui de fr î ngere emo ţ ional ă a inimii î n fa ţ a lui Dum -
nezeu . Prin aceasta î ntre vederea min ţii şi rug ăciunea cuget ă rii apare o
nou ă legă tur ă : comunic î nd lui Dumnezeu starea lui de zdrobire, de umi -
lin ţă , sufletul face pe Dumnezeu să se deschid ă şi mai mult rugă torului ,
ş i prin aceasta el primeşte m î ntuire şi mai bogat ă ; sau vede şi mai
mult pe Dumnezeu, fapt care produce î n mintea lui o şi mai mare emoţie
iubitoare.
58 F1 L0CALIA

cum I te î nf ăţişezi cu trupul şi-I aduci cî ntare cu gura,

aşa ţ ine-ţ i şi mintea atentă la cuvinte şi la Dumnezeu.
Prin aceasta mintea va şti cu cine vorbeşte şi se î nt îl-
neşte 72. Căci dacă cugetarea se î ndeletniceşte î n chip î n-
cordat cu rugăciunea , inima se î nvredniceşte de o bucu-
rie ce nu poate fi ră pită şi de o pace de negrăit . Iar dacă
şezi î n chilie singur , lipeşte-te de rugăciunea cea din cu-
getare, cu mintea trează şi cu duh zdrobit. Şi vederea te
va umbri pe tine prin trezvie şi cunoştin ţă şi se va sălăş-
lui î n tine prin rugăciune ; iar î nţ elepciunea se va odihni
î n tine prin umilin ţă , izgonind plăcerea neraţ ională , şi va
aduce î n tine dragostea dumnezeiască 7S.
Crede mie celui ce-ţi spun adevă rul ! Dacă î n toată
lucrarea ta va fi nelipsită rugă ciunea , această maică a
bun ă tăţ ilor , nu vei aţ ipi pî n ă nu vei primi pe Mire , Care
te va duce î nă untru şi te va umplea de slavă şi de veselie
negră ită. Căci ea î nlă tură toate piedicile, netezeşte că rarea
virtu ţ ii şi o face uşoar ă celui ce o caută. Ia aminte la
modul rugă ciunii cu cugetul : convorbirea cu Dumnezeu
depă rtează g î ndurile pă timaşe ; că utarea minţ ii la Dum-
nezeu alungă î nţelesurile lumii ; umilinţa sufletului izgo-
neşte dragostea de trup. Rugăciunea, rostind neî ncetat
72. Mintea va ş ti nu de atingerea de o realitate impersonală , ci se
va î nt î lni cu Dumnezeu Persoan ă, cu Cineva , cu supremul Cineva .
73. Prin cugetare cel ce se roagă spune ceva lui Dumnezeu , prin
mintea treaz ă st ă î ncordat î n fa ţ a lui Dumnezeu ca Persoan ă , prin duhul
zdrobit şi umilit tr ă ieşte cu ad î nc ă emo ţie această î nt î lnire cu Dumnezeu ,
care umple inima de bucurie şi pace. Prin trezvia min ţii cel ce se roag ă
sesizeaz ă prezen ţ a lui Dumnezeu ca o vedere care-L î nv ă luie î n lumin ă ,
prin cugetarea lui se va s ă lăş lui î n el, î n cursul rug ă ciunii, cunoş tin ţ a ,
care î i d ă o oarecare expresie deslu şit ă a vederii lui Dumnezeu , sau a
tr ă irii generale a prezen ţ ei Lui. î n acela şi timp prin rug ă ciune se va
odihni î n el î n ţ elepciunea , care nu e nici ea o stare ra ţ ional ă rece, ci o
dulce sim ţire de echilibru , de cuviin ţă , produs ă de umilin ţă , din care nu
lipse ş te totu şi ra ţ iunea , o sim ţ ire delicat ă care alungă grosolă nia volup -
t ăţilor nera ţionale şi oarbe î n egoismul lor şi aduce î n suflet dragostea
dumnezeiasc ă .
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞTI 59

dumnezeiescul nume, se vă deşte ca o conglăsuire şi unire

a min ţ ii cu raţiunea şi cu sufletul. « Căci unde sî nt doi sau
trei adunaţ i î n numele Meu , acolo sî nt şi Eu î n mijlocul
lor » (Matei XVIII , 20). Astfel, deci, rugăciunea , adun î nd
din î nvră jbirea prin patimi şi legî nd î ntre ele şi cu sine
cele trei pă r ţ i ale sufletului, uneşte sufletul cu Dumnezeu,
Cel î n trei Ipostasuri. Înt îi şterge din suflet ruşinea păca-
tului prin chipurile virtuţii, apoi, zugrăvind iarăşi fru-
museţea trăsăturilor dumnezeieşti prin sf î nta cunoştinţă
dobî ndită î n vremea ei, î nf ăţ işează sufletul lui Dumnezeu.
Iar sufletul î ndată cunoaşte pe Făcătorul să u. Căci « î n
ziua în care ’Ije voi chema , iată am cunoscut că Dum-
nezeul meu eşti Tu » (Ps. LV, 10). Dar e şi cunoscut de
Dumnezeu. Că ci zice : « A cunoscut Domnul pe cei ce sî nt
ai Lui » ( 2 Tim . II, 19 ) . Cunoaşte pe Dumnezeu pentru
curăţia chipului, că ci tot chipul tinde spre model şi e legat
de el ; şi e cunoscut pentru asemă narea prin virtuţ i, căci
prin aceasta are şi cunoştin ţ a lui Dumnezeu şi e cunoscut
de Dumnezeu 74.
74. Rug ă ciunea unific ă cele trei puteri ale sufletului sf îşiate prin
patimi. Ea nu e numai a min ţ ii , sau numai a ra ţ iunii care defineş te î n î n -
ţelesuri intui ţia total ă a prezen ţ ei lui Dumnezeu proprie min ţ ii , sau numai
a inimii care tr ă ieş te cu sim ţ irea aceast ă prezen ţă. Av î nd un caracter
complex , rug ă ciunea e singurul mijloc de unificare a sufletului. Şi numai
astfel unificat şi devenit capabil s ă tr ăiasc ă realitatea de bog ăţie complex ă
a lui Dumnezeu , sufletul poate sesiza prezen ţ a lui Dumnezeu şi se poate
uni cu El. Sau invers : rug ă ciunea are puterea s ă unifice sufletul , pentru
c ă se uneşte cu Dumnezeu cel atotcomplex , dar unul î n aceast ă bog ăţie
complex ă , cu Dumnezeu , Care e o unitate î ntreit ă : Mintea , Logosul şi
Duhul vie ţ ii , sau Tat ă l, Fiul ( Cuv î ntul ) î n Care Tat ă l sau Mintea Se reve -
leaz ă , şi Duhul Sf î nt , î n Care Tat ă l şi Fiul Se unesc î n iubire. Sufletul se
uneş te cu Dumnezeu prin rugă ciune , f ă ră să pă ră seasc ă complexitatea lui ,
î ntruc î t î n el se inprim ă complexitatea unitar ă a lui Dumnezeu. Iar aceast ă
imprimare se face prin rug ă ciune, c î nd sufletul se apropie la maximum de
Dumnezeu şi se deschide Lui. Rug ă ciunea este astfel o comunicare vie
î tre suflet ş i Dumnezeu ş i viceversa . Prin ea vin î n suflet şi se imprim ă
ş i virtu ţile care îş i au originea î n bun ă tatea iradiant ă a lui Dumnezeu . Şi
tot prin ea vine î n suflet cunoş tin ţ a de Dumnezeu , experiat î n diferite
60 HLOCALIA

Cel ce se roagă să primească bunăvoinţa î mpă ră-

tească foloseşte trei căi : sau se roagă cu graiul, sau se
î nf ăţişează tăcî nd , sau se aruncă la picioarele celui ce
poate să-l ajute. Rugăciunea curată , unind mintea, cu-
vî ntul şi duhul cu sine, prin cuvî nt cheamă numele lui
Dumnezeu, prin minte se aţinteşte f ă ră î mprăştiere spre
Dumnezeu cel chemat, iar prin duh î i arată umilinţa şi
dragostea, şi aşa cîştigă mila Treimii f ă ră î nceput , a Ta-
tălui, a Fiului şi a Sf î ntului Duh , Dumnezeu cel unul 75.
Precum felurimea mî ncă rurilor trezeşte pofta după î m-
pă rtăşirea de ele, aşa feluritele virtuţ i trezesc sî rguinţa
minţ ii. De aceea , păşind pe calea cugetă rii, alege cuvin-
tele rugăciunii şi le spune Domnului, strigî nd pururea şi
neslă bind , cer î nd stă ruitor şi neruşin î ndu-te, ca vă duva
care a cîştigat mila judecă torului neî nduplecat . Făcî nd
grade de intensitate. Găci prin rug ăciune vede şi simte sufletul pe Dum -
nezeu î n bog ăţia Lui spirituală şi vie. Iar cunoştin ţ a e din am î ndou ă pă r-
ţ ile. C ă ci prin rug ăciune se î nf ă ptuieşte o mişcare at ît din partea sufle -
tului spre Dumnezeu , c î t şi din partea lui Dumnezeu spre suflet , dat fiind
c ă nici sufletul nici Dumnezeu nu s î nt obiect , ci fiecare se mişc ă î n liber-
tate şi cu mare interes spre celălalt . Sufletul cunoaşte pe Dumnezeu prin
rugăciune , î ntruc ît prin ea se activeaz ă rela ţ ia lui , ca fiind chip al lui
Dumnezeu , cu modelul să u . Dar şi Dumnezeu cunoa ş te sufletul , î ntruc î t
acesta s - a deschis prin virtu ţ i şi î n mod culminant prin rugăciune lui
Dumnezeu , î ntruc î t Dumnezeu î nsu şi S- a imprimat , iradiind î n suflet , prin
virtu ţi şi prin rug ăciune. Propriu -zis virtu ţ ile ca deschideri statornicite,
dar mereu î n ac ţiune , prin fapte şi prin rug ăciune, animate de pome -
nirea lui Dumnezeu , s î nt at ît chipuri de cunoaş tere a lui Dumnezeu de
c ă tre suflet , c î t şi de cunoa ş tere a sufletului de c ă tre Dumnezeu , fiind
mereu şi tot mai mult deschis lui Dumnezeu .
75. Aci Teolipt arat ă c ă prin ra ţiune î n ţ elege totodat ă cuv î ntul.
Căci î n cuvinte se exprim ă î n ţ elesurile desprinse de ra ţiune din indefi -
nitul lui Dumnezeu , sesizat de minte prin a ţintirea ei î n î ntregime spre
Dumnezeu cel infinit , î ntr - o trăire complexă dar unitar ă , sesizat ca Treime
personal ă de c ă tre om ca persoană. Iar duhul tr ă ieş te aceast ă sesizare a
prezen ţ ei personale a lui Dumnezeu ca sim ţire. Ra ţiunea , sau cuv î ntul ,
c î nd e deplin, d ă prin urmare expresie şi sim ţirii tr ă ite de suflet î n fa ţ a
Iui Dumnezeu , sau poc ăin ţii , dragostei, umilin ţii. Dar umilin ţa , poc ăin ţ a ,
dragostea s î nt î nt î mpinate de Dumnezeu cu mila şi iubirea Lui. Sufletul î l
experiaz ă pe Dumnezeu î n rugăciune şi î n acest act de î nt â mpinare al Lui.
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞ TI 61

aşa , umbli î n duh , nu iei aminte la poftele trupeşti, nu

întrerupi rugăciunea neîncetată prin gî nduri lumeş ti şi
eşti biserică a lui Dumnezeu , lă ud î nd pe Dumnezeu î n
chip neî mprăştiat. Rugî ndu-te astfel cu cugetarea , te î n-
vredniceşti să treci şi la amintirea lui Dumnezeu şi să
pă trunzi în cele ascunse ale minţ ii şi să priveşti prin ve-
deri tainice pe Cel nevăzut şi, prin revă rsă ri de cunoştin ţă
şi de dragoste, să liturghiseşti numai lui Dumnezeu 76.
Iar cî nd te vezi slă bind î n rugăciune, foloseşte o
carte şi, lu î nd aminte la citire, primeşte cunoştin ţa. Nu
76. Ra ţ iunea sau cugetarea , care desprinde ş i exprim ă î n rug ă ciune ,
din mintea ce tră ieş te î n mod nehot ă rnicit nehot ă rnicirea lui Dumnezeu ,
diferite î n ţ elesuri , este totodat ă o î n ţ elegere. Aceasta , fiind î mbibat ă de
umilin ţ a inimii şi sesiz î nd mila Lui, face s ă se î ntip ă reasc ă î n ea virtu ţ ile
ca tr ăsă turi ale bun ă t ăţ ii lui Dumnezeu î n fiin ţ a uman ă . Iar aceast ă î m -
p ă rt ăş ire de Dumnezeu , primit ă de minte î n mod indefinit , sim ţ it ă de inim ă ,
c î nd mintea e unit ă cu ea , specificat ă î n î n ţ elesuri de cugetare, e at î t de
dulce , de hr ă nitoare , c ă at ît mintea , c ît ş i î n ţ elegerea şi inima doresc s ă
li se dea î n tot mai mare m ă sur ă şi la nesf î rşit . De aci vine voin ţ a şi
puterea de a nu î ntrerupe rug ăciunea , prin care sufletul unificat se î m -
p ă rt ăşeş te î n modul acesta de Dumnezeu. Aceast ă voin ţă şi putere ajut ă
sufletul unificat s ă ajungă la o stare de pomenire ne î ncetat ă a lui Dum -
nezeu. Dar pomenirea e produs ă î n suflet de tr ă irea prezen ţ ei lui Dum -
nezeu ş i tr ă irea ne î ncetat ă a acestei prezen ţe men ţine neî ncetat ă amin -
tirea lui Dumnezeu . Intre pomenirea lui Dumnezeu şi tr ă irea prezen ţ ei Lui
nu e nici o separa ţ ie . Mintea p ă trunde astfel tot mai ad î nc î n bun ă t ăţile
lui Dumnezeu , ascunse celor ce nu se afl ă î n legă tur ă st ă ruitoare cu El
prin pomenire ne î ncetat ă. Dar a p ă trunde î n cele ascunse ale lui Dum -
nezeu î nseamn ă a p ă trunde totodat ă î n cele ascunse ale min ţ ii , î n acei
altar deschis î n interior spre î n ă lţ imile dumnezeieş ti , î n puterile neştiute
aie min ţii de a sesiza acele î n ă l ţ imi , puse î n lucrare prin rug ăciune. C ăci
cu acele puteri vede ea tainic pe Acela din Care îi vin rev ă rs ă ri de cu -
noş tin ţă şi de iubire. C ă ci ele s î nt puteri , pe care mintea le are cu acest
rost de a primi î n ele î n mod unitar pe Dumnezeu , c î nd prin rug ă ciune
Ii liturghiseşte singur ă lui Dumnezeu singur , detaşat ă adic ă de toate, î n ă l -
ţ at ă î ntr -o suprem ă intimitate cu El. î n aceast ă liturghie mintea e , pe
de o parte, î ntreag ă î n Dumnezeu , pe de alta î n fa ţ a Lui , precum Dum -
nezeu e , pe de o parte , î n minte , pe de alta , î n fa ţa ei , aş a cum dou ă
persoane care se iubesc la maximum s î nt , pe de o parte, î ntr - o interioritate
reciproc ă , pe de alta , una î n fa ţ a alteia , î ntr - un mod maxim. Mintea e î n -
tr - o comunicare cu Dumnezeu î n cunoştin ţă şi î n dragoste mereu sporit ă .
62 FILOCALIA

trece peste cuvinte gră bit. Descoase-le cu cugetarea şi

adună-le î n vistieria min ţii. Pe urmă gî ndeşte la cele
citite, ca să ţ i se î ndulcească cugetarea din î n ţ elegere şi
să-ţ i ră m î nă neuitate cele citite. Prin aceasta ţ i se va
aprinde inima de cugetă rile dumnezeieşti.« î n cugetarea
mea , zice, se va aprinde foc » (Ps. XXXVIII, 4). Căci pre-
cum m î ncarea î ndulceşte gustul cî nd e subţiată prin dinţ i,
aşa şi cuvintele dumnezeieşti, î ntorcîndu-se mereu î n su-
flet, î mbogăţesc î nţ elegerea şi o î nveselesc. « Cî t de dulci
sî nt cuvintele Tale pentru gî tlejul meu » (Ps. CXVIII, 103) .
Ia î n inima ta cuvintele evanghelice şi poveţele feri-
ciţ ilor pă rinţ i, cercetează vieţ ile lor , ca să poţ i cugeta la
ele î n timpul nopţii. î n felul acesta , cî nd cugetarea ţ i se
va osteni de rugăciune, o vei reî nnoi prin citire şi g î n-
dire la cuvintele dumnezeieşti şi o vei face şi mai sî rguin-
cioasă la rugăciune 77.
Psalmodiază cu gura. Dar cu glas liniştit şi cu supra-
vegherea min ţii, neră bd î nd să laşi ceva necugetat din
cele spuse. Şi dacă îţ i scapă ceva min ţ ii, repetă stihul ori
de cî te ori se înt î mplă aşa ceva , pî nă-ţ i vei avea mintea
î nsoţind cele spuse. Căci mintea poate să şi cî nte cu gura
şi să ţină şi amintirea lui Dumnezeu. Aceasta poţ i s-o
77. Cuvintele nu au numai rolul de a da expresie unor ra ţiuni , sau
cuget ă rii , sau î n ţelegerii , care desprinde din tr ă irea indefinit ă a min ţ ii î n
î nt î lnirea ei cu Dumnezeu cel infinit diferite aspecte , ci şi de a hr ă ni
aceast ă î n ţelegere şi de a adinei tr ă irea indefinit ă a lui Dumnezeu de
c ă tre minte şi de a o pune , a o ţine şi ad î nci î n starea de rug ă ciune. C ă ci
cuvintele despre Dumnezeu scrise de al ţ ii au fost şi ele expresii ale acestei
tr ă iri î n stare de rugă ciune. In primul rî nd au aceast ă origine ş i aceast ă
putere cuvintele Sfintei Scripturi şi cuvintele rug ăciunilor, care s - au rostit
cel mai des, adic ă ale rug ăciunilor Bisericii. Ele s- au nă scut din —ş i au
prilejuit de nenum ă rate ori unor nenum ă ra ţ i oameni — î nt î lnirea min ţ ii
cu Dumnezeu şi ca atare s î nt cele mai potrivite s ă ajute mintea s ă se
ridice la aceast ă î nt î lnire , î ntruc î t o exprim ă î n modul cel mai adecvat .
Dar şi cuvintele î n care oamenii au exprimat realit ăţ ile create î n tran -
sparen ţ a lor pentru Dumnezeu , pot fi folosite pentru a ridica mintea la
Dumnezeu , Ziditorul lor şi la î nsu şirile Lui , realit ăţ i î n care se manifesta
prin fapte iubirea Lui fa ţă de noi .
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞ TI 63

afli din experien ţ a firească. Căci precum cel ce se î nt îl-

neşte cu cineva , poate să şi vorbească , dar să şi caute la
el cu ochii , aşa şi cel ce cî ntă cu buzele poate să stea şi
aţintit la Dumnezeu prin aten ţie 78.
Nu ocoli plecă rile genunchilor. Căci plecarea genun-
chilor î nchipuie căderea păcatului de la noi şi prile-
juieşte mă rturisirea lui 79 ; iar ridicarea î nseamnă po-
căinţa, î nchipuind f ăgă duinţa unei vieţ i î ntru virtute. Dar
fiecare î ngenunchere să se săvî rşească cu chemarea î nţe-
legă toare a lui Hristos, ca prinz î ndu-ne cu sufletul şi cu
trupul de Domnul, să ni-L facem milostiv pe Dumnezeul
sufletelor şi al trupurilor 80.
Iar dacă dai m î inilor şi o lucrare liniştită î n vremea
rugăciunii f ăcută cu cugetarea , ca să alungi somnul şi
tr î ndă via , aceasta î nviorează şi ea lupta nevoin ţei. Căci
toate lucră rile ară tate, săvî rşite î mpreună cu rugăciunea,
ascut mintea, izgonesc tr î ndăvia , fac sufletul mai vioi, iar
78. Mintea poate fi activ ă şi î n rostirea cuvintelor rug ă ciunii , dar
poate st ă rui şi î n amintirea lui Dumnezeu . Cuvintele s î nt î nsufle ţite şi
î nc ălzite atunci de amintirea lui Dumnezeu. Mintea singur ă face leg ă tura
î ntre cuvinte şi amintirea lui Dumnezeu. Dac ă mintea iese din cuvinte ,
acestea devin sunete goale, iar mintea nu mai st ă ruie î n amintirea lui
Dumnezeu. Nu numai mintea leag ă cuvintele de amintirea lui Dumnezeu ,
ci ş i cuvintele ajut ă mintea s ă st ă ruiasc ă î n amintirea Lui. Singura con -
di ţ ie care se cere e ca mintea s ă nu se î mpr ăş tie c î nd rosteş te cuvintele
despre Dumnezeu sau c ă tre Dumnezeu prin rug ă ciune. De aceea multe
tratate ale p ă rin ţ ilor , descriind rug ă ciunea min ţii , o prezint ă , ca î nso ţit ă de
aten ţie, sau de luare aminte ( TtpoaeuXirj xat 7tpoaoXij ).
79. Filosoful Max Scheler a spus c ă cu alt ă sim ţ ire se roag ă omul
î n genunchi , dec î t st î nd î n picioare ( Stellung des Menschen im Kosmos ).
Aci se precizeaz ă natura acestei sim ţiri : ea d ă expresie umilin ţ ei î n fa ţ a
lui Dumnezeu .
80. Ridicarea dup ă î ngenunchiere exprim ă f ăg ă duin ţ a celui ce s- a
c ă it de a duce de aci î nainte o via ţă dreapt ă prin virtu ţi . Cel ce s-a ridicat ,
nu trebuie s ă uite c ă s - a ridicat nu pentru a duce iar ăşi o via ţă str ă in ă
de Dumnezeu , ci pentru o via ţă activ ă d ă ruit ă lui Dumnezeu , pentru a
nu mai p ă c ă tui. El men ţine î n starea lui î n picioare pomenirea numelui
lui Hristos şi prin aceasta se men ţ ine î n leg ă tur ă cu El.
64 flLOCAUA

î nţelegerea mai ageră şi mai fierbinte î n lucrarea rugă-

ciunii din cugetare 81.
Cî nd bate toaca , ieşi din chilie, fiind atent cu ochii
trupului la pămî nt , dar lucrarea din cugetare rezemî nd-o
pe amintirea lui Dumnezeu ; intrî nd apoi î n biserică şi
î ntregind obştea , nu vorbi cu cel de lingă tine, nici nu
rătăci cu mintea î n deşertăciuni, ci limba să ţi se ocupe
numai cu cî ntarea, iar cugetarea fixeaz-o prin rugăciune.
Iar f ăcî ndu-se sf î rşitul slujbei, du-te î n chilie şi apucă-te
de canonul r î nduit ţie.
Mergî nd la trapeză , nu că uta la por ţiile fraţilor , nici
nu-ţ i î mpă r ţ i sufletul în bă nuieli urî te. Ci vă zî nd cele
puse î naintea ta, dă gurii mî ncare, iar urechii ascultarea
celor ce se citesc şi sufletului rugăciunea, ca hră nindu-te
cu trupul şi cu duhul , să lauzi î n î ntregime pe Cel ce
satură pofta ta cu cele bune.
Sculî ndu-te de acolo, intră cu cuviinţă şi î n tăcere î n
chilia ta şi, ca o albină harnică , ostenteşte î ntru virtuţile
tale. Cî nd împlineşti o ascultare cu fraţ ii, mî inile să lu-
creze, dar buzele să tacă , iar mintea să pomenească pe
Dumnezeu. Şi dacă cineva s-ar mişca vorbind f ă ră rost ,
ca să opreşti neor î nduiala, scoală-te şi f ă metanie.
Leapă dă gî ndurile păcătoase şi nu le lăsa să umble
şi să ză bovească î n inima ta. Căci ză bovirea gî ndurilor
81. Contrar p ă rerii r ăsp î ndite c ă cel ce practic ă rug ă ciunea min ţ ii
(a cuget ă rii ) renun ţă la orice lucrare cu trupul , Teolipt vede î n cea din
urm ă un mijloc de ascu ţire, de men ţ inere şi de î nviorare a aten ţiei minţii
.
î n rug ă ciune De sigur , aceste mi ş c ă ri trupeş ti trebuie s ă fie şi ele mani -
fest ă ri ale rela ţiei de rugă ciune a min ţii cu Dumnezeu , ca şi cuv î ntul.
Prin î ngenunchiere se exprim ă umilin ţa fa ţă de Dumnezeu , prin ridicare
f ă g ă duin ţ a unei vie ţ i drepte , prin diferite lucr ă ri s ă v î r şite cu m î inile , voin ţ a
de a Ie face pentru î ntre ţinerea proprie şi a altora şi prin aceasta de a
-
sluji lui Dumnezeu , aşa cum l a destinat Dumnezeu î nsuşi pe om , cre î n -
-
du 1. Trupul îşi actualizeaz ă ra ţionalitatea prin toate destoiniciile e îştigate
prin diferite activit ăţi. Dar se î nduhovniceşte sau se pnevmatizeaz ă , adic ă
actualizeaz ă ra ţionalitatea î n mod drept , deplin şi curat , prin lucr ă ri str ă -
bă tute de amintirea lui Dumnezeu , care aduce î n ele lucrarea Duhului
dumnezeiesc î nsu şi.
DESPRE OSTENELILE VIEŢ II C Ă LUG Ă REŞ TI 65

pătimaşe dă viaţă patimilor şi omoară mintea . î ndată

ce gî ndurile te atacă , de la cea dinţii vedere a lor , gră-
beşte-te să le î mprăştii cu săgeata rugăciunii. Iar dacă
stă ruie lovindu-ţi şi tulbur î ndu-ţi cugetarea, uneori re-
trăgî ndu-se, iar alteori năvălind, să ştii că sî nt î ntărite de
voia ta ce le-a venit î n î nt î mpinare. Ele tulbură şi supă ră
sufletul, avî nd drepturi asupra lui din pricina î nfr î ngerii
pe care a suferit-o voia noastră liberă. Drept aceea tre-
buie să le ţintuim la st îlp prin mă rturisire ; căci biruite,
g î ndurile rele fug. Precum cî nd apare lumina, î ntuneri-
cul se î mprăştie, aşa lumina mă rturisirii şterge g î ndurile
patimilor , fiind şi ele î ntuneric 82. Căci slava deşartă şi
tr î ndă via pe care g î ndurile le-au avut ca culcuş au fost
nimicite, ruşinate de mă rturisire şi de greaua pă timire a
î mplinirii canonului. De aceea, vă z î nd cugetarea slobozită
de patimi prin rugă ciunea neî ncetată şi cu bun ă umilin ţă ,
fug cu ruşine. Dar cî nd cel ce se nevoieşte î ncearcă să
taie cu rugăciunea gî ndurile care-1 tulbură , le taie pentru
scurtă vreme şi opreşte lucrarea lor prin lupta cu ele, dar
nu se izbăveşte pentru totdeauna , dacă mai î ngă duie pri-
cinile care-1 supă ră , adică odihna trupului şi iubirea lu-
mească de cinstiri, din pricina că rora nu se mişcă spre
m ă rturisire. Ca urmare, nu dobî ndeşte nici pace, de-
oarece ţ ine la sine lucrurile protivnicilor. Iar ţin î nd la
sine vase străine, nu i se vor cere de stă pî nii lor ? Şi cer î n-
du-i-se şi neslobozind lucrurile pe care le ţ ine pe nedrept ,
cum se va putea izbă vi de vră jmaşii săi ? Dar cî nd cel
ce se nevoieşte, î ntă rit prin pomenirea lui Dumnezeu , va
iubi dispreţ uirea şi chinuirea trupului şi îşi va mă rturisi
gî ndurile f ără să se ruşineze, î ndată se vor depărta vră j-
82. M ă rturisind g î ndurile rele, le ţintuim la st î lp ş i le lu ă m puterea ,
c ă ci Ie facem de ru şine , cum ne facem pe noi î n şine dac ă le - am da s ă la ş
î n noi mai departe. De aceea, prin m ă rturisire, ne detaşă m de ele. Lu -
mina î n care s î nt puse prin m ă rturisire le arat ă î n ur î ciunea lor şi le ia
puterea ispititoare. A le ţine î n noi , î nseamn ă a ne ascunde î ntr - un î n -
tuneric ; a le m ă rturisi, î nseamn ă a voi s ă fim deschişi şi a nu mai ocroti
î n noi g î nduri pe care , din ruşine, le ţinem ascunse.

5 Filocalia
66 F1LOCALIA

maşii, Tar cugetarea eliberî ndu-se va avea rugăciunea ne-

î ncetată şi gî ndul la cele dumnezeieşti neî ntrerupt 83.
Leapă dă cu totul orice bă nuială ce se mişcă î n inimă
î mpotriva cuiva, ca pe una ce risipeşte dragostea şi pacea ;
şi primeşte orice necaz ce-ţi vine din afară , cu bă rbăţie,
căci prilejuieşte ră bdarea mî ntuitoare. Iar ră bdarea dă-
-
ruieşte locuinţă şi odihnă î n ceruri. Petrecî nd zilele ast-
fel, vei trăi î n viaţ a de aici cu mulţ umire, veselindu-te cu
nă dejdile fericite ; iar la moarte te vei muta cu î ndră z-
nire de la cele de aici şi vei merge la locurile de odihnă
pe care ţ i le-a gătit ţ ie Domnul, răsplătind ostenelile tale .
de aici, ca să î mpă răţ eşti î mpreună cu El. Lui I se cuvine
slava, cinstea şi î nchinăciunea, î mpreună cu Cel f ă ră de
î nceput al Să u Pă rinte şi cu Preasf î ntul şi bunul şi de
viaţă f ăcătorul Să u Duh , acum şi pururea şi î n vecii ve-
cilor. Amin.

Al aceluiaşi Teolipt al Filadelfiei

CuYÎnt despre lucrarea cea ascunsă
î ntru Hristos
1. Mintea care fuge de cele din afară şi se adună î n
cele din lă untru revine la sine î nsăşi. Pe urmă se uneşte
cu cuvî ntul pe care-1 are î n chip firesc î n cugetarea sa şi,
prin cuvî ntul pe care-1 are î n chip fiinţ ial, se uneşte cu
rugăciunea , iar prin rugă ciune urcă la cunoştin ţ a de
Dumnezeu , cu toată puterea şi sim ţirea ei iubitoare.
Atunci pofta se duce de la trup şi toată simţ irea iubitoare
de el îşi î ncetează lucrarea, iar cele frumoase ale pă m î n-
83. Numai patimile au interes s ă ţ in ă nem ă rturisite g î ndurile rele
care le hr ă nesc. Sufletul eliberat de patimi nu mai are interes să ţin ă î n
sine g î ndurile rele. Dar numai rug ă ciunea ne î ncetat ă , f ă cut ă cu p ă rerea de
r ă u a umilin ţ ei şi a str ă pungerii inimii , ţ in î nd sufletul lipit de Dumnezeu , îl
dezlipeş te de patimile î n care st ă p î neşte uitarea de El. Rugă ciunea scurt ă ,
ţin î nd sufletul lipit de Dumnezeu numai scurt timp , alungă şi patimile şi
CUV 1NTUL LUI TE0 L1PT DESPRE LUCRAREA CEA ASCUNS Ă INTRU HRISTOS 67

tului se arată neatrăgătoare. Căci sufletul, aruncî nd î na-

poia sa toate ale trupului , porneşte pe urma frumuseţ ii
lui Hristos 84 , umblî nd după ea cu faptele cuviinţei şi
g î ndurile ce le hr ă nesc numai pentru scurt timp. De aceea e necesar ă
rug ăciunea ne î ncetat ă şi f ă r ă sf î r şit pentru a dezr ă d ă cina patimile şi a
alunga g î ndurile rele pentru tot timpul.
84. Teolipt este mereu preocupat de raportul min ţii cu cugetarea
şi cu cuv î ntul. Cugetarea este lucrarea prin care mintea intr ă î n rela ţ ie
special ă cu diferitele obiecte sau subiecte. In acest rol cugetarea desco-
per ă î n ţ elesurile lucrurilor şi aceste î n ţ elesuri exprimate s î nt cuvinte. Ast -
fel cuvintele s î nt implicate virtual î n cugetare şi deci î n minte , dar şi î m -
bog ăţ esc mintea şi cugetarea , prin specificarea exprimat ă a î n ţ elesurilor
lucrurilor reale. Cuvintele s î nt rela ţiile exprimate ale min ţii cu realit ăţ ile
-
specificate prin cugetare. Propriu zis ele indic ă realit ăţ ile , deci ţin de rea -
lit ăţ i , dar î ntruc î t î n ţ elesurile realit ăţ ilor s î nt descoperite de minte prin
cugetare, cuvintele se pot socoti ca ţ in î nd fiin ţial de minte sau de cuge-
tarea ei , î ndreptat ă spre realit ăţile specificate, sau cu voin ţ a de a le spe -
cifica. Că ci aş a cum nu pot fi lucruri care s ă nu poat ă fi î n ţ elese de cu -
getarea min ţii, aş a nu e cugetare a min ţ ii f ă r ă capacitatea şi necesitatea
de a se actualiza prin descoperirea şi exprimarea lucrurilor şi persoane -
lor. Astfel se poate spune c ă r ă d ăcinile poten ţiale ale realit ăţilor s î nt î n
minte ca chip al Min ţii supreme, Care le are poten ţial ca ultima origine
a lor , ş i al Logosului sau Cuv î ntului suprem Care le cuget ă specificat din
eternitate şi le exprim ă de c î nd le creaz ă şi apoi î n mod concret omenesc,
de c î nd S- a î ntrupat.
Dar mintea care e î ndreptat ă prin cugetare numai spre lucruri e
oarecum î n afar ă de sine. Numai mintea a c ă rei cugetare e î ndreptat ă
spre Dumnezeu şi exprim ă prin cuvinte rela ţia cu El, specific î nd î n ţ ele-
surile Lui î ntr - un mod oarecum impropriu şi analogic cu lucrurile create
-
de El, dar mereu î ntr un efort de dep ăşire a acestei specific ă ri , e o minte
adunat ă î n sine, care prin aceast ă adunare î n sine şi reunificare a sa , se
aseam ă n ă şi se umple î n mod superior de Dumnezeu. Că ci Dumnezeu nu
e sesizat propriu - zis î n afar ă de minte, î n lucrurile specificate , care î mpart
î ns ăşi mintea î n lucr ă rile ei , ci î n interiorul unificat al min ţ ii , care prin
aceasta se uneş te î n mod superior cu El, neput î nd ca ea s ă fie singur ă .
De fapt , mintea e sau cu lucrurile, adic ă unit ă ramificat cu ele, sau cu
Dumnezeu , ob î r şia lor şi a ei. î ns ăşi necesitatea de a fi m ă car cu lucru -
rile, dar nemul ţ umirea de a fi numai cu ele, sau sentimentul c ă nu afl ă
î n ele tot adev ă rul , sau î mplinirea pe care o caut ă , arat ă c ă mintea e
f ă cut ă pentru Dumnezeu. De aceea nu e bine s ă fie mintea singur ă , adic ă
nu se simte bine singur ă , sau chiar nu poate să fie singur ă. Dar numai
din mintea care s - a uitat pe sine, care a adormit fa ţă de lucrurile speci -
ficate din afar ă şi fa ţă de ea singur ă , se iveş te dragostea fa ţă de adev ă -
68 flLOCALlA

curăţ ia cugetă rii şi curt ând : « Aduce-se-vor î mpă ratului

fecioarele pe urma Lui » (Ps. XLIV, 16). î nchipuindu-şi
pe Hristos şi vă z î ndu-L , sufletul zice : « Am vă zut de mai
î nainte pe Domnul î naintea mea , că de-a dreapta mea
este » (Ps. XV , 8). Lipindu-se de Hristos prin dragoste, el
strigă : « Doamne, î naintea Ta este toată dorirea mea » (Ps.
XXXVII, 9). Aţintindu-şi privirea pururea la Hristos ,
strigă : « Ochii mei pururea spre Domnul » (Ps. XXIV, 16).
Şi vorbind cu Hristos prin rugăciunea curat ă şi î ndul-
cindu-se, se veseleşte zic î nd : «Să se î ndulcească de El
grăirea mea, iar eu mă voi veseli de Domnul» (Ps. X , 35).
Căci că ut ând Dumnezeu la vorbirea rugăciunii, ca Unul
ce este iubit , numit şi chemat intr-ajutor , dă ruieş te su-
fletului care se roagă bucurie de negrăit. Iar sufletul ,
pomenind pe Dumnezeu prin vorbirea rugăciunii , e veselit
de Domnul. « Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu , zice,
şi m-am veselit » (Ps. LXXVI , 3).
2 . Fugi de simţ uri şi ai oprit plăcerea pentru cele
supuse sim ţ urilor. Fugi şi de nălucirile celor plăcute din
cugetare şi ai oprit gî ndurile î mpătimite de plăcere. Iar
mintea , r ă m î n î nd f ă ră năluciri, ca una ce nu primeşte
nici î ntipă ririle diferitelor feluri de plăceri, nici g î ndu-
rile poftei, se află î n simplitate 85. Şi ajungî nd deasupra
rata realitate complimentară a sa şi fa ţă de Mintea suprem ă Care o cu -
prinde şi pe ea î mpreun ă cu celelalte şi î n Care ea se reg ăseş te. î n unirea
aceasta cu Dumnezeu , cuv î ntul ce ţine î n mod fiin ţial de cugetarea min ţii
e cuv î nt de rug ăciune. C ăci Dumnezeu sesizat î n m ă re ţia Lui milostiv ă
inspir ă ca atare rug ă ciunea ş i sl ă virea. î n felul acesta rug ăciunea e modul
prin care cugetarea min ţ ii urc ă la cunoş tin ţ a lui Dumnezeu şi î n aceasta
se actualizează puterea ş i dispozi ţia ei iubitoare , care î n rela ţie cu alte
persoane nu se actualizeaz ă dec î t î n parte. Iubirea de Dumnezeu e a ş a
de puternic ă , î nc î t copleşeş te sau opreş te sim ţirea plă cerilor trupului şi
pofta trupului dup ă ele. Sufletul e atras ne î ncetat de frumuse ţ ea lui Hris-
tos şi o caut ă pe ea. De aceea î l cheam ă numai pe El. Aceasta e rug ă ciu -
nea ne î ncetat ă a lui Iisus.
85. Prezen ţ a a dou ă sau mai multe gî nduri î n minte î mp ă r ţ eşte
mintea î ntre ele. Eliberarea min ţ ii de ele şi concentrarea ei î ntreagă spre
Dumnezeu î i reface unitatea şi simplitatea. Dar î n simplitatea aceasta este
CUVINTUL LVI TEOLIPT DESPRE LVCRAREA CEA ASCUNSA INTRU HRISTOS 69

tuturor celor simţite şi a celor gîndite, îşi urcă î nţelegerea

la Dumnezeu, nemaif ăcînd altceva decît să strige din
adî nc numele Domnului prin pomenire neî ncetată, ca un
prunc pe Tatăl să u . « Căci voi chema cu numele Tă u , pe
Domnul î naintea mea » (Ieşire XXXIII, 19 ). Şi precum
Adam , plăsmuit de mina lui Dumnezeu , s-a f ăcut suflet
viu prin suflarea dumnezeiască, aşa şi mintea , replăs-
muită prin virtuţ i, primeşte o schimbare dumnezeiască
prin chemarea deasă a Domnului din cuget curat şi cu
sim ţire fierbinte, primind viaţă şi î ndumnezeindu-se prin
aceea că cunoaşte şi iubeşte pe Dumnezeu 86.
3. De vei ieşi din poftirea celor pă m î nteş ti prin ru-
găciune neî ncetată şi curată şi î n loc de somn te vei odihni
de orice g î ndire la cele de după Dumnezeu şi te vei re-
zema î n î ntregime numai pe pomenirea lui Dumnezeu , se
va zidi î n tine ca o altă ajută toare dragostea de Dum-
nezeu . Că ci strigarea din inimă a rugăciunii face să răsară
dragostea dumnezeiască . Iar dragostea dumnezeiască tre-
zeşte mintea spre descoperirea celor ascunse. Atunci min-
tea, unindu-se cu dragostea, rodeşte î nţelepciunea şi prin
î n ţelepciune dă rostire celor tainice 87. Că ci Dumnezeu-
Cuvî ntul numit prin strigarea simţită a rugăciunii, lu î nd
î n ţelegerea minţ ii ca pe o coastă , î i hă ră zeşte cunoştinţa ,
şi umplî nd locul ei cu simţire, îi dă ruieşte virtutea. Ast-
fel zideşte dragostea f ăcă toare de lumină şi o aduce la
mintea ce şi-a ieşit din sine (ce a intrat î n extaz ) şi doarme
o nesf î rşit ă bog ăţ ie şi l ă rgime de î n ţelegere şi o negr ă it de dulce sim ţ ire.
Căci î n simplitatea ei se află simplitatea de ocean a lui Dumnezeu .
86. Chemarea deas ă a numelui lui Dumnezeu prin cugetarea neocu -
pat ă de alte g î nduri , deci cu toat ă intensitatea , şi prin sim ţ irea fierbinte
î ndreptat ă numai spre El , unind mintea cu Dumnezeu prin iubire şi cu -
noaş tere, o indumnezeieşte, c ă ci e str ă b ă tut ă î ntreag ă de prezen ţ a dum -
nezeiasc ă . E dep ă rtat orice g î nd care s - ar interpune î ntre mintea ce cheam ă
pe Dumnezeu şi Dumnezeu î nsu şi.
87. Dragostea premerge cunoaşterea lui Dumnezeu ; dar ultima o şi
sporeşte pe prima. N-ar putea cunoa ş te mintea pe Dumnezeu , dac ă nu L-ar
iubi, aşa cum nu po ţ i cunoa ş te cu adev ă rat o persoan ă omeneasc ă , dac ă
nu o iubeş ti. Dar din ce cunoş ti mai mult pe Dumnezeu , î l iubeş ti mai mult .
70 F Î LOCALIA

şi se odihneşte de toată pofta pămî ntească . Iar dragostea

se află ca o altă ajută toare a minţii, care s-a odihnit de
î mpătimirea neraţională după cele supuse simţ urilor. Ca
urmare, trezeşte mintea cea curată pentru cuvintele î n-
ţelepciunii. Atunci mintea, căutî nd la ea şi desf ăt î ndu-se,
vesteşte altora simţirile ascunse ale virtuţilor şi lucrările
ascunse ale cunoştinţ ei, ieşind din ea prin cuvinte ( prin
extazul cuvintelor) 88.
4 . Ieşi din toate cele ale simţirii şi pă răseşte legea
trupului. Şi legea duhovnicească se va î nscrie î n cuge-
tarea ta. Că ci precum cel ce umblă în Duh nu î mplineşte
pofta trupului, după apostol, aşa şi cel ce a ieşit din sim-
ţ uri şi din cele ale simţ urilor , adică din trup şi din lume,
ajunge să umble î n Duh şi î n cele ale Duhului. î nvaţă
aceasta din cele ce a f ăcut Dumnezeu lui Adam î nainte
de neascultare.
5. Pe cel ce se nevoieşte cu pă zirea poruncilor şi st ă-
ruieşte î n raiul rugăciunii şi şade lingă Dumnezeu prin
pomenirea Lui neî ncetată , Dumnezeu îl scoate din lucră-
rile iubitoare de plăcere ale trupului şi din toate mişcă-
rile simţ urilor şi, f ăcî ndu-1 mort patimilor şi păcatului , îl
î mpă rtăşeşte de viaţ a dumnezeiască. Căci precum cel ce
doarme se aseamă nă şi cu mortul , dar e şi viu , şi cel dint îi
88. E o explicare simbolic ă a zidirii Evei din coasta lui Adam . Min -
tea primeş te ca ajut ă toare iubirea , dar î n iubire e implicat ă o alt ă per -
soan ă, î ntregitoare , cu care se uneşte deplin. î n sensul acesta nu este
bine s ă fie mintea singur ă . Dar , cum am spus , numai din mintea care s -a
uitat pe sine, sau din subiectul care s - a uitat pe sine, care a adormit fa ţă
de toate celelalte ş i chiar fa ţă de sine , se poate na ş te dragostea . Dra -
gostea e zidit ă î n acelaşi timp din adev ă rata î n ţ elegere a min ţii , ca dintr - o
coast ă a ei , umplut ă cu sim ţ ire, cum ar fi cu un fel de carne. Iar aceasta
o face Dumnezeu - Cuv î ntul , Care ne vorbeş te c î nd î l chem ă m numai pe
El , dup ă ce am uitat de toate şi de noi î nşine , intr î nd cu noi in dialogul
ziditor de dragoste. Dragostea cauzează dialogul şi sim ţirea ei e sporit ă
-
de dialog prin sim ţire. Dialogul realiz î ndu se prin cuvinte , acestea repre -
zint ă extazul tr ăit de minte î n rela ţie cu cel iubit , î n primul r î nd cu Dum -
-
nezeu -Cuv î ntul, Care i a dat ei capacitatea şi pornirea spre cuv î nt , sau
spre cel ă lalt prin cuv î nt , î n primul r î nd spre Dumnezeu Cuv întul. Mintea
( voDcj e î n greceşte la masculin ( Adam ).
CUV 1NTUL LUI TEOLIPT DESPRE LUCRAREA CEA ASCUNSA INTRU HRISTOS 71

lucru se datoreşte lucră rii trupului, iar cel de al doilea

î mpreună-lucră rii sufletului, aşa şi cel ce petrece î n Duh.
El este mort trupului şi lumii, dar vieţ uieşte cugetă rii cu
Duhul (adusă de Duhul) 89.
6. De cunoşti cele ce cî nţi, primeşti cunoştinţa ; iar
din cunoştinţă cîştigi înţelegere ; din înţelegere odrăsleşte
lucrarea celor cunoscute ; din lucrare rodeşte cunoştinţa
prin deprindere ; cunoştin ţ a din cercare naşte vederea
adevă rată. Iar din aceasta răsare î nţelepciunea arătată î n
cuvintele harului, ce răspî ndesc lumină , căci î nţelepciu-
nea umple vă zduhul cugetării şi t îlcuieşte celor din afară
cele din lă untru 90.
89. Se continu ă asem ă narea mor ţ ii fa ţă de patimi cu somnul lui
Adamf din care acela se trezeşte î mbog ăţ it la via ţ a de comuniune î n dra -
goste. Prin somnul fa ţă de via ţ a după trup, sau fa ţă de via ţ a î n singur ă -
tatea lipsit ă de iubire, se ridic ă la via ţ a după duh, sau î n comuniunea
iubirii. Via ţ a aceasta îi vine omului odat ă cu Duhul lui Hristos, l î nga care
şade statornic prin pomenirea Lui ne î ncetat ă. Că ci pomenirea Lui pro-
duce contactul şi comuniunea reală cu Dumnezeu. Unde e dialog , nu mai
e distan ţă şi separa ţie, ci comunicare real ă. Cuv î ntul aduce celui c ă ruia
i se adreseaz ă putere din via ţ a celui care vorbeş te.
90. Teolipt d ă aci treptele pe care urc ă sufletul care c î nt ă lui Dum -
.
nezeu Ele nu s î nt trepte ale urcuşului general al credinciosului , ca cele
date de sf î ntul Maxim Mă rturisitorul ( Capete despre dragoste I, 2 ; Filo -
calia rom. II, p. 37 ) : credin ţ a , frica , î nfr î narea , r ă bdarea , n ă dejdea , nep ă -
timirea , dragostea, ci treptele celui ce a ajuns la bucuria c î nt ă rii. Nu ni
se spune de e vorba de c î ntarea î n singur ă tatea chiliei, sau î n obştea
liturgic ă. Probabil c ă ultima nu e exclus ă , dat ă fiind importan ţ a acordat ă
de Teolipt vie ţii î n cadrul Bisericii rug ă toare. Cunoş tin ţ a se na ş te din
bucuria descoperirii frumuse ţii Celui lă udat prin c î ntare. De abea această
cunoştin ţă plin ă de entuziasm d ă putere f ăptuirii. Fă ptuirea naşte prin de -
prindere o cunoş tin ţă superioar ă, c ă ci prin f ă ptuire ai ajuns la o bun ă -
tate mai î nalt ă ş i î n eu ai o î nt î lnire mai continu ă cu Dumnezeu. E o
cunoa ş tere prin experien ţă a bun ă t ăţii î nf ă ptuite, care e şi o cunoa ş tere
a bun ă t ăţ ii lui Dumnezeu , lucr ă toare î n noi , spre deosebire de cunoş tin ţ a
entuziast ă dob î ndit ă prin ar ă tarea de departe a bun ă t ăţ ii, dar necercat ă
î n realitatea ei î ntip ă rit ă î n noi. Din aceast ă cunoş tin ţă mai î nalt ă se
na ş te o vedere sau un sentiment permanent al prezen ţ ei lui Dumnezeu .
Din aceasta se na şte o î n ţ elepciune, care umple de lumin ă î ntreaga fiin ţă
şi - ţ i aduce î n î n ţ elegere cuvinte ale harului , sau expresii prin care t ălm ă -
72 FILOCALIA

7. Mintea caută î nt îi şi află ; apoi se uneşte cu ceea

ce a aflat. Că utarea o face prin raţiune, iar unirea, prin
dragoste. Şi că utarea prin raţiune se face pentru adevă r ,
iar unirea prin iubire , pentru bine 91.
8. Cel ce s-a ridicat peste firea curgă toare a celor
de faţă şi a trecut dincolo de poftirea celor trecă toare nu
priveşte spre cele de jos, nu doreşte cele frumoase ale
pă m î ntului, ci are deschise vederile de sus, priveşte fru-
museţile din ceruri şi vede fericirea celor nepieritoare.
Căci precum celui ce se tăvăleşte î n cele ale pă m î ntului
şi se apleacă spre plăcerile trupului , îi sî nt î nchise ceru-
rile, avî nd ochii î n ţ elegători î ntunecaţ i, aşa şi cel ce dis-
preţ uieşte cele de jos şi se î ntoarce de la ele are mintea
î nălţată şi vede slava celor veşnice şi cunoaşte strălucirea
rî nduită celor sfin ţ i. Acesta primeşte şi dragostea lui
Dumnezeu care se coboară de sus peste el, se face bise-
rică a Duhului Sf î nt , doreşte voile dumnezeieşti, e purtat
de Duhul lui Dumnezeu , se î nvredniceşte de î nfiere şi
are pe Dumnezeu că ut î nd cu bunăvoire şi cu bună plă-
cere spre el. Căci «cîţi sî nt purtaţi de Duhul lui Dum-
nezeu , aceştia sî nt fiii lui Dumnezeu » (Rom. VIII, 14).
9. Să nu pă răseşti rugăciunea din grija neputinţei
nici măcar o singură zi pî nă ce mai răsufli , ci auzi pe cel
ce zice : « Cî nd sî nt slab, atunci sî nt tare» (2 Cor. XII, 10).
Căci f ă cî nd aşa , te vei folosi mai mult şi rugăciunea te va
ridica î ndat ă , cu î mpreuna-lucrare a harului. Fiindcă
unde este m î ngî ierea Duhului, neputinţa şi tr î ndă via nu
ră m î n .

ceş ti intui ţia sau vederea permanent ă a prezen ţ ei lui Dumnezeu care te
învăluie.
91. Exist ă şi o dragoste care sus ţine c ă utarea lui Dumnezeu prin
-
ra ţiune. Dar pe m ăsur ă ce s a aflat Cel c ă utat prin ra ţiune , ca adev ă r , El
trezeşte o nou ă dragoste. Aceasta e o dragoste care uneşte cu Cel c ă utat.
C ăci El e descoperit ca bine. Binele nu e deosebit de adev ă r, ci e chipul
ar ă tat de adev ă rul mai adine cunoscut.
 ALE CELUI ÎNTRU SFINŢI
PĂ RINTELUI NOSTRU
GRIGORIE SINAITUL
Capete foarte folositoare
IN ACROSTIH
şi alte scrieri
 Sf î ntul Grigorie Sinaitul
Via ţa lui

Miş carea de re î nnoire duhovniceasc ă , pornit ă din Sf î n -

tul Munte î n secolul XIV, sub numele de isihasm , e dominat ă
—
de doi Grigorie : sf î ntul Grigorie Sinaitul ( 1255 1346) şi sf î n -
—
tul Grigorie Palama ( 1296 1359) .
Dar e curios că , deşi perioadele lor de petrecere î n Atos
se acopă r par ţ ial, deşi am î ndoi participă la promovarea aces-
tei mişcă ri , izvoarele nu men ţioneaz ă nici un contact direct
î ntre ei. Acel « Grigorie cel Mare » , la care, după patriarhul
Filotei , ucenicul şi biograful lui Palania , a ucenicit cel din
urmă , nu pare s ă fie identic cu Grigorie Sinaitul, că ci el se
î ntoarce şi moare la Constantinopol 92, ceea ce nu se potriveş te
cu Grigorie Sinaitul. Aceast ă lipsă de men ţ iune a unui contact
î ntre cei doi e cu at î t mai curioas ă cu c î t Glossia , unde a uce
nicit doi ani sf î ntul Grigorie Palama , era aproape de Magula ,
-
unde vie ţ uia Grigorie Sinaitul cu ucenicii să i. Am î ndoi pă r ă -
—
sesc pe la 1326 1327 Atosul din cauza incursiunilor turceşti
şi vin la Salonic , Palama cu un grup de 11 prieteni , Sinaitul
cu ucenicii s ă i , între care Calist şi Isidor , viitori patriarhi de
Constantinopol. To ţ i aveau inten ţia s ă mearg ă la Ierusalim şi
la Muntele Sinai , şi am î ndoi se î ntorc pe la 1- 330 din nou la
Atos, după ce Sinaitul, plecat după dou ă luni din Salonic spre
Ierusalim şi Sinai cu Calist , se î ntorsese curî nd , iar Palama
r ă m ăsese cu Isidor la Salonic 9S.
Nici Palama nu -1 men ţ ioneaz ă pe Sinaitul î ntre dasc ă lii
să i , cum nu -1 men ţ ioneaz ă nici Filotei , biograful lui Palama ,
şi nici Calist , biograful Sinaitului , iar Sinaitul nu apare î ntre
susţinătorii lui Palama î n lupta lui pentru apă rarea isiha ş tilor.
Probabil că tăcerea lui Palama despre Sinaitul se dato -
reş te voin ţ ei celui din urm ă , f ăcut ă cunoscut ă lui Palama şi
92. J. Meyendorff , A Stucly oi Gregory Palamcs , London , 1904.
93. Ibidem.
76 FI LOC ALIA

lui Calist , de a nu se face publicitate despre ei î n disputa î n

-
jurul isihasmului. Dar s ar mai putea ea aceast ă t ă cere s ă se
datorească şi faptului că Grigorie Sinaitu'l plecase departe î n
mun ţ ii de la Paroria , c î nd Palama îşi î ncepe lupta de ap ă r ă tor
cu scrisul al isihaştilor. Apoi aceasta se datoreşte poate şi fap-
tului că Grigorie Sinaitul nu î ncepuse î ncă , probabil , să fixeze
î n scris î nv ăţă tura sa despre trezvie şi rugăciunea curat ă cî nd
Palama a î nceput aceast ă lupt ă.
—
Sf întul Grigorie Palama , atras pe la 1337 1338, î n dis -
puta public ă cu Varlaam , apoi cu Achindin şi cu to ţi ceilalţ i
adversari ai mişcă rii isihaste , s-a remarcat pentru apă rarea ei
teologică , pe cî nd sf întul Grigorie Sinaitul a r ă mas un mare
î ndrum ă tor practic al acestei mişcă ri. « Preocuparea lui n -a fost
aceea de a justifica isihasmul faţă de adversarii lui , ci de a
î nv ăţ a metoda lui pe cei ce s-au adunat î n jurul s ă u » 94.
Prin lupta lui teologic ă r ăsun ă toare şi prin treapta de
arhiepiscop al Salonicului la care a fost ridicat ca personali -
tate atî t de bine cunoscut ă , sf î ntul Grigorie Palama a jucat
-
un mare rol public , î n vreme ce sf î ntul Grigorie Sinaitul a
petrecut o via ţă ascunsă , de retragere , de practic ă duhovni -
-
cească între ucenicii s ă i, retragere care s a accentuat de pe la
1335, prin a şezarea lui î n Paroria , î n Mun ţ ii Traciei unde moare
la 1346 , un an î nainte ca Palama să fie ridicat pe scaunul de
mitropolit al Salonicului.
Cei doi Grigorie , ca susţină tori ai aceleia şi mi ş c ă ri , dar
cu roluri deosebite, au comunicat î n orice caz continuu prin
ucenicii lor. Isidor , ucenicul lui Grigorie Sinaitul , fusese tuns
î n monahism de Palama. In 1347, el hirotoneş te la scurt timp
după ridicarea lui pe scaunul de patriarh al Constantinopolului ,
pe Palama ca mitropolit de Salonic. Şi , în general , ucenicii lui
Grigorie Sinaitul apar ca sus ţ in ă tori ai lui Palama î n tot de -
cursul controverselor acestuia cu adversarii isihasmului . Uce -
nicii lui Grigorie Sinaitul de Ta Magula semneaz ă Tomul
Aghioritic c ătre Sinodul din Constantinopo'l de la 1341 , î n apă -
rarea lui Palama DS.
Grigorie Sinaitul s-a n ă scut pe la 1255 la Kukulos, ling ă
Clazomene , pe ţărmul occidental al Asiei Mici. C î ndva , dup ă
1282, a fost luat prizonier de turci şi dus la Laodiceea , pe
94. The Jesus Prayer in St . Gregory oi Sinay by Kaiistos Ware ,
retip. din Eastern Churches Rewiew, voi. IV, nr. 1 , 1972, p. 1 2. —
95. Kailistos V/ are, op. cil . şi Pr . D. St ă niloae, Viafa şi invaf alura
sim ţ ului Grigorie Palama , p. 188.
SFINTUL G R1G0 RIE SINAITUL 77

.
coasta Siriei R ă scumpărat de creştinii de acolo, a venit î n
Cipru , unde a intrat în monahism , ca rasofor. După scurt ă
vreme pleac ă la m î năstirea sfintei Ecaterma din Muntele Sinai
şi acolo e tuns î n monahism. De la Sinai vine la Ierusalim şi
apoi î n Creta. Aci, un b ă tr î n monah , cu numele Arsenie , l - a
introdus î n practica «pă zirii mintii î n trezvie şi î n rugă ciunea
curată » 96. Aceasta a fost o piatr ă de hotar î n via ţ a lui. P î nă
atunci via ţ a lui a fost o via ţă f ăptuitoare ; acum se ridic ă la
nivelul vie ţ ii contemplative.
Din Creta Grigorie a trecut la Atos şi a parcurs tot mun -
tele pentru a descoperi al ţi c ă lug ă ri familiariza ţ i cu via ţ a î n
care fusese introdus el de Arsenie. De - abia dup ă lungi că u -
96. Via ţ a sf î ntului Grigorie Sinaitul a fost scris ă de Calist , patriar -
—
hul Constantinopolului ( î ntre 1350—1353 şi 1355 1363 ) ş i ucenic al lui
.
Grigorie Sinaitul şi aderent al sf î ntului Grigorie Palama Via ţ a aceasta a
fost publicat ă î n greceş te de N. Pomialovsky, sub titlul : Jitie ije vo svea
tich ot ţ a na şego Grigoria Sinaita , Sanctpetersburg 1894, dup ă ms. din
Biblioteca Sinodal ă din Moscova nr. 280 ( numerotarea veche nr. 281 ) , care
provine de la m î n ăstirea xou Eipivoo de la Atos. In acel manuscris ce
dateaz ă din secolul XVI , Via ţ a aceasta se găseş te la f. 7 40, purt î nd
.
titlul grecesc : Mijvt Noep- Ppiou XC Bite xat noXixeia xou ev ă ioiQ rcaxp &c
—
^
T) (XO) V rpTj opioo Sivct î xou , au 7 7 pacpek na ţia xou â pcoxâ xou ap X. i £ 7uaxcbxou Ka) V -
^
‘

.
axavxtvoi> 7t 6 Xea)C K a A. X ( c x o u ) Pomialovsky afirm ă î n prefa ţă c ă tex-
tul î n î ntregime al acestei Vie ţ i e publicat acum pentru prima
oar ă de el. Dar Via ţ a aceasta a fost publicat ă î n traducere
rom â neasc ă î nc ă la 1811, î n Vie ţ ile Sfin ţilor din luna noiembrie, la
m î n ăstirea Neam ţ , sub titlul : Via ţ a şi petrecerea precuviosului p ă -
rintelui nostru Grigorie Sinaitul , scris ă de prea sfin ţ itul arhiepiscop
al cet ăţ ii lui Constantin , Kyr Callist . «S-au t ă lm ă cit acum din cea
ellineasc ă ». Mitropolitul Tit Simedrea observ ă , de aceea , pe drept cu -
v î nt : « E prima oar ă c î nd apare î n tipar aceast ă « Via ţă » î ntreag ă. Cea
mai veche edi ţie î n greceşte este cea a lui Nicodim Aghioritul în Neov
.
’ExAopov, Vene ţia 1803 Ea este o prescurtare. Dup ă aceast ă edi ţie e luat ă
traducerea î n ruseşte din Afonsky Paterik , Moscova 1876. ( A se vedea :
Mitropolitul Tit Simedrea , Via ţ a mină stireasc ă in Ţ ara Româ neasc ă
î nainte de anul 1370 , î n : « Biserica Ortodox ă Rom â n ă » , 1962 , nr. 7 8,
p. 675, nota 9 ). Noi am avut la î ndem î n ă aceast ă « Via ţă » î n rom â neşte î n
—
edi ţ ia «Vie ţ ile Sfin ţ ilor », voi. III , cartea VIII din luna noiembrie , Bucureş ti ,
. —
1903, p 1250 1338. Via ţ a aceasta se găseşte î ns ă tradusă î n rom â neş te
.
din greceşte cu mult î nainte de 1811 De ex. î n manuscrisul 17 al m î n ăs -
. — . .
tirii Neam ţ , ( sec XVIII ), 1 1 r 55 r ( Vezi la Pr D. Fecioru , Manuscrisele
din Biblioteca mină stirii Neam ţ , î n manuscris, p 42). .
78 F1LOCALIA

-
ţă ri a aflat î n s chitul Magula , nu departe de m î n ă stirea Filotei ,
trei că lug ă ri cunoscă tori ai rug ă ciunii l ă untrice. Se aşez ă aci.
Astfel , dup ă Calist , pe la î nceputul secolului XIV, monahis-
mul din Atos nu cunoş tea decî t prima faz ă a nevoin ţelor : cea
a cur ăţ irii prin fapte. Afirmarea e poate cam exagerat ă , că ci
se ş tie că Nichifor din singur ă tate introdusese î n Atos metoda
rug ă ciunii curate şi probabil că el «tr ăia î ncă atunci cî nd a
venit Grigorie Sinaitul î n Atos , sau murise abia de cur î nd 97.
-
Deşi Grigorie Sinaitul consider ă că viata dedicat ă rug ă -
ciunii curate se poate duce mai bine î n grupurile mici ale unor
schituri, dec î t î n marile m î n ă stiri de obş te, totu şi el nu socotea
că ea nu poate fi practicată şi î n astfel de m î năstiri şi chiar î n
lume, cum socotea şi Teolipt al Fi î adelfiei. Astfel el trimite
pe unul din ucenicii să ir pe Isidor ( viitorul patriarh ) , î nainte
de a fi tuns î n monahism , la Salonic , pentru a fi acolo un
-
« isihast or ăş an » , ca un model şi c ă l ă uzitor al unui cerc de
mireni. « Nu doresc ca tu s ă tr ă ieş ti aici î n să lbă ticia mun ţ i-
lor — de ce să faci aceasta ? — ci î n lume, printre că lug ă ri şi
printre oamenii care tr ă iesc î n ea , ca să le fii tuturor o pild ă ...
prin t ă cerea şi vorbirea ta » 98. De fapt , Isidor r ă mase î n Salo -
nic , unde plecă din Atos î mpreună cu Sinaitul şi cu Palama ,
aproape zece ani , cucerind î mpreun ă cu Palama , care-1 tunsese
î n monahism , un cerc larg de monahi şi laici pentru practica
rug ă ciunii curate. Filotei , patriarhul Constantinopolului , care
a scris nu numai Via ţ a Iui Palama, ci şi pe a lui Isidor , pune
un accent deosebit pe austeritatea şi predica lui Isidor. Acesta
cita cuvintele despre « poarta cea strimt ă » din Evanghelie şi
« trăia ca aceia « ce nu aveau nimic ». Filotei spune că acestea
le î nvăţ ase de la dască lul să u , Grigorie Sinaitul ".
Prin aceasta Sinaitul î mpă ca rug ă ciunea ne î ncetat ă cu
misionarismul 10°. Chiar mut ă rile dese ale lui Grigorie Sinaitul
dintr - un loc în altul au fost motivate, pe de o parte , de nesi -
guran ţ a din acea vreme din imperiul bizantin , pe de alta , de
—
97. K. Ware, op. cit ., p. 5 6. Dup ă sfintui Grigorie Palama , cel ce
a l ăsat in Atos o puternică tradi ţie a rug ă ciunii ne î ncetate a fost Nichifor
Monahul ( Cuv. II din Triada I ).
98. Patriarhul Filotei , Via ţ a lui Isidor ( ed. de A. Papadopoulos-Kara-
meus Zapiski Istoriko-Filologiceskago Fakulteta St. Petersburgskago Uni -

——
versiteta (St. Petersburg 1905, p. 77, 21 26 ).
99. J. Meyendorff , op. cit ., p. 34 35.
100. J. Meyendorff , Introduction ă l' etude de Gregoire Pala mas , p. 54.
SFlNTUL GRIGORIE SINAITUL 79

voin ţ a de a r ă sp î ndi metoda acestei rug ă ciuni î n c ît mai multe

regiuni , adică de un adev ă rat misionarism 101 .
Opinia aceasta era proprie şi lui Balama 102.
—
Retras pe la 1326 1327 la Salonic , din cauza incursiuni -
lor turceş ti, de care că lugă rii din micile schituri f ă r ă ziduri
î nalte nu se puteau apă ra , Grigorie Sinaitul voi să plece î napoi
la Sinai ? dar î n Hi os îşi schimb ă planul şi veni la Constanti-
nopol, iar dup ă şase luni se duse la Paroria , î n mun ţii Stran ţ a,
la grani ţ a dintre imperiul bizantin şi Bulgaria 103. Prima dat ă
r ă mase pu ţ in acolo , din pricina supă r ă rilor ce i le pricinuiau
t î lharii ad ăposti ţ i î n aceş ti mun ţi , şi veni iar la Constantino -
pol şi la Atos. Dar prin 1335 se a şez ă definitiv î n muntele Ka -
.

takryomenos , î n Paroria , unde muri la 27 noiembrie 1346. î n

acest munte s ă lbatic şi retras sf î ntul Grigorie Sinaitul adun ă
mul ţ i monahi î n jurul s ă u , zidi dou ă m î n ă stiri , un turn î nalt
şi f ă cu din acest loc pustiu , un « laborator duhovnicesc » , un loc
sf î nt de « doxologie ş i laud ă ne î ncetat ă a lui Dumnezeu » 104,
ajut î nd nu numai pe monahii adu şi din Atos să î nainteze î n
via ţ a de rug ă ciune , ci preschimb î nd pe toţi cei ce veneau acolo
şi î mbl înzind chiar pe cei ce se obişnuiser ă cu o via ţă de hoţii
şi de ucideri 105.
Leg ă tura spirituală cu Nichifor şi cu Teolipt, o arat ă sf î n -
tul Grigorie Sinaitul prin faptul că şi el c ă uta aceea şi « rug ă-
101. K. Ware, op. cit ., p. 7.
102. Patr. Ffiotei, Encomiul ştiutului Grigorie Paî ama , Arhiep. Sa -
—
lonicului , P. G., 151 , col. 573 574. C î nd , pe la 1326 , î nt î lni pe un munte
de ling ă Veria , unde se aş ezase pentru scurt ă vreme , pe un ascet , Iov ,
care sus ţ inea c ă rug ă ciunea ne î ncetat ă e cu putin ţă numai c ă lug ă rilor ,
Palama sus ţinu cu putere punctul de vedere contrar , afirm î nd c ă î ndem -
nul sf î ntului Apostol Pavel : « Ruga ţi - v ă ne î ncetat !» ( 1 Tes. V, 17 ) se
adreseaz ă tuturor creş tinilor f ă r ă excep ţie.
.
103. Despre locul Paroriei, Mitrop. Tit Simedrea, op. cit , zice : « In
privin ţ a situa ţiei geografice a pustiei Paroreilor , î nv ăţ a ţ ii bulgari o aş ază
undeva î n Strandja Pianina , dar cea mai dreapt ă opinie este cea a lui
Nikos A. Bees, Ein Buchgeschenk an das Madonna Katakryomeni Klo -
ster , î n « Byzantinisch - Neugrichische Jahrbucher » , Atena 1938, p. 194 195 :—
« Ruinele a şez ă rii c ă lug ă reş ti Paroria , care era a şezat ă î n zona de grani ţă
dintre Bulgaria şi imperiul bizantin , locuit ă de sf î ntul Grigorie Sinaitul
şi de colaboratorii s ă i , se afl ă î nc ă
— dup ă C. Jiricek
Marea şi Mica M î n ăstire, î ntre Adrianopol şi Jamblo ».
— î n satul de azi

104. La Pomialovsky , op. cit ., p. 39.

105. Ibidem, p. 43.
80 F1LOCALIA

.
ciume şi trezvie a mintii » , ca şi aceia Rug ă ciunea « Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul ‘lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine pă-
că tosul » , recomandată de Nichifor monahul o f ăcea şi Grigorie
Sinaitul cu « str ă pungerea » sufletului, cu iubire î ntru cunoş -
tin ţă şi î n mod fierbinte ca şi Teolipt. î n Via ţ a siî ntului Gri
gorie Sinaitul ( Ed. rom. cit. p. 1267) se spune : « Dup ă aceea
-
ş i- a adus aminte de lini ş te ş i de trezirea min ţ ii... Deci aceste
cuvinte şi le - a pus în minte , î nc î t se putea zice c ă s -a pironit
pe cruce cu Hristos ; iar cuvintele « Doamne Iisuse Hristoase ,
Fiul lui Dumnezeu , miluie ş te -m ă pe mine p ă că tosul » le zicea
î n durerea sufletului ş i întru zdrobirea inimii, cu suspinuri
dintru ad î nc , cu duh de umilin ţă , ud î nd .fa ţa p ă miî ntului cu
lacrimi fierbin ţi, pe care le v ă rsau ochii s ă i ».
în zidirea m î n ă stirii dui şi î n putin ţ a de a se statornici
î n Paroria p î n ă la moarte , el s- a bucurat de sprijinul şi de
protec ţ ia ţarului Ion Alexandru , care a nimicit bandele de
t î lhari din î mprejurimi. Obş tea lui de acolo a că p ă tat un ca -
racter isihast mai cuprinz ă tor 106. S - a afirmat în general că
« obş tea lui de la Paroria a servit ca o punte î ntre lumea greacă
şi slav ă. Oameni ca sf întul Teodosie de T î rnovo , sf î ntul Romii
( Roman ) de Vidin , patriarhul Eutimie al Bulgariei, mitropoli -
tul Ciprian al Kievului , care au fost , ulterior , factorii marii
rena ş teri a monahismului contemplativ din întregul creştinism
slav al Evului Mediu , au fost monahi la Paroria şi, cei mai
mul ţ i, ucenici nemijloci ţ i ai sf î ntului Grigorie Sinaitul » 107.
Trebuie menţionat faptul c ă mi şcarea de la Paroria , şi

-
î n general mi ş carea isihast ă , a avut un rol important ş i î n cele
dou ă state rom â neş ti ce s au format tocmai î n aceast ă peri -
oad ă a secolului XIV ş i asupra Bisericii Ortodoxe Rom â ne şi
a m î n ă stirilor rom â ne ş ti care iau fiinţă î ntr - un mod organizat
tocmai acum . Se cunoa ş te coresponden ţa ce a existat î ntre
patriarhul Eutimie al Bulgariei , ucenicul indirect al lui Gri-
gorie Sinaitul prin sf î ntul Teodosie ş i rud ă cu Grigorie Ţam -
blac , şi Nicodim , egumenul m î n ă stirii Tismana 108.
106. K. Ware, op. cit ., p. 7.
107. Ibidem : la nota 2, p. 7, citeaz ă pe A. A. N. Tachiaos, Epidraseis
—
tou Hesychasmou eis tin Ekklisiastikin Politikin en Rossia Î 328 1404 ( Sa
lonic 1962 ) şi pe D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth : Eastern
-
— —
Europa , 500 1453. London 1971, p. 301 305 ş i 404.
108. Ierod. Epifanie Norocel, Eftimie Patriarh de Tirnovo şi leg ă tu-
rile lui cu Biserica românească , î n : Biserica Ortodox ă Rom â n ă, 1966,
— —
nr. 5 6, p. 558 583.
SFlNTVL GRIGORIE SINA1TUL 81

Dar mitropolitul Tit Simedrea a adus temeiuri pentru fap

tul că româ nii au avut legături directe cu Grigorie Sinaitul la
-
Paroria şi ei au adus melodia rugăciunii ne î ncetate la Tis
mana 109. De fapt, î n jurul lui Grigorie Sinaitul s -a adunat « mul-
-
ţ ime de oameni de mai multe neamuri » 110.
Era , de altfel , o n ă zuin ţă a lui s ă ducă î ndemnul şi me
toda vieţuirii şi rug ă ciunii curate ori unde se g ăseau creştini
-
dreptcredinctioşi. î n textul grec al Vie ţ ii lui, scris ă de Calist ,
se spune : «c ă pe cî t era cu putin ţă voia ş i dorea cu iubire
de Dumnezeu ca pe to ţi s ă -i aduc ă î n l ă untrul razei şi str ălu -
cirii Bunului şi Preasf î ntului Duh ; apoi nici un loc din cele de
aici n - a l ă sat, î nt ă rindu -se şi î mputernicindu-se cu ajutorul lui
Dumnezeu , nu numai al grecilor , al bulgarilor, ci şi al s î rbilor
î n şişi şi dincolo ( de ei) , ca s ă fac ă şi acolo prin ucenicii s ă i
lucrarea cea mai s î rguincioas ă , s ă se semene binele isihiei cu
î mbelşugare şi str ă lucire » m. Acest cuv înt « dincoio » ( £ itexetva )
i-a scă pat chiar mitropolitului Tit Simedrea , deoarece el nu se
află şi î n traducerea rom â nească. Dar ce alţi dreptcredincioşi
se mai aflau dincolo de s î rfoi , dacă nu româ nii ?
Dar mitropolitul Tit Simedrea men ţ ioneaz ă opinia direct ă
a înv ăţatului moldovean P. A. Sî rcu , editorul Vie ţii sf î ntului
Grigorie Sinaitul î n slavoneş te 112 r c ă în a ş ezarea de la Paroria
au fost şi româ ni. Sî rcu îşi î ntemeiază părerea î n deosebi pe
o î nsemnare aflat ă la sf î rşitul sbomicului Hludov , manuscris
slavon din anul 1345, aflat azi î n muzeul Rumian ţ ev din Mos -
cova . însemnarea sună în greceşte : « Aceste dou ă capete s - au
scris de Fudu'lu, care le- a tradus din greceş te î n bulg ă re ş te...
c înd eram la Paroria cu fraţii » 11S. P ă rerea lui S î rcu a fost î m -
br ăţ işat ă şi de alţi înv ăţ a ţi. Dar alţii au contestat că acest
nume ar fi indicat pe vreun rom â n, deoarece cuv î ntul Fudulu
e de origine turcească şi el nu ar fi putut trece a şa de timpu -
riu î n limba rom â n ă n 4. Dar dac ă ar fi putut trece la greci şi
bulgari, de ce nu ar fi putut trece ş i la rom â ni, afla ţ i î n nu -
109. Mitrop. Tit Simedrea , op. cit ., p. 675.
110. Arhim. Arsenie, Leatopis, S. Petersburg , ed. II, 1888, p. 505 şi
.
Ocerk J î zni Pat riar ha K P. Kaliista , t. I, 917. î n Atonsky Pateric , I, p. 340,
.
nota . La Tit Simedrea , op. cit , p. 677 şi nota 15.
111. La Pomi alo vsky, op. cit ., p. 30.
112. P. A. Sî rcu , Jitie Grigorii Sinaita , St. Petersburg, la Tit Sime -
.
. , p. cit.
drea, op cit
.
113. La Tit Simedrea , op. cit , p. cit.
114. Ibidem , p. 678.

6 — Filocaiia
82 FILOCALIA

m ă r aş a de mare printre greci şi bulgari ? De altfel e de re-

marcat că pînă azi numele acesta a primit o r ă sp î ndire deose-
bit ă şi un accent de mare familiaritate mai ales î ntre rom â ni.
Mitropolitul Tit Simedrea socoteş te că acest nume a putut
intra î n limba româ n ă prin alte popoare turcmene care au tră it
mai mult printre rom â nii din nordul Dun ă rii : pecinegi , uzi ,
cumani ur\ De altfel s-ar putea ca acest nume să fie şi o trans-
criere greşit ă a numelui Fundulea , care î n forma aceasta şi î n
cea prescurtat ă Fundi , se găseş te şi azi ca nume specific prin -
tre rom â nii macedoneni.
Dar argumentul cel mai hot ă r î tor pentru legă tura lui Gri -
goTie Sinaitul ou rom â nii , î l vede mitropolitul Tit Simedrea î n
faptul că acela purta corespondentă cu voievodul Nicolae Ale -
xandru al Ţă rii Rom â neş ti. Aceast ă ş tire se află î n Via ţ a sim
ţ ului Maxim Cavsocalivitul, scrisă î n a doua jum ă tate a seco -
-
lului XIV de Teofan , episcopul Peritoriei din Tracia ( pe la
1350) , fost egumen al Vatopedului. Acest Maxim a fost unul
dintre cei mai renumi ţ i asceţi în Atos î n secolul XIV şi foarte
apropiat de Grigorie Sinaitul. Dornic de a se deprinde cu viata
de rug ăciune ne î ncetat ă , a plecat din Atos la Paroria « că tre
capă tul Macedoniei » 116. La unele din desele convorbiri duhov-
niceş ti dintre sf întul Grigorie Sinaitul şi Maxim Cavsocalivitul ,
pare să fi asistat şi Teofan, biograful acestuia. î n Via ţ a lui
Maxim scrisă de Teofan , se spune despre sf î ntul Grigorie, după
moartea lui : «Mul ţ i din ucenicii să i , după adormirea lui şi că -
lă toria la Dumnezeu , au ieşit ca ni ş te stele str ă lucitoare şi au
împodobit marginile pă m î ntului » , deci au ajuns pî nă la mar -
ginile teritoriului locuit de dreptoredincioşi , aş adar şi la Ro -
mâni 117. î n plus , Teofan comunic ă un am ă nunt foarte însem -
nat pentru rom â ni. E vorba de o corespondent ă a lui Grigorie
Sinaitul cu « î mpă ra ţ ii p ă m î ntului » î ntre care î nşir ă , pe l î ng ă
î mp ă ratul bizantin şi tarul Ion Alexandru al Bulgariei şi Şte-
fan al Serbiei , î ncă un Alexandru , care nu poate fi decît Ni-
colae Alexandru al Ţă rii Rom â neş ti (propriu -zis asociat la

—
—
domnie de tat ă l să u , loan Basarab ( 1310 1352) şi apoi singur
stă p î nitor ( 1352 1364). Căci altă tar ă ortodoxă nu mai exista
î n vremea aceea. «Şi î mpă ra ţilor pă m î ntului , Andronio , zic, şi
115. î bidem.
116. Via ţ a aceasta a lui Maxim Cavsocalivitul, scris ă de Teofan ,
a fost publicat ă de J. Halkin, în «Analecta Bollandiana», t. LIV, 1906,
—
p. 25 112.
. .
117. La Tit Simedrea , op. cit , p 679.
SF1NTUL GRIGORIE SINAITUL 83

Alexandru, Ştefan şi Alexandru le -a ,scris , -doritori fiind ei, de

minunatele lui î nv ăţă turi prin epistole. Prin aceasta se înmul-
ţeşte schima că lugă rilor î n locurile şi cetăţ ile acelora , prin
virtutea şi învăţă tura cuviosului p ă rinte Grigorie Sinaitul»
( § 18, 90) n 8. Dar unde s - au î nmulţit propriu-zis mî năstirile şi
c ă lug ă rii aş a de mult î n acea vreme î n lumea ortodox ă , ca î n
Ţ ara Rom â neasc ă , unde î ndat ă dup ă aceea iau na ş tere primele
mari m î n ă stiri organizate ? Teofan , ca fost stare ţ la Vatoped ,
cunoş tea pe voievodul rom â n , din daniile pe care acesta înce -
puse s ă le facă la m î n ăstirea Cutlumu ş din Atos, sau la care
stareţ ul acestei m în ăstiri, viitorul mitropolit ( nominal ) al Ţă -
rii Rom â ne ş ti, venise în aceast ă ţ ar ă dup ă ajutoare 119.
In actul Sinodului patriarhal de la Constantinopol din
1359, prin care se confirm ă trimiterea lui Iachint de Vicina ca
mitropolit al Ţă rii Rom â neş ti , se dispune ca nu numai laicii
şi clericii din Ţara Rom â nească s ă asculte de el , ci şi mona -
hii 12°. Deci existau monahi şi deci şi m în ăstiri î ncă î nainte de
î ntemeierea Vodi ţ ei şi Tismamei , poate î nsă că nu at îit de so -
lid organizate şi bogat înzestrate de voievozi ca cele de dup ă
aceea , ci ca ni ş te schituri ş i m î n ăstiri mai mici , n ă scute din
r î vna poporului.
Mî n ăstirile româ neş ti, puse sub obl ă duirea unui mitropo-
lit aşezat într -un scaun statornic în statul româ nesc indepen -
dent , iau fiin ţă î n atmosfera fierbinte de credin ţă creat ă de
mişcarea isihast ă. Aşa se explică faptul că aproape toate schi-
turile lor , a ş ezate pe vî rful unui deal din apropiere , au ca
hram «Schimbarea la faţă » , î ntruc ît sihaştrii tr ă itori în ele, sau
prin chilii apropiate de ele *
—
dup ă metoda isihast ă
iau s ă se î mp ă rt ăş ească prin nevoin ţ ele ş i prin rug ăciunea lor
—
n ă zu -

neî ncetat ă de lumina taborică. De altfel, aproape toate m în ăs -

tirile mari care s - au î ntemeiat în cursul timpurilor î n Ţara Ro -
ii 8. Ibidem.
—
119. Ibidem , p. 680 681. Identificarea acestui Alexandru cu Nicolae
Alexandru, Domnul Ţă rii Rom â neşti , a f ă cut -o dup ă Halkin, care a publi-
cat î n Anal. Bolland . cit. Via ţ a Iui Maxim Cavsocalivitul , spun î nd Ia
not ă , c ă acest Domn era « cumnat » al ţ arului Alexandru al Bulgariei.
120. Academia Republicii Populare Rom â ne , Documente privind
—
Istoria Româ niei ,* B. Ţ ara Româneasc ă , 1242 1500. Edit. Acad. R .P. R 1953,
. .
p. 27. La Tit Simedrea, op. cit , p 674. Deci c î nd Iachint a venit la Argeş,
.
a g ăsit î n Ţ ara Rom â neasc ă clerici şi c ă lug ă ri şi cel pu ţin o m î n ăstire la
-
Argeş, unde şi a insta!lat scaunul. Patriarhul Calist o ş tia aceasta , î ntre
altele , ş i din faptul c ă şi el petrecuse la Paroria , unde veneau ş i rom â ni .
84 FILOCAUA

mâ nească şi î n Moldova şi- au avut antecedentele î n aseme-

nea schituri sau î n chiliile unor sihaştri singuratici de pe v î r -
ful vreunui munte sau deal din apropiere. Aş a au putut lua
fiin ţă şi primele m î n ăstiri româ neşti î n apropierea unor schi-
turi şi chilii de pe un munte din apropiere. E de remarcat apoi
-
caracterul familiar şi popular pe care il are numele de sihaştri
la poporul rom ân şi rezonan ţ a lui de mare vechime.
Aceast ă atmosfer ă creat ă de isihasm a fost un factor î n-
semnat î n sus ţ inerea luptei poporului rom â n de apă rare î n fa ţa
atacurilor necurmate ale semilunei. Ţă rile rom â ne şti au r ă mas
astfel ultimul refugiu al întregii mişcări monahale isihaste şi
al credin ţ ei fierbin ţ i sus ţ inut ă de ea î n lumea ortodox ă . Si-
baş trii au fost nu numai foarte apropia ţ i poporului , ci şi voie-
vozilor , susţ inîndu -i î n lupta lor de apă rare a ţă rilor rom â -
neş ti , ca ultimul refugiu al vie ţii de rugăciune şi de dreapt ă
credin ţă. De aci vedem că siha ş trii nu s - au preocupat de rugă -
ciunea ne încetat ă î ntr -un dezinteres total de via ţa poporului
dreptcredincios , ci au î nsufleţ it pe voievozi şi pe toţ i drept-
credincioşii creş tini rom â ni la lupta de apă rare a ţă rii lor creş -
tine pentru a putea sl ăvi în ea în libertate pe Hristos Dum -
nezeu ; şi nu numai ei , ci şi că lug ă rii şi că rturarii celorlalte
popoare ortodoxe , refugia ţ i aici după ce ţă rile lor fuseser ă
ocupate de turci. Nică ieri isihasimul , aceast ă lume a sihastrilor ,

^
oameni locuind î n sih ăstrii ( î n locuri de liniştire = aoXaax pta ),
^
nu a avut un rol at î t de hotă rî tor , în susţ inerea luptei de ap ă -
rare a teritoriului na ţ ional, ca î n ţă rile rom âneş ti.
O prezen ţă spiriituaîl ă masiv ă a sf întului Grigorie Sinai -
tul , mai bine zis a duhului lui la noi , ne este certificat ă şi î n
secolul XVIII. Miş carea duhovnicească m î n ă stireasc ă din
acel secol este legat ă de re î nnoirea practicii rugă ciunii lui
Iisus , sub influen ţ a scrierilor lui Grigorie Sinaitul. Stareţul
Vasile de la Poiana Mă rului ( la 40 km î n munţi de la R î mni -
cul Să rat ) , ia care a ucenicit Paisie Velicicovschi, a insistat
pentru înviorarea acestei practici prin precuv î ntă rile lui la
opera lui Grigorie Sinaitul şi a lui Filotei Sinaitul, care toate
nu fac dec î t să explice aceast ă rug ă ciune şi s ă pledeze pentru
ea , pe baza scrierilor lui Grigorie Sinaitul.
SFINTVL GRIGOR1E SINAITUL 85

Scrierile lui Grigorie Sinaitul

O parte din scrierile lui Grigorie Sinaitul au /ost publi-
cate î n Filocalia greacă de Nicodim Aghioritul ( Veneţia
1782) . în a treia edi ţie publicat ă recent , ele se cuprind în voi.

——
IV ( Atena 1961 ) p. 31 88. Textul din Filocalie e reprodus î n
P. G. 150 , cal. 1240 1341. Pină acum nu s - a publicat un text
critic şi nici complet al scrierilor lui. Textul din Filocalia ca
şi cel din P. G. cuprinde urm ă toarele scrieri :
1 ) Capete după acrostih , foarte folositoare , î n num ă r de
—
137 ( Filocalia greacă , ed . III, voi. IV , 31 62 ; PG. 150 , 1237
—1299).
2 ) Alte capete , cu totul şapte ( Filocalia cit., p. 63 65 ? —
—
P. G. cit. 1299 1303).
-
3) î nvăţă tur ă cu de amânuntul despre lini ş tire şi despre

—
1303 1312 ).
—
rug ăciune , in zece capete ( Filocalia cit. p. 66 70 ; P. G. cit.

4) Despre lini ş te şi despre cele două feluri de rug ăciune ,

—
î n 15 capete ( Filocalia cit. p. 71 79 ; P. G . cit 1312 1329) . . —
5) Despre cum se cade a şedea Ia rug ăciune ( Filocalia
—
cit p. 80 88 ; P.G. cit. 1329 1346 ) . —
Manuscrisele româneşti din Biblioteca Patriarhiei Ro-
mâ ne , cele de la m î n ăstirea Neamţ şi cele din Biblioteca
Academiei R. S. Româ nia , care cuprind scrieri ale lui Grigorie
Sinaitul, î n cazul cînd nu cuprind titluri mai pu ţine decî it cele
de mai sus , cuprind cî teva titluri î n plus. Multe din ele au
î nsă un Cuvî nt î nainte al lui Vasile «de la Poiana M ă rului m.
121. D. ex. ms. 35, 79 din Bibi. Patriarhiei Rom . ( Vezi la Pr. D . Fe -
.
ciorii, Manuscrisele româ ne şti din Bibi Patr . Rom., î n Studii Teologice ,
— — —
1961, n. 3 4, p. 438 şi 1962, n. 11 12, p. 381 382 ). De asemenea ms. 33
din Bibiiot. mln ăstirii Neam ţ. ( Vezi ia Pr. D. Fecioru , Manuscrisele din
Bibi. minăsiirii Neam ţ , î n manuscris , p. 87 ). Acest Cuvî nt î nainte î l are
şi un manuscris , proprietate personală , al P ă r. Protos, Gherontie Ghenoiu ,
copiat cu litere latine probabil de el î nsuşi c î nd se afla Ia schitul « Locurile
rele » din Gorj. De asemenea manuscrisul din Biblioteca Academiei Rom â ne

—
1889, f. 105 172 v. Cuv î ntul î nainte al lui Vasile de la Poiana M ă rului se
—
află şi î n ms. rom . al Acad. rom. nr. 1621 , f. 103 r 111 r, dar f ă r ă să - i ur -
meze opera lui Grigorie Sinaitul.
86 FILOCALl Ă

Cele mai bogate manuscrise î n scrierile sf î ntuilui Grigo -

rie Smalţ ul cuprind î n general, î n mod identic , î n plus, urm ă-
toarele titluri :
1) A sf întului Grigorie Sinaituil, î nainte cuvî ntare a că r -
ţii acesteia. Ea e pusă dup ă Cuvlntul î nainte al lui Vasile de
la Poiana Mă rului şi î nainte de Capete după acrostih Aceast ă .
î nainte cuvî ntare a lui Grigorie Sinaitul are urmă toarele sub -
titluri :
a ) Nu este lupta noastră î mpotriva sî ngelui şi a trupului.
Ş i ce este r ă zboiul şi ce este osta şul şi toat ă arma lui Dum -
nezeu ?
b ) Depre cele trei păr ţi ale sufletului .
c ) Despre g î ndurile prirt care se să vî r şe ş te tot păcatul 122.
-
2 ) La scrierea î nvăţă tur ă cu de amănuntul din Filocalla
greacă , manuscrisele rom â neşti mai bogate adaugă î ncă patru
capete. De obicei ele s înt introduse astfel : « P î n ă aicea î ntru
cea grecească. Iar întru slavoneasc ă scoatere î nc ă se află şi
aceste cuvinte » . Deci scrierile lui Grigorie Sinaitul au fost tra -
duse î n rom â ne ş te din limba greacă. ( Aceasta se spune î n
multe din manuscrisele rom â neş ti, de exemplu î n manuscri -
sul nr. 39 de la m î n ăstirea Neam ţ ). Dar aceste patru capete
au fost traduse dintr - un izvor slav 123. Pe acestea le traducem
şi noi după cele zece capete ale scrierii î nv ăţătur ă cu de- a -
mânuntul .
3) în manuscrisele mai bogate se mai cuprind urm ă toa -
rele scrieri :
a ) Chipurile proniei dumnezeie şti ;
.
122 Manuscrisul 17 de la m î n ă stirea Neam ţ î ncepe cu Via ţ a sfln -
tului Grigorie Sinaitul , scris ă de Calist Patriarhul , tradusă din greceş te,
apoi cu Î nainte cuvî ntare asupra c ă rţii acesteia, a lui Grigorie Sinaitul
( deci lipseş te Cuvlntul Î nainte al lui Vasile de la Poiana M ă rului ). In
general Î nainte cuv î ntarea lui Grigorie Sinaitul se sub î mparte î n aceste
.
trei subtitluri La fel î n ms. 33 de la m în ăstirea Neam ţ şi ms 35 din.
Bibliot. Patr. Rom.
Nu d ăm î n acest volum aceast ă piesă , cu cele trei capitole ale ei ,
deoarece , mai ales cap b. şi c. s î nt un rezumat foarte general a ceea ce
se cunoaşte de la p ă rin ţii anteriori. Pe de alt ă parte, tema lor se cuprinde
mult mai larg, dar într- un mod deosebit, î n capetele dup ă acrostih
—
77 79, 91.
. .
123. Ms. 35 şi 79 din Bibi. Patr Rom Aceste 4 capete s î nt adause şi
î n ms. Protos. Ghenoiu.
SFlNTUL GRIGORIE SINAITUL 87

b ) Despre st ă pî nirea de sine a noastr ă ;

c) Despre cele patru sfin ţite î ncepătorii ;
d ) Despre numirea şi rî nduiala fiecăreia din cele patru
î ncepătorii ?
e) Despre sfin ţ ita î ncepătorie a Bisericii ;
f ) Despre r î nduiala vie ţii singuratice de mijloc ;
g) Explicare despre sf î nta incepă torie ;
h ) Explicare despre sfin ţita aşezare ;
e) Ce este chipul vie ţii călug ăreşti şi care sî nt î nf ăţişă
rile adev ărate ale fiecăreia ;
-
j ) Care este sfin ţita î ncepă torie a vie ţ uirii călugăre ş ti şi
cum se î nf ă ptuie şte bine ;
l) Despre î nf ăţi şarea î mbr ăcămintei călug ăre şti ;
m ) Care sî nt formele rî nduielii sfin ţitei î ncepătorii bise
rice ş ti ;
-
n ) Aşez ămintele cu chip dumnezeiesc , *

o ) Despre supunere şi ascultare ;

Acestea s înt î n mare parte un rezumat al ierarhiei ce
re şti şi bisericeşti a lui Dionisie Areopagitul, î ncadr înd î n ie
-
-
rarhia bisericească şi treptele călug ă reş ti. De aceea nu le
.
traducem î n Filocalia rom â nească Dar aceast ă scriere arată
voin ţ a sfmtului Grigorie Sinaitul de a î ncadra rugă ciunea per
sonală a inimii î n via ţ a Bisericii.
-
—
4) In aceste manuscrise mai bogate, dou ă din cele ş apte
capete, cuprinse î n Filocalia greacă .
P G. sub titlul Alte ca
pete , se cuprind după cele 14 titluri de mai sus ( de la litera
-
« a » la «o » ) ; pentru ispitele din somn , pentru cum se cade a
.
lua milostenie 124 Despă r ţ irea acestor dou ă capete de celelalte
cinci şi con ţ inutul lor care nu se prea leag ă de celelalte cinci
şi se ocupă cu prea multe detalii fiziologice despre curgeri,
fapt care nu ni se pare că se încadreaz ă prea bine î n spiritul
scrisului sf î ntului Grigorie Sinaitul , ne î ndeamnă să nu le
d ă m loc în Filocalia româ nească , av î nd oarecare b ă nuială în
privin ţ a apartenen ţ ei lor la opera lui Grigorie Sinaitul.
. —
5) Filocalia greacă repet ă î n voi V ( p. 90 103) î n limba
neogreacă scrierea Despre cum se cade a şedea la rug ă -
. — . .
ciune din voi IV, p. 78 88 Această repetiţ ie se face la
.
locuri diferite şi în ed II ( voi II ) din Filocalia greac ă Dar .
—
124. De ex. î n ms. Ghenoiu, la p. 133 136 şi au la p. 84 cont.
88 FILOCAL1A

textul neogrec mai adaugă în fiecare edi ţie un mic pasaj pe

care-1 vom ad ă uga şi noi î n traducerea noastr ă 125.
6) Manuscrisele româ neşti mai bogate mai dau şi o con -
vorbire î ntre Grigorie Sinaitul şi Maxim Cavsocalivitul. Ea e
dată î n limba neogreacă şi î n Fillocallia greacă.
Nu se ş tie dacă, î n afar ă de aceste texte din Filocalia
greacă şi de cele î n plus din manuscrisele româ neş ti , mai s î nt
şi alte texte care au ca autor pe Grigorie Sinaitul.
Faptul că , la traducerea din greceş te î n româ neş te a ope-
rei lui Grigorie Sinaitul în secolul XVIII , Cuvî ntul î nainte e
alcă tuit de Vasile de la Poiana Mărului , mort la 1767, cele-
bru î ncă pentru via ţ a sa duhovnicească la 1749, cî nd e che -
mat la Bucureş ti pentru a fi v ăzut şi consultat de patriarhii
Alexandriei , Antiohiei şi Ierusalimului 126 arată că această
traducere, ca şi cea din Filotei Sinaitul au fost f ă cute de că -
lug ă ri româ ni cu mult î nainte de aşezarea lui Paisie Velicicov -
schi î n Moldova , fapt î nt î mplat la 1768. Că ci Cuvintul î nainte
la aceste scrieri a trebuit să fie f ă cut cu mult î nainte. Vasile
de la Poiana M ă rului trebuie să fi scris aceste precuv î nt ă ri
î nainte de 1749 , c î nd era deja celebru. Dealtfel el venise î n
Moldova de prin 1712. Că ci 20 ani a stat la m î n ă stirea D ă l -
h ă u ţ i, iar în 1733 avea at î ta autoritate că î ntemeiaz ă m î n ă sti-
rea Poiana Mă rului şi devine stare ţul ei pe via ţă. Iar faptul
că î n Cuvî ntui î nainte la Grigorie Sinaitul , Vasile citeaz ă din
at îţ ia pă rin ţi duhovniceş ti din trecut în rom â neş te ( sfin ţ ii Isi -
hie , Petru , Damaschin , Calist şi Ignatie, Simeon Tesalonicea -
nul, Ioan Scă rarul, Dorotei ) î nseamn ă c ă to ţ i aceş tia existau
î n traduceri rom â neş ti î n vremea lui , deci dinainte de el. Deci
opera de traducere de sub Paisie a fost î n mare parte mai mult
125. In unele manuscrise rom., de ex. ms. 39 de la Neam ţ , î ntreg
acest text neogrec e tradus sub titlul : Capete pentru f ă r ă grijă ( despre
isichie -lini şte ). Se pare c ă el, î mpreun ă cu altele, reprezint ă o alt ă tradu
-
cere veche, că ci foloseş te unele cuvinte mai vechi : de ex. î n loc de linişte :
f ă r ă grijă , sau mulcomie ( cel ce se liniş teş te, sun ă acolo : cel ce se mul-
comeşte ), In loc de î nş el ăciune, î mprelestare ( cuv. de origine slav ă , cu
î n ţ elesul de am ă gire, vr ă jire ).
126. Pr. Hori a Constantinescu şi Pr. Gabriel Cocora , Poiana M ă -
—
rului , î n : Glasul Bisericii, 1964, nr. 5 6, p. 473, 475.
SFiNTUL GR1GOR1E SINAITUL 89

o « corectur ă » a vechilor traduceri , devenite , cum am v ăzut la

nota 125, î n unele cuvinte, neî n ţelese pentru vechimea lor 127.
Paisie va fi cunoscut şi el aceste traduceri în timpul
—
primei lui şederi î n Moldova ( 1742 1749) şi aceste traduceri
şi practica rugăciunii curate de către Vasile de la Poiana M ă -
ruflui î l vor fi î ndemnat s ă meargă nu numai la Sf î ntul Munte ,
ci şi să se ocupe acolo cu scrierile lui Grigorie Sinaitul şi cu
punerea î n practică a rugăciunii recomandate de acela De .
aceea î n Atos, că lugă rul moldovean Atanasie îl acuză pe
Paisie că «schimb ă pravila rugă ciunii lui Iisus, că prea se
î ncrede î n manuscrisele greceşti şi că t îlcuieşte greşit î nvă -
ţă tura sf î ntului Grigorie Sinaitul despre rugă ciunea min
ţ ii...» 128. Moldoveanul Atanasie cunoştea deci traducerile
-
româ neşti mai vechi ale scrierilor lui Grigorie Sinaitul şi
considera greşit ă î ncrederea lui Paisie î n manuscrisele gre
ceş ti. Se poate deci spune că Vasile de la Poiana Mărului , strîm -
-
torat în Ucraina de uniatism , a venit î n Moldova pentru c ă
ş tia că va g ăsi acolo scrierile duhovniceşti r ăsă ritene traduse
din greceş te şi putinţ a de a tr ă i potrivit lor , iar Paisie a venit
din acelaşi motiv, dar poate şi atras de faima , sau de chema
rea lui Vasile şi a practicii rugă ciunii min ţii existente î n
-
Moldova. Mai amintim că, după unii, Vasile de la Poiana
M ă rului i-ar fi fost chiar rud ă ( H. Constantinescu şi Pr Ga . -
briel Cocora , op. cit ., p. 472 ).
In ce priveşte con ţ inutul scrierilor sf întului Grigorie Si -
naitul, acesta îl arait ă pe autorul lor nu numai un practician
empiric al unei « metode a rugăciunii inimii » , c î t şi un mare
exeget al ei. Sf î ntul Grigorie î mbr ăţişeaz ă cu g î ndirea lui o
gam ă foarte largă de teme de via ţă duhovnicească care se în-
tinde de la cele mai î nalte v î rfuri ale reflexiunii privitoare la
Dumnezeu şi la înt îilnirea min ţii cu Sf î nta Treime în altarul
cel mai l ăuntric al fiinţei omeneşti , pî nă la cele mai concrete
detalii ale fenomenelor vie ţ ii trupeş ti. El şi- a asimilat refle -
xiunea asupra vie ţ ii duhovniceş ti a lui Macarie , Diadoch ,
Marcu Pustnicul , sf î ntul Simeon Noul Teolog , dar şi î nalta gîn-
dire teologică a lui Dionisie Areopagitul şi a sf î ntului Maxim
Mă rturisitorul. El face o sintez ă î ntre cei dint îi şi cei din urm ă.
127. Diac. P. I. David , Cuviosul Paisie cel Mare (Ve /icicovs/fyJ, un
desă vir şit monah româ n , Bucureş ti 1975, p. 12. Considera ţ iile aduse de
autor pentru originea rom â neasc ă a Iui Paisie s î nt foarte serioase şi demne
.
de luat î n seam ă
128. Ms. rom. 5693. La Diac. P. I. David , op. cit ., p. 11.
90 FILOCAUA

Dar nu r ămiî ne numai aci. Ci , aplioî nd totul la rugă ciune şi la

efortul de cur ăţ ire de patimi, se dovedeşte poate cel mai subtil
analist al mişcă rilor psihice şi spirituale ale fiinţei umane.
El aduce lămuriri de caracter evident asupra că ldurii
duhovniceşti care înso ţeşte rugăciunea curată şi asupra celei
î nşelă toare şi pă c ă toase ; se dovedeşte un adversar ne î ndu-
plecat al nă lucirilor ş i al tuturor fenomenelor de am ă gire
spirituală , un sus ţ in ă tor al experien ţei celei mai subtile şi mai
autentice a prezen ţei lui Dumnezeu. î nţelege trebuin ţa alter -
n ă rii c î ntă rii, cu rugă ciunea inimii, la începă tori. Merge p î nă
la cele mai mici detalii î n explicarea legă turilor bune şi rele
dintre suflet şi trup. Tratatele lui Palama despre rug ăciune
( Tratatele II din Triada I şi II contra lui Varlaam ) se resimt
puternic de î nv ăţă tura lui Grigorie Sinaitul. Dacă nu va fi
fost î n contact personal cu el şi dacă nu va fi cunoscut scri-
erile acestuia , Palama a putut cunoa ş te în orice caz ideile
lui m ă car de la ucenicii lui. In acela şi timp Grigorie Sinaitul
manifest ă o spiritualitate de mare echilibru, o smerit ă reţi
nere de la formul ă rile teologice prea î ndr ă zneţe. El cere să
-
se conceapă lumina vă zut ă î n rugă ciune ca dincolo de orice
materialitate ? el nu cere o str î ngere a nă rilor la respira ţie ,
ci numai a gurii , ca să nu r ă m î n ă că scat ă şi s ă facă pe om
distrat. Nu leag ă prea str î ns rug ă ciunea inimii de o metod ă
tehnică. El nu cunoa şte î n mod explicit nici î nv ăţă tura des-
pre deosebirea î ntre fiin ţ a şi energiile necreate ale lui Dum
nezeu, î nvăţă tur ă pe care o va dezvolta sf î ntul Grigorie
-
Palama , obligat de necesitatea apă r ă rii experien ţ elor haris-
matice tr ă ite de isihaş ti , pentru a nu fi incluse energiile ce
le provoacă î n ordinea creaturilor.
Dacă sf î ntul Grigorie Pailama este vulturul care atinge
î n ă l ţ imile ame ţitoare ale î nv ăţă turii despre Dumnezeu şi ale
î ndumnezeirii omului , sf î ntul Grigorie Sinaitul este maestrul
analizelor subtile ale miş că rilor lă untrice ale fiin ţei umane.
 ALE CELUI DINTRE SFINŢI
PĂRINTELUI NOSTRU
Grigorie Sinaitul
Capete foarte folositoare in acrostih , al
că ror acrostih este acesta : Cuvinte
felurite despre porunci, dogme, ameninţări
şi f ăgă duinţe, ba şi despre gî nduri, pa-
timi şi virtuţi ; apoi despre liniştire şi ru-
găciune.

1. Este cu neputinţă să fie cineva, sau să se facă ,

după fire, raţ ional, f ă ră curăţ ie şi nestricăciune. Căci pe
cea din ţii a pus stă pî nire deprinderea neraţională , iar
pe cea de a doua ( pe nestricăciune) , starea de stricăciune
a trupului.
2. Raţ ionali după fire s-au arătat numai sfinţ ii, prin
curăţie 129. Căci raţiune curată nu a avut nici unul dintre
î n ţelepţii întru ale raţiunii, dat fiind că şi-au stricat ra-
ţiunea de la î nceput prin g î nduri. Fiindcă duhul pă mî n-
tesc şi mult vorbitor al î nţelepciunii lumii acesteia, apro-
piind raţ iunile de cei mai cunoscă tori, iar gî ndurile de cei
mai ne î nvăţaţi, pricinuieşte î mpreuna lor locuire, lipsin-
129. P ă rin ţii nu separă planul etic de cel ra ţional. Deplin ra ţ ional
e sf î ntul. HI şi-a rec îş tigat privirea şi judecata netulburat ă de patimi, adic ă
ra ţiunea cea dup ă fire, pe care a avut -o omul prin crea ţie, prin cur ăţ irea
de patimi. Cî t ă vreme mai e o pornire spre p ă cat î n om, nu e nici deplin
-
curat , nici deplin ra ţional. Firea î ns ăşi nu şi-a rec îş tigat integritatea , recti
-
tudinea şi profunzimea ei pe plan ra ţional, pentru c ă nu şi a rec îştigat
transparen ţ a ei fireasc ă spre infinitatea dumnezeiasc ă.
92 F1L0CAUA

du-i pe oameni de î nţelepciunea ipostasiată şi de vede-

rea ei, sau de cunoştinţa neîmpă rţită şi unitară 130
3. Socoteşte drept cunoştinţă proprie a adevă rului
simţ irea harului. Pe celelalte cunoştinţe trebuie să le nu-
mim t îlcuiri de î nţelesuri şi dovediri de lucruri 131
4. Toţi cîţi nu izbutesc să dobî ndească harul , păti-
mesc aceasta pentru necredinţă şi negrijă ; şi iarăşi toţi
cîţi îl află , îl află prin credinţă şi sî rguinţă. Căci prin aces-
tea păşesc pururea î nainte ; iar prin cele potrivnice se
î ntorc cu totul la cele dinapoi.
5. A fi mort şi nesimţitor este tot una cu a fi orb la
minte şi a nu vedea duhovniceşte. Că ci unul s-a lipsit
de puterea vie şi lucră tbare ; iar cel ce nu vede, de lumi-
na dumnezeiască care-1 face să vadă şi să se roage 132
6 . Pu ţ ini primesc şi puterea şi î n ţ elepciunea de la
Dumnezeu . Căci cea dint î i î mpă rtăşeşte bun ătăţile dum-
nezeieşti, iar a doua exprimarea lor. Iar primirea prin
î mpă rtăşire şi dă ruirea mai departe este un lucru cu ade-
vă rat dumnezeiesc, mai presus de om.
130. Toat ă cunoştin ţ a a devenit dispersat ă î n urma c ăderii. î nv ă -
ţ a ţii cunosc ra ţiuni separate ale lucrurilor, cei ne î nv ăţ a ţ i îşi fac fel de fel
de g î nduri amestecate cu patimile. Aceasta produce o conlocuire de idei ,
de multe ori plin ă de contradic ţ ii , dar nu un î ntreg unitar. Nu se cunoa ş te
î n ţelepciunea ca Persoan ă suprem ă , din care pornesc toate ra ţ iunile şi î n
care se unific ă toate şi î n unire cu care se unesc to ţi. Tema este luat ă de
.
la sf î ntul Maxim M ă rturisitorul ( Ambigua ) Sf î ntul Grigorie Sinaitul se
dovedeş te un om introdus î n g î ndirea cea mai î nalt ă a p ă rin ţilor.
131. «Sim ţirea harului » e tr ă irea bun ă voin ţ ei şi puterii Persoanei
supreme. Numai aceasta ne pune î n leg ă tur ă cu realitatea fundamental ă
ş i totală . Celelalte cunoş tin ţe s î nt exprim ă rile unor î n ţ elesuri fragmentare
şi neesen ţ iale pentru existen ţ a etern ă. Expresia « sim ţirea harului » se î n -
t î lneşte la Diadoch (cap. 31 ; Filoc. rom. I , p. 346 ), dar a fost dezvoltat ă
de sf î ntul Simeon Noul Teolog.
132. Avem aci o definiţie a luminii dumnezeieşti, care nu are nimic
care să nu o facă acceptabil ă şi în ţeleasă. Ea e cea care ne face să î n ţ e-
legem şi să ne î n ţ elegem. Astfel î n ţeleasă lumina dumnezeiasc ă risipeş te
nedumeririle celor ce cred că ea este conceput ă ca o lumin ă asemenea
celei materiale.
SFINTUL GRIGORIE SINAITUL 93

7. Inima f ă ră gî nduri, lucrată de Duhul , este altarul

adevă rat î ncă î nainte de viaţ a viitoare. Căci toate se să-
vî rşesc şi se grăiesc acolo duhovniceşte. Iar cel ce nu a
dobî ndit aceasta încă de aici e o piatră pentru alte vir-
tuţi, bună pentru zidirea bisericii dumnezeieşti, dar nu
biserică şi preot al Duhului.
8. Omul a fost zidit nestricăcios, f ă ră must , cum va
şi î nvia. Dar nu neschimbăcios, nici schimbăcios, avî nd
î n voinţă puterea de a se schimba sau nu. Căci voinţa nu
face pe cineva să rămî nă cu desăvî rşire neschimbat î n
firea sa. Pentru că aceasta e cununa î ndumnezeirii ne-
schimbăcioase viitoare 133.
9. Stricăciunea e devenirea trupului ; iar a m înea ,
a lepă da ră măşiţele, a se îngrăşa şi a dormi sî nt î nsu-
şiri naturale ale fiarelor şi dobitoacelor. Prin acestea ase-
mănî ndu-ne cu dobitoacele, din pricina neascultă rii (Ps.
XLVIII, 21), am că zut din bunătăţile proprii dă ruite de
Dumnezeu 134. Ne-am f ăcut dobitoceşti din raţionali şi
ca fiarele din dumnezeieşti.
10 . Raiul este de două feluri : sensibil şi inteligibil
(cunoscut cu sim ţ urile şi cu gî ndirea), sau cel din Eden şi
cel al harului 135. Cel din Eden este un loc foarte î nalt ,
î ncî t ajunge pî nă la al treilea cer , cum zic cei ce au isto-
risit despre el, sădit de Dumnezeu cu tot felul de verdeaţă
133. Omul a fost f ăcut nestricăcios, dar nu neschimbă cios, deşi
schimbarea nu se î mplineşte î n mod involuntar. Neschimbarea o va dob î ndi
î n via ţ a viitoare , odat ă cu redob î ndirea nestric ăciunii. Dac ă şi - ar fi p ă zit
neschimbarea î n bine, şi - ar fi p ă zit şi nestric ă ciunea. Neschimbarea ca
rezultat al voin ţ ei unit ă cu voin ţ a lui Dumnezeu , î mpreunat ă cu nestric ă -
ciunea , î nseamn ă î ncoronarea firii prin î ndumnezeire .
134. î nsu şirile proprii ale firii noastre s î nt cele ce ni se dau de
Dumnezeu , din cele proprii Lui şi pe care le avem numai î n comuniune
cu El.
135. Insisten ţ a asupra nestric ăciunii originare a naturii şi ideea « sim -
ţ irii harului » s î nt luate de la sf î ntul Simeon , iar ideea celor doua raiuri ,
de la Nichita Stithatul.
94 F1LOCALIA

bine mirositoare. El nu este nici cu desă vî rşire nestrică-

cios, nici cu totul strică cios, ci aşezat la mijloc î ntre strică-
ciune şi nestricăciune, î ncît este pururea î ncă rcat cu roade
şi î mpodobit cu flori, avî nd neî ncetat şi poame crude şi
poame coapte. Căci pomii putregăiţi şi roadele răscoapte
că zute la păm î nt se fac humă bine mirositoare şi nu î m-
prăştie miros de stricăciune ca plantele lumii. Iar aceasta
se î nt î mplă din marea bogăţie şi sfinţenie a harului, care
covî rşeşte acolo pururea. De aceea rî ul oceanic, care trece
prin el şi că ruia i s-a poruncit să răcorească necontenit
acest loc, ieşind din el şi î mpă r ţindu-se î n patru braţe,
cobor înd aduce şi dă hinduşilor 136 şi etiopienilor huma şi
frunzele că zute. Apoi unindu-se, Fisonul şi Gheonul (Fa-
cere II, 8) se revarsă î mpreună mereu peste cî mpiile lor ,
pî nă ce se î mpart iarăşi, unul răcorind ţara Libiei, iar al-
tul ţara Egiptului.
11. Deci spun că zidirea nu a fost f ă cută la î nceput
curgătoare sau stricăcioasă. Dar mai pe urmă s-a stricat
şi s-a supus deşertăciunii, adică omului, potrivit Scriptu-
rii (Rom. VIII, 25), î nsă nu de bună voie ci f ă ră să vrea,
pentru cel ce a supus-o î n nădejdea î nnoirii lui Adam, cel
ce s-a stricat. î nnoindu-1 î nsă şi sfinţindu-1 pe acesta,
chiar dacă poartă trup stricăcios pentru viaţa vremelnică ,
a î nnoit-o şi pe ea, deşi n-a izbăvit-o î ncă de stricăciune.
Iar izbă virea zidirii de strică ciune, unii spun că este
schimbarea ei spre mai bine, iar alţii, prefacerea î n în-
tregime a celor supuse simţ urilor. Căci obiceiul Scripturii
este să facă o afirmare simplă , f ă ră multă iscodire, despre
cele greu de î n ţeles.
12. Cei ce primesc harul ca o ză mislire şi î nsă rcinare
prin Duhul, leapădă să m î nţa dumnezeiască, sau prin că-
deri, sau văduvindu-se de Dumnezeu prin î nsoţ irea cu
136. Am tradus cuv î ntul tv 5 i*en cu hindu şi. Dar s-ar putea ca sf î n -
tu'l Grigorie s ă se fi g î ndit şi la indieni , sau la rasa galben ă din care
poate s -au tras indienii din America , sau chiar la negrii din Africa .
SFINTUL GRIGORIE SINAITUL 95

vră jmaşul care se ascunde î n ei. Lepă darea harului se

face prin lucrarea patimilor ; iar lipsirea desăvî rşit ă de
el se î nt î mplă prin să vî rşirea păcatelor. Căci sufletul iubi-
tor de patimă şi de păcat , care leapă dă şi pierde harul şi
se vă duveşte, se face sălaş al patimilor, ca să nu zic al
dracilor , acum şi î n veacul viitor.
13. Nimic nu face iuţimea aşa de liniştită şi de blî n-
dă , ca bă rbăţ ia şi mila. Cea dinţii î nfr î nge pe cei ce-o
ră zboiesc de afai’ă, iar cea de a doua , pe cei ce o ră zboiesc
din lă untru.
14. Mulţ i, lucrâ nd poruncile, socotesc că î naintează
spre cetate, dar , neajung î nd î n cetate, rămî n afară. Căci
abă t î ndu-se, f ă ră să-şi dea seama, de la căile î mpă răteşti,
spre relele vecine virtuţ ilor, î naintează lipsiţi de î n ţelep-
ciune. Pentru că poruncile nu îngăduie nici lipsă , nici tre-
cere de măsură, ci ele caută numai î mplinirea scopului
plăcut lui Dumnezeu şi numai voia dumnezeiască. Altfel ,
deşartă-i osteneala, dacă nu se fac drepte că ră rile lui
Dumnezeu , după Scriptură (Isaia XL, 3). Căci î n orice
lucru se urmă reşte ţinta lucrului.
15. Caută pe Domnul î n cale, adică prin porunci, î n
inimă. Căci cî nd auzi pe Ioan strigî nd şi poruncind tutu-
ror să gă tească şi să facă drepte că ră rile, î nţelege că e
vorba de porunci, de inimi şi de fapte. Căci e cu nepu-
tinţă să se facă dreaptă calea poruncilor şi fapta nevino-
vată , dacă nu e dreptate î n inimă.
16. Cînd auzi Scriptura vorbind de toiag şi de cî rjă
(Ps. XXII, 4), socoteşte că î n î nţelesul proorocesc ele sî nt
judecata şi providenţ a ; iar î n î nţelesul moral, psalmodie-
rea şi rugăciunea. Că ci, judecaţi de Domnul cu toiagul pe-
depsirii, sîntem povăţ uiţ i spre î ntoarcere (1 Cor. XI, 32 ).
Iar pedepsind noi pe cei ce se răscoală î mpotriva
noastră, cu toiagul psalmodierii bă rbăteşti, ne sprijinim
pe rugăciune. Avî nd deci toiagul şi cî rja î n mî na lucră rii
minţ ii, să nu î ncetă m a pedepsi şi a fi pedepsiţ i , pî nă ce
96 F1LOCALIA

vom ajunge cu totul sub providenţă , fugind de judecata

de acum şi de cea viitoare.
17. E propriu poruncilor să pună pururea mai pre-
sus de orice porunca cea cuprinză toare care zice : « Po-
meneşte pe Domnul Dumnezeul tă u totdeauna ». Căci prin
ceea ce s-au pierdut , prin aceea pot să fie şi pă ziţ i. Fiind-
că uitarea a pierdut pomenirea dumnezeiască de la î n-
ceput î ntunecî nd poruncile, şi aşa l-a arătat pe om , gol de
tot binele.
18. Prin două porunci vin cei ce se nevoiesc iarăşi la
vechea vrednicie : prin ascultare şi prin post. Căci prin
cele potrivnice acestora a intrat tot păcatul î n neamul mu-
ritorilor. Cei ce pă zesc poruncile prin ascultare, se î ntorc
la Dumnezeu mai repede, iar cei ce le pă zesc prin post şi
rugăciune, mai cu î nt î rziere. Ascultarea e mai potrivită
î ncepătorilor, iar postul celor de la mijloc, mai cunoscători
şi mai bă rbaţi. Căci pă zirea neştirbită a ascultă rii de
Dumnezeu prin porunci e proprie foarte pu ţinora , fiind
grea chiar pentru cei mai bărbaţi.
19. Legea care lucrează şi grăieşte î n inimă este le-
gea Duhului vieţii, după apostol, precum cea care e lu-
crată î n trup este a literii. Cea dint îi izbăveşte mintea de
legea pă catului şi a mor ţ ii (Rom. VIII , 2) , iar a doua face
pe nebăgate de seam ă pe om fariseu , care î mplineşte şi
î n ţelege legea trupeşte şi lucrează poruncile pentru a fi
v ă zut ( Matei XXIII, 5) 37.
,
137. Poruncile s î nt calea pe care ajungem la Hristos. Dar î n miezul
.
lor poruncile s î nt Hristos î nsuşi Căci ne fac tot mai asemenea Lui. El
este porunca desăv î rşit î mplinit ă. Poruncile pot fi î mplinite î ns ă numai
.
extern, cu trupul Atunci s î nt o lege a trupului, care face pe om fariseu .
Ele trebuie î mplinite din inim ă. Atunci au devenit o lege a duhului. C ăci
prin inim ă lucreaz ă Duhul. De aceea poruncile numai unite cu inima s î nt
calea adev ă rat ă spre Hristos.
Aceasta se î nt î mpl ă c î nd avem pururea pomenirea lui Dumnezeu
î n inim ă. Contrarul poruncilor e, de aceea , uitarea. Pomenirea lui Dum -
nezeu e izvorul ascult ă rii prin oare se î mplinesc poruncile.
SF1NTUL CRIGORIE SINAITVL 97

20. îmbinarea armonioasă şi bine legată a tuturor

virtu ţilor (Efes. IV, 10) în Duh , spun că face omul de-
săvâ rşit. Sau dacă e pe cale, pe cel î ncă nedesăvî rşit. Iar
poruncile le socotesc ca trup, pe cî nd virtuţ ile, ca deprin-
deri ale unor î nsuşiri bune, oase. î n sf î rşit, harul, ca suflet
care dă viaţă, mişcă şi lucrează faptele poruncilor, ca pe
un trup. Căci nepurtarea de grijă , sau sî rguinţa spre vî r-
stele î n Hristos, arată pe cineva prunc sau desăvî rşit ,
acum şi î n veacul viitor.
21. Cel ce vrea să-şi crească trupul virtuţ ilor să se
sî rguiască a dori laptele raţional şi nestricat al harului
de maică. Căci de acolo se hră neşte cu lapte tot cel ce
caută creşterea î n Hristos şi vrea să sporească î n El. î n-
ţ elepciunea dă de la pieptul ei, ca lapte spre creştere, căl-
dura ; iar celor desă vâ rşiţ i, ca miere hră nitoare, bucuria
spre curăţire 138. « Căci miere şi lapte vor fi sub limba ta »
Dar î n lucrarea poruncilor s î ntem mult ajuta ţi de g î ndul la judecata
lui Dumnezeu , sau la pedepsele ce ne vin din ne î mplinirea poruncilor. Ba
chiar pedepsele sau judecata lui Dumnezeu aplicat ă nou ă c î nd nu î mpli -
nim vreo porunc ă ne este de ajutor. Ajuta ţ i de judecata lui Dumnezeu ,
sau de g î ndurile la pedepse, sau chiar de pedepse, ajungem prin î mpli -
nirea poruncilor sub m î ng î ierea deplin ă a Providen ţ ei. Dar toiagul pe -
depsirii ar fi greu de suportat , dac ă nu ne-am sprijini pe c î rja rug ăciunii ,
ţ inut ă î n mina lucr ă rii min ţii. Fă r ă aceasta , nu am putea folosi toiagul nici
î n sensul de pedepsire a patimilor noastre, nici a vr ă jmaşilor care ni
ie insuflă.
138. Harul hr ă neş te ca un lapte pe cel ce, î naint î nd î n î mplinirea
poruncilor, face s ă creasc ă în el trupul virtu ţilor. Căci harul sus ţine î n
primul r î nd rug ă ciunea , f ă r ă care nu poate omul î mplini statornic porun -
-
cile şi creş te î n virtu ţ i, ca î ntr un organism armonic. Harul nu e deci
ceva limitat şi static, ci fluxul iubirii lui Dumnezeu care ne î nt ă reş te î n
creşterea spre tot mai marea asem ă nare cu El. El nu e dec î t iubirea ne -
sf î r şit ă a lui Hristos. Imaginea « trupul virtu ţilor » a fost şi ea foarte mult
folosit ă de sf î ntul Simeon Noul Teolog. Virtu ţile nu stau separat , ci se
î ncheagă î ntre ele, î mbib î ndu -se î n fiin ţ a noastr ă şi prin ele devenind
î ns ăşi fiin ţ a noastr ă un trup armonios al virtu ţilor, o fiin ţă structurat ă î n
mod unitar prin virtu ţi, ca o pornire multilaterală de iubire spre Dum -
7 Fi loc alia
98 FILOCAUA

.
(Cî ntarea Cî ntărilor IV, 11) Lapte a numit Solomon
puterea hrănitoare şi crescă toare ; iar miere, pe cea cură-
ţitoare a Duhului 139. Iar marele apostol, arătî nd deosebi-
rea lucră rilor, zice :«Ca pe nişte prunci v-am hrănit pe
voi cu lapte şi nu cu m î ncare» (1 Cor. III, 2).
22. Cel ce caută î nţelesurile poruncilor f ără porunci,
dorind să le afle prin î nvăţătură şi citire, este asemenea
celui ce-şi î nchipuie umbra drept adevă r. Căci înţelesu-
rile adevă rului se dă ruiesc celor ce se î mpă rtăşesc de ade-
văr 14°. Iar cei neî mpărtăşiţi de adevăr şi neintroduşi î n
el, că utî nd î nţelesurile lui, află pe cele ale î nţelepciunii î n-
nebunite (1 Cor. I, 10). Pe aceştia apostolul i-a numit «su-
fleteşti», ca unii «ce nu au Duh » (Iuda, 19) , chiar dacă se
mî ndresc cu adevărul.
23. Precum ochiul trupului caută la literă şi din li-
teră primeşte î nţ elesurile celor supuse simţ urilor, aşa min-
nezeu şi spre oameni. C î nd acest trup al virtu ţilor a devenit viguros, el
nu mai e hr ă nit cu harul ca şi cu un lapte, ci cu harul devenit miere, care
î ndulceş te prin iubire attt pe subiectul lor , c î t şi pe cei asupra că rora se
răsp î ndeşte lucrarea lor.
139. Dar sf î ntul Grigorie precizează c ă acest lapte al harului , care
pentru cei desă v î rşi ţi devine miere, ne vine de la sinul Î n ţelepciunii î ns ăşi,
care este Persoana Cuv î ntului, Hristos. Numai ea ne poate hr ă ni , prin
iubirea ei, de la î nsuşi sinul ei. Prin acest har al iubirii materne nu numai
.
ne î ncă lzeşte şi î ndulceşte, ci ne şi cur ăţ eşte Căci iubirea cur ăţ eşte de
egoism şi de toate p ă catele care se nasc din el. De aceea laptele şi mierea
harului s î nt totodat ă puterea cur ăţitoare a Duhului. C ăci prin har am
devenit un duh cu Hristos.
140. Cei ce caut ă î n ţelesurile poruncilor , f ă ră s ă le î mplineasc ă, nu
-
le iau ca porunci propriu zise ale Subiectului dumnezeiesc, Care are pu
terea şi c ă derea să poruncească. De aceea aceştia nu se pun î n leg ă tur ă
-
-
cu El, Care e propriu zis adevă rul ; c ăci î n acest caz ele nu exprim ă pe
Cel ce le d ă şi voia şi puterea Lui , ca să zideasc ă î n adev ă r pe cei ce
le î mplinesc. Ei r ă m î n la nişte sensuri impersonale, care nu le dau nici
o putere spre creştere morală şi spre m î ntuire. Poruncile trebuie î n ţ elese *

ca şi lucrurile ca semne ale iubirii lui Dumnezeu cel personal şi ca ape-

luri la iubirea noastr ă, ca să ne facem asemenea Lui şi prin aceasta s ă
ne unim cu El.
SF1NTVL GR1GOR1E S1NA1TUL 99

tea cînd se curăţeşte şi se î ntoarce la vechea vrednicie,

caută la Dumnezeu şi primeşte de la El î nţelesurile dum-
nezeieşti. în loc de carte, ea are Duhul, î n loc de pană, în-
ţelegerea şi limba
XLIV, 2) — — căci «limba mea, zice, e pană» (Ps.
î n loc de cerneală , lumina. Deci, scufundî n-
du-şi î nţelegerea î n lumină şi f ăcî ndu-se lumină, scrie î n
Duh cuvintele î n inimile curate ale ascultătorilor. Atunci
î nţelege cum vor fi «credincioşii î nvăţ aţi de Dumnezeu »
(Isaia LIV, 13 ; Ioan IV, 45) şi cum î nvaţă Dumnezeu pe
om în Duh (Ps. XCIII, 10), potrivit cu proorocia 141.
24. Socoteşte ca lege nemijlocită a poruncilor cre-
dinţa care lucrează î n inimă. Căci din această credinţă
izvorăşte toată porunca şi ea produce luminarea suflete-
lor. Iar roadele acestor suflete, din credinţa adevă rată şi
lucrătoare, sî nt î nfr î narea şi dragostea , iar sf î rşitul este
smerenia dă ruită de Dumnezeu, care este î nceputul şi î n-
tărirea dragostei 142.
25. Cunoştinţa adevă rată a celor vă zute şi nevă zute
este slava nemincinoasă a celor ce sî nt. Cunoştinţa celor
141. Adevă rata cunoaştere a lui Dumnezeu e cunoaş terea prin expe-
rien ţă, nu din carte. IE cazul acesta î n ţelegerea se scufundă în lumina Lui
î nsuşi , f ăc î ndu -se şi ea lumin ă. Vorbind acela altora , Dumnezeu î nsuşi
-
vorbeşte prin el şi El î nsuşi î i î nva ţă pe ceilalţi printr un astfel de om.
Cuv î ntul e plin de puterea lui Dumnezeu şi de convingerea celui ce a
v ăzut pe Dumnezeu şi simte î n sine puterea Lui.
142. Sf î ntul Grigorie apropie p înă la identificare poruncile şi cre -
din ţ a. Porunca , mai bine zis puterea pentru î n ţ elegerea şi î mplinirea ei,
.
izvor ăşte din credin ţă care lucrează nemijlocit în inim ă Credin ţ a lucreaz ă
ca o lege, av î nd î n ea ca o putere directoare legea poruncilor, din cunoş-
-
tin ţ a dreapt ă a lui Dumnezeu şi dintr un fel de unire ini ţială cu El. De
aceea credin ţ a î nsăşi se impune ca o poruncă, sau ca o sumă de porunci.
In aceast ă î n ţelegere a credin ţei, despă r ţirea protestant ă î ntre credin ţă
şi fapte apare cu totul greşit ă. Dar o credinţă care se impune ca o lege
prin ea î nsăşi, sau ca o porunc ă, se impune ca atare pentru c ă se arat ă
ca o lumin ă î n suflete, ca o lumină a lui Dumnezeu şi a modului cum
trebuie s ă ne comportăm noi, pentru a ne face asemenea Lui , î mplinind
voia Lui, devenind uni ţi în voin ţă cu El.
100 F1 LOCAUA

văzute e slava celor sensibile, iar a celor nevă zute este

slava celor inteligibile, raţionale, î nţelegătoare şi dumne-
zeieşti.
26. Definiţia dreptei credinţ e este a vedea şi a cu-
noaşte întru curăţie cele două dogme ale credinţei, adică
Treimea şi doimea : Treimea a o privi şi a o cunoaşte î n
chip neamestecat şi netăiat, în unitate, iar doimea firilor
lui Hristos, î ntr-un ipostas, adică a mă rturisi şi a şti j?e un
singur Fiu şi î nainte de î ntrupare şi după î ntrupare, dar
după î ntrupare slă vit î n chip neamestecat î n două firi şi
î n două voinţe, dumnezeiască şi omenească.
27. Trebuie să mă rturisim cu evlavie nenaşterea,
naşterea şi purcederea, cele trei î nsuşiri personale, nemiş-
cate şi neschimbate ale Preasfintei Treimi : pe Tatăl ca
nen ăscut şi f ără de î nceput, pe Fiul, ca născut şi î mpre-
un ă f ără de început , pe Duhul Sf î nt , ca purces din Tatăl,
dat prin Fiul (precum zice Damaschin ) şi î mpreună
veşnic.
28. Numai credinţ a din har, lucră toare prin porunci
î n Duh, e î ndestulă toare pentru m î ntuire dacă o pă zim,
şi nu o alegem pe cea moartă şi nelucrătoare, în locul ce-
lei vii şi lucrătoare î n Hristos. Că ci credinciosul trebuie să
primească chipul şi viaţa cea î ntru Hristos lucrate de cre-
din ţă. Credincioşii au î nvăţat că neştiinţa aduce credinţa
moartă şi nesimţ itoare, care e numai vorbă , şi nu pe cea
din har.
29. Treimea este unitate simplă, fiindcă e f ă ră cali -
tate şi necompusă. Dar e Treime î n unitate. Că ci Dumne-
zeu cel î ntreit î n Ipostasuri are cu totul neamestecată pe-
rihoreza Acestora î ntre Ele (î ntrepă trunderea Lor ).
30. Dumnezeu se cunoaşte şi se zice î n toate î n chip
î ntreit. Căci este nemă rginit. El este susţinătorul şi pur-
tătorul de grijă al tuturor prin Fiul î n Duhul Sf î nt. Nici
unul din Aceştia trei nu se zice, nu se cugetă şi nu se
numeşte f ără sau afară de Ceilalţi.
SF 1NTUL GRIGORIE SINAITUL 101

31. In om este minte, cuvî nt şi duh, şi nici mintea

nu e f ă ră cuvî nt , nici cuvî ntul f ă ră duh ; şi acestea sî nt
una î n alta şi în ele însele. Căci mintea grăieşte prin cu-
vî nt şi cuvî ntul se arată prin duh . Prin aceasta omul
poartă un chip î ntunecos al Treimii nenumite şi arheti-
'
-
pice. Cuvî ntul «după chipul» arată şi aceasta 143.
32 . Tatăl e Mintea, Fiul e Cuvî ntul, iar Duhul Sf î nt
e cu adevă rat Duhul, precum î nvaţă, folosindu-se de ase-
mă nare, sfin ţ ii pă rinţ i purtă tori de Dumnezeu , statorni-
cind dogma despre Treimea Sf î ntă , mai presus de fire şi
de fiinţă , despre Dumnezeu cel unul î n trei ipostasuri, lă-
sî ndu-ne nouă credin ţ a adevă rată şi o ancoră de nădejde.
Că ci a cunoaşte pe Dumnezeu cel unul este , după Scrip-
tură , ră dă cina nemuririi (Pilde XV , 2 ) ; şi a vedea şi a
şti stă pî nirea unităţ ii î n trei ipostasuri este dreptatea î n-
treagă. Sau aşa trebue să î n ţelegem cuvî ntul din Evanghe-
lie : «Iar viaţa veşnică aceasta este : să Te cunoască pe
Tine , unul adevă ratul Dumnezeu » î n trei ipostasuri «şi pe
Cel ce L-ai trimis , pe Iisus Hristos» (Ioan XVII , 3) , î n
două firi şi voinţe.
33. Chinurile sî nt felurite, precum şi răsplătirile cu
bun ă tăţ i . Iar acelea sî nt î n iad , potrivit Scripturii care
zice : « î n pă m î nt î ntunecat şi neluminat , î n pă m î ntul î n-
—
tunericul veşnic » (Iov X , 21 22 ) , unde locuiesc păcă-
toşii şi î nainte de judecată şi se î ntorc şi după osî ndă . Căci :
« î ntoarcă-se pă că toşii î n iad » ( Ps. IX , 18) şi « Moartea î i

va paşte pe ei» (Ps. XVIII, 15) , ce este altceva, dacă nu

hotă r î rea din urmă şi osî nda veşnică ?
34. Focul, î ntunericul, viermele şi tartarul sî nt î m-
pă timirea obştească de plăcerea trupească , neştiinţa gene-
143. Cuv î ntul « dup ă chipul » , care î l caracterizeaz ă pe om , arata şi
asem ă narea lui cu Sf î nta Treime. Dar î n aceasta se arat ă at î t faptul c ă
omul nu e un individ cu totul separat de ceilal ţ i , c ît şi faptul c ă el are
minte, cuv î nt şi duh neseparate î ntre ele, ci lucr î nd şi ar ă t î ndu - se una prin
alta , fiind om î ntreg numai prin toate trei acestea .
102 F1LOCAL1A

rală a î ntunericului, gîdilirea aprinsă a patimii din toţ i,

tremurarea şi vijelia puturoasă a păcatului. Acestea se lu-
crează î ncă de aici în sufletele păcătoşilor ca o arvună şi
pî rgă a chinurilor şi se arată acolo ca o deprindere.
35. Deprinderile patimilor sî nt arvunele chinului,
precum lucră rile virtuţ ilor sî nt ale Împă răţ iei. Poruncile
trebuie să le socotim şi să le numim lucră ri ; iar virtu ţile
deprinderi, precum şi păcatele care se fac necontenit se
numesc deprinderi.
36. Răsplă tirile sînt pe potriva faptelor , chiar dacă
multora li se pare că nu sînt pe potriva lor. Căci drep-
tatea dumnezeiască le dăruieşte unora viaţa veşnică , iar
altora osî nda veşnică. Dar şi unii şi alţ ii, stră bă t î nd vea-
cul de aici, bine sau ră u , vor primi răsplata după faptele
lor. Iar mă rimea şi felul răsplăţ ii de care se vor bucura
va fi după deprinderea şi lucrarea patimilor sau a vir-
tu ţilor.
37 . Sufletele î mpă timite de plăceri sî nt smî rcuri de
foc (Apoc. XIX, 20), în care putoarea patimilor , duhnind
ca o mocirlă , hră neşte ca pe un vierme neadormit al cur-
viei, desfr î narea trupului, şi ca pe nişte şerpi, broaşte şi
lipitori ale poftelor stricate, gî ndurile şi dracii stricaţ i şi
ţîşnitori de otravă. Starea aceasta a luat î ncă de aici ar-
vuna chinurilor de acolo.
38. Precum pî rga chinurilor veşnice e ascunsă î n su-
fletele pă că toşilor , aşa şi arvunile bunătăţ ilor lucrează
prin Duhul şi se dă ruiesc î n inimile drepţ ilor. Că ci î mpă-
răţia cerurilor este vieţ uirea virtuoasă , precum chinurile,
deprinderea patimilor.
39. Noaptea care vine (Ioan IX, 4) , este, după cu-
vî ntul Domnului, î ncremenirea totală a î ntunericului vii-
tor , sau î n alt chip antihristul, care este şi se numeşte
noapte şi î ntuneric ; sau iarăşi, î n î nţeles moral, este ne-
păsarea continuă care, ca o noapte f ă ră lună , scufundă su-
SF 1NTUL GRIGOK1E SlNAtTUL 103

fletul î n somnul nesimţirii. Căci precum noaptea face pe

toţi să doarmă şi este chipul morţii, prin amorţirea ce o
aduce, aşa noaptea întunericului viitor îi face pe păcă toşi
mor ţi şi nesimţitori prin ameţeala durerilor.
40. Judecata lumii acesteia (Ioan III, 19), după cu-
vî ntul Evangheliei, stă î n necredinţa celor neevlavioşi, po-
trivit cuvî ntului : -«Iar cel ce nu crede s-a şi osî ndit » (Ioan
III, 18) ; de asemenea, în necazurile aduse de providen ţă
pentru î ngrădire sau î ntoarcere ; apoi î n î nrî urirea plă-
nuirilor bune şi rele, fiind ajutate să treacă î n faptă, după
-
cuvî ntul : «î nstrăinatu-s-au păcătoşii din pî ntecele maicii
lor » (Ps. LVII, 4). Judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu
se arată, prin urmare, pentru î ndreptarea prin pedepse şi
după fapte, pe unii pedepsindu-i, pe alţii miluindu-i, d î nd
ca răsplată unora cununile, altora chinurile. Din cei pe-
depsiţ i, cei dint îi sî nt cu totul necredincioşi ; cei de-al
doilea, credincioşi dar f ă ră r î vnă, de aceea se şi pedepsesc
cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au f ăcut desă vâ rşiţi, fie
î n virtu ţi, fie î n pă cate, vor avea răsplăţ ile cuvenite.
41. De nu se va pă zi firea neprihă nită prin Duhul,
sau de nu se va curăţi cum se cuvine, nu va putea să se
facă un trup şi un duh cu Hristos, acum şi î n armonia vii-
toare. Căci un petec dintr-o vechitură a patimilor nu-1
poate coase puterea cuprinzătoare şi unificatoare a Duhu-
lui la haina harului pentru î ntregire.
42. Cel ce a primit î n dar şi a pă zit î nnoirea Duhului
va avea o cinste deopotrivă la alcătuirea (trupului) lui
Hristos, pă timind atunci negrăit î ndumnezeirea mai pre-
sus de fire. Căci nu va fi vreunul din Hristos, sau mă du-
lar al lui Hristos, dacă nu se face de aici pă rtaş al haru-
lui, alcătuindu-se după chipul adevă rului şi al cunoş-
tinţei, cum zice apostolul (Rom. II, 20).
43. î mpă răţia cerurilor este asemenea unui cort f ă-
cut de Dumnezeu , ca cel ară tat lui Moise, avî nd două î n-
104 FILOCALIA

că peri î n veacul viitor. în cea dint îi vor intra toţi cîţi sî nt

preoţi ai harului ; în cea de-a doua, inteligibilă , numai cei
care au liturghisit î ncă de aici Treimii ca nişte ierarhi î n
desăvî rşire, î n î ntunericul cunoştinţei de Dumnezeu. Ei
au drept că petenie î n slujire şi ca prim ierarh î naintea
Treimii, pe Iisus, î n cortul pe care l-a întemeiat El. Aceş-
tia intr î nd acolo vor fi luminaţ i mai limpede de razele lu-
minii Lui Ui.
44. Multele locaşuri, de care a vorbit Mî ntuitorul
(Ioan XIV , 2), sî nt deosebitele trepte şi î naintă ri ale stă-
rii de acolo. împă răţ ia este una, dar are multe deosebiri
î nă untru , î ntrucî t unii sî nt cereşti, iar alţ ii pă mî nteşti,
potrivit cu virtutea , cu cunoştinţ a şi cu mă rimea î ndum-
nezeirii. «Căci alta este slava soarelui, alta a lunii şi alta
a stelelor ; şi stea de stea se deosebeşte în slavă »
(1 Cor. XV, 41), cum zice apostolul, pe bolta dumne-
zeiască.
144. In prima parte a cortului din veacul viitor vor intra to ţ i c îţ i au
fost preo ţi ai harului , adic ă au slujit lui , rodind puterea lui î n via ţ a lor.
Dar î n a doua î nc ă pere, î n partea cea mai din ă untru, î n Sf î nta Sfintelor ,
vor intra numai cei ce au slujit î nc ă de aici ca nişte arhierei, prin faptul
c ă au intrat î n î ntunericul cunoştin ţei mai presus de cunoş tin ţă a lui
Dumnezeu, ca Moise pe Sinai , ajung î nd p î n ă î n fa ţa lui Dumnezeu cel
î n Treime şi cu totul indefinit î n abisul bogăţiei Sale, dar î n acela şi timp
la sim ţirea cea mai intens ă a prezen ţ ei Lui tainice şi iubitoare, tr ăit ă ca
atare prin faptul c ă e o iubire î ntre cele trei Persoane atotdesăv î rşite şi ,
prin aceasta, l î ng ă focarul suprem al iubirii. Ei au intrat adic ă p î n ă acolo
p î n ă unde a intrat primul Ierarh şi C ă petenia oric ă rei slujiri adus ă lui
Dumnezeu, adic ă Iisus Hristos ca om , Care ca Dumnezeu primeşte slujirea
ca Unul din Treime. Uni ţi cu Hristos, lumina ţ i de infinitatea luminoas ă
a dumnezeirii Sale, de lumina Treimii atotiubitoare , sînt lumina ţi şi ei mai
mult dec î t cei din prima î nc ă pere. Cunoştin ţ a aceasta î n î ntunericul mai
presus de cunoaştere î i desă v î rşeş te pe cei ce ajung acolo, pentru c ă e
o cunoş tin ţă prin experien ţa cea mai intens ă a lui Dumnezeu ca suprema
comuniune de Persoane, deci ca izvor din care iradiaz ă î n ei aceast ă iubire,
f ăc î ndu-i şi pe ei iubitori 1a maximum. Se simte aci influienţa lui Dionisie
Areopagitul. Aceştia s î nt , prin via ţa lor de maxim ă intensitate a sim ţirii
lui Dumnezeu , la extrema opus ă a celor ajunşi la suprema amor ţ ire şi
nesim ţire din iad , amor ţire şi nesim ţ ire produsă de patimile care-i obo-
sesc şi- i epuizeaz ă p î n ă la urm ă de orice putere stimulatoare.
SFINTUL CRIG0 R1E SINAITVL 105

45. Cel ce şi-a curăţit mintea prin lacrimi, iar sufle-

tul şi l-a î nviat î ncă de aici prin Duh, ajunge pentru scurtă
vreme î mpreună-vieţ uitor cu î ngerii şi netrupesc ca un
nesupus stricăciunii. Iar trupul şi-l face prin raţiune, chip
luminos şi arzător al frumuseţii dumnezeieşti, din plăs-
muire de lut ; şi-l face cum era după fire, dacă nestrică-
ciunea trupurilor este î nlăturarea musturilor şi a î ngro-
şă rii 145.
46. Trupul nestricăciunii este trupul pămî ntesc afară
de musturi şi de grosime, pref ăcut î n chip negrăit din
trup sufletesc î n trup duhovnicesc, î ncît este şi pămî ntesc
şi ceresc , prin subţirimea înf ăţişă rii dumnezeieşti. Căci
aşa cum a fost plăsmuit la început, aşa va şi î nvia , ca să
fie după chipul Fiului Omului, î mpă rtăşindu-se î n î ntre-
gime de î ndumnezeire 146.
145. Ra ţiunea poate fi aci şi Logosul sau Cuv î ntul lui Dumnezeu ,
-
Care adres î ndu se omului credincios ca Persoan ă şi Cuv î nt , ca Persoan ă
ce revendic ă pe acela prin cuv î ntul Hi p ă trunz ă tor , î l ridic ă pe acesta la
starea de suprem ă responsabilitate, î n lumina comuniunii care-1 lumineaz ă
la maximum şi pe el şi pe Dumnezeu. Dar poate fi şi ra ţiunea omeneasc ă
.
î n ă l ţ at ă de Ra ţiunea sau Cuv î ntul dumnezeiesc O astfel de ra ţ iune res -
ponsabilă şi cunosc ă toare a rela ţiei omului cu Dumnezeu şi deschis ă î n ţ e-
legerii î ntregii realit ăţi în ad î ncimea nesf î rşit ă a lui Dumnezeu , umple pe
om de lumin ă, iar aceast ă lumină iradiază şi pe fa ţ a lui, f ă cî ndu -1 o «sta -
tuie » transparent ă, ca o membran ă nematerială, dintr -o statuie de lut opac.
Aceast ă transparen ţă face pe om nestric ăcios, c ăci ea î nseamn ă şi o î n -
dep ă rtare a musturilor din el şi a gr ăsimii şi grosimii , care s î nt supuse la
maximum proceselor de descompunere. Aceast ă concep ţie st ă la baza
chipurilor sub ţ iri , transparente şi luminoase din icoanele bizantine. Cit de
departe de aceast ă concep ţie spiritualizatoare a omului , este cea mani -
festat ă î n trupurile rotunde ale tablourilor religioase din Occident , care
-
s au n ăscut mai mult dintr - un interes al pictorilor lor pentru anatomie,
dec ît dintr - un interes de redare a st ă rii de î nviere , anticipat ă î nc ă de
-
aici de sfin ţi. Postul îş i cap ă t ă şi el deplina lui semnifica ţ ie î ntr o astfel
de concep ţie.
146. Se accentuiaz ă din nou subţirimea ca not ă a trupului î ndumne -
zeit şi restabilit î n frumuse ţ ea lui fireasc ă , care nu e opusă unei anu -
mite vigori , sub ţ irime şi vigoare î n care se implic ă nestric ă ciunea ( inco -
ruptibilitatea ). Trupul în starea aceasta a ajuns pnevmatic din sufletesc .
106 T 1LOCAUA

47. Pă mî ntul celor blî nzi este împărăţia cerurilor ,

sau deprinderea teandrică a Fiului 147, la care am intrat,
sau intrăm, primind naşterea î nfierii prin har , şi î nnoirea
prin î nviere. Sau iarăşi pă m î ntul sf î nt este firea î ndum-
nezeită 148, sau poate şi păm î ntul acesta curăţit după vred
nicia celor de pe pă m î nt. Sau , după alt î nţeles, pă m î ntul
-
moştenit de cei cu adevărat sfinţi este seninătatea neî n-
viforată , dumnezeiască, a păcii mai presus de minte, î n
care se va sălăşlui neamul celor drepţi, unde nu-i va mai
tulbura nimic din cele create, prin zgomotul şi cu ispita
lor.
48. Pă mî ntul f ăgă duinţei este nepătimirea. Din ea
izvorăşte veselia Duhului, asemenea laptelui şi mierei.
49. î n veacul viitor sfinţii îşi vor grăi unii altora
î n chip tainic cuvîntul lăuntric, rostit î n Duhul Sf înt 149.
50. Dacă nu ne cunoaştem cum ne-a f ăcut Dumne-
zeu , nu ne vom cunoaşte cum ne-a f ă cut păcatul.
pentru c ă Duhul cov î rş eşte î n el sim ţirile trupeşti ale sufletului. Dar el
devenind ceresc, r ă m î ne şi p ăm î ntesc , pentru c ă nu leap ă d ă materia , ori-
c ît de transparent ar deveni prin Duhul dumnezeiesc. Trupul ajuns astfel
atinge statura prevă zut ă de Dumnezeu a omului, cum o are Fiul lui
Dumnezeu cel î ntrupat , dup ă î nviere, motiv pentru care se numeşte Fiul
Omului prin excelen ţă.
147. Deprinderea teandric ă a Fiului este deplina armonie a voin -
ţ ei omeneş ti cu cea dumnezeieasc ă î n Hristos, incit Hristos urm ă reş te un
singur scop şi ca Dumnezeu şi ca om, pe o singură linie. Ea e terenul
solid pe care st î nd şi noi neclinti ţi , avem fericirea comuniunii depline cu
Dumnezeu ; avem lucrarea omeneasc ă str ă b ă tut ă de cea dumnezeiasc ă .
148. Firea î ndumnezeit ă este pă m î ntul sf î nt , c ăci trupul nostru f ă -
cut din p ă m î nt a devenit sf î nt prin î ndumnezeire. Prin trupul î ndumne -
zeit ceresc, p ă m î ntul devine î ndumnezeit , o membran ă din care iradiază
tot aurul luminos şi toate dimensiunile ş i ra ţ ionalit ăţile spirituale ale infini -
tului , ca ş i prin trupul nostru sub ţiat .
149. Sfin ţii , cunosc î ndu -şi î n veacul viitor l ă untrul lor î n mod re-
ciproc, vor cunoa ş te din vedere tot ce au s ă -şi spun ă , îşi vor vedea re-
ciproc fiin ţ a ca atotcuprinză tor cuv înt, spunî ndu -şi tot ce au s ă -şi spun ă
prin reciproca lor intimitate şi sinceritate totală. Sufletul le va fi î ntreg î n
lumina fe ţ ei.
SFINTUL GRIGOR1E SIHAITUL 107

51. Toţi cîţ i au primit î ncă de aici plinătatea desă-

vî rşirii lui Hristos, sî nt deopotrivă după vî rstă î n Duh.
52. Cei ce au purtat ostenelile se vor bucura şi de
răsplăţi. Dar cantitatea sau felul lor , adică măsura , o va
arăta r î nduiala şi starea de acolo prin î mpărtăşire.
53. Fiii î nvierii lui Hristos vor fi, zice, min ţ i , adică
deopotrivă cu î ngerii, ajunşi sfinţ i prin nestricăciune şi
î n dumnezeire.
54. în veacul viitor î ngerii şi sfinţii vor spori î n
adă ugirea harurilor şi niciodată nu vor sf î rşi, sau nu vor
slă bi î n dorirea bună tăţ ilor. Căci î n veacul de acolo nu
va fi slă bire sau micşorare a virtuţii î n favoarea păcatului.
55. Bă rbat desă vî rşit să socoteşti că este aici cel ce a
primit asemă narea vî rstelor lui Hristos, ca pe o arvuna ;
iar pe cel desăvî rşit î n veacul viitor , îl arată puterea î n-
dumnezeirii.
56. Cel desăvî rşit î n virtute î ncă de aici, potrivit cu
vî rstele duhului, va avea î n veacul viitor o cinste şi o î n-
dumnezeire deopotrivă cu cei de acelaşi fel 15°.
57. Slava adevărată, spun că este cunoştinţa sau ve-
derea Duhului, sau şi pă trunderea cu de-amănuntul a
dogmelor , sau cunoaşterea credinţei adevă rate.
58. Uimirea este ridicarea desă vî rşită a puterilor su-
fletului spre cele cunoscute şi unite ale slavei celei prea-
mă rite. Sau iarăşi, uimirea este ridicarea curată şi î n-
treagă spre puterea nemă rginită , î ntru lumină. Iar exta-
zul este nu numai ră pirea puterilor sufletului la cer, ci
şi ieşirea totală din simţirea î nsăşi. Iar dragostea î ndoită
este beţia Duhului care ţine dorul î n mişcare 151 .
150. Nu ne d ă m seama de dec ă derea noastr ă de Ia umanitate prin
p ăcat, dac ă nu ne cunoa ş tem frumuse ţ ea originar ă , la care revenim prin
cur ăţirea de pă cat şi prin unirea cu Dumnezeu , modelul nostru , pentru
care ne- o facem transparent ă.
151. Sf î ntul Grigorie Sinaitul face aci o deosebire î ntre uimire şi
extaz. Uimirea este ridicarea totală a puterilor sufletului la cele cunos-
.
cute şi unite, adic ă ne î mp ă r ţ ite ale slavei m ă re ţ e a lui Dumnezeu P î n ă
108 FILOCAL1 A

59. Dragostea extatică în Duh este de două feluri :

cea din inimă şi cea extatică. Cea dinţii este a celor ce se
luminează încă ; cea de-a doua este a celor desăvîrşiţi î n
dragoste. Dar amî ndouă scot mintea lucrată de ele din
simţire, dacă dragostea dumnezeiască este beţia minţii fi-
reşti în cele mai înalte ale Duhului , prin care e scoasă
şi simţirea din toate legăturile 152
60 . începutul şi pricina g îndurilor este împărţirea
prin neascultare a amintirii simple şi unitare a omului .
Prin aceasta a pierdut şi amintirea de Dumnezeu. Căci
f ăcî ndu-se din simplă , compusă şi din unitară , felurită ,
şi-a pierdut unitatea împreună cu puterile ei 153
61 . Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la
amintirea rea , născătoare de gî nduri stricătoare, la starea
ei simplă de la început . Căci neascultarea , unealta păca-
este o distingere î ntre una ş i alta din cele cunoscute, acestea se pre-
zint ă ca m ă rginite şi nu st î rnesc uimirea. E altceva aci dec î t « distin -
guer pour unir » a lui Maritain , sau «distinguer pour connaitre ». Dar î n
uimire sufletul păstreaz ă î ncă sim ţirea , sau conştiin ţ a bucuriei sale de
ceea ce vede. Extazul ridic ă sufletul şi din sim ţirea de sine. Nu mai ştie
c ă bucuria e a sa , deşi tr ă ieş te o stare de nem ă rginit ă bucurie. Iubirea
î n ambele ei forme are în plus mi şcarea dorului spre tot mai mult ă unire,
deşi e ca o be ţie a Duhului. Sau tocmai be ţ ia aceasta e ca un entuziasm
echivalent cu o mi ş care spre şi mai mult ă unire. Deci o sim ţire exist ă
şi î n aceast ă dragoste extatic ă .
152. Aici se precizeaz ă care s î nt cele dou ă grade ale dragostei ex -
tatice : cea din inim ă şi cea propriu - zis extatic ă. Cea dint îi este a celor
ce se lumineaz ă î nc ă , adic ă a celor ce sporesc î n cunoa ş tere ; a doua e
a celor ajunşi dincolo de stadiul acesta , la des ă v î r ş ire. Se aduc aci pre -
ciz ă ri categoriilor areopagitice .
Tot aci se precizeaz ă ce î nseamn ă ridicarea min ţ ii mai presus de
sim ţire. E vorba de sim ţ irea ce se na ş te din leg ătura de plăcere sau de
durere cu orice altceva .
153. Amintirea simplă de la î nceput a fost pomenirea ne î ncetat ă
a lui Dumnezeu. Aceast ă pomenire pierz î nd -o noi, amintirea cea simpl ă
s - a divizat. Aşa s - a n ăscut şi aşa se succede felurimea g î ndurilor la cele
m ă rginite, odat ă cu uitarea unora c î nd ne amintim de altele. Omul nu ş i -
mai poate re ţ ine mintea la un singur lucru , pentru c ă fiecare e m ă rginit
ş i nu poate î ntre ţ ine î n om un interes netrec ă tor. C î nd mintea se î n -
SF1NTUL GRIGORIE SINAITUL 109

tului, nu a stricat numai amintirea simplă a sufletului

faţă de bine, ci şi toate puterile lui, î ntunecî nd dorinţele
fireşti ce tindeau spre virtute 154. Dar amintirea o tă mă-
duieşte, ridicî nd-o dela starea contrară firii, la cea mai
presus de fire, î n mod principal, pomenirea stă ruitoare a
lui Dumnezeu, î ntă rită prin rugăciune şi stră bătută de
Duhul.
62 . Pricinile patimilor sînt faptele pă cătoase ; prici-
nile gî ndurilor , patimile ; ale nălucirilor , gî ndurile ; ale
chipurilor , amintirea ; ale amintirilor , uitarea 155, ale ui-
tării, neştiin ţa ; ale neştiinţei, nepăsarea ; nepăsarea e
născută de dorinţa poftitoare ; iar maica dorinţelor e ne-
statornicia ; pricina nestatorniciei este lucrarea faptei ;
iar fapta este din dorinţa nesocotită a pă catului şi din
aplecarea simţ urilor că tre cele supuse lor.
63. Gî ndurile sî nt î n partea raţ ională ; patimile fu-
rioase î n iuţ ime ; amintirea dorinţei dobitoceşti este î n
partea poftitoare. în partea înţelegătoare se formează nă-
lucirile ; iar î n cea cugetătoare răsar şi lucrează chipu-

—
rile 156.
dreapt ă î nsă spre Dumnezeu ( amintirea vine de la admentem a ţine
mintea la ceva sau ceva î n minte ? aminte s ă ne fie, î nseamn ă a ţine
ceva î n minte ) nu mai e divizat ă de g î ndurile variate ce se succed , pen -
tru c ă Dumnezeu e nem ă rginit , e o hrană nem ă rginit ă pentru contempla -
.
ţie De aceea numai î n legă tur ă cu Dumnezeu putem p ăstra amintirea
ne î ncetat ă , sau amintirea propriu-zisă. Sf î ntul Grigorie Sinaitul se do-
vedeşte un mare analist al st ă rilor sufletului , aduc î nd explic ă ri convin -
g ă toare unor î nv ăţă turi care se afirmau de multe ori f ă r ă ultimele lor
.
explică ri
154. î n textul din Filocalia greac ă ni se pare c ă s î nt unele greş eli.
In el se spune : «Tă m ă duirea amintirii originare » şi : « neascultarea a creat
nu numai amintirea simpl ă a sufletului, fa ţă de bine».
155. Avem aci un paradox ? pricina amintirilor ispititoare este ui -
tarea î ndatoririlor spre bine.
156. Sf î ntul Grigorie Sinaitul distinge aci pe l î ngă partea ra ţional ă
a sufletului , pe cea î n ţ eleg ă toare, care pare să aib ă şi puterea imagina -
ţiei, şi pe cea cuget ă toare, care are o putere apropiat ă de puterea ima -
gina ţiei , dar are î n ea şi puterea oarec ă rei trezvii critice.
110 FILOCALIA

rrea gîndurilor rele e ca un şuvoi de rîu.

64. Tă băî
Prin ele vine momeala, iar după aceasta se naşte î ncu-
viinţarea păcatului, ca o inundare de valuri ce acopere
inima 157.
65. Socoteşte plăcerea vîscoasă, ca o mocirlă ad î ncă,
sau ca un smî rc al desfrî nării. O astfel de mocirlă e şi
povara grijilor pă mînteşti, de care î ngreuindu-se mintea
pătimaşă, e scufundată de gînduri î n ad î ncul deznădejdii.
66 . Scriptura a numit adeseori gî nduri şi raţ iunile
lucrurilor , precum a numit şi chipurile raţiuni şi raţiu-
nile chipuri. Aceasta se întîmplă deoarece mişcarea aces-
tora (a gî ndurilor) este î n sine nematerială , dar prin lu-
cruri ia chip şi se preface, şi aşa momeala se cunoaşte şi
capă tă nume prin arătare 158.
67. Gî ndurile păcătoase sî nt raţ iunile dracilor şi
î nainte-mergătoarele patimii, precum raţ iunile şi chipu-
rile sînt ale lucrurilor. Este cu neputin ţă a face vreun
bine sau vreun ră u, dacă nu este momit î ntî i gî ndul tă u.
Căci gî ndul este mişcarea f ă ră chip a momelii unor lu-
cruri oarecare 159
157. Inima are aci sensul conştiin ţ ei de sine. î ncuviin ţ area p ăca -
tului acoper ă conştiin ţa de sine ca o inundare de valuri.
158. Se pare c ă sfintui Grigorie Sinaitul î n ţelege prin XoŢ tafxoC,
nu î n ţ elesuri, ci chipuri concrete ale lucrurilor. Aşa rezult ă din contex-
tul cap. 62, 66, 67 ş.a. El explic ă cum î nseşi ra ţiunile naturale ale lucru
rilor, care îşi au originea î n g î ndirea lui Dumnezeu , pot deveni , prin
-
chipurile lor văzute, g î nduri ispititoare la p ă cat , sau momeli. El se arat ă
astfel î n ţ eleg î nd trecerea g î ndurilor î n chipuri concrete, î n lucruri , ca
niş te plasticiză ri ale acelora. EI explic ă aci şi în cap. 68 ideea sf î ntului

—
Maxim Mă rturisitorul despre î n ţ elesurile simple şi î n ţelesurile compuse
(cu patima ) ale lucrurilor ( Capete despre dragoste III , 42 43 ; Filoc. rom.
II, p. 85). In general, sf î ntul Grigorie Sinaitul duce mai departe g î ndi -
rea p ă rin ţilor anteriori printr-o aplicare mai accentuat ă la situa ţiile con -
crete ale luptei cu ispitele.
159. Contrar cu ceea ce ne am fi aşteptat , sf întul Grigorie Sinaitul
-
î n ţ elege (cel pu ţin aci ) prin g î nduri porniri neconcretizate spre p ăcat.
Ca atare ele s î nt ra ţiuni ale demonilor ca spirite. Ele se introduc în
SF1NTUL GR1GORIE SINAITUL 111

68. Materia lucrurilor naşte g î nduri simple ; iar mo-

meala drăcească f ă ureşte pe cele rele. Deci gî ndurile şi
raţiunile fireşti se deosebesc de cele potrivnice firii şi de
cele mai presus de fire 160
69. Gî ndurile fireşti lucrează la fel la schimbarea
omului, ca şi cele contrare firii. Dar cele după fire se
schimbă î ndată î n cele mai presus de fire I61. Gî ndurile
sî nt pricini reciproce ale schimbă rii din ele şi se nasc
unele pe altele. Gî ndurile despre lucruri materiale sî nt
pricini ale naşterii şi schimbă rii celor drăceşti. Ele se nasc
şi se schimbă din momeală. Iar cele dumnezeieşti se nasc
şi se schimbă din cele fireşti. Că ci cele fireşti dau naş-
tere la cele mai presus de fire. Schimbarea fiecă ruia e
pricin ă şi prilej de naştere a celui î nrudit , î n chip î m-
pă trit.
70. Insemnează-ţi că î nainte de gî nduri sî nt prici-
nile ; î nainte de năluciri sî nt gî ndurile ; î nainte de pa-
timi, nălucirile ; iar înainte de draci, patimile, ca un lan ţ
şi ca o orî nduială vicleană a duhurilor neor î nduielii. Una
sufletul nostru sau î n chipurile lucrurilor şi aşa îşi găsesc î n chipurile
lucrurilor concretiz ă rile obiectelor păcatului. Demonii pot str î mba î n
forme ispititoare spre p ăcat chipurile lucrurilor, pentru că acestea s î nt
concretiz ă ri plasticizate ale unor ra ţiuni divine, pe care le pot g î ndi şi
demonii, dar str î mb î ndu -le sau î ntroduc î nd î n ele modifică ri ispititoare.
160. Nu totdeauna g î ndurile s î nt rele. Sî nt şi g î nduri simple ale
lucrurilor, identice cu ra ţiunile lor naturale, preexistente î n Dumnezeu ,
Creatorul lucrurilor. Ba s î nt şi gî nduri mai presus de fire. Prin acestea
-
s ar putea î n ţ elege g î nduri despre Dumnezeu , despre î ngeri, despre re -
la ţ iile noastre cu Dumnezeu , dar poate şi g î ndurile despre lucruri, c î nd
le vedem pe acestea î n î n ţ elesurile lor ad î ncite î n ambian ţ a de lumin ă
nesf î rşit ă a lui Dumnezeu.
161. G î ndurile dup ă fire, dac ă nu le l ăsă m să cad ă î n g î nduri is-
pititoare ale lucrurilor , care le schimb ă firea î n r ă u , devin cu u şurin ţă
.
g î nduri mai presus de fire De altfel e foarte greu s ă se tragă o gra -
ni ţă î ntre caracterul natural al g î ndurilor şi caracterul lor mai presus
-
de fire. Căci tot ce e natural se î n ţelege ca av î ndu şi originea î n Dum -
-
nezeu şi î n ţ eleg î ndu se î n El.
112 FILOCALIA

atî rnă de alta. Dar nici una nu lucrează prin sine, ci e

pusă î n lucrare de draci. Nici nălucirea nu-şi face chipuri,
nici patima nu lucrează f ă ră puterea drăcească ascunsă.
Căci deşi satana a că zut zdrobit, el poate şi mai mult
î mpotriva noastră, prin nepăsarea noastră, î ngîmf îndu-se
din pricina noastră.
71. Ei dau o formă minţii noastre, mai bine zis ne
formează după chipul lor şi ne momesc prin deprinderea
patimii, care stă pî neşte şi lucrează î n sufletul nostru. Căci
dracii au deprinderea patimilor , ca o pricină a formă rii
de chipuri (idoli) î n mintea noastră. Deci ei ne fac puterea
de î nchipuire să lucreze î n mod felurit şi î n multe forme,
fie î n stare de trezvie, fie î n somn. Căci ei î nşişi se î mbra-
că şi se preschimbă î n felurite chipuri ; dracii poftei se
schimbă uneori î n porci, alteori î n măgari, alteori î n
armăsari, î ntă r î taţi şi î nfierbî ntaţi ; cei ai m î niei, uneori
î n păgî ni, alteori î n lei ; cei ai lăcomiei, uneori î n lupi.
alteori î n leoparzi ; cei ai vicleniei, uneori î n şerpi, alteori
î n nă pî rci, iar alteori î n vulpi ; cei ai î ndră znelii, î n
cîini ; cei ai tr î ndăviei, î n motani ; cei ai curviei se mai
prefac uneori î n şerpi, alteori î n corbi şi gaiţe. Dracii
patimilor sufleteşti se prefac î n păsă ri, mai ales cei din
vă zduh. î nchipuirea are trei pricini, prin care schimbă
chipurile duhurilor , după cele trei părţi ale sufletului. De
aceea şi nălucirile sî nt de trei feluri : de păsă ri, de fiare
şi de dobitoace, după puterea poftitoare, mî nietoare şi
raţională a sufletului. Căci cele trei că petenii ale patimi-
lor se î narmează pururea împotriva celor trei puteri. Şi
după patima care dă chip sufletului se apropie de noi şi
iau un chip î nrudit 162.
.
162 Fiecare patimă d ă un anumit chip sufletului şi ca urmare şi
î nf ăţi şă rii noastre exterioare. De aceea chiar şi demonii iau , m ăcar c ă
slut duhuri, anumite forme după patima pe care o cultivă mai mult Şi .
aceast ă form ă ne-o imprim ă şi nou ă dup ă patima pe care caut ă s ă ne-o
inspire mai mult. Patimile de m î ndrie ne dau o form ă care seam ă n ă cu
cele ale p ăsă rilor semeţe din v ă zduh, c ăci ele se imprim ă mai mult păr ţii
SF1NTUL GRIGORIE S1NA1TUL 113

72. Dracii plăcerii (voluptăţii) se apropie adeseori ca

foc şi că rbuni aprinşi. Căci duhurile iubitoare de plăcere
aprind partea poftitoare a sufletului, iar pe cea cugetă-
toare o î ntunecă , ză păcind-o. Fiindcă plăcerea patimilor
e pricină de ardere, de ză păceală şi de î ntuneric.
73. Noaptea patimilor este î ntunericul neştiin ţei. Sau
iarăşi, noaptea este î mpă răţia î n care se nasc patimile. î n
ea î mpă răţeşte stă p î nul î ntunericului şi umblă duhurile
care iau chip ca fiarele codrului, ca păsă rile cerului şi ca
t î r îtoarele pămî ntului, căut î nd cu urlete să ne răpească şi
să ne mă n î nce (Ps. CUI, 21).
74. î n vremea lucră rii patimilor , unele gî nduri merg
înainte, altele urmează ; gî ndurile premerg nălucirilor, iar
patimile le urmează . î n ce priveşte pe draci, patimile pre-
merg acestora , iar dracii le urmează lor.
75. î nceputul şi pricina patimilor este reaua î ntre-
buin ţare (abuzul) ; ale relei î ntrebuinţă ri, este schimba-
rea rea ; ale schimbă rii este aplecarea deprinderii voin
ţ ei ; mijlocul de cercare a voinţei este momeala ; pricina
-
momelii sî nt dracii, î ngă duiţ i de Providenţă ca să ne ară-
tăm libertatea noastră cum este.
76. Deprinderea pă timaşă a sufletului este veninul
acului păcatului spre moarte. Căci cel ce s-a î mbibat de
bună voie de patimi îşi are purtarea nemişcată şi neschim-
bată 163.
77. Patimile au felurite numiri, dar se î mpart î n tru-
peşti şi sufleteşti. Cele trupeşti se subî mpart î n dure-
noastre cuget ă toare , f ăc î ndu - ne seme ţi la î nf ăţişare şi cu capul î n ăl ţ at ;
patimile care aprind m î nia ne dau î nf ăţ i şă ri de fiare ; cele care a ţîţă
pofta ne dau î nf ăţişă ri de dobitoace. Iat ă o dovad ă a plasticiză rii ra ţ iu -
nilor.
163. E nemişcarea î n sens r ă u, de care a vorbit sf intui Grigorie
Sinaitul î n cap. 39. Cine e mi ş cat numai de o patim ă e ca şi cum nu s ar -
mişca , c ăci nu el se mişc ă , ci e mişcat şi nu poate s ă se mi ş te altfel. E
o mişcare monoton ă, o neputin ţă de a ieşi din ea. Nimic nou nu se î n -
t î mplă î n el , nimic care manifest ă propriu -zis noutatea vie ţ ii. Acolo e
moartea.

8 Fi loca li a
114 flLOCAUA

roase şi pricinuitoare de păcat. Cele dureroase se subî m-

part iarăşi î n boli şi pedepse povăţ uitoare. Cele sufleteşti
se î mpart î n patimi ale mî niei, ale poftei şi ale raţiunii.
Cele ale raţiunii se subî mpart î n nălucitoare şi cugetă -
toare. Dintre acestea, unele se nasc din voinţă prin reaua
î ntrebuinţare, altele sînt f ă ră voie, din vreo silă , cum sî nt
patimile zise f ă ră vină. Pă rinţii le-au numit pe acestea
şi urmă ri sau î nsuşiri fireşti.
78. Altele sî nt patimile trupeşti şi altele cele sufle -
teşti ; altele cele ale poftei şi altele cele ale iuţimii
(m î niei) ; altele cele ale raţiunii şi altele cele ale minţii şi
ale î nchipuirii. Dar se î nsoţ esc î ntre ele şi lucrează unele
cu altele. Cele trupeşti cu cele ale poftei, cele sufleteşti
cu cele ale iuţ imii ; şi iarăşi, cele raţ ionale cu cele ale
min ţii şi cele ale minţ ii cu cele ale imaginaţ iei şi ale
amintirii.
79. Patimile iuţimii sî nt : m î nia, amă răciunea, stri-
garea , aprinderea grabnică (vărsarea nă praznică a fierii'
cutezanţa semeaţă, î nfumurarea, trufia şi celelalte. Ale
poftei sî nt : lăcomia , desfr î narea , neî nfrî narea, nesătura-
rea, iubirea de plăcere, iubirea de arginţi, iubirea de sine
care e cea mai cumplită din toate. Iar ale trupului sî nt :
curvia , preacurvia , necurăţia, destră bălarea, nedreptatea,
lăcomia pî ntecelui, lenea , uşurătatea, iubirea de podoabe
(luxul) , iubirea de petreceri şi celelalte. Cele ale pă rţii
raţ ionale sî nt : necredin ţa , hula, viclenia, uneltirea , isco-
direa , f ăţă rnicia , grăirea de ră u , clevetirea, osî ndirea, dis-
preţ uirea, luarea î n r îs, pref ă cătoria , minciuna, vorbirea
de lucruri ur î te, de prostii, umblarea cu lucruri ascunse,
ironia, fala, dorinţa de a plăcea oamenilor, semeţ ia, jură-
mintele str î mbe, vorbirea f ă ră rost. Ale minţ ii sî nt : pă-
rerea de sine, î nălţarea , laudele, cearta, pizma, î ncî ntarea
de sine, grăirea î mpotrivă , surzenia cu voia, î nchipuirea,
nălucirile, răstălmăcirile, dorinţa de a te ară ta, iubirea
de slavă , sau m î ndria , cea dint îi şi cea mai de pe urmă
SFINTUL GR1G0 R1E SINAITVL 115

din toate relele. Iar cele ale cuget ă rii sî nt : î mprăştierile,

rătă cirile, robirile, î ntunecarea, orbirea, amăgirile, mo-
melile, î ncuviinţă rile, aplecă rile, abaterile şi cele aseme-
nea acestora. Ca să spun pe scurt, toate relele potrivnice
firii s-au amestecat cu aceste trei puteri ale sufletului,
precum toate bunătăţ ile se află împreună î n ele prin fire.
80. Minunate sî nt cuvintele de slăvire pline de
uimire ale lui David faţă de Dumnezeu. «Minunată s-a
f ăcut, zice, cunoştinţa Ta către mine, căci nu pot să mă
ridic pî nă la ea » (Ps. CXVIII , 6), fiind mai puternică şi
neajunsă şi mai presus de cunoştinţa şi de puterea mea
neputincioasă. Chiar şi trupul e neî nţeles. Căci are o alcă-
tuire compusă , î ntreită î n tot chipul , dar ţ ine î ntr-o unică
armonie mă dularele şi pă rţ ile sale. Pe de altă parte, î n
trup stă pîneşte numă rul şapte şi doi, care arată vremea
şi firea, după cei î nvăţ aţi î n ale numerelor. Astfel şi el
este o unealtă a firii, care arată slava măreţiei treimice,
după legile care cî rmuiesc firea 164.
81. Legile firii sî nt î mbină rile felurite ale mădula-
relor lucrătoare, pe care cuvî ntul le-a numit şi deosebiri,
ca tot at î tea pă r ţi î n care se arată î nsuşirile trupului. Sau
iarăşi, legea firească este lucrarea fiecă rei forme şi a fie-
că rui mădular î n baza puterii sale. Precum Dumnezeu
ţine î n lucrare şi mişcă toată zidirea, aşa sufletul ţine î n
lucrare şi î n mişcare mă dularele trupului şi îl mişcă pe
fiecare spre lucrarea sa. Dar e de cercetat pentru care
pricină bă rbaţ ii purtători de Dumnezeu spun uneori că
164. Num ă rul doi care stăp î neşte î n trup arat ă firea lui depen -
dent ă. Că ci doi s î nt ochii , dou ă urechile etc. Dar î n trupul trec ă tor st ă -
p î neş te şi num ă rul trei şi şapte, care reprezint ă timpul. El are trecut ,
prezent şi viitor şi via ţ a lui se repet ă î n cicluri de şapte zile. Se mai
spune c ă toat ă materia trupului se schimbă î n curs de şapte ani. Mişca -
rea timpului î n cicluri de şapte unit ăţi o exprim ă şi Facerea , unde se
spune c ă Dumnezeu a creat lumea î n şapte zile. Şapte reprezint ă î mpli -
nirea a ceea ce se mişc ă î n timp. Num ă rul trei arat ă poate şi fiin ţ a , pu -
terile şi lucră rile.
116 FILOCALIA

iuţimea şi pofta sî nt puteri ale trupului, iar alteori că

sînt ale sufletului ? Răspundem, că nu este nici o nepo-
trivire î ntre cuvintele sfinţilor , pentru cei ce le cunosc cu
de-amă nuntul, ci amî ndouă susţinerile sî nt adevă rate şi
ele pot fi schimbate î ntre ele î n chip î nţelept, din pricina,
creă rii sufletului şi a trupului pentru un mod de convie-
ţ uire negrăită. Căci î mbinarea lor este de aşa fel, că sufle-
tul poate să fie desăvî rşit de aici, iar trupul e nedesăvî r-
şit din pricina creşterii prin hrană. Astfel sufletul are î n
sine şi puterea poftei doritoare şi puterea iu ţ imii spre vi-
goarea dragostei, dar de la plăsmuirea lui e zidit raţional
şi mintal. Că ci nu i s-a dat o iu ţime f ă ră ra ţiune şi o poftă
f ă ră minte. Precum nici trupul nu le avea pe acestea ast-
fel , mai înainte. Ci fiind zidit nestricăcios , era f ără mus-
time, din care a urmat pofta şi mî nia furioasă. Căci după
neascultare, că zî nd î n stricăciune şi î n grosimea dobi-
toacelor , a răsărit ca urmare neapărată şi iuţ imea şi pofta
î n el. De aceea trupul se şi î mpotriveşte voinţei sufletu-
lui , prin iu ţ ime şi poftă , cî nd domină el. Iar cî nd se su-
pune muritorul celui raţional, urmează sufletului spre
să vî rşirea celor bune. Deci abia cînd s-au amestecat cele
venite pe urmă î n trup, cu î nsuşirile sufletului, s a ase - -
mă nat omul dobitoacelor, supunî ndu-se legii păcatului,
pentru trebuinţa firii şi f ăcî ndu-se din fiinţă raţională
—
dobitoc şi din om fiară 165.
—
165. Sf întul Grigorie Sinaitul explic ă tot ce are trupul viu din suflet.
Chiar iu ţimea şi pofta şi le î nsuşeşte trupul din suflet. Deci sufletul a
fost f ă cut pentru convie ţ uirea cu trupul, puţind alc ă tui şi sus ţine un trup
viu. De aceea i s-a dat iu ţimea şi pofta , cu posibilitatea de a sluji nu
numai unor scopuri spirituale, ci şi î ntre ţinerii şi creşterii trupului, de
sigur tot î n vederea spiritualiz ă rii trupului şi a materiei. Adic ă iu ţimea
-
şi pofta , avî nd la bază un caracter spiritual , legat de minte şi de ra ţiune ,
primesc prin unirea sufletului cu trupul şi un caracter animalic, sau o
func ţie î n slujba trupului ca organism biologic, î nrudit î n privin ţ a aceasta
cu cel animalic. S-ar putea spune c ă, prin iu ţ ime ş i poft ă, ra ţ ionalitatea
sufletului are î n ea posibilitatea de a se plasticiza ca trup organizat. De -
sigur , aceasta nu î nseamn ă c ă sufletul exist ă temporal înaintea trupului,
ci î ncepe să existe manifest î ndu -se î n formarea trupului prin iu ţimea
SF1NTUL GRICORIE SINAITUL 117

82. Sufletul , fiind creat raţ ional prin suflare şi î nţe-

legă tor prin î nsuflare dătă toare de viaţă, nu a fost creat
de Dumnezeu deodată cu iuţimea şi cu pofta dobitocească ,
ci cu puterea dorinţ ei şi pe lî ngă ea, cu vigoarea dragos-
tei. La fel nici trupului nu i-a sădit, prin plăsmuire, de
la î nceput iuţ imea şi pofta neraţ ională. Căci pe acestea
le-a primit pe urmă prin neascultare, f ă cî ndu-se muritor ,
strică cios şi dobitocesc 166. Căci trupul, zic cuvî ntă torii de
Dumnezeu , a fost zidit nestricăcios, precum va şi î nvia,
deşi î n stare să primească şi stricăciunea. Iar sufletul a
fost f ăcut nepătimitor. Dar s-au stricat am î ndouă şi s-au
amestecat , î n urma legii preafireşti a mişcă rii unuia î n
altul (perihorezei), şi a î mpă rtăşirii unuia din celălalt.
Sufletul s-a îmbibat de patimi, mai bine zis de draci, iar
trupul s-a f ăcut asemenea dobitoacelor necuvî ntătoare
prin lucrarea şi prin stă pî nirea stricăciunii. Puterile
amî ndurora f ăcî ndu-se una , l-au f ăcut pe om să devină ,
prin m î nie şi poftă, un animal neraţ ional şi f ă ră minte.
Şi aşa s-a f ăcut asemenea cu dobitoacele, după Scriptură,
şi î ntocmai cu ele î n tot chipul (Ps. XLVIII, 21) 167.
( energia ) şi pofta ce se prelungesc în trup, î ntrucî t prin acestea î ncepe
deodat ă cu aducerea lui la existen ţă s ă se plasticizeze î n trup. De altfel
î n general, planul material nu e dec î t o ra ţionalitate plasticizat ă şi ca
atare ra ţionalitatea aceasta are î n ea î ns ăşi o energie şi un impuls spre
plasticizare, care , î n cazul ra ţiunii personale umane, echivaleaz ă cu iu ţ i -
mea şi cu pofta. C î nd acestea nu s î nt conduse bine de ra ţ iune, se nasc
p ăcatele şi î nseşi deform ă rile şi tendin ţele de descompunere a trupului ,
ca plasticizare a sufletului ra ţional. De aceea p ă catul , ca dezordine, în -
cepe î n ra ţiune, î n suflet .
166. Dar iu ţimea şi pofta s- au prelungit î n trup la î nceput nu ca
iu ţime şi poft ă animalic ă , ci ca iu ţime şi dorire spirituală. Pe urm ă au
luat, prin c ă dere, caracterul animalic, sau şi animalic.
-
167. Prin aceasta şi a î nr ăit şi sufletul calitatea. Iu ţimea şi pofta ,
- -
pun î ndu se î ntr o măsur ă mai mare î n slujba creşterii şi sus ţinerii trupu -
lui, au pus prin aceasta î nsuşi sufletul , într - o mare măsur ă , î n slujba
trupului şi au luat chiar î n suflet un caracter ira ţional, animalic. Greu
se poate g ăsi în scrisul patristic o insisten ţă aş a de st ă ruitoare î n expli-
118 FIL0CAL1A

83. î nceputul şi pricina virtuţilor este buna intenţie,

apoi dorinţa binelui. Precum Dumnezeu este pricina şi
izvorul a tot binele, aşa î nceputul binelui î n noi este cre-
din ţ a, mai bine zis Hristos, piatra credinţei, pe Care-L
avem ca î ncepătură şi temelie a tuturor virtuţ ilor. Căci
pe El am aşezat şi pe El clă dim tot binele. El este piatra
cea din capul unghiului, care ne leagă pe noi cu Sine 168
şi mă rgăritarul de mare preţ, pe care că ut î ndu-1 monahul,
care pă trunde î n ad î ncul liniştii, vinde toate voile sale
prin ascultarea poruncilor 169 ca să-l cîştige pe El.
84. Virtuţ ile îşi ţin cumpă na î ntre ele şi toate se
adună î ntr-una şi se î mplinesc î ntr-o î ntocmire şi î ntr-un
singur chip al virtu ţ ii. Căci sî nt virtuţ i propriu-zise şi vir-
tuţi mai mari ca virtuţile, care cuprind şi susţin pe cele
mai multe, sau chiar pe toate, cum e dragostea dumne-
zeiască , smerenia şi ră bdarea dumnezeiească. Fiindcă zice
Domnul despre aceasta : «Prin ră bdarea voastră veţi cîş-
tiga sufletele voastre» (Luca XXI, 19) , dar nu a zis î ntru
postirea voastră , sau î ntru privegherea voastră. Iar prin
ră bdare î n ţeleg pe cea după Dumnezeu. Ea e î mpă ră-
teasa virtuţilor , temelia bună tăţilor bărbăteşti. Că ci ea
este pacea î n ră zboaie, seninul î n furtună , statornicia ne-
carea complexei ş i tainicei legă turi dintre suflet şi trup ca î n aceste ca -
pete ale sf î ntului Grigorie Sinaitul. Scrierea aceasta a Iui este dominat ă
de preocuparea antropologic ă .
168. Este o aplicare la credinciosul individual a expresiilor : Hristos,
piatra cea din capul unghiului , Hristos, piatra credin ţ ei, Hristos , î ncep ă -
.
tura vie ţ ii noastre El este in fiecare din noi izvorul binelui , al efortului
spre dob î ndirea virtu ţilor, pe El clă dim trupul virtu ţ ilor.
.
169 O interpretare tot aşa de interesant ă a parabolei biblice des-
pre omul care vinde toate averile sale, pentru a cump ă ra ţ arina sau ascul -
.
tarea care cuprinde pe Hristos, comoara de mare pre ţ Averile s î nt aci
.
voile omului Omul care vrea să se m î ntuie renun ţă Ia voile sale, care
nu - I pot m î ntui, pentru a -şi î nsu şi prin ascultare voia lui Hristos, pentru
a face voia sau poruncile Lui , c ă ci prin aceasta dob î udeşte via ţ a veşnic ă.
Cel ce iubeş te renun ţă la voile sale pentru cel iubit şi pentru iubirea
.
aceluia Căci î n El are via ţ a, cum nu o are prin î mplinirea voilor sale.
SF1NTUL GRIG0 R1E S 1 NA1TUL 119

strămutată î n cei ce au dobî ndit-o. Pe cel ce a dobî ndit-o

pe aceasta î n Hristos Iisus nu-1 vor putea vătăma nici
armele, nici suliţele, nici cî mpurile de bătaie, nici chiar
ră zboaiele dracilor , nici mulţ imea î ntunecată a celor po-
trivnici.
85. Virtuţile, deşi se nasc unele din altele, îşi au obî r-
şia î n cele trei puteri ale sufletului, afară de cele dumne-
zeieşti. Căci pricina şi î ncepă tura celor patru virtuţ i cu-
prinză toare î n cei fireşti şi ale virtuţilor dumnezeieşti, din
care şi prin care fiin ţează celelalte, a chibzuinţei, a bă r-
băţiei, a neprihă nirii şi a dreptăţ ii, este î nţ elepciunea
dumnezeiască a cunoscătorilor de Dumnezeu , cea mişcată
de Duhul. Aceasta mişcî ndu-se î n minte î n chip î mpătrit ,
le lucrează pe toate, nu deodată , ci pe fiecare deosebit la
vremea ei, după cum voieşte. Pe una ca lumin ă , pe alta
ca putere ageră şi ca insuflare pururea î n mişcare , pe a
treia ca putere sfinţitoare şi curăţitoare, iar pe a patra ca
rouă a curăţ iei, care î nveseleşte şi curăţeşte de arsurile
patimilor. Precum s-a spus mai î nainte fiecă ruia dintre
cei desă vî rşiţ i î i dă fiecare lucrare desă vî rşită după
felul lui.
86. "tă ria desă vî rşită a sufletului î n virtuţi nu o dă-
ruiesc destoiniciile şi sî rguinţ a proprie, dacă acestea nu
se î nră dă cinează prin har , ca deprinderi. Că ci fiecare îşi
are darul ei (din har) , ca o lucrare deosebită , aşa î ncît î i
poate atrage spre ea , prin deprinderea şi firea binelui, pe
cei ce se î mpă rtăşesc de ea , chiar cî nd nu voiesc. Cî nd
ajungem la acel dar , el se men ţine neschimbat şi neî n-
străinat. Atunci avem harul Duhului, lucrî nd virtu ţile î n
mă dularele noastre ca un suflet viu 170. De aceea toată
170. î nr ăd ă cinarea virtu ţilor î n suflet nu se poate î nf ă ptui prin efor -
turile proprii , ci numai prin har, care e lucrarea puternic ă a lui Dumnezeu
devenit ă lucrarea noastr ă . Virtu ţile, ca deschideri ş i rela ţ ii statornice ale
sufletului cu Dumnezeu , nu pot prinde putere î n noi, dac ă nu st ă Dum -
nezeu î nsuşi deschis fa ţă de noi, sau î n comunicare de iubire şi de pu -
120 FILOCAL1 A

ceata virtuţilor e moartă f ă ră har ; şi î n cei ce socotesc

că le au, sau că le-au dobî ndit desă vî rşit şi că sî nt numai
ale lor , sî nt umbre şi chipuri ale gî ndului, dar nu reali-
tăţi desă vî rşite m.
87. Deci virtu ţ ile cuprinzătoare sî nt patru : bă rbăţia,
chibzuinţă, neprihă nirea şi dreptatea. Lor le stau aproape,
prin prisosire sau prin ştirbire, opt păcate numite şi so-
cotite de cei din lume virtu ţ i : bă rbăţ iei, semeţ ia şi frica ;
chibzuinţei, viclenia şi neştiinţa ; neprihă nirii, desfr î na-
rea şi neajutorarea ; dreptăţii, lăcomia şi nedreptatea , sau
î ngustimea nă zuinţei. Dar nu numai virtuţile cuprinză-
toare şi fireşti, mai presus de orice ştirbire sau umflare,
ci şi cele cu fapta ţin mijlocul 171 bis. Ele au ca î mpreună-
lucră toare hotă r î rea liberă î ntru dreptatea socotinţ ei ; pe
cînd păcatele, abaterea şi pă rerea de sine. Că virtuţile
drepte ţ in mijlocul , e martor proverbul care zice : «Atunci
vei face toate căile bune»- (Prov. II, 9). Deci toate se î n-
temeiază pe cele trei puteri ale sufletului, din care se nasc
şi pe care se zidesc, avî nd ca temelie a clădirii lor cele
patru virtuţi cuprinzătoare, mai bine zis pe Hristos , prin
care cele fireşti se curăţesc prin cele cu fapta, iar cele
dumnezeieşti şi mai presus de fire se dă ruiesc î ntru bună-
tatea Duhului.
tere cu noi. In virtu ţ i , Duhul iui Dumnezeu lucreaz ă cu subiectul nostru
ca un fel de unic subiect. Prin aceasta virtu ţile reprezint ă trepte ale unirii
noastre cu Dumnezeu , ca Subiect iubitor. De aceea Duhul lui Dumnezeu
e sufletul virtu ţilor noastre.
171. In cel ce socoteş te c ă virtu ţile s î nt ale lui , nu e deschidere
adev ă rat ă nici spre Dumnezeu , nici spre oameni. Că ci î n deschiderea ade -
v ă rat ă trebuie sa se tr ăiasc ă ini ţ iativa ambelor p ă r ţi. Sî nt deschis cu
adev ă rat celuilalt pentru c ă şi el î mi este deschis, deci virtutea mea este
şi opera lui. Altfel , virtutea mea este numai o inten ţie a virtu ţ ii dar nu
o virtute î mplinit ă. Cel ce afirm ă c ă poate face binele numai prin el
î nsuşi, chiar prin aceast ă m î ndrie a lui , nesocotind contribu ţ ia celuilalt ,
-
se î nchide î n sine şi nu 1 î nc ălzeş te pe acela , pentru c ă nu -1 pre ţ uieşte
cum se cuvine , ca absolut necesar realiz ă rii sale.
171 bis Căci şi virtu ţile cu fapta s î nt virtu ţ i reale.
SFINTVL GRIGORIE S 1 NAITUL 121

88. Dintre virtuţ i, unele sî nt cu fapta , altele fireşti,

altele dumnezeieşti şi de la Duhul. Cele cu fapta sî nt din
liberă alegere ; cele fireşti, ale firii ; iar cele dumnezeieşti,
ale harului.
89. Precum sufletul are puterea să nască virtuţile,
aşa are şi puterea să nască patimile. Dar pe cele dint îi le
naşte după fire, pe celelalte, contra firii. Ca pricină pen-
tru producerea binelui sau ră ului sufletul are mişcarea
voinţ ei, ca pe un centru faţă de liniile lui, sau ca pe un
ac al unei cumpene, avî nd-o ca ajutătoare şi lucră toare î n
partea î n care o î ntoarce. Căci intenţia se poate î ndrepta
spre am î ndou ă , ajut î nd lucrarea şi spre una şi spre alta.
Omul poartă î n sine î nclinarea şi spre bine şi spre ră u :
spre una prin fire, iar spre alta prin pornirea de afirmare
de sine a voii.
90. Scriptura numeşte virtuţ ile fecioare, pentru
amestecarea şi unirea lor cu sufletul , fiind privite ca un
singur trup şi duh cu sufletul. Că ci chipul fecioarei este
simbolul dragostei, iar î nf ăţişarea acestor sfinte fecioare
este dovada nevinovăţiei şi a curăţiei. Căci harul obiş-
nuieşte să dea chip dumnezeiesc celui în care se î ntipă-
resc acestea şi să-i facă pe cei ce-1 primesc î nrudiţ i cu
Dumnezeu.
91. Deci căpeteniile patimilor celor mai mari sî nt
trei : lăcomia pîntecelui, iubirea de argint şi slava deşartă.
Iar cele ce urmează acestora sî nt cinci : curvia , m î nia, î n-
tristarea, tr î ndă via şi m î ndria. Dar tot aşa sî nt şi trei vir-
tuţ i cuprinzătoare, care se î mpotrivesc acelora : î nfr î na-
rea, să răcia şi smerenia . Iar după ele sî nt cele ce le urmea-
ză : curăţia , blî ndeţea, bucuria, bărbăţia şi umilinţ a. Dar
cunoaşterea î ntregii cete a virtuţilor , după puterea , lucra-
rea şi mireasma fiecă rei virtuţi şi a fiecă rui păcat, nu e
un lucru pe care îl poate avea oricine voieşte, ci al celui
ce le-a să vî rşit şi pă timit cu fapta şi cu cuvî ntul şi a pri-
mit de la Duhul darurile cunoştinţei şi deosebirii.
122 FILOCALIA

92. Dintre virtuţ i, unele lucrează, iar altele sî nt lu-

crate. Lucrează , venind î n noi cî nd trebuie şi cît şi pre-
cum voiesc. Şi lucrăm noi după hotă r î rea liberă şi după
deprinderea morală a destoiniciei noastre. Dar acelea
lucrează fiinţial, pe cî nd noi lucră m povăţ uindu-ne de
vreun chip şi model î ndu-ne după el, dacă chipul este po-
trivirea tuturor lucră rilor noastre după arhetipurile de
sus. Dar foarte puţini se împărtăşesc fiinţial de cele cu-
noscute cu mintea î nainte de viitoarea primire a nestri-
că ciunii. Aici lucră m şi primim ostenelile şi chipurile, nu
virtuţile cu adevă rat 172.
93. Slujeşte lucrul sf î nt al Evangheliei, după Pavel
(Rom . XV, 16) , cel ce primeşte şi dă prin lucrare şi altora
luminarea lui Hristos, să dind ca pe o sămî n ţă dumneze-
iască cuvî ntul î n ţ arinile sufleteşti ale ascultătorilor. Cu-
vî ntul vostru să fie aşa ca prin har (Colos. IV , 6), cu bună-
tate dumnezeiească, spre a da har celor ce ascultă cu cre-
din ţă . Numind apoi pe î nvăţători plugari, iar pe cei î n-
văţaţ i de ei , ogor , î i arată foarte î nţelepţeşte pe cei dint î i
ca arători şi semă nători ai cuvî ntului dumnezeiesc, iar pe
ceilalţ i ca pă m î nt î ngrăşat , semă nat cu virtu ţ i şi aducător
de roadă multă şi bogată. Căci slujba sf î ntă (ierurghisirea )
cu adevă rat nu e numai lucrarea celor dumnezeieşti, ci
şi î mpă rtăşirea şi dăruirea bunătăţilor că tre alţii.
94. Cuvî ntul care porneşte prin rostire la î nvăţătură
e felurit şi se alcătuieşte, î n felurite chipuri, din patru
feluri : cuvî ntul din î nvăţătură , cel din citire, altul din
faptă şi altul din har. Apoi, precum apa este una prin fire,
dar se preface şi se schimbă, după î nsuşirea felurită a pă-
172. î mp ă rt ăşirea fiin ţială de virtu ţi e î mpă rt ăşirea nemijlocit ă de
Cel î n Care îşi au izvorul puterile binelui. Aceste puteri lucreaz ă ele
î nseşi î n noi, pentru c ă lucreaz ă Dumnezeu izvorul lor fiin ţial. Dar tre -
buie să d ă m şi noi contribu ţia noastr ă. De aceea î n parte ele lucreaz ă î n
noi , î n parte s î nt. lucrate ele de noi. Unde nu are loc î mp ă rt ăşirea fiinţială
de virtu ţile dumnezeieş ti , nu reuşim să î nf ă ptuim virtu ţile , ci d ă m doar
ostenelile noastre.
SFINTUL GRIGORIE S1NAITUL 123

mî ntului din care vine, î ntr-o calitate sau alta , incit e

simţită la gust o dată ca amară , altă dată ca dulce, altă
dată ca să rată, iar altă dată ca mirositoare, aşa şi cuvî n-
tul rostit, schimbîndu-se după starea morală a fiecă ruia ,
se cunoaşte din lucrarea lui şi din folosul ce-1 dă.
95. Deoarece cuvî ntul s-a dat spre bucuria fiecă rei
firi raţionale, asemenea unor mî ncă ruri felurite, sufletul
simte plă cerea cuvintelor , primindu-le î n chip felurit.
Cuvî ntul cunoştinţei îl are ca pe un pedagog, care-i mode-
lează purtă rile, pe al citirii, ca pe unul care-1 adapă ca o
apă a odihnei (Ps. XXII, 3) ; pe al faptei, ca pe un loc de
verdeaţă (Ps. XXII, 2) , care-1 î ngraşă ; pe al harului, ca
pe un pahar care-1 î mbată (Ps. XXII, 5) şi l veseleşte
(Ps. CUI , 19 ) ; iar bucuria negrăită a harului, ca pe un
-
untdelemn care veseleşte faţa (Ps. CUI, 17) şi o face
strălucitoare.
96. Dar sufletul nu are acestea numai î n sine ca
viaţă , ci uneori le aude şi la alţii şi le simte spre î nvăţă-
tura sa ; şi anume atunci cî nd îi stă pî neşte pe amî ndoi
dragostea şi credin ţa, unul ascult î nd cu credinţă , iar celă-
lalt î nvăţî nd eu dragoste, î mplinind f ără î nfumurare şi
f ă ră slavă cuvintele virtuţ ilor. Cel dinţii primeşte cuvî n-
tul î nvăţăturii ca pedagog, pe al citirii, ca hră nitor ; pe
al faptei, ca o călă uză lă untrică şi preadulce la Mire ; pe
cel luminător al Duhului, ca pe unul care uneşte pe Cu-
vî ntul-Mire cu el şi-l veseleşte 173. Căci dacă tot cuvî ntul
173. Precum exist ă o istorie extern ă a Revela ţiei, ca apropiere trep -
tat ă a lui Dumnezeu de oameni, a ş a exist ă şi o istorie a apropierii Lui
de insul personal. Sufletul primeş te cuv î ntul de î nv ăţă tur ă de la altul
prin care afl ă despre Hristos ca Cel ce va veni la el, apoi cuv î ntul care
-
î l hr ă neş te şi l creş te prin proprie citire, pe urm ă cuv î ntul stadiului de
lucrare a virtu ţilor. Că ci faptele sî nt şi ele cuvinte prin care î nva ţă şi
e î nv ăţ at. Acesta î l conduce î n ă untru la Mirele Hristos ş i e dulce ş i
pentru el ş i pentru cei asupra c ă rora faptele sale se r ă sfrî ng cu bun ă tatea
lor. In sf î rşit e Hristos î nsu ş i tr ă it î n unirea cu El ca fiind Cuv î ntul per -
sonal şi ca izvorul cuvintelor ş i ca Mire, sau ca partenerul deplinei iubiri.
C ă ci sufletul e î n greceş te de genul feminin
124 FILOCALIA

iese din gura lui Dumnezeu (Matei IV, 4) , î nseamn ă că

cuvintele care ies din Duh prin gura sfinţilor sî nt cuvinte
care ies din gura lui Dumnezeu , sau din suflarea prea-
dulce a Duhului pentru lucrare 174. De aceea nu se bucură
de ele toţ i, ci numai cei vrednici. Cei ce se veselesc , prin
urmare, aici cu Duhul sî nt foarte pu ţini. Iar cei ce se des-
fată cu Cuvî ntul sî nt cu adevă rat cuvî ntători 175. Cei
mulţ i cunosc şi se î mpă rtăşesc numai de chipurile cuvin-
telor duhovniceşti prin amintire, neî mpă rtăşindu-se î ncă
prin sim ţire de pî inea cea adevă rată a viitorului, sau de
Cuvî ntul lui Dumnezeu 176. Căci numai Acesta se dă-
ruieşte acolo celor vrednici spre desă vî rşită î ndulcire, f ă ră
să se mă n î nce, f ă ră să se sf î rşească şi f ă ră să se jertfească
vreodată.
97. Este cu neputinţă a gusta dulceaţa celor dumne-
zeieşti f ă ră simţirea î nţelegă toare (a minţ ii). Căci, pre-
cum cel ce şi-a tocit simţurile le-a f ă cut nelucră toare faţă
de cele supuse lor , şi nici nu vede, nici nu aude, nici nu
miroase, fiind amor ţit , mai bine zis pe jumătate mort ,
aşa şi cel ce şi-a amor ţit puterile sufleteşti cele după fire,
prin patimi, le-a f ăcut nesimţitoare faţă de lucrarea şi
î mpă rtăşirea tainelor Duhului. Că ci cel ce nu vede, nu
174. Noi vorbim pentru c ă a vorbit şi continu ă s ă vorbeasc ă Dum -
nezeu . Dar î n mod deosebit de intim vorbeşte Dumnezeu prin sfin ţi , care
s- au unit cu Dumnezeu î n Duh.
175. To ţ i oamenii s î nt cuv î nt ă tori , pentru c ă s î nt dup ă chipul lui
Dumnezeu - Cuv întul. Dar cuv î nt ători î n sensul plin al cuv î ntului s î nt cei
ce simt cu toat ă intensitatea Cuv î ntul lui Dumnezeu adres î ndu - li -se şi
vorbind prin ei, î nsuşindu -şi Cuv î ntul lui Dumnezeu , care se face cu -
v î ntul lor.
176. Numai cei ce se desfat ă ca o mireas ă cu Mirele, prin unirea
cu Cuv î ntul dumnezeiesc cel personal , ca izvor al cuvintelor , s î nt şi ei
cu adev ă rat cuv î nt ă tori , sau cuvinte personale cuv î nt ătoare. Numai cu -
vintele lor s î nt cuvinte cu adev ă rat m î ng îietoare, î nt ă ritoare ş i lumin ă toare,
precum s î nt şi ei î nşişi aşa , ca persoane. Numai ei au adică cuvintele Du -
hului lui Hristos, pentru c ă au pe Hristos Cuv î ntul î ntrupat î n ei. Iar la
aceast ă stare ajung pu ţini î n via ţ a de aici.
SFINTUL GRIGORIE SINA1TUL 125

aude şi nu simte duhovniceşte, este mort , fiindcă nu este

Hristos viind î n el, nici el mişcî ndu-se şi lucrî nd î n
Hristos m.
98. Simţ urile au o lucrare egală şi la fel cu puterile
sufletului, ca să nu zic una şi aceeaşi. Mai ales cî nd sî nt
să nătoase. Căci prin acelea sînt vii şi lucrează acestea şi
î n amî ndou ă este amestecat Duhul de viaţă f ăcător. Omul
se î mbolnă veşte cî nd poartă î n el neputin ţa generală a
patimilor , ză cî nd pururea î n bolniţ a tr î ndă viei. Căci sim-
ţ urile privesc cele supuse lor, iar puterile sufleteşti vă d
limpede cele cunoscute prin î nţelegere, mai ales cî nd nu
este vreo luptă drăcească î n ele, care se î mpotriveşte legii
minţ ii şi a duhului. Dar cî nd se unesc î mpreună, f ăcî n-
du-se unitare prin Duhul, atunci cunosc cele dumnezeieşti
şi cele omeneşti nemijlocit şi fiinţial, aşa cum le este
firea ; şi ra ţiunile lor privesc limpede şi curat pricina cea
una a tuturor , adică Sf î nta Treime, pe cît este cu
putin ţă 178
177. C î t timp avem numai cuvintele lui Hristos, avem numai chipu -
rile Cuv î ntului personal. Pentru a -L avea pe El trebuie să avem « sim ţirea
î n ţ eleg ă toare » a prezen ţ ei Lui. Dar aceast ă sim ţ ire nu o putem avea cit ă
vreme puterile sufletului ne sî nt tocite prin p ăcat , sau î ntoarse spre inte -
resele noastre egoiste. Numai c î nd Hristos î nsu şi viaz ă î n noi , î nt ă reş te
puterile noastre de sim ţ ire a prezen ţ ei Lui. «Sim ţirea min ţ ii » , sau « sim -
ţ irea î n ţ eleg ă toare » a fost folosit ă de sf î ntul Grigorie de Nisa şi de Dia -
doch, pentru a indica o sesizare spirituală a prezen ţ ei lui Dumnezeu , nu
.
numai o deducţie teoretic ă a Lui prin ra ţiune (cap. 36 ; Filoc. rom I , p. 348).
Prin «sim ţirea » aceasta se sesizeaz ă nu numai prezen ţa lui Dumnezeu , ci
ş i bun ă t ăţ ile variate ce iradiaz ă din El. Cuv î ntul «sim ţire a min ţii » se
foloseş te pentru a indica un contact cu realitatea spirituală a lui Dum -
-
nezeu, analog cu contactul pe care 1 avem prin sim ţ urile trupului cu rea -
lit ăţ ile sensibile.
178. Lucrarea sim ţ urilor nu e desp ă r ţit ă de cea a puterilor sufletului,
c î nd s î nt s ă n ă toase şi unele şi altele. Omul vede deodat ă cele sensibile
şi cele inteligibile prin sim ţ urile trupului pline de puterile de sesizare ale
sufletului. Dar unitatea deplin ă a lucr ă rii lor şi extinderea sesiz ă rii reali-
t ăţ ilor spirituale p î n ă la Dumnezeu , prin mijlocirea lucr ă rii sim ţ urilor
126 FILOCALIA

99. Cel ce se linişteşte este dator mai î nt îi să aibă

ca temelie aceste cinci virtu ţi pe care să ridice clă direa
lucră rilor sale : tăcerea, î nfrî narea, privegherea , smerenia
şi ră bdarea. Iar ca lucră ri bine plăcute lui Dumnezeu tre-
buie să le aibă pe acestea trei : cî ntarea, rugă ciunea şi
citirea ; şi lucrul mî inilor , dacă este neputincios (la cele
dinţii). Că ci virtu ţile pomenite, nu numai că le cuprind
pe toate, ci se şi susţ in una pe alta . El trebuie să se î nde-
letnicească de dimineaţă cu pomenirea lui Dumnezeu ,
prin rugăciune, şi cu liniştirea inimii. î n ceasul din ţ ii să
se roage cu dinadinsul ; î ntr-al doilea să citească ; î ntr-al
treilea, să cî nte ; î ntr-al patrulea , să se roage ; î ntr-al
cincilea să citească ; î ntr-al şaselea , să cî nte ; î ntr-al şap-
telea , să se roage ; î ntr-al optulea , să citească ; î ntr-al
nouălea , să cî nte ; î ntr-al zecelea, să mă nînce ; î ntr-al un-
sprezecelea , să doarmă dacă are trebuinţă ; î ntr-al doi-
sprezecelea, să cî nte cele de seară. Şi aşa stră bă t î nd bine
stadia zilei, va plăcea lui Dumnezeu 179.
100. El trebuie să culeagă ca o albină din toate vir-
tu ţile cele ce sî nt mai de folos. Şi aşa, împărt ăşindu-se din
toate cîte puţin , să facă marea î mbinare a lucrărilor po-
runcilor, din care se cîştigă mierea î nţ elepciunii spre î n-
veselirea sufletelor.
101. Iar dacă vrei să stră baţi şi vremea nopţii mai
uşor , ascultă : Privegherea nopţii e de trei feluri : pentru
î ncepă tori, pentru mijlocii şi pentru cei desă vî rşiţi. î nce-
pătorii să doarmă jumătate de noapte şi jumătate să pri -
vegheze, fie de seara pî nă la miezul nopţ ii, fie de la mie-
zul nopţ ii pî nă dimineaţa ; cei de la mijloc să privegheze
trupeşti , se realizeaz ă prin Duhul Sf î nt. Aşa au v ă zut apostolii lumina
dumnezeiasc ă pe Tabor , chiar prin sim ţul v ă zului trupului plin de puterea
Duhului Sf î nt.
179. Ceasul î nt îi e ora 6 diminea ţ a. Se cere o repetare de trei ori a
rug ăciunii , a citirii, a c î nt ă rii. La 4 d.a . monahul are să mă n î nce, la 5 d .a
s ă doarm ă , la 6 d .a. să fac ă rug ăciunile de seara. Acesta trebuie s ă fie
pentru c ă lugă r programul zilnic.
SF1NTUL GRIGORIE SINAITUL 127

de cu seara un ceas sau două , apoi să doarmă patru cea-

suri şi apoi să se scoale la utrenie şi să se roage şase cea-
suri pî nă dimineaţa ; pe urmă să cî nte ceasul î nt î i şi să
şadă şi să se liniştească , cum s-a spus mai î nainte ; apoi
fie să pă zească rî nduiala lucră rilor după ceasuri , fie să
ţin ă î ntr-o urmare necontenită rugăciunea , după deprin-
derea fiecă ruia. Iar cei desă vî rşiţ i să stea toată noaptea
î n picioare şi să privegheze 18°.
102. Iată spunem şi despre mî ncare, că ajunge o litră
de pî ine celui ce se nevoieşte pentru liniştire, iar vin să
bea două pahare din cel neamestecat şi apă trei pahare.
Să se hră nească din cele ce se găsesc. Să nu umble după
cele ce le caută pofta , ci să se folosească cu î nfr î nare de
cele ce le r î nduieşte purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Dar î nvăţă tura cea mai bună şi mai scurtă , pentru cei ce
vor să vieţ uiască cu luare aminte, este să pă zească cele
trei virtuţ i mai cuprinzătoare : postul, privegherea şi ru-
găciunea , î ntă rind cu cea mai mare putere pe cea din
urmă , care este reazimul tuturor.
103. Liniştirea (isihia) are trebuinţă î nainte de toate
de credinţă , de ră bdare şi de dragostea din toată inima ,
de tă rie, de putere şi de nă dejde. Că cel ce crede, chiar
dacă nu va dobîndi aici ceea ce caută, poate din negrijă ,
sau din altă pricină , î n ceasul ieşirii este cu neputinţă să
nu se umple de rodul credin ţ ii şi al nevoinţei şi să nu vadă
slobozirea , care este Iisus Hristos, răscumpă rarea şi*mîn-
tuirea sufletelor, Cuvî ntul Dumnezeu-Omul 181. Iar cel
180. Aici se d ă pravila de noapte. Ea e diferit ă pentru î ncepă tori ,
pentru cei de la mijlocul drumului spre des ă vâ rşire ş i pentru cei des ă -
v î rşi ţi. î ncep ă torii trebuie s ă privegheze de la ora 6 p î n ă la 12 noaptea ,
sau invers, de la miezul nop ţ ii p î n ă diminea ţ a. Cei de la mijloc au s ă
—
privegheze de la 6 p în ă la 7 8 seara , apoi s ă doarm ă p î n ă la miezul
nop ţii ( la utrenie ) , apoi să privegheze toat ă noaptea. Cei des ă v î r şi ţi au
să privegheze toat ă noaptea î n picioare î ntr -o rug ăciune ne î ncetat ă.
181. Iisus este eliberarea , c ăci El este liber şi izvorul din care eman ă
toat ă puterea libert ăţ ii , sau a puterii asupra patimilor î nrobitoare.
128 FILOCALIA

ce nu crede se va osî ndi cu siguranţă î n ceasul ieşirii. Ba

s-a şi osî ndit, zice Domnul (Ioan III, 18). Căci cel ce slu-
jeşte plăcerilor şi caută slava de la oameni şi nu pe cea
de la Dumnezeu (Ioan V, 45) este necredincios, zice.
Chiar dacă pare, după cuvî nt, credincios, unul ca acesta
s-a amăgit pe sine, f ă ră să bage de seamă. Acesta va auzi
atunci : «Fiindcă nu M-ai luat pe Mine î n inima ta şi
M-ai aruncat î napoi la spatele tă u , te voi lepăda şi Eu »
(Iez. V, 11). Credinciosul trebuie să fie cu bun ă nă dejde
şi să creadă î n adevă rul lui Dumnezeu mă rturisit î n toate
Scripturile, dar să-şi mă rturisească neputinţ a sa ca să
nu-şi primească osî ndă î ndoită şi de neocolit .
104. Nimic nu face aşa de mult inima zdrobită şi
sufletul smerit , ca singură tatea î ntru cunoştin ţă şi tăce-
rea despre toate 182. Şi nimic nu păgubeşte aşa de mult
starea de liniştire şi nu ră peşte puterea ei dumnezeiască
ca aceste şase patimi cuprinză toare : î ndră zneala , lă co-
mia pî ntecelui, vorba multă, î mprăştierea , î nfumurarea
şi doamna patimilor , care e pă rerea de sine. Cel ce s-a
deprins de bună voie î n chip deplin cu ele, se î ntunecă
tot mai mult pe măsură ce sporeşte î n ele şi se face ne-
sim ţ itor. Dacă se ridică iarăşi, pun î nd un nou î nceput cu
credinţă şi cu rî vnă , va dobî ndi iarăşi ceea ce caută , mai
ales dacă se umileşte şi caută. Dar dacă stă pî neşte î n el,
prin nepăsare, una din cele pomenite mai sus, atunci toate
celelalte rele, nă vălind î mpreună cu necredinţa pierză-
toare, îi fac sufletul pustiu , ca pe o altă cetate a Babilo-
nului, ajungî nd stă pî nit de tulbură rile şi ză păcelile dra-
cilor (Isaia XIII, 21). Astfel cele din urmă se fac mai rele
182. Singură tatea îi deprim ă pe mul ţ i. Li se pare c ă nu au nici un
.
ajutor, nici o aten ţ ie de la nimeni Pe nevoitori îi face s ă se simt ă cu
inima zdrobit ă. Simt mai accentuat că nu s î nt prin ei î nşişi şi nu au via ţ a
adev ă rat ă prin ei î nşişi. î i face s ă nu se mai î ncread ă î n ei î nşişi. Ajung
la adev ă rata conştiin ţă a ceea ce sî nt prin ei î nşi şi , la conştiin ţ a unit ă
totdeauna cu smerenia .
SFINTVL GRIGORIE SINA1TUL 129

ca cele dint î i (Matei XII, 45), şi unul ca acesta ajunge un

duşman furios şi un pî r îş al celor ce se î ndeletnicesc cu
liniş tirea, ascuţindu-şi pururea limba î mpotriva lor, ca pe
o sabie tăioasă şi cu două guri 183.
105. Apele patimilor , din care creşte marea tulbure
şi amestecată, care se revarsă peste sufletul ce vrea să se
liniştească , nu pot fi trecute altfel decît î n corabia uşoară
a neagonisirii şi a î nfr î nă rii atotcuprinzătoare. Căci din
neî nfrî nare şi din iubirea de materie izvorăsc torentele
patimilor , care se revarsă peste păm î ntul inimii şi aduc
î n ea toată putreziciunea şi materia gin durilor, pricinuind
ză pă ceală minţii, tulburare cugetă rii şi greutate trupului,
şi descurajî nd, î ntunecî nd şi amorţind sufletul şi inima şi
scoţî ndu-le din deprinderea şi simţirea lor cea după fire.
106. Nimic nu face sufletul celor ce se sîrguiesc, aşa
de moleşit, de descurajat şi de f ă ră minte, ca iubirea de
sine, maica patimilor. Căci cî nd unul din aceştia preţ uieşte
mai mult odihna trupului decî t ostenelile pentru virtute
şi socoteşte ca o cunoştinţă folositoare să nu se ostenească
de bună voie cu lucrarea, ci să se î ndeletnicească mai bine
cu poruncile uşoare care aduc sudori puţine, atunci duş-
manii nevă zuţi să desc î n suflet lipsa de curaj faţă de lu-
crarea liniştirii şi din tare şi nebiruit îl fac slă bă nog î n
lucrare 184.
107. Nu este doctorie mai bună şi mai de frunte
celor ce se simt slabi faţă de porunci şi au vă zut că nu
este uşor să lepede î ntunericul tulbure, ca ascultarea cu
credinţă şi f ără deosebire î n toate. Că ci aceasta este celor
ce o beau un leac de viaţă dătător , alcătuit din multe
183. Avem poate aci o aluzie la atacurile lui Varlaam î mpotriva
isihaştilor.
184. Luarea aminte la sine, î mpreunat ă cu lupta î mpotriva patimilor
de pl ăcere şi a î mprăş tierii gî ndurilor şi cu ţinerea continu ă a pomenirii
lui Dumnezeu este un exerci ţiu care cere un mare efort şi aduce o uriaşă
t ă rie de voin ţă celui ce le practic ă.

9 Filocalia
130 FIIOCALIA

virtu ţi, şi un cu ţit care curăţeşte dintr-odată puroiul ră-

nilor. Cel ce o alege dintre toate, ca să o î mplinească cu
credinţă şi simplitate, a tăiat dintr-odată toate patimile.
Acesta nu numai că a ajuns la linişte, ci a şi dobî ndit-o
întreagă prin ascultare, aflînd pe Hristos î nsuşi, iar el f ă-
cî ndu-se şi numindu-se următor şi slujitor al Lui.
108. Fă ră lucrarea plî nsului şi vieţ uirea î n el, este
cu neputin ţă să rabde cineva arşiţa liniştirii 185. Dar cel
ce plî nge şi cugetă la lucrurile î nfricoşătoare dinainte de
moarte şi de după moarte, î nainte de a veni, va avea şi
ră bdare şi smerenie, cele două temelii ale liniştii. Iar cel
ce se îndeletniceşte cu liniş tirea, f ă ră cele pomenite mai
sus, are ca î nsoţ itoare totdeauna lipsa de curaj a sufle-
tului şi pă rerea de sine. Iar din acestea se î nmulţesc robi-
rile şi ră tă cirile care ne î mping spre moleşire. De aici vine
neî nfrînarea, fiica nepăsă rii, care face trupul moleşit şi
slab, iar mintea î ntunecată şi în ţelenită. Atunci se ascunde
şi Iisus, locul minţii fiind ocupat de mulţime de chipuri
şi gî nduri.
109. Felul cunoştinţei de acum sau din viitor nu-1
pot gusta toţ i cu simţirea. Căci îl simt numai aceia care
se lipsesc de slavă şi de dragoste, aici sau acolo. El este
ca un zbir î nfricoşător , care chinuieşte î n multe chipuri
pe cei vinova ţi, şi-şi arată pururea rî vna sau mustrarea,
dezvăluind-o cu urgie ca pe o sabie cumplită. Iar aşa nu-
mita r î vn ă , sau m î nie cerească se mişcă întreit : spre cele
potrivnice, spre fire şi spre suflet , fiind mişcată de con-
ştiinţă ; ea ne porunceşte să o repezim spre vră jmaşi ca
pe o sabie m î nioasă, f ăcî ndu-ne să ne oţă rî m. Dacă biruie,
supun î nd pe cele două unuia (sufletului), se preface î n
bă rbăţ ie, î ndrept î ndu-se spre Dumnezeu 186. Dar dacă
185. Liniştirea este ca arşi ţ a , c ă ci este lipsit ă de distrac ţiile din
afar ă . Dar la urm ă , dup ă obişnuirea cu ea , devine dulce, c ăci se ajunge
la descoperirea bun ă t ăţilor spirituale din unirea cu Dumnezeu .
-
186. R î vna sau minia naturală o pornim ca pe o sabie împotriva
pornirilor naturale sau păc ă toase ale trupului şi ale sufletului. Cu ajutorul
SF 1NTVL GRIGORIE S1NA1TVL 131

sufletul se va supune celor două , adică pă catului şi trupu-

lui, i se face la sf î rşit un chip nemilos, căci s-a f ăcut rob
de bună voie celor potrivnice. De aci î nainte săv îrşeşte
cele de ruşine. Căci pierz î nd starea virtuoasă a că zut ,
despă r ţindu-se de Dumnezeu.
110. Dintre toate patimile, două sî nt mai grele :
curvia şi trî ndă via, care ză păcesc şi slă bă nogesc amă r î tul
suflet , fiind î n at î rnare una de alta şi î ntocmai ca o pe-
reche. Ele sînt greu de combătut şi cu neputinţă de biruit,
neput î nd fi î nfr î nte cu desăvî rşire de către noi. Una creşte
mai mult î n partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, f ă ră
deosebire, materia am î ndurora, a sufletului şi a trupului ;
căci plăcerea ei e amestecată î ntreagă î n toate mă dula-
rele. Cealalt ă , stă pî nind la î nceput cugetarea , cuprinde ca
o iederă tot sufletul şi trupul, f ăcî nd firea leneşă, slă bă-
noagă şi lăsă toare. Ele nu pot fi scoase şi biruite cu desă-
vî rşire, î nainte de nepătimirea fericită, cî nd sufletul pri-
meşte puterea de la Duhul Sf î nt î n rugăciune, care-i dă
slobozire, putere şi pace ad î ncă î n inim ă , f ă cî ndu-1 să se
veselească prin liniştire 187. Deci , curvia este î ncepătura,
î mpă răteasa , stă pî na şi plăcerea care cuprinde toate plă-
cerile, avî nd ca soaţă trî ndă via, care poartă ca o că ruţă
greu de biruit pe că peteniile lui satan. Prin ele au intrat
prilejurile patimilor î n viaţ a amă rîţ ilor de noi.
111. î nceputul rugăciunii minţii este lucrarea, apoi
puterea curăţitoare a Duhului şi slujba sf î ntă cea de taină
ei izbutim adeseori s ă le eliber ă m pe acestea de asemenea porniri. Aceasta
echivaleaz ă cu supunerea lor lui Dumnezeu. î n acest caz r î vna se î n -
dreapt ă spre Dumnezeu , pentru a -I sluji Lui. Dar dac ă nu va birui şi su -
fletul va r ă m î ne supus trupului ( firii ) şi păcatului, r î vna sau m î nia s - a
pref ăcut î ntr- un chin nemilos sufletului, c ă ci s - a pref ă cut î n ajut ă toare a
patimilor î mpotriva sufletului, care nu se simte bine î n aceast ă robie.
187. Cele mai grele patimi s î nt desfr î narea şi tr î nd ă via. De ele se
eliberează fiin ţ a noastr ă numai cu ajutorul lui Dumnezeu , ob ţinut prin
pomenirea ne î ncetat ă a Lui , sau prin rugă ciune continu ă. Că ci unde este
aceast ă rug ă ciune este Duhul Sf î nt. Numai aceast ă rug ă ciune, f ăcut ă cu
puterea Duhului Sf î nt , aduce nepă timirea , sau libertatea şi liniştirea.
132 FILOCAUA

a minţii, precum î nceputul liniştirii este ieşirea din lu-

cruri şi din griji ; mijlocul este puterea luminătoare ; iar
sf î rşitul este extazul (ieşirea minţii) şi ră pirea minţ ii la
Dumnezeu 188.
112. Ier urgia (slujba sf î ntă) duhovnicească , î nainte
de bucuria viitoare mai presus de minte, este lucrarea
min ţii care jertfeşte tainic şi se î mpă rtăşeşte din Mielul
lui Dumnezeu în altarul sufletului. Iar a mî nca Mielul lui
Dumnezeu î n altarul î nţelegător al sufletului, î nseamnă
nu numai a-L î nţelege sau a ne î mpă rtăşi de El, ci şi a ne
face ca Mielul, lu î nd chipul Lui î n viitor. Căci aici lu ă m
raţiunile, dar acolo nă dă jduim să luăm î nsăşi realităţile
tainelor 189.
188. Sf întul Grigorie Smalţ ul vede şi î n rug ă ciunea min ţii trei stadii :
î nceputul e sf î nta slujbă adusă lui Dumnezeu , ca lucrare cur ăţitoare ; î n
ea nu e nici o desp ă rţire î ntre efortul omului şi puterea cur ăţitoare a
Duhului. Stadiul al doilea const ă din luminarea min ţii ; iar al treilea, din
extazul sau ieşirea min ţii din ea spre Dumnezeu . Se aplic ă aici la rug ă -
ciunea min ţii î n inim ă cele trei trepte ale urcuşului areopagitic, dar treapta
des ă v î r şirii e identificat ă aci cu r ăpirea , sau cu extazul, care nu e dec î t
unirea deplin ă a min ţii cu Dumnezeu. Acest al treilea stadiu e ca un fel
de moment al jertfei de sine şi de î nălţ are la Dumnezeu , cum se î nt î mpl ă
cu Hristos î n Liturghie, dar şi cu noi î mpreun ă cu BL Astfel urcuşul duhov -
nicesc al sufletului cu cele trei stadii ale lui : purificarea de grijile lumii,
iluminarea şi unirea cu Dumnezeu , corespunde cu cele trei faze identice
ale Liturghiei : despă r ţirea de grija cea lumească prin intrarea î n bise -
rică , luminarea prin citirile biblice şi extazul prin jertfirea noastr ă î m -
preun ă cu Hristos.
189. Preocuparea sf î ntului Grigorie se restr î nge aici la momentul
al treilea : al jertfei. Av î nd î n vedere acest scop final al jertfei , sau al
extazului , tot urcu ş ul duhovnicesc poate fi numit o ierurgie ( o slujb ă
sf î nt ă ), sau o Liturghie. Căci culmineaz ă şi ea nu numai î ntr - o jertf ă a
celui ce ajunge la extazul rug ăciunii, ci şi a Mielului , de Care se î mp ă r -
t ăşeşte acesta. Căci numai din puterea jertfei sau deplinei d ă ruiri a Mie
lului c ă tre Tat ă l se poate jertfi şi mintea celui ce se roag ă , uit î nd de sine,
-
î n plecarea spre Dumnezeu şi î n unirea cu El. Propriu -zis unirea minţii
cu Dumnezeu î n acest extaz sau î n aceast ă jertfire a sa este şi o unire
cu Hristos, Care se jertfeş te. Mintea este î n acelaşi timp nu numai jertf ă ,
ci şi altar, ca locul cel mai î nalt al sufletului , dar şi jertfitor, ca una ce
SF1NTUL GRIC 0 R1E SINA1TUL 133

113. Rugăciunea este la î ncepători ca un foc al vese-

liei, izbucnind din inimă ; la cei desă vî rşiţi, ca o lumină
lucrătoare bine mirositoare. Sau iarăşi, rugăciunea este
propovăduirea apostolilor , lucrarea credin ţei, mai bine zis
credinţa nemijlocită , ipostasul celor nădă jduite, dragoste
lucrătoare, mişcare î ngerească , puterea celor netrupeşti,
fapta şi veselia lor , Evanghelia lui Dumnezeu , î ncredin-
ţarea inimii, nă dejdea de mî ntuire, semn de curăţie, sim-
bol al sfinţeniei , cunoştinţă a lui Dumnezeu , arătarea
Botezului, baia curăţ iei, arvuna Duhului Sf î nt , bucuria
lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu , semn al
î mpăcă rii, pecetea lui Hristos, raza soarelui minţ ii, lucea-
f ă r al inimilor , î ntă rirea creştinismului, arătarea î mpă-
că rii lui Dumnezeu , har al lui Dumnezeu , î nţelepciunea
lui Dumnezeu , mai bine zis î ncepătura î nţelepciunii de
sine a lui Dumnezeu , ară tarea lui Dumnezeu , lucru al
pustnicilor , petrecerea sihaştrilor (isihaştilor), prilej de
liniştire, dovada vieţ uirii î ngereşti. Şi la ce să le mai spu-
nem pe toate ? Rugăciunea este Dumnezeu, care lucrează
toate î n toţi, deoarece una singură este lucrarea, a Tată-
lui, a Fiului şi a Sf î ntului Duh, care lucrează toate î n
Hristos Iisus 190.
reprezint ă subiectul uman ce se aduce ca jertf ă. Mintea jertfeş te Mielul
î mpreună cu sine , sau Mielul jertfeşte mintea î mpreună cu Sine, pentru
c ă unirea dintre cele dou ă e aş a de mare, c ă lucr ă rile lor s î nt î ntip ă rite
.
una î n alta , iar subiectele se acoper ă Mielul este î n minte, mintea este î n
.
Mielul Hristos Mintea II m ăn î nc ă apoi , nu numai î ntruc î t î l î n ţelege,
ci şi î ntruc ît î l asimileaz ă , f ăc î ndu - se ca El, una cu El , f ă r ă confundare.
Dar unirea de aici e numai un chip al unirii depline eshatologice, av î nd
î n ea dinamismul care ne duce spre aceea. Aici ne î nsu ş im oarecum nu -
mai ra ţ iunile Lui, totuşi î n aceste ra ţ iuni ( î ncorporate rezumativ î n chipu -
rile p îinii şi vinului ), nu s î nt numai idei despre El , ci energii î n care e
prezent El î nsu şi.
190. In rugăciunea Bisericii dreptcredincioase se cuprinde, î n starea
de foc cur ăţ itor şi de lumin ă şi ca o prezen ţă a mirelui Hristos, tot con -
ţinutul fructificat şi lucr ător al propov ăduirii apostolice ; ea e credin ţ a
nemijlocit ă ar ă tat ă î n tr ăirea ei , nu exprimat ă teoretic, sau mijlocit j î n
 134 FILOCALIA

114. Dacă n-ar fi luat Moise toiagul puterii de la

Dumnezeu , nu s-ar fi f ă cut el î nsuşi dumnezeu lui Faraon ,
ca să-l bată pe el şi Egiptul. La fel, dacă mintea n-ar primi
î n mî nă puterea rugă ciunii, ar fi cu neputinţă să zdro-
bească păcatul şi puterile potrivnice.
115. Cei ce zic sau fac ceva f ă ră smerenie se asea-
mă nă celor ce clădesc iarna, sau f ără cărămizi. Iar pe
aceasta foarte puţini o află şi o cunosc prin cercare şi prin
cunoştin ţă. Cei ce î ndrugă despre ea cuvinte, sî nt aseme-
nea celor ce vor să măsoare ad î ncul f ă ră fund 191. Noi
î nsă, ca nişte orbi, ajut î ndu-ne puţin, î n chip tineresc, şi
de î nchipuire, vom zice despre această mare lumină :
smerenia nu este nici vorbire smerită şi nu î nf ăţ işează
nici chip de smerenie ; cel smerit nu se for ţează să cugete
smerit , nici nu se dispreţ uieşte pe sine smerindu-se, chiar
dacă acestea sî nt prilejuri şi chipuri ale smereniei, ca î n-
f ăţ işă ri deosebite ale ei. Ea este har şi dar de sus 192. Cum
rugă ciune cele m ă rturisite s î nt tr ăite, cele n ă d ă jduite s î nt prezente î n
ipostasul lor , î n realitatea lor consistent ă. Rugă ciunea e mi ş carea curat ă a
min ţ ii spre Dumnezeu , asemenea celei a î ngerilor ; rugă ciunea bineves-
teşte î n mod fierbinte şi cu putere lucr ă toare Evanghelia lui Hristos ? ea
e cunoştin ţ a din experien ţă a puterii lui Dumnezeu şi a faptelor m î ntui -
toare mereu active ale lui Hristos. In rugăciune se arat ă rodul Botezului .
Ea e ar ă tarea lui Dumnezeu î n putere. Ea e Dumnezeu î nsu ş i î n lucrarea
Lui î n suflete.
191. Abisul lui Dumnezeu se tr ăieş te î n smerenie , care este ea î ns ăşi
prin aceasta un abis , o privire î n abisul dumnezeiesc , cu ajutorul lui Dum -
nezeu, prin bun ă voin ţ a sau harul Lui , care s- a deschis omului , f ă c î ndu -1,
prin ceea ce vede şi simte, capabil de smerenie. De aceea nu se poate
m ăsura nici Dumnezeu , nici smerenia , cum se m ă soar ă cunoştin ţ a teore -
tic ă despre Dumnezeu şi cum î ncearc ă a m ăsura cu m ăsurile ei finite ş i
pe Dumnezeu. Smerenia , tr ă ind abisul lui Dumnezeu , nu î ncearc ă s ă defi -
neasc ă pe Dumnezeu , cum î ncearc ă totdeauna cugetarea .
192. Smerenia adev ă rat ă nu este produsul voin ţ ei de smerenie a
credinciosului. Acesta poate ar ă ta cel mult chipuri de smerenie. Smerenia
adev ă rat ă e darul lui Dumnezeu , e deschiderea lui Dumnezeu , celui ce se
roagă , e rela ţie vie cu El. Numai prezen ţ a deschisă a infinit ăţii lui Dum -
-
nezeu copleşeşte cu adev ă rat sufletul şi l face să se smerească cu adev ă -
rat, cum nu o poate face deplin niciodat ă numai prin eforturile proprii.
SF1NTUL GR1C 0 R1E S1NA1TUL 135

zic pă rinţii, două sî nt semnele smereniei : să te ai pe tine

mai prejos de toţ i şi să pui î n seama lui Dumnezeu ispră-
vile tale. Cel din ţii este î nceputul, iar cel de al doilea
sf î rşitul. Ea vine î n cei ce o caută după ce cunosc şi soco-
tesc acestea trei î n ei : că sî nt mai păcătoşi decît toţi, că
sî nt mai răi decît toate f ă pturile, ca unii ce sî nt contrari
firii, şi că sînt mai de plî ns decî t dracii, fiindcă sî nt slugi
dracilor. Aceştia se simt datori să zică : de unde ştiu eu
î ntocmai păcatele oamenilor, ce fel şi cî te sî nt ? De unde
ştiu eu că aceia î ntrec sau ajung pă catele mele ? Şi din
pricina neştiin ţ ei , o, suflete, sîntem mai jos decî t toţ i oa-
menii, şi sub picioarele lor, fiind pă m î nt şi cenuşă (Facere
XVIII, 27). Şi cum nu sî nt eu mai ră u decît toate, odat ă
ce toate f ă pturile se găsesc î n starea cea după fire, pre-
cum au fost f ăcute, iar eu, pentru f ă rădelegile nem ăsu-
rate, sînt î ntr-o stare potrivnică firii ? Cu adevărat şi fia-
rele şi dobitoacele sî nt mai curate decî t mine păcătosul şi
de aceea eu sî nt dedesubtul tuturor , ca unul ce am că zut
î n iad î ncă î naintea morţii şi acolo zac. Dar cine nu ştie,
din simţire, că pă că tosul este mai ră u şi decît dracii, ca
rob şi ca supus al lor , î nchis î ncă de aici î mpreun ă cu ei
î n î ntuneric ? Cu adevă rat, cel stă pî nit de draci este mai
rău decî t aceia . De aceea umpli ad î ncul împreună cu ei,
nenorocitule ! Iar dacă sălăşluieşti în iad şi î n adî ncul
f ă ră fund, î mpreună cu ei, încă î nainte de moarte , de
ce te amăgeşti nebuneşte să te numeşti pe tine drept ,
după ce te-ai f ă cut păcătos şi spurcat şi demon prin fap-
tele tale cele rele ? Vai de rătăcirea şi de amăgirea ta,
cinstitorule al demonilor , cîine necurat, aruncat pentru
acestea î n foc şi î n î ntuneric !
116. Puterea rugăciunii mintale, curate şi î ngereşti
este, după cuvî ntă torii de Dumnezeu , î nţelepciune miş-
cată de Sf î ntul Duh . Semnul ei este ca mintea să se pri-
vească, î n vremea rugăciunii, cu totul f ără chip şi să nu
se vadă nici pe sine, nici altceva întru grosime, ci să se
136 F 1L0CALIA

oprească adeseori şi simţ urile sub lumina ei. Că ci mintea

se face atunci nematerială şi luminoasă, lipindu-se de
Dumnezeu î ntr-un chip negrăit, ca să fie un singur Duh
cu El (1 Cor. VII, 17) 193.
117. Sî nt şapte unelte deosebite care duc şi că-
lă uzesc la smerenia dă ruită de Dumnezeu. Ele se susţin
şi se nasc una pe alta . Acestea sî nt : tăcerea, smerita cu-
getare, vorbirea smerită , purtarea smerită , ocă r î rea de
sine, zdrobirea inimii, ră m î nerea totdeauna la urmă. Tă-
cerea î ntru cunoştin ţă naşte smerita cugetare. Iar din
smerita cugetare se nasc cele trei î nf ăţ işă ri ale smereniei :
grăirea cu smerenie, purtarea smerită şi ocă r î rea de sine.
Aceste trei î nf ăţ işă ri nasc zdrobirea inimii, care vine din
î ngăduirea de sus a ispitelor , pe care pă rinţii o numesc
şi pedepsire cu bun rost (din iconomie) şi smerire de la
draci. Iar zdrobirea inimii face cu uşurinţă sufletul să se
simtă , cu lucrul, mai prejos de toţ i şi î n urma tuturor şi
stă pî nit de toţi. Aceste două chipuri din urmă aduc sme-
renia desă vî rşită şi dă ruită de Dumnezeu , care este pu-
terea pe care o numesc ( părin ţ ii) desăvî rşirea tuturor vir-
tuţilor . Ea pune ispră vile î n seama lui Dumnezeu. Deci
193. Aceasta e lumina pe care spuneau isihaş tii c ă o v ă d î n vremea
rugăciunii min ţii. Sf î ntul Grigorie Sinaitul afirm ă c ă ea î nseamn ă î n ace-
la şi timp lipsa oric ă rui chip. Nici Dumnezeu nu e v ă zut ca chip, nici
mintea nu primeşte un « chip » , cum primeş te de la lucruri , sau de la g în -
.
durile m ă rginite ( un chip intelectual sau moral m ă rginit ) Mintea a deve -
nit o lumin ă f ă ră margini , sau şi-a regăsit caracterul indefinit, pentru c ă
s- a unit cu lumina nem ă rginit ă a lui Dumnezeu. Coinciden ţ a paradoxal ă
î ntre lumin ă şi lipsa de chip const ă şi î n faptul c ă mintea se tr ăieş te
acum ca subiect pur şi indefinibil , dar tocmai prin aceasta se cunoaş te
acum ca ceea ce este cu adev ă rat , nestr î mtorat ă obiectual. Iar la starea
aceasta a putut reveni pentru c ă s-a î nt î lnit cu Dumnezeu î n calitatea Lui
de Subiect pur şi indefinibil , model şi izvor de putere al calit ăţii min ţ ii ,
de a fi un astfel de subiect . Mintea devine , a ş a zic î nd , coextensiv ă şi
cointensiv ă cu Dumnezeu , dar din harul Lui. Cele dou ă subiecte s î nt unite
î n iubire atît de mult c ă nu mai cunosc nici o separa ţie î ntre ele. Dar
mintea tr ăindu -se astfel, se tr ă ieşte unit ă cu El î ntr- o supremă eviden ţă.
SFINTUL GRIGORIE SINAITVL 137

î nainte de toate este tăcerea , din care se naşte smerita

cugetare, iar aceasta naşte cele trei î nf ăţişă ri ale smere-
niei. Cele trei î nf ăţişă ri nasc apoi chipul cel unul al ei,
sau zdrobirea inimii. Iar acest chip al smereniei naşte pe
al şaptelea , care e dedesubtul tuturor celor ale primei
smerenii. Pe el îl numesc ( pă rinţ ii) şi smerenia din icono-
mie. Iar smerenia din iconomie aduce smerenia dă ruită
de Dumnezeu , pe cea desăvî rşită , necă utată şi adevă rată.
Cea dint î i ( zdrobirea inimii) se naşte cî nd omul e pă răsit
şi biruit , zdrobit şi stă pî nit de toată patima , î ncî t , î nvins
cu gî ndul şi cu duhul, nu mai află nici un ajutor de la
fapte sau de la Dumnezeu , sau peste tot de la cineva , î n
aşa măsură că puţin î i mai trebuie să ajungă la deznă-
dejde. De nu va fi smerit cineva astfel î n toate, nu se va
putea fr î nge pe sine şi socoti mai prejos de toţ i şi sluga
tuturor şi mai ră u chiar decît dracii, ca unul ce e asuprit
şi biruit de ei. Aceasta este smerenia adusă de purtarea
de grijă a lui Dumnezeu din iconomie. Prin ea se dă a
doua şi cea mai î naltă smerenie de la Dumnezeu , care este
puterea dumnezeiască ce lucrează şi face toate. Prin
aceasta se vede pe sine totdeauna instrumentul ei şi prin
ea lucrează cele minunate ale lui Dumnezeu .
118. Este cu neputinţă de aflat î n vremea noastră
vedere duhovnicească a luminii ipostatice, minte f ă ră
năluciri şi f ă ră î mprăştiere, lucrare adevă rată a rugă-
ciunii, izvor î nd pururea din mijlocul inimii, î nviere şi î n-
tindere a sufletului, uimire dumnezeiască şi plecare î n
zbor din toate cele de aici, extaz deplin al î nţ elegerii din
simţ uri î ntru Duhul, r ă pirea minţ ii din puterile sale, miş-
care î ngerească a sufletului, î ndreptată şi călă uzită de
Dumnezeu spre nemă rginire şi î nălţime. Pentru că astă zi
î mpă răţesc î n noi cu silnicie patimile, pentru mulţ imea
ispitelor. Mintea petrece î n cele mai uşoare, iar pe acestea
şi le năluceşte î nainte de vreme. î n felul acesta , pierzî nd
şi puţina putere dat ă ei de Dumnezeu, se face moartă î n
138 FILOCALIA

toate privinţele. De aceea, folosindu-se de multă dreaptă

socoteală, nu trebuie să caute cele ale vremii, î nainte de
vreme, nici să arunce cele din mină şi să nălucească altele.
Căci mintea tinde prin fire să alcătuiască cu uşurinţă
n ăluciri, cu privire la cele spuse mai î nainte şi să f ă u-
rească plăsmuiri despre cele la care n-a ajuns. De aceea
nu mică este temerea , ca unul ca acesta să se lipsească şi
de cele ce i s-au dat şi să-şi piardă adesea mintea, lăsî n-
du-se amăgit şi f ăcî ndu-se un f ă uritor de năluci şi nu un
isihast ( un trăitor al liniştii) 194.
119. Nu numai credinţa, ci şi rugăciunea care se
lucrează şi lucrează este har. Căci ea face ară tată credinţa
adevă rată, care are î n sine vieţ uirea lui Iisus şi care lu-
crează şi e lucrată prin dragoste î n Duh 195. Deci cel ce
nu are dragoste lucră toare î n sine, are o credin ţă potriv-
nică , moartă şi f ă ră viaţă. Dar nici nu poate fi numit cre-
dincios cu adevă rat cel ce crede numai cu cuvî ntul simplu
şi nu-şi arată credinţa lucrătoare prin porunci, sau î n
Duhul. Drept aceea trebuie să o arate descoperită î n spo-
rirea prin fapte, sau lucr î nd şi luminî nd î n lumina fapte-
lor. Căci zice apostolul : « Arată-mi credinţa ta din fap-
tele tale şi eu îţ i voi arăta faptele mele din credinţ a mea »
(Iacob II, 18). El arată aci că credinţa harului se vede din
194. Aluzie la unii care îşi î nchipuiau c ă v ăd chipuri ş i o lumin ă
asemenea celei materiale î n timpul rug ă ciunii min ţii, fiind influien ţ a ţi de
masaliani sau bogomili ( Jean Meyendorff , A Study of Gregory Palcums,
p. 35. Vezi şi V /a / a Iui Maxim Cavsocalivitul , scris ă de Nifon, î n Ana -
lecta Bollandiana, nr. cit. p. 50 ). Lumina de care vorbeau isihaştii era
f ă r ă chip şi nematerial ă , cum spune sf î ntul Grigorie Sinaitul î n cap. 116
şi chiar î n acest cap. ( 118 ). Deşi o numeşte lumin ă ipostatic ă, el î n ţ elege
prin ea evidenţ a intens ă ce iradiaz ă din Persoana lui Hristos. Cei ce îşi
n ălucesc asemenea lumini materiale sî nt st ăp î niţi de patimi.
195. Cuv î ntul grecesc evspfoopevT] are şi î n ţ eles pasiv ş i î n ţ eles
activ. De fapt rugăciunea aceasta e şi lucrat ă de om, dar şi lucrează ca
putere a Duhului , nefiind produs ă numai de om. Ga una ce lucreaz ă are
şi o mare eficacitate transformatoare asupra sufletului. E ceva analog cu
credin ţ a cu care st ă î n istr î ns ă leg ă tur ă .
SF1NTUG GRIG0 R1 E S 1 NAITUL 139

faptele poruncilor , precum poruncile se lucrează şi lumi-

nează prin credin ţa din har. Căci credinţ a este ră dăcina
poruncilor , mai bine zis izvorul care le udă spre creştere.
Ea se î mparte î n dou ă , î n mă rturisire şi har , chiar dacă
e prin fire neî mpă r ţită 196.
120. Scara mică şi mare şi scurtă a celor de sub
ascultare are cinci trepte care duc spre desăvî rşire. Cea
dint î i este lepă darea, a doua supunerea, a treia ascultarea,
a patra smerenia , a cincea dragostea care este Dumnezeu .
Lepădarea ridică din iad pe cel ce zace acolo şi slobozeşte
pe cel robit de cele materiale. Supunerea a aflat pe Hris-
tos şi slujeşte Lui, cum zice El î nsuşi : «Cel ce-Mi slujeşte
Mie, î mi urmează Mie, şi unde sînt Eu , acolo va fi şi slu-
jitorul Meu » (Ioan XII, 26). Dar unde este Hristos ? Şe-
zî nd de-a dreapta Tatălui (Rom. VIII, 34). Prin urmare
acolo trebuie să fie şi slujitorul, unde este Cel slujit , pu-
n î ndu-şi piciorul ca să urce, sau urcînd î mpreună cu
modurile lui Hristos î nainte de a ajunge acolo 197. Iar
ascultarea lucră toare prin porunci î ntocmeşte scara din
felurite virtu ţi şi le aşază pe acestea î n suflet , ca pe nişte
trepte (Ps. LXXXIII, 6). De pe aceasta lu î ndu-1 pe unul
ca acesta smerenia, care î nalţă , îl duce sus la cer , predî n-
du-1 iubirii, î mpă ră teasa virtuţ ilor 198 şi î nf ăţişî ndu-1 î na-
196. Mă rturisirea e a credinciosului iar harul al lui Dumnezeu.
Am î ndou ă formeaz ă credin ţ a. Din am î ndou ă izvorăsc faptele. De aceea î n
fapte se arat ă lumina credin ţ ei , sau a harului şi a m ă rturisirii, a puterii
lui Dumnezeu şi a omului restabilit prin har î n propria lui putere.
197. A urca « î mpreun ă cu modurile ( xporcoi ) lui Hristos » î nseamn ă
-
a urca î mpreună cu modurile î n care a realizat El î n concret virtu ţ ile.
Căci virtu ţile sî nt , dup ă sf î ntul Maxim M ă rturisitorul , modurile de actua -
lizare a ra ţiunilor firii umane. Adic ă cel ce vrea s ă ajung ă la Tat ă l , unde
este Hristos, trebuie să treac ă prin ascultare , smerenie, bl î nde ţe, moarte
( jertf ă ), î nviere şi î n ă l ţ are î mpreun ă cu El. Numai aş a se poate ajunge
la treapta suprem ă a î ndumnezeirii ş i a slavei .
198. Toate virtu ţile s î nt ca treptele unei sc ă ri spre cer , spre î ndum -
nezeire. Dar smerenia e dincolo de continuitatea format ă de ele. Ea e un
act de transcendere a ceea ce poate realiza firea . Un act produs cu firea
140 FILOCALIA

intea lui Hristos. Astfel , cel ce se supune cu adevă rat

ajunge la cer cu uşurinţă prin scara cea scurtă.
121. O cale mai scurtă spre î mpă răţ iile de sus, prin
scara cea mică a virtu ţilor , nu este decî t omor î rea celor
cinci patimi ce se î mpotrivesc ascultă rii, adică omor î rea
neascultă rii, a î mpotrivirii î n cuvî nt , a voinţ ii de a-şi
plăcea lui î nsuşi, a î ndreptăţirii de sine şi a pă rerii stri-
căcioase de sine. Căci acestea sî nt mă dulare şi pă r ţ i ale
dracului ră zvră tit care î nghite pe cei mincinoşi dintre as-
cultă tori şi-i trimite balaurului din adî nc. Neascultarea
este gura iadului , î mpotrivirea î n cuvî nt este limba lui,
subţire ca o sabie ; plăcerea de sine sî nt dinţ ii lui ascuţ iţi
pe tocilă ; î ndreptăţirea de sine este pieptul lui ; iar pă-
rerea de sine, care trimite î n iad, este duhnirea pî ntecelui
lui a toate mişcător 199. Cel ce biruie pe cea dintîi, prin
ascultare, le-a tăiat pe celelalte dintr-odată şi urcă de-
grabă la ceruri printr-o singură treaptă. Lucru cu adevă-
rat minunat şi dintre cele mai negrăite şi mai neî nţ elese
este că Domnul ne-a dăruit prin iubirea Sa de oameni ca,
printr-o singură virtute, adică prin ascultare, să urcă m
î nainte de vreme la ceruri, precum printr-o singură neas-
cultare am coborî t sau cobor î m la iad.
de harul lui Dumnezeu , dup ă ce aceasta a urcat p î n ă unde a putut ea .
In smerenie nu mai e nici un efort al omului. Ea e dumnezeiască. Ea e
cea mai mare ( virtute ), sau dincolo de m ă rimile omeneşti.
199. Sî nt de remarcat legă turile interioare ce le afl ă sf î ntul Grigorie
Sinaitul intre patimi şi treptele iadului , ca o scar ă invers ă a virtu ţ ilor ce
duc la cer. Neascultarea e gura iadului, pentru c ă de la ea î ncepe iadul
ruperii legă turii omului cu Dumnezeu şi cu semenii , sau iadul î nsingur ă rii .
Contrazicerea î n cuv î nt e limba sub ţire, inventiv ă , rafinat ă î n găsirea
motivelor de contrazicere şi de ceart ă ; cel ce se î ndrept ăţeş te el î nsu şi
pe sine, îşi umflă pieptul de m î ndrie etc. Treptele iadului s î nt incorporate
î n m ă dularele subiectului de c ă petenie al demonilor. El î nsuşi Incorpo-
rează tot iadul. Propriu - zis n - ar fi iad dacă n - ar fi el. El sufl ă r ă utatea lui
î n tot cuprinsul iadului. R ă ul iradiaz ă î n primul r î nd din centrele perso -
nale ale demonilor şi apoi şi ale oamenilor r ă i. Toat ă aceast ă ţîşnire a
r ă ului din ei constituie iadul. Iadul are astfel un caracter personal.
SF 1NTUL GRIG0 R1E S 1NAITVL 141

122. Omul este numit o altă lume, î ndoită şi nouă ,

după dumnezeiescul apostol care zice : «Dacă este cineva
î n Hristos, este zidire nouă » (2 Cor. V, 17 ). De fapt omul
se face prin virtute şi se numeşte şi cer şi pămî nt şi toate
cî te este lumea. Pentru el este tot cuvî ntul şi toată taina,
cum zice Teologul 200. De oarece lupta noastră nu este
î mpotriva sî ngelui şi a trupului, ci î mpotriva î ncepăto-
riilor , a stă pî niilor î ntunericului veacului acestuia, a du-
hurilor ră utăţii î n cele cereşti, a stă pî nitorului văzduhului
(Efes. II, 2 ; VI, 12 ), cum zice apostolul, e potrivit ca cei
ce ne războiesc puterile noastre sufleteşti î ntru ascuns să
fie vă zuţi ca o altă lume mare a firii. Căci cele trei că pe-
tenii care se î mpotrivesc celor ce se nevoiesc se ră zboiesc
î mpotriva celor trei pă rţi ale omului. Fiecare este ră zboit
de ele din partea din care lucrează şi î naintează. Balaurul,
că petenia ad î ncului, se ridică cu ră zboi î mpotriva celor
ce au luarea aminte din inimă , ca unul ce-şi are puterea
î ndreptată spre pofta de la br î u şi de la buric. El ascute
î mpotriva lor , prin uriaşul uită rii plăcute, puterile arză-
toare ale săgeţilor aprinse (Efes. VI, 10) ; şi avî nd pofta
din om ca o alt ă mare şi ca un alt ad î nc, pătrunde şi se
t î răşte în ea, o tulbură şi o umple de zoaie, f ăcî nd-o să
fiarbă (Iov XLI, 29) 201. Apoi o aprinde spre î mpreună ri
200. Nou ă ni se adreseaz ă tot cuv î ntul. Dumnezeu n - ar vorbi prin
lume şi prin Revela ţie dac ă n - ar fi omul. Dumnezeu Cuv î ntul nu S - ar fi
î ntrupat, lu î nd trup omenesc , dac ă n - ar fi fost omul. Pentru noi e taina
faptului c ă Dumnezeu vorbeş te cu creatura şi tot pentru noi e taina î n -
dumnezeirii acesteia. F ă r ă noi , Dumnezeu ar r ă m î ne un abis de tain ă ne -
.
revelat ă Tainele dumnezeieşti se fac cunoscute prin cuv î nt pentru noi.
201. Aici se afirm ă , contrar acuzei c ă isiha ştii socoteau că locul
inimii este î n buric şi trebuie s ă -şi î ndrepte privirea spre el , ca acolo
este centrul poftei. Vasile de la Poiana M ă rului va respinge şi el aceste
acuze r ă u voitoare î n Cuvî nt î nainte la scrierile sf î ntului Grigorie Sinai -
tu1- şi Filotei Sinaitul. Ceea ce se spune aici despre balaurul care arunc ă
torente de pl ăceri î n marea poftei exprim ă î n termeni de spiritualitate
.
teme din pictura bizantin ă a iadului ( î n pridvorul bisericii ortodoxe ) Ad î n -
cului şi mocirlei poftei iadului îi corespunde abisul nes ă turat al poftei,
142 FILOCALIA

şi o inundă prin torente de plăceri, dar nu o umple nici-

odată, fiind nesă turată. Iar stă pî nitorul lumii acesteia se
î mpotriveşte celor ce se î ndeletnicesc cu virtutea prin
fapte, dî nd lupta î mpotriva iuţ imii. Pregătindu-şi, prin
uriaşul lenii 202 şi al nepăsă rii 203, toate farmecele patimi-
lor , poartă ră zboi de gî nd cu iuţ imea ca şi cu o altă lume,
ca î ntr-un teatru sau loc de î ntrecere, biruind sau fiind
biruit de cei ce luptă cu el pururea bă rbă teşte şi prici-
nuindu-le cununi sau ruşine î naintea î ngerilor. El îşi mî nă
neî ncetat r î ndurile lui de bătaie î mpotriva noastră, răz-
boindu-se cu noi. î n sf î rşit , stă pî nitorul vă zduhului năvă-
leşte asupra celor a că ror î nţelegere se î ndeletniceşte cu
iar acestuia î i corespunde balaurul care vars ă torente de ap ă mocirloas ă
.
î n poft ă M î niei sau iu ţ imii îi corespunde st ă p î nitorul lumii acesteia p ă -
m î nteş ti ( deosebit de st ăp î nitorul m ă rii poftei ), care injecteaz ă patimi de
st ăpânire lumeasc ă î n cei ce se lasă î nr î uri ţ i de el, dar care pot să -l biru -
iască prin m î nia b ă rb ă teasc ă î ntoars ă î mpotriva lui şi a oric ă rei frici de
el.. î ngerii , st î nd gata s ă r ăspl ă teasc ă cu cununi pe cei ce lupt ă suferind
de la cei ce se fac instrumentele acestui st ă p î nitor , apar mai ales î n icoa -
nele mucenicilor. In sf î r ş it st ă p î nitorul v ă zduhului îşi trimite atacurile
î mpotriva min ţ ii ce se î ndeletniceş te cu cunoa ş terea , î ndemnâ nd-o la f ă u -
rirea de idei contrare lui Dumnezeu , cu filosofii î nalte, cu imagina ţii , c ăci
-
î nseşi momelele lor iau forma de g î n duri « î nalte » sau de n ă luciri lumi -
noase î n sensul material sau intelectual al cuvâ ntului. El comand ă duhu -
rile intelectuale , ale v ă zduhului , ale pretinselor î n ălţimi , detaş ate de cele
.
p ă m â nteşti Astfel duhurile st ăp î nesc sau vor s ă st ăp î neasc ă marea , p ă -
.
mâ ntul şi v ăzduhul, sau pofta , iu ţimea şi mintea Mai sus de acolo nu pot
ajunge, c ăci mai sus de acolo e cerul liber de toate acestea : cerul cur ăţiei,
al smereniei, al bun ăt ăţii şi al adev ă ratei lumini sau cunoaş teri dumne -
-
zeieşti , transcendente crea ţiunii care poate fi robit ă păcatului prin desp ă r
ţirea omului de Dumnezeu .
-
202. St ăp î nitorul p ă m î ntului d ă lupt ă î mpotriva iu ţimii pentru a o
.
c îş tiga de partea lui , pentru a nu i se mai î mpotrivi El o face aceasta
aprinz î nd - o pentru puterea lumeasc ă , pentru ap ă rarea ei.
203. Idee a despre cei trei uriaşi : lenea , nepăsarea , neştiin ţ a , e luat ă
. .
de la Marcu Ascetul , Epistola c ă tre Nicolae , Filoc. rom. I , p 326 Dar aici
se face o aplicare complex ă a lucr ă rii acestor trei c ă petenii ale patimilor ,
aduc î ndu - se î n leg ă tur ă cu cele trei puteri ale sufletului şi cu cele trei
p ă r ţi ale crea ţ iunii.
SF 1NTUL GRJGORIE S 1NAITVL 143

vederea sau cu contemplaţia , f ă urind năluciri, ca unul ce

este aproape de latura raţională şi î n ţelegătoare, î mpreună
cu duhurile ră utăţii din vă zduh. Prin uriaşul neştiinţei,
tulbură cugetarea îndreptată î n sus, ca pe un alt cer ra-
ţional şi punî nd î naintea ei plăsmuirile şi nălucirile ce-
ţoase ale duhurilor, pe care le î nf ăţişează amăgitor ca pe
nişte fulgere, trăsnete, furtuni şi bubuituri, vîră spaima î n
ei. Deci fiecare se împotriveşte alteia, ră zboindu-i prin
una din cele trei părţi ale sufletului. Şi prin ceea ce poar-
tă cineva ră zboi, prin aceea şi cîştigă 204.
123. Fiind odinioară şi ei minţi şi căzînd din nema-
terialitatea şi subţirimea lor , a dobî ndit fiecare o oare
care grosime materială , primind un trup potrivit cu ros-
-
tul şi cu lucrarea sa , de care este î mbibat , lucrî nd prin
el. Pierzî nd şi ei ca şi omul bucuria î ngerească şi lipsin -
du-se de desf ă tarea dumnezeiască , pătimesc şi ei ca şi noi
voluptatea pămî ntească , ajunşi şi ei oarecum materiali,
prin deprinderile patimilor trupeşti. Nu trebuie deci să
ne mirăm dacă şi sufletul nostru zidit după chipul lui
Dumnezeu , raţional şi î n ţ elegător , s-a f ăcut dobitocesc
şi nesimţ itor şi aproape f ă ră minte, prin plăcerile de lu-
crurile materiale, nemaicunoscî nd pe Dumnezeu. Căci de-
prinderea preface firea şi schimbă lucrarea liberei ale-
geri. Astfel unele duhuri sî nt materiale, greoaie, greu de
potolit , m î nioase şi ră zbunătoare, ca nişte fiare m î ncă-
toare de trupuri, cu guri căscate spre plăcere şi voluptate,
ca nişte cîini care ling sî nge şi se hră nesc cu putreziciuni
ce duhnesc. Ele au drept locuinţă şi desf ătare iubită tru-
purile groase şi materiale. Altele sî nt desfr î nate şi băloase,
ca nişte lipitori din mocirla poftei, ca nişte broaşte şi şerpi,
preschimbî ndu-se uneori şi î n peşti şi t î rî ndu-se spre să-
204. Aşa cum demonii pot c îştiga cele trei puteri ale sufletului ca
s ă le slujeasc ă, desfigur î ndu - le, tot aş a ei pot fi birui ţi prin acestea trei,
c î nd se men ţin la î ntrebuinţ area lor cea dup ă fire, sau s î nt readuse la
aceast ă stare prin har sau chiar î nt ă rindu -se prin biruin ţă .
144 F1L0CALIA

rătura plă cerii desfr î nate, care este bucuria lor. Plutind î n
oceanul bă uturii ca unele ce sînt lunecoase prin fire şi
se bucură de umezeala plăcerilor neraţionale, ridică î n su-
flete pururea valuri de gî nduri, de î ntinăciuni şi de fur-
tuni. Altele iarăşi sî nt uşoare şi subţ iri, ca nişte duhuri
aeriene. Ele suflă în partea contemplativă a sufletului,
aducî nd î n ea vî nturi puternice şi năluciri. Uneori iau şi
chipuri de păsă ri sau de î ngeri, ca să amăgească sufletul.
Deasemenea dau chip amintirilor despre unele persoane şi
lucruri cunoscute, pref ă cî nd şi abă t î nd toată vederea du-
hovnicească mai ales î n cei ce se luptă î ncă şi nu au ajuns
la curăţ ie şi la discernă m î ntul duhovnicesc. Nu este lucru
duhovnicesc al că rui chip să nu-1 ia pe nebăgate de seamă
prin n ălucire. Căci şi aceştia se î narmează potrivit cu sta-
rea şi cu măsura sporirii celor atacaţ i, aducî nd r ătăcire
în loc de adevă r şi nălucire î n loc de vedere şi prin
acestea sălăşluindu-se î n suflete. Despre aceştia m ă rturi-
seşte Scriptura cînd vorbeşte despre fiarele cî mpului,
despre păsările cerului şi despre t î r îtoarele păm î ntului
(Osea II, 14). Prin acestea a arătat duhurile ră utăţ ii.
124. In cinci feluri se naşte î n noi răscoala patimilor
şi se st î rneşte ră zboiul trupului î mpotriva sufletului. Une-
ori prin aceea că trupul face o rea î ntrebuinţare de f ă p-
turi (abuzează de ele) ; alteori prin aceea că î ncearcă să
lucreze cele contrare firii, ca fiind potrivite cu firea ;
alteori iarăşi e î narmat de draci î mpotriva sufletului,
aflî ndu-se î ntr-o dulce prietenie cu aceia. Se î nt î mplă î nsă
uneori că şi trupul î nsuşi prin sine se dedă la neor î nduieli,
fiind stră bă tut de patimi. La urma tuturor, ră zboiul e st î r-
nit şi din pizma dracilor , care au î ngă duinţă să ni se î m-
potrivească pentru a ne smeri , cî nd nu au izbutit prin
nici una din cele amintite.
125. Dar pricinile ră zboiului sî nt cu deosebire trei
şi ele se nasc din toate şi prin toate : deprinderea , reaua
î ntrebuinţare a lucrurilor şi pizma şi ră zboiul dracilor , î n
SFINTUL GRIG0 R1E S 1NAITVL 145

urma î ngă duin ţii. Iar răscoala sau pofta trupului î mpo-
triva sufletului şi a sufletului î mpotriva trupului (Galat.
V, 17) , î nf ăţişează acelaşi chip î n ce priveşte lucrarea şi
deprinderea , fie că e vorba de patimile trupului î mpo-
triva sufletului, fie că e vorba de virtuţ ile sufletului î m -
potriva trupului. Iar uneori se luptă î mpotriva noastră cu
cutezanţă î nsuşi vră jmaşul, f ă ră să ţie seama de nimic
şi f ă r ă nici o pricină , ca un neruşinat ce este. Deci , prie-
tene, nu da lipitorii h ămesite de sî nge putinţa să-ţ i sugă
vinele. De asculţ i acest sfat , nu va putea niciodată să vo-
meze sî nge. Nici nu ceda şarpelui şi balaurului pă mî nt
pî nă la săturare şi vei călca cu uşurinţă peste trufia leului
şi a balaurului (Ps. XC, 17 ). Suspină pînă ce , dezbr ăcî ndu-
te, te vei î mbrăca cu locuin ţa de sus (2 Cor. V, 2 ) şi cu î n-
f ăţ işarea Celui ce te-a f ăcut pe tine după chipul lui Iisus
Hristos (Colos. III , 10).
126. Cei ce s-au f ăcut cu totul trup şi au îmbrăţ işat
iubirea de sine, robesc plăcerii şi slavei deşarte. î n ei s-a
î nră dă cinat pizma. Că ci topindu-se de invidie şi privind
cu am ă ră ciune la faptele bune ale aproapelui, bî rfesc cele
bune ca şi cî nd ar fi rele şi roade ale rătă cirii. Ei nu pri-
mesc şi nu cred nici cele ale Duhului şi nu pot vedea sau
cunoaşte nici pe Dumnezeu , din pricina pu ţinei lor cre-
din ţ e. Unii ca aceştia , după orbirea şi pu ţ ina lor cre-
din ţă , vor auzi acolo cu dreptate spun î ndu-li-se : « Nu vă
ş tiu pe voi » (Matei XXV , 12). Credinciosul care î ntreabă
trebuie sau să creadă , auzind cele ce nu le ştie, sau să le
î nveţ e pe cele care le crede, sau să î nveţe pe alţ ii cele pe
care le-a cunoscut şi să î nmulţească f ă ră pizmă talantul
î n cei ce-1 primesc cu credinţă. Dacă nu crede cele ce nu
le ştie şi dispreţ uieşte pe cele pe care nu le cunoaşte şi î n-
va ţă pe alţ ii cele ce nu le-a î nvăţat el î nsuşi , pizmuind
pe cei ce le î nvaţă cu fapta , partea lui va fi, f ă ră î ndoială ,
cu cei ce au mult venin de amă răciune, fiind î mpreună
certat cu aceia (Fapte VIII, 28).
10 Filocalia
146 F Î LOCALIA

127. Orator este, după cei cu adevă rat î nţelepţ i î n

cuvî nt, cel ce cuprinde pe scurt lucrurile prin ştiin ţ a ge-
nerală şi le deosebeşte şi le uneşte ca pe un trup, arăt î n-
du-le de aceeaşi putere, după deosebirea şi unitatea lor.
Acesta este oratorul care demonstrează. Iar cuvî ntă tor
duhovnicesc este cel ce deosebeşte şi uneşte cele cinci î n-
suşiri generale distincte ale lucrurilor , pe care le-a unit
Cuvîntul, întrupîndu-Se, prin cuvîntul cuprinzător , prin-
tr-o anumită calitate a glasului, cuprinzînd , ca fiind cu-
vî ntător , toate. El le arată altora nu numai prin simplul
cuvî nt doveditor ca cei din afară, ci din vederile desco-
perite lui despre lucruri, put î nd să şi lumineze pe alţ ii 205.
Iar filozof adevă rat este cel care, din f ă pturi, cunoaş-
—
te pricina f ă pturilor, sau din cauză f ă pturile, î n temeiul
unirii mai presus de minte şi a credinţei nemijlocite, î n
urma că reia nu numai î nvaţă, ci şi pătimeşte cele dum-
nezeieşti. Sau iarăşi filozof este cu deosebire cel a că rui
minte a ajuns la f ă ptuirea , la vederea şi la petrecerea cea
după Dumnezeu. Dar filozof desă vî rşit este cel a că rui
minte a dobîndit filozofia , sau mai bine zis filotheia mo-
rală , naturală şi teologică , î nvăţînd din cea morală , fap-
tele, din cea naturală , raţiunile, iar din cea teologică , ve-
derea şi exactitatea dogmelor 206.
205. Aici sf î ntul Grigorie Sinaitul foloseşte ideea sf î ntului Maxim
Mă rturisitorul despre cinci aspecte distincte şi unite î n crea ţiune şi re î n -
t ă rite î n unitatea lor î n Hristos : substan ţă , timp , loc , putere , mi şcare. Dar
sf întul Grigorie leag ă aceast ă idee de distinc ţia pe care o face î ntre ora -
torul care demonstreaz ă distinc ţia şi unitatea aspectelor lumii , fa ţă de
cuv î nt ă torul duhovnicesc care tr ă ieş te distinc ţ ia şi unitatea lor î n Hristos.
El contemplă sau vede duhovniceşte ceea ce comunic ă . Cuv î ntarea lui e
cuprinză toare nu prin leg ă tura logic ă î ntre cuvinte , care red ă leg ă tura
ra ţ ional ă î ntre lucruri, ci prin î nsăşi calitatea glasului care se resimte de
experien ţ a unirii cu Hristos şi de unitatea tuturor î n Hristos.
206. Filozof adev ă rat este cel ce nu r ă m î ne numai la f ă pturi , ci se
î nal ţă la cauz ă prin unirea mai presus de minte cu acea cauz ă şi prin
credin ţ a nemijlocit ă , adic ă bazat ă sau verificat ă prin experien ţ a nemij -
locit ă a Celui crezut. Acela e filozof adev ă rat , pentru c ă s - a unit prin
SFINTUL GRIGORIE SINAITUL 147

Sau iarăşi cuvî ntător dumnezeiesc î n cele dumne-

zeieşti este cel ce deosebeşte cele ce sî nt î n chip existent
(cele necreate) de cele ce simplu sî nt (cele create) şi de
cele ce nu sînt şi arată raţiunile celor dint îi din raţiunile
celor din urmă. Şi din raţiunile acestora vede raţiunile
acelora prin insuflarea dumnezeiască ; iar lumea cunos -
cută cu mintea şi nevă zută, o cunoaşte din cea supusă
simţ urilor şi vă zută , precum cea supusă simţ urilor şi vă-
zut ă din cea nevă zută şi nesupusă simţ urilor, asem ănî n-
du-le între ele, pe cea vă zută ca chip al celei nevă zute şi
pe cea nevă zută ca arhetip al celei vă zute. Alăturatu-s-au,
zice chipurile celor f ă ră chip şi formele celor f ă ră for-
ma* 207. Căci prin aceea se cunoaşte duhovniceşte aceasta
şi prin aceasta aceea , şi fiecare din ele poate fi vă zută
limpede î n cealaltă şi se poate exprima prin cuvî ntul ade-
vă rului. Nu e trebuinţă de a da chip cunoştinţei adevă-
rului, care luminează ca soarele, prin cuvinte mai depă r-
tate sau alegorice, şi raţiunile adevărului amî ndurora pot
experien ţă cu Persoana din Care izvorăşte toat ă î n ţ elepciunea , dar Care
e mai presus de orice î n ţ elegere. El nu e numai înv ăţ at de altcineva des*
pre cele dumnezeieş ti, ci le şi p ă timeş te prin experien ţă , adic ă i se impun
ca realitate neprodus ă sau neinventat ă de el. Filozof adev ă rat este cel
ce a dob î ndit î n ţ elepciunea atît î n fapte , c î t şi î n contemplare ş i î n vie -
ţ uire. C î nd îi lipseş te ceva din acestea nu e filozof adev ă rat, c ă ci n - are
î n ţ elepciunea î ntreag ă , sau î n ţelepciunea lui nu se î ntregeş te din toate
modurile de activitate . Filozof adev ă rat e mai degrab ă un filoteu, adic ă
un iubitor de Dumnezeu, c ă ci î nţ elepciunea pe care o iubeş te el este î n ţ e -
-
lepciunea nesflr şi't ă , vie şi de via ţă d ăt ă toare, ipostasiat ă î ntreag ă î n Per
.
soana supremă a Cuv î ntului lui Dumnezeu De aceea iubirea de în ţ elep
ciune ( filo -sofia ) adev ă rat ă este numit ă mai degrab ă filo -teia ( iubire de
-
Dumnezeu .
207. Cele cu chipuri pot fi mijloace prin care se pot cunoa ş te ca
arhetipuri cele f ă r ă chip. Că ci î n cele f ă ră chip s î nt date poten ţial chipu -
rile celor create. De aceea privind la cele cu chipuri trebuie s ă str ă batem
î n ele p î n ă la ceea ce e î n ele dincolo de chip , ca fundament al chipului,
î n chipul unei persoane trebuie s ă tr ă im ceea ce e mai presus de chip î n
.
ea , dar are virtualitatea chipului ei Numai a ş a putem urca p î n ă la Cel
care e dincolo de nechipul legat organic de chipul persoanei create.
148 T1LOCALIA

fi dovedite şi lă murite î n modul cel mai clar prin ştiinţă

şi putere duhovnicească , î ntrucî t una din aceste lumi ne
este pedagog, iar cealaltă , casă veşnică , dumnezeiască , de-
venită pentru noi vă dită 208.
Iar filozof dumnezeiesc este cel ce s-a unit prin fapte
şi vedere nemijlocit cu Dumnezeu , ajungî nd şi numin-
du-se prieten al Lui, ca unul ce iubeşte î n ţ elepciunea pri-
mă , f ăcă toare şi adevă rată , mai mult decî t orice altă prie-
tenie, î nţelepciune şi cunoştin ţă 209. Iar filolog (iubitor de
cuvî nt) şi filozof propriu-zis ( chiar dacă pă rerea obştească ,
furî nd numele filozofiei a uitat aceasta, cum zice marele
Grigorie) e cel ce iubeşte şi cercetează î nţ elepciunea de
aici a zidirii lui Dumnezeu , ca ultimul ei ecou , dar nu se
î ndeletniceşte cu aceast ă filozofie cu mî ndrie, pentru lau-
da şi slava omenească, ca să nu fie iubitor de cele mate-
riale, ci e un iubitor al î nţelepciunii lui Dumnezeu , ară-
tată î n natură şi î n mişcarea ei.
Iar că rturar este cel ce a î nvăţat cele ale împă răţiei
lui Dumnezeu , adică tot cel ce prin faptă se î ndeletniceşte
cu vederea (contemplarea) lui Dumnezeu şi stă ruieşte î n
linişte (isihie). Acesta scoate din vistieria inimii sale noi
şi vechi (Matei XIII, 52 ) , adică î nvăţături evanghelice şi
prooroceşti, sau din Noul şi Vechiul Testament , fie lu-
208. Fundamentul nostru transcendent , care poart ă î n sine, f ă r ă chip,
chipul nostru , este totodat ă ultima şi cea mai intim ă cas ă î n care vom
.
ajunge î n via ţ a viitoare E casa noastr ă cea mai intim ă , vatra noastr ă Ea .
e numit ă cas ă pentru c ă ne este locul de pornire cel dint î i şi locul din
urm ă şi veş nic şi î n ea ne sim ţim ca acasă, mai acasă ca oriunde, av î nd
toat ă c ă ldura ş i familiaritatea celei mai proprii case a noastre Ea are o.
c ă ldur ă familiar ă , pentru c ă aceast ă cas ă este Persoana supremă unde
avem ob î rşia noastr ă şi iubirea deplin ă. Ea e Dumnezeu - Cuv î ntul.
209. A iubi î n ţ elepciunea î nseamn ă a iubi pe Dumnezeu , î n ţ elepciu -
nea cu fa ţă de Persoan ă, î n ţelepciunea ipostasiat ă , sau ipostatic ă . Numai o
Persoan ă are î n ea concentrat ă î n ţ elepciunea nesf î rşit ă , vie şi activ ă , iubi -
toare şi binef ă c ă toare . Numai o astfel de î n ţ elepciune o po ţ i iubi ca pe
un prieten, pentru c ă şi ea te iubeşte ca prieten . Prietenia ei dep ăşe ş te
orice prietenie, dar şi prietenia noastr ă fa ţă de ea . Din ea izvorăş te toat ă
î n ţ elepciunea şi prietenia noastr ă.
SFtNTUL GRIGORIE S 1NAITIJL 149

cruri de î nvăţă tură şi lucruri de f ă ptuire, fie î nvăţă turi

ale Legii şi învăţă turi apostolice. Că ci acestea sî nt tai-
nele cele noi şi vechi, pe care că rturarul f ă ptuitor le scoate
la iveală , î nvăţî ndu-se vieţ uirea cea plăcut ă lui Dumne-
zeu. Că rturar este tot cel ce se î ndeletniceşte cu lucrarea ,
cel ce se ocupă î ncă trupeşte cu faptele. Iar cuvî ntător
dumnezeiesc e tot cel ce se î ndeletniceşte cu cunoaşterea
firii , care stă î n mijlocul cunoştinţ elor şi al ra ţ iunilor lu-
crurilor şi dovedeşte toate î n Duh prin puterea deosebi-
toare a raţiunii . In sf î rşit, filozof adevărat este cel ce are
î n sine nemijlocit şi î ntru cunoştin ţă unirea cea mai pre-
sus de fire cu Dumnezeu 210.
128. Cei ce scriu şi grăiesc f ă ră Duh , voind să zideas-
că Biserica , sî nt sufleteşti, cum zice undeva dumnezeies-
cul apostol, neavî nd Duh (Iuda 19) . Unii ca aceştia s î nt
supuşi blestemului care zice : « Vai celor cuminţ i î n ochii
lor şi î nvăţ aţ i î naintea lor » (Isaia V, 21). Căci «grăiesc de
la ei şi nu Duhul lui Dumnezeu este cel ce gră ieşte î n ei »,
după cuvî ntul Domnului (Matei X , 20). Cei ce vorbesc
din g î ndurile lor , î nainte de a le curăţ i, au fost amăgiţ i de
210. î n ultimele r î nduri se face o grada ţ ie î ntre c ă rturar , cuv î nt ă tor
ş i filozof dumnezeiesc. E grada ţ ia obi ş nuit ă a vie ţ ii duhovniceş ti : f ă ptui -
torul , cunosc ă torul ra ţ iunilor dumnezeieş ti din natur ă şi cel ce se uneş te
nemijlocit şi mai presus de fire cu Dumnezeu . La cunoaş terea real ă a ra -
ţ iunilor dumnezeie ş ti ale naturii nu se poate ajunge î nainte de cur ăţ irea
prin fapte, c ă ci omul p ă tima ş nu vede ra ţ iunile dumnezeie ş ti de loc, sau
le str î mb ă cu patim ă ; iar la unirea nemijlocit ă cu Dumnezeu nu se poate
ajunge f ă r ă cur ăţ irea prin fapte şi f ă r ă cunoa ş terea distinct ă a ra ţ iunilor
Lui din f ă pturi .
« Că rturar » poate î nsemna aici ş i scriitor ( ypct ufj.a T = uc ) . Acesta scrie
(

legile de baz ă ale vie ţ ii duhovniceş ti î n sine prin fapte. Cuv î nt ă torul sau
cunosc ă torul ra ţ iunilor din lume le ia pe acestea la cunoş tin ţă ş i le co -
munic ă şi altora . Iar iubitorul de î n ţ elepciune ( filozoful ) se ridic ă peste
aceste dou ă trepte la unirea cu Dumnezeu cel personal , izvorul legilor
vie ţ ii duhovnice ş ti ş i al ra ţ iunilor -cuvinte ale lumii , prin care ne provoac ă
s ă -L cuget ă m ş i s ă r ă spundem cuget ă rii ş i cuvintelor ce ni le adresează ,
dezvolt î ndu - ne ca fiin ţ e drept - cuget ă toare ş i responsabil- cuv î nt ă toare , dez -
volt î ndu - ne î n acord cu El .
150 FILOCAL1A

duhul pă rerii de sine. Despre aceştia zice proverbul : « Am

vă zut om socotindu-se î n sine că este î n ţelept , î nsă mai
multă nă dejde are nebunul decît acesta » (Pilde XXVI , 12).
Iar î nţelepciunea ne spune : « Nu fiţi î n ţ elepţi î ntru
voi î nşivă » (Pilde III, 7). Dar şi dumnezeiescul apostol, cel
plin de Duhul , mă rturiseşte zicî nd : « Nu sî ntem destoi-
nici de la noi, ci destoinicia noastră e de la Dumnezeu »
(2 Cor. III, 5), sau : « Ci grăind ca de la Dumnezeu , î nain-
tea lui Dumnezeu , î ntru Hristos» ( 2 Cor. II, 17 ). Iar cu-
vintele acelora sî nt neplăcute şi neluminate. Căci nu gră-
iesc î mpă rtăşindu-se din izvorul viu al Duhului, ci din-
tr-o inimă asemenea unei bălţi puturoase, î n care se hră-
nesc lipitorile, şerpii şi broaştele poftelor , î nfumurării
şi neî nfr î n ă rii. Apa cunoştinţei lor este tulbure şi ră u mi-
rositoare şi stătută. Cei ce beau din ea se î mbolnăvesc, se
umplu de greaţă şi varsă.
129. « Noi sî ntem trupul lui Hristos şi mădulare (fie-
care) în parte», zice dumnezeiescul apostol (1 Cor. XII, 27).
Sau iarăşi : « Un trup şi un duh sî nteţi, precum aţi
—
fost şi chemaţi» (Efes. IV, 4 5). Deci precum trupul f ără
duh este mort şi nesimţitor (Iacob II , 25) , aşa cel omor î t
de patimi, prin nesocotirea poruncilor după Botez , se face
nelucră tor şi neluminat de Duhul Sf î nt şi de harul lui
Hristos. El are Duhul prin credin ţă şi naştere din nou ,
dar e nelucrător şi î n nemişcare din pricina mor ţii sufle-
teşti. Că ci sufletul fiind unul, iar mădularele trupului
multe, el le ţ ine, le face vii şi le mişcă pe toate cele î n
stare de viaţă. Dar pe cele secate din vreo neputinţă î n-
t mplă toare, le poartă î n sine ca moarte şi nemişcate , dar
â
ră mî n f ă ră viaţă şi nesimţ itoare 211 . Tot aşa Duhul lui
211. Se d ă o explica ţ ie faptului c ă deşi harul Botezului r ă m î ne î n
cel botezat , m ă dularele lui sufleteşti şi trupeş ti pot fi nelucr ă toare î n î n -
ţ eles duhovnicesc , c ăci nu -şi î nsu ş esc î n l ă untrul lor şi nu fructific ă puterea
harului. Explica ţia se foloseş te de modul î n care sufletul r ă m î ne î n m ă -
dularele trupului şi î ntr - un fel î l ţine pe acesta î n via ţ a cea una a trupu -
lui , dar din pricina vreunei boli , care le face incapabile s ă primeasc ă via ţ a
sufletului , r ă m î n î n ele î nsele moarte şi nelucr ă toare.
SF 1NTUL GRIGORIE SINA1TUL 151

Hristos este î ntreg î n chip neamestecat î n toate mă dula-

rele lui Hristos, ţinî nd î n lucrare şi f ăcî nd vii mă dularele
care se pot î mpă rtăşi de viaţă ; dar şi pe cele neputin-
cioase să se î mpă rtăşească de viaţă le ţine cu iubire de oa-
meni ca pe ale sale. De aceea , orice credincios se î mpă rtă-
şeşte prin credin ţă de î nfierea în Duh, dar se poate face
nelucrător şi neluminat , prin nepurtare de grijă şi necre-
din ţă , lipsindu-se de lumina şi viaţ a lui Iisus. Deci orice
credincios este mă dular al lui Hristos şi are Duhul lui
Hristos, dar poate fi nelucră tor , nemişcat şi neî nstare să
se î mpă rtăşească de har 212.
130. Sî nt opt vederi generale. Cea dint î i zicem că
este cea privitoare la Dumnezeu , Cel f ără formă , f ără de
î nceput , necreat , pricinuitor al tuturor , Dumnezeirea cea
î ntreit-una şi mai presus de fiinţă ; a doua e cea privi-
toare la lumea puterilor cereşti ; a treia se î ndreaptă spre
alcă tuirea lucrurilor ; a patra spre cobor î rea din icono-
mie a Cuvî ntului ; a cincea se î ndreaptă spre î nvierea cea
de obşte ; a şasea spre î nfricoşă toarea a doua venire a
lui Hristos ; a şaptea spre chinurile veşnice ; a opta spre
î mpă răţia cerurilor. Cele patru dint îi sî nt ale celor tre-
cute şi î mplinite. Iar celelalte patru , ale celor viitoare şi
î ncă neară tate. Acestea se văd î ntr-o lumină î ndepă rtată
şi se află î n cei ce au dobî ndit prin har multă curăţie a
minţ ii . Iar cel ce se apropie de ele f ă ră lumină , să ştie că
va plăsmui năluciri şi nu vederi, î nşelat de duhul n ăluci-
rii şi nălucind prin acela.
131. E de trebuinţă să vorbim , după putere, şi des-
pre amă gire, care este multora o cursă foarte viclean ă
şi n ăscocitoare, greu de cunoscut şi de pătruns. Amăgirea ,
212. Aici se precizeaz ă sensul mi ş c ă rii pozitive de care vorbeş te
a ş a de insistent sf î ntul Maxim M ă rturisitorul , ca drum al f ă pturii spre
des ă v î r ş irea î n Dumnezeu . Mi ş carea aceasta e insuflat ă de Duhul lui Dum -
nezeu. Ea e semnul vie ţ ii adev ă rate. Mi şcarea natural ă e numai baza şi
precondi ţ ia acestei mi ş c ă ri î nt ă rite şi î ndrumate prin Duhul.
152 F 1 L0 CALIA

zice, se arată , sau mai bine zis vine asupra omului î n două
feluri : prin nălucire şi prin luare î n stă pî nire, deşi îşi
are un singur î nceput şi o singură pricină : mî ndria. Cea
dint î i este î nceput celei de a doua. Iar cea de a doua este
î nceput celei de a treia , prin ieşirea din min ţ i. Căci î nce-
putul vederii prin nălucire este pă rerea de sine, care face
să fie î nchipuit Dumnezeu ca o anumită formă. Din
aceasta urmează amă girea prin nălucire spre î nşelare ;
iar din aceasta se naşte hula. Deodat ă cu aceasta , amă gi-
rea prin nălucire naşte frica de arătă ri ciudate î n vreme
de veghe şi î n somn, pe care o numesc unii spaimă şi tre-
murare a sufletelor. Deci mî ndriei îi urmează amăgirea ;
am ăgirii, hulirea ; hulirii, frica ; fricii, tremurarea ; iar
tremură rii, ieşirea din min ţi ( nebunia ) 213.
Felul acesta al amă girii prin nălucire este cel dint î i.
Iar al doilea , cel prin lucrare, este acesta : el îşi are î nce-
putul î n iubirea de plă cere, născută din pofta , zice-se, fi-
rească. Din plăcere se naşte desfr î narea necurăţ iilor ne-
grăite. Iar aceasta , aprinzî nd toată firea şi tulbur î nd cu-
getarea prin î mpreunarea cu chipurile celor dorite, scoate
mintea din sine, f ă cî nd-o prin beţ ia lucră rii arză toare să
aiureze şi să facă proorocii mincinoase, susţ in î nd că s-a
î mpă rtăşit de vederile unor sfinţ i şi de cuvintele acelora ,
ca şi cî nd acestea s-ar descoperi printr-o minte care e
beată pî nă la săturare de patimă şi şi-a schimbat felul de
a fi, î ndră cindu-se. Pe unii ca aceştia ducî ndu-i de nas cei
din lume, prin î nşelăciunea amăgirii, î i numesc «suflete »
(spirite ?). Ei şed pe lingă mormintele unor sfinţ i şi se
socotesc insuflaţi şi mişcaţ i de ei şi siliţ i să vestească oa-
menilor cele privitoare la ei. Dar trebue să-i numim mai
degrabă î ndrăciţ i şi ră tăciţ i şi robiţ i amăgirii, şi nu proo-
213. Aceş tia s î nt un fel de precursori ai spiritismului de azi . Totul
provine din m î ndria omului c ă poate cunoa ş te nepurificat şi f ă r ă smerenie
tainele lui Dumnezeu şi ale vie ţ ii viitoare , d î nd chip celor ce nu au chip .
La î nceput le d ă chip cu voia , pe urmă asemenea chipuri li se impun f ă r ă
.
voie , ca nişte halucina ţ ii
SFINTUL GRIGORIE SINAITUL 153

roci şi prevestitori ale celor prezente şi viitoare. Căci î n-

suşi dracul desfr î nă rii, î ntunecî nd cugetarea lor prin vă-
paia voluptăţii, îi scoate din minţ i , nălucindu-le pe anu-
miţ i sfinţ i şi convorbiri cu ei şi ară t î ndu-le vederi. Uneori
î nşişi dracii li se arată ca să-i tulbure, î nfricoşî ndu-i. Că ci
leg î ndu-i la jugul lui Veliar , se gră beşte să-i î mpingă spre
aiureală , ca să-i aibă predaţ i lui pî n ă la moarte şi să-i
trimită la osî nda veşnică 2U .
132. Trebuie ştiut că amăgirea are trei pricini de
obşte prin care vine asupra oamenilor : m î ndria , pizma
dracilor şi î ngă duin ţ a povăţ uitoare (a lui Dumnezeu ). Iar
pricinile primelor sî nt : m î ndria , uşur ă tatea, pizma , spori-
rea ; iar a î ngă duinţ ei povăţ uitoare, vieţ uirea păcătoasă.
Amă girea din pizmă şi din pă rerea de sine îşi află grab-
nică tă măduire, mai ales cî nd omul se smereşte. Dar lăsa-
rea pe m î na satanei spre pedeapsă povăţ uitoare din pri-
cina păcatului, adeseori o î ngă duie Dumnezeu pî n ă la
moarte spre curăţire. Uneori îi lasă să fie chinuiţ i spre
m î ntuire chiar şi pe cei f ă ră vină. Dar trebuie ştiut că şi
î nsu şi dracul pă rerii de sine face preziceri î n cei ce nu
sî nt cu luare-aminte la inima lor.
133. Toţ i binecredincioşii se ung preoţ i şi î mpă raţ i
î ntru adevă r prin î nnoire, precum se ungeau şi cei de odi-
nioară prin preî nchipuire. Că ci aceia erau chipuri ale ade-
vă rului nostru , care ne preî nchipuiau nu î n parte, ci toţ i
pe toţ i. Dar î mpă răţ ia şi preoţ ia noastră nu e de acelaşi
chip şi de acelaşi fel cu a acelora , deşi simbolurile s î nt
aceleaşi. Nici nu e la noi deosebit ă firea , harul şi chemarea
la ungere, ca să facă deosebiţ i pe cei unşi, ci noi avem una
şi aceeaşi chemare , credinţă şi î ntipă rire. Ele arată şi des-
copere, după cuvî ntul adevă rului, că trebue să ne facem
214. E de remarcat c ă sfintui Grigorie vede cauza n ă lucirilor cu
voia şi a halucina ţ iilor f ă r ă voie nu numai î n m î ndrie , ci ş i î n î mp ă timirea
trupeasc ă de pl ăceri. C ăci aceasta î mpinge de obiceiu spre a da chip celor
spirituale , neput î ndu -se desprinde de chipuri .
154 FIL0CAL1 A

curaţi, nepătimitori şi cu totul î nchinaţi lui Dumnezeu ,

acum şi î n veacul viitor 215.
134. î n ţelepciunea î i izvorăşte din gură şi î nţelege-
rea din cugetarea inimii (Ps. XLIII, 4) aceluia care face
cunoscut cuvî ntul lui Dumnezeu. Iar aceasta e î nţelepciu-
nea ipostatică a lui Dumnezeu şi Tatăl, care se face cu-
noscută din lucruri, celui ce priveşte raţ iunile lucruri-
lor 216. Acela grăieşte cu gura î nţelepciunii din î n ţelep-
ciune, prin cuvî ntul cel viu şi lucră tor , fiind luminat î n
inimă de puterea î nţelegerii care-1 preface prin Duhul. Ca
urmare, el poate lumina şi pe credincioşii care-1 ascultă
cu î nţelegere 217
135. Amăgirea , marea duşmană a adevă rului , atrage
azi pe oameni spre pierzanie. Ea naşte neştiinţa î ntune-
ricului, care s-a î ntipă rit î n sufletele celor leneşi 218, î n-
străin î ndu-i de Dumnezeu. Aceştia susţin că nu este Dum-
215. Prin î nnoire sf î ntul Grigorie Sinaitul î n ţelege deci Taina Mirun -
gerii. El afirm ă aici preo ţ ia general ă a credincioşilor. Ea e o preo ţie ade -
v ă rat ă nu numai pre î nchipuit ă , simbolic ă , ca î n Vechiul Testament . Şi nu
numai preo ţ ia , ci şi demnitatea î mp ă r ă teasc ă . Şi nu s î nt deosebiri de grade
ca acolo. Prin preo ţ ia aceasta , el î n ţ elege unirea tuturor cu Hristos î n
aceeaşi m ăsur ă , prin rug ăciunea inimii . Aceasta nu face de prisos preo ţ ia
r î nduit ă pentru Liturghia şi pentru Tainele s ă v î r şite î n chip v ă zut , pentru
ca din acestea s ă se hr ă neasc ă cu harul necesar unirii interioare a tuturor
cu Hristos.
216. Ra ţiunile lucrurilor presupun o persoan ă de suprem ă î n ţ elep -
ciune care le cuget ă . Şi nu numai le cuget ă , ci îşi imprim ă g î ndurile sau
cuvintele î n lucrurile create ca nişte pece ţi. Numai o persoan ă îş i imprim ă
pece ţ ile î n lucrurile sale, pun î nd î n ele semnul c ă s î nt ale sale.
217. î n ţ elepciunea dumnezeiasc ă ce gr ă ieş te prin gura celui ce
soarbe din ea este î ns ăş i î n ţ elepciunea ipostatic ă suprem ă , sau Persoana
lui Dumnezeu - Cuv î ntul. De aceea ea este vie şi lucr ă toare şi cuv î ntul ei ,
-
devenit cuv î ntul celui prin care gr ăieş te , este şi el viu ş i lucr ă tor. î n ţ elep
ciunea aceasta ipostatic ă lumineaz ă î n inima celui ce s - a unit cu ea .
218. Leneşi î n î mplinirea poruncilor . Aceş tia s - au î nstr ă inat de Dum -
nezeu şi de aceea s - au î ntunecat. Ei nu mai vor s ă ştie de Dumnezeu ,
tem î ndu -se de pedeapsa ve ş nic ă pe care le- o va pricinui ne î mplinirea
poruncilor.
SF1NTUL GRIGORIE SINA1TUL 155

nezeu , Cel ce ne-a n ăscut pe noi din nou şi ne-a luminat ,

sau îl cred şi îl cunosc numai prin cuvî ntul simplu şi nu
cu lucrarea, sau spun că S-a arătat numai celor de demult ,
nu şi nouă. Ei hulesc credinţa î n Dumnezeu , socotind
mă rturiile Scripturii despre Dumnezeu simplă pă rere şi
tăgă duiesc evlavia ce urmează din cunoştin ţa Lui. Citesc
Scripturile numai trupeşte, ca să nu zic iudaiceşte, şi de
aceea tăgă duiesc î nvierea sufletului , dorind să locuiască
î n chip inconştient î n morminte. Am ă girea aceasta are ca
pricini aceste trei patimi : necredin ţ a , viclenia şi tr î ndă-
via. Acestea se nasc şi se susţin , de altfel, una pe alta.
Căci necredinţa este î nvăţătoarea vicleniei, iar viclenia
e î nsoţitoarea tr î ndă viei. Sau î ntors : tr î ndă via e mama
vicleniei, cum zice Domnul : «Slugă vicleană şi leneşă »
(Matei XXV, 16) ; iar viclenia e mama necredinţei. Iar
cel ce nu crede e şi netemător de Dumnezeu. Şi aceasta
naşte tr î ndă via , maica dispreţ ului, prin care se nesoco-
teşte tot binele şi se să vî rşeşte tot ră ul.
136. Credinţ a adevă rată despre Dumnezeu şi cu-
noştin ţa nemincinoasă despre f ă pturi alcătuiesc ortodoxia
desă vî rşită a dogmelor. De aceea unul ca acesta e dator
să slă vească aşa : «Slavă Ţie, Dumnezeul nostru , slavă
Ţie ; că pentru noi S-a î ntrupat Cuvî ntul, Cel mai presus
de fiin ţă. De aceea mare este taina iconomiei Tale, M î n-
tuitorule al nostru , slavă Ţie !»
137. După marele Maxim sî nt trei feluri neosî ndite
şi nedispreţ uite de cuvinte scrise : cel dint î i e al celor
scrise pentru propria aducere aminte ; al doilea, pentru
folosul altora ; şi al treilea, din ascultare. Pentru prici-
nile acestea s-au alcă tuit cele mai multe scrieri de cei ce
au că utat cu smerenie cuvî ntul . Iar cel ce scrie despre
virtu ţ i pentru a plăcea , pentru a fi vă zut şi pentru a do-
bî ndi slavă , îşi va lua plata sa , neavî nd nici un folos aici
şi nici o răsplat ă î n veacul viitor , ci se va osî ndi ca unul
care a scos la vî nzare pe tarabă cuv î ntul lui Dumnezeu ,
ca să cîştige î n chip viclean plăcerea de la oameni.
 Alte capete ale aceluia şi 219

1. Tot cel botezat î n Hristos e dator să ajungă la

toate vî rstele lui Hristos. Căci a primit dinainte puterea
pentru ele şi poate să le afle şi să şi le î nsuşească prin
porunci 220. Arvuna Duhului este ză mislirea ; simţ irea
;

bucuriei este naşterea ; puterea curăţitoare a focului Du-

hului este botezarea ; vederea luminii dumnezeieşti este
schimbarea la faţă ; omor î rea dinspre toate este răstig-
nirea ; sălăşluirea dragostei dumnezeieşti î n inimă este
î ngroparea ; trezvia de viaţă f ăcătoare a Duhului este î n-
vierea ; extazul şi ră pirea min ţ ii către Dumnezeu sî nt
î n ă lţ area 221. Iar cel ce nu le-a aflat pe acestea , nici nu
le simte, e î ncă prunc şi cu duhul şi cu trupul, chiar dacă
e socotit de toţ i, că runt şi lucrător.
2 . Patimile lui Hristos cuprind omor î rea de viaţă
f ă cătoare pentru cei ce au stră bătut cu pă timirea prin
toate. Şi dacă pătimim î mpreună , vom fi şi slăviţi î mpre-
ună (Rom . VIII, 17). Iar patimile plăcerilor aduc o omo-
219. î n Filocalia greac ă s î nt 7 capete , î n alte manuscrise s î nt numai
5. Ultimele dou ă s î nt î n manuscrisul Ghenoiu spre sf î r şit , î nainte de con -
—
vorbirea cu Maxim Cavsocalivitul ( p. 133 135 ). Tot aş a pare s ă fie î n
manuscrisul Academiei Rom â ne 79 , 3 ş i 17. Noi le d ă m numai pe primele
5 î n ordinea din Filocalia greac ă .
220. Ideea va fi reluat ă de Nicolae Cabasila î n «Via ţ a î n Hristos ».
Iar Grigorie Sinaitul a luat - o de la sf întul Maxim Mă rturisitorul , din « Am -
bigua » . Dar prima temelie a ei este la sf î ntul apostol Pavel ( Efes. IV, 13 ).
221. Etapele vie ţ ii duhovnice ş ti corespund momentelor din via ţ a
M î ntuitorului , care nu s î nt lipsite nici ele de st ă ri lă untrice corespunz ă-
toare. î ngroparea este dragostea de Dumnezeu , pentru c ă î n ea noi admi -
tem să nu mai fim v ă zu ţ i , renun ţî nd total la noi - î nşine pentru Dumnezeu,
î nvierea , ca stare continu ă î n picioare, se arat ă î n trezvie.
SF 1NTVL GR1G0 R1E SINAITVL 157

r î re de moarte f ă cătoare î n cei ce le lucreaz ă pe ele. Pă-

timirea de bună voie a patimilor lui Hristos î nseamn ă
răstignirea răstignirii şi omor î rea omor î rii 222.
3. A pă timi pentru Hristos î nseamnă a ră bda cele ce
ni se î nt î mplă. Că ci celor nevinovaţi pizma le este spre
folos ; iar certarea ni se face povăţ uire a lui Dumnezeu
spre î ntoarcere, deschiz î ndu-ne urechile nouă , celor vino-
vaţi (Isaia IV, 5). De aceea Domnul a f ăgă duit cunună î n
vecii vecilor celor ce rabdă (Iacob I, 12 ). Slavă Ţie, Dum-
nezeul nostru , slavă Ţie, Treime Sf î ntă , pentru toate,
slavă Ţie !

Despre prefacerea cea pătimaşă .

4. Trî ndă via , fiind o patimă greu de biruit , mole-

şeşte trupul. Iar moleşindu-se trupul , se moleşeşte î m-
preună cu el şi sufletul. Slă bă nogindu-se am î ndouă , pre-
face amestecarea sucurilor trupului prin î mpătimirea de
plăceri. Iar î mpătimirea de plăceri st î rneşte pofta ; pofta
naşte arderea ; arderea produce răscolirea ; răscolirea
mişcă amintirea ; amintirea produce nălucirea ; nălucirea
aduce momeala ; momeala, î nsoţirea (cu gî ndul) ; î nsoţ i-

-
222. Cel ce voieş te s ă ajung ă la totala omor î re a patimilor, pentru
care primeş te puterea din patimile Domnului , trebuie mai î nt îi s ă fi î naintat
treptat î n p ă timire, sau î n omor î rea patimilor. S î nt de remarcat aici dou ă
î n ţ elesuri ale patimilor : patimi de pl ă cere care omoar ă fiin ţ a noastr ă ş i
patimi de durere care omoar ă patimile de plăcere şi duc fiin ţ a noastr ă la
via ţ a adevă rat ă. Patimile de pl ă cere sau omor î toare ale fiin ţ ei se omoar ă
prin patimile de durere sau pricinuitoare ale adev ă ratei vie ţi. î n î n ţ elesul
acesta exist ă o omor î re f ă c ă toare de moarte , produsă de patimile de pl ă -
cere, şi o omor î re f ă c ă toare de via ţă , pricinuit ă de patimile de durere.
Astfel î nsu şirea de bun ă voie a patimilor de durere ale lui Hristos ne
pricinuiesc o r ăstignire a ră stignirii şi o omor î re a omor î rii produs ă de
patimile de pl ă cere. Totul e luat din sf î ntul Maxim M ă rturisitorul , a c ă rui
puternic ă influien ţă asupra lui Grigorie Sinaitul se vede ş i din faptul c ă
e î mpreună cu Sc ă rarul singurul citat de acesta î n capetele 137 dup ă
acrostih.
158 FIL0CAL1A

rea dă loc la î ncuviin ţare ; iar î ncuviinţarea să vî rşeşte

fapta , fie pe cea prin trup, fie pe cea prin atingerile de
multe feluri. Şi astfel omul biruit cade 223 .

Despre prefacerea cea bună .

5. Ră bdarea î n tot lucrul naşte bă rbăţ ia ; bă rbăţia ,

hotă rî re ; hotă r î rea , stă ruinţa ; stă ruinţ a , prelungirea lu
crului sau adă ugirea lui ; prelungirea potoleşte neî nfrî-
-
narea trupului şi domoleşte î mpătimirea poftei de plă-
cere. Iar pofta trezeşte acum dorul ; dorul, dragostea ;
dragostea, rî vna ; r î vna, căldura ; căldura, mişcarea la
lucru ; mişcarea, sî rguinţ a ; sî rguinţa, rugăciunea ; rugă -
ciunea, liniştirea ; liniştirea naşte vederea ; vederea, cu-
noştinţa ; cunoştin ţa , pătrunderea tainelor ; şi sf î rşitul
tainelor e cunoaşterea lui Dumnezeu (teologia). Iar rodul
cunoaşterii lui Dumnezeu este dragostea desăvî rşită ; al
dragostei, smerenia ; al smereniei, nepătimirea ; al nepă-
timirii, vederea î nainte, proorocia şi preştiinţa. Dar î ncă
nu are cineva de aici virtuţile desăvîrşite, nici nu micşo-
rează dintr-odată păcatul. Ci sporind pe î ncetul virtutea,
ajunge şi pă catul cite puţ in la nefiinţă 224.

223. Se cunoş teau de mai demult cele patru momente care duc la
p ă cat : momeala unui g î nd , î nso ţ irea î n g î nd cu ea ( dialogul ), consim ţirea
la fapt ă , fapta î ns ăşi. Grigorie Sinaitul î nf ăţ işeaz ă şi multe momente ante -
cedente ale momelii .
224. Celelalte dou ă capete care urmează î n Filocalia greac ă nu ie
d ă m î n. traducere rom â neasc ă pentru motivele ar ă tate î n Introducere.
 A aceluiaşi :
învăţătură cu de-amănuntul despre liniş-
tire şi rugăciune, despre semnele harului
şi ale amăgirii ; apoi despre deosebirea
dintre căldură şi lucrare ; şi că f ă ră povă-
ţuitor uşor vine amăgirea. (Capete 10 î n
Filocalia greacă ; aci 14).

1. Ar trebui să spunem , cinstite Longhin , după ma-

rele î nvăţător , că nici nu avem nevoie de ajutorul Scrip-
turilor (1 Tes. IV , 4) , sau de al celorlalţ i pă rin ţ i, ci sî ntem
î nvăţaţ i de Dumnezeu. «Căci vor fi, zice, toţ i î nvăţaţ i de
Dumnezeu » (Isaia LIV , 13 ; Ioan VII, 45). Sî ntem î nvă-
ţ aţ i astfel , î ncît să cunoaştem de la El cele de folos. Şi nu
numai noi , ci şi fiecare dintre credincioşi , ca unii ce pur-
t ăm scrisă î n tablele inimilor noastre legea Duhului
( 2 Cor. III , 3) cea sf î ntă şi ne-am î nvrednicit să grăim
nemijlocit şi neobişnuit , asemenea heruvimilor , cu Iisus,
prin rugăciunea curată . Dar fiindcă sî ntem prunci î n vre-
mea naşterii noastre din nou, necunoscî nd nici harul şi
nevă zî nd nici î nnoirea noastră , ba neştiind nici mărimea
covî rşitoare a cinstii şi a slavei de care ne-am î mpărtăşit ,
şi fiindcă sî ntem datori să creştem prin porunci sufleteşte
şi duhovniceşte şi să vedem cu mintea ceea ce am primit ,
că dem mulţi, prin lipsa de grijă şi prin deprinderea cea
prea pă timaşe, î n nesimţ ire şi î ntuneric 225. Aşa î ncî t nu
225. Sf î ntul Grigorie Sinaitul afirm ă şi el trebuin ţ a ca dup ă o oare-
care dep ăşire a st ă rii de pruncie de la Botez, credincioşii s ă simt ă harul
ş i î nnoirea lor ca efect ai harului. EI se î nşir ă prin aceasta pe linia Iui
Macarie, Marcu Ascetul , Diadoch , Simeon Noul Teolog. Aceasta nu e o
160 FILOCALIA

mai cunoaştem nici măcar de mai este Dumnezeu , nici

cine sî ntem , nici ce am ajuns, după ce am fost f ăcu ţ i fii
ai lui Dumnezeu şi fii ai luminii , copii şi mă dulare ale lui
Hristos. Chiar dacă ne boteză m ca bă rbaţ i , dar ne simţ im
botezaţ i numai î n apă , nu şi î n Duh . Şi deşi ne î nnoim î n
Duh , o credem aceasta numai prin credinţa simplă cea
moartă şi nu prin cea lucră toare ; şi o credem numai cu
î ndoială. Astfel fiind cu totul trupuri, vieţ uim şi umblă m
trupeşte. Şi chiar dacă ne pocă im , cunoaştem şi î mplinim
poruncile numai trupeşte, nu şi duhovniceşte. Iar dacă
după multe osteneli, harul î nvredniceşte pe unii să li se
arate cu iubire de oameni, îl socotim î nşelăciune. Iar dacă
auzim despre el că lucrează î n alţ ii , din pricina pizmei îl
socotim amăgire. Şi aşa ră m înem mor ţ i pî n ă la moarte,
nevieţ uind şi nelucr î nd în Hristos.
De aceea, potrivit Scripturii , î n vremea ieşirii, sau
a judecăţ ii, se va lua de la noi şi ceea ce avem , din pri-
cina necredin ţei şi a deznă dejdii ( Matei XXV , 29). Nu î n-
î n ţ elegem că fiii trebuie să fie cu Tatăl, dumnezei din
Dumnezeu şi duhovniceşti din Duh. Căci .«ceea ce este
n ăscut din Duh , duh este» (Ioan III, 6). Dar noi sî ntem
trupuri, deşi ne-am f ă cut credincioşi şi cereşti ; de aceea
Duhul lui Dumnezeu nu ră m î ne î ntru noi ( Facere VII , 3).
De aceea a lăsat Domnul să se î nmulţ ească nenorocirile,
robirile şi mă celurile, ca, poate prin ele, să î ndrepte , sau
să taie, sau să t ămă duiască , ca prin nişte leacuri mai
puternice.
2 . î nt î i trebuie să se spună , prin cuv î ntul dat de
Dumnezeu celor ce propovă duiesc Evanghelia , cum află
cineva (mai bine zis cum află ceea ce are) , că a primit pe
Hristos prin Botezul î n Duh. Că ci apostolul Pavel zice :
« Oare nu ştiţ i că Hristos Iisus locuieşte î n inimile voas-

î nv ăţă tur ă singular ă a sf î ntului Simeon Noul Teolog , cum au afirmat unii
.
teologi occidentali « Vederea min ţii » , sau « vederea î n ţ eleg ă toare » nu e
numai o simplă deduc ţ ie ra ţional ă , ci o eviden ţă luminoas ă a realit ăţ ii
.
lui Dumnezeu , o sim ţ ire spiritual ă a leg ă turii cu Ei
SF1NTUL GR1GOR1E SINAITUL 161

tre ?» ( 2 Cor. XIII , 15). Pe urmă trebuie să se spun ă cum

î naintează şi cum păstrează ceea ce a aflat . Căci mulţ i au
purtat lupta pî nă ce au aflat ceea ce că utau , şi apoi şi-au
oprit lupta aici. Mai departe nu sporesc şi nu mai au grijă ,
î ndestulî ndu-se numai cu î nceputul pe care l-au aflat. Iar
fiind î mpiedica ţ i şi oprindu-se din drumul lor , îşi î nchi-
puie că umblă î ncă pe calea cea bună , deşi sî nt purtaţi
f ă ră cîştig î n afară de aceasta . Alţ ii ajungî nd la mijlocul
lumin ă rii, şi-au slă bit î naintarea spre ţintă , lenevindu-se
sau î ntorcî ndu-se spre cele dinapoi, printr-o vieţ uire ne-
păsă toare şi f ă cî ndu-se iarăşi începă tori. In sf î rşit, alţii,
ajungî nd la desă vî rşire, cad , prin neluare aminte, din pri-
cina pă rerii de sine, şi se î ntorc spre cele dinapoi şi se
fac deopotrivă cu cei de la mijloc, sau cu cei î ncepă tori
î n lucrare. Că ci î ncepătorii au lucrarea , cei de la mijloc,
luminarea , iar cei desăvî rşiţ i, curăţia sufletului, sau
î nvierea 226

Despre felul cum poate fi aflat ă lucrarea .

3. î n dou ă feluri poate fi aflată lucrarea Duhului,

pe care am primit-o mai î nainte î n chip tainic prin Botez ,
î nt îi, cum zice sf î ntul Marcu , darul se descoperă , vorbind
î n general, prin lucrarea poruncilor , cu multă osteneală ,
şi cu vremea 227. Cu cî t lucră m mai mult poruncile, cu
226. Pe c î nd Dionisie Areopagitul socote şte treapta cea mai de jos
cur ăţ irea , pe a doua luminarea , iar pe a treia , des ă v î r şirea , sf î ntul Grigorie
Sinaitul pune aici cur ăţirea pe treapta des ă v î r şirii , iar pe treapta cea mai
de jos pune lucrarea. Lucrarea aceasta e f ă ptuirea prin care se curăţ esc
p ăcatele şi se dobî ndesc virtu ţile. Luminarea e una cu contemplarea ra ţiu -
rilor dumnezeieş ti din f ăpturi. Iar cur ăţirea de pe treapta cea mai î nalt ă
este nepă timirea dobî ndit ă , care e una cu unirea cu Dumnezeu . Dar î n
cap. urm ă tor sf î ntul Grigorie Sinaitul prezint ă lucrarea ca av î nd un con -
ţinut cu mult mai bogat. Ea e deja î n î ncep ători un foc al veseliei şi o
lumin ă bine mirositoare.
227. Sf î ntul Marcu Ascetul , Despre Botez , Filoc. rom. I , p. 274 şi
urm .

11 Filoc aii a
162 FIL0CAL1A

at ît darul îşi face mai luminoase razele sale î n noi. Apoi,

se arată prin chemarea neî ncetată şi cu conştiin ţă a Dom-
nului Iisus , adică prin pomenirea lui Dumnezeu , î ntru
ascultare. Prin vieţ uirea cea dinţii se arată mai cu î nt î r-
ziere ; prin cea de a doua, mai cur î nd. E aşa cum află
cineva aurul , dacă-1 caută să pî nd pă m î ntul cu osteneală
şi cu stă ruin ţă. Dacă voim deci să află m şi să cunoaştem
adevă rul f ă ră amăgire, să că ută m să avem numai lucra-
rea din inimă cu totul f ără chip şi f ă ră formă şi să nu
oglindim î n noi, prin nălucire, nici o formă şi nici un
chip socotite ale sfinţ ilor , nici să privim lumini (căci amă-
girea obişnuieşte mai ales la î nceput să î nşele mintea celor
necercaţi cu asemenea năluciri mincinoase). Ci să ne sî r-
guim să avem î n inimă numai lucrarea rugăciunii, care
î ncălzeşte mintea şi o veseleşte şi aprinde sufletul spre
dragostea negrăită a lui Dumnezeu şi a oamenilor. De
aceea ră m î ne cum este dacă rugă ciunea este la î ncepă-
tori, lucrarea î nţelegă toare pururea î n mişcare a Sf î ntu-
lui Duh , născî ndu-se din rugăciune, smerenie şi nu pu-
ţ ină zdrobire de inimă , răsă rind la î nceput din inimă
ca un foc al veseliei , iar la sf î rşit ca o lumină bine
mirositoare 228.
4. Iar la cei ce caută lumina cu adevă rat şi nu ase-
menea celor ce o ispitesc numai, potrivit cu aceeaşi î n ţe-
lepciune care zice că « e aflată de cei ce nu o ispitesc pe
ea » (î n ţel. Sir. I, 2 ) , semnele î nceputului sî nt acestea : î n
unii se arată ca o lumină ce răsare ; î n alţ ii ca veselie
plin ă de cutremur ; î n alţ ii iarăşi ca bucurie ; iar în alţ ii ,
ca bucurie amestecat ă cu frică ; î n alţii ca un cutremur
şi bucurie ; uneori, la alţii, ca lacrimi şi frică . Fiindcă
228. Sf î ntul Grigorie Sinaitul, ca ş i al ţ i p ă rinţi anteriori, uneş te î n
descrierea darurilor dumnezeieş ti , laturi pe cate î n via ţa natural ă nu s î n -
tem obişnui ţi să le vedem î mbinate : lumin ă bine mirositoare. S î nt st ă ri
duhovniceş ti de o complexitate neobişnuit ă. Aceasta se vede şi î n cap.
—
urm ă toare ( 4 5). Dar î nc ă din cap. 3 a î nceput s ă se fac ă trecerea de la
descrierea st ă rii duhovniceşti a î ncepătorilor , la descrierea st ă rii celor
ajunşi pe treptele superioare.
SF 1NTUL GRIG0 R1E SINAITVL 163

sufletul se bucură de cercetarea şi de mila lui Dumnezeu ,

dar se teme şi tremură de venirea Lui, ca un vinovat de
păcate multe. Altora li se iveşte la î nceput o zdrobire ne-
grăită a inimii şi o durere nespusă a sufletului, care su-
feră dureri ca o femeie ce naşte, cum zice Scriptura
(Apoc. XII, 2 ). Căci «Cuvî ntul viu şi lucră tor », adică Iisus,
«stră bate, cum zice apostolul, pî nă la despăr ţ itura sufle-
tului şi a trupului, a î ncheieturilor şi a măduvei»
(Evr. III, 12 ), ca să topească cu putere ceea ce e patimă,
din toate pă rţile sufletului şi ale trupului. î n alţ ii se arată
ca o iubire şi ca o pace faţă de toţi. î n alţii ca o veselie, pe
care adeseori părinţii Bisericii o numesc săltare , fiind o
putere a Duhului şi o mişcare a inimii vii. Aceasta e nu-
mită şi tresă rire şi suspin al Duhului ce se roagă pentru
noi î n chip negrăit lui Dumnezeu (Rom. VIII , 26). Isaia
a numit aceasta sarcina a drept ăţ ii dumnezeie şti
(Isaia XLV, 8), iar marele Efrem, stră pu7igere . Domnul
a numit-o izvor de viaţă săltînd spre viaţă veşnică
(Ioan IV , 14) , (iar prin apă a înţ eles Duhul) , ce salt ă î n
inimă şi fierbe cu mare putere.
5. Trebuie să se ştie că săltarea sau veselia e de două
feluri : cea liniştită , care e numită tresă rire şi suspin şi
rugă ciune a Duhului, şi cea mare, care e numită şi săltare
şi să ritură , sau salt , care e un zbor î ntins al inimii spre
vă zduhul dumnezeiesc. Că ci sufletul, întraripat cu dra-
goste de Duhul dumnezeiesc şi eliberat de legă turile pa-
timilor , î ncearcă să zboare spre cele de sus î ncă î nainte
de ieşire, dorind să se despartă de povară. Această stare
e numită şi zguduire şi fierbere a Duhului, şi tulburare,
după cuvî ntul : «Iisus S-a tulburat î n Duh , zguduit cu
putere şi a zis : unde l-a ţ i pus ?» (Ioan XI, 34). Deose-
birea î ntre săltarea mare şi mică o arată dumnezeiescul
David zicî nd : «Munţ ii saltă ca berbecii, iar dealurile ca
mieii » (Ps. CXIII, 4). El vorbeşte despre cei desă vî rşiţ i
şi despre cei î ncepători, căci ar fi fost nepotrivit să spună
despre mun ţ i şi dealuri că saltă , aceştia fiind f ă ră viaţă.
164 F 1L0 CALIA

6. Dar trebuie să se ştie că frica dumnezeiască nu

are cutremurare, dacă prin cutremurare se î nţelege nu
frica din bucurie, ci aceea din mî nie, sau cea a certă rii
povăţ uitoare, ori cea a părăsirii ; ci ea e o veselie cu cu-
tremurare care vine din rugăciunea f ă cută î n focul te-
merii de Dumnezeu. Iar prin frică nu î n ţeleg aici pe cea
cu cutremurarea venită din mî nie sau din osî nda veşnică ,
ci pe aceea a î nţ elepciunii, care se şi numeşte î nceputul
înţelepciunii (Pilde I, 7). Iar frica se î mparte î n trei (deşi
pă rinţii Bisericii au împă r ţit-o î n două ) : cea î ncepă-
toare, cea desăvî rşită şi apoi cea din mî nie, care trebuie
numită şi cutremurare propriu-zisă , sau tulburare, sau
zdrobire.
7. Iar cutremurarea e de multe feluri : una e cea
din m î nie şi alta cea din bucurie ; şi iarăşi una cea din
iuţ ime (cî nd se naşte o fierbere covî rşitoare a sî ngelui î n
jurul inimii, cum zic unii), alta, cea din obişnuinţ a î nve-
chită şi alta cea a pă catului şi a rătăcirii ; şi iarăşi alta
cea din blestemul venit prin Cain asupra neamului ome-
nesc. Pe cel ce se nevoieşte îl ră zboieşte la î nceput cutre-
murarea din bucurie şi cea din păcat. Dar nu tuturor li
se î nt î mplă aşa . Semnele acestora sî nt urmă toarele : a ce-
lei dint îi, o veselie cu cutremur şi cu multe lacrimi, cî nd
harul mî ng îie sufletul ; a celei de a doua, o căldură de-
zordonată , o î nfumurare şi o î nvî rtoşare de inimă , care
aprinde sufletul şi mă dularele spre î mpreunare, î ndem-
nî nd la î ncuviinţarea unor fapte de ruşine, prin nălucirea
din lă untru.
8. In orice î ncepător este o lucrare î ndoită , să vî rşin-
du-se î n inimă î n chip î ndoit şi neamestecat : una din har
şi alta din amăgire. Aceasta o mărturiseşte marele Marcu
Pustnicul , zicî nd : «Este o lucrare duhovnicească şi este
o lucrare drăcească , necunoscută de prunc ». Sau iarăşi :
« Este o căldură î ntreit ă a lucră rii, aprinsă î n oameni :
una din har , alta din amăgire sau din păcat şi alta din
prisosul sî ngelui ». Pe aceasta Talasie Africanul a numit-o
SF Î NTUL CR1C0 RE SINAITVL 165

amestecarea sucurilor poate fi potolită şi

(xp î atv) 229 şi ea
adusă la î rnduială prin înfrînarea măsurată.
9. Lucrarea harului este puterea focului Duhului,
care se mişcă î ntru bucuria şi veselia inimii, sprijinind,
î ncălzind şi curăţind sufletul. Ea opreşte g î ndurile pentru
o vreme şi omoară mişcarea poftitoare din trup. Sem-
nele ei şi roadele care arată adevă rul ei sî nt lacrimile,
săltarea, smerenia , î nfr î narea, tăcerea, ră bdarea, ascun-
derea şi toate cele asemenea acestora, prin care cîştigă m
o î ncredinţare neî ndoielnică.
10. Lucrarea amăgirii este aprinderea păcatului,
care î ncălzeşte sufletul cu voluptatea şi trezeşte cu furie
î n mişcarea trupului pofta spre î mpreunare a trupurilor.
Ea este lipsită de orice calitate bună şi de orice rî nduială ,
după sf î ntul Diadoch 230 aducînd o bucurie dobitocească
pă rere de sine, tulburare, veselie josnică nesăturată, spo-
rind pofta spre plăcere. Ea caută materia pentru arderea
plăcerilor avî nd pî ntecele nesăturat î mpreună-lucrător.
Căci de acolo se aprinde şi se î ntinează starea mustului
trupului. Acolo e pricina aprinderii sufletului, pe care
acea lucrare îl trage sprea ea ca, scufund înd pe om î n obiş-
nuinţa şi plăcerea ei, să alunge din el treptat harul 231 şi
să-l facă să preacurvească pe ascuns, î nfierbî nt î nd şi
229. Capete despre dragoste şi infrinare III , 32 ; Filoc. rom. IV, p. 21.
230. Capete morale şi despre cuno ştin ţă , 33 ; Filoc. rom. I , p. 347.
231. î n ms. rom. care cuprind texte mai multe din sf î ntul Grigorie
Sinaitul se continu ă cu urmă toarele patru capete, pe care traduc ă torul
exemplarului prototipic le introduce cu cuvintele « P î n ă aicea ( se afl ă )
î ntru cea greceasc ă. Iar î ntru sloveneasc ă scoatere ( edi ţ ie ) se afl ă şi aceste
cuvinte ». Intre exemplarele care cuprind aceste patru capete î n plus,
amintim numerele 35, 79 din Bibi. Patr. Rom. Le lu ă m din ms. Ghenoiu ,
—
p . 104 107, unde s î nt introduse cu noti ţ a amintit ă . Dar î n cap. 10 din el
se mai adaug ă şi partea care urmeaz ă, î nainte de celelalte 4. Cred c ă a ş a
e şi î n celelalte ms. care le adaugă. Le ad ă ugă m î n Filocalia rom. î ntru -
-
c î t ni se pare c ă î nsuşi titlul acestei scrieri ( î nvăţă tur ă cu de amă nuntul )
include î n el cuprinsul lor , care vorbeşte î n continuare de felurile c ă ldurii
şi de trebuin ţ a unui î nvăţă tor. Pe l î ngă aceea, î n analiza subtil ă cuprinsă
166 f î LOCAL Î A

aprinzî nd mă dularele sale prin î mpă timirea de plă cere.

Dar i se pare că ceea ce mişcă mintea şi o încălzeşte este
harul necunoscut 232 şi nu lucrarea î nfierbî ntată a păca-
tului, sau mai bine zis a amăgirii şi a î mpătimirii de plă-
cere (a dulcii î mpă timiri). Pe aceasta cunoscî nd-o şi sfin-
tui Ioan Scă rarul zice : «Am î ntrebat-o pe aceasta şi a
r ăspuns : eu mi-am cîştigat ajutor aprinderea cea din
afară şi mişcarea poftei naturale , pricinuitoare de î mprăş-
tiere ca să aprindă pe om spre lucrare amăgitoare».
11. Se cade a şti că aprinderea pă catului este î nşe-
lăciune. Iar lucrarea păcatului este din duhul cel iubitor
de plă ceri, care î ncepe să se mişte spre pofta trupului,
prin dulceaţ a bucatelor. Dar Domnul , fiind foc, a arătat
că diavolul este rece nu prin fire, ci prin ră zvrătirea pă-
catului. Căci prin aceasta a pierdut căldura dumnezeiască ,
cea care face pe slugile Sale foc arză tor. Deci pă catul
fiind răceală , din cauza lipsirii de Dumnezeu , iar dracul
fiind după fire foc, aprinde pe om , şi prin umezeala î m-
pă timirii de plă cere ră neşte pofta , f ă cî nd-o să primească
cele ce pricinuiesc plăcerea. Astfel ca urmare a căldurii
pierdute, îşi agoniseşte lucrarea ruşinoasă a î ndulcirii 233.
î n aceste capete, ni se pare c ă putem surprinde m ă iestria sf î ntului Grigorie
Sinaitul.
Cî nd aveau textele greceşti la î ndem î n ă , rom â nii traduceau din ele.
Numai c î nd le lipseau acestea , traduceau şi din slavon ă.
232. De aici vedem c ă cei ce contestau putin ţ a cunoaş terii sau sim -
—
ţirii lucr ă rii harului - puternic afirmat ă de sf intui Simeon Noul Teolog ,
după exemplul sf î ntului Marcu Ascetul şi Diadoh - g ăseau î n contestarea
lor temeiul pentru a confunda c ă ldura dezordonat ă a patimii cu c ă ldura
liniş tit ă şi duhovniceasc ă produs ă de har , pentru c ă dup ă ei lucrarea haru
lui nu poate fi nicie î nd cunoscut ă şi deci deosebit ă de lucrarea p ăcatului.
-
233. Dac ă am redat sensul corect al st î ngacei traduceri rom â neş ti
de odinioar ă , diavolul pierz î nd c ă ldura lui fireasc ă prin despă r ţirea de
Dumnezeu , dar firea lui n ă zuind -o, pentru c ă a avut - o la î nceput î n calitate
de duh creat de Dumnezeu , produce o fals ă c ăldur ă ( o c ă ldur ă neiubi-
toare, egoist ă ) î n sine şi î n cei ispiti ţi , ca s ă scape î ntru c î tva de r ă ceala
.
egoist ă î n care a c ăzut şi s ă poat ă să î nşele pe cei ispitiţ i Avem aici o
SF 1NTUL GR1G0 R1E SINA1TUL 167

12. Sî nt dou ă feluri de ră zboaie î n vremea rugă-

ciunii : al î nşel ă ciunii şi al harului. Am î ndouă se produc
cu voia , nu prin î mpă rtăşire. Precum soarele, strălucind
î n locurile cele murdare, nu se amestecă cu murdă ria şi
nu se vată m ă de ea , ci mai vî rtos le usucă pe acelea şi
alungă murdă ria , aşa nici harul nu se amestecă cu î nşelă-
ciunea , ci ră m î ne curat. Ba mai vî rtos o topeşte pe aceasta.
Dar nu voieşte să o facă pe aceasta să dispară cu totul ,
ca să poată exista î mpreun ă cu harul şi voinţ a noastră şi
să ne facem şi noi cerca ţ i. Că ci voieşte să o depă rteze pe
aceasta treptat prin î mpreună-lucrarea voinţei noastre,
voind să ne nevoim si noi. Pentru că voieşte ca purt î nd ,
după lege, lupta cea bun ă a minţ ii noastre, să putem lua
cununa şi să fim mucenici adevă raţ i, biruind nu pe pă-
gî ni, ci pe satana î nsuşi, care î n tot ceasul aduce î n noi
atacurile sale ca pe nişte aprinderi î nvă păiate 2U . î nfier-
bî nt î nd aceasta cuptorul trupului cu dulceaţa patimilor ,
îşi trimite slugile sale, adică pe draci, oa să ne chinuiască
prin gî nduri şi să ne silească să jertfim idolului poftelor ,
adică momelilor şi să ne lăsă m mintea să se î mpă rtă-
şească de ele. Iar semnele acestei î nşelăciuni se văd cî nd
se pun î n lucrare : î mpietrirea inimii cea lipsită de umi-
linţă , iar î n unii î mpreunată cu lacrimi î ntunecate, î năl-
ţarea semea ţă , îmbuibarea pî ntecelui, multa vorbire, trîn-
interesant ă explicare a coexisten ţ ei r ă celii egoiste şi a c ă ldurii f ă r ă durat ă
şi consisten ţă , a c ă ldurii superficiale, convulsive şi artificiale, a p ă catului ,
a patimii , a ispitirii. E o explicare a amestecului de ferbin ţ eal ă a patimii
şi de plă nuire rece a faptelor ei rele. Pă catul este , pe de o parte, c ă ldur ă ,
pe de alta , un cinism rece. Sf î ntul Grigorie Palama va ap ă ra î n tratatul
doi al celei de a doua triade c ă ldura cea bun ă a rug ăciunii , î mpotriva lui
Varlaam care critica orice ar ă tare a efectelor rug ăciunii î n trup, ridicu -
liz î nd pe isiha ş ti care vorbeau de o astfel de c ă ldur ă .
234. In icoanele bizantine ale mucenicilor se v ă d î n col ţ ul de sus
din dreapta î ngerii a ş tept î nd cu cununa î n min ă ca mucenicii sa suporte
p î n ă la cap ă t cu b ă rbăţie chinurile lor , ca să - i poat ă î ncununa. Aş a vrea
să î ncununeze Dumnezeu şi pe cei ce biruiesc patimile pe care au s ă le
suporte ca niş te al ţi mucenici.
168 F1L0CALIA

dăvia , î nchipuirea de sine şi lauda pentru lucrare, căl-

dura cea f ă ră dulceaţă, î ngreunarea sufletului, moleşirea
mădularelor, dulcea ţa umedă , st î rnirea sălbatică a trupu-
lui, nălucirea chipurilor care î mping spre î mpreunarea
trupurilor. In unii ca aceştia nu este liniş te şi nu le î nflo-
reşte faţa, ci sî nt totdeauna uscaţ i şi arşi de vă paia î mpă-
timirii de plăcere. Descriindu-le pe acestea marele Ma-
carie, după ce le-a înşirat semnele, a spus : « Oţetul se
aseamă n ă vinului la vedere şi rapiţa e asemenea muşta-
rului. Dar gustarea le deosebeşte pe cele două ». Deci fie-
care din ele poate fi î n ţ eleasă şi aflată din semnele mai
sus arătate.
13. C ăldura harului . Căldura harului este focul Du-
hului, pe care Domnul a venit să-l arunce pe pă m î nt
(Luca XII, 49) , adică î n inimile oamenilor. Şi El vrea să
se aprindă degrabă î n noi, ca să ardă păcatul şi să cureţe
sufletul şi să-l aline şi să-l atragă î n chip negrăit spre
dragostea de Dumnezeu şi de oameni. Că ci e neamestecat
cu firea, că reia îi dă ruieşte din ceea ce are deosebit de ea.
Iar cî nd marele Macarie zice că am î ndouă persoanele lu-
crează î n una şi aceeaşi minte, el î nţ elege că lucrarea Du-
hului se mişcă î n ea neamestecată cu pă catul î n vremea
rugă ciunii, ci ele rămî n deosebite şi fiecare singură. Se
î nt î mplă cî teodată că harul lucrează şi se mişcă singur.
Dar cî teodată e î mpreună cu î nşelăciunea , î nsă , precum
am zis, î n chip neamestecat. Pentru că de Dumnezeu cel
curat nu se atinge prihană 235. Se î nt î mplă î nsă că uneori
să lucreze păcatul singur (adică î nşelă ciunea) , î ncălzind
voin ţ a noastră , î ntrucî t o stă pî neşte. Iar alteori omul se
lupt ă după har , vă zî ndu-şi sufletul muncit î nă untru , ră u
pă timind. Se mai cade să ştim şi aceasta : î nşelă ciunea
235. Avem aici interpretarea ortodox ă a expresiei lui Macarie des -
pre existenţ a celor dou ă persoane (Dumnezeu şi satana ) î n suflet , care
a fost socotit ă de diferi ţi teologi apuseni mai noi ca semn al masalianis-
mului.
SFINTUL GR1G0 RIE SINAITUL 16»

pentru noii î ncepători este căldura păcatului. Iar î nşelă-

ciunea celor de mijloc şi a celor desă vî rşiţ i constă î n nă-
lucirea minţii. Căci căldura î nşelăciunii sau a păcatului
este aprinderea poftei de dulceaţă. Sau mai bine zis, ea
e ră ul miros al î ndulcirii de patimă, care e î mbibat î n cei
ce sî nt încă necercaţi şi n-au gustat mai vîrtos preadul-
cele şi bine-mirositorul mir vă rsat î n noi prin î ntruparea
Cuvî ntului lui Dumnezeu , care mai î nt î i este arzător
pentru curăţire, iar pe urmă este bun şi cu bună mireas-
mă , prin sfin ţenia Duhului, cî nd sfinţ eşte sufletul şi
trupul. Că ci el este puterea sfin ţitoare, cum zice marele
Macarie. Iar î nşelăciunea, f ăcî ndu-se stă pî nă prin ză bo-
vire, dă putere lucră rii păcatului şi mintea pătimeşte ră u
de la momeli şi de la pofta spre î mpreunare, aprinz î n-
du-se prin n ălucire. Şi amestecî ndu-se î n căldura rugă-
ciunii, produce schimbare î n ea 236. Adus sufletul aici, se
zice că el preacurveşte prin amăgire cu vră jmaşul şi nu
se î mpă rtăşeşte tainic de Mirele Hristos. De aceea şi apos-
tolul îi numeşte pe aceştia desfr î naţ i şi desfr î nate, ca pe
unii ce, după Ioan Scă rarul, prin poftirea pă catului se
î mpă rtăşesc î n ascuns cu satana. Căci zice acesta : «M-am
cunoscut ispitit de lucrul acesta, care mă î nşela , ameste-
cî nd bucuria cea dobitocească cu lacrimi şi cu mî ng îierea
sufletului şi mi se pă rea că primesc rod, iar nu strică-
236. Că ldura p ă c ă toas ă atac ă direct sim ţurile la cei î ncep ă tori , pe
cî nd la cei de pe treapta de mijloc sau de pe cea des ă v î r şit ă î ncepe cu
n ă luciri ale p ă rerii de sine, ca pe urm ă să atragă şi ea sufletul spre pofte.
Dac ă î n scrisul ascetic anterior se afirma simplu intrarea sufletului î n
dialog cu momeala , aici se face o descriere mai am ă nun ţ it ă a acestui
f a p t : se descrie cum se trece de la oarecare î mpreună - prezen ţă a unui
g î nd am ă gitor î n suflet cu hot ă r î rea cea bun ă. Sf î ntul Grigorie descrie
cum se face amestecarea lor , sau cum se face amestecarea c ă ldurii p ă c ă -
toase cu c ă ldura curat ă a rug ăciunii. Ea se produce prin z ă bovirea poftei
î n suflet. Este de remarcat descrierea analoag ă a raportului î ntre dulcea ţ a
r ă u mirositoare a î mp ă timir ă de plă cere şi î ntre dulcea ţ a curat ă a mirului
de tain ă al lucr ă rii Duhului Sf î nt.
170 FILOCAL1 A

ciune ». Şi iarăşi : «Ia seama ca bucuria care-ţ i vine să nu

fie de la doctorii cei răi şi de la ispititori ».
14. Acestea s-au spus, pe cit a fost cu putinţă, des-
pre semnele harului şi ale amăgirii. Iar despre cei ce se
află î n lucrarea cea de la mijloc şi despre desă vî rşire, nu
este nevoie să spunem cuvinte multe, că ci aceştia au î n
ei î nşişi pe Dumnezeu î nvăţă tor , după sf î ntul Ioan Scă-
rarul. Totuşi nimenea să nu să vî rşească lucrarea aceasta
după o r î nduială ce şi-o dă singur (idioritmie) , f ă ră î nvă-
ţătura şi experien ţ a celor scrise aci, cîştigată cu osteneală
şi durere, chiar dacă i s-ar pă rea de folos. Aceasta, pen-
tru ca nu cumva, pentru necredin ţă să se î mpingă şi pe
sine şi pe alţ ii î n ad î ncul deznă dejdii. Căci eu , cum zice
marele Maxim , am scris acestea spre amintire mie şi al-
tora , şi nu de la mine î nsumi, ci pentru ascultarea mul-
tora ce se sî rguiesc a se osteni î ntru această preafrumoasă
lucrare pe care au că utat-o din suflet . Deci să ne sî rguim
cu dor nemăsurat să udăm brazda lucră rii cu r î ul mirului,
cum zice David . Căci prin el se sporeşte î n noi izvorul
vieţ ii şi al î n ţ elepciunii şi din el ni se limpezeşte, prin
multa dorire, vederea f ă ră î ncetare. Şi aşa ad î ncul inimii
şi al luminii îi desă vî rşeşte pe cei ce sporesc î n smerenie.
 Ale aceluiaşi:
despre liniştire şi despre cele două feluri
ale rugăciunii, î n 15 capete

1. Sî nt două feluri ale unirii, mai bine zis cî te o in-

trare din fiecare parte la rugă ciunea minţii, care se lu-
crează prin Duhul î n inimă. Sau mintea o ia î naintea ei,
lipindu-se acolo de Domnul (1 Cor. VI , 17 ), cum zice
Scriptura, sau mişcî ndu-se mai î nt î i lucrarea î n chip
treptat atrage mintea î n locul veseliei şi o leagă de che-
marea Domnului Iisus şi î n unirea cu El. Că ci deşi Duhul
lucrează deosebit î n fiecare, precum voieşte, cum zice
apostolul (1 Cor. XII, 11) , dar o dată premerge una , altă
dată alta, î n cele două feluri pomenite mai î nainte 236 bis
Uneori lucrarea se iveşte î n inimă , se î nţ elege, după
î mpuţinarea patimilor , prin chemarea continuă a lui Iisus
Hristos, care face să se arate căldura dumnezeiască ; căci
Dumnezeul nostru este foc ce mistuie patimile, cum zice
Scriptura (Deut. IV, 24). Alteori Duhul atrage mintea la
sme str î ngî nd-o î n ad î ncul inimii şi oprind-o de la î m-
prăştierea obişnuită. Atunci mintea nu mai e dusă din
Ierusalim î n robie la asirieni, ci-şi mută locuinţa din Ba-
bilon î n Sion, la loc mai î nalt. Atunci poate zice şi ea cu
proorocul : «Ţie se cuvine cî ntare, î n Sion , şi Ţie se va da
236 bis. In rug ăciunea pe care mintea o face î n inim ă , c î teodat ă pre -
-
cede mintea lipindu se prin g î ndirea ei iubitoare de Domnul ş i apoi aceast ă
lipire provoac ă rug ăciunea ? alte da ţ i precede rug ăciunea ş i apoi ea atrage
-
mintea î n bucuria ei , leg î nd o de chemarea numelui lui Iisus şi unind - o
cu El.
172 FIL0CAL1A

rugăciune î n Ierusalim » (Ps. IV , 2 ) ; sau iarăşi : «Cî nd a

î ntors Domnul robia Sionului » (Ps. CXXV, 1) ; sau iarăşi :
« Bucura-se-va Iacob şi veseli-se-va Israel» (Ps. LII, 7 ) ;
adică mintea lucrătoare şi vă zătoare care cu Dumnezeu,
-
prin lucrare, biruie patimile şi L vede pe El prin contem-
plaţ ie, pe cî t î i este cu putinţă. Mintea aceasta, chemată
atunci ca la o masă prea î mbelşugată, cî ntă veselindu-se
î ntr-o desf ătare dumnezeiască : «Gătit-ai î naintea mea
masă, î mpotriva celor ce mă necă jesc» (Ps. XX, 5), adică
î mpotriva dracilor şi a patimilor.

Cum trebuie f ăcut ă rug ăciunea ?

2. «Dimineaţa să semeni sămî nţa ta », zice Solomon ,
adică sămînţa rugăciunii. «Iar seara să nu înceteze mî na
ta » (Eccl. XI, 6), ca nu cumva să fie o vreme care să des-
partă rugăciunea ta continuă şi să nu nimereşti ceasul î n
care să fie auzită. Fiindcă nu cunoşti, zice, care va ajunge
la ţintă , aceasta sau aceea. Şezî nd deci de dimineaţă pe
un scaun ca de-o palmă, adună-ţi mintea din partea con-
ducătoare, î n inimă , şi ţine-o î n ea. Aplecî ndu-te apoi cu
î ncordare, ca să simţi durere î n piept, î n umeri şi î n
grumaz, strigă stăruitor cu mintea, sau cu sufletul :
« Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă !». Pe urmă , pen-
tru î ngustimea, osteneala şi greutatea lucrului, ca unul ce
e f ăcut continuu , (fiindcă cele trei cuvinte nu sî nt o mî n-
care care să se poată mînca continuu , iar «cei ce Mă mă-
n î ncă pe Mine vor flă mî nzi î ncă » (î nţ el. Sir. XXIX , 21),
mută-ţi mintea la cealaltă jumătate şi zi : «Fiul lui Dum-
nezeu , miluieşte-mă !». Dar zi mult fiecare jumătate, căci
nu trebuie să le schimbi necontenit , din lene, fiindcă plan-
tele ce se răsădesc continuu nu prind ră dăcină. Înfrî nea-
ză-ţ i şi mişcarea plămî nilor , ca să nu răsufli î n voie, căci
suflarea plămî nilor , care porneşte de la inimă, î ntunecă
SF1NTUL GRIGORIE S1NA1TVL 173

mintea şi risipeşte cugetarea , ră pind-o de acolo. Ca ur-

mare, sau o predă roabă uită rii, sau o face să cugete unele
în locul altora, î ndreptî ndu-se , f ă ră să simtă, spre cele ce
nu trebuie 237. Iar de vezi ivindu-se sau lu î nd chip î n
mintea ta necurăţ iile duhurilor sau ale gî ndurilor , să nu
te sperii. Chiar dacă ţi se arată î nţelesuri bune de ale
lucrurilor , nu le bă ga î n seamă. Ci î nfr î n î ndu-ţ i răsu-
flarea , pe cî t e cu putinţă , şi î ncuind mintea î n inimă şi
să vî rşind neî ncetat şi st ă ruitor chemarea Domnului Iisus,
să le arzi şi să le opreşti pe acestea , iar pe ei să-i biciuieşti
î n chip nevă zut prin dumnezeiescul nume 238. Căci zice
Scă rarul : «Biciuieşte pe vr ă jmaşi cu numele lui Iisus,
fiindcă nu e armă mai puternică decî t aceasta, î n cer şi
pe pămî nt ».
237. Sf î ntul Grigorie aduce mai î nt î i ca elemente noi ş ederea celui
ce s ă v î rşeşte aceast ă rug ăciune pe un scaun î ngust ş i aplecarea î ncordat ă
a capului , pentru c ă aceast ă durere men ţinut ă cu hot ă r î re ţine aten ţ ia Ia
rugăciunea pe care o să v î rşeşte. Dar nici el , cum nici Nichifor din singu -
r ătate , nu cerea ca s ă se alterneze continuu cele dou ă p ă r ţ i ale rug ă ciunii
lui Iisus, ca s ă nu se risipeasc ă aten ţ ia min ţ ii. Cugetarea trebuie ţ inut ă
continuu concentrat ă î n inim ă . Legarea rug ă ciunii de respira ţie era reco -
mandat ă numai î n general ca prilej de a nu se uita rug ăciunea .
Foarte interesant ă e explicarea lui Grigorie Sinaitul c ă mi ş carea
plă m î nilor trebuie f ăcut ă mai rar — deci şi respira ţ ia — î ntruc î t aceast ă
respira ţie porne ş te de la inim ă , şi dac ă ea se face prea des , se dep ă rteaz ă
prea des de la inim ă şi cugetarea concentrat ă acolo. Nichifor vorbise şi
el de rolul inimii î n respirarea pl ă m î nilor dar numai pentru a - şi ţ ine prin
pl ăm î ni o temperatur ă potrivit ă , nici prea cald ă şi nici prea rece. El nu
a dat o explicare spirituală a acestui rol al inimii î n re ţ inerea respira ţ iei
.
pl ă m î nilor Totu şi sf î ntul Grigorie Sinaitul nu vorbeş te de o ritmare a
rugăciunii cu respira ţia. Sî nt aici nişte probleme care cer un studiu mai
aprofundat de caracter fiziologic -spiritual.
238. Nu trebuie primite î n cugetare în vremea chem ă rii numelui
lui Iisus nici m ăcar î n ţ elesuri nepă c ătoase <ale lucrurilor. Căci şi prin ele
duhurile rele î ncearc ă să distrag ă cugetarea de la numele lui Iisus, sau
de la rug ăciunea curat ă, f ă r ă alte gî nduri.
174 FILOCALÎ A

Despre r ăsuflare

3. Că trebuie să-ţi î nfr î nezi răsuflarea, e martor

Isaia Pustnicul şi mulţi alţ ii. Acela zice : «Ţine-ţi mintea
cea nestatornică », adică î mpinsă şi î mprăştiată de puterea
potrivnică ce s-a î ntors din nou după Botez pentru ne-
purtarea ta de grijă , î mpreună cu alte duhuri mai rele,
î n sufletul leneş, cum zice Domnul , f ăcî ndu-le pe cele
din urmă mai rele decî t cele dint î i (Matei XII, 45). Iar
altul zice : « Monahul trebuie să aibă pomenirea lui Dum-
nezeu î n loc de răsuflare ». Altul iarăşi î i cere ca dragos-
tea de Dumnezeu să ia î naintea răsuflă rii lui. Noul Teo-
log zice : «Str î nge-ţi nă rile nasului ca să nu răsufli î n
voie » 239. Iar Scă rarul cere : «Pomenirea lui Iisus să se
unească cu răsuflarea ta şi atunci vei cunoaşte folosul
liniştirii» (Scara , cap. 27 ). Apostolul de asemenea mă r-
turiseşte, că nu el, ci Hristos tră ia î n el (Galat. II, 19) ,
lucr î nd şi f ăcîndu-1 să răsufle viaţ a dumnezeiască. Iar
Domnul zice : « Duhul suflă unde voieşte» (Ioan III, 8) ,
slujindu-se de chipul suflă rii vî ntului sensibil.
Căci am ajuns curaţ i, primind arvuna Duhului şi
cuvî ntul cel înă untru sădit ca o sămî n ţă, cum zice Iacob,
fratele Domnului (Iacob I, 21), să dită şi î ntă rită prin î m-
pă rtăşirea cea neîmpă rtăşită, care ne î ndumnezeieşte î n
chip neamestecat şi f ără să se micşoreze Cel preaplin de
bun ă tate. Dar nepurt î nd grije de porunci, ca păstră toare
ale harului, am că zut iarăşi î n patimi, şi î n loc de răsu-
flarea Duhului Sf î nt , ne-am umplut de suflarea duhuri-
lor rele. Şi e vă dit că de la acestea vine căscatul şi lenea ,
cum zic pă rinţ ii. Dar cel ce a dobî ndit Duhul şi a fost
curăţit de că tre El, e î ncălzit şi primeşte de la El suflarea
vieţii dumnezeieşti şi de la El grăieşte, prin El cugetă şi
se mişcă , după cuvî ntul Domnului : «Că nu voi sî nteţi
239. La Mefhode de i'ora /son hesychaste, ed . J. Hausherr, î n : Orien
talia Christiaiia, v © l. IX , 1, 1927, p. 164.
-
S f I N T U L G R1G0 RIE SINAITUL 175

cei ce grăiţ i, ci Duhul Tatălui Meu , Care grăieşte î n voi »

( Matei X , 20). Dar cel ce are pe cel dimpotrivă şi e stă-
pî nit de el , face şi grăieşte cele dimpotrivă.

Cum trebuie să cî nt ăm ?

4. «Ostenind , zice Scă rarul , scoală-te şi te roagă ; şi

iarăşi şez î nd , ţ ine-te cu bă rbăţ ie de lucrarea de mai
î nainte». Deşi a vorbit despre minte, că trebuie să le facă
acestea cî nd ajunge să-şi pă zească inima, dar nu e nepo-
trivit să fie spuse acestea şi despre cî ntare. Căci se zice
că marele Varsanufie, fiind î ntrebat despre cî ntare, cum
şi ce trebuie anume să se cî nte, a răspuns : «Ceasurile şi
canoanele sî nt predanii bisericeşti şi î nţelepţeşte s-au dat
pentru frumuseţ ea lor. Iar cei de la schituri nu cî ntă cea-
surile şi nu au canoanele, ci lucrul m îinilor şi cugetarea
î n singură tate şi rugăciunea cî te puţ in. St î nd la rugăciune
eşti dator să zici Sfinte Dumnezeule şi Tatăl nostru şi să
rogi pe Dumnezeu să te izbă vească de omul cel vechi.
Dar să nu ză boveşti î n ea. Căci toată ziua mintea ta este
î n rugăciune». Bă tr î nul a arătat astfel că rugăciunea ini-
mii este rugăciunea î n singurătate, iar rugăciunea f ăcută
cî te pu ţ in este ridicarea la cî ntare. Dar zice limpede şi
marele Ioan Scă rarul : «Lucrul liniştii este lipsa de grijă
î n toate, rugăciunea f ă ră lenevire (aceasta este ridicarea),
şi al treilea, lucrarea nefurată a inimii (aceasta este rugă-
ciunea şederii sau a liniştii» (Scara , cap. 27 ).

Despre deosebirea dintre cei ce c î jit ă

5. De unde vine deosebirea că unii cer cî ntare

multă, alţii puţină , iar alţii deloc, ci numai rugăciunea şi
osteneala , poate lucrarea m î inilor, sau a pocăinţei, sau
176 FILOCALIA

altă lucrare ostenitoare ? Dezlegarea acestora este urmă-

toarea : cei ce au aflat harul după f ă ptuire, prin multe
osteneli şi vreme î ndelungată, î nvaţă şi pe alţ ii ceea ce
au aflat ei. Ei nu primesc să asculte de cei ce au ajuns
acolo î ntru cunoştin ţă , din mila lui Dumnezeu , degrabă,
prin căldura credin ţei , cum zice sf î ntul Isaac. De aceea
î i ocă răsc pe unii ca aceştia , furaţi de neştiinţă şi de pă-
rerea de sine şi asigură pe alţii că ceea ce este altfel este
î nşelă ciune şi nu lucrarea harului. Ei nu ştiu că este uşor
î n ochii Domnului, după Scriptură , să î mbogăţească din-
tr-odată pe cel sărac ( î nţel. Sir. XI, 21), şi că proverbul
zice că « î nceputul î n ţelepciunii este a dobî ndi harul î n ţe-
lepciunii» (Pilde IV, 7). Iar apostolul mustră pe ucenicii
de atunci care nu cunoşteau harul, zicî nd : « Nu ştiţi că
Iisus Hristos locuieşte î n voi ? Afară numai dacă nu sî n-
teţi cercaţi» (2 Cor. XII, 5), adică dacă nu sî nteţi î nain-
taţi, pentru negrija voastră. Din această pricin ă şi cei de
care am vorbit mai sus nu primesc nici î nsuşirile minu-
nate ale rugă ciunii lucrate î n chip deosebit î n unii de
Duhul , î n inimă , respingî ndu-le cu necredin ţă şi cu
mî ndrie 240.

î mpotrivirea lui (Grigorie Sinaitul)

6. Spune-mi, tu care susţ ii altfel : Dacă posteşte
cineva se î nfr î nează, priveghează , st ă î n picioare , face
pocăinţă , plî nge, petrece î n să răcie, toate acestea nu sî nt
oare fapte ? Cum zici deci că f ără f ă ptuire este cu nepu-
tin ţă să se ţ ină rugăciunea , dar ţ ii seama numai de cî n-
tare ? Oare acestea nu sî nt fapte ? 241
240. Tot acest cap este o pledoarie pentru putin ţa ca cineva s ă ajungă
la rug ă ciunea inimii şi f ă r ă a trece prin lungi osteneli de cur ăţire prin
fapte.
241. De aci î ncepe î n manuscrisele rom â neş ti care cuprind mai multe
texte din sf î ntul Grigorie Sinaitul , cap. 7, cu titlul : Dezlegare. De aceea
SFIN7UL GR1GOR1E S1 NAITVL 177

Dezlegare. Dacă se roagă cineva numai cu gura, iar

mintea î i r ă tăceşte, ce-a folosit ? Dacă unul zideşte şi
altul dă r î mă , nu răm î ne nimic , f ă r ă numai osteneala
( î n ţ el. Sir. XXXIV , 23). Ci , precum lucrează cu trupul
aşa e dator să lucreze şi cu mintea , ca să nu se afle î n ce
priveşte trupul, drept , iar cu inima , plin de toată tr î ndă-
via şi necurăţ ia . Aceasta o î ntă reşte şi apostolul , zicî nd :
« Dacă mă rog cu limba , adică cu gura , duhul meu sau
glasul meu se roagă , dar mintea mea e neroditoare. Mă
rog deci cu gura şi cu mintea » (1 Cor . XIV , 15) ; şi «vreau
să zic mai bine cinci cuvinte... (1 Cor. XIV, 19). Că despre
aceasta vorbeşte, e martor Scă rarul , care zice î n « Cuvî n-
tul despre rugăciune » : « Marele lucră tor al marii şi desă-
vî rşitei rugă ciuni zice acestea : vreau să zic mai bine
cinci cuvinte cu mintea mea ... şi celelalte. Sî nt multe
lucră ri, dar sî nt din parte. Rugăciunea inimii î nsă este
largă şi cuprinzătoare, ca una ce este izvor al virtu ţ ilor »,
cum zice Scă rarul. Prin ea se află tot binele. Nu este,
spune sf î ntul Maxim , lucru mai î nfricoşă tor ca gî ndul
mor ţ ii , dar nici mai mă reţ ca pomenirea lui Dumnezeu ,
ară t î nd prin aceasta î nsemn ă tatea covî rşitoare a ei. Unii
î nsă nici nu vor să audă că este har î n vremea de acum ,
fiind î ntunecaţ i şi puţ in credincioşi, din multa nesimţire
şi neştiin ţă 242.
7. Iar cei ce cî ntă pu ţin socotesc că bine fac, cinstind
m ăsura . Căci toată măsura este bună , cum zic cei î n ţe-
ele î mpart aceast ă lucrare nu î n 15, ci î n 16 capete. Dar î n titlu spun şi
ele ca lucrarea are 15 capete.
î n aceste r î nduri s î nt î ntreba ţi cei ce declar ă c ă s î nt necesare fap -
tele î nainte de rug ă ciunea curat ă , dar socotesc numai c â ntarea fapt ă ; de
ce nu socotesc fapte , postirea , priveghierea etc ? Deci sf î ntul Grigorie Si -
naitul consider ă şi el necesare aceste fapte , dar nu d ă ca fapt ă exclusiv ă
c î ntarea prea mult ă de psalmi. Aceasta o arat ă î n r â ndurile ce urmeaz ă
sub titlul : Dezlegare.
242. Sf î ntul Grigorie Sinaitul consider ă c ă î n rug ă ciunea inimii se
cuprind toate faptele : ea presupune adunarea minţii din î mpr ăş tiere, po -
c ă in ţ a care a zdrobit inima , iubirea de Dumnezeu , smerenia , sim ţ irea etc.
12 — Filocalia
178 F1LOCAUA

lepţ i. Ei nu-şi deşartă toată puterea sufletului î n f ă ptuire.

Căci prin aceasta mintea aflat ă î n rugăciune, obosind, îşi
pierde vigoarea î n ea. Ci, cî ntî nd puţin , stă ruieşte cea mai
mare parte din vreme î n rugă ciune. Dar se î nt î mplă une-
ori că mintea , obosind de strigarea î nţ elegă toare continuă
şi de a ţintirea stă ruitoare, să trebuiască să-şi ia pu ţină
odihnă . Atunci slobozeşte-o la largul cî nt ă rii de la str î m-
toarea liniştirii. Aceasta e cea mai bună r î nduială şi î n-
văţă tură a bă rbaţ ilor prea î n ţelepţ i.
8. Iar cei ce nu cî ntă de loc bine fac, dacă sî nt î n
sporire. Căci aceştia nu au trebuinţă să zică psalmi , ci de
tă cere, de rugăciune neî ncetată şi de vedere, dacă au
ajuns la luminare . Ei , fiind uniţ i cu Dumnezeu , nu au
nevoie să-si desfacă mintea de la El si s-o arunce î n tul-
>

burare. Căderea celui ce se află î n ascultare, zice Scă ra-

J

rul , stă î n î mplinirea voii sale ; iar a celui ce se linişteşte,

î n depă rtarea de la rugă ciune. Mintea unora ca aceş tia
preacurveşte cî nd se desparte de pomenirea lui Dum-
nezeu , ca de Mirele ei, şi-şi î ndreaptă dragostea spre lu-
cruri neî nsemnate 243.
Dar a î nvăţ a şi pe alţii aceeaşi r î nduială , nu se po-
triveşte î n toate. Se potriveşte celor ce sî nt ascultă tori
simpli şi neînvăţ aţ i, deoarece ascultarea se î mpă rtăşeşte
de toată virtutea prin smerenie. Dar această r î nduială nu
li se dă celor nesupuşi , ca să nu se rătăcească , cu uşurinţă,
fie că sî nt simpli , fie că sî nt î nvăţaţ i. Deoarece cel ce
ascultă numai de sine nu poate scă pa de pă rerea de sine,
din care obişnuieşte să se nască rătă cirea, cum zice sf î n-
tul Isaac 244.
243. El admite pu ţin ă c î ntare, pentru oboseala min ţii, dar cere mai
mult ă rug ăciune a inimii. Dar celor des ăv î r ş i ţ i le recomand ă rug ă ciunea
ne î ntrerupt ă. P ă catul lor const ă î n dep ă rtarea de la rug ăciune , precum
al celor care au o ascultare const ă î n î mplinirea voii lor proprii.
244. Nu trebuie î ndemna ţ i toţi s ă fac ă rug ăciunea min ţii î n mod ne -
î ncetat . Pot fi î ndemna ţi la ea cei ascult ă tori , chiar dac ă s î nt simpli , pen -
tru c ă cel ce ascult ă se împ ă rt ăşeşte prin smerenie de toat ă virtutea . î n
SFINTUL CRIG0 R1E SINA1TUL 179

Unii, nelu î nd aminte la vătămarea viitoare, î nvaţă pe

oricare s-ar nimeri să î mplinească numai această lucrare,
pentru a obişnui, zic, mintea să iubească pomenirea lui
Dumnezeu . Aceasta nu-i un lucru potrivit , mai ales pen-
tru cei ce vieţ uiesc după voia lor. Căci mintea lor , fiind
necurăţită din pricina negrijii şi a m î ndriei, dacă nu se
curăţ eşte mai î nainte prin lacrimi, îşi năluceşte mai de-
grabă chipuri ruşinoase de gî nduri (idoli) , şi nu rugăciu-
nea. Fiindcă duhurile necurate din inima lor , tulburate
de î nfricoşatul nume, umblă răcnind să ră pună pe cel ce
le biciuieşte. De va auzi, sau de va fi î nvăţat cel ce vie-
ţ uieşte după voia sa , despre lucrarea aceasta şi va vrea să
o ţ ină , va pă timi una din acestea două : de se va sili, se
va ră tăci şi va ră mî ne netă mă duit ; de nu se va î ngriji de
ea , va ră mî ne nesporit î n toată via ţ a lui.
9. Vorbesc şi eu ca unul ce a î nvăţat pu ţ in din cer-
care. Cî nd vei şedea ziua sau noaptea liniştindu-te, rugî n-
du-te des lui Dumnezeu f ă ră gî nduri, î ntru smerenie, şi
va slă bi mintea să strige, iar trupul şi inima te vor durea
de fixarea puternică a chemă rii dese a lui Iisus , î ncî t nu
vei mai simţ i căldură şi nu te vei mai veseli şi deci nu vei
mai avea r î vna şi r ă bdarea ce se naş te din această stare,
ridică-te î n picioare şi cî ntă singur sau cu ucenicul care
e cu tine, sau î ndeletniceşte-te cu meditarea vreunui cu-
vî nt , sau cu pomenirea mor ţ ii, sau cu lucrul mî inilor , sau
cu celelalte, ca să pricinuieşti trupului osteneală . Cî nd stai
şi cî nţ i singur , zi şi : Sfinte Dumnezeule. Pe urmă f ă ia-
răşi rugă ciunea cu sufletul sau cu î nţelegerea, mintea
lu î nd aminte la inimă. Iar dacă te apasă lenea, zi şi doi
sau trei psalmi şi două tropare de pocăinţă, f ă ră cî ntare.
Fiindcă nu vor cî nta unii ca aceştia , zice Scă rarul. Le
ascultarea lui se cuprinde voin ţ a de a î mplini tot ce i se recomand ă ca
bun. Dar nu trebuie î ndemna ţ i cei neascult ători, chiar dac ă s î nt î nv ăţ a ţ i,
pentru c ă aceş tia s î nt obiş nui ţ i s ă facă numai voia lor şi din aceasta se
naş te p ă rerea de sine, din care vin toate r ă t ăcirile.
180 PILOCAL1 A

ajunge lor spre î nveselire osteneala inimii f ăcută pentru

evlavie, cum zice sf î ntul Marcu şi căldura duhului , dat ă
lor spre bucurie şi veselie. Zi după psalmi şi rugăciunea
cu mintea sau cu sufletul , f ă ră î mprăştiere ; asemenea şi
aliluia . Căci aceasta este r î nduiala sfin ţ ilor pă rin ţ i, a lui
Varsanufie şi Diadoch şi a celorlalţi. Şi cum zice dumne-
zeiescul Vasile, trebuie să se schimbe psalmii î n fiecare
zi , pentru a a ţîţ a r î vna şi ca să nu-şi piardă mintea plă-
cerea , cî nt î nd mereu aceleaşi ; căci de i se va da această
libertate , se va î ntă ri şi mai mult î n r îvnă. Iar dacă stai
la cî ntare cu un ucenic credincios, acela să zică psalmii,
iar tu , lu î nd aminte î ntru ascuns la inimă şi rugî ndu-te, fii
atent la tine ; şi dispreţ uieşte toate gî ndurile, fie sensi-
bile , fie mintale care răsar din inimă , cu ajutorul rugă-
ciunii . Că ci liniştea (isihia ) este lepă darea gî ndurilor ce nu
sî nt de la Duhul şi dumnezeieşti, pî n ă la o vreme, ca nu
cumva lu î nd aminte la ele, ca bune, să pierzi lucrul mai
mare.

Despre amă gire

10. Ia aminte, deci, cu de-amănuntul, iubitorule de

Dumnezeu , î ntru cunoştin ţă : dacă î mplinindu-ţi lucrul,
vei vedea o lumin ă sau un foc, din afară sau din lă untru ,
sau un chip, zice-se al lui Hristos, sau al vreunui î nger ,
sau al altcuiva , să nu le primeşti, ca să nu suferi vreo vă-
tămare ; ca nu cumva d î ndu-le aten ţie să laşi mintea să
se î ntipă rească de acestea. Căci toate aceste chipuri se
plăsmuiesc din afară , cî nd nu se cuvine , ca să amăgească
sufletul . Că ci î nceputul adevă rat al rugăciunii este căldura
inimii, care arde patimile şi naşte î n suflet pace şi bucurie,
'

asigurî nd inima , printr-un dor şi printr -o î ncredin ţare lip-

sită de orice î ndoială. Căci orice vine în suflet , zic pă-
rin ţ ii , fie din cele supuse simţurilor , fie din cele gî ndite
SF 1NTUL G R1G0 RIE SINAITUL 181

cu mintea , dacă se î ndoieşte inima î n privin ţ a lui, să nu-1

primeşti, fiindcă nu este de la Dumnezeu , ci e trimis de
la potrivnicul. Iar de vei vedea mintea atrasă de afară ,
sau de sus, de vreo putere nevă zută , să nu-i crezi, nici să
o laşi să fie atrasă , ci str î nge-o î ndat ă la lucrul ei. Cele ale
lui Dumnezeu , zice sf î ntul Isaac, vin de la sine, f ă ră să ştii
tu vremea . Vră jmaş ul firesc din lă untrul cingă toarei se
preface î n cele ale duhului precum voieşte, aducî nd prin
nălucire unele î n locul altora şi î n loc de căldură aprinde-
rea dezordonată. î ncî t se î ngreunează sufletul de această
amăgire ; iar î n loc de veselie, o bucurie dobitocească şi o
dulcea ţă vîscoasă , din care se naş te pă rerea de sine şi î n-
fumurarea. Dar deşi acela se sileşte prin acestea să se
ascundă pentru cei necercaţ i , ca ei să socotească amă girea
lui drept har lucră tor , vremea , cercarea şi simţirea î l des-
coperă celor ce nu sî nt cu totul necunoscători ai vicleniei
lui. Că ci g î tlejul , zice Scriptura, deosebeşte m î ncă rile
—
( î nţ el. Sir. XXXVI, 18 19) , adică gustarea duhovni-
cească le arată f ă ră greutate pe toate cum s î nt .

Despre citire

11. Să citeşti, de eşti lucră tor , zice Scă rarul , cele

ce-ţ i sî nt de folos la lucru. Căci î mplinirea lor face de pri-
sos citirea celorlalte. Citeşte pururea cele despre liniştire
şi rugăciune, de pildă : din Scară , din sf î ntul Isaac, cele
ale sf î ntului Maxim , ale Noului Teolog , ale ucenicului să u
Stithatul , ale lui Isichie, ale lui Filotei Sinaitul şi ale ce-
lorlalţ i asemenea lor, cî te sî nt ca acestea. Iar celelalte la-
să-le pî nă ce ai vreme, nu fiindcă sî nt de lepă dat , ci fiind-
că nu ajută scopului, mu ţind mintea de la rugă ciune la
tot felul de istorii. Citirea să o faci de unul singur ; să nu
te m î ndreşti cu răsunarea glasului, nici cu sî rguirea rosti-
rii frumoase, sau cu bună-î ntocmirea cuvintelor , sau cu
182 FILOCALIA

răsunarea plăcută a lor ; nu te lăsa furat cu patimă , lip-

sind sau fiind de faţă , de dorinţa de a face plăcere vreu-
nora. Nu fii nesă turat la citire, fiindcă î n toate cea mai
bună e măsura ; nu citi cu apăsare, nici cu lene şi cu ne-
păsare, ci cu cuviinţă , cu bl î ndeţe, cu bună r î nduială , cu
î nţelegere , cu ritm, cu mintea şi cu sufletul, sau şi cu ra-
ţiunea. Că ci î mputernicindu-se mintea prin acestea, se î n-
tă reşte î n deprinderea de a se ruga cu stă ruinţă. Iar prin
cele potrivnice acestora , pomenite mai sus, dobî ndeşte î n -
tunecare şi slă bănogire, incit vei simţ i şi durere de cap şi
vei slă bi şi î n rugăciune.
12. Ia aminte şi la aplecarea ta din fiecare ceas, cer-
cet î nd amă nunţit , î n care parte î nclini. Dacă spre Dumne-
zeu , pentru binele î nsu şi, de dragul folosului sufletesc,
şezi liniştindu-te sau cî nt î nd sau citind sau rug î ndu-te sau
lucr î nd orice altă virtute, ca să nu fii furat f ă ră să ştii ;
ca nu cumva să te afli cu î nf ăţ işarea lucră tor , iar cu felul
lucră rii şi cu cugetarea să vrei să placi oamenilor şi nu
lui Dumnezeu (Gal. I, 10). Că ci multe sî nt cursele viclea-
nului şi vede î n ascuns î nclinarea inten ţ iei, f ă ră să fie bă-
gat de seamă de cei mulţi ; şi pururea vrea să fure lucrul
î n chip neştiut, ca ceea ce se face să nu se facă după voia
lui Dumnezeu. Deci , chiar dacă te ră zboieşte f ă ră slă bire
şi se nă pusteşte asupră-ţ i f ă ră ruşine, tu ţine-ţi luarea
aminte î ntă rită că tre Dumnezeu şi nu te lăsa furat des,
oricî t ar fi silită de acela î nclinarea voinţei să se î mprăş-
tie f ă ră să vrea. î n felul acesta, chiar dacă ar fi biruit ca-
reva f ă ră voie, din neputinţă, este iertat şi lă udat de Cel
ce cunoaşte intenţiile şi inimile.
Dar patima slavei deşarte nu-1 lasă pe monah să spo-
rească în virtute, ci rabdă ostenelile şi ajunge la bătr î-
neţe f ă ră rod . Ea î i asaltează pururea pe toţ i trei şi-i je-
fuieşte de lucrarea virtu ţilor : pe î ncepători, pe cei de la
mijloc şi pe desăvî rşiţ i.
SF1NTUL GR1C 0 RIE SINAITVL 183

13. Spun ca unul ce am î nvăţat , că monahul nu spo-

reşte niciodată f ă ră aceste virtuţ i : post , î nfr î nare, prive-
ghere, ră bdare, bă rbăţie, liniştire, rugă ciune, tăcere, pl î ns,
smerenie. Ele se nasc şi se pă zesc una pe alta. Căci ves-
tejindu-se pofta din postul continuu , naşte î nfr î narea ;
î nfr î narea, privegherea şi ră bdarea ; ră bdarea , bă rbăţia ;
bă rbăţ ia , liniştirea ; liniştirea, rugăciunea ; rugă ciunea ,
tăcerea ; t ăcerea , plî nsul ; plî nsul , smerenia ; smerenia ,
plî nsul ; şi aşa mai departe, pe calea î ntoarsă , vei afla ,
cercet î nd cu de-amă nuntul, că fiicele nasc pe maici. Drept
aceea, nu se afl ă î n virtuţi un lucru mai minunat ca
această naştere a unora din altele 245.
14. Trebuie să î nşiră m aci şi ostenelile şi durerile
lucră rii, şi să î nf ăţ işăm limpede cum trebuie săvî rşită fie
care lucrare, ca nu cumva călă torind cineva f ă ră durere,
-
numai din auzite, să nu dobî ndească roade şi să ne î nvi-
nov ăţ ească pe noi sau pe alţ ii că nu e cum am zis. Căci nu-
mai durerea inimii şi osteneala trupului ştiu să facă lucrul
adevă rului. Prin ele se face arătată lucrarea Duhului
Sf î nt , dată ţie şi fiecă rui credincios, prin Botez. Lucrarea
aceasta a fost î ngropată prin patimi pentru nepurtarea de
grijă de porunci şi aşteaptă pocăin ţa noastră , pentru mila
Lui negră ită , ca nu cumva să auzim la sf î rşit din pricina
nerodirii noastre : «Luaţ i talantul de la el» şi «Ceea ce
se pare că are se va lua de la el » (Matei XXV , 28 29 ) şi
să ne trimită î n muncile veşnice, la suferinţele din gheenă.
—
Că ci nici o lucrare trupească şi duhovnicească nu dă roa
dă, dacă nu e să vî rşită cu durere sau cu osteneală. Fiind-
-
că « î mpă răţ ia cerurilor se ia cu sila şi cei ce o silesc, o ră-
pesc pe ea » (Matei XI, 12 ). Iar silă a numit simţirea du -
245. De sigur, maicile n ăscute de fiice s î nt fiice de un nivel duhov-
nicesc sporit. Pl î nsul n ăscut din smerenie e de o calitate superioar ă celui
ce naşte smerenia. E aş a cum la Dionisie Areopagitul cur ăţia care se na ş te
din des ăv î r şire e superioar ă celei care prin luminare a dus la des ă v î rşire.
.
( Ierarhia cereasc ă ) Fiecare virtute le poart ă pe toate î n sine şi le promo -
vează pe toate.
184 FILOCALIA

reroasă a trupului , î n toate. Că ci altfel sî nt poate mulţ i

care au lucrat sau lucrează ani î ndelungaţ i , dar fiindcă
nu au pus osteneală şi durere prin r î vna fierbinte a inimii,
s-au lipsit de curăţ ie ş i de î mpă rtăşirea Sf î ntului Duh ,
lepădî nd asprimea durerilor. Cei ce lucrează f ă ră grijă şi
cu moleşeală ostenesc poate mult , la ară tare, dar nicio-
dat ă nu vor culege roadă , din pricină că nu au pus durere
î n ea , ră m î n î nd î n ad î ncul lor lipsi ţ i de ea. Martor este cel
ce zice (Scă rarul ) : « De-am avea toat ă petrecerea noastră
minunată , dar dacă n-am dob î ndit inimă î ndurerată , ea
este mincinoasă şi zadarnică. Căci călă torind f ără du-
rere, sî ntem î mpinşi uneori de tr î ndă vie la î mprăştieri
f ă ră folos şi ne î ntunecă m. Şi socotind că găsim î n aces-
tea pu ţină odihnă , ne amăgim. Căci ajungem legaţi î n
chip nevă zut cu lan ţ uri de nedezlegat , f ă ră putinţă de miş-
care şi nelucrători, î nmuiţindu-se î n noi moleşeala. Aceas-
ta mai ales cî nd sî ntem î ncepă tori, fiindcă celor desăvî r-
şiţ i toate le sî nt de folos , d î ndu-li-se cu măsură ». Aceasta
o mă rturiseşte şi marele Efrem , zicî nd : «Ostenind , oste-
neşte cu durere, ca să scapi de durerile ostenelilor de-
şarte». « De nu va slă bi mijlocul nostru , zice proorocul , de
slă biciunea din osteneala postului şi nu vom naşte rodul în
dureri de facere şi î n statornicirea inimii » (Isaia XXI, 3) ,
nu vom dobî ndi duh de mî ntuire pe păm î ntul inimii,
cum ai auzit, ci ne vom mî ndri numai cu anii, cu postirea
f ă ră folos, cu slă bă nogirea şi cu liniştirea , socotind a fi
cineva. î nsă la vremea ieşirii vom cunoaş te toţ i, f ă ră pu-
tin ţă de î ndoială , toat ă roada noastră ».
15. Nu e cu putin ţă să î nveţ e cineva prin sine ştiinţa
virtuţ ilor , chiar dacă s-au folosit unii de cercare ca de un
î nvăţător. Căci a lucra de la sine şi nu după sfatul celor
ce au călătorit mai î nainte î nseamnă a fi plin de pă rerea
de sine, sau mai bine zis a o naş te pe aceasta. Căci dacă :
« Fiul nu face de la Sine nimic , ci precum L-a î nvăţ at pe
El Tatăl, aşa face» (Ioan XIV , 30) , iar « Duhul nu va gră i
SF 1NTUL GRIGORIE S1NAITVL 185

de la Sine » (Ioan XVI, 30) , cine a ajuns la o aşa de mare

î n ălţ ime a virtuţ ii, ca să nu mai aibă trebuinţă de altci-
neva să-l î nveţ e ? Nu se amăgeşte, socotind că are virtute,
dar fiind mai degrabă lipsit de minte ? De aceea trebuie
să ascultă m de cei ce cunosc ostenelile virtu ţ ii lucră toare
şi aşa să purcedem la faptă , adică la postul î mpreunat cu
foamea , la î nfr î narea lipsită de plă ceri, la privegherea stă-
ruitoare, la î ngenuncherea dureroasă , la starea neclintit ă
şi obositoare î n picioare, la rugăciunea î ntinsă , la smerenia
nemincinoasă, la zdrobire şi suspinare neî ncetată , la t ă-
cere chibzuită , dreasă cu sare (Colos. IV, 6) şi la ră bdarea
î n toate. Căci nu trebuie să petrecem totdeauna î n odihnă ,
nici să stă ruim totdeauna numai şezî nd î nainte de vreme ,
sau de bătr î neţe sau de neputin ţ e. Pentru că «ostenelile
virtu ţ ilor tale vei m î nca » (Ps. CXVII, 2), zice Scriptura,
sau « î mpă răţ ia cerurilor este a celor ce o silesc»
( Matei XI, 12 ). Drept aceea cel ce se sî rguieşte î n fiecare
zi să î mplinească cu osteneală lucră rile mai sus amintite
va secera la vreme, cu Dumnezeu, şi roada lor.
 Al aceluiaşi :
despre felul cum trebuie să şadă la rugă-
ciune cel ce se lini şteşte ; şi să nu se ri-
dice repede 246.

1. Uneori să şezi pe scaun şi anume cit mai mult ,

pentru osteneală ; alteori şi pe o rogojin ă , puţin , pentru
o vreme , pentru odihnire. Dar şederea ta să fie cu ră b-
dare, pentru cel ce a zis : «Stă ruiţi î n rugă ciune »
(Colos. IV, 2). Să nu te ridici degrabă , lenevindu-te pentru
durerea ostenelii şi pentru strigarea î n ţelegă toare a min-
ţii şi pentru aţintirea minţii. Că ci «iată , zice proorocul ,
m-au cuprins dureri ca pe una care naşte » (Ps. XXI , 3) .
Ci î ncovoindu-te î n jos şi adun î ndu-ţ i mintea î n inimă ,
de cumva s-a î mprăştiat , chiamă pe Domnul Iisus î n aju-
tor. Iar dacă te dor adeseori umerii şi capul, stă ruieşte
cu osteneală şi cu dragoste î n acestea , că ut î nd î n inimă
pe Domnul. Că ci « î mpă răţ ia lui Dumnezeu este a celor
ce o silesc şi cei ce o silesc, o ră pesc pe ea » (Matei XI, 12 ).
Domnul a arătat , prin aceste cuvinte, sî rguinţa î n
osteneli a acestora. Căci ră bdarea şi stă ruin ţa î n toate
pricinuiesc osteneli î n trup şi î n suflet.

Despre felul cum trebuie să se zică rug ăciunea

2. Dintre pă rinţ i, unii o zic î n î ntregime : «Doamne

Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , miluieşte-mă ». Alţ ii,
246. In ms. Ghenoiu şi î n ms. asem ă n ă toare e î mp ă r ţit î n 7 capete.
. —
Filoc. gr. ( ed. III, voi. IV, p 80 88) nu e î mp ă r ţit ă în capete.
SF1NTUL GRIG0 R1E S 1NAITUL 187

jumătate : «Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă »,

ceea ce este mai uşor pentru neputinţ a minţii. Căci aceasta
nu poate să zică î n chip tainic, singură de la sine «Domnul
Iisus», î ntru curăţ ie şi î n chip desă vî rşit , decî t î n Duhul
Sf î nt (1 Cor. XII , 3). Altfel va face aceasta bîlbî indu-se
ca un copil, neput î nd să o zică articulat. Dar nu trebuie
să schimbe des cuvintele rugăciunii, din nepăsare, ci cu
răgaz , f ără î ntrerupere 247.
Iarăşi unii pă rinţi î nvaţă să se facă rugăciunea cu
gura , alţii cu mintea. Eu o zic cu am î ndou ă. Căci uneori
slă beşte mintea a o grăi, lenevindu-se ; iar alteori gura.
De aceea trebuie să ne rugăm şi cu gura şi cu mintea. Dar
trebuie să o spunem liniştit şi f ă ră zgomot , ca nu cumva
glasul să tulbure simţirea şi atenţ ia minţ ii şi să le î mpie-
dice. Aceasta pî nă ce mintea , obişnuindu-se cu lucrarea ,
va î nainta î n ea şi va lua putere de la Duhul să se roage
î n î ntregime şi cu putere. Atunci nu mai e de trebuinţă să
se rostească cu gura , dar nici nu se mai poate. Atunci
ajunge să se facă toată lucrarea numai cu mintea.

Despre felul cum trebuie ţ inut ă mintea

3. Află că nimeni nu poate de la sine să ţ ină mintea ,

de nu va fi ţinută de Duhul. Căci este nestatornică , nu
de la fire, pentru că e pururea î n mişcare, ci fiindcă şi-a
î nsuşit obişnuin ţ a î mprăştierii prin nepurtare de grijă ,
deprinz î ndu-se de la î nceput cu aceasta. Că ci prin călca-
rea poruncilor Celui ce ne-a născut pe noi a doua oară ,
ne-am despă rţit de Dumnezeu , pierz î nd simţirea î nţele-
gătoare a Lui şi unirea cu El î ntru simţire 248. Alunecî nd
247. Schimbarea deasă a cuvintelor rug ăciunii se face din nep ăsare,
din lipsa efortului de concentrare, din lene.
248. Ne î nt î lnim iar ăşi cu «sim ţ irea î n ţeleg ă toare » sau « mintală » ,
care e un contact nemijlocit al min ţii cu Dumnezeu , deci şi o unire cu
El, care nu se face f ăr ă ca Dumnezeu î nsuşi s ă ni se deschid ă c î nd ne- am
curăţit de g î ndurile şi de î mp ătimirea de alte lucruri .
188 VILOCALIA

mintea de acolo şi despă r ţ indu-se de Dumnezeu , e pur-

tată î n toate pă r ţile ca o roabă. Ea nu mai poate să se
oprească altfel, decî t numai dacă se supune lui Dumnezeu
şi e oprită de El şi se uneşte cu El cu veselie, rug î ndu-se
Lui neî ncetat şi stă ruitor , mă rturisindu-I Lui, î n fiecare
zi , î n chip î nţelegător toate cîte am greşit ; atunci El iart ă
î ndată toate celor ce I se roagă cu smerenie şi cu zdrobire
de inimă şi cheam ă pururea numele Lui cel sf î nt. Căci
zice : « Mă rturisiţ i- vă Domnului si
J
'

>
chemaţ> i numele cel
sf î nt al Lui (Ps. CIV , 7 ). Răsuflarea cu gura str î nsă ţine
»
mintea , dar numai î n parte şi iarăşi se î mprăştie. Dar cî nd
vine lucrarea rugă ciunii , ea ţ ine cu adevă rat mintea la
sine şi o veseleşte ş i o liberează din robie 249. Se î nt î mplă
î nsă uneori că mintea se roagă şi stă î n inimă , dar cuge-
tarea rătă ceşte şi se î ndeletniceşte cu altele. Aceasta nu
se supune nimă nui, decî t numai celor desăvî rşiţi î n Du-
hul Sf î nt , care au ajuns la neî mprăştierea î n Hristos Iisus.

Despre alungarea g î ndurilor

4. Nici un î ncepător nu poate alunga vreodată vreun

g î nd , dacă nu-1 alungă Dumnezeu. Că ci numai cei puter-
nici pot ră zboi şi alunga g î ndurile. Dar şi aceştia nu de
la ei alungă g î ndurile, ci î mpreună cu Dumnezeu poartă
ră zboiul î mpotriva lor , ca unii ce au î mbră cat toate ar-
mele Lui.
Iar tu , venind g î ndurile, cheamă pe Domnul Iisus,
des şi cu stă ruinţă şi vor fugi. Căci neră bd î nd căldura
inimii izvor î tă din rugă ciune, fug ca arse de foc 25°. «Bate
249. Deci nu respira ţ ia cu gura str î ns ă adun ă mintea din î mpr ăş-
tiere , ci rug ă ciunea , sau legarea ei de g î ndui la Dumnezeu , adic ă pome-
nirea deas ă a numelui Lui .
250. Căldura inimii e de ordin spiritual. E î nfocarea inimii pentru
Dumnezeu. E o iubire fa ţă de Dumnezeu , care cov î r ş eş te, prin alipirea min -
ţ ii la El , atrac ţ ia oric ă rui alt g î nd. Dar ea produce o c ă ldur ă curat ă şi î n
inima sensibil ă .
ST 1NTVL GRIG0 R 1E SINAITUL 189

pe cei ce te ră zboiesc cu numele lui Iisus », zice Scă rarul ,

fiindcă Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toată ră u-
tatea (Deut. IV, 24). Domnul cel grabnic la ajutor « va face
î ndat ă dreptate celor ce strigă din tot sufletul că tre El ,
ziua şi noaptea » (Luca VIII , 7 ).
Iar cel ce nu are lucrarea rugă ciunii le biruie î n alt
chip, urm î nd lui Moise. Căci sculî ndu-se şi î ntinz î ndu-şi
m î inile şi privirea la cer , le pune pe fugă Dumnezeu î n-
suşi. Pe urmă, şezî nd iarăşi , î ncepe rugă ciunea cu stă ru-
inţă. De acest mijloc se foloseşte cel ce n-a dobî ndit î ncă
putere î n rugă ciune. Dar şi cel ce are lucrarea rugă ciunii ,
ridicîndu-se adesea, îşi va î ntinde m î inile pentru a cere
ajutor î mpotriva patimilor trupeşti, adică a tr î ndă viei şi
a curviei, patimile cele mai cumplite şi mai grele. Dar se
ridică numai puţin şi iarăşi se aşază , ca să nu fie amăgit
de către vră jmaşul din vă zduh , n ălucindu-i min ţ ii vreo
plăsmuire de adevă r. Căci numai cei curaţi şi desă vî rşiţ i
pot pă zi mintea nevă tă mată şi f ă ră greşeală , fie că o au
î n sus, fie î n jos, fie î n inimă , şi peste tot.

Cum trebuie să se ciute

5. Unii cî ntă pu ţ in , alţ ii mult , iar alţ ii deloc. Tu nu

cî nta nici mult , căci aceasta aduce tulburare, dar nici nu
lepă da cu totul cî ntarea , pentru moleşeala şi nepăsarea
care se naşte din aceasta. Ci urmează celor ce cî ntă pu-
ţ in . Căci î n toate cea mai bună e măsura , după cuvî ntul
î n ţelepţ ilor. Cî ntarea multă este a celor ce se î ndeletni
cesc cu f ă ptuirea, pentru necunoştinţă şi pentru oste-
-
neală ; nu a celor ce se liniştesc, că rora le ajunge să se
roage numai lui Dumnezeu , î n inimă , şi să se abţină de
la gî nduri. «Liniştea, zice Scă rarul, este lepă darea î nţe-
lesurilor sensibile şi inteligibile». Căci, dacă îşi deşartă
mintea toată puterea î n multa cî ntare, slă beşte de nu se
190 FILOCALIA

mai poate ruga cu tă rie şi cu sî rguinţă. « Noaptea , zice

Scă rarul, dă cele multe rugăciunii, iar cele puţine cî n-
tării». Aşa trebuie să faci şi tu. Cî nd vezi, şezî nd î n scau-
nul tă u, că lucrează rugă ciunea şi nu î ncetează de a se
mişca î n inimă , nu o pă răsi, ca să te scoli să cî nţi, pî nă
ce nu te va pă răsi ea cu bun rost, cî nd vine vremea. Căci,
pă răsind pe Dumnezeu î nă untru , pentru ca, ridicî ndu-te,
să-I vorbeşti î n afară , te cobori de la cele î nalte la cele
de jos. Ba îţ i tulburi prin aceasta şi pacea minţ ii. Căci
liniştea (isihia ), cum o arată numele, a dobî ndit , prin lu-
crare, obişnuinţ a de a petrece î n pace şi seninătate. Pen-
tru că Dumnezeu este pace (Efes. II, 14), dincolo de orice
tulburare şi strigare, trebuie ca şi lauda noastră să fie î n-
gerească şi nu trupească, precum ne este şi vieţ uirea. Cî n-
tarea cu strigare este semnul strigă rii cu mintea. Ea ni
s-a dat pentru lenevirea şi nepriceperea noastră, ca să ne
aducă la cele adevă rate. Căci cei ce nu cunosc rugăciunea ,
care este, după Scărarul, izvorul virtuţilor care udă, ca pe
nişte răsaduri , puterile sufletului, trebuie să cî nte mult
şi f ă ră măsură şi totdeauna î n multe feluri, neî ncet î nd
niciodat ă pî nă ce nu vor î nainta de la f ă ptuirea multă cu
osteneală, la vedere. Iar aceasta le vine după ce au aflat
rugă ciunea care lucrează î n lă untrul lor. Fiindcă alta este
fapta liniştii (isihiei) şi alta a vieţ ii de obşte. Dar fiecare
se va mî ntui, stăruind î n ceea ce a fost chemat.
De aceea mă tem să scriu pentru cei neputincioşi,
vă z î ndu-te umblî nd î n mijlocul lor. Căci tot cel ce se î n-
deletniceşte cu rugă ciunea, pe baza celor auzite sau î nvă-
ţ ate din că r ţi, se pierde, ca unul ce nu şi-a găsit povă-
ţ uitor. Iar cel ce a gustat din har trebuie să cî nte cu mă-
sură , după cum spun pă rinţ ii, î ndeletnicindu-se cel mai
mult cu rugă ciunea ; şi cî nd se leneveşte, să cî nte, sau să
citească scrierile despre f ă ptuire ale pă rinţ ilor. Căci nu
are corabia trebuinţă de lopeţ i, cî nd vî ntul î ntinde p î n-
zele, dă ruindu-i suflare prielnică pentru plutire pe ma-
SF Î NTUL CRIC0 R1E SINAITUL 19!

rea să rată a patimilor. Numai cî nd se opreşte, trebuie aju-

tată de lopeţi, sau trasă de o corabie mai mică.
Iar dacă ne arată unii cu g î nd de gîlceavă pe sfinţii
pă rin ţ i, sau chiar pe unii de aici, că au f ă cut priveghere
toată noaptea î n picioare, cîntî nd neî ntrerupt, răspundem
din Scripturi, că nu le sî nt date tuturor toate cele desă vî r-
şite, pentru lipsa de sî rguinţă şi de putere. Cu toate aces-
tea , cele mici nu sî nt numaidecî t mici la cei mari, iar cele
mari nu sî nt numaidecî t şi desă vâ rşite la cei mici. Ci
numai î n cei desă vî rşiţ i se lucrează toate cu uş urin ţă.
Căci nu toţi sî nt totdeauna , acum, sau au fost odini-
oară , î n treapta lucră toare. Nici n-au umblat toţi pe
aceeaşi cale, sau au ţinut-o pî nă la sf î rşit. Ci mulţi
au trecut de la treapta lucrătoare la vedere şi s-au
odihnit de la toate, aflî ndu-se într-o s î mbătă a legii duhov-
niceşti (Ieşire XX , 6) 251. Ei se veselesc numai î n Dum-
nezeu , să turaţ i de desf ă tarea dumnezeiască , care nu le
î ngă duie să cî nte, sau să cugete la altceva , decî t la har ,
ajunşi la extaz pentru o vreme şi la bunul cel mai din
urmă dintre cele dorite, primite î n parte, ca o arvun ă î ncă
de aici. Alţ ii î nsă s-au m î ntuit ră m î n î nd pî nă la urmă î n
treapta lucrătoare , ca adormind î n ea să primească răs-
plata î n veacul viitor. Iar alţ ii au primit î mplinirea î n
ceasul mor ţ ii şi de aceea au r ăspî ndit o bună mireasmă
după moarte, spre ară tarea m î ntuirii lor. Ei au avut harul
botezului ca toţ i, dar mintea lor aflî ndu-se î n robie şi î n-
tru necunoş tin ţă , n-au comunicat tainic cu el cî t erau î ncă
251. S î mbă ta a fost folosit ă î n scrisul ascetic ca simbol al odihnei
de faptele şi de g î ndurile legate de lumea aceasta creat ă ( sf î ntul Maxim
—
Mă rturisitorul, Capete gnostice II , 64 5 ; Filocalia rom . II, p. 190 ). Saba
tismul, sabatizarea e numele acestei odihne î n Dumnezeu î nc ă pentru sf î n -
-
.
tul apostol Pavel ( Evr. IV, 9) Sf î ntul Grigorie Sinaitul vorbeşte şi el de
aceast ă «sabatizare » ( aappaTtaavxec ) î n Dumnezeu a celor sc ă pa ţi de robia
patimilor care muncesc pe oameni. La el odihna ia sens de eliberare El .
d ă o aplicare mai duhovniceasc ă sabatismului , ca la sf î ntul Maxim, av î nd
mai mult î n ţ elesul trecerii dincolo de lumea creat ă.
192 F1L0CAL1A

î n viaţă 252. Dar alţ ii petrec în am î ndou ă , adică şi î n cî n-

tare şi î n rugăciune, avî nd un har î mbelş ugat şi pururea î n
lucrare şi nefiind niciodată î mpiedica ţ i de ceva. î n sf î rşit
alţ ii au ţ inut pî nă la sf î rşit mai ales liniştirea, deşi erau
neî nvăţ aţi, î ndestulî ndu-se în ţelepţ eşte numai cu rugăciu-
nea, ca unii ce erau uniţi numai cu Dumnezeu. Că ci cei de-
să vî rşiţ i, cum am spus, toate le pot î n Cel ce-i î ntă reşte
pe ei, Hristos ( Filip. IV, 13) , a Că ruia e slava î n vecii
vecilor. Amin.

Despre mlncare

6. Iar despre pî ntece, î mpă ratul patimilor , ce să zic ?

Dacă poţ i să-l faci ca mort şi să-l amor ţeşti, să nu slă-
beşti î n această lucrare. Pe mine m-a stă pî nit, iubitule,
şi-i slujesc ca un rob. El este î mpreun ă-lucrătorul dra-
cilor şi sălaşul patimilor. Prin el vine că derea noastră şi
prin el î nvierea , cî nd e pus î n bun ă r î nduială . Prin el
am că zut din prima şi din a doua cinste dumnezeiască.
Că ci stricî ndu-ni-se cea de la î nceput , am fost î nnoiţ i ia-
răşi î n Hristos ( prin botez). Dar iată am că zut din nou
de la Dumnezeu , pentru nepurtarea de grijă de porunci,
care pă zesc şi sporesc harul, cî nd î naintă m. Am că zut ,
252. n Tjpo GpTj & svTES lv zCo ftava ?<o are şi sensul de î ncredin ţ are a lor
^
î n ceasul mor ţ ii ,^ dar şi sensul de î mplinire a lor , de ob ţinere a plenitu -
dinii prin Duhul Sf î nt. Karl Rahner vorbeş te de o ajungere deplin ă a omu -
lui î n st ă p î nirea sa , ca şi de o rotunjire a sa î n ceasul mor ţii prin ajun -
gerea la totala con ş tiin ţă de sine ( Theoî ogie des Todes ). Sf î ntul Grigorie Si -
naitul vorbeş te şi de o î mplinire a omului î n ceasul mor ţ ii prin Dumnezeu .
Dar la el vedem ideea c ă mintea sau con ş tiin ţ a celor mai mul ţi a r ă mas
î n cursul vie ţii î n oarecare robie şi de aceea n - au putut comunica liber
şi deplin cu harul. Faptul acesta se realizeaz ă numai î n ceasul mor ţ ii , c î nd ,
pe de o parte , se elibereaz ă deplin şi ei î n şi şi de robia patimilor , v ă z î nd
deş ert ă ciunea lumii , pe de alta , î i face deplin st ă p î ni pe ei î nşi şi harul
cu care acum comunic ă deplin, ne î mpiedeca ţ i de lume.
SF 1NTUL CRICOR1E S 1NAITUL 193

deşi neştiind aceasta , ne mî ndrim , socotind că sî ntem cu

Dumnezeu.
Părinţ ii au spus că sî nt multe deosebiri î ntre tru-
puri î n privin ţa hranei. Unul are trebuin ţă de puţ ină ,
altul de multă hrană , pentru ţinerea puterii sale fireşti,
fiecare î ndestulî ndu-se după puterea şi deprinderea lui.
Dar cel ce se linişteşte trebuie să fie totdeauna î n lip-
sire, nesă tur î ndu-se. Că ci î ngreun î ndu-se stomacul şi tul-
burî ndu-se prin aceasta mintea , nu mai poate zice rugă-
ciunea cu tă rie şi curăţ ie. Ci biruită de somn , din pricina
aburului multelor m î ncă ri, doreşte să doarmă degrabă ,
din care pricină î i vin î n minte î n vremea somnului ne-
numă rate năluciri. Drept aceea socotesc că celui ce vrea
să dobî ndească m î ntuirea şi se sileşte să vieţ uiască pen-
tru Domnul , î ntru linişte, îi ajunge o litră de pîine, iar
din apă şi vin , trei sau patru pahare la zi. Să se î mpă r-
tăşească apoi din m î ncă rile care se nimeresc, din toate
cî te pu ţ in , la vremea cuvenită , dar să ocolească sătura-
rea. Fă cî nd aşa cu î n ţ elepciune, va putea scă pa de î nfu-
murare, deoarece s-a împă rtăşit din toate. Să nu se sâr-
bească de f ă pturile lui Dumnezeu , care sî nt bune foarte,
ci să-I mulţ umească pentru toate. Aceasta este socotinţ a
celor î n ţ elepţ i. Dar celor slabi î n credinţă şi la suflet , le
este mai de folos să se abţină de la unele mî ncă ri. Lor
le-a poruncit apostolul să mă n î nce legume, deoarece nu
cred cu tă rie că-i pă zeşte Dumnezeu.
Dar ce să-ţi spun ţie, care mi-ai cerut canon foarte
greu , bă tr î n fiind ? Nu pot ţine cei mai tineri cumpăna
şi măsura ; cum o vei ţ ine tu ? De aceea ţ i se cuvine să-ţ i
păstrezi î n m î ncare libertatea î n toate. Iar dacă eşti bi-
ruit , m î ncî nd mai mult , căieşte-te şi î ncepe iarăşi şi să
nu î ncetezi a face aşa pururea , că zî nd şi ridicî ndu-te, î n-
vinovăţ indu-te totdeauna pe tine şi nu pe altul. Astfel
vei avea odihnă ( î nţel. Sir. XXII, 14) , cîştigî nd î nţelep-
ţeşte biruin ţ a prin căderi, cum zice Scriptura. Dar nu
13 Filocalia
194 F1L0CALIA

trece hotarul, pe care ţi l-am pus î nainte, şi-ţi ajunge ţie.

Căci nu întă resc trupul celelalte mî ncă ri, cî t îl î ntăreşte
î mpărtăşirea de pîine şi de apă. De aceea a zis proorocul,
ned î nd nici un preţ celorlalte : «Fiul omului, cu cum-
pă nă să mă nî nci pî inea ta si cu măsură să bei apa ta »
(Iez. IV, 15).
Trei hotare are mî ncarea : î nfr î narea, î ndestularea
şi săturarea. Înfrî narea stă î n a se scula cineva flă mî nd
de la masă ; î ndestularea, î n a mî nca at î ta cî t să nu ră-
mî nă flămî nd, dar nici să nu se î ngreuneze ; iar săturarea
stă î n a se î ngreuna puţin. Iar dacă mai mă nî ncă cineva
după ce s-a să turat , a deschis poarta lăcomiei pî ntecelui,
prin care intră curvia. Tu , ştiind acestea cu de-amă nun-
tul, alege ce e mai bun după puterea ta, netrecî nd hota-
rele. Căci numai cei desă vî rşiţi sî nt î n stare, după apos-
tol, a şi flămînzi şi a se şi sătura (Filip. IV , 12) şi a avea
putere î n toate.

Despre amă gire şi despre alte multe lucruri

Aş vrea să ştii cu de-amă nuntul şi despre amăgire,

ca să te păzeşti de ea , ca nu cumva dus de neştiinţă să
te vatămi foarte tare şi să-ţi pierzi sufletul. Deoarece
lesne î nclină voia liberă a omului spre cele contrare ; şi
mai ales a celor ce lucrează ca de la ei. Căci dracii obiş-
nuiesc să fie aproape de ei şi î mprejurul celor î ncepători
şi a celor ce se povăţ uiesc după regula proprie (idiorit-
mici). Ei le î ntind acestora curse de gî nduri şi sapă gropi
pentru căderi şi plăsmuiesc năluciri pierză toare. Fiindcă
cetatea lor e sub stă pî nirea barbarilor şi nu trebuie să ne
miră m de s-a rătăcit careva sau de şi-a ieşit din minţi,
sau de a primit sau primeşte amăgirea, sau vede şi spune,
din lipsa de cercare şi din neştiinţă , lucruri străine de
adevă r şi necuvenite. Căci adeseori, vorbind cineva des-
SFINTUL GRIGORIE SINAITUL 195

pre adevă r f ă ră să aibă î nvăţătură , spune, f ă ră să-şi dea

seama, unele î n locul altora, neştiind să spună aşa cum
este. î n chipul acesta a tulburat pe mulţi şi a pricinuit
multă ocară şi batjocură celor ce se liniştesc 253.
Dar nu trebuie să ne miră m dacă se ră tăceşte vreun
î ncepă tor , chiar după multă osteneală. Fiindcă s-a î nt î m-
plat aceasta multora şi î n vremea noastră şi odinioară,
dintre cei ce L-au că utat pe Dumnezeu. Căci pomenirea
lui Dumnezeu , sau rugăciunea cu mintea , este mai î naltă
decî t toate lucră rile. Ea este şi că petenia virtu ţ ilor , fiind
dragoste de Dumnezeu. Iar cel ce vrea să intre la Dum-
nezeu cu neruşinare şi cu multă cutezan ţă, şi se sileşte
să-L mă rturisească î n chip curat şi să-L dobî ndească î n
sine f ă ră să se fi curăţ it , e lesne omor î t de draci, de li
se va î ngă dui. Că ci că ut î nd cu î ndră zneală şi cu obră z-
nicie cele ce trec de starea lui ( î nţel . Sir. III, 21) , urmă-
reşte cu î ngî mfare să ajungă la ele î nainte de vreme. Dar
Domnul, privind adeseori cu milostivire cî t sî ntem de
cutezători fa ţă de cele î nalte, nu î ngăduie să fim ispitiţi,
ci voieşte ca fiecare, recunoscî ndu-şi m î ndria sa , să se
î ntoarcă de la sine î nainte de a se face ocară dracilor şi
de r îs sau de plî ns î ntre oameni. Cu deosebire se milosti-
veşte El de cel ce caută acest minunat lucru cu î nde-
lungă-ră bdare, cu smerenie şi mai ales cu supunere şi
cu î ntrebare la cei î ncercaţi, ca nu cumva să culeagă ,
f ă ră să bage de seamă , î n loc de gr î u , spini, şi să afle î n
loc de dulceaţă , amă răciune şi î n loc de mî ntuire, pier-
zanie. Căci numai cei puternici şi desă vî rşiţ i pot să lupte
253. S- ar putea ca aci sa se fac ă aluzie la Variaam , care a luat in
r î s pe isihaşti şi î n a c ă ror ap ă rare a scris sf î ntul Grigorie Palama . Dar
s- ar putea sa se fac ă aluzie şi la cei ce din neştiin ţă î nf ăţ i ş au rug ă ciunea
pe care pretindeau c ă o practic ă , î ntr - un mod care a provocat batjocurile
iui Variaam. Oare nu din cauza aceasta s- a retras Grigorie Sinaitul î n
mun ţii dep ă rta ţi ai Paroriei , unde a putut predica netulburat rug ă ciunea
min ţii î n modul cel mai autentic , atr ă g î nd o mul ţ ime de ucenici dornici
s ă o deprind ă ?
196 FILOCALIA

totdeauna cu dracii şi să î ntindă î mpotriva lor neî ncetat

sabia Duhului, care este cuvî ntul lui Dumnezeu
(Efes. VI, 17). Iar cei neputincioşi şi începători să se folo-
sească, cu evlavie şi cu frică, de fugă, ca de o î ntă ritură
şi să nu primească ră zboiul, î ndră znind î nainte de vreme,
căci numai aşa scapă de moarte. Deci tu , dacă te liniş-
teşti bine, aşteptî nd să fii cu Dumnezeu, să nu primeşti
niciodată orice ai vedea cu simţ urile, sau cu mintea, sau
î n afară , sau î nă untru, fie chiar chipul lui Hristos, sau
vreun î nger , zice-se, sau al vreunui sf î nt , sau să-ţi nălu-
ceşti, sau să î ntipăreşti vreo lumină în mintea ta. Căci şi
mintea î nsăşi are, de la sine, prin fire, puterea de a plăs-
mui năluciri şi uşor poate plăsmui î nchipuirile celor do-
rite î n cei ce nu iau aminte cu de-amă nuntul la aceasta ,
aducî ndu-şi vătă mare ei î nşişi. Dar şi amintirea unor
lucruri bune sau rele obişnuieşte să se î ntipă rească î n
simţ irea minţii şi să o facă să f ă urească năluci. Unul ca
acesta a ajuns rob al nălucirilor (fantezist), nu isihast. De
aceea, ia aminte să nu te încrezi î n ceva , î ncuviinţî nd de-
grabă , chiar dacă e ceva bun, î nainte de a î ntreba pe cei
încercaţ i şi de multă cercetare, ca să nu te vatămi. R ă mî i
mai bine greoi faţă de acel lucru, păzindu-ţ i totdeauna
mintea f ără culoare, f ără chip şi f ă ră formă. Căci ade-
seori se trimite ceva de felul acesta şi de la Dumnezeu
spre cercare pentru a lua cunună , dar mulţi se vatămă.
Fiindcă Domnul nostru vrea să cerce voinţ a noastră li-
beră , să vadă î n ce parte î nclină.
Cel ce vede ceva cu î nţelegerea , cu simţirea, chiar
de ar fi de la Dumnezeu , dacă o primeşte f ă ră să î ntrebe
pe cei cercaţ i, uşor se amăgeşte sau se va amăgi, ca unul
ce o primeşte cu uşurinţă. î ncepătorul trebuie să ia
aminte la lucrarea inimii, care nu amăgeşte, iar toate
celelalte să nu le primească , pî nă nu va dobî ndi pacea de
la patimi. Căci Dumnezeu nu se supă ră pe cel ce ia aminte
la sine cu de-amă nuntul de teama amăgirii, chiar dacă
SFINTUL GRIGORIE SINAITUL 197

acesta n-ar primi nici ceea ce trimite El, f ă ră mult ă î ntre-

bare şi cercetare ; ci mai degrabă îl laudă ca pe un î n-
ţelept.
Dar nu trebuie să fie î ntrebaţi toţi, ci unul î ncercat
şi povăţ uitor al altora, cu viaţa luminată, care e să rac,
dar î mbogăţeşte pe mulţ i, după Scriptură ( 2 Cor. VI, 10 ).
Că ci mulţ i necercaţ i au vătămat pe mulţ i lipsiţ i de minte,
a că ror osî ndă o vor avea după moarte. Căci nu tuturor
le este dat să povăţ uiască şi pe alţii, ci numai celor că-
rora li s-a dă ruit puterea dumnezeiască de a deosebi, după
apostol, duhurile (1 Cor. XII, 10), puterea prin care să
despartă ră ul de bine, cu sabia cuvî ntului (raţ iunii). Fie-
care are cunoştin ţa şi puterea sa de deosebire, fie de la
fire, fie prin cercare, fie din î nvăţătură. Dar nu o au toţ i
pe cea a Duhului. De aceea a zis î nţeleptul Isus al lui Si-
rah : «Cei ce sî nt î n pace cu tine, să fie mulţ i, dar sf ă tui-
torii tăi, unul dintr-o mie » (Inţel. Sir. VI , 6). Insă nu pu-
ţină osteneală se cere pentru a afla un povăţ uitor care
să nu greşească , nici î n lucruri, nici î n cuvinte, nici î n
cugetă ri. Iar semnul că nu greşeşte nu este altul dec î t să
aibă mă rturia Scripturii î n ceea ce face şi cugetă şi să fie
cumpătat î n ceea ce cugetă. Căci nu puţină nevoinţă se
cere pentru a ajunge cineva î n chip î nvederat la adevă r
şi a se curăţi de toate cele potrivnice harului. Fiindcă şi
diavolul obişnuieşte să-şi arate, mai ales î n cei î ncepători,
amăgirea lui sub chipul adevă rului şi să dea î ndemnuri-
lor lui rele î nf ăţ işarea unor sfaturi duhovniceşti.
De aceea , cel ce se sileşte să ajungă la rugăciunea
curată trebuie să umble î n linişte, cu multă frică ,
cu plî ns şi cu povăţ uirea dobî ndită prin î ntrebarea celor
cercaţ i. Trebuie să plî ngă pururea pentru pă catele sale, î n-
trist î ndu-se şi tem î ndu-se ca nu cumva să fie osî ndit şi
să fie despă r ţit de Dumnezeu , acum sau î n veacul viitor.
Cî nd diavolul vede pe cineva petrecî nd î n plî ns, nu ră-
m î ne acolo, î nfricoşî ndu-se de smerenia ce se naşte din
198 F 1L0CALIA

plî ns 254. Dar pe cel ce-şi î nchipuie că va ajunge la cele

înalte prin părerea de sine, purtat de un dor satanic şi nu
adevă rat , îl leagă cu uşurin ţă î n mrejele sale, ca pe o
slugă a sa. De aceea trebuie să ţ ii plî nsul ca o mare armă
î n rugăciune, ca să nu cazi din bucuria rugăciunii î n pă -
rerea de sine, ci alegî ndu-ţ i î ntristarea bucuroasă 255, să
te pă zeşti nevă tămat.
Rugăciunea neî nşelă toare, căldura î mpreunată cu ru
găciunea lui Iisus, care a aruncat foc pe pămî ntul
-
(Luca XII, 49) inimii noastre, este căldura care arde pati -
mile ca pe nişte scaieţ i, şi să deşte veselie şi pace î n suflet.
Ea nu se abate nici la dreapta nici la st î nga, ci răsare î n
inimă ca un izvor de apă din Duhul de viaţă f ăcător. Do -
reşte şi tu să o afli şi să o dobî ndeşti şi să o ai numai pe
aceasta î n inima ta , pă zindu-ţ i mintea f ă ră năluciri şi
goală de î nţelesuri şi de gînduri. Şi nu te teme. Că ci Cel ce
a zis : « î ndrăzniţi, Eu sî nt , nu vă temeţi » ( Matei XIV, 27),
este şi cu noi, dacă-L că ută m , ca să ne sprijinească
254. Smerenia î nfricoşează pe diavol pentru t ă ria ei î ntemeiat ă pe
adev ă rul î n privin ţ a raportului î ntre micimea noastr ă şi m ă rimea cople
şitoare a lui Dumnezeu. Dimpotriv ă , m î ndria n -are fermitate î n afirmarea
-
de sine a omului , pentru c ă nu se bazeaz ă pe o cunoaş tere a adevă rului
pozi ţiei sale realle î n raport cu Dumnezeu , iar adev ă rul acesta va d ă r î ma
p î n ă la urm ă î n ă l ţ area lui neî ntemeiat ă pe nimic consistent.
255. « î ntristarea bucuroasă » ( XapoXu îiTj ) este o nou ă expresie pa -
radoxal ă al ă turi de « be ţia trează » , de «stabilitatea mobilă » etc., venite de
la Grigorie de Nisa. Expresia aceasta o g ă sim la Ioan Sc ă rarul sub forma
. -
« plî nsul pricinuitor de bucurie » ( XapOTtot & v 7cev & oc ) Ea e î nrudit ă şi cu « moar
tea sau crucea de via ţă f ăc ă toare» , at î t de frecvent ă î n creştinism. î n -
tristarea aceasta e bucuroasă, pentru c ă e î mpreunat ă cu iubirea Iui Dum
nezeu, cu sim ţirea intensă a puterii Lui. De aceea ea nu e î ntristarea f ă r ă
-
nă dejde a singur ăt ăţii, a sentimentului de p ă r ăsire definitivă , a ieşirii din
legă tur ă cu izvorul vieţii adev ă rate, pe care o are cel ce nu se poate
poc ăi. Totul î n creştinism e o complex ă «coincidentia oppositorum ». A ve -
dea acest caracter al realit ăţii e semnul unei maturit ăţ i de g î ndire, de î n -
ţ elegere, de experien ţă a realit ăţii spirituale î n toat ă complexitatea ei ,
a unei maturit ăţi pe care nu o are un ra ţionalism simplificator de tipul
lui sau -sau ( entweder - oder ).
SF1NTUL GRIGORIE SINAITUL 199

totdeauna. Nu trebuie să ne fie frică sau să suspinăm che-

m î nd pe Dumnezeu.
Iar dacă unii s-au ră tăcit, vă tă mîndu-se la minte,
bagă de seamă că au pătimit aceasta din ascultare de voia
lor şi din î nălţarea cugetului. Cel ce caută pe Dumnezeu
î ntru supunere, cu întrebare şi cu smerită cugetare, nu se
va vă tă ma niciodată , cu harul lui Hristos, care vrea ca
toţ i oamenii să se m î ntuiască (1 Tim. II, 4). Iar dacă se î n-
t î mplă vreo ispită , ea vine pentru cercare şi pentru cu-
nună , şi are după ea degrabă ajutorul lui Dumnezeu, care
a î ngăduit-o pentru pricini pe care singur El le ştie. Pe cel
ce vieţ uieşte drept şi umblă f ă ră prihană şi leapădă plă-
cerea de la oameni şi cugetarea semeaţă, chiar dacă toată
mulţ imea dracilor ar mişca î mpotriva lui nenumă rate is-
pite , nu-1 vor vătăma, cum zic pă rinţii. Iar cel ce umblă
cu obră znicie după sfatul lui, va suferi cu uşurinţă vătă-
mare. De aceea, cel ce se linişteşte e dator să ţ ină pururea
calea împărătească. Fiindcă trecerea peste măsură , î n
toate, e urmată cu uşurinţă de părerea de sine, din care se
naşte amăgirea.
Infr î nează săltarea minţii, str î ngî nd puţin gura î n
rugăciune, şi nu răsuflarea nărilor , ca cei neî nvăţaţi, ca
să nu te vată mi, umflî ndu-te 256.
Trei sî nt virtuţ ile liniştii (isihiei) pe care trebue să
le pă zim î ntocmai, şi să ne cercetă m î n fiecare ceas, dacă
petrecem totdeauna î n ele, ca nu cumva furaţi de uitare
să umblă m afară din ele. Iar acestea sî nt : î nfr î narea , tă -
256. Prin î nfr î narea «sălt ării minţii » înţelege ţinerea min ţii intr -o
stabilitate, men ţinerea cuget ă rii î n pomenirea ne î ncetat ă a lui Dumnezeu.
Iar ca mijloc recomand ă str î ngerea pu ţin a gurii , nu a n ă rilor, cum reco -
mand ă « metoda » care circula sub numele sfintui Simeon Noul Teolog, î n
care se spune : «Str î nge deci şi tragerea aerului pe n ă ri ca s ă nu respiri
uşor » Sf î ntul Grigorie Sinaitul spune că aceasta o f ă ceau « cei ne înv ăţa ţi »
( tifia & ste ) . Se vede şi de aci c ă « metoda » de sub numele lui Simeon a
fost considerat ă chiar de Grigorie Sinaitul ca av înd expresii interpolate de
cei ne î nvăţ a ţi.
200 FILOCALIA

cerea şi ocă î r rea de sine, adică smerenia. Căci acestea le

cuprind pe toate celelalte şi se pă zesc una pe alta . Din ele
se naşte rugăciunea şi creşte necontenit.
î nceputul harului, care vine din rugăciune la cei ce
se î ndeletnicesc cu ea , se arată î n multe feluri, ca şi î m-
pă r ţ irea Duhului , care se face arătat şi cunoscut după
voia Lui, cum zice apostolul (Evrei II, 4 ). El se arată şi î n
noi după pilda lui Ilie Tesviteanul. î n unii vine ca duh de
temere, surpî nd mun ţii patimilor , zdrobind pietrele
(3 Regi XIX , 11), adică inimile î nvîrtoşate, incit cad de
frică şi trupul li se face ca mort. î n alţ ii se arată ca un cu-
tremur (locul cit.) , apoi ca o veselie, pe care pă rin ţii Bise-
ricii au numit-o mai limpede şi săltare. î n cei din ţ ii se
arat ă nematerial şi fiin ţ ial î n cele dină untru ; căci nefiin-
ţ ialul şi neipostaticul nici nu este 257. î n alţii, î n sf î r-
şit , Dumnezeu produce o adiere subţ ire şi paşnică de
lumină (locul cit.) , mai ales î n cei ce au î naintat î n rugă-
ciune. î n aceştia Hristos locuieşte î n inimă, după apostol
(Efes. III, 17), şi Se arată tainic în Duh. De aceea a zis
Dumnezeu către Ilie în muntele Horeb, că Domnul nu este
nici î n vifor , nici î n cutremur , adică î n lucr ă rile din parte
din cei î ncepători, ci î n adierea subţire de lumină , ară-
t î nd desă vî rşirea rugăciunii 258.
Ce va face cineva , cî nd dracul se preface î n î nger de
lumină (2 Cor. XI , 14) şi amăgeşte pe om ?
î ntr-un asemenea caz , îi trebuie omului multă putere
de deosebire, ca să cunoască despă r ţirea î ntre bine şi ră u.
Deci nu te î ncrede repede ş i cu uşurin ţă î n astfel de ară-
tă ri, ci ră m îi greoi şi ţ ine binele cu multă cercare, iar ră ul
257. Harul se tr ă ieş te ca o iradiere din Persoana Cuv î ntului , deci
din fiin ţ a Lui , nu ca ceva inconsistent , ca un accident f ă r ă temelie î n
Dumnezeu. Un har f ă r ă baza In fiin ţ a şi î n ipostasul Cuv î ntului nici n - ar
exista .
258. î n adierea sub ţ ire de lumin ă se arat ă des ă v î rşirea rug ăciunii ,
c ă ci ea e semnul odihnei ferme a min ţii î n Dumnezeu. Unde mai e vifor
-
ş i agita ţie, sufletul î nc ă nu s a statornicit pe deiplin î n Dumnezeu.
SF1NTUL GRIGOR1E SINAITUL 20!

—
leapă dă-1 (1 Tes. V, 21 22 ). Eşti dator să cerci şi să deo-
sebeşti şi apoi să crezi. Cunoaşte că roadele harului sî nt
vă dite şi chiar dacă se preface dracul nu poate să aducă
blî ndete, î ngă duinţă , smerenie, ură faţă de lume, nici nu
face să î nceteze plăcerile şi patimile. Toate acestea sî nt
roadele harului. Iar roadele aceluia sî nt : î nfumurarea,
m î ndria cugetului, laşitatea şi tot pă catul. Din roade poţ i
cunoaşte, aşadar , lumina ce luminează î n sufletul tă u , dacă
e a lui Dumnezeu sau a satanei. Salata este asemenea mă-
crişului la vedere şi oţetul asemenea vinului, dar gîtlejul
le cunoaşte din gustare şi deosebeşte pe fiecare
(In ţ el. Sir . XXV, 18—19 ). Aşa şi sufletul, dacă are pu-
terea de a deosebi, cunoaşte din simţirea min ţii darurile
Duhului Sf î nt şi nălucirile satanei 259.
Trebuie să ştii î nsă că amă girea î ncepe din trei pri-
cini : din m îndrie, din pizma dracilor şi din î ngă duin ţa
povăţ uitoare a lui Dumnezeu. Iar pricinile acestora sî nt :
a m î ndriei, uşură tatea minţ ii ; a pizmei dracilor , sporirea ;
a î ngăduin ţei lui Dumnezeu , păcatul. Amăgirea care vine
din m î ndria noastră şi din pizma dracilor se tă mă duieşte
uşor , cî nd omul se smereşte. Dar cea care este din î ngă-
duinţa lui Dumnezeu ră m î ne de multe ori pî nă la moarte.
Trebuie să mai ştii şi aceasta , că dracul mî ndriei pre-
zice şi prooroceşte multe celor ce nu iau aminte bine la
inimă. De aceea, tu frate, să fii totdeauna gata pentru ră z-
boiul dracilor. Şi de vezi ară t î ndu-se deodată vreo nălu-
cire, să nu te tulburi ; fie că vezi vreo sabie scoasă ca să
te taie, fie vreun sfeşnic aprins ca să te ardă , fie vreo faţă
sălbatică şi ur î tă de arap sau de balaur , sau altceva de
felul acesta , să nu te tulburi şi să nu te î nfricoşezi, ci stai
cu curaj şi m ă rturiseşte mă rturisirea cea bun ă , sau « Iisuse
259. Aci se termin ă textul paleogrec î n Filoc. greac ă ( ed. III , voi .
IVr p. 80—88 ). In voi. V, acest text, î mpă r ţit de unele manuscrise rom â -
neş ti î n 7 capete, s-a repetat î n limba neogreac ă ( p. 90—103) , dar are şî
urm ă toarea continuare pe care o traducem şi noi î n Filoc. rom.
202 FILOCALIA

Hristoase » şi uşor vei vedea biruinţa şi fuga şi dispariţia

vră jmaşilor tă i.
Să mai ştii şi această viclenie pe care o să vî rşesc de
multe ori dracii. Ei se î mpart î n două . Şi unii vin asupra
ta ca să te ispitească repede. Şi dacă te vă d cer î nd ajutor,
alţ ii se arat ă ca î ngeri, şi alungă repede pe cei dinţii şi
aceia se fac că s-au speriat şi fug , ca să te î nşele să te î n-
chini ca unor sfin ţ i î ngeri celor ce au alungat, chipurile,
pe draci.
De multe ori iarăşi îţi aruncă gî nduri bune şi te mişcă
să te î nchini î mpotriva celor ce se arată ca să te ispitească ,
sau să li te opui. Şi cînd o faci, se prefac că au fost alun-
gaţi de cuv î ntul tă u şi fug ca să te mî ndreşti şi să crezi că
ai î naintat şi ai î nceput să biruieşti gî ndurile şi să alungi
pe draci 259 bis.

259 bis. Partea aceasta e luat ă ca idee din «Scar ă ». De altfel , toat ă
partea practică din Grigorie Sinaitul e influen ţ at ă î n mod principal de
« Scara » lui Ioan Sc ă rarul.
 ALE SFÎNTULUI
GRIGORIE PALAMA
CUVINTE PENTRU CEI CE SE
LINIŞTESC CU EVLAVIE
ŞI ALTE SCRIERI ÎN
APĂ RAREA ISIHASMULUI
 Sf î ntul Grigorie Palama
Via ţa şi scrierile lui

Experien ţ a isihaist ă a înt â lnirii cu Hristos , un lumin ă , prin

rugă ciunea inimii , a fost provocat ă de critica f ă cut ă de c ă lu -
g ă rul Varî aam , venit din Occident , să -şi dea o fundamentare
teologic ă . Exponentul ei prin care şi - a realizat aceast ă funda -
mentare a fost Sf î ntul Grigorie Paiama. Acest lucru a fost pe
de o parte un bine , că ci f ă r ă aceast ă fundamentare experien ţ a
isihast ă nu şi -ar fi asigurat poate o continuitate, sau ar fi fost
expusă la fel de fel de interpret ări bizare.
Dar critica inspirat ă de o g î ndire scolastic ă intelectua -
list ă— care cu î nfocarea oricărei mişc ă ri nou - născute afirma
cu unilateralitate simplis ă unitatea lui Dumnezeu , f ă r ă o î n ţ e-
legere pentru experien ţ a reală a Lui şi pentru î n ţ elegerea mai
suplă şi mai complex ă a lui Dumnezeu , pe care ea o necesit ă
— a f ă cut şi pe apă r ătorul teologic al acestei experien ţe să for -
muleze doctrina despre Dumnezeu implicat ă î n aceast ă expe -
rien ţă , intr -un mod care li se p ă rea adversarilor că nu se con -
ciliaz ă cu unitatea lui Dumnezeu , ai că rei sus ţ in ă tori ei se so-
coteau.
Iar aceasta a ad î ncit şi prelungit distan ţ a dintre g î ndirea
teologic ă occidental ă — pe care criticii experien ţei isihaste
pretindeau c ă o reprezint ă şi care a fost acceptat ă ca atare î n
Occident — şi cea r ăs ă riteană .
Vom î ncerca la sf ârşitul acestei introduceri şi î n notele
la scrierile lui Palama , traduse î n acest volum , să ar ă t ă m că
cele două moduri de formulare a î nv ăţă turii despre Dumnezeu
implică î n ele posibilit ăţ i de conciliere, sau că sf â ntul Grigorie
Palama nu contest ă î n fond unitatea lui Dumnezeu c î nd vor -
beşte de lucr ă rile necreate , nedespăr ţ ite de fiin ţ a Lui.
Sf î ntul Grigorie Palama s- a n ă scut î n anul 1296, din p ă -
rin ţi de neam ales şi de o remarcabilă evlavie , care se muta -
ser ă din Asia Mică î n Constantinopol î nainte de a avea copii.
206 FILOCALIA

La v î rsta de 7 ani el r ămase orfan ide tată , î mpreună cu alţi

.
patru fra ţ i ( doi bă ieţi şi 'dou ă fete) El primi o educaţ ie aleasă
î n palatul! î mpăr ătesc , fiind ajutat şi el şi fra ţ ii să i de împă ratul
Andronic II Paleologul .
î ncă de la v îrsta adolescen ţei a stat î n legă tur ă cu mona
hii şi î ncepu să ducă o via ţă de ascez ă , postind , priveghind
-
mult, î nfr înjîndu -se de la muilt ă mâ ncare. Cel mai bun î nv ăţă -
tor i- a fost Teolipt , ajuns, după o vieţuire «la Atos, mitropolit
al Filadelfiei, dar petrecî nd mai mult în Constamtinopoil. Acela
l- a introdus cel dinţii î n disciplina trezviei şi a rugăciunii min -
ţ ii. La v î rsta de 21 ani ( prin 1317) , t î n ă rul Grigorie pleacă cu cei
doi fra ţ i ai să i la Atos , după ce instală î ntr - o m î n ăstire din
Constantinopol pe mama şi pe surorile sale. în Atos deveni
ucenic al b ătrî nului monah Nicodim , care tr ă ia pe ling ă m în ăs -
tirea Vatoped . Acesta îl şi tunse pe Grigorie cur î nd î n mona -
hism. După trei ani , bă tr î nul Nicodim muri , iar t î n ă ruil Grigorie
se mută ( pe la 1321 ) î n Lavra sf î ntului Atanasie , continu î nd
via ţa de ascet. După al ţ i trei ani (prin 1324 ) se aşez ă într -un
loc retras numit Gîosia , unde un grup de isiha şti se exercitau
î n ascez ă şi î n rug ă ciunea minţ ii , sub că lă uzirea unui monah
Grigorie, de origine din Constantinopol. Desele incursiuni ale
turcilor î l silir ă pe Grigorie după doi ani ( prin 1326) să se
mute cu grupul î ntreg de 12 monahi isiha ş ti la Salonic. Aici
e hirotonit preot şi apoi se retrage cu grupul î ntreg î ntr -un
schit de pe muntele de ling ă Veria , într -o regiune de aro-
—
mâ ni. Dup ă cinci ani ( prin 1330 1331 ) , silit de desele incursiuni
ale s î rbilor , se duce iar ăşi la Atos , aşezî ndu -se î n schitul sf î n -
tu'l Sava de ling ă Marea Lavr ă . începu să ţ in ă predici şi s ă
scrie.
î n 1334 sosind î n Constantinopol niş te dominicani ca
s ă discute cu ortodocşii chestiunea unirii Bisericilor , un t î n ă r
venit cu c îţ iva ani î nainte din Calabria şi devenit aici monah
cu numele de Varlaam , ca să cîş tige simpatia ortodocşilor , oa -
re -1 b ă nuiau de catolicism ascuns, scrise mai multe tratate des-
pre purcederea Sf întului Duh , apă r î nd teza ortodoxă despre
un singur principiu î n Sf î nta Treime, dar î ntr - un mod care re -
lativiza diferen ţ a î ntre ortodocşi şi catolici , susţ inî nd că Ta-
t ă l şi Fiul comunică at î t de str îns î ntreolaltă , î nc î t nu se poate
nega Fiului o participare la actul prin care Tată l purcede pe
-
Duhul Sf î nt. El mai afirma că î n Scriptur ă nu se poate găsi o
dovad ă pentru pozi ţ ia ortodox ă sau catolică , dar printr -o ast-
fel de î n ţelegere dialectică a raportului dintre Tat ăl şi Fiul
 SF1NTUL GRIGORIE PALAMA 207

se pot î mpăca cele dou ă poziţ ii : purcederea Duhului Sf î ntt din

Tat ă l ca unic principiu , cu purcederea din Tat ă l şi Fiul ? prima
pozi ţ ie poate fi afirmat ă î ntrucî t Tat ă l e uinlcull izvor î n Treime ,
a doua pe baza str î msei uniri a Fiului eu Tat ă l.
Prietenii sf î ntului Grigorie Palama din Salonic , unde se
afla atunci Varlaam , scriser ă aceluia cu privire ia teza lui
Varlaam , cer î nd s ă -i l ă mureasc ă î n privin ţa ei. Astfel Gri -
gorie Palama scrise două tratate despre purcederea Sf î ntului
Duh , în care respingea relativismul lui Varlaam , adică metoda
lui «dialectică » , prin care voia să împace cele dou ă pozi ţ ii. Pa -
lama apă ra metoda «demonstrativ ă » , afirmâ nd că în Sfinta
Scriptur ă şi î n operele sfin ţ ilor pă rin ţi avem dovezi clare pen -
tru î nv ăţă tura ortodox ă. Tratatele acestea au fost scrise pe la
1335 260. Ele au fost urmate pe la 1336 şi 1337 de două scrisori ,
c ă tre Achindin şi c ă tre Varlaam , î n aceeaşi chestiune 261.
Aceste scrisori , care î i sc ădeau prestigiul, irif î ndu -1, l au -
f ă cut pe Varlaam s ă porneasc ă atacul î mpotriva isihaştilor , de
care ş tia că s î nt prieteni ai lui Palama 262.
Varlaam a scris prin 1337 trei tratate contra isihaş tilor.
Palama a r ăspuns, prin 1338, atacurilor din ele f ăr ă să numeas-
c ă pe autorul B-or , cu trei tratate corespunz ătoare. Ele s î nt in -
titulate :
Primul tratat dintre cele din ţ ii pentru cei ce vie ţ uesc cu
sfin ţ enie î n isihie ; î ntru cî t şi pî nă ia ce grad e folositoare î n -
deletnicirea cu ş tiin ţ ele.
260. Aceste tratate se numesc A 6701 aroBeixTt'x. ot huo zepi !x7iopE 6ae <oC
' zoo ' Ayiou —
7cv £ U £iaToc , ed . Hristou . Op . cit ., voi . I , p. 10 153. Ele au fost
traduse î n româneşte de Grigorie mitrop . Ungrovlahiei , sub titlul : Doua
cuvinte doveditoare despre purcederea Sf î ntului Duh , Buz ău , 1832 .
261 . Ep . I c ă tre Achindin , ed. P. Hristou , op. cit ., p . 203—219 ; a doua
—
Ep . c ă tre Achindin, ibidem , p. 220 214 ? prima ep. c ătre Varlaam , Ibidem ,
p . 224 —253, a doua c ătre Varlaam , Ibidem, p. 260— 312 . Despre data tutu -
ror acestor şase scrieri a se vedea ia P. Hristou, Ibidem , p. 180. Men ţ io -
n ă m c ă admitea şi Palama o eventual ă folosire a expresiei « prin Fiul » , ,

dar î n sensul unei « odihniri eterne a Duhului î n Fiul » î n baza c ăreia Du -

hul stră luceşte sau e trimis celor vrednici prin Fiul . Palama reia astfel
—
teza dezvoltată de patriarhul Grigorie Cipriotul ( 1283 1284 ) . ( Trat . I , la
Hristou , ed. cit . , voi . I , p . 35— 39 ş i Introd. lui Hristou, op. cit . , p. 17 ) .
262. P. Hristou , ibidem , p . 316 . Despre toată via ţa şi lupta sf î ntului
Grigorie Palama a se vedea : Pr. D. St ă niloae , Via ţ a şi î nv ăţă tura sf î ntulur
Grigorie Palama , Sibiu, 1938 .
208 FILOCAUA

Al doilea tratat dintre cele dintî i pentru cei ce vie ţ uesc

cu sfin ţ enieî n isihie. Pentru cei ce voiesc să se concentreze

î n l âuntrul trupului . -
asupra lor î n isihie nu e f ără folos să î ncerce a şi ţ ine mintea

Al treilea tratat din rî ndul î ntî i pentru cei ce vie ţ uiesc cu

sfin ţ enie î n isihie . Despre lumină şi luminarea dumnezeiasc ă ,
despre sf î nta fericire şi despre desâvî r şirea cea î ntru Hristos 263.
Ele r ăspundeau unor tratate ou titluri asem ă n ătoare ale
lui Varlaam : 1) Despre ştiin ţe , sau despre cunoa ş tere , sau des -
pre dobî ndirea î n ţ elepciunii ; 2 ) Despre rug ăciune , sau despre
desâvî r şirea omenească ş i 3 ) Despre lumină 264.
C înd v ă zu r ă spunsurile lui Palama , Vartaam cuprins de
team ă retu şă oiţe ceva din scrierile lui , ş terse numdle de
« omfalopsichi » , renun ţă s ă numeasc ă fenomenale tr ă ite de
isihaşti ca demonice , numindude naturale. Era un fel de nou ă
redactare a acelora şi scrieri. Palama r ăspunse şi acestei noi
forme a triadei lui Varlaam cu alte trei tratate. Socotind c ă
aceasta e ultima form ă a 'atacurilor lui Varlaam , P ălama in -
titulă r ă spunsurile ,sale : « cele din urmă » . Titlurile lor s î nt :
Primul tratat al celor din urmă pentru cei ce se dedică
cu evlavie isihiei . Expunerea şi combaterea celor scrise de
filozoful Varlaam contra celor ce vie ţ uesc cu evlavie î n isi -
hie. Care este cuno ştin ţ a cu adev ărat mî ntuitoare şi căutat ă
cu mult ă dorin ţă de monahii adevă ra ţi , sau î mpotriva celor
ce zic despre cuno ştin ţ a din ş tiin ţ ele din a f a r ă că ar f i cu ade -
vărat mî ntuitoare.
Tratatul al doilea al celor din urmă pentru cei ce se de
dică cu evlavie isihiei. Despre rug ăciune .
-
Tratatul al treilea al celor din urmă pentru cei ce se
dedică cu evlavie isihiei . Despre lumina s f î n t ă 265.
Acestea au ap ă rut prin 1339, pe c î nd Varlaam era dus
la Avignon ca sol al î mpă ratului c ă tre papa , sau era în aju -
nul plecă rii. î nc ă în cursul că l ătoriei de întoarcere de la Avig -
non , la oprirea î n Italia 266, probabil î ndemnat de catolicii de
acolo , Varlaam a alc ătuit un al doilea r î nd de trei tratate con -
263. Editate de P. Hristou , op. cit ., voi. I , p. 361 392 ; p. 393— 408 ;
—
p. 409—463. Ultimele dou ă traduse î n rom. la Pr. D . St ă niloae, op. cit .
—
264. P. Hristou, op. cit ., p. 315 354.
— —
265. Ed. Hristou , op. cit ., p. 466 506 ; 507 546 ; 537 613.
—
266. P. Hristou, op. cit ., p. 349.
SP Î NTUL GRIGORIE PALAMA 209

tra isihaş tilor , intitul î ndu -Ie de astă dată « Contra masalie -
unul î n mod camuflat şi printre monahi şi care repetau con
-
nilor ». Masaliemi se numeau bogomilii, dintre care exista c î te
-
tinuu unica rug ă ciune « Tat ă l nostru » , pretinz î nd că v ă d esen -
ţa dumnezeiască. î ntors din Apus, î n octombrie 1340, Var
laam se duse la Constantinopol , unde conform amenin ţă rii
-
din prefa ţ a acestor ultime tratate , interveni la Sinod pentru
condamnarea isiha ş tilor.
Palama , prev ăz î nd că lucrurile vor ajunge pî n ă la urm ă
î n fa ţ a Sinodului , se duse î mpreun ă cu aderentul să u Isidor
din Salonic la Atos unde preg ă ti Tomul Aghioritic , inten ţ io-
n î nd s ă se prezinte cu el în fa ţ a Sinodului. El e semnat de
că peteniile monahismului atonit şi aprobat de episcopul de
-
Ierissos, Iacob , î n martie 1341. Venind cu el î n Salonic , Pa -
lama adun ă pe monahii de aici , care subscriu un tom asem ă -
n ă tor , pe care -1 trimit patriarhului.
Varlaam î ntors î ncă î nainte de Salonic avu mai multe
î nt î lniri chiar cu Palama , dintre care una î n fa ţ a guvernato-
rului ora şului, cu care ocazie promise s ă nu publice noua sa
lucrare , iar Palama să î nceteze şi el a mai scrie contra lui.
Dar mereu schimb ă cios , cur î nd după aceea Varlaam publică
-
tratatele « Contra masalieniilor » , î n care Palama e atacat per -
sonal . Acesta r ă spunse la î nceputul anului 1341 cu a lte trei -
tratate ale sale, Î ntruc î t în ultimele tratate , Varlaam acuza
pe isiha ş ti , de preten ţia că vă d esen ţ a dumnezeiască , acesta
r ă spunse că aceş tia nu pretind a ş a ceva. Ei v ă d numai lucra -
rea dumnezeiască , care se numeş te î n greceş te « energie » . A ş a
a î naintat discu ţ ia la tema deosebirii î ntre fiin ţ a şi energiile
dumnezeieşti , tem ă care formeaz ă con ţ inutul celei de a treia
triade a lui Palama 267. Ele se intituleaz ă :
1 ) Respingerea absurdit ăţilor ce rezult ă din scrierile de
al doilea ale filozofului Varlaam , sau despre î ndumnezeire ;
tratatul î ntli contra celor de al doilea.
2 ) Lista absurdit ăţilor ce rezult ă din premisele filozofu -
lui Varlaam, tratatul al doilea contra celor de al doilea.
3) Lista absurdit ăţilor ce rezult ă din concluziile filozo -
fului ; tratatul al treilea contra celor de al doilea 268.

—
267. P. Hristou , op. cit ., p. 350 353.
268. Aceste trei tratate ale celei de a treia triade î n ed. P. Hristou ,
— — —
voi. cit., p. 615 653 ; 655 678 ; 679 694.

14 Filocalia
210 FILOCAL1A

Achindin pretinde că patriarhul Ioan Caleca d ă duse lui

Varlaam o scrisoare că tre autorităţile din Salonic pentru a
trimite pe Palama la Constantinopol ca să se explice Dar el,.
Achindin , care voia ca lucrurile să se î mpace, ob ţ inu de la
patriarh o alt ă scrisoare direct că tre Palama , prin care-1 in
vita s ă vin ă la Constantinopol de la sine, neaş tept înd să fie
-
trimis de autorităţile din Salonic. Palama î i r ăspunse lui Achin-
-
din , explic î ndu i că deosebirea ce o face î ntre fiin ţ a şi lucr ă -
-
rile lui Dumnezeu nu e o erezie , ci şi are baza î n î nv ăţătura
pă rin ţ ilor Bisericii. Scrisoarea lui Achindin trebuie să fi fost
trimisă lui Palama dup ă ce disputa la Salonic se î nteţ ise şi
Palama îşi publicase noua sa triad ă.
Pailama promite să mearg ă la Constantinopol î n prim ă -
vara lui 1341 , c î nd va pleca şi î mpă ratul din Salonic la Con -
stantinopol. Dar se pare că n-a mai aşteptat plecarea î mp ă -
ratului , ci lu î nd cu sine pe Isidor şi pe Marcu , se duse la Con
stantinopol. Acolo mul ţ i erau c îştiga ţi pentru Varlaam. De
-
aceea Palama î ncepu s ă lă murească zile şi nop ţ i pe arhierei ,
pî nă ee-i convinse despre adev ă rul celor susţ inute de eil.
Pentru că disputa continua tot mai aprinsă , la 11 iunie
1341 se î ntruni un sinod , pentru a decide î n această chestiune .
Sinodul a dat dreptate isihaştilor şi iui Palama. Varlaam ca
să evite condamnarea ş i- a cerut iertare. Apoi plecă ruşinat
î n mod definitiv î n Occident. Sinodul nu d ădu nici un tom , din
dorin ţa de a potoli disputa. Deabia peste dou ă luni un nou
sinod , la cererea aderen ţ ilor lui Palama , care , după plecarea
lui Varlaam , î ncepură să fie ataca ţ i de Achindin , le d ă du un
tom despre dezaprobarea lui Varlaam la sinodul din 1341. Pa -
triarhul Caleca pretinde că a dat acest tom numai silit de
Cantacuzino, ocrotitorul î mpă ratului minor Ioan V Paleolo -
gul, după moartea lui Andronic III Paleologul, î ntî mplat ă cu-
.
r î nd dup ă sinodul din iunie 1341 In fa ţa acestui sinod a trebuit
să se prezinte Achindin cu c îţiva aderen ţi ai să i pentru a şi -
-
expune pozi ţ ia. Sinodul l a dezaprobat , iar mul ţ imea care
asista s- a pornit să vocifereze î mpotriva lui.
Dar la î nceputul lui octombrie 1341 î mpă r ă teasa v ă duv ă
Ana de Savoy, sus ţ inută de marele duce Apocavcos şi de pa -
triarhul Caleca demise pe Ioan Canitacuzino din postul de re -
gent şi acesta trebui să pă r ă sească Constantinopolul şi să şi
facă la Didimotichos, în Tracia , centrul opera ţ iilor sale mili -
-
tare contra î mpă ră tesei şi a lui Ioan Paleologul. Achindin şi
aderen ţii lui, sprijini ţi puternic de patriarhul Caleca , prezintă
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA 211

pe isiha şti ca susţinători ai lui Cantacuzino. Palama e aruncat

în închisoare î n prim ă vara anului 1343 şi e lă sat acolo p î nă î n
1347. Acelaşi lucru s- a î nt î mplat şi cu ş ase ierarhi aderenţ i ai
lui Palama. î n toamna lui 1345 î mpăr ăteasa , d î ndu -şi seama că
trebuie să dea satisfacţie poporului credincios şi monahismu -
lui care era de partea lui Palama , renun ţă la susţinerea patri -
arhului Caleca şi a lui Achindin. Cîmd acesta e hirotonit de

-
Caleca diacon , senatul se întruneşte î n toamna lui 1345 şi de-
clar ă ilegală hirotonia lui Achindin. Cî nd cei ş a se episcopi
ţ inu ţi î nchişi cer î n septembrie 1346 judecarea lui Caleca , î m -
pă r ăteasa începe o serie de consf ă tuiri cu senatul şi cu ierarhii
liberi. Dar î ncă î nainte de aceste consf ătuiri i se impusese lui
Caleca domiciliul for ţ at.
La 2 februarie 1347 î mpă r ă teasa convocă pe ierarhi la '
un sinod solemn. Acesta depuse pe Caleca din patriarhat , î l
condamn ă pe Achindin şi reconfirm ă î nv ăţă tura lui Palama.
Dar încă înainte ca tomul să fie semnat , Cantacuzino intra î n
oraş prin poarta lăsată deschisă de ostaşii generalului î mpă -
r ă tesei , Fakeolatos. Devenit co- î mpă rat, Cantacuzino elibereaz ă
pe Palama şi pe cei şase ierarhi. Aderentul lui Palama , Isidor ,
este ales patriarh, iar acesta ocupă scaunele vacante cu ade -
ren ţi ai lui Palama şi după cî teva zile î l hirotoneşte pe Palama
î nsuşi mitropolit al Salonicului, a doua capitală a imperiului.
î n timpul polemicii cu Achindin , Palama a alcătuit urm ă -
toarele scrieri :
Din timpul de pe la jumă tatea postului Pa ş tilor din 1342
pîn ă la prima duminică după Rusalii dateaz ă Primul Antiretic
contra lui Achindin şi probabil şi Al doiiea Antiretic 269. Dar
î ncă î nainte de Primul Antiretic , compusese scrierea : La ce se
refer ă unitatea î n dumnezeire şi la ce deosebirile ? 27 . Iar î na -
°
inte de toate aceste trei scrieri, sau cel pu ţ in î nainte de Anti -
reticul II mai dateaz ă cele două dialoguri : Dialogul ortodoxu
lui cu varlaamitul 271 şi Dialogul Iui Teofanes cu Teotimos 272.
-
Dar şi mai î nainte de dialogul din urm ă , sau poate de am î n-
două , mai alcă tuise Apologie mai pe larg : despre lucr ările
dumnezeie şti şi despre î mpărt ăşirea de ele 273.
—
269. Ed. Ia Hristou, op. cit ., tom. III , p. 39 85 \ 85— 181 .
—
270. Ed. Hristou , op. cit ., tom. II , p. 69 96.
—
271 . Ibidem, p. 164 219.
—
272. Ibidem, p. 219 263.

—
LVIII XCI.
—
273. Ibidem, p. 96 137. Tradusă In rom. în lucrarea noastră cit . p.
212 HLOCAUA

P î n ă prin (postul Paştilor 1342 , Palama nu r ăspunsese de -

loc Scrierilor lui Achindin.
Tot din timpul din care dateaz ă scrierile de mai sus ,
•

dateaz ă şi scrierea : Varlaam şi Achindin sî nt cei ce taie gre -

şit şi f ă r ă credin ţă dumnezeirea cea una î n două 274.
Din acelaşi timp dateaz ă şi cî teva epistole care is înt de-
asemenea răspunsuri la atacurile repetate ale lui Achindin. Şi
anume epistola către Ioan Gabra 275. Ea apă ră dialogul orto-
doxului eu varlaamitul, atacat de Achindin .
Plecat la Heracleia , î n vara lui 1342 , după patru luni , în
octombrie 1342 este adus din ordinul patriarhului la Constan -
tinopol ş i î n prim ăvara lui 1343 Palama e aruncat î n î nchi-
soare. î nainte de aceea el petrecuse vreo trei luni în Sf î nta
Sofia , care d ă dea drept de azil. Din timpul celor vreo şase luni
c ît timp înc ă n - a fost î nchis, dateaz ă Epistola că tre Arsenie
Studitul , iar din timpul c ît petrecea î n Sf î nta Sofia , Epistola
către Damian Filozoful 276. Epistola aceasta se socoteş te ca al
zecelea tratat contra lui Achindin , după Epistola că tre Atanasie
al Cizicului , tratatul despre Teologia unit ă şi distinct ă şi cele
ş apte Antiretice ; dar al zecelea, nu din punct de vedere cro-
nologic , ci după a ş ezarea dor î n manuscrisul original. Tot din
timpul acesta se pare c ă dateaz ă şi Epistola că tre monahul
Dionisie 277, de şi nu e exclus ca ambele aceste epistole s ă da -
teze de dup ă Antireticul VII contra lui Achindin .
Dup ă ce Palama a fost aruncat î n î nchisoare , monahii din
Atos scriser ă patriarhului Caleca , î mpă r ă tesei şi autorit ăţ ilor
civile din Constantinopod , cer î ndu-le să -l elibereze. Scrisorile
acestea trebuie să fi fost trimise prin toamna anului 1344, că ci
î n noiembrie 1344 patriarhul le r ă spunde , justificâ nd î ntemni-
ţarea lui Palama cu abaterile lui dogmatice şi cu motive poli -
tice. El î ndemn ă şi pe î mpă r ă teasa s ă le r ă spund ă , î nvinov ă-
ţindu -1 pe Palama de pretinsa alian ţă cu Cantacuzino.
La auzul acestor veş ti , Palama scrise şi el , î n prim ă vara lui
1345 trei scrisori la Atos : una că tre Fiiotel, egumenul La -
vreiî 278 a doua , trimis ă prin acelaşi curier , ca o continuare a
—363.
274. Ibidem , p. 263 279.
275. Ibidem , —501.
p. 326
276. Ibidem, —505
p. 479
277. Ibidem, — .
p. 501
278. Ibidem, —539.
p. 517
SF Î NTUL GR1G0 RIE PALAMA 213

primei 279, către monahii din Ataş , şi a treia către Macarie, fra
tele său ( prima epistolă către acela ) 28°.
-
După scrisorile că tre Damian Filozoful şi Dionisie , a al
cătuit Antireticul III , IV şi Vr contra lui Achindin , î n care vor -
-
.
beşte de acele scrisori 281. Ele au fost scrise probabil de Pa -
lama c ît a petrecut î n Sf î nta Sofia , î n prim ă vara lui 1343, sau
după aceea p î nă prin toamna lui 1344, că ci în ele nu vorbeşte
.
de episodul hirotonirii lui Achindin î nainte de Antireticul
—
VI VII contra lui Achindin, anterior recluziunii adresatu-
lui, î nt î mplat ă î n noiembrie 1344, se pare că Palama a scris
epistola către Atanasie al Cizicului 282. Antireticele VI VII
s înt scrise î n 1346, după ce Achindin că zuse î n disgratie 283.
—
î n lista de scrieri a lui Palama prezentat ă p î nă aci ar
mai trebui incluse alte cî teva epistole , lucru la care renun ţă m.
Atitudinea ostilă fa ţă de deosebirea ce- o f ăcea Palama
între fiin ţa şi energiile lui Dumnezeu fu adoptat ă , după ieşirea
Iui Varlaam şi Achindin din lupt ă , de filozoful Nichifor Gre-
gora, care se bizuia pe prietenia lui Cantacuzino. El î i ceru
lui Cantacuzino să convoace un nou sinod î n aceast ă ches-
.
tiune Cantacuzino, v ăzî nd agita ţia achindini ţ ilor şi calomniile
r ăspîndite de aceştia că dl ar sus ţine o erezie , se hot ă r î s ă con -
voace acest nou sinod , pentru a dovedi că doctrina aceasta
este doctrina Bisericii. Sinodul fu convocat pe data de 27 mai
1351 î ntr -o sală a palatului Vlacherne.
Trei ierarhi , Matei al Efesului , losif al Ganului şi Mitro -
politul TirUlui, cu doi, trei monahi achindini ţ i , se prezentar ă
î n frunte cu susţ ină torul lor , Gregora. Acesta atacă pe Palama ,
atribuindu -i afirma ţ ii pe care nu le f ă cuse, anume că trupul
lui Hristos s- a pref ă cut după esen ţă în lumină şi a devenit prin
esen ţă nemuritor. î mpă ratul î l opri şi d ădu cuv î ntul lui Pa -
lama. Acesta sus ţinu deosebirea î ntre fiin ţ a şi lucră rile lui
Dumnezeu , refer indii-se la Sinodul VI ecumenic. Gregora in -
vitat să r ă spund ă , lăsă altor achindiniş ti sarcina aceasta , scu
zî ndu -se că -1 doare capuil.
-
La a doua şedinţă convocat ă pentru a treia zi , Gregora nu
-
mai voi să se prezinte decî t după multe insisten ţ e a'îe priete -

——
279. Ibidem , p. 509 517.
280. Ibidem, p. 505 509.

—— — — —
281. Ibidem , tom. III , p. 161 241 ; 241 287 ; 287 379.
282. Ibidem , tom . II , p. 411 455.
—
283. Ibidem , tom. III, p. 379 461 ; 462 507. AI cincilea e tradus
—
î n rom. î n lucrarea noastră cit. p. XCII CLX.
214 FILOCALIA

nilox săi. în discu ţ ia cu Palama , achindiniţii fiind î ncurcaţi ,

f ă cur ă pe supă ra ţii şi pă r ăsir ă şedin ţ a , cu toate rugă min ţile
ce li s-au f ă cut ca să r ămâ n ă. Palama îşi expuse apoi pe larg
-
î nvăţă tura sa şi la sf îrşit prezent ă şi o m ă rturisire de credin ţă ,
cu observarea că în m ă rturisiri de credinţă omul e mai precis
dec î t î n tratatele teologice 284.
In şedin ţa a treia , ţ inută peste şase zile, veniră şi achin -
dini ţ ii , invita ţi foarte insistent de î mpă rat. La î nceputul şedin-
ţei acesteia prezentar ă o m ă rturisire de credinţă , î n care spu -
neau că cuget ă ca şi Biserica ce a condamnat pe Varlaam şi
Achindin. Dar citind 20 de capitole din scrierile lui Palama , re -
proş au acestuia că vorbeş te de două sau mai multe « dumne
zeiri». î mpă ratul îi î ntrebă ce nu le convine : termenii sau fon-
-
dul doctrinei. Termenii , spuse el, nu au aş a de mare impor-
tanţă ; ei pot fi pă r ăsiţi, dar ideia trebuie să r ăm î n ă. Palama se
declar ă de acord şi sinodul decise că nu e bine să se mai fo -
losească num ărul cî nd se vorbeşte de Dumnezeire.
In a patra şedin ţă se continu ă citirea celorlalte capitole
din scrierile lui Palama , incriminate de adversarii lui. Se v ăzu
-
că cei ce 1 acuz ă pe acesta cuget ă ca şi Varlaam , condamnat
de sinodul din 1341. La sf î rşit, achindini ţ ii au fosf invita ţi să
primească î nvăţă tura Bisericii stabilit ă la sinodul din 1341.
Refuz î nd aceia , Matei al Efesului şi Iosif al Ganului au fost
depu şi. Se credea că nu va mai avea loc şi a cinoea şedin ţă .
Dar î mpă ratul mereu doritor de a oîştiga pe achindiniţ i, a con -
vocat şi a cimcea şedin ţă. Fur ă invita ţ i din nou achindini ţii,
.
dar aceştia nu voir ă să se prezinte î mpă ratul puse ş ase î n-
treb ă ri şi ceru sinodului s ă r ă spund ă : 1 ) E vreo deosebire
î ntre fiin ţ a şi lucrarea dumnezeiască ? 2) Dacă da , lucrarea
aceasta e creat ă sau nu ? 3) Dacă e necreat ă , cum se poate
evita compozi ţia lui Dumnezeu ? 4 ) Se poate da nume de dum -
nezeire şi lucr ă rilor dumnezeieşti , sau numai fiin ţei ? 5) î n ce
e superioar ă fiin ţa , lucr ă rii ? 6) Ce ni se î mpă rtăşeş te : fiin ţ a
sau lucrarea dumnezeiască ?
Sinodul a r ă spuns cu o mul ţime de locuri din sfinţ ii pă -
rinţi că e o deosebire între fiin ţ a şi lucrarea dumnezeiasc ă şi
că lucrarea e necreat ă, dar aceasta nu face pe Dumnezeu com -
pus , cum nu face cugetarea fiinţei noastre mintea compusă ,
că fiinţ a e superioar ă lucr ării î n calitate de izvor al ei , că noi
ne î mpă rtăşim nu de fiin ţă , ci de lucrare şi că numele dum -
—
284. Mărturisirea aceasta e publicată î n P. G , 151 , col. 764 768.
SF Î NTUL GRIGOR1E PALAMA 215

nezeirii se poate da şi lucr ă rii , f ă ră a se vorbi de dou ă dum -

.
nezeiri In august 1351 fu redactat Tomul sinodal. Lui Gre-
gora i se prescrise domiciliu for ţ at î n m î n ă stirea Hora.
Sf î ntul Grigorie Palama pleacă după sinod la Salonic cu
corabia. î mpă ratul Ioan V Paleologul nu-1 primi î nsă î n cetate ,
pentru că î l socotea omul socrului să u , Ioan Cantacuzino, cu
care ajunsese î n conflict. Sf î ntul Grigorie plecă la Atos. Dar
-
după trei luni cei doi î mpă ra ţi î mpă c î ndu se , el putu să se
î ntoarcă în scaunul să u. Dar nu după mult timp se î mboln ă vi
greu , la sf î r şitul anului 1352, sau începu tul lui 1353 şi z ă cu
mult. î ncă neref ă cut complet după boală , Ion Paleologul î l tri-
mise la Constantinopol pentru mijlocirea î mpă c ă rii sale cu Ioan
Cantacuzino, cu care ajunsese iar ăşi î n conflict. Pe drum ,
aproape de intrarea î n Dardanele , corabia fu capturat ă de turci
şi sf î ntul Grigorie fu luat prizonier şi dus din cetate î n cetate
î ntre altele şi în Brusa şi î n Niceea.
Despre acest exil avem dou ă epistole ale lui , una către
Biserica sa 285, alta că tre David Dysipalos 286 şi o convorbire a
lui cu Hionii necredincioşi , descrisă de medicul creştin Taro -
.
nitis din Niceea. E datat ă din iulie 1355 Discu ţia a avut loc
î n iulie 1354 287.
După un an de detenţie e eliberat. Venind î n Constan
tinopol, găsi ca î mpă rat pe Ioan V Paleologul, care, biruitor
-
î n lupta cu Cantacuzino , î l obligase pe acesta să intre î n m î n ă -
stire ca monah sub numele de Ioasaf . Gregora fu eliberat. El
insist ă pe l î ngă î mpă ratul Ioan Paleologul s ă î nl ăture din Bise -
rică ideile lui Palama. Dar acesta , influen ţ at de soţ ia sa Elena,
fiica lui Cantacuzino, nu voi.
Int î mpl î ndu -se ca tocmai acum să se afle î n Constanti -
nopol episcopul apusean Paul, acesta îşi exprim ă c ătre î mpă
rat dorin ţa să asiste la o discu ţie între Palama şi Gregora.
-
Discu ţia avu loc î n 1356 într-o sear ă pană că tre miezul nop ţii.
Gregora descrie aceast ă discu ţie î ntr -un fel ca şi c î nd Palama
ar fi foist învins, dar î mpă ratul, fiind om fin şi discret nu şi a -
-
manifestat fa ţă de Palama aceast ă părere şi n a lă sat nici pe
cei din asisten ţă să şi-o manifeste 288.
. —
285. Publicat ă î n Neoc 'EXX vofj^ TjfJuov, t. XVI , 1922, p 7 21.
^
286. Publicat ă de M. Treu , î n : AeXxtajv zrfi iatoptx c %<xC edvoXof ixrfi
exepetaC ‘EXXa & oc, t. III , 1889, p. 227. ^
287. Publicat ă î n revista Scaxijp, tom. XV, p. 240 urm .
—
288. Gregora, Byz. Hist . XXX XXXV •, P.G. 149, 331 442. —
216 FILOCALIA

împotriva acestei false descrieri , Palama a scriis din Sa -

lonic patru tratate 289. Sî nt ultimele scrieri ale lui Palama ,
alcătuite î n al treilea an de la î ntoarcerea în Salonic ( deci
—
î ncepând din vara anului 1358 1359). Că ci la î nceputul anu
lui al patrulea s- a î mboln ăvit şi peste pu ţ in timp a murit, la
-
data de 13 noiembrie 1359.
Cît a stat î n Constantinopol, Ultima dat ă , sf ântul Grigorie
a scris şi două tratate despre purcederea Sf î ntului Duh , î m -
potriva doctrinei catolicilor 29°.
Se pare c ă mai ales î n urma combaterii temeinice a idei -
lor lui Gregora ( expuse de acesta în Byz. Hist XXX XXXV ) , . —
acesta a renun ţat la erezia sa 291. La 1360 s-a stins şi el din
via ţă , în v î rsi ă de 65 ani.
Grigorie Paî ama a fost una din cele mai hulite figuri
.
r ăsă ritene din partea istoricilor catolici 292 Cauza este că doc-
trina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică , fie
pentru că aceasta era influenţat ă de ra ţ ionalismul scolastic
simplificator, fie pentru c ă opozi ţia fa ţă de doctrina palamit ă ,
inaugurat ă de Varlaam poate cu prea pu ţin ă reflexiune , a î n -
t ă rit teologia catolică î n atitudinea ei scolastică intolectua-
289. Ele se află î n multe manuscrise. De ex. î n Cod. Coisl. 105, f .
—
236 275.

.
.
291 Gr. Papamihail a publicat o m ă rturisire a lui Gregora î n ’Exx
—
290. Ele se află î n multe manuscrise, de ex î n Cod. Coisl. 100, f . 13 64.
-
— —
< <J>apoc,1913, p. 66 75, dup ă Cod. Patmos 428, f. 40 v 41 v. R.
X.7j3taaTi %&:
GuiLland, Essai sur Gregoras, se î ntreabă î nsă dac ă aceast ă m ă rturisire
e autentic ă.
-
292. î n timpul mai nou şi a manifestat dispre ţ ul fa ţă de Palama , M.
. .
Jugie, î n art. Palamas din Dict de Theol Cath. XI , col. 1735. Revista
dominican ă « Istina » recunoaşte ( î n editorialul nr. 3 din 1974, p. 257 ) c ă
Jugie «a f ă cut s ă reac ţioneze sensibilitatea ortodox ă prin tonul s ă u seme ţ
cu care pretindea să arate f ă ră greutate ce incoheren ţe doctrinare putu -
seră fi impuse ca dogme de o Biseric ă separat ă de Scaunul apostolic al
-
Romei şi supus ă cezaro papismului imperial. Teologii ortodocşi nu puteau
să nu ridice m ă nuşa unei astfel de provocă ri ». In realitate, deşi î n apa -
ren ţă schimbarea î mp ă ra ţilor bizantini din vremea disputei isihaste a
influen ţ at atitudinea lor fa ţă de doctrina palamit ă, totuşi p în ă la urm ă
ea a trebuit s ă fie acceptat ă de oricare dintre rivalii imperiali , pentru c ă
.
îi silea poporul şi monahismul la aceasta Poporul şi monahismul au fost
factorii decisivi care au impus şi acum credin ţ a tr ă it ă î n cursul î ntregii
- -
tradi ţii a Bisericii de R ăsă rit. Lucrul acesta s a î nt î mplat totdeauna î n R ă
s ă rit.
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA 217

listă fată de Palama. Din această cauză adversarii ulteriori ai

lui Palama dintre greci au fost mai totdeauna sau catolicizan ţi,
sau catoliciza ţ i , pentru că teologia catolică î i î ncuraja la
aceast ă opozi ţ ie.
Acesta a fost î nc ă un motiv pentru care sf ântul Grigorie
a fost considerat de Biserica ortodox ă ca apă r ător al învăţă -
turii ortodoxe , care, î n opozi ţ ie cu intelectualismul scolastic,
fundamenteaz ă experien ţ a ant î 'lnirii cu Dumnezeu a credin
ciosului rugă tor.
-
De aceea , ea l-a oroclamat sf â nt prin sinodul convocat
la 3 august 1368 de patriarhul Filotei , ucenic şi biograf al lui ,
E semnificativ că l- a proclamat ca sf â nt în aceeaş i şedin ţă î n
care a fost condamnat că lugă rul achindinist Prohor Cydone,
fratele catolicizatului Dimitrie Cydone , şi traducă torul lui
Toma d ' Aquino î n greceşte.
în timpul din urm ă , mai ales după afirmarea puternică
a doctrinei energiilor necreate de către Vtadimir Lossky, î n
« Essai sur la Theologie mystique de TEglise orientale » ( Paris ,
Aubier , 1944) şi a studiului lui J. Meyendorff 293, nu numai
teologii ortodocşi au valorificat pe multe planuri doctrina
energiilor necreate, ci chiar şi printre teologii catolici se
observă o atitudine mai pozitiv ă fa ţă de aceast ă doctrină. Re-
vista « Istina » î n editorialul num ă rului citat zice : « Pentru anu -
mi ţ i teologi catolici pa'lamismul ofer ă chiar azi principiul de
baz ă al unei teologii nescolastice , at' î t de că utate » . O astfel de
atitudine care găseşte simpatii printre teologii catolici cei mai
cunoscu ţ i a fost remarcabil sintetizat ă de p ă rintele Halleux
î n articolul « Palamisme et scolastique » ( « Revue theologique
—
de Louvain » , III , 1973 pp. 409 442 ) , care acceptă ca punct de
plecare indiscutabil şi de autoritate teza lui Meyendoirff . Sau :
«Teza după care doctrina patristică a î ndumnezeirii creş tinu -
lui implică distincţia pal a mit ă între esen ţ a şi energiile divine
se impune din ce î n ce mai mult ca o evidenţă » ( p 259 ) . .
Dar nu toată teologia catolică şi-a î nsuşit această atitu-
dine mai pozitiv ă fa ţă de sf î ntul Grigorie Palama Revista do-.
minican ă « Istina » r ă masă scrupulos fidelă lui Toma d' Aquino,
semnaleaz ă faptul de mai sus ca un motiv de alarmă pentru
teologia catolică. De aceea , dedică î ntregul numă r î n chestiune
combaterii doctrinei sfâ ntului Grigorie Palama.
293. A study of Gregory Palamas , London, 1964. A. Halleux, revine
î n sprijinul palamismului î n art. : « Palamisme et Tradition » ( Irenikon , 1975,
—
nr. 4, p. 479 494 ), combăt î nd obiec ţiile « Istinei ».
218 FILOCAUA

Unul dintre colaboratorii acestui num ă r ( Jean Philippe

Houdret o. c.d. î n : Palamas et Ies Cappadociens ) se î ns ă rci
nează să demonstreze că « Vasile nu î nva ţă distincţia î ntre
-
esen ţa inaccesibilă şi multiplele energii cunoştibile şi că fra-
tele s ă u Grigorie nu face nici el această distincţ ie î ntre na
.
tura invizibilă şi energiile vizibile care o î nconjoar ă » ( p 27) .
-
Dar de unde scoate acest teolog că Palama ar fi declarat
vizibile energiile dumnezeieş ti ?
Dintre celelalte articole, unul semnat de Juan Sergio
Nadal s. j. « La critique par Akyndinos de rherm neutique pa
^ -
—
tristique de Palamas » , ( p. 297 328) , voieş te să demonstreze
că nu Palama , ci Achindin , a că rui oper ă promite să o publice,
a interpretat î n mod corect textele sfin ţ ilor pă rin ţ i.
Dar fragmentele ce le d ă din Achindin nu fac dec î t să
confirme caracterul incoherent al pozi ţ iei acestuia , pe care
o semnala sf întul Grigorie Palama. Nadal d ă urm ătorul text
din Achindin ca model de g î ndire teologică corect ă. Deoarece
sf î ntul Grigorie Palama îşi î nsuşise afirma ţia sf î ntului Ioan
Gur ă de Aur : « Nu Dumnezeu , ci harul se r ă sp î ndeş te» ,
( e vorba de pseudo - Ioan Gur ă de Aur , P. G. L. II, 825) , Achin
din spune : « Mai î nt î i , după acelaşi pă rinte , aşa cum nu se
-
răsp î ndeşte Dumnezeu , tot aşa nu se r ăspî ndeş te nici dum
nezeirea. Este adev ă rat că el zice c ă harul se r ă sp î ndeşte.
-
Dar el nu vorbeş te de harul necreat. Cum puteţ i s ă-l
face ţi să spună ceea ce spune şi ne prezenta ţ i ceea ce
el nu afirm ă, ca î nt ă rire a inova ţiilor voastre ? Căci dacă
ar fi sigur că harul, fiind necreat , se r ăsp î ndeşte, de ce nu s-ar
r ăsp îndi natura Duhului , care este şi ea necreată ? Pentru care
motiv se exclude putin ţ a s ă se r ă spî ndească î ns ăşi esen ţ a
naturii divine ? Desigur pentru că ea este necreat ă. Că ci dacă
faptul de a nu se putea r ăspî ndi ar fi propriu esen ţ ei şi naturii,
nici o alt ă natură, de orice specie ar fi ea , nu ar putea să se
r ă spî ndească . Dar noi vedem că multe esenţe se difuzează .
Deci nu o calitate a esen ţei ca atare o face să nu se r ă spî n-
dească , ci faptul că e esen ţ a necreat ă , supraesen ţ ială , infinit ă
şi creatoare a tuturor lucrurilor. Acesta e motivul pentru care
r ă spî ndirea e contrar ă naturii » ( Din al doilea tratat al
lui Achindin contra lui Palama , Cod. Mortac gr 223, . .
—
f . 89 v. 90 v.).
Achindin afirm ă deci că fiin ţa cuiva se poate tot aşa de
mult r ăsp î ndi asupra altora ca şi lucr ă rile lui. Dacă fiin ţ a
divin ă nu se poate r ăsp î ndi, e datorită nu caracterului de fi -
.
in ţă, ci caracterului ei necreat Deci nimic din Dumnezeu nu
SF1NTVL GRIGOR1E PALAMA 219

se poate răsp î ndi asupra creaturilor, ca unul ce e necreat.

Este evidentă î nsă falsitatea afirma ţ iei că fiinţa se poate r ăs
p î ndi ca şi lucrarea î n ordine creată. Fiin ţa nu se r ă sp î ndeşte
-
"
dec î t dacă se dizolvă. Dar dacă esenţele obiectuale, pur nia
TSTtaîF, se pot dizolva prin r ăsp î ndire, persoana umană , adică
-
fiin ţ a ipostasiat ă ca persoan ă nu se poate dizolva , oric î t s - ar
r ă sp î ndi ea î n lucr ă rile sale. Ea r ă m î ne ca o rezerv ă nesf î r-
şit ă , sau ca un izvor unitar indestructibil al lucr ă rilor care se
r ă sp î ndesc. G î ndirea intelectualistă scolastică n -a î n ţeles
taina persoanei care nu se dizolv ă , oricî t se r ăspî ndeşte prin
lucr ă rile ei. Dar persoana uman ă nu-i decî t fiinţa uman ă ipo-
stasiat ă , adică singurul mod î n care exist ă real fiin ţ a uman ă.
Dar aceasta n - o închide î n sine. Ea se r ăsp î ndeşte prin lucr ă ri,
î ns ă nu se dizolvă , sau nu se epuizeaz ă î n nici o lucrare .
Dumnezeu nu se r ă sp î ndeş te ca fiinţă , nu prin faptul c ă e
necreat , ci prin faptul că e Persoan ă , sau Treime de Persoane.
Dar tocmai pentru că e personal se poate totodată r ă sp î ndi
prin lucr ă ri , r ă m î n î nd fiin ţă neepuizat ă î n aceast ă r ăsp î ndire.
Altfel î l î nchidem pe Dumnezeu î n Sine, pe motiv că e
necreat şi nu mai avem nici o putin ţă de a ne î nt î lni cu El ,
de a primi ceva din El î n noi. Palama voia să dea un temei
teologic participă rii reale a f ă pturii la Dumnezeu şi î ndum-
nezeirii ei. El avea un scop practic. Achindin î i opunea o teo-
rie, preţioasă pentru consecven ţ a ei logică , mai bine zis sim-
plist logică , dar necorespunză toare realităţii at î t de complexe
a lui Dumnezeu. Şi apoi cum se poate afiripa că el interpreta
just cuvî ntul « har » al sf î ntului Ioan Gur ă de Aur , c î nd îl soco
tea creat , odat ă ce acest termen de creat nu se află la sf î ntul
-
Ioan Gur ă de Aur ?
Nadal ne d ă şi o alt ă afirmaţie a lui Achindin că Dum -
nezeu nu se poate d ă rui nici ca fiin ţă , nici ca lucrare , c ă ci
numai lucrurile create se pot r ăsp î ndi.
«{ Din dumnezeire) curg şi se disting lucrurile pe care le
produce. Dar ceea ce produce e totuşi o creatur ă ». Asupra
acestui punct Ioan Gur ă de Aur zice şi el : « Nu Dumnezeu ,
ci harul se r ăsp îndeşte ». Şi acelaşi pă rinte afirm ă : « Nu Duhul
curge , ci harul curge din Duh » , pentru că nu lucreaz ă î n noi
tot ce poate produce, dat fiind că lucrurile pe care le poate
produce s î nt numeroase şi chiar infinite ca num ă r... De aceea
-
faptul că Atotputernicul lucreaz ă î ntr un mod restr î ns şi nu
face tot ce poate produce, dă ocazie teologilor să spun ă că
din El curge aceea ( lucrarea , gra ţia ) şi nu El curge. Toate
220 FILOCAUA

lucrurile pe care noi le concepem ca curg î nd din El s î nt deci

.
creaturi In acest sens nu Dumnezeu e cel ce se răspîndeşte,
.
ci harul produs de Duhul atotputernic » ( Ibidem f 90 r ). .
Deci, după Achindin , aprobat de Nada‘l, noi nu primim
de la Dumnezeu decî t lucruri create. Harul î nsuşi e creat Nici .
un contact real, nemijlocit, nu se poate realiza î ntre noi şi
Dumnezeu.
In general acea parte a teologiei catolice care a r ă mas
aservit ă tomismului nu concepe alt ă leg ă tur ă a lui Dumnezeu
cu lumea decî t prin mijlocirea cauzalit ăţii creatoare. Prin
aceasta tot ce d ă Dumnezeu lumii ar fi ceva creat. Noi s î ntem
î nchişi î n graniţele creatului. Creaturitatea e ca un zid care
se ridică implacabil î ntre noi şi Dumnezeu. Dumnezeu nu co-
munic ă nemijlocit cu lumea odat ă creat ă. î ndat ă ce Dumnezeu
vrea s ă se apropie de lume printr-un act, apare ceva creat
intre El şi lume , î ntre El ş i om , spune aceast ă teologie. In felul
acesta toate noţiunile pă rinţilor iau un î n ţeles impropriu.
Indumnezeirea î nsăşi e o stare creată. « Energia este actul
esen ţei divine a c ă rei cauzalitate creaz â indumnezeirea oame -
nilor » , zice teologul catolic Garrigues î ntr -o interpretare sui
generis a sf î ntului Maxim M ă rturisitorul ( Rev. cit. p. 285).
Totu şi noi credem c ă chiar î n tezele celor două partide
se găsesc elementele care le pot concilia.
Intr -adev ă r, ce este ceea ce face ca î n esenţ a divin ă să se
producă diferite lucruri şi aspecte create , ba chiar nenum ă -
rate, cum zice Achindin ? Nu se află oare chiar î n unitatea
fiin ţei lui Dumnezeu posibilit ăţi de a produce lucruri create
diferite ? Nu e oare una sau alta lucrarea î n care Dumnezeu
cel simplu se manifest ă î n deplin ă tatea Lui , cre î nd unul sau
altul din lucruri ? De aici nu mai trebuie f ă cut dec î t un pas
p î n ă la recunoa ş terea c ă prin lucrurile create noi ne punem î n
leg ă tur ă şi cu lucr ă rile necreate deosebite , prin care Dumnezeu
le produce, şi cu Dumnezeu î nsuş i î n toat ă integritatea Lui. Iar
creatura nu simte oare, cî nd are o sensibilitate spirituală con-
ştient ă , pe Dumnezeu însuşi care creaz ă î n ea o stare sau
alta ? Apoi aceast ă lucrare nu penetreaz ă creatura , prin fap-
tul că o aduce la existen ţă şi o ajut ă s ă se dezvolte ?
Pe de alt ă parte, cînd Palama afirmă c ă lucr ă rile lui Dum-
nezeu s î nt nedespă r ţite de fiin ţa Lui, nu afirm ă el oare că î n
fiecare lucrare e activ Dumnezeu î ntreg , sau e prezentă toat ă
fiin ţ a Lui , dar de fiecare dat ă altfel şi altfel ? Ş i apoi nu e un
fapt evident c ă î n fiecare act al unei persoane e persoana
întreag ă , dar î n alt şi alt mod de lucrare ?
SFINTUL GR1GORJE PALAMA 221

Astfel, pe de o parte fiin ţ a e î ntreag ă î n fiecare lucrare,

dar pe de alta ea r ă m î ne ca un izvor infinit care se poate
manifesta totdeauna î ntreagă î n alte şi alte moduri sau lu-
cr ă ri. Pe de o parte fiinţ a e deci î ntreagă î n fiecare lucrare ,
pe de alta nu se epuizeaz ă î n acea lucrare, r ă m î n î nd ca un
izvor capabil de alte şi alte moduri de a se manifesta î n alte
.
şi alte lucr ă ri
Teologia catolică ar fi consecvent ă cu ea î nsăşi, recu-
nosc î nd că fiinţa divin ă c î nd se manifestă î n raport cu un
lucru sau altul finit se manifestă î ntr -un mod care nu face
imposibile alte moduri de manifestare, iar teologia ortodox ă
poate s ă accentueze totdeauna , î n cel mai autentic spirit pala
mit , că î n fiecare lucrare se manifestă î ntreaga fiin ţă divin ă,
-
dar totdeauna î ntr-un anumit mod .
Aici nu e o curgere diminuat ă î n sens neoplatonic a
fiin ţei divine î n lucr ă ri , cum afirm ă unii teologi catolici, ci

.
aceeaşi fiin ţă divin ă comunică prin lucr ă ri cu creaturile po-
trivit capacit ăţ ii de primire a creaturilor, restr î nse î n structu -
rile şi puterile lor.
Desigur admi ţî nd aceasta , teologia catolică ar trebui să
mai admit ă c ă Dumnezeu lucreaz ă nu numai prin acte , prin
care creaz ă şi susţ ine î n existen ţă lucrurile şi fenomenele
create, ci şi prin acte prin care intr ă î n comunicare direct ă
cu creatura , pe de o parte a şa cum î l pot primi f ă pturile fi-
nite, pe de alta d ă ruindu -Se î n aceste acte î ntreg. De leg ă tura
aceasta nemijlocit ă cu Dumnezeu î nsuşi vorbeşte toat ă Scrip-
tura. Altfel cum ar conduce Dumnezeu f ă ptura spre î ndumne-
zeire, de care vorbesc acum şi teologii catolici , c î nd o declar ă
« î ndumnezeire creat ă ». E vorba de o anumit ă pă trundere a lui
Dumnezeu prin creaturi la con ş tiin ţa oamenilor , de o anumită
transparen ţă a Lui prin ele , de o anumit ă penetrare a lucr ă rii
Lui î n f ă pturi.
De altfel, î nsu şi modul î n care actul creator al lui Dum -
nezeu , ca act necreat , are un efect creat, r ă m î ne un mister.
Misterul acesta trebuie să-l şi sim ţ im , nu numai s ă-l g î ndim.
Constat ă m c ă chiar printre teologii catolici care men ţ in
atitudinea critică fa ţă de Palama î n num ă rul amintit din
« Istina » , sî nt unii care recunosc că nici pozi ţia prea inte -
lectualist ă a adversarilor lui Palama n -a fost just ă Astfel.
Juan Miguel Garrigues o. p. , î n studiul UEnergie divine et
la gr âce chez Maxime ie Confesseur , din acelaşi num ă r al
—
revistei « Istina » ( p. 272 296 ) , menţ in î nd afirma ţia că Palama
222 F1L0CALIA

.
a greşit, recunoaş te că şi adversarii săi au greşit «Adversarii
lui Palama g î ndesc î n interiorul unei noţiuni a esen ţei divine,

î n sensul teologiei negative —

-
a că rei aseitate e caracterizată printr o cale unic apofatică —
ca pur ă separa ţ ie care exclude
orice participare. După maniera « Unului» neoplatonic, esenţa
divin ă nu e situat ă î n simplitatea originar ă a Celui ce este, î n
actul ei pur , ci dincolo de existen ţă , separat ă şi radical im-
participabilă... Vom vedea că Palama a voit s ă salveze ideea
creştin ă a unei comuniuni de existen ţă î ntre Dumnezeu şi
lume. Dar nepun î nd î n cauză noţiunea esen ţei divine ca pur ă
aseitate, el a trebuit să afirme o distincţie reală î ntre esen ţ a
divină şi actele Sale necreate, la care participă creaturile »
( p. 275). Sau : « Partida ra ţionalişti a sacrificat î ndumnezeirea ,
logicii aseit ăţ ii, partida palamit ă a salvat dogma creştină a
î ndumnezeirii, dar n -a putut- o face dec î t cu preţ ul nenumă-
ratelor incoheren ţ e metafizice şi compromi ţî nd grav miste -
rul simplit ăţ ii existen ţ ei divine » ( 256) .
Sper ă m că asemenea declara ţ ii din partea catolică s î nt
un î nceput pentru o integrală î nţelegere pozitiv ă a doctrinei
sf î ntului Grigorie Palama , contribuind la aceasta şi un efort
din partea teologiei ortodoxe , de a pune î n lumin ă un con-
cept despre Dumnezeu care este superior celui care-L reduce
la o esen ţă prea simplist g î ndit ă , sau la o esen ţă care neso-
coteşte lucr ă rile Lui, preocup î ndu -se numai de unitatea Lui,
şi ne î n ţeleg î nd că Dumnezeu e prezent î n lucr ă ri ca unitate
treimică de persoane, care e altceva dec î t unitatea simplist
cugetată a filozofilor .
Noi vom da în acest volum î n traducere cî teva scrieri
î n care Palama se ocupă cu apă rarea rugăciunii inimii, a vede
rii lui Dumnezeu î n lumină şi cu explicarea acestei î nt î lniri
-
prin faptul participă rii la Dumnezeu şi cu indicarea î ndum-
nezeirii omului ce rezult ă de aici .
Intruc î t Cuvî ntuî al doilea şi Cuvlntul al treilea din cele
dint î i , Apologia mai extinsă şi Antireticul al V -iea contra
lui Achindin le -am dat î n traducere rom â nească î n cartea
noastr ă despre sf î ntul Grigorie Palama , vom da aci î n româ-
neş te altele cî teva din scrierile lui.
 Al Sf î ntului Grigorie Palama
Cuvînt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie.
Al doilea din cele din urmă. Despre rugăciune.

1. Ar putea spune cineva că filozoful acesta 294 a

fost î ndemnat de iubirea de î nvăţă tură şi de marea voinţă
de a cunoaşte să osî ndească atî t de necruţă tor pe cei ce
nu văd adă ugî ndu-se nici un folos din î nvăţă tura de
afară la cea care le vine acum din Evanghelie şi e nă-
dă jduită să le vină , potrivit f ăgăduin ţei nemincinoase,
celor ce vieţ uiesc conform ei. Căci aceia dau cea mai
mare î nsemnătate poruncilor lui Hristos şi î ndeamnă pe
toţi numai spre acestea ca spre singurele î n stare să con-
ducă sufletul omenesc la asemă narea cu Dumnezu, să-l
desă vî rşească şi să-l î ndumnezeiască, iar î nvăţăturile de
afară nu le pun deasupra celor pămî nteşti, ci le numesc,
după Pavel, î nţelepciune trupească (2 Cor. I, 12) şi a
veacului acestuia şi pe fruntaşii ei dintre elini, ca pe
unii ce s-au folosit de şcoala zidirii cea de la Dumnezeu
împotriva lui Dumnezeu, îi socotesc î nţ elepţi falşi şi ne-
în ţelepţi. De aceea filozoful s-a supă rat că nu li se dă şi
î nvăţa ţ ilor î n ale acelora cea mai mare cinste şi aceasta
pentru că voia să fie şi el pă rtaş de ea. Căci pentru ea
şi-a luat şi titlul de filozof şi numai rodul ei îl urmă rea
prin toată sî rguinţa sa.
Dar ce alt chip de slujire s-a ridicat împotriva
«slujbei cuvî ntă toare» (Rom. XII , 1), mai bine zis duhov-

294. Este vorba de Varia am.

224 F1LOCALIA

niceşti, a noastre, adică a rugăciunii şi a celor ce o cins-

tesc pe ea mai mult decî t orice şi se dedică ei î ntru li-
nişte şi f ă ră griji toată viaţa şi dau o mină de ajutor prin
experienţă celor ce sî nt introduşi la această liturghie î n-
gerească şi mai presus de lume ? Cine se î mpotriveşte
î n cuvî nt celor ce aleg mai bine să tacă ? Cine pizmu-
ieşte pe cei ce nu umblă cî tuşi de puţ in după cinstire ?
Cine, bizuindu-se pe trecut , se uită de sus la cei ce şed
departe de stadion ? Iată că î n luptele lui de mai î nainte
pentru filozofie, monahul şi filozoful s-a vă dit ca duşman
al monahilor , dar al celor ce trăiesc î ncă ; aici î nsă , folo-
sindu-se de spusele pă rin ţilor Bisericii ce s-au mutat la
ceruri, spre răsturnarea cuvintelor lor , nu ştiu ce a păţit
de a pornit o luptă nu mică.
2. Mai mult decî t î mpotriva tuturor îşi î ndreaptă cu
î ndr ă zneală puterea cuvî ntului împotriva celor scrise
despre rugă ciune de Nichifor Mă rturisitorul ; î mpotriva
lui Nichifor , care, d î nd mă rturisirea cea bună pentru ea,
a fost condamnat la exil de că tre primul Paleolog, care a
î mpă răţit şi cugetat cele ale latinilor ; î mpotriva lui Ni-
chifor , care, trăgî ndu-şi neamul dintre italieni, dar dispre-
ţ uind credinţa lor greşită şi alipindu-se de Biserica noas-
tră dreptcredincioasă , tăgăduieşte odată cu patria lui şi
cele ale pă rin ţilor şi socoteşte mai scumpă credinţa noas-
tră decî t a sa, pentru cuvî ntul care învaţă la noi î n chip
drept adevă rul. Acesta, venind aici, îşi alege viaţa cea
mai curată, adică pe cea singuratică, iar ca loc î n care
voia să locuiască îşi alege pe cel cu nume sf î nt , î n lumea
dintre lume şi cele mai presus de lume, Atosul, că minul
virtu ţ ii. Şi aici s-a ară tat mai î nt î i ştiind să fie călă uzit ,
supun î ndu-se pă rinţ ilor de frunte. Apoi, d î nd timp î nde-
lungat acelora proba smereniei sale, el î nsuşi primeşte
de la ei experien ţa artei artelor, adică a liniştii (a isihiei)
şi se face călă uză a celor ce s-au î ntrarmat î n lumea
min ţii spre lupta cu duhurile ră utăţ ii ( Efes. VI, 12 ). Aces-
SF 1NTVL GRIGORIE PALAMA . DESPRE RUG Ă CIUNE 225

tora le-a î ntocmit şi o culegere de explicări de ale

pă rinţilor, care-i pregăteşte spre nevoinţă şi r î nduieşte
felurile luptelor şi arată de măi î nainte răsplă tirile şi de-
scrie cununile biruinţei. După acestea, pentru că vedea
pe mulţi dintre î ncepători neputî nd să stă pî nească nici
m ă car î n parte nestatornicia minţii, le dă un mod prin
care ar putea opri în parte multa hoină reală şi nălucirea
min ţii.
3. Filozoful acesta şi-a îndreptat, deci, î mpotriva ace-
luia mult născocitoarea lui î nchipuire, ca pe un foc ce se
foloseşte de ceea ce îi stă î nainte ca de o materie. Nu se
ruşinează de acea fericită mă rturisire şi de exilul pentru
ea, nu se ruşinează de cei ce s-au î mpă rtăşit de exil î m-
preună cu el şi au î nvăţ at de la el cele dumnezeieşti,
care s-au arătat «sarea pămî ntului» (Matei V , 13) şi «lu-
mina lumii» (Matei V , 14) şi lumină tori străluciţi ai Bise-
ricii, «avî nd cuvîntul vieţ ii» (Filip. II, 16) : î nţ eleg pe
Teolipt, acela care a strălucit din cetatea Filadelfiei ca
dintr-un sfeşnic, pe Seliotis , î nvăţă torul monahilor , pe
Ilie, care a î mbrăţ işat pustia toată viaţa, ca profetul Ilie,
pe ceilalţ i prin care Dumnezeu a î mpodobit şi a î ntă rit
Biserica , ridicî nd-o din nou. Nu s-a lăsat convins nici de
aceştia şi nici de cei călă uziţ i de ei, care duc şi acum ace-
eaşi vieţ uire, să renun ţe la bănuielile sau la cuvintele rele
î mpotriva bă rbatului. Ci s-a pornit să ocă rască î n lungi
scrieri pe cel pe care nu l-ar fi putut lă uda după vredni-
cie. Pentru că şi-a alcătuit scrierea î n chip simplu şi f ă r ă
meşteşugire, a pornit să-l contrazică pe cel de la care ar
fi putut să şi î nveţe ceva. Dar să amintim acum acel cu-
vî nt teologic : « Nu cel î nţelept în cuvinte este pentru noi
î n ţ elept, nici cel ce are limba uşor mişcătoare, dar sufletul
neî nvăţat , fiind ca acele dintre morminte care sî nt bine
î mpodobite pe dinafară, dar putrede prin cadavrele di-
nă untru , oricî t acopere ele multul ră u miros dină untru ,
ci cel ce caută să întă rească vrednicia de crezare a cu-
vintelor prin viaţă şi î nfrumuseţează prin fapte lipsa de
15 — Filocalia
226 FILOCALIA

frumuseţe a vorbelor » 295. Dar nici cuvintele simple ale

aceluia n-a izbutit să le răstoarne acest î nvăţ at, î nainte
de a le strî mba mai î ntî i. Aceasta o vom arăta limpede de
î ndată .
4. Deoarece at ît la* î nceput cî t şi la sf î rşit înva ţă de
la sine despre rugăciunea min ţii, să privim şi noi mai î n-
tîi această î nvăţă tur ă a lui pe scurt. Ea e de aşa fel că
am ă geşte prin vorbă rie frumoasă pe mulţi dintre cei ne-
cercaţi, dar pe nici unul dintre cei ce au gustat din rugă-
ciunea adevă rată măcar cî t de puţ in. Să privim, deci, î n-
văţă tura lui despre rugăciune, dar numai atî ta cî t să ară-
tăm nepotrivirea ei cu pă rinţii. Căci î ncepe de la cele
mă rturisite de pă rinţi şi sf î rşeşte ară t î nd o cale cu totul
contrară acelora. î ncepe zicî nd că cel ce se î ngrijeşte de
rugăciune trebuie să dea simţurilor linişte. Dar de aci
trage concluzia că trebuie să-şi mortifice î n chip. deplin
partea pă timitoare a sufletului, ca să nu lucreze prin nici
una din puterile ei ; pe lî ngă aceasta, şi toată lucrarea
comună a sufletului şi a trupului. « Că ci fiecare, zice, se
face o piedică rugăciunii şi mai ales î ntrucî t se împă rtă-
şeşte de oarecare silă şi produce plăcere sau durere, mai
cu seamă pipăitului, celui mai gros şi neraţional dintre
sim ţ uri». Deci ar putea zice cineva că tre cel ce afirmă
acestea : cel ce se î ngrijeşte de rugă ciune nu trebuie să
postească nici să privegheze, nici să-şi îndurereze genun-
chii, nici să doarm ă pe jos, nici să stea î n picioare prea
mult, nimic din acestea să nu facă. Căci toate acestea
produc pipăitului o durere şi aduc o st î njeneală, cum zici
tu , sufletului care se roagă. Deci trebuie să procură m
sufletului î n starea de rugăciune din toate pă rţ ile o ne-
st î njeneală 296. «De fapt ar fi ciudat zice iarăşi — să
295. Sf . Grigorie Teologul, Cuv . 16, 2 ; P. G. 35, 936 D.—937 A.
-
296. Varlaam reprezint ă, î ntr un mod poate exagerat prin ceea ce
susţine î n aceast ă chestiune, un ra ţionalism de tip scolastic, care s-a
obi ş nuit să ceară ferirea trupului de orice osteneal ă î n vremea rugăciunii ,
 .
SFINTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 227

dispreţ uim î n rugăciune vederea şi auzul, cele mai nema-

teriale şi mai nepătimitoare (nepasionale) şi mai raţ io-
nale dintre simţ uri, dar să primim simţ ul pipăitului (sim-
ţ ul tactil al atingerii), pe cel mai gros şi mai neraţional
şi să primim să conlucrăm cu lucră rile lui». Dar el n-a
vă zut, cu toate că e filozof , deosebirea dintre simţ uri, cî t
de diferit se î mpă rtăşesc de puterea trupească din ele ;
n-a vă zut că nu toate sî nt mişcate numai de cele ce li se
î nf ăţişează din afară. Noi î nsă care voim să explică m cele
ce li se î nt î mplă simţ urilor articulate î n materie, din ru-
găciunea nematerială şi î n deprinderea atotdesăvî rşită cu
ea , din lucrarea ce priveşte spre Cel unul, vom ţine seama
numai de aceasta. Dar «Cel ce d ă rugăciune celor ce se
roagăK 297 şi celor ce vorbesc despre El, să dea cuvî nt po-
trivit hotă rî rii noastre.
5. Este necesar să liniştim acele simţ uri care sî nt
mişcate de cele din afară , cî nd ne î ntoarcem spre cele din
lâ untru. Dar ce nevoie au de aceasta cele ce se î nsoţ esc,
cu dispoziţiile sufletului şi anume cu cele bune ? Ce
metod ă ar putea apoi să scape de acestea pe cel ce a
ajuns în sine î nsuşi ? 298. De ce ar trebui apoi să caute
ca s ă nu incomodeze sufletul î n cursul ei. î n R ăsă rit s-a men ţ inut distinc -
ţ ia î ntre mortificarea senza ţ iilor de pl ă cere şi acceptarea celor de durere.
Numai acestea pot ajuta trupul s ă se elibereze cu adev ă rat de senza ţiile
.
de pl ă cere , suport î nd ceea ce este la antipodul lor Şi numai senza ţiile
de pl ă cere ispitesc sufletul s ă î ncline spre cele ale lumii şi ale trupului,
-
î ndepă rt î ndu 1 de rug ăciune. E u ş or s ă fugi de durere. Dar biruin ţ a asupra
la ş it ăţilor produse de fuga de ea nu se ob ţine dec î t prin eroismul accep -
.
t ă rii durerii C ă ci fuga de durere este ş i o pl ă cere . î n felul acesta el nu
face nimic pentru sfin ţ irea trupului. Iar osteneala şi durerea nu opresc
.
sufletul de la rug ăciune, ci îi duc şi îl sus ţin î n ea C ăci ne fac s ă sim -
ţ im marginile puterilor şi ale vie ţii noastre şi s ă strig ă m c ă tre Dumnezeu .
Dimpotriv ă , voluptatea , d î nd sentimentul puterii, al suficien ţ ei de sine, î l
opreş te de la rug ăciune.
. .
297 1 Regi II, 9 ; comp Evagrie , Despre rugă ciune 58 ; P.G . 79 ; col .
. .
118 A . Filoc rom I , p 81. .
298. De osteneala ş i de durerea trupului nu poate sc ă pa omul prin
voin ţ a sa nici î n vremea rug ăciunii, cum poate sc ă pa de senza ţ iile v ă -
zului ş i auzului, pentru c ă ele s î nt tr ăite prin tot trupul s ău ş i ele se î m -
228 FILOCALIA

să scape de acestea , odată ce ele nu se opun, ba şi con-

lucrează la această stare din lă untru cit mai mult ? Că ci
acest trup ni s-a dat ca pereche de către Dumnezeu, mai
bine zis ni s-a supus ca o pereche. Deci, cî nd se ră zvră-
teşte, să-l oprim, dar cî nd se lasă călă uzit cum trebuie,
să-l primim. Auzul şi văzul sî nt mai curate şi mai raţ io-
nale ca pipăitul, dar nu ar percepe vreunul din ele ni-
mic, nici n-ar suferi vreo durere prin aceasta, dacă nu
ar cădea sub lucrarea lor din afară ceva ce poate fi
vă zut sau auzit, ci ceva f ără sunet şi f ără formă. Dar
trupul suferă mai multă durere prin simţ ul pipăitului,
cî nd ne nevoim cu postul şi nu-i aducem hrană din afa-
ră. De aceea , cei ce se adună î n ei î nşişi din cele din
afară , opresc lucrarea simţ urilor care nu lucrează cî nd
lipsesc cele din afară , î ntrucât ră m î n î nă untru, dar pe
cele ce lucrează şi î n lipsa celor din afară , cum le-ar
face să se opreacă, mai ales cî nd acestea tind toto-
dată spre scopul urmă rit ? 2". Iar că simţirea dure-
roasă prin sim ţ ul pipăitului e de cel mai mare folos
celor ce se roagă cu mintea (cu î nţelegerea ) , o ştiu toţ i
care au gustat măcar î n parte lupta prin el şi ei au prea
puţ in nevoie de cuvinte, întrucî t cunosc aceasta prin
cercare. Din acest motiv, ei nici nu ascultă pe cei ce cerce-
teaz ă aceste lucruri numai prin cuvâ nt ; ei spun că aceas-
ta e o cunoştinţă care î ngî mf ă (1 Cor. VIII, 1) .
6. Pe lî ngă aceasta , cei ce se roagă cu mintea cu
adevă rat trebuie să fie nepătimaşi şi să fi lepădat legă-
tura cu lucrurile aflate la mijloc, (î ntre ei şi Dumnezeu ) ,
bin ă cu st ă rile din lă untru ale lui, fiind provocate ut ît de mişcarea c î t ş i de
starea trupului , şi nu pot fi evitate niciodat ă complet .
299. Scopul urm ă rit de cel ce se roag ă este s ă prelungeasc ă rug ă -
ciunea c î t mai mult ; iar scopul urm ă rit de cel ce voieş te s ă se des ă v î r -
ş easc ă este s ă scape c î t mai deplin de pornirile p ătimaşe. Dar aceasta cere
o osteneal ă , care îşi are cauza şi efectul î n dispoziţiile din lăuntru .
 .
SFINTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 229

că ci numai aşa pot ajunge la rugă ciunea netulburată ; iar

cei ce n-au ajuns la această măsură (a nepătimirii) , dar
se silesc spre ea, trebuie să treacă peste împă timirea de
plă cere (dulcea î mpătimire), ca să se elibereze cu totul
de î mpă timire. Dar pentru aceasta trebuie să facă moar-
tă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă
din izbăvirea de î mpătimire, iar gî ndul să-l aibă mai tare
ca mişcă rile rele ale patimilor din lumea cugetă rii, ceea
ce î nseamnă depăşirea î mpătimirii de plă cere. Iar dacă
e aşa, precum şi este, pî nă ce ne st ăpî neşte î mpătimirea
nu putem gusta rugăciunea min ţii nici măcar cu cuvî n-
tul de pe vî rful buzelor, şi avem nevoie să simţ im prin
sim ţ ul pipăitului numaidecî t durerea postului, a prive-
gherii şi a altora ca acestea, dacă vrem să ne î ngrijim
de rugă ciune. Că ci numai prin ea se mortifică pornirea
pă că toasă a trupului şi gî ndurile care mişcă patimile ani-
malice se fac mai cumpă tate şi mai slabe. Ba nu numai
at î ta , ci aceasta aduce şi î nceputul sfinţitei stră pungeri
a inimii, prin care se şterg şi î ntină ciunile necurate de
mai î nainte şi care face pe Dumnezeu mai presus de toate
milostiv şi î nduplecat de rugăciune. Că ci «inima zdro-
bită Dumnezeu nu o va urgisi» (Ps. L, 19) , după David,
iar după Teologul Grigorie «de nimic nu are Dumnezeu
mai multă grijă ca de greaua pă timire » 300. De aceea
şi Domnul a î nvăţat î n Evanghelii că «mult poate rugă-
ciunea î nsoţ ită de post » (Marcu IX , 29 , Matei XVII, 21).
7 . Lipsa durerii, pe care pă rin ţii o numesc şi î m-
pietrire, e deci cea care opreşte rugă ciunea ; nu durerea
trăită cu sim ţ ul pipă itului, cum a filozofat cel dint îi
acesta prin cuvinte lipsite de fapte, î mpotriva celor ce le
cunosc pe acestea cu lucrul 301. De aceea sî nt unii dintre
300. Cuv. 24, 11 ; P.G. 35, 1181 B.
-
301. Ioan Sc ă rarul VI , 14 ? P. G . 88, 796 B : « Lipsa de durere a ini
mii e î mpietrirea min ţii ». De fapt durerea aduce î nmuierea sufletului , iar
aceasta rug ăciunea , ba chiar rug ă ciunea cu lacrimi. Rug ă ciunea f ă r ă
230 flLOCALlA

pă rinţ i care au declarat că postul este oarecum esenţa

rugă ciunii. «Materia rugă ciunii este foamea », zic aceş-
tia 302. Alţ ii au numit-o pe aceasta «calitatea » rugăciu-
nii. Că ci socotesc lipsit ă de calitate rugăciunea f ă ră stră
pungere. Iar altul spune : « Setea şi privegherea au apă-
-
sat inima ; iar din inima apăsată au curs lacrimi » 303.
Sau : « Rugăciunea e maica şi totodată fiica lacrimi-
lor » 304. Ai vă zut că durerea trăită cu simţ ul pipăitului
nu numai că se face o piedică rugăciunii, ci conlucrează
cu ea , î ntă rind-o ? Dar cum sî nt aceste lacrimi, că rora
rugă ciunea le este maică şi fiică ? Nu sî nt dureroase şi
amare şi muşcă toare prin fire celor ce au gustat de cu-
rî nd din fericitul plî ns, iar celor ce s-au bucurat de el
din plin nu li se prefac î n dulci şi nedureroase ? Cum,
deci, întinează rugă ciunea, ba mai bine zis cum o nasc
aceast ă î nmuiere e mai mult o medita ţ ie filozofic ă, f ă r ă efecte adinei şi
transformatoare asupra î ntregii fiin ţ e a noastre. Aceasta o umanizeaz ă
ş i o face transparent ă cu adev ă rat. De aceea se pune î n Biserica de R ăs ă -
rit at î ta accent pe lacrimi. Varlaam e cel dint î i care a tras î n mod expli-
cit asemenea concluzii din ra ţ ionalismul scolastic , cauza î ntregului ra ţ io -
nalism al teologiei occidentale. Poate a f ăcut aceasta pe baza a ceea ce
î ncepuse s ă se vad ă deja î n practica rug ăciunii î n Occident. Dar nu e
mai pu ţ in adev ă rat c ă formul î nd teoretic aceast ă concluzie ce socotea
c ă rezult ă din ea , a î nt ă rit - o î n ea . Nu se poate spune c ă n - au ap ă rut şi
î n Occident credincioş i care au pre ţ uit efortul şi durerea. Dar pe cel din -
t î i l- au pre ţ uit unele ordine poate prea mult cu scopul de a impune cato-
licismul ca putere lumeasc ă ; iar pe cea de a doua — unele femei , din
voin ţ a de a sim ţ i î n trupul lor ranele lui Hristos. Dar toate au fost feno -
mene excep ţionale ; nu au fost o regul ă general ă pentru credincioşii care
nu urm ă resc scopuri de cucerire şi f ă r ă urm ă rirea unor efecte neobi ş nuite,
ci pur şi simplu cur ăţ irea şi î nt ă rirea general ă a firii omeneş ti î n Dum -
nezeu.
302. Ioan Sc ă rarul, Scara, XIV ; P.G. 88, 865 D.
.
303. Idem , op. cit , VI ; P. G., 88, 796 B.
.
304. Idem , op. cit , XXVII ; P. G., 88, 1129 A. Din lacrimi de durere
pentru p ă cate iese rugă ciunea , iar rug ă ciunea , ca expresie a sim ţ irii pu -
ternice a micimii şi a p ă c ă toş eniei fa ţă de Dumnezeu , naş te lacrimile.
Acestea merg î mpreună şi numai î nso ţ irea lor m ă reş te calitatea rug ăciunii
şi calitatea fiin ţ ei fiec ă ruia şi scoate sufletul din î mpietrire.
 .
SF Î NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE RUG ĂCIUNE 231

pe ea şi se nasc din ea cele săvî rşite trupeşte, care produc

dulcea ţă şi durere sim ţirii ? Cum le dă ruieşte pe aces-
tea Dumnezeu, potrivit celui ce zice : «Dacă ai cîştigat
lacrimi î n rugăciunea ta, Dumnezeu s-a atins de ochii
inimii tale şi ai vă zut cu mintea (cu î n ţelegerea)» 305.
8. Dar Pavel, zice, ră pit pî nă la al treilea cer , n-a vă-
zut, fie că era î n trup, fie î n afară de trup» ( 2 Cor. XII, 2),
ca unul ce uitase de toate cele ale trupului. Dacă, deci,
e propriu celui ce se gră beşte spre Dumnezeu prin
rugăciune să fie nesim ţitor fa ţă de cele ale trupului,
cum sî nt daruri ale lui Dumnezeu cele de care trebuie
să se elibereze cel ce se gră beşte spre El ? ». Dar nu nu-
mai de lucră rile trupeşti trebuie să se elibereze cel ce se
gră beşte spre unirea cu Dumnezeu, ci, după marele Dio-
nisie, trebuie să pă răsească şi lucră rile min ţii şi toate
luminile dumnezeieşti şi tot urcuşul tuturor vî rfurilor
sfinte 306. Dar atunci nici una din acestea nu e dar al
lui Dumnezeu , nici urcuşul tuturor vî rfurilor sfinte, o-
dată ce cel ce se gră beşte spre unirea dumnezeiască tre-
buie să se elibereze de ele ? 307. «Dar , zice, cum ar fi
din har acestea care nu se simt î n cursul rugă ciunii ce
uneşte pe om cu Dumnezeu ? Ar fi degeaba. Dar nimic
nu e degeaba din cele ale lui Dumnezeu. Iat ă că îţi face
bucurie o vorbire zadarnică, o, omule, care ne atragi şi
305. Sf î ntul Marcu Pustnicul , Despre legea duhovniceasc ă 12 ; P.G .
65, 908. Lacrimile ce î nso ţ esc rug ă ciunea s î nt semn c ă Dumnezeu s- a atins
-
de inima celui ce se roag ă î nmuind o, şi aceast ă atingere este at î t de sim -
ţ it ă î nc î t echivaleaz ă cu o adev ă rat ă « vedere » a lui Dumnezeu de c ă tre
cel ce se face p ă rtaş de ea . Atingerea lui Dumnezeu de inima celui ce
se roag ă are acest efect al î nmuierii ei , pentru c ă e o atingere f ă cut ă
cu mil ă şi cu iubire ; are caracterul atingerii celei mai iubitoare şi mai
milostive Persoane.
306. Despre teologia mistică ; P.G. 3, 1000 C.
307. Sf î ntul Grigorie Palama co sider ă dep ăşirea tuturor treptelor
urcu ş ului duhovnicesc nu o lansare î n goi , ci o stare de ajungere î n
supremul con ţ inut. Apofaticul pentru el nu e un gol , ci o bog ăţ ie pozitiv ă
mai presus de orice putin ţă de definire .
232 FILOCALIA

pe noi la asemenea cuvinte. Oare nu socoteşti unirea

dumnezeiască un lucru mic, odată ce nu î ntrece daruri
mari şi trebuincioase, ci numai lucruri zadarnice ? Şi
ceea ce nu e prezent cî nd se să vî rşeşte aceasta ( unirea),
socoteşti că e degeaba ? 308. Cu adevă rat te vădeşti ca
neridicat mai presus de cele deşarte. Căci, dacă te-ai fi ri-
dicat peste ele, ai fi cunoscut cit de mult unirea cu Dum-
nezeu se ridică şi peste cele de folos.
9. Iar tu te bucuri atfta, mişcî ndu-te î n cele deşarte,
î ncî t neştiind nimic despre rugăciune lungeşti cuvî ntul
î ntr-o vorbă rie deşartă pî nă î ntr-at î ta î ncî t numeşti ha-
rul duhovnicesc al acesteia, ară tat î n inimă, « nălucire»,
care «« poartă î n ea idolul inimii». Dar cei ce s-au î n-
-
vrednicit de ea o cunosc nu ca o î ntipă rire a unei nălu-
ciri, nici ca at î rnî nd de noi, nici ca acum fiind , acum ne-
maifiind , ci ca o lucrare neobosită produsă de har , exis-
tî nd î mpreună cu sufletul şi î nră dăcinat î n el, născâ nd
un izvor de sfin ţită veselie ce atrage la ea mintea şi o
scoate din nălucirile î ntinate şi de multe feluri, f ă cî nd-o
să fie f ă ră plă cere faţă de toată dulceaţa cu chip tru-
pese 309. Iar dulcea ţă cu chip trupesc numesc ceea ce
303. Varlaam socotea c ă g î ndurile cuget ă rii chiar î n cursul rug ă ciunii
trebuie s ă fie sim ţite. Căci altfel n - ar fi daruri ale lui Dumnezeu , ci lu -
cruri deş arte. Palama socoteş te c ă ele nu s î nt deş arte, cu toate c ă pe cul -
mea unirii cu Dumnezeu nu mai s î nt sim ţite. Dar unirea e mai presus de
ele. Dup ă Varlaam, g î ndurile cuget ă rii sau se simt şi atunci s î nt lucrul
cel mai î nalt , care se men ţine şi î n rug ă ciunea ce uneş te pe om cu Dum -
nezeu , sau nu se simt şi atunci s î nt degeaba. La Palama tot urcuşul e
pre ţ uit , dar unirea cu Dumnezeu e dincolo de el. El e pre ţ uit pentru c ă
duce la acea unire. Dar e dep ăşit î n ea. Pentru Varlaam sau g îndirea
e totul, sau nu e nimic .
Sf î ntul Grigorie Palama dovedeş te î n aceste pagini , cum rar se pot
î nt î lni altele, o cugetare de mare subtilitate şi de rar ă capacitate anali -
tic ă.
309. Sf î ntul Grigorie Palama , ca to ţi scriitorii duhovniceş ti ai R ăs ă -
ritului , leag ă str î ns nălucirile de pornirile spre pl ăceri . Unde nu mai s î nt
cele din urm ă, sufletul se ridic ă peste orice chip, î ntr -o sim ţire î n ţ ele -
g ătoare indefinit ă a prezenţ ei şi puterii lui Dumnezeu .
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA. DESPRE RUG Ă CIUNE 233

stră bate din plăcerile trupului la gînduri şi naşte împreu-

nă cu ele o arătare plăcută ce le atrage la sine.
Dar ceea ce trece de la sufletul ce se bucură du-
hovniceşte la trup, chiar dacă se î nt î mplă să lucreze î n
trup, e duhovnicesc 31°. Căci plăcerea trecî nd de la trup
la minte o face pe aceasta cu chip trupesc, neîmbună-
-
tăţindu se prin î mpărtăşirea de ceea ce e mai bun, ci
transmit î ndu-i mai vî rtos aceleia ceea ce e mai ră u , î n-
cî t omul î ntreg e numit din pricina ei «trup», potrivit
cu ceea ce s-a zis despre cei î necaţ i prin mî nia lui Dum-
nezeu , că « nu va rămî ne Duhul Meu î n oamenii aceştia ,
pentru că sî nt trupuri» (Facere VI, 3). Dar tot aşa plă ce-
rea duhovnicească care, î ncepî nd de la minte, trece la
trup, nestricî ndu-se prin participarea la trup, preschimbă
trupul şi-l face duhovnicesc. Că ci acesta leapădă î n acest
caz poftele trupeşti cele rele şi nu mai atrage î n jos su-
fletul, ci e dus î n sus î mpreună cu el. Iar plă cerea duhov-
nicească face pe om să fie duh , potrivit cu ceea ce s-a
scris : « Cel ce se naşte din Duh , duh este» (Ioan III , 6).
Toate acestea se fac vădite prin experienţă.
10. Iar către cel ce luptă prin cuvinte şi se î mpo-
triveşte din iubire de sfadă , ar ajunge să spunem că
nici noi, nici Biserica nu are astfel de obicei ca să se
călă uzească de cuvinte nelucră toare. Noi cinstim cuvî n-
tul lucrător (cuvî ntul î n faptă ) şi fapta cuvî ntătoare (fapta
310. Nu faptul c ă lucreaz ă î n trup face trupeasc ă şi î ntinat ă miş -
carea , ci faptul c ă se imprim ă de c ă utarea unei plă ceri, sim ţ it ă anticipat .
Chiar î n minte se poate s ăl ăşlui un g î nd de caracter trupesc şi î ntinat,
c î nd porneş te dintr - o astfel de pornire doritoare de pl ă cere a trupului.
Dimpotriv ă , c î nd din sufletul ce se bucur ă curat sau duhovniceş te ajunge
o mişcare î n trup, ea r ă m î ne ş i î n acesta curat ă şi-l cur ăţeşte şi î ndu
hovniceş te. Depinde, deci , care e ţinta mi ş c ă rii : Dumnezeu sau plă cerea
-
trupeasc ă concomitent ă cu uitarea lui Dumnezeu. Trupul nu e r ă u prin
.
sine Nu afl ă m î n ascetica r ăs ă ritean ă nici o tr ă s ă tur ă maniheic ă , sau
origenist ă, ca î n teologia catolic ă. Trupul e destinat ş i el î ndumnezeirii ş i
.
poate fi sfin ţit şi î ndumnezeit
234 FILOCALIA

î n cuvî nt ) 311. Dar fiindcă a pus şi în scris acest fel de cu-

vinte, ca să nu î nşele pe cineva şi să creadă că spune
ceva ce se cuvine şi să fie furat de minciună, facem şi
noi adevă rul cunoscut şi dă m minciuna pe faţă prin
scrieri, folosindu-ne de unele mai mici pentru acestea
şi de altele mai mari pentru cele mai trebuincioase decît
acestea. î n felul acesta ară tăm pretutindeni pe părinţi
opuşi acestui î nvăţă tor nou al nelucră rii, care, fiindcă
leapă dă faptele bune să vî rşite prin trup ca grele, respinge,
î n chip firesc, şi dispoziţ iile duhovniceşti î ntipă rite
î n trup 312. Dar toată Sf î nta de Dumnezeu insuflată Scrip-
tură este plină de astfel de dispoziţii î ntipă rite î n trup :
« Inima mea , zice , şi trupul meu s-au bucurat de Dum-
nezeu cel viu » (Ps. LXXXIII, 3) şi : « întru El am nă-
dă jduit şi am fost ajutat şi a î nflorit trupul meu »
(Ps. XXVII, 7) şi iarăşi : «Cit de dulci sî nt cuvintele
Tale gî tlejului meu , mai dulci ca mierea gurii mele»
(Ps. CXVIII, 103).
Că vorbeşte de gura văzută, arată limpede şi Sf î n-
tul Isaac, spun î nd : « E un semn al celor î naintaţ i să se
^
*
.
311. Ao ov Eji îipcf 'x.Tov xal rcpafiv eXX 6 fifjLov Cuv â ntul trebuie s ă se
î ntrupeze î n fapta , deci î n trup, ca s ă poat ă s ă -şi ajung ă î ntreaga efica -
citate ş i s ă ne poat ă transforma pe noi, şi fapta trebuie s ă se cuprind ă
î n cuv î nt , sau cuv î ntul să aibă î n el experien ţ a şi acumularea de putere
a faptei. Exist ă o legă tur ă interioar ă î ntre cuv î nt şi fapt ă, î ntre spirit şi
-
trup. Fapta se cuprinde poten ţ ial î n cuv î nt , î n spirit, şi l î mplineş te pe
acesta. Cuv î ntul deplin sau eficient este cel î ntrupat î n fapt ă ţ fapta e
deplin ă şi trupul spiritualizat c î nd se imprim ă de cuv î nt şi cap ă t ă sens
şi t ă lm ăcire prin cuv î nt. î n felul acesta fapta vorbeşte şi cuv î ntul lucrează.
Fapta e cuv î nt actualizat şi cuv î ntul fapta î n poten ţă .
312. Lep ă darea faptelor bune î nseamn ă nu numai lep ă darea unei
sume de fapte exterioare nou ă , ci şi a dispozi ţiilor bune ale min ţ ii î ntip ă -
rite î n trup şi deci putin ţ a de sfin ţ ire a trupului , sau prelungirea cuv â ntului,
sau a spiritului î n trup, oprirea lui de a -şi actualiza puterea lui. Protestan -
tismul, resping î nd faptele, a respins putin ţ a de sfin ţire a trupului , şi deci
de î nt ă rire a omului î n general. Dar a f ă cut aceasta din opozi ţie fa ţă de
catolicism, care f ă cuse din fapte o cantitate exterioar ă de realiz ă ri , care
nu transform ă pe om, ci îşi cer o r ăsplat ă ca o simplă marf ă .
 .
SF 1 NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 235

î ndulcească cuvintele rugăciunii î n gura lor » 313. Iar sf î n-

tul Diadoch zice că simţirea sufletului este una ce
î nvaţă î nsăşi lucrarea Sf î ntului Duh ce vine î n noi, pe
care nimenea nu poate să o cunoască decî t cei ce s-au
eliberat de bună tăţile vieţ ii pentru nădejdea bună tăţ i-
lor viitoare. Că ci mintea mişcî ndu-se cu putere spre
acestea, pentru lipsa de griji, simte şi ea î n chip ne-
gr ăit bună tatea dumnezeiască şi comunică şi trupului prin
bună tatea sa, după măsura î naint ă rii sale, cum zice şi
David : «Spre El a nădă jduit inima mea şi am fost
ajutat şi a î nflorit trupul meu » (Ps. XXVIII, 7). Iar
această bucurie ivită î n suflet şi î n trup este o î nştiin-
ţare neî nşelă toare a vieţii nestrică cioase » 3U .
11. Dar filozoful spune că arvuna aceasta a vea-
cului viitor , î nştiin ţarea nestrică ciunii, lucrarea Preasf î n-
tului Duh , nu poate fi pricinuită de o cauză dumneze-
iască şi mai ales nu poate avea loc aceasta î n vremea
rugăciunii minţii. Iar motivele pentru care zice acesta
că schimbă rile produse şi î n trup de lucrarea Duhului
nu pot fi din Dumnezeu sî nt cam acestea patru : î nt îi,
pentru că « darurile din Dumnezeu sînt atotdesă vî rşite,
dar mai bun lucru e a fi sufletul î n rugăciuni mai pre-
sus de sim ţ ire, decî t a lucra î ntr-un fel oarecare prin
simţire. Deci, fiindcă acelea nu sî nt atotdesă vîrşite
că ci este ceva mai bun decî t ele —
nu sî nt de la Dum-
—
nezeu » 315
Cum adică ? Fiindcă a prooroci e un lucru mai
mare decî t a grăi î n limbi, harisma limbilor nu e dar
313. Cuv . 31 ; ed. Teotochi , p. 343.
314. Capete 25 ; Filoc. rom. I, p. 343.
315. Varlaam nu admitea o lucrare a lui Dumnezeu cunoscut ă prin
sim ţire şi prin fapte, deci prin trup. El î nchidea pe Dumnezeu î ntr -o trans-
cenden ţă absolut ă . Şi cu aceasta f ă cea ş i o desp ă r ţire de netrecut de la
spirit la trup. Deci nu admitea o tr ă ire a lui Dumnezeu de c ă tre om . El
era cugetat numai ca fiind dincolo de via ţ a omului, ca neput î nd - o sfin ţ i
pe aceasta .
236 F1 L0CALIA

al lui Dumnezeu ? Şi fiindcă dragostea e cea mai desă-

vî rşită dintre harisme, numai aceasta e dar dumneze-
iesc şi nu şi un altul ? Nu şi proorocia , puterile, ajuto-
ră rile, nu şi cî rmuirile, harismele vindecă rilor, nu şi cu-
vî ntul î nţelepciunii şi al cunoştiinţei î n Duhul, nu şi deo-
sebirea duhurilor ? Dar şi î ntre cei ce proorocesc şi cei
ce vindecă şi cei ce au darul deosebirii şi, pe scurt , î n-
tre toţi cei dă ruiţi cu oricare din aceste harisme, este
unul mai mare şi altul mai mic. Căci şi Pavel mulţ umeşte
lui Dumnezeu că «vorbeşte mai mult decî t toţi î n limbi »
(1 Cor. XIV , 18) ; dar şi cel ce are un dar mai mic, are
darul lui Dumnezeu. Şi iarăşi acelaşi apostol zice : « R î v-
niţ i harismele mai mari» (1 Cor. XII, 31), î nţelegî nd că
sî nt si unele mai mici.
9

Căci dacă «şi stea de stea se deosebeşte î n strălu-

cire » (1 Cor. XV, 41) , adică î n bogăţ ia luminii, dar nici
una din stele nu e f ă ră lumină , atunci nu-i adevă rat
ceea ce s-a decretat de filozof , după ce a pornit î mpo-
triva isihaştilor , că darurile lui Dumnezeu sî nt numai cele
atotdesă vî rşite. Dar şi fratele Domnului dintre apostoli
a spus : « Itot darul desă vî rşit de sus este» (Iacob I, 11) ,
dar nu «atotdesăvî rşit ». Dar acesta î ndră znind să adauge
la cuvintele dumnezeieşti ceva de la sine, e firesc să por-
nească şi î mpotriva celor ce le citesc pe acestea prin
lucrare.
Deci îl voi î ntreba pe el : Nu vor î nainta sfinţ ii
î n veacul viitor la nesf î rşit î n vederea lui Dumnezeu ? E
vă dit fiecă ruia că la nesf î rşit 316. Că ci Dionisie, t îlcuito-
rul celor cereşti, ne-a î nvăţat că şi î ngerii se bucură
de o î naintare veşnică î n ele, prin iluminarea de mai
î nainte f ă cî ndu-se mai capabili de una mai clară. Dar
nici dintre cei ce s-au î mpă rtăşit î n tot veacul pe pă-
m î nt de aceea, nu am vă zut sau auzit pe vreunul să nu
316. Despre des ă v î rşirea progresiv ă a sfin ţilor dup ă moarte a vorbit
cel din ţ ii Clement din Alexandria , Stromata 7 , 3.
 .
SF 1NTVL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 237

fi dorit una î ncă şi mai desă vî rşit ă. Deci, dacă dorinţa

celor ce au dobîndit-o nu se opreşte, iar harul de mai
î nainte î i î mputerniceşte spre împă rtăşirea de cele mai
mari, şi dacă Cel ce se dă ruieşte pe Sine este nesf î rşit şi
se uneşte cu prisosin ţă şi din belş ug, ce piedică mai e
ca să nu şi î nainteze fiii veacului viitor î n ea la nesf î rşit ,
agonisind har din har şi urcî nd cu bucurie urcuşul cel
neobosit. Aşadar , tot darul de sus e desăvî rşit , dar nu
atotdesă vî rşit. Că ci Cel atotdesă vî rşit nu primeşte a-
daos 317.
12. Acesta a fost primul dintre argumentele filo-
zofului. Al doilea , mai îndră zneţ , e că : «sufletul e ţ in-
tuit de trup şi e umplut de î ntuneric prin iubirea lu-
cră rilor care sî nt comune laturii pătimitoare a sufletului
şi a trupului». Dar care durere, care plăcere, care miş-
care î n trup, nu-i o lucrare at î t a sufletului cît şi a
trupului ? Deci , mie mi se pare că şi sentinţ a aceasta o
rosteşte filozoful f ă ră să se gî ndească , rostindu-se î n mod
general despre cele ce nu sî nt î n general. Căci sî nt şi pă-
timiri fericite şi lucră ri comune ale sufletului şi trupului
care nu ţ intuiesc duhul de trup, ci ridică trupul aproape
de vrednicia duhului şi-l î nduplecă şi pe el să tindă î n
sus. Care sî nt acestea ? Cele duhovniceşti, care nu merg
de la trup la duh , cum am spus şi mai î nainte, ci trec
de la minte la trup şi prin cele ce le lucrează şi le pă-
timesc ele prefac şi trupul spre mai bine şi-l î ndumne-
zeiesc 318
317. Darul lui Dumnezeu e atotdes ă v î rşit î n sine, dar pentru c ă
noi nu -1 putem primi astfel dintr - o dat ă , el se face pe m ăsura treptei noas -
tre. Sf î ntul Grigorie Palama vede urcuş ul spre Dumnezeu ca o scar ă pen -
.
tru c ă el e î n acelaşi timp urcu ş î n des ă v î r şire Varlaam , reprezent î nd
ra ţionallismul scolastic abstract , care socoteş te c ă Dumnezeu nu e acce -
sibil dec ît g î ndirii logice, ca o noţiune a c ă rei defini ţie e atotcuprinz ă toare
de la î nceput , nu vede un progres î n cunoa ş terea lui Dumnezeu prin ex -
perien ţa unui suflet care poate fi tot mai mult cur ăţ it prin virtute.
318. Varlaam, vorbind î n calitate de filozof , deci î n spiritul unei ra -
ţ iuni abstracte , simplific ă lucrurile î n dou ă feluri : î nt î i că dispre ţ uieş te
238 PILOCAL1A

Căci precum e comună trupului şi sufletului dumne-

zeirea Cuvî ntului î ntrupat al lui Dumnezeu, î ndumne-
zeind trupul prin mijlocirea sufletului, incit se să vî r-
şesc prin trup fapte ale lui Dumnezeu, aşa la bă rba ţii
duhovniceşti harul Duhului, trecî nd prin mijlocirea su-
fletului la trup, îi dă şi acestuia să pă timească cele dum-
nezeieşti şi să pă timească î n chip fericit î mpreună cu su-
fletul, care pă timeşte cele dumnezeieşti şi care, odat ă
ce pă timeşte cele dumnezeieşti, are şi ceva pă timitor
( rax & 7]Ttxov TI ), lă udabil şi dumnezeiesc. Mai bine zis, la-
tura pătimitoare din noi fiind una se face tot ea şi
lă udabilă şi dumnezeiască 319. Fiindcă î naint î nd la î mpli-
nirea acestui rost fericit al ei, latura pătimitoare î ndum-
nezeieşte şi trupul, nefiind mişcată de patimile trupeşti
şi materiale, chiar dacă aşa li se pare celor lipsiţ i de ex-
perienţă , ci mai degrabă ea î nsăşi î ntorcî nd spre sine
trupul î n urcu ş ul credinciosului spre Dumnezeu ş i î n general spre bine ;
î n al doilea r î nd , rosteş te o judecat ă generală asupra lucrurilor care s î nt
deosebite î ntre ele, nelu î nd seama la varietatea concret ă a realit ăţ ii.
Palama , interpret fidel al tradi ţ iei biblice şi patristice , vede c ă exist ă şi
p ă timiri comune sufletului şi trupului , care nu î ntineaz ă nici mintea şi ajut ă
şi trupului s ă urce î mpreun ă cu sufletul spre Dumnezeu .
319. Aici sf î ntul Grigorie Palama d ă temeiul ultim prin care pune î n
relief chiar ş i valoarea laturii p ă timitoare a sufletului , care e cea mai
comun ă sufletului şi trupului. Acest temei e î ntruparea Cuv î ntului Dum -.
.
nezeirea Acestuia s - a comunicat şi trupului prin suflet Dar s - a comunicat
trupului prin ceea ce e comun sufletului şi trupului , adic ă prin latura p ă -
timitoare. Cum ar fi p ă timit Hristos î mpreun ă cu sufletul Lui f ă r ă aceast ă
latur ă p ă timitoare care le uneşte ? Şi cum ar fi fost durerea trupului altfel
dec î t durerea animalului , dac ă n - ar fi avut aceast ă participare a sufletului
la ea ? Şi cum ar fi putut suferi patimile f ă r ă c î rtire , dac ă n - ar fi fost
unit ă dumnezeirea cu ele ? Dar , mai ales, prin partea p ă timitoare care uneş te
sufletul cu trupul şi e caracterizat ă prin puterea suport ă rii , p ă timeşte firea
noastr ă cele dumnezeieşti , sau le accept ă . Prin ea se î ndumnezeieş te, deci ,
tot omul. Astfel patima din pur omeneasc ă şi reproş abilă devine î ndum -
nezeit ă şi vrednic ă de laud ă. Aş a se î nt î mplă şi cu noi, datorit ă harului
care prin suflet trece î n trup prin partea p ă timitoare care uneşte sufle -
tul cu trupul .
SFINTUE GR1GOR1E PALAMA. DESPRE RUG ĂCIUNE 239

trupul şi atrăgî ndu-1 de la plăcerea pentru cele rele şi

insuflî ndu-i prin sine o sfin ţenie şi o î ndumnezeire de
care nu mai poate fi jefuitS20. Dovada limpede a aces-
tui fapt sî nt moaştele f ăcă toare de minuni ale sfinţilor.
Iar Ştefan , cel din ţii martir , î ncă trăind, «avea faţa
strălucind ca faţ a unui înger » (Fapte VI, 15). Deci n-a
pă timit şi trupul lui cele dumnezeieşti ? Prin urmare şi
pă timirea aceasta şi lucrarea ei este comună sufletului
şi trupului. Şi î mpreună-pă timirea aceasta a lor nu se face
sufletului piron care-1 ţintuieşte de cugetele pă m înteşti,
trupeşti şi-l umple de î ntuneric, cum zice filozoful , ci
este o legătură şi o unire negrăită cu Dumnezeu , care
desface î n chip minunat chia şi trupul de patimile rele
şi pă m î nteşti 321.
« Că ci cei puternici ai lui Dumnezeu », ca să gră im
cu proorocul, «s-au ridicat foarte de pe pă m î nt »
(Ps. XLVI, 10).
-
320. Continu î nd să laude rolul pozitiv pe care 1 primeşte latura
p ă timitoare a fiin ţ ei umane, arat ă c ă prin ea harul î ndumnezeieşte trupul ,
c î nd ea nu se lasă furat ă de patimile trupeşti st ă p î nite de plă cere, ci ridic ă
trupul la treapta de r ă bdare prin harul care s-a î ntip ă rit î n ea . Numai
prin latura p ă timitoare poate fi f ă cut şi trupul să p ă timeasc ă î n chip
curat şi prin aceasta poate fi sfin ţit. Iar f ă r ă sfin ţ irea trupului nostru nu
se poate ajunge nici Ia sfin ţirea noastră î n totalitatea fiin ţei noastre.
Latura p ă timitoare e canalul prin care trece harul de la minte la trup. Se
afirm ă aici o spiritualitate vie, existen ţială , pasionant ă , î n sensul bun şi
activ al cuv î ntului , o spiritualitate cu adev ă rat transformatoare , î n locul
uneia lipsite de via ţ a , de putere, teoretic ă , abstract ă. Lupta lui Palama a
fost o lupt ă explicit ă pentru trup, pentru î ndumnezeirea omului total ,
concret , nu pentru o idee-fantom ă lipsit ă de via ţă , cu neglijarea şi dis -
pre ţ uirea trupului , cu l ăsarea lui î n m ă r ă cini ş ul şi î n st ă p î nirea for ţ elor
negative , care î l descompun.
321. î mpreun ă - p ă timirea curat ă a trupului şi a sufletului nu e un

a lor cu Dumnezeu. C ă ci p ă timirea dureroas ă , dar curat ă desface pe cre ^

piron care ţ intuieş te sufletul de trup, ci o leg ă tur ă negr ă it ă ( aovSeo c tiC )
-
-
dincios de pornirile inferioare şi l î ndreapt ă spre Dumnezeu. Chiar î n
aceast ă î mpreun ă - p ătimire este o putere de la Dumnezeu. Altfel n -ar fi
posibil de suportat .
240 FILOCAUA

De felul acesta sî nt lucră rile negră ite de care auzi

că se să vî rşesc î n trupurile celor ce au î mbrăţ işat î n chip
sf î nt pentru toată viaţa sfinţita linişte (isihie). Şi ceea ce
pare î n ele neraţional e mai presus de ra ţiune şi scapă,
prin depăşire, î nţelegerii celui ce le cercetează cu raţiu-
nea şi nu caută cunoştinţa lor cu fapta şi cu experien ţ a
mijlocit ă de aceasta 322. Iar acesta dacă nu aduce cre-
dinţă , singura î n stare să primească adevă rul mai presus
de raţiune, explicî nd , vai, f ă ră sfinţenie cele sfinte, bat-
jocoreşte cele ale evlaviei.
13. Că ci după aceasta , ni-1 aduce apoi, cum am spus
şi mai î nainte, pe apostol, care spune că nu ştia î n ră-
pirea aceea minunată «de era î n trup sau afară de trup»,
î ntrucî t Duhul pricinuia uitarea tuturor celor ale trupului.
« Dacă uitarea este a tuturor , zice filozoful , atunci şi dul-
ceţile şi căldurile negrăite, de care am aflat că se petrec
î n isihaşti, le va face Duhul să fie uitate prin venirea Lui,
dar nu le va pricinui. Şi negreşit , dacă cele ce se petrec
î n el sî nt daruri ale lui Dumnezeu , ră u se spune că
cel ce se roagă cu adevă rat trebuie să uite de toate.
Căci nimenea nu trebuie să uite de cele date lui de Dum-
nezeu spre bine. Iar dacă trebuie să uite acestea , cum nu
e absurd să fie socotit Dumnezeu pricina nemijlocită
a celor a că ror lipsă şi uitare e mai bună pentru rugă-
ciune ? ».
Că cele mai multe dintre darurile Duhului , şi aproa-
pe toate, se ivesc î n cei vrednici î n vremea rugăciunii,
ştie sigur oricine cugetă drept. Că ci zice Domnul : «Ce-
reţi şi vi se va da vouă » (Matei VII, 7). Deci nu numai
ră pirea şi aceasta pî nă la al treilea cer , ci fiecare dintre
darurile Duhului. Iar că unele dintre ele se lucrează şi
322. Lucr ă rile ce se s ă v î r ş esc î n sfin ţ i nu s î nt nera ţionale, cum par ,
ci mai presus de ra ţiune, adic ă de o ra ţ ionalitate complet ă , nu fragmen -
tar ă , ca cea a proceselor naturii , care sf î rşesc In descompunere, deci
poart ă î n ele, ca finalitate, nonsensul.
SF Î NTUL GRIGOR1E PALAMA. DESPRE RUG Ă CIUNE 241

prin trup, o arată felurile limbilor şi tălm ăcirile lor , care

de asemenea se primesc prin şi î n rugăciune, cum spune
Pavel : «Cel ce gră ieşte î n limbi să se roage ca să le
tălmă cească » (1 Cor. XIV, 13). Dar nu numai acestea , ci
şi cuvî ntul î nvăţă turii şi darurile tămăduirilor şi fap-
tele puterilor şi punerile mî inilor lui Pavel (2 Cor. I, 6) ,
prin care se dă dea Duhul Sf î nt. E drept că cuvî ntul î n-
văţăturii, harul şi t ălmă cirea limbilor , deşi se nasc prin
rugă ciune, lucrează poate şi î n lipsa rugăciunii din su-
flet. Dar tămă duirile şi puterile n-ar putea ajunge la
lucrare, nerugî ndu-se sufletul celui ce o lucrează pe fie-
care, î n primul r î nd cu mintea , dar uneori d î nd sunet
şi trupul. Dar î mpă rtăşirea Duhului se lucrează nu nu-
mai cî nd e prezentă rugă ciunea î n suflet şi anume
rugăciunea care î nf ă ptuieşte tainic unirea celui ce se
—
roagă cu izvorul nesecat al acestui mare dar
nu numai cî nd e prezent ă rugăciunea ce se lucrează cu
, deci —
mintea ; fiindcă nu se poate spune ce grăiau cu acest
prilej apostolii cu gura (Fapte XVIII , 1) ; deci î mpă rtă-
şirea aceea se lucrează nu numai cî nd sufletul se roagă
cu mintea , ci şi cî nd lucrează totodat ă şi trupul prin
m î inile care î mpă rtăşesc pe Duhul, prin atingerea celui
ce se află sub el. Ce sî nt deci darurile acestea ? Nu sî nt
daruri ale Duhului şi nu s-au dat celor ce cer şi se
roagă spre bine, pentru motivul că cei ră piţ i pî nă la al
treilea cer trebuie să uite de toate cele ce se să vî rşesc
prin trup ? 323.
323. Varlaam g ăsea In cuvintele sf î ntului apostol Pavel — c ă r ă pit
p î n ă la al treilea cer, nu ş tia de e î n trup sau afar ă de trup — un temei
pentru ideea c ă cel aflat î n rug ăciune trebuie s ă uite de toate , deci trebuie
s ă se elibereze de toate lucr ă rile, să se rup ă de acestea. Sf î ntul Grigorie
Palama , la r î ndul s ă u , evoca faptele s ă v î r şite de sf î ntul apostol Pavel ca

-
dovad ă c ă î n vremea rug ăciunii min ţii, î n trup şi prin trup se produc
st ă ri şi fapte curate, str ă bă tute de barul dumnezeiesc. Rug ăciunea e pen -
tru sf î ntul Grigorie Palama o fapt ă de putere ar ă tat ă î n trup şi prin trup ,
nu o stare şi o lucrare a sufletului rupt de trup.

16 — Filocalia
242 FILOCAUA

14. Dar mai bine să dă m aici î nsăşi cuvintele filo-

zofului : «Dacă cele ce se î ntîmplă în ei în vremea rugă-
ciunii, ca puterile acestea şi dă ruirile, sî nt daruri ale lui
Dumnezeu, ră u se zice că cel ce se roagă cu mintea
trebuie să uite de toate. Căci nimenea nu trebuie să uite
cele date de Dumnezeu spre bine. Iar dacă cel ce se
î nalţă prin rugăciune e dator să uite acestea, cum nu e
greşit să fie Dumnezeu cauză a acelora, a căror uitare
şi a că ror lipsă e mai bună pentru rugăciune ?».
Dar, o minunate ! Pe cei ce se roagă sincer , Dum-
nezeu uneori îi scoate afară din ei, ridicî ndu-i deasupra
lor şi ră pindu-i î n chip negrăit la cele cereşti ; alteori,
aflî ndu-se aceştia î n ei î nşişi, lucrează Dumnezeu î n-
suşi prin sufletul şi trupul lor cele tainice şi mai presus
de fire şi neî nţelese î nţelepţ ilor veacului acestuia. Şi de
fapt apostolilor ce stă ruiau odinioară î n foişor î n rugă-
ciune şi cerere, venind Duhul, nu le-a dăruit ieşire din
ei (extazul), nici nu i-a ră pit la cer, ci le-a deschis gura
prin limbile de foc şi prin ei grăia El î nsuşi acelea pe
care trebuie să le uite cei ajunşi î n extaz, dacă trebuie
să se uite şi pe ei î nşişi 324.
Iar Moise tăcâ nd , Dumnezeu zice : «Ce strigi către
Mine ?» (Ieşire XIV, 15). Cuvî ntul acesta îl arată pe el
rugî ndu-se. Iar fiindcă se ruga tăcî nd, se ruga, desigur ,
cu mintea. Dar rugî ndu-se astfel, nu era el î n simţire
şi nu simţea poporul strigă tele lui şi primejdia ce-1 ame-
ninţa , nici toiagul acela vă zut î n m î nă ? Cum nu l-a ră-
pit deci pe el Dumnezeu, nici nu l-a desf ăcut de sim-
324. Dar Varlaam găsea î n cuvintele sf î ntului apostol Pavel, c ă a
uitat de este sau nu î n trup şi un temei s ă sus ţin ă c ă st ă rile şi faptele
str ă b ă tute de har ale trupului nu s î nt daruri ale lui Dumnezeu , c ăci da -
rurile lui Dumnezeu nu trebuie uitate. Tot ce se petrece î n trup, fie c î t
de curat , era aruncat de Varlaam la coş ; el re ţ inea doar specula ţia .
Palama observa c ă cei afla ţi î n rugăciune nu s î nt to ţ i r ă pi ţi , ci pe unii
î i Ias ă Dumnezeu î n lucr ă ri d ă ruite de El î nsuşi. Rugăciunea nu e simpl ă
«medita ţie » , ci lupt ă, î ncordare a î ntregii fiin ţe.
 .
SF 1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 243

ţire— că ci numai aceasta susţii tu că li se dă de Dum-

nezeu celor ce se roagă — ci l-a î mpins spre toiag şi
i-a insuflat putere nu numai î n suflet , ci şi î n trup şi
î n mî nă, de care de toate tu zici că trebuie să uite cel ce
se roagă cu mintea ? Dar oare tăcî nd acela, nu lovea
marea cu toiagul din mî nă, î nt îi despărţind-o, apoi
unind-o pe aceasta după trecere ? Oare nu avea î n suflet
pomenirea neî mprăştiată a lui Dumnezeu şi nu era supra-
unit prin rugăciunea minţii cu Cel ce singur putea să lu-
creze acestea prin el, nelipsindu-i totodată simţirea lucră-
rilor ce se f ăceau prin trup ?
15. Dar fiindcă a adus şi mă rturii din scrieri, să
vedem nu cumva sî nt contrare şi acestea pă rerilor lui
despre rugă ciune ? î nainte de toate este adus de el ma-
rele Dionisie, care ar fi, cum socoteşte el, un î mpreună-
mă rturisitor pentru părerile lui, scriind către sf î ntul Ti-
motei : «Stă ruind cu tă rie î n jurul vederilor tainice, pă-
răseşte şi simţirile şi lucră rile minţ ii şi toate cele supuse
simţ urilor şi minţii, şi î ntinde-te, pe cî t e cu putinţă, spre
unirea cu Cel ce e mai presus de toată fiinţa şi cu-
noştinţa » 325. Dar î nsuşi acest cuvî nt de î ndemn al dum-
nezeiescului Dionisie către Timotei, pe care l-a adus î n-
ţeleptul acesta ca mărturisind că numai el cugetă f ără
greşală despre rugăciunea minţii, îl vădeşte pe acesta ,
cum va arăta cuvî ntul mai î ncolo, ca desfiinţî nd cu de-
să vî rşire rugăciunea minţ ii, ceea ce nu a lipsit să facă şi
prin aproape toate cuvintele lui de mai î nainte. Căci cel
ce respinge î nceputul rugăciunii, care este starea de frică ,
de ad încă durere, plină de multă suspinare î ntru zdrobire
de inimă, susţinută cu mintea î n tăcere vreme î ndelun-
gată , din î ntristarea cea după Dumnezeu , şi rugăciunea
cu lacrimi şi cu stră pungerea inimii, î nsoţită de durerea
postului şi a nesomnului în sim ţ ul pipăitului, şi datoria
î ncepă torilor de a î nălţa mintea î mpă rţită la o rugăciune
325. Despre teologia mistică 1, 1 ; P.G. 3, 997 B.
244 F1LOCAL1A

mai unificată şi deci corespunzătoare, cel ce dispreţ uieşte

toate acestea va socoti, drept urmare, şi sf î rşitul rugă-
ciunii şi simplu rugăciunea î ntreagă ca ceva ră u şi se
va lupta să o desfiin ţeze cu desă vî rşire 326.
Că ci, spune-mi mie mai î nt î i aceasta , o, filozoafe :
oare nici lucrările min ţii (î nţelegă toare) nu se dau de la
Dumnezeu şi nu se arat ă ele î n vremea rugă ciunii, mai
curăţite decî t oricî nd , dacă şi pe acestea trebuie să le
pă răsească cel ce se gră beşte prin rugăciune spre uni-
rea dumnezeiască ? Dar rugă ciunea este, cum a zis ca-
-
reva, « maica cugetă rilor prea î n ţ elepte» 326 bis. Apoi tre-
buie să cugetăm şi aceea că , mai mult decî t orice, rugă-
ciunea celor desă vî rşiţ i e lucrare a minţ ii. Căci mintea
unora ca aceştia , nefiind î ntoarsă nici spre trup, nici spre
cele din jurul lor, nelucrî nd nici prin sim ţire şi prin
soaţ a acesteia , î nchipuirea (imaginaţia) , şi nepetrecî nd
nici î n ra ţ iunile lucrurilor prin cugetare şi contemplaţ ie,
ci stă ruind numai î n rugăciune, cum n-ar lucra cî t mai
deplin î n sine rugî ndu-se ? Dar Dionisie î ndeamn ă pe
Timotei să pă răsească şi lucră rile minţ ii , aşadar şi rugă-
ciunea. Iar tu declari că nu e nimic bun , nici din Dum-
nezeu î n rugăciuni şi î n toate cî te se pă răsesc şi cîte tre-
buie să nu le mai simtă cel ce a ieşit din sine î ntr-un ex-
taz spre cele mai î nalte. Aşadar, după tine, rugăciunea
nu e un lucru bun , nici de la Dumnezeu, Care dă rugă-
ciune celui ce se roagă 327.
320. Temerea de Dumnezeu , umilin ţ a , postul şi celelalte fapte de
felul acesta ţin at î t de mult de rug ăciune , c ă sf î ntul Grigorie Palama le
socoteşte î nceputul rug ă ciunii. De fapt î ns ăşi temerea de Dumnezeu şi
str ă pungerea plin ă de c ăin ţă a inimii s î nt o faz ă a rug ăciunii ; ea grăieşte
lui Dumnezeu şi simte pe Dumnezeu gr ăind şi lucrî nd î n inim ă. Rugă -
ciunea este astfel o stare de mare emo ţie ; ea e î nc ă rcat ă de plin ă tatea
fiin ţ ei î n stare de c ă in ţă , de smerenie, de n ădejde.
326 bis. Diadoch , Capete , 70 •, Filoc. rom. I , p. 3f >5.
327. Varlaam , citind pe Dionisie care zice c ă î n unirea cu Dumnezeu
mintea trebuie s ă p ă r ăseasc ă şi rugă ciunea , deduce c ă î ntruc î t tot ce tre -
buie p ă r ăsit e r ă u şi deci nu e din Dumnezeu , rugăciunea e şi ea rea şi
 .
SF Î NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 245

16. Dar iarăşi îţi voi aminti cuvintele tale, aplicî n-

du-le rugăciunii min ţii : « Fiind mă rturisit de toţ i că cel
ce se sileşte spre unirea dumnezeiască trebuie să fie f ă ră
sim ţire fa ţă de toate şi să uite de sine, şi Dumnezeu îi
dă unuia ca acestuia m î na să se elibereze de toate şi-l
răpeşte din toate »-, dacă cel ce se roagă nu mai are nici o
sim ţ ire a rugă ciunii, cum e de la Dumnezeu rugăciunea
pe care nu o simte ? Căci această simţire ar fi degeaba ,
iar degeaba nu e nimic din Dumnezeu . Iar dacă simte
rugăciunea cel ce se roagă , cum i-o insuflă aceluia Dum-
nezeu , dacă tu spui că cel ce se î ntoarce spre Dumne-
zeu trebuie să se elibereze de ea , odată ce Dumnezeu
dă ruieşte celui pe care-1 î nvăluie î n lumină , uitarea tu-
turor , chiar şi a lucră rilor minţii ? Vezi cum cuvintele
tale «Despre rugăciune » desfiin ţează cu desă vî rşire rugă-
ciunea ? Dar sf î ntul acela î ndemnî nd pe sf î ntul Timotei
să aşeze trepte î n inimă (Ps. LXXXIII , 6) , î l ridică de
la unele î nalte la alte şi mai î nalte şi conducî ndu-1 prin
ele îl aşează pe cea mai de sus culme.
Tu î nsă , î n ţ eleptule î n toate, nu ştiu cum îţi î nchipui
că cei de pe pămî nt ating nemijlocit î nălţimea cereas-
că 328. II aduci ca mă rturie şi pe dumnezeiescul Maxim
nu e de la Dumnezeu. Palama recunoa ş te c ă î n unirea cu Dumnezeu sufle -
tul se ridic ă mai presus chiar de rug ă ciune. Dar de aici nu deduce c ă
rugăciunea e rea , nici c ă nu e necesar ă pentru cei ce vor s ă ajungă la
unirea cu Dumnezeu . Ba ca un fel de conş tiin ţă emo ţ ional ă suprem ă a
prezen ţei lui Dumnezeu şi a dependen ţ ei de mila şi de iubirea Lui , ea
r ă m î ne chiar pe treapta unirii cu Dumnezeu .
328. Opinia lui Varlaam , î mbibat ă de teoria rug ă ciunii ca medita ţie
pur intelectuală , era c ă rug ăciunea min ţii n-are nevoie de treptele vir -
tu ţii urcate cu osteneală , pentru a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Pentru
el aceast ă unire era o stare de apofatism teologic, intelectual , o simpl ă
golire a min ţ ii de toate ideile cunoscute ; o negare teoretic ă a tuturor
afirma ţ iilor pentru a avea sensul exact aî lui Dumnezeu , ca mai presus
de toate afirma ţiile. Aceasta î nsemna î nsă a fi unit cu Dumnezeu printr - o
procedură pur intelectual ă. Iar pentru aceasta nu se cerea trecerea prin
treptele virtu ţilor şi ale rugăciunii.
246 FILOCAL1A

care zice : «Cî nd aprinsă de iubire mintea a ieşit din sine

spre Dumnezeu, nu se mai simte de loc nici pe sine, nici
lucrurile» 329 . «Aşadar , zice acest î nvăţător, nu simte
nici pă timirile ce se spun că sî nt pricinuite de rugăciu-
nea î n trup. Urmează deci numaidecît că ele se î nt î m-
plă degeaba ». Dar noi am putea zice : deci şi rugă ciunea
e degeaba , î ntrucî t nici pe aceasta nu o simte mintea
atunci. Deci , potrivit acestor cuvinte, e lucru zadarnic a
se ruga cineva. Zadarnic cu adevă rat şi nebunesc lucru
e î nsă a scoate astfel de concluzii din cele spuse de sf î ntul
Maxim . Dar poate va î ntreba cineva : Ce spune sf î ntul
Maxim , care a lăudat şi a iubit mai mult decî t orice î n-
ţ elept iubirea dumnezeiască , prin cuvintele : « Cî nd min-
tea a ieşit din sine spre Dumnezeu, atunci nu se mai
simte nici pe sine, nici lucrurile» ? «Atunci», zice. Dar
cî nd e î n sine î nsăşi, rugî ndu-se mintal, atunci se simte şi
pe sine şi fericitele pă timiri ce se produc î n ea şi î n tru-
pul unit cu ea de către sf î nta rugă ciune.
17. Dar acesta aduce pentru pă rerea lui şi o a
treia mărturie a aceluia. Căci acela zice : «Starea cea
mai din vî rf a rugă ciunii st ă î n a ajunge mintea î n afară
de trup şi de lume şi a fi cu totul nematerială şi f ă ră
form ă î n vremea rugăciunii 33°. «Deci va fi, conchide
acesta, î n această stare, î n afară şi de pătimirile din trup,
de care vorbesc». Dar , pe cî t ştim , nimeni din cei î m-
brăcaţ i î n trup nu se î mpă rtăşeşte neî ntrerupt de o ast-
fel de stare, afară poate de acest nou dascăl al supra-
rugăciunii. î nsă şi cei ce se î mpărtăşesc rar de ea sî nt
rari de tot. Deci, cea mai mare parte din timp se roagă
toţi aflî ndu-se î n trup şi simţind totodată pă timirile din
ei. Cu cî t mai mult deci nu le vor simţ i pe cele sfinţ ite
.
329. Capete despre dragoste I , 10 ; P.G. 90, 964 A. Filoc rom. II , p. 38.
330. Capete despre dragoste II , 61 ; P.G. 90, 1001 D. Filoc. rom .
II , p . 68.
SF1NTVL GRIGORIE PALAMA. DESPRE RUG Ă CIUNE 247

şi produse de rugăciune, pe care aceasta le desă vî rşeşte

şi le î nalţă şi le face duhovniceşti î n cei î n care se află ,
dar nu le coboară , nu le face rele şi nu le corupe ? Căci
este şi un astfel de gen de pătimiri , nu numai sfinţit, ci
şi natural, cum ne î nvaţă şi î nseşi simţirile pe care le
avem , care se desă vî rşesc cî nd pă timim de la cele din
afară şi sî nt ca nişte chipuri ale desă vî rşirii î ndumne-
zeîîoare, pe care o prieinuieşte de sus Duhul Sf î nt 331
î nceputul acelei desă vî rşiri este frica de Dumnezeu
(Pilde I, 7 ; IX, 10). Din aceasta se vede că latura pă ti-
mitoare a sufletului nu e mortificată prin deprindere,
cum crede şi î nvaţă filozoful, ci, î naintată la o lucrare
de Dumnezeu iubitoare, agoniseşte stră pungerea m î n-
tuitoare şi plî nsul fericit, care aduce baia iertă rii, re-
î nnoirea naşterii din Dumnezeu , adică lacrimile po-
căinţei; 332
Lacrima aceasta de Dumnezeu iubitoare şi folosi-
toare întraripează rugăciunea 333 după cuvintele pă-
rinţilor, luminează ochii minţii, cî nd e unită cu rugă-
331. Sfintui Grigorie Palama cunoaşte, pe ling ă p ă timirile produse
de Duhul î n trup î n vremea rugăciunii, şi pe cele naturale ale trupului ,
dar sfin ţite de Duhul î n cursul rug ă ciunii ? cunoaşte adic ă pe l î ngă haris -
mele extraordinare produse de Duhul ( darul vindec ă rii etc.) şi o stare de
curăţie a tuturor mişcă rilor naturale din trup ( bucuria curat ă , plî nsul
curat , trebuin ţa de hran ă ţinut ă î n marginea cur ăţ iei etc. ). Printre cele
.
din urm ă se afl ă şi sim ţirile curate ale celor dinafar ă Ele se sfin ţ esc î n
.
timpul rug ă ciunii de Duhul Sf î nt Dar ele sî nt numai ni ş te chipuri ale
des ăv î rşirii î ndumnezeitoare, nu des ăv î rşirea î ns ăşi a st ă rii de î ndum -
nezeire.
332. Se afirm ă din nou că latura p ă timitoare nu trebuie mortificat ă.
Dimpotriv ă , numai prin sporirea ei, prin tr ăirea tot mai intens ă a lui
Dumnezeu şi a păcătoşeniei proprii se realizeaz ă apropierea de Dum -
nezeu şi se î nainteaz ă spre desăv î rşire.
333. Ioan Sc ă rarul , Scara , XXVIII ? P.G., 88, 1132 C. Lacrima î ntrari -
pează rug ă ciunea pentru c ă reprezintă o stare de umilinţă şi de poc ăin ţă
î i fa ţa Lui Dumnezeu, Care e un izvor al rugăciunii. Ea luminează ochii
minţii, c ăci o face s ă vad ă, datorit ă smereniei şi sim ţirii intense a p ăc ă to-
şeniei proprii , prezen ţa şi mă re ţia dumnezeiasc ă.
248 F 1 L0CALIA

ciunea , păstrează harul din baia dumnezeiască , după Gri-

gorie Teologul 334 iar de se pierde îl readuce şi de aceea
este şi se numeşte a doua baie a sfintei renaşteri şi al
doilea botez dumnezeiesc, care e mai dureros, dar nu mai
mic ca cel dinainte, ba mai degrabă mai mare. Căci aşa a
declarat careva dintre părinţi, zicî nd : « Izvorul lacrimilor
de după Botez e mai mare decî t Botezul ». Dar lacrima
aceasta , care cur ăţeşte şi ră peşte de la cele pă mî nteşti
şi î nalţă şi uneşte cu harul naşterii din Dumnezeu şi
prin acesta î l î ndumnezeieşte pe cel ce o are , nu e oare
o lucrare comună a trupului şi a laturii pă timitoare a
sufletului ?
18. Cum , deci, vom primi pe cel ce zice că «iubind
sufletul , lucră rile comune ale laturii pătimitoare ale lui
şi ale trupului se umplu de î ntuneric şi se coboară la
cele de jos ? Că ci toate faptele comune ale sufletului
şi ale trupului , cu cî t sî nt mai mult sesizate de suflet ,
cu at î t îl orbesc mai mult , î ncî t dacă s-au produs î n noi
asemenea mişcă ri —care sî nt comune sufletului şi tru-
pului — socotesc că spre ră u s-au produs şi spre pagu-
be lucră rii prin care urcă mintea spre cele de sus».
Oare nu se arată prin aceste cuvinte cuget î nd şi î n-
văţî nd cele contrare nou ă care am fost î nvăţaţ i de sfinţ i,
mai bine zis de Sf întul Duh ? Că ci sfin ţii spun că este
o lucrare comună a sufletului şi a trupului, dar cu ade-
vă rat şi dumnezeiască , care pricinuieşte sufletului ilumi-
narea dumnezeiască, izbăvindu-le pe amî ndouă de pa-
timile rele şi aducî ndu-le î n schimb tot corul sf î nt al
virtu ţilor. « Căci, zice, cel ce voieşte să şteargă patimile
le pierde prin plî ns ; şi cel ce voieşte să-şi agonisească
virtuţi le agoniseşte prin plîns» 335. Deci , sfin ţ ii spun că
există lucră ri comune ale sufletului şi ale trupului, fo-

. . —
334. Cuv. 40, 31 ; P.G. 30, 401 D 404 A .
335. Isaac Şirul, Cuv 85, ed Teotochi .
SF 1NTUL GR1G0 R1E PALAMA . DESPRE RUG Ă CIUNE 249

losind cu at î t mai mult sufletului. Dar acesta zice că nu

e niciuna. «Căci toate, zice, fac sufletul să caute î n jos,
şi toate mişcă rile, care sî nt comune sufletului şi trupu-
lui , se produc spre ră u şi spre paguba sufletului ».
Nu-1 va scoate pe acesta de sub vin ă faptul că n-a
declarat î n special această lucrare păgubitoare , ci va fi
pe drept cuvî nt vinovat, pentru că a pus-o şi pe aceasta
î ntre cele rele ; şi mai ales pentru că a î ncercat să fure
consim ţă m î ntul auzitorilor printr-o asemenea meşteşu-
gire. Că ci zice Dumnezeu prin proorocul : « Nelegiuirea
preoţilor osî ndiţ i î ntre Iudei e că n-au deosebit cele
sfinte de cele necurate » (Ieşire, XXII , 26 ). Iar acesta,
î mpreun ă cu alte multe lucră ri comune ale sufletului şi
trupului , n-a deosebit nici pl î nsul fericit de lucră rile ne-
curate.
19 . « Dar eu , zice, nu socotesc acest pl î ns nepă timaş
şi fericit. Că ci cum ar fi nepătimaş ceeace se să vî rşeşte
prin lucrarea laturii pătimitoare ( pasionale) a sufletului ?
Şi cum ar fi nepă timaş cel ce men ţine î n lucrare latura
pă timitoare ( pasională) a sufletului şi nu şi-a omorî t-o
pe aceasta cu desă vî rşire prin deprindere ? ».
Dar noi nu am î nvăţat , o, filozoafe, că nepă timi-
rea e omorî rea laturii pă timitoare, ci mutarea ei de la
cele mai rele la cele mai bune şi lucrarea ei î ndreptată ,
prin deprindere, spre cele dumnezeieşti după ce s-a
î ntors cu totul de la cele rele şi s-a î ndreptat spre cele
bune. Şi pentru noi nepătimaş este cel ce a pierdut deprin-
derile rele şi s-a î mbogăţit î n cele bune, « cel ce s-a î nti-
pă rit de virtu ţ i, ca cei î mpă timiţ i de plăcerile rele » 336
cel ce şi-a supus iu ţ imea şi pofta —
care alcătuiesc î m-
preună latura pă timitoare a sufletului —
puterii cunos-
că toare, judecă toare şi raţionale a sufletului, aşa cum
cei î mpă timiţ i şi-au supus puterea ra ţ ională laturii pa-
sionale. Căci reaua î ntrebuinţare a puterilor sufletului e
336. Ioan Sc ă rarul, Scara , XXIX ; P.G. 88, 1149 A.
250 FILOCAL1A

cea care d ă naştere patimilor vrednice de dezaprobare,

aşa după cum reaua î ntrebuin ţare a cunoaşterii lucruri-
lor dă naştere î nţelepciunii celei nebune 337.
Iar dacă cineva se foloseşte bine de acestea, prin
cunoaşterea lucrurilor înţ elese duhovniceşte, dobî ndeşte
cunoştinţa de Dumnezeu , iar prin latura pă timitoare a
sufletului, cî nd se mişcă pentru ceea ce a fost f ăcut de
Dumnezeu , lucrează virtu ţile corespunză toare : prin
poftă dobî ndeşte î n inimă iubirea , iar prin iu ţ ime ago-
niseşte ră bdarea. Nu cel ce şi-a omorî t , aşadar, această
latură — căci î n acest caz ar fi nemişcat şi nelucrător
chiar şi spre deprinderile , afecţiunile şi dispoziţ iile dum-
nezeieşti —, ci cel ce şi-a supus-o, ca prin ascultarea
de minte , care prin fire a primit conducerea de la Dum-
nezeu , fiind condusă cum trebuie, să tindă, prin pome-
nirea neî ncetată a lui Dumnezeu, la Dumnezeu , şi prin
aceasta să ajungă la deprinderea dispoziţiei dumneze-
ieşti şi s-o ridice pe aceasta la cea mai desă vî rşită treaptă .
Iar aceasta este iubirea de Dumnezeu, prin care pri-
meşte — după cuvî ntul spus — poruncile Celui iubit,
iar din aceasta î nvaţă , lucrează şi dobî ndeşte iubirea cu-
rată şi desăvî rşită faţă de aproapele, cu care este cu ne-
putinţă să nu se afle î mpreună şi nepătimirea 338.
337. Nep ă timirea nu er î n î nv ăţă tura sfin ţilor p ă rin ţi , o stare nega -
tiv ă , de nesim ţire, ca î n budism , ci o stare de î ntrebuin ţ are pozitiv ă a
puterilor sufleteş ti, deci şi a iu ţimii şi a poftei. Şi î ntruc î t aceast ă bună
î ntrebuin ţ are cere un efort susţinut , nep ă timirea implic ă mai mult ă putere
dec î t starea p ă tima şă. Varlaam d ă dea importan ţă numai specula ţiei , nu
şi sfin ţirii credinciosului , inclusiv a trupului. El reprezenta mentalitatea
occidental ă care a pus accentul principal pe teologie ca teorie , nu pe
des ă v î r şirea vie ţii creştinului.
338. Prin î ntrebuin ţ area cea bun ă a poftei se dob î ndeşte iubirea de
Dumnezeu , iar prin î ntrebuin ţ area cea bun ă a iu ţimii — care î mpreună
cu pofta alc ătuiesc latura p ă timitoare — se dob î ndeşte ră bdarea. Iar ele
s î nt bine î ntrebuin ţ ate c î nd se supun min ţii. Mintea pomenind ne î ncetat
pe Dumnezeu , iar pofta î nso ţind mintea în aceast ă î ndeletnicire, ajung
î mpreun ă la deprinderea iubirii de Dumnezeu. Iar î mplinind poruncile Lui
SFINTVL GRIGORIE PALAMA . DESPRE RUG Ă CIUNE 251

20. Această cale spre desăvî rşita iubire prin nepă-

timire se deschide liber şi urcă spre cele de sus şi se
potriveşte cu deosebire celor ce s-au retras din lume.
Căci odată ce s-au dedicat lui Dumnezeu şi stăruiesc cu
minte netulburată î n convorbirea cu El, prin această
î mpreună-petrecere , leapă dă uşor povara patimilor rele
şi-şi adună comoara iubirii. Iar cei ce se mişcă î n lume
sî nt datori ca , for ţî ndu-se pe ei î nşişi, să se folosească de
lucrurile din lume după poruncile lui Dumnezeu. î n
acest caz, şi latura pătimitoare a sufletului, participînd
la această forţare, va lucra potrivit cu acele porunci. Iar
această for ţare, prelungindu-se prin obişnuin ţă , produce
o dulce afecţiune fa ţă de poruncile dumnezeieşti şi pre-
face î n deprindere dispoziţ ia plăcută fa ţă de ele. Aceas-
ta, la r î ndul ei, pricinuieşte o ură statornică faţă de de-
prinderile şi afecţ iunile rele. Iar această ură contra de-
prinderilor rele rodeşte nepătimirea , din care se naşte
iubirea faţă de Cel-singur-bun 339. Vieţ uind şi lucrî nd
astfel ei pot să î nf ăţ işeze lui Dumnezeu latura pă timi-
toare a sufletului ca jertf ă vie, cum a spus apostolul şi
despre trupul nostru : «Vă î ndemn pe voi , prin milosti-
virile lui Dumnezeu, să î nf ăţişaţi trupurile voastre jertf ă
cu r ă bdare, se ajunge la iubirea aproapelui , care implic ă ş i o mare t ă rie
spirituală . Aceasta nu poate exista î ns ă f ă r ă nep ă timire, adic ă f ă r ă renun -
ţ area la iubirea egoist ă de sine şi de plăcerile inferioare ale sale. Iubirea
care implic ă nepă timirea sau p ă timirea care condi ţ ioneaz ă iubirea nu are,
deci, nimic negativ î n ea . Ea e insuflat ă de un elan al iubirii de Dumnezeu
ş i de aproapele, de iubirea a tot ce e bun, de un elan opus oric ă rui egoism.
Dar iubirea, î n care e implicat ă nep ătimirea pozitiv ă , ar fi cu neputin ţă ,
dac ă ar fi omor î t ă latura p ă timitoare a firii noastre.
339. Sf î ntul Grigorie Paiama socoteşte c ă la nepă timire pot ajunge
mai uşor monahii. Totuşi ea nu le este interzis ă mirenilor. Mijlocul prin -
cipal pe care au să -l foloseasc ă ei î n acest scop este silin ţ a de a folosi
lucrurile din lume potrivit (poruncilor lui Dumnezeu , adic ă spre î mplinirea
a tot ce e bun şi spre iubirea aproapelui. Prelungind acest fefl de folosire ,
*

ajung la deprinderea acestei bune folosiri a lucrurilor lumii şi la aversiu -

nea fa ţă de reaua folosire a lor , sau fa ţă de folosirea lor p ă timaşă .
252 FILOCAL1 A

vie, sf î ntă, bineplă cută lui Dumnezeu » (Rom. XII, 1).

Cum se poate î nf ăţ işa trupul nostru pî nă e î ncă viu jert-
f ă bineplăcut ă lui Dumnezeu ? 340. Cî nd ochii noştri văd
lucrurile netede, potrivit cu ceea ce s-a scris : «Cel ce
vede lucrurile netede se va milui » (Pilde XII, 13)
ne vor atrage şi ne vor procura mila de sus, cî nd ure-
căci —
chile se supun î nvăţă turilor dumnezeieşti, nu numai ca
să le audă pe ele, ci , după cuvî ntul lui David , ca să-şi
amintească de poruncile lui Dumnezeu spre a le îm-
plini pe ele (Psalm Cil, 18) , nef ăcî ndu-se «auzitori care
uită », după cuvî ntul fratelui Domnului dintre apostoli,
«ci privind de aproape la legea desă vî rşit ă a libert ăţ ii şi

stă ruind î n ea şi f ă cî ndu-se fericit î n lucrarea lui »

( Iacob II , 25) , cînd î n sf î rşit , limba, m îinile şi picioarele
slujesc voii dumnezeieşti. Ce sî nt , deci, lucrările acestea
ale poruncilor lui Dumnezeu ? Nu sî nt toate lucră ri co-
mune ale sufletului şi ale trupului ? Atunci cum lucră rile
comune ale sufletului şi trupului umplu de î ntuneric şi
orbesc sufletul ?
21. Iar apostolul zice : « Cine e slab şi eu să nu fiu
slab ? Cine se sminteşte şi eu să nu ard ? » (2 Cor. XI, 29).
Oare lucrarea aceasta nu e comună trupului şi la-
turii p.ătimitoare a sufletului ? De fapt ea este semnul
sigur că cineva iubeşte pe aproapele ca pe sine î nsuşi.
Iar aceasta e a doua poruncă a lui Dumnezeu , aseme
nea celei dint î i şi mari porunci (Matei XXII , 36 şi urm.).
-
De aceea, acelaşi apostol , scriind romanilor , zice : « î n-
tristare mare îmi este şi durere neî ncetată inimii, pentru
340. Din faptul c ă lui Dumnezeu I se poate î nf ăţ i ş a î nsu ş i trupul
nostru ca jertf ă c î t e î nc ă viu, sf î ntul Grigorie scoate un argument c ă
trupul nu trebuie mortificat , c ă ci el este iubit de Dumnezeu ca jertf ă a ş a
viu cum este. Expresie « jertf ă vie » e o expresie contradictorie la aparen ţă .
Dar ea arat ă c ă trupul poate fi oferit lui Dumnezeu ca jertf ă tocmai î n
plin ă tatea vie ţii din el, adic ă î nt ă rit prin iubirea şi facerea de bine întru
r ă bdare .
SF 1NTVL GRIGORIE PALAMA. DESPRE RUG Ă CIUNE 253

fraţ ii mei, rudeniile mele după trup» ( Rom. IX , 2 ş.u.).

Vezi că e vie şi lucră toare latura pă timitoare a acelui su-
flet nepă timitor şi dumnezeiesc ? 341.
Iar dacă acel suflet se ruga neî ncetat şi neî ncetat
era î ndurerat (1 Tes. I, 3 ; II , 13 ; V , 17 ; Rom . IX, 2),
desigur că avea î n sine durerea unită cu rugă ciunea. Şi o
avea nu numai î mpreunâ-existent ă ci şi î mpreună-lu-
cră toare. Aceasta a ară tat-o tot acelaşi, zicî nd : «...aş fi
dorit să fiu eu î nsumi anatema de la Hristos pentru fra-
ţ ii mei» (Rom. IX , 3) , cum a ară tat şi prin ceea ce zice
şi î n alt ă parte : «Bună voinţa inimii mele şi cererea mea
că tre Dumnezeu este pentru Israel spre m î ntuire»
(Rom. X , 1) , desigur din pricina acelei mari î ntristă ri şi
a neî ncetatei dureri pentru ei. Cum vom socoti, deci, ne-
pătimire omor î rea laturii pă timitoare prin desprindere ?
22. Dar , precum se pare, filozoful a auzit şi şi-a î n-
chipuit ceva despre nepă timire. Despre lipsa de durere
n-a auzit î nsă că e de la cel ră u şi că e dispreţ uit ă de pă-
rinţ i ? Deci este şi o durere bună , opusă acestei lipse de
dureri ; la fel există şi lucră ri comune sufletului şi tru-
pului, care sî nt de folos sufletului, mai bine zis îl desă-
vî rşesc, dacă desă vî r şirea î i vine acestuia prin pă zirea
poruncilor. Iar dacă acestea sînt fapte ale trupului, cu
at î t mai mult sî nt ale laturii pă timitoare a sufletului,
care e nemijlocit unită cu mintea . Că ci trupul e unit
prin mijlocirea acesteia cu mintea 342.
341. Latura p ă timitoare a sufletului r ă m î ne vie şi lucr ă toare şi î n
sufletul nep ă tima ş , sau nep ă timitor î n sensul r ă u al cuv î ntului . Deci , nep ă -
timitorul nu e cel amor ţit şi nep ă s ă tor , ci cel nep ă tima ş, nep ăs ă tor , sau
insensibil î n sens r ă u. Po ţi să pui mult ă pasiune î n ceea ce faci şi s ă fii
nepă timaş. Pasiunea bun ă şi frumoasă se î mpac ă cu latura p ă timitoare
sau pasional ă . Exemplul e durerea ce - o simte Pavel pentru neamul s ă u .
342. Latura p ă timitoare mijloceşte î ntre minte şi trup. F ă r ă latura
p ă timitoare n -ar putea lucra mintea asupra sufletului . Trupul e condus
spre des ă v î r şire de c ă tre minte prin latura p ă timitoare, dar şi mintea îşi
actualizează puterile ei de spiritualizare sau de sfin ţire a trupului prin
latura p ă timitoare. C ă ci prin ea lucrează asupra trupului.
254 FIL0CAL1A

Iar filozoful face ceva asemenea celui ce, dacă ar

auzi pe Dumnezeu poruncind : «Odihniţ i-vă şi cunoaş-
teţi că Eu sî nt Dumnezeu » (Ps. XLV, 11) , apoi ar vedea
pe cei ce se odihnesc î n cele dumnezeieşti că lucrează
cele dumnezeieşti şi duhovniceşti, i-ar mustra 343, zi-
cînd : «Dumnezeu a spus : odihniţi-vă ; deci voi grăbin-
du-vă să lucraţi, rătăciţ i». «Omorîţi, zice şi apostolul,
mădularele voastre cele de pe pămî nt : curvia , necurăţia
patima cea rea şi lăcomia » (1 Cor. I, 3). Auzi care din-
tre lucră rile trupeşti trebuie mortificate ? Curvia, ne-
curăţia , şi, simplu grăind, toate cele pămî nteşti. Şi care
patim ă ? Cea rea . Deci nu lucră rile Duhului să vî rşite
prin trup, nici pă timirile (afectele) dumnezeieşti şi feri-
cite, nici puterile sufletului create î n vederea acestora.
Că ci se spune : «Puterea poftitoare să-ţi fie ţ ie î ndrep-
tată toată spre Dumnezeu ; iuţimea să-ţi fie numai î m-
potriva şarpelui. Dar dacă s-au mortificat aceste puteri
ale sufletului, cum se va mişca vreuna din ele spre î năl-
ţimea dumnezeiască î n rugă ciunile că tre Dumnezeu sau
se va ridica î mpotriva şarpelui î n atacurile lui necuve-
nite ? » 344 .
23. Şi cum va fi sigur ceea ce spune filozoful : « Dar
cum ? Vom dispreţ ui sim ţirea şi î nchipuirea cî nd ne ru-
găm , dar latura pă timitoare a sufletului o vom lăsa să
lucreze ? Nu o vom dispreţ ui mai vî rtos pe aceasta ? Căci
lucră rile acesteia orbesc şi î ngroapă ochiul dumnezeiesc
mai mult ca toate ».
Cum poate spune că ura fa ţă de cele rele şi iubirea
faţă de Dumnezeu şi de aproapele î ngroapă ochiul dum-
343. A se odihni î n cele dumnezeieşti ( de cele ale p ăcatului ) î n -
seamn ă a lucra î n ele. Odihna î n Dumnezeu şi lucrarea cea bun ă , prin
puterile primite î n unirea cu El, e tot una . Varlaam nu vedea aceasta . El
socotea c ă chiar lucrarea celor bune, sau a celor dumnezeieşti , î nseamn ă
a c ălca porunca lui Dumnezeu , care cere să ne « odihnim » î n El. Î nt î ln î m
aici aceeaşi concep ţ ie abstract ă , nelucr ătoare a m î ntuirii.
344. Ion Sc ă rarul , Scara , XXIX ; P. G. 88, 1068 D.
SF 1NTVL GR1G0 R1E PALAMA. DESPRE RUG Ă CIUNE 255

nezeiesc ? Pentru că şi acestea sî nt lucrări ale laturii pă-

timitoare. Căci cu această putere a sufletului iubim şi
respingem , apropiem de noi şi depă rtăm de noi ; pre-
cum prin puterea raţională a sufletului, după î nţeleptul
Sinesie, lă udăm şi ocă rim. Oare cel ce se ocupă cu con-
templaţiile dumnezeieşti şi î nalţă Lui cîntare şi mulţ u-
mită şi se lipeşte de El printr-o pomenire neî ncetată îşi
mortifică puterea cugetătoare ' ? Nu e aceasta adevă rata
viaţă şi adevă rata lucrare a minţii ? La fel, nu mortifică
iubitorii celor bune nici latura pă timitoare, î nchiz î nd-o
î n ei î nşişi, nelucră toare şi nemişcată. Că ci î n acest caz
n-ar avea cu ce să iubească binele şi să urască ră ul, nici
prin ce să se î nstrăineze de rău şi să se apropie de Dum-
nezeu. O mortifică pe aceasta numai î n sensul că-şi mută
toată aplecarea spre cele rele a puterii acesteia spre
dragostea către Dumnezeu 345 potrivit celei din ţii şi mai
mari porunci : «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tă u
din toată tă ria ta », adică din toată puterea ta. Care e
toată puterea ta ? Fără î ndoială a laturii pătimitoare.
Că ci aceasta este puterea iubitoare a sufletului. Iar
aceasta, primind o astfel de aplecare, desface şi celelalte
puteri ale sufletului de la cele pă mâ nteşti şi le î nalţă spre
Dumnezeu. Primind ea această aplecare, procură şi ru-
găciunii sinceritatea. Iar mintea nu o î ngrădeşte, ci con-
lucrează şi ea cu aceasta, avî nd prin pomenire pe Dum-
nezeu adine sălăşluit î n sine. Primind ea această aple-
care, dă ruieşte celor ce pă timesc de dorul Celui cu ade-
vă rat vrednic de dorit şi puterea de a dispreţ ui trupul
345. Aş a cum nu -şi mortific ă puterea cuget ătoare cei ce se lipesc
de Dumnezeu printr- o pomenire neîncetat ă a Lui, tot a ş a nu -şi mortific ă
nici puterea p ătimitoare î n sensul c ă ar închide - o î n ei neiucr ă toare şi
nemişcat ă. Dar din alt punct de vedere aceasta e o mortificare. Pentru
că îş i mută aplecarea şi lucrarea ei de la cele rele spre cele conforme
.
iubirii lui Dumnezeu şi a aproapelui Sf î ntul Grigorie atribuie mortific ă rii
dou ă sensuri : sensul de neaplecare spre rele şi sensul de nelucrare total ă .
Mortificarea î n sensul prim o admite, î n sensul al doilea , nu .
256 F1LOCAL1 A

şi de a suporta mai uşor durerile 346. Căci prin această

latură pă timitoare, fiind mistuiţ i la culme de dragostea
de Dumnezeu şi oarecum î nstrăina ţi de trup, se î mpă r-
t ăşesc prin rugăciune şi iubire de Duhul dumnezeiesc şi
prin aceasta continuă să simtă patimile acestea numai
pentru a le judeca 347.
24. Dar de ce să scriem mai multe despre acestea ?
E vă dit tuturor , chiar dacă nu s-a f ă cut clar şi î nţelep-
tului acestuia, că ni s-a poruncit să răstignim trupul cu
patimile şi poftele lui (Gal. V, 24), nu ca să ne sinu-
cidem, omorî nd toat ă lucrarea trupului şi toată puterea
sufletului, ci, pe de o parte, ca să ne eliberă m de pof -
tele şi faptele rele şi să ne facem fuga de ele neîntoar-
să , iar pe de altă parte ca să ne facem bă rbaţ i ai poftelor
Duhului, ca Daniil ( Dan. V, 23), vieţ uind şi mişcî ndu-ne
î n ele cu cuget desă vî rşit şi mergî nd bă rbă teşte tot î na-
inte ca Lot cel ce a ieşit din Sodoma. Că ci acesta mer-
g î nd mereu î nainte şi ră mî nî nd nemişcat spre cele din
urmă , s-a păstrat pe sine viu , pe cî nd soţia sa , î ntorcî n-
du-se spre cele dinapoi, a murit.
Socotesc, deci, că s-a ară tat î ndeajuns că cei nepă ti-
mitori păstrează latura pasională a sufletului vie şi lu-
cră toare, nu o mortifică .
25. Dar acum să vedem cum filozoful acesta , deşi
şi-a folosit toat ă deşteptă ciunea lui î mpotriva explică ri-
lor introducătoare la rugăciune ale Cuviosului Nichifor ,
346. In latura p ă timitoare e o for ţă , care poate deveni o for ţă de
iubire a lui Dumnezeu ş i a aproapelui. For ţ a acestora poate deveni at î t
de mare, î nc î t cel ce a dob î ndit - o o poate pune mai presus de ceea ce
place trupului , mai presus chiar de via ţ a lui p ă m î nteasc ă , pentru a - i asi -
gura o via ţă î ndumnezeit ă şi veş nic ă .
347. Mistui ţ i de dragostea de Dumnezeu şi î nstr ă ina ţ i de trup, cei
ce vie ţ uiesc î n rug ă ciune şi î n liniştire continu ă să simt ă totuşi p ă ti -
mirile trupului, dar numai pentru a le judeca dac ă nu s î nt deplin curate ,
sau pentru a -şi da seama că î nc ă n-au ajuns la fericirea veş nic ă a vie ţ ii
viitoare.
 .
SFINTUL CRIG0 R1E PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 257

totuşi n-a putut face nimic mai mult decît să le calom-

nieze, să le strî mbe şi să le bî rfeasc ă , păgubindu-se prin
aceste calomnii pe sine şi cuvintele sale, dar nu pe Cu-
viosul acela. Mai î nt î i , î ncepî nd , foloseşte î mpotriva ace-
lui bă rbat minciuna că el a alcă tuit primul asemenea
explică ri, pe care le-a numit , batjocorindu-le, inspiră ri
( etanvod ţ ). Căci cu mulţi ani î nainte le-au explicat
acestea alţi bă rbaţ i duhovniceşti şi anume aproape cu
aceleaşi idei şi cuvinte ; şi î n scrierile tuturor pă rin ţilor
poate afla cineva multe cuvinte care dau mă rturie des-
pre acestea. Aşa este cuvî ntul celui ce ne-a alcă tuit nouă
prin cuvinte Scara duhovnicească : « Amintirea lui Iisus
să se lipească de respiraţ ia ta şi atunci vei cunoaşte fo-
losul liniştii (isihiei) » 348.
După aceasta , deoarece cuviosul acela zice : «Si-
leşte-ţ i mintea să intre cu aerul inspirat în inimă », adică
să se lipească de acesta şi să privească cele din inimă
(iar î n aceasta urmează marelui Macarie care zice : «Ini-
ma stă pî neşte tot organismul şi cî nd harul pune stă pî-
nire pe î ntinderile inimii, stă pî neşte peste toate mădu-
larele şi gî ndurile ; deci acolo trebuie privit, de şi-a î n-
scris harul legile Duhului») deoarece cuviosul acela
conglăsuieşte, aşadar, î ntru totul cu aceştia mari, acesta
iarăşi bî rfeşte prin calomnie. Şi despă rţind cuvî ntul «si-
leşte », de cuvîntul « minte », îl leagă de «aerul inspirat ».
Şi strî mbînd astfel î n chip. calomnios î mpreună cu cu-
vintele şi î nţelesurile, pe urmă suflă el însuşi cu putere
î mpotriva inspiră rilor silite, ară t î nd că sî nt cu totul
absurde.
Acela iarăşi numind minte lucră rile minţii şi spu-
n î nd că e necesar ca acestea, fiind revă rsate î n afară prin
sim ţ uri, să fie readuse, şi ca cei ce se ocupă cu rugăciu-
nea să se î ntoarcă î nlă untru , filozoful acesta îl calomnia-
ză iarăşi că vorbeşte de fiinţa minţii. Şi aşa şi-a î nchipuit
348. Scara , XXVII ; P.G . 88, 1112 C.

17
— Filocalia
258 FILOCALIA

că poate folosi multe locuri împotriva cuvintelor cu-

vioase.
26. Iar noi lă murind iarăşi adevă rul, el nemaiavî nd
ce să răspundă, zice : «Să fie cuvintele noastre de î nvăţă-
tură celor ce ar fi izbiţi de aceste expresii absurde».
Dar tu, cel ce î nveţi cele ce nu le-ai priceput, ar zice
cineva către acest dascăl, ai fost izbit sau nu ? Dacă ai
fost izbit , cum pretinzi să fii î nvăţător î n această privinţă ,
odată ce ai avut nevoie de cineva care să te î nveţe şi ai
î nvăţat de la noi adevă rul ? Dacă n-ai fost izbit, cum în-
juri pentru ceva care după tine e o simplă expresie ex-
terioară , pe cel ce nu pune î n ea nici un în ţeles ab -
surd ? Şi de ce îl î njuri : nu pentru că a spus-o ră u, ci
pentru că a cugetat-o rău ? Iar dacă acela a greşit î n a -
mîndouă privinţ ele acestea, cum tu, cel ce eşti acuzator,
ocolind î nţelesul, ai pornit numai împotriva a ceea ce
este expresie exterioară ? Trebuia deci, dacă te-ai păzit
de greşeala din cuvinte şi ai învăţat şi pe alţii să se pă-
zească, să lauzi î nţelesul şi pe autorul înţelesului şi să te
faci pe tine nu acuzator al acelor cuvinte, ci explicator.
Căci, dacă gî ndind cineva că redă ceea ce e î n cuvintele
din afară, ar socoti că cel ce porunceşte mortificarea

—
trupului î nvaţă ca oamenii să se omoare, oare îl va
scoate aceasta pe acela de nu se va răzgî ndi
osî nda necredincioşilor ? Eu socotesc că nu.
— din

Dar ce faci cî nd Vasile cel Mare, ca să mă folosesc

de un exemplu apropiat celor osî ndite de tine, spune că
mintea trebuie să fie revă rsată î n afară şi să fie iarăşi
adunată ? Oare îl bă nuieşti de ră u, ca pe unul ce spune
că fiinţa de nemutat a minţii trebuie să se verse şi cea
care nu se pă răseşte pe sine niciodată trebuie adunată,
sau vei î nţelege că minte numeşte el lucrările ce se
mută, ori care ar fi acestea ?
27. Dar filozoful, oprit să acuze pe baza cuvintelor
din afară , de argumentele noastre care l-au dat pe faţă ,
 .
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 259

a hotă r î t să se nă pustească î ntreg î mpotriva î nţ elesului,

şi î ndrept îndu-şi lupta î mpotriva celor scrise de noi î n
apă rarea acelui cuvios bă rbat , n-a uitat nici acum de
meşteşugul lui calomniator , mai bine zis n-a putut uita.
Că ci cum ar fi putut să contrazică pe cei ce sî nt de ne-
contrazis pentru adevă rul aflător î n ei şi să le atribuie
păcatul ereziei, f ă ră să-i acopere de calomnii ?
Noi, deci, spunî nd că inima e primul organ trupesc
al minţii, după marele Macarie, de la care am dat acolo
şi cuvintele care arată aceasta 349, acesta ştergî nd cuvî n-
tul «trupesc» şi aducînd pe dumnezeiescul Grigorie de
Nisa, care zice că «fiinţa minţii se amestecă cu elemen-
tul subţire şi luminos al firii sensibile» 349 bis, conchide
consecvent că sf întul Grigorie spune că de acest ele-
ment se foloseşte ca de primul organ, iar inconsecvent
se nă pusteşte î mpotriva celor spuse de noi, afirmînd că
acestea sînt contrarii sf î ntului, odată ce ele susţin că ini-
ma , dar nu elementul acela luminos, e primul organ al
minţ ii. Dar dacă ai adă uga , o, sofistule, cuvî ntul « tru-
pesc », cum am spus noi, ai pă răsi î mpotrivirea pe care o
susţii şi ai vedea pe sfinţi conglăsuind î ntre ei şi pe noi
cu ei, ca unii ce sîntem învăţaţi de ei. Căci oare nu e trup
elementul luminos al simţirii omeneşti ?
28. Dar el a născocit şi o altă contrazicere între cu-
vintele noastre şi cel al lui Grigorie de Nisa. Căci deoa-
rece noi spunem că inima e organ al organelor î n trup
şi mintea se foloseşte prin ea de el ca de un organ, zice
că noi ară tă m că e cunoscută unirea minţii şi a trupului,
î nsă acela o declară neî nţeleasă. Dar ce e cînd acela zice
că sensibilitatea e unită cu puterea creşterii care e la mij-
loc î ntre fiinţa minţii şi î ntre cea mai materială , apoi că
349. Vezi Cuv întul II din cele dint îi , la Pr. D. St ăniloae , Via ţ a şi
î nv ăţă tura sf î ntului Grigorie Palama, p. IV.
.
349 bis Despre facerea omului 8 ; P. G . , 44, 145 C.
260 FILOCALIA

se produce amestecarea minţii cu partea mai subţire a

sensibilităţii 350, folosindu-se mintea de aceasta ca de pri-
mul organ şi prin ea de trup ? Oare n-a f ăcut el mai mult
ca noi şi cu mult mai mult ca noi cunoştibil şi exprima -
bil modul unirii minţii cu trupul ? Cum zice atunci că
această unire este neî nţeleasă şi negrăită ? Oare soco-
teşti, î n î nţelepciunea ta, că şi el se contrazice pe sine ?
Şi cum nu va fi ca tine, dacă tu socoteşti că-ţ i urmează
ţie ? Dar eu socotesc că putem vorbi de o atingere
( eita <p7) v ) î ntre acestea şi de o folosire (a trupului de că-
tre suflet) şi de o amestecare (î ntre ele). Care este î nsă
şi cum se să vî rşeşte această legă tură î ntre o natură min-
tală şi una trupească sau trup rămî ne tuturor oameni-
lor î ndeobşte un lucru neî nţeles. Aşa sî nt de acord pă-
rinţ ii cu ei î nşişi şi î ntre ei şi noi cu ei.
Dar tu, cel ce te bucuri de contradicţii, precum e fi-
resc, doreşti să crezi că şi aceia se contrazic. De aceea te
î mpotriveşti şi nouă, care-i arătăm pe aceia că sî nt de
acord î ntre ei.
29. Căci Marele Macarie, î nvăţat de lucrarea haru-
lui şi î nvăţî ndu-ne pe noi că mintea şi toate gî ndurile
sufletului sî nt î n inimă ca î ntr-un organ, iar Nisanul că
mintea , ca netrupească, nu e înlauntrul trupului, noi,
adunî nd î ntr-una aceste două afirmaţii care par să se
deosebească şi arătînd că nu sî nt opuse î ntre ele, spu-
nem că deşi mintea nu e înă untru, întrucît e nemate-
rială , potrivit cu Grigorie al Nişei este şi î nă untru, dar
nu î n afara trupului, ca una ce e unită cu acesta şi se
foloseşte î n chip negrăit de inimă ca de primul organ tru-
pesc, potrivit cu Marele Macarie. Deci fiindcă î n altă pri-
vinţă acela spune că nu e î năuntru şi î n altă privinţă
acesta că e înă untru, noi socotim că ei nu se deosebesc
î ntre ei prin nimic. Că ci nici cel ce zice că Dumnezeirea
350. Ibidem.
 .
SF Î NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE RUG Ă CIUNE 261

nu e î n spaţiu nu se opune celui ce spune că Cuv î ntul

lui Dumnezeu S-a sălăşluit odinioară î nă untru pînte-
celui feciorelnic şi preaneprihă nit , ca Cel ce S-a unit
acolo mai presus de cuvînt cu frămî ntătura noastră, pen-
tru negrăita iubire de oameni 351.
30. Dar tu, pe noi care ne grăbim să-i arătă m pe
aceia că nu se deosebesc, te gră beşti să ne arăţi că ne
deosebim de ei, deşi despre unele ca acestea, cum e unită
mintea cu trupul, unde se află imaginaţia şi judecata, ce
loc are memoria, de este î n trup vreo patim ă esenţială
şi oarecum conducătoare şi de unde-şi are sî ngele î nce-
putul formă rii şi dacă fiecare suc e neamestecat şi de
care dintre măruntae (glande) se foloseşte ca vas şi des-
pre cele asemenea acestora, î i este î ngăduit fiecă ruia să
spună ceea ce socoteşte, căci toţi spun lucruri verosi-
mile ; tot aşa poate spune fiecare ceea ce socoteşte des-
pre nemişcarea şi mişcarea aştrilor , despre mă rimea şi
firea fiecă ruia şi despre altele ca acestea, despre cîte nu
ne-a revelat ceva clar Duhul , singurul care cunoaşte ade-
vă rul ce stră bate prin toate.
Deci, chiar dacă ne-ai fi aflat î n contrazicere cu
dumnezeiescul şi î nţeleptul Grigorie al Nişei, nu trebuia
351 . Întregul conţinut al tratatului prezent al sf întului Grigorie
Palama se ocupă ou problema unirii dintre suflet şi trup. El afirm ă aceast ă
unire , consider î nd latura p ă timitoare oarecum comună sufletului şi trupu-
lui . Varlaam vrea să sl ă beasc ă aceast ă legătură , pentru a putea respinge
repercusiunea apropierii minţii de Dumnezeu asupra trupului şi deci sfin -
ţirea lui. In sensul acesta el ar vrea să opună celor spuse de Palama î n
tratatul II din prima triad ă şi pe sf î ntul Grigorie de Nisa. Dup ă ce i -a
opus declara ţia aceluia c ă sufletul nu e î n ă untru trupului , acum î i opune
declara ţia aceluia c ă unirea aceea este neî nţeleasă ( sf î ntul Grigorie de
Nisa , op. cit ., 15 5 P. G . 44, 177 B), ca şi aceea c ă mintea se une şte cu trupul
printr - o sensibilitate mai subţire . Sf întul Grigorie arată c ă î n fond nici
sf î ntul Grigorie de Nisa nu contest ă unirea î ntre suflet şi trup şi o anu -
mit ă putin ţă de cunoa ştere şi de exprimare a acestei uniri. El conciliaz ă
expresiile aparent contradictorii ale sf î ntului Grigorie de Nisa şi ale lui
Mac arie î n privin ţa prezen ţ ei sufletului î n trup. Căci pe de o parte sufletul
e î n trup , pe de alta nu , fiind prezent altfel declt un element materiali.
262 FILOCALIA

să porneşti din pricina aceasta î mpotriva noastră. Gî ndeş-

te-te cîţi spun că cerul este o sferă şi vorbesc de nişte
axe ale aştrilor , deşi Marele Vasile nu spune aceasta. Pe
-
toţi aceştia tu i ai declara, pe cît se pare, ca opuşi pă rin-
ţilor ca şi pe noi. Dar şi tu î nsuţi vei fi demascat ca ne-
cunoscî nd adevărul î n privinţa căruia trebuie să urmăm
acelora. Ba mi se pare că tu nici nu te gîndeşti la el şi
-
nu 1 deosebeşti de ceea ce nu e necesar. De aceea, opu-
nî ndu-te în cele ce conduc spre viaţa fericită, celor ce o
urmă resc pe aceasta , ceri altora o m ă rturisire exactă î n
lucruri care nu conduc spre acea fericire 352.
De aceea , trecî nd peste calomniile lui în cele spuse
de el î n continuare , împotriva noastră, să întoarcem cu-
vîntul la cele mai necesare.

352. Sf întul Vasile cel Mare, Hexaemeron I , 11 ; P.G. 29, 25 BC. Ati -
tudinea aceasta de a lăsa ia latitudinea ştiinţei să afle adev ă rul î n pri -
vin ţa naturii a fost totdeauna proprie creştinismului r ăsă ritean, care nu
cunoaşte nici un caz c î nd ar fi oprit pe vreun î nvăţ at să proclame rezul -
tatul cercet ă rilor sale î n lucruri care nu ţin de adev ă rul credin ţ ei , sau de
î nvăţă turile despre m întuire.
 Al aceluiaşi:
Cuv î nt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie ;
al treilea dintre cele din urmă. Despre sf înta lumină.

1. Cel care a descris astfel rugăciunea minţii, î mpo-

triva celor ce s-au dedicat ei, pretinde să î nveţe şi des-
pre sf î nta lumină pe cei ce o văd. Şi aceasta o face, el
î nsuşi orb fiind , ceea ce nici el nu neagă. El afirmă că
greşesc cei ce spun că e lumină aceea ce, orb fiind, el
nu vede ; şi spune că greşeşte nu numai cutare sau cu-
tare dintre cei din timpul nostru, sau dintre cei ce s-au
f ăcut cunoscu ţi cu puţin mai î nainte prin curăţenia vie-
ţii şi î nălţimea vederii dumnezeieşti (a contemplaţiei), ci
chiar şi sfinţ ii veneraţi din vechime. Aceasta se va ve-
dea mai î ncolo. De fapt, cei ce l-au auzit vorbind astfel
de lucruri şi care au fost ră niţi, precum e şi firesc, de
mărimea acestei calomnii noi şi n-au putut suferi să
treacă în tăcere peste o aşa de vădită blasfemie fa ţă
de sfinţii pă rinţ i, ba s-au şi temut să nu fie şi ei pă rtaşi
la fapta aceasta de ură î mpotriva acelora, trecînd-o sub
tăcere — motiv care ne-a î ndemnat şi pe noi să scriem
— l-au î ntrebat pe acela : « Ce-ai păţit de te-ai apucat
să vorbeşti despre tainicele vederi sfinte, pe care nu le-ai
î nţelege uşor nici cî nd ai auzi vorbind despre ele pe cei
ce le-au experimentat , fiind neintrodus şi orb î n privinţa
lor ?». Iar el, neput î ndu-şi nega neştiinţa şi neexperien ţa
vădită tuturor î n astfel de lucruri, a răspuns că nu e ni-
mic extraordinar , dacă , orb fiind, se ţine de unul care
vede, şi aşa se face călă uză dreaptă altor orbi care se
264 FILOCALIA

ţin , la rî ndul lor , de el. El socoteşte astfel că prin dibă-

cia cuvî ntului şi prin sofisme dialectice poate scă pa şi de
cuv î ntul Evangheliei, care spune ceva cu totul contrar
acestei afirmaţii : « De va călăuzi orb pe orb, am î ndoi vor
că dea î n groapă». « Eu î nsă, zice acest orb, care se soco-
teşte orb şi conducă tor orbilor, pot să urmez celor ce
văd ».
Dar care dintre orbi nu poate face aceasta ? Numai
cel cu am î ndou ă picioarele tăiate şi ciung de am î ndou ă
m îinile, şi cu totul slă bit nu s-ar putea ţ ine de tine şi nu
;i-ar putea urma , ba nici n-ar avea nevoie de ajutor , tre-
buind să zacă î n pat. Dar cel cu picioare şi cu mîini să-
nă toase, pentru care motiv, o, iubitorule de orbi, n-ar
urma mai degrabă celui ce vede, decî t ţie ? Deci, tu arăţ i
ca unul ce-ţi procuri prin furt o vedere ca prin ceaţă,
sau mai bine zis ca unul ce nu îţi simţi totala orbire faţă
de aceste lucruri, deşi spui că o simţi , neputînd contra-
zice pe cei ce te văd că eşti orb. Căci dacă ai sim ţi-o,
cum ai putea pretinde să fii conducătorul celorlalţi orbi ?
Fii, aşadar , ca orbul din Evanghelie, care nevă zînd î ncă
bine din lipsa de credin ţă , spunea că « vede oamenii ca
pe nişte arbori ce umblă » (Marcu VIII , 24). Dacă aşa
eşti la vedere şi nu orb cu totul, desigur că atunci cînd
vei privi la discul soarelui şi le vei spune şi altora cum
este, aceia vor afla de la tine că marele lumin ător , ochiul
zilei , î ntreg lumin ă , e un lucru î ntunecos. Că ci dacă co-
vî rşind puterea ochilor cu vedere curată , razele par că
vin amestecate cu î ntuneric chiar şi la cei ce au privi-
rea să nă toasă, cum nu va vedea numai î ntuneric, ne-
amestecat cu lumin ă , cel ce î ncearcă să privească cu o
vedere î nceţoşată ? Astfel că e nu numai de rîs, ci e şi
vrednică de batjocură î ncercarea orbului de a î nvăţ a pe
alţ ii despre lumină .
2. Dar să dezvăluim pră pastia cugetă rii filozofului
nostru ; pră pastie pe care, deşi a acoperit-o cu o pildă ,
SEINTUL GRIGORIE PAL AM A . DESPRE SF 1NTA LUMIN Ă 265

-
mai muie a descoperit o de cit a ascuns-o. Deci , zice fi-
lozoful că orbi, adică nepricepu ţi, sînt toţi, f ără excepţie :
atî t noi cit şi sfin ţii, pe care-i contrazice mai î ncolo î n
chip vădit ; iar el se deosebeşte doar î ntr-at î ta de orbi,
adică de nepricepuţi, î ntrucî t e filozof . In calitatea aceas-
ta el ar fi singurul care cunoaşte raţiunile lucrurilor şi
g î ndirea î nvăţaţilor , puţind urma acestora şi pu ţind că-
lă uzi şi pe cei ce se ţin de el 353.
Dar cine e aşa, o, filozofiile, nu e orb ; căci urmează
celor ce conduc spre vedere, adică spre cunoştinţa ade-
vă rat ă , cum zici tu ; dar aceasta î nseamnă că vede. Iar
dacă urmează f ă ră să vadă , cum le garantează celorlalţi,
care-1 urmează , vederea ? Iată că eşti î n contrazicere cu
tine î nsu ţi, aci spun î nd că eşti orb, aci că vezi. De fapt
dacă cunoştinţa e, după tine, singura lumină inteligibilă
(cunoscută cu mintea = voijxov ep<oţ ), afirma ţ ie pentru
care ai şi î ntreprins aceste lupte, iar pe de altă parte tu
ai cunoştinţa î nvăţaţ ilor , precum î nsuţ i mă rturiseşti, cum
mai spui că eşti şi tu orb şi neluminat. Dacă , apoi, nu
poate fi cineva luminat altfel decî t aşa cum ai fost şi
luminezi tu , cum tot tu o zici şi aceasta î n multe locuri,
atunci nici Marele Dionisie, că ruia socoteşti că ştii să-i
urmezi, n-a fost luminat şi nu luminează altfel. Căci nici
el n-a ştiut , după tine, decî t at î ta : să urmeze celor ce
ştiu. Dar nici aceia nu erau î n stare de altceva , ci erau
asemenea ţie.
Iată ce lanţ de orbi ne oferi prin cuvintele tale ;
orbi ce se conduc unii pe alţii spre vedere, dar ră m î n
totuşi orbi. Aceasta au f ăcut-o şi alţii pe motiv că ar
urma Scripturilor. Dar au fost demascaţi de cei ce ur-
mează cu adevă rat Scripturilor , că se mint şi pe ei şi
le mint şi pe acelea .
353. Varlaam tăgăduieşte orice alt ă cunoa ştere a lui Dumnezeu dec î t
cea ra ţional ă. Dac ă -i aşa , toţi s î nt orbi, numai el se deosebeşte de ei , î n
calitate de filozof .
266 FIL0CAL1 A

3. Iar dacă te-ar cerceta şi pe tine cineva cum ur-

mezi sfinţilor, te-ar numi nu numai orb, ci şi surd. Căci ,
iată , Dionisie cel Mare spune limpede, cum am arătat
şi î n «Cuvâ ntul despre cunoştinţa mântuitoare», că «ase-
mă narea şi unirea noastră cu Dumnezeu se săvî rşeşte
numai prin pă zirea poruncilor dumnezeieşti» 354. Dar tu
spui tot aşa de limpede că nu se î nf ăptuieşte numai prin
ele, că ci cel ce ţ ine acestea se curăţă numai pe jumă-
tate ; ba si at î ta cu anevoie. Iată cum calci pe urmele
lui ! 355.
Iar sf î ntul Grigorie de Nisa î nvaţă , la r î ndul lui, că
î nţelepciunea de afară e stearpă şi nedesăvî rşită şi cere
să nu î nt î rziem cu respingerea acestei mame vitrege de-
cî t « numai pî nă vedem că sî ntem cu vî rsta neîmplinită,
căci după aceea e ruşine să ne mai numim fiii acestei
sterpe din fire» 356. Dar tu spui că e foarte folositor şi cu
totul de trebuinţă să răm î nem alipiţi de ea toată viaţa şi
să ne mî ndrim cu ea. Ba nu te sfieşti să strî ngi şi alte
declaraţii ale aceluia, numai ca să poţ i convinge că
cunoştinţ ele naturale pricinuiesc deplina curăţie mî ntui-
toare. Iat ă cum eşti singurul dintre toţi, care te ţii î ntoc-
mai de ceea ce spun sfinţ ii !
î n sf îrşit, Vasile cel Mare spune limpede că « nu e
nici o piedică pentru dobîndirea fericirii f ă găduite, necu-
noaşterea adevă rului despre cer, despre pă m î nt şi despre
elementele din ele » 357. Dar tu spui că acest adevăr e
m î ntuitor şi dacă nu-şi formează cineva mintea prin
cunoaşterea adevă rului care se vede prin toate, nu
354. In Cuvî ntul I al celor din urmă ( ed. Hristou , voi. I, p. 465 şi urm.);
Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia bisericeasc ă 2 ; P.G., 3, 392 A.
355. Varlaam nu acord ă prea mare importan ţă î mplinirii poruncilor
.
morale în cur ăţirea omului El atribuie rolul principal, dac ă nu unic , spe
cula ţiei filozofice.
-
. .
350. Despre via ţ a Iui Moise 2 ; P G 44, 329 B .
. .
357. Cuv Ia Psalm 14 ; P.G 29, 256 C.
SFINTVL GRIC 0 R1E PALAMA. DESPRE SFlNTA LUMIN Ă 267

poate ajunge la desăvî rşire. O, de-ar cunoaşte cineva

acest adevă r , ca să vorbim despre ceea ce e cu neputin ţă
de ajuns ! 358. Căci cunoştinţa tuturor este numai î n
Dumnezeu , care zice către Iov : «Spune-mi de ai cunoş-
tin ţă , unde au fost înfipţi st îlpii pă mî ntului , care sî nt
izvoarele m ă rilor şi cî t e de mare lăţimea de sub cer ? »
(Iov XXXVIII, 4, 6 , 16, 18). Tu însă crezi că eşti singu-
rul care ştie totul şi posedă desă vî rşirea, f ă ră să-ţ i fi
format mintea prin acest adevă r , ci prin cele ale lui
Aristotel, Plafon , Euclid , Ptolomeu şi ale celor ca ei. De
aceea, socoteşti vă ză tori de Dumnezeu mai de grabă pe
astrologi şi pe fiziologi decît pe cei ce au fost î n realitate
astfel ; şi aceasta pentru că şi-ar fi ocupat raţiunea î n chip
să nă tos, cu adevă rul despre lucruri, prin adunarea că ruia
spui că au ajuns la cugetă ri asemenea celor ale î ngerilor.
Şi spunî ndu-le toate acestea, socoteşti că urmezi, î n chip
sigur m î ntuitor lui Dionisie, de Dumnezeu grăitorul, şi
î ndră zneşti să ne fii din pricina aceasta povăţ uitor neî n-
şelător.
4. Dar să nu se laude str î mbul că e drept ; căci pe
cei ce-1 vă d nu-i va convinge şi nu-i va î nşela , chiar de
s-ar î nşela pe sine. Nici să nu mintă pe cei ce cred drept şi
urmează î ntocmai grăitorilor de Dumnezeu. Că ci n-ar
ajunge la nici un rezultat, fiind vorba mai ales de lucruri
î n care nimenea de pe pămî nt , nici chiar dintre cei ce
nu primesc harul Evangheliei, n-ar putea fi ară tat azi
că e cu desă vî rşire î n greşală. Cine, numească-se el nu
creştin , ci scit , pers, ori hindus, nu ştie azi că Dumnezeu
358. Sf î ntul Grigorie Palama recunoa şte importan ţ a cunoa şterii f ăp -
turilor pentru ridicarea la cunoaşterea lui Dumnezeu, c înd prin f ă pturi e
cunoscut Dumnezeu î n calitate de cauz ă creatoare şi sus ţin ă toare a tuturor,
adic ă atunci c î nd nu se ră mî ne numai la cunoaşterea f ă pturilor ca lucruri
opace şi separate, f ără o î ntemeiere a lor î n fondul comun şi transparent
al transcenden ţ ei divine. Aceast ă cunoaştere a ra ţiunilor dumnezeie ş ti î n
-
lume , numit ă contempla ţie natural ă , e considerat ă î n spiritualitatea r ăs ă
ritean ă treapta a doua î n urcuşul duhovnicesc al omului spre Dumnezeu.
268 FILOCALIA

nu e nimic dintre cele create sau supuse simţ urilor ?

Că ci, precum la viitoarea venire a Domnului harul î n-
vierii şi al nemuririi nu va cuprinde numai pe cei ce au
crezut î n El, ci,cum spune Evanghelia, toţi vor î nvia, deşi
nu toţ i se vor bucura de cele f ăgăduite după î nviere,
aşa şi acum, î n răstimpul de după prima venire , deşi nu
—
toţi au primit Evanghelia lui Hristos, toţi sî nt î nrî uriţi
f ă ră să ştie de prisosinţa harului Să u , mărturisind un
Dumnezeu necreat, creator al tuturor. De l-ai î ntreba
pe part, pe pers, pe sarmat, ai auzi î ndat ă cuvîntul acela
al lui Avraam : « Mă î nchin unui Dumnezeu al cerului»
N-ar spune-o î nsă aceasta Ptolomeu , ori Iparch,
ori Marin din Tir , cei care sî nt , după tine , î nţe-
lepţ i şi şi-au cultivat mintea cu adevă rul despre ciclurile,
epieiclurile şi sferele cereşti. Căci aceştia numesc dumne-
zeiesc şi atoatef ăcător î nsuşi cerul. N-ar spune-o nici
Aristotel, ori Platon, care declară stelele corpuri ale zei-
lor ; nici cei care spun că atî ta sar caii zeilor, cî t vede
ochiul , privind de pe o î nălţime marea î ntunecată.
5. Toţi, deci, cunosc azi prin «lumina ce luminează
î n î ntuneric» (Ioan I, 5) , mai bine decît cei admira ţ i odi-
nioar ă pentru î nţelepciunea lor, că Dumnezeu e mai
presus de simţ uri ; şi nu admit cî tuşi de puţin ca El să
fie caracterizat şi plăsmuit după chipul lucrurilor. Cum
ai î ndră znit atunci să le arunci o aşa de mare ocară
ucenicilor Evangheliei , celor care au auzit cu urechea
lor cuvintele predate de Dumnezeu şi au fost î nvăţ aţ i
prin guri î ntă rite de limbile de foc ale Duhului ; celor
pe care nu î ngeri, nici om, ci î nsuşi Domnul i-a î nvăţat
prin gura Sa preamă rită ? « Căci Fiul cel unul născut
care este în sî nul Tatălui, Acela a spus» (Ioan I, 18).
Cum ai î ndră znit să spui celor aleşi din tot neamul, « nea-
mului cel sf î nt» (1 Petru II, 2 ), Bisericii lui Dumnezeu ,
că socotesc sensibilă fiinţa lui Dumnezeu, avî nd chip,
volum şi calitate şi amestecî ndu-se ca lumina cu aerul,
 .
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE SF1NTA LVM1N Ă 269

care ar primi o emanaţie din ea şi ar circumscrie această

lumină spaţial şi sensibil ?359. Nu te-ai gîndit, judecind
aşa , de ce nu declară vreunul soarele drept Dumnezeu ,
dacă are o astfel de pă rere despre Dumnezeu ? Sau de
ce ţin să fugă de sim ţirea altor lucruri, dacă socotesc pe
Dumnezeu supus sim ţ urilor ? în sf î rşit, de ce nesocotesc
cei bî rfiţi de tine mai mult decî t toţi, plăcerile sensibile ?
Că ci, pentru robii stomacului pî ntecele e dumnezeu sen-
sibil, după Pa vel (Filip. III, 18) ; iar iubitorii de argint
şi lacomii î ntemeiază o nouă slujire la idoli. Iar a crede
î n Hristos nu pot , după cuvîntul evanghelic, cei ce pri-
mesc slavă de la oameni şi nu caută numai slava de la
Dumnezeu (Ioan , V , 14). Cei ce dispreţ uiesc î nsă toate,
şi aceasta pentru Dumnezeu , Cel peste toate, nu arată
oare prin fapte că se î nchină cu adevă rat lui Dumne-
zeu , care e dincolo de toate ? Iar dacă sf ătuiesc şi pe
alţ ii să se lase de acestea , ca de unele care î nlătură slava
de la Dumnezeu , nu se cuvine să fie mai degrabă ascul-
taţi decît bî rfiţi că nu au o idee dreaptă despre Dum-
nezeu ? 36°.
6. Ceea ce spui, sf î rşind vorbă ria î mpotriva aces-
tor bă rbaţ i, dă pe faţă limpede calomnia ta voită î m-
potriva lor. «Acum , zici , să vorbim despre aşa-zisa, de
unii, lumină ipostasiată ( icspt too evu itoatâ TOO, Xefo[i.evov purcoS ) (

f ă ră să ne fi spus mai î nainte pă rerea noastră. Căci

359. Sf î ntul Grigorie Palama respinge afirma ţ ia c ă lumina dumne -
zeiască vă zut ă de isihaşti î n cursul rugăciunii min ţii ar fi socotit ă de ei
fiin ţ a lui Dumnezeu , cum respinge , pe de alt ă parte, afirma ţia c ă ea ar fi
o lumin ă sensibil ă , materială , sau o emana ţie materiala din fiin ţ a lui Dum -
nezeu , put îndu -se amesteca cu aerul, iar acesta put î nd - o circumscrie spa -
ţ ial. Aceasta ar fi un adev ă rat panteism, sau o identificare a creaturii cu
Dumnezeu , pe care sf î ntul Grigorie Palama o respinge cu toat ă hot ă r î rea .
360. Sf î ntul Grigorie Palama aduce o serie de argumente practice
î mpotriva acuzei de mai sus. Dac ă isihaştii ar considera pe Dumnezeu
sensibil, deci una cu lucrurile, de ce ar ocoli ei vederea lucrurilor şi ali -
pirea la ele prin pl ă ceri ? C ăci î n acest caz orice lucru ar fi Dumnezeu .
270 F1LOCAL1A

ceea ce zic că vă d e o lumină inteligibilă ( VOTJXOV pu>;, (

şi nematerială î n ipostas propriu ( ev ISÎa 6 uootâasi ). Bî rfeala

-
s a amestecat, deci, şi aici. Că e văzută o lumină î n ipostas,
spune şi Macarie cel Mare 361 ; şi Maxim cel mult î nvăţat
î n cele dumnezeieşti 362 şi ceilalţi asemenea lor. Nici unul
nu vorbeşte î nsă de o lumină î n ipostas propriu ( ev ISict
oitooxâoet ). Cu toate acestea , deşi nici aceasta nu o spune
f ă ră să amestece bîrfeală , mă rturiseşte că aceia socotesc
această lumin ă , «inteligibilă şi nematerială ». Dar ceea
ce e inteligibil şi nematerial nu e supus simţ urilor ; nici
î n mod sensibil, simbolic. Dar atunci cum a putut spune
despre ei, la î nceput, că declară fiinţa lui Dumnezeu
lumină sensibilă , amestecată cu aerul şi circumscrisă
de el, avî nd chip ( aX a ) , calitate şi volum, semne
^
proprii luminii sensibile ? De fapt aceia numesc lu-
mina harului inteligibilă, dar nici aceasta în sens pro-
priu. Căci o socotesc mai presus de minte, ivindu-se în
minte numai prin puterea Duhului, î n vreme ce î ncetează
orice lucrare a min ţ ii 362 bis. Nici nu o numeşte cineva
dintre ei fiinţă sau emanaţie a lui Dumnezeu în sensul
î n care crede acesta. Iar dacă deduce cineva aşa ceva cu
viclenie din cele ce spun aceia, folosindu-se ca de o pildă ,
de lumina aceasta, desigur că aceasta n-o spun aceia,
361. Despre libertatea min ţ ii 22 ; P. G. 34, 956 A , unde se spune :
.
« lumina ipostatic ă » ( u 7toaTaTix 6 v <pcoc ) Dar prin aceasta Macarie î n ţ elegea
.
lumina ipostasiat ă a persoanelor dumnezeieş ti ( Hristou , op. cit , p. 554 ,
nota 1 ).
362. Sf î ntul Maxim vorbeş te despre «iluminarea ipostasiat ă » , î n :
.
Quaest ad Thalasium 61, scolia 16 ; P. G., 90, 644 D.
362 bis. Prin aceasta sf î ntul Grigorie Palama pune î n eviden ţă fap -
tul c ă acea lumin ă , deşi e numit ă de isihaşti « inteligibil ă », o fac aceasta
pentru a ar ăta c ă nu e supus ă sim ţ urilor ( nu e sensibilă ). Totu şi ea nu
e cunoscut ă sau produs ă prin puterile minţii. Că ci ea se iveşte î n minte
exclusiv prin puterea harului, c î nd î ncetează orice lucrare în ţ elegătoare
natural ă, sau a min ţii. Ea e , deci, transcendent ă, cu totul altfel dec î t orice
lumin ă ce cade sub sim ţ uri , sau e descoperit ă ca con ţ inut intelectual de
cugetarea natural ă. Deci acea lumin ă e nu numai suprasensibil ă , ci ş i
suprainteligibil ă.
SF 1NTUL GR1G0 RIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 271

ci el î nsuşi. A spune deci despre aceia, care declară această

lumină mai presus nu numai de simţ uri, ci şi de minte, iar
fiinţa lui Dumnezeu mai presus şi de ea, că socotesc
această lumină sensibilă şi vă zută , nu e mai mult decît
orice bî rfeală ?
7. Dar se spune, î n continuare, calomniatorul acesta
al celor luminaţ i mai presus de î nţelegere ? « Dacă lu-
mina mintală şi nematerială de care vorbesc aceia , voiesc
să fie î nsuşi Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă , dar îi
păstrează î nsuşirea de nevă zut şi neatins prin niciunul
dintre simţ uri, ceea ce spun că vă d trebuie socotit sau
î nger, sau î nsăşi fiinţa minţ ii, care, curăţită de patimi şi
de neştiinţă , se vede pe sine, şi î n sine, ca î ntr-un chip
propriu , pe Dumnezeu . Iar dacă afirmă că acea lumină e
una din acestea , judecă foarte drept şi trebuie să admi-
tem că sî nt î n acord cu tradiţia creştină. Dacă spun î nsă
că nu e nici fiinţa mai presus de fiinţă , nici î nger , nici
mintea însăşi, ci că mintea priveşte la acea lumină ca la
un alt ipostas, î n cazul acesta eu nu ştiu ce poate fi acea
lumină , ştiu î nsă că aşa ceva nu există »- 363.
Tu crezi, î n aroganţa ta dispreţ uitoare de oameni, că
ar exista vreun om care să admită vreo lumină inteligi-
bilă ( VOTJTOV cp*?) î n ipostas propriu (de sine subsistentă
= ev ISta oicootâoei ) , care să nu fie nici Dumnezeu, nici
înger, nici minte omenească ? Nici cu ajutorul ima-
ginaţ iei nu şi-ar putea cineva î nchipui o lumină inteli-
gibilă (cunoscută cu mintea ), î n ipostas propriu (de sine
subsistentă), î n afară de Cele Trei 364. Dar să admitem
363. Varlaam nu admitea dec î t numai fiin ţ a lui Dumnezeu , care nu
e accesibil ă dec î t unei specula ţ ii deductive, sau numai creaturile. Ei nu
admitea energiile sau lucr ă rile lui Dumnezeu , ca mijloc de intrare a Lui
î n leg ă tur ă real ă cu noi. In consecinţă , dup ă el, lumina pe care afirmau
isihaş tii c ă o v ăd , dac ă nu e fiin ţ a lui Dumnezeu , nu poate fi dec î t î nger ,
sau î ns ăşi fiin ţ a min ţii. î n cazul din urm ă s-ar putea admite c ă Dumnezeu
e v ă zut î n ea ca î n chipul Să u propriu , adic ă î n mod analogic.
364. O ne î n ţelegere a lui Varlaam venea din faptul c ă el socotea
lumina ce spuneau isiha ştii c ă o v ă d , c ă ar fi de sine subsistent ă , sau ar
272 F1L0 CALIA

acest lucru imposibil. Să admitem că a spus careva dintre

isihaşti acest lucru către î nţelepciunea ta. Eu nu ştiu cine
ar putea fi acela. Nici tu î nsuţi nu-1 poţi arăta. Spui nu-
mai că e dintre cei neî nvăţaţi. Dar dacă acela nu ţ i-a pu-
tut tălmăci bine, ceea ce î mi vine mai degrabă să cred,
sau ţi-a spus ceea ce nu î nţelege nici el bine se poate
doar şi aceasta, că ci nu toţ i posedă cunoştinţa nu tre-
buia oare să te informezi la cei ce au darul deosebirii şi
—
să afli de la ei, pe cî t e cu putinţă , ce e vederea acestei
lumini, î n loc să bî rfeşti î ndată pe cei plini de Dumnezeu ,
ca pe nişte apucaţi, şi să păţeşti ceea ce spune Pavel către
Corinteni : « De va intra la voi vreunul neî nvăţat sau ne-
credincios şi nu va auzi şi pe cei ce pot tălm ăci, va zice
că sî nteţi nebuni » (1 Cor. XIV, 23). Dar aşa ai păţit şi tu ,
monahule şi filozofule, cum păţesc cei neî nvăţ aţ i şi ne-
credincioşi.
Dar chiar dacă ar fi zis nu unul, nici cîţiva, ci toţ i
aceasta, nu te-ar fi î ndreptăţit nici aceasta să spui ceea
ce ai spus după multe alte calomnii : « Această lumină
ştiu că nu există ». Căci toţi ar fi fost de acord cu tine că
o lumin ă de sine subsistentă (î n ipostas propriu ), care nu
e nici Dumnezeu , nici î nger , nici om , nu există. Dar î n
acelaşi timp toţi şi-ar fi dat seama că dacă pretinde cineva
că vede o lumină inteligibilă î n sine subsistentă (î n ipos-
tas propriu) , acela afirmă că vede ceva din Cele Trei ; iar
că afirm î nd aceasta cugetă foarte corect , cum tu î nsuţ i
ai recunoscut. Dar atunci î mpotriva cui sî nt î ndreptate
batjocurile, ocă rile şi calomniile din atî tea că r ţ i ale tale ?
Nu î mpotriva acelora de care spui după aceea că judecă
foarte drept , dar nu-ţ i recunoşti calomnia ta ?
exista intr - un ipostas propriu . Dar lumin ă î n ipostas propriu nu e dec î t
fiin ţ a dumnezeiasc ă , î ngerul sau mintea omeneasc ă , spunea Varlaam. Sf î n -
tul Grigorie Palama era de acord cu aceasta. Dar , el observa c ă nimenea
dintre isihaş ti nu afirm ă c ă lumina v ă zut ă de ei ar exista î ntr -un ipostas
propriu, sau ar avea o subsisten ţă î n sine. Ea îşi are subsisten ţ a î n Dum -
nezeu, adic ă exist ă « în ipostasul » ( dumnezeiesc ), mai bine zis î n cele trei
Ipostasuri dumnezeieşti.
 .
SF 1NTVL CRIGORIE PALAMA DESPRE SFlNTA LUMINA 273

8. Nu zic că aceia cugetă despre lumina aceasta ca

tine sau teologhisesc ca tine. Căci cugetă şi teologhisesc
mai presus de tine, fiind aşa de mult deasupra calomnii-
lor şi ocărilor tale.
Tu zici despre ei : «Dacă numesc lumină inteligibilă
pe Dumnezeu , dar îi păstrează î nsuşirea de nevă zut şi de
neatins de niciunul dintre simţ uri, bine zic ». Ei î nsă ţ in
fiin ţa lui Dumnezeu mai presus şi de neputinţa de a fi
neatinsă de vreunul dintre simţ uri ; deoarece nu e numai
Dumnezeu mai presus de cele ce sî nt, (de cele create) , ci
şi Supradumnezeu ( ouepGeos ) ; şi î nălţimea Celui ce e
dincolo şi depăşeşte toată î nălţ imea ce se poate cugeta cu
mintea 365 nu e numai mai presus de orice afirmaţ ie, ci
şi de orice negaţie. Lumina subsistentă pe care o vă d
sfinţ ii, î n chip duhovnicesc , e subsistentă î n ipostas ( <p®«
evuitooxdxtuc ), cum ei înşişi mă rturisesc, ca una ce există
şi nu e numai ceva simbolic, cum sî nt fantomele plăs-
muite potrivit î mprejură rilor ce se nimeresc. Ei ştiu din
experienţă că este o luminare şi un har nematerial şi
dumnezeiesc, o lumin ă vă zut ă î n chip nevă zut şi î nţ eleasă
î n chip necunoscut 366. Ce este î nsă aceasta nu ştiu să
spună.
365. S î ntem î n plin ă teologie apof atic ă î n sensul lui Dionisie Areo -
.
pagitul ( Despre teologia mistic ă 1, 1 şi 5 ; P.G 3f 997 A şi 1048 B ). Fiin ţ a
lui Dumnezeu e considerat ă de sf î ntul Grigorie Palama şi de isiha ş ti , prin
transcenden ţ a ei , la extrema opusă identific ă rii ei cu crea ţ ia , identi -
.
ficare de care erau acuza ţ i Fiinţ a lui Dumnezeu nu numai c ă e invizibil ă
şi inaccesibil ă sim ţ urilor, dar e mai presus şi de aceast ă invizibilitate
şi inaccesibilitate. Ea e un vî rf dincolo de toate vlrfurile sensibile sau
.
g î ndite E dincolo nu numai de tot ce se poate spune afirmativ, ci şi de
tot ce se poate spune negativ despre ea. E mai presus de î n ţ elesul cuvin -
telor : fiin ţă , existen ţă , bun ătate, dar şi de î n ţ elesul cuvintelor contrare
acestora. El nu e nici existen ţă, nici neexisten ţă ; e mai presus de orice
cuv î nt , dar nu putem renun ţ a nici la gr ă irea despre El. Faptul c ă Dum -
nezeu e dincolo de orice afirma ţie şi nega ţ ie nu face cu neputin ţă o leg ă -
-
tur ă a Lui cu noi. El ni Se comunic ă î ntr o lumin ă pe care o sesiză m , dar
nu o î n ţ elegem .
366. « Luminare v ăzut ă î n chip nev ăzut şi î n ţeleas ă î n chip ne î n ţe -
.
les » Singur ă vorbirea contradictorie (dialectic ă ) red ă aceast ă experien ţă .

18 Filocalia
274 FILOCALIA

9. Află tu cu metodele definiţiei, ale analizei şi î m-

părţirii şi binevoieşte de ne î nvaţă şi pe noi care nu
ştim 367. Fiin ţ a lui Dumnezeu nu este (acea lumină ) ; căci
fiin ţa este inaccesibilă şi neî mpă rtăşibilă. î nger nu este,
căci poartă trăsături stă pî nitoare 368. Uneori te ridică din
trup, sau nu te ia f ă ră trup, ca să te î nalţ e la culmi ne-
grăite ; alteori preface şi trupul adapt î ndu-1 ei şi-i co-
munică şi lui din propria ei strălucire, cum a fost vă zut
odată Marele Arsenie î n timpul liniştirii 369, sau Ştefan
cî nd era bă tut cu pietre (Fapte VI, 15) , sau Moise cî nd a
cobor ît de pe munte (Ieşire XXXIV , 35). î ndumnezeind
deci şi trupul, e vă zută —o, minune ! — şi de ochii tru-
peşti. Uneori iarăşi vorbeşte limpede celui ce o vede prin
cuvinte aşa zicî nd negrăite, cum a vorbit dumnezeiescu-
lui Pavel ( 2 Cor. XII, 4) 370 «Căci Cel ce este după fiinţa
Sa din veac şi pî nă î n veac, tuturor nevă zut şi de toţ i
necuprins, se coboară din înălţ imea Sa ca să poat ă î n-
că pea î ntrucî tva ( (xetp î ojţ ) î n firea noastră », cum zice
Grigorie de Dumnezeu Cuvî ntă torul 371. Atunci cel ce se
De altfel ea este inevitabilă şi î n descrierea experien ţ ei persoanei proprii
ş i a altora . Ş tiu c ă s î nt o persoană şi anume o persoan ă deosebit ă de
celelalte, dar cine poate s ă descrie persoana mea sau alta î n mod exact ?
Nu poate fi vorba de o vedere a ei î n sens propriu ; dar nu pot contesta
eviden ţ a ei, care echivalează cu un fel de « vedere ». O v ă d î n chip ne-
v ă zut, o cunosc î n chip ne î n ţ eles.
367. Acestea sî nt metodele teologiei scolastice , care nu au intrare
la Dumnezeu cel mai presus de afirma ţ ii şi nega ţii.
368. Din lumina v ă zut ă î n chip nev ă zut iradiaz ă o autoritate abso -
lut ă. Ba are î n ea ceva ce - L face sim ţ it pe Hristos, Domnul şi St ă p î nul
nostru. Ea se experiaz ă ca lumina Persoanei lui Dumnezeu , sau a lui Hris -
tos. E a ş a cum se simte persoana omeneasc ă î n lumina sau î n eviden ţ a
î nzestrat ă ca voin ţă, ce iradiaz ă din ea.
369. Pateric, Arsenie 42 ; P.G. 65 , 108 A .
370. Sf î ntul Simeon Noul Teolog prezint ă adeseori î n « Imnele dra -
-
gostei dumnezeie şti » lumina pe care o vede vorbindu i ( d. ex. Imnul XVIII ,
ed. J. Koder , Hymnes , tome III, p. 285 ). Sf î ntul Grigorie Palama se resimte
de influen ţ a sf î ntului Simeon. î n lumina î n care vorbeş te e Hristos î nsu ş i.
.
371. Cuv 45, 11 j P.G . 36, 637 B.
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF 1NTA LUMIN Ă 275

învredniceşte de acea lumin ă , adun î ndu-se î n sine,

î ntoarce mereu î n minte, aceeaşi numire pe care au
dat-o Iudeii pî inii coborî te de sus, zicî ndu-i mană
(Ieşire XVI, 14, urm.) : Ce e aceasta ? E numele pe care îl
dau ei luminii aceleia. Tu dacă poţi spune mai mult,
spune ! Dar să revenim la cele urmă toare.
10 . Tu zici că aceia ar cugeta bine şi î n cazul cî nd ar
socoti acea lumină î nger. Aceia n-ar numi î nsă niciodată
această lumin ă î nger. Că ci ei ştiu , fiind î nvăţ aţi de cuvin-
tele pă rinţilor , că vederea î ngerilor are loc î n chip diferit
şi potrivit cu cei ce văd. Ea poate avea loc sau î n grosi-
mea substanţei ( ev TUXXUTTJ U ooo î ac ), care cade şi sub sim-
'

ţ uri şi nu e cu totul nevă zută nici de cei pătimaşi sau de

cei necercaţ i ; sau î n sub ţ irimea substanţ ei pe care o
poate vedea î ntrucî tva şi sufletul ; sau î n vedere (con-
templaţ ie) adevă rat ă , de care se î nvrednicesc numai cei
ce vă d duhovniceşte prin curăţenie. Tu î nsă, nefiind in-
trodus î n deosebirea acestor feluri, spui că chiar î ngerii
î ntre ei nu se pot vedea , socotindu-i nevă zuţ i nu pentru
necorporalitatea, ci pentru fiin ţ a lor ; iar printre rî nduri
î i pui pe văză torii de Dumnezeu ( 8soirras ) î n r î nd cu
asina lui Valaam , fiindcă s-a scris şi despre ea că a vă zut
un î nger ( Numeri XXII , 25).
11. Mintea iarăşi, o declari vă ză toare de Dumnezeu ,
dacă nu priveşte ca la un alt ipostas, ci pe sine î nsăşi , şi
î n sine, ca î ntr-un chip propriu , pe Dumnezeu , cînd s-a
curăţit de patimi şi de neştiin ţă. Şi socoteşti că sî nt de
acord cu tradiţ ia creştină cei ce zic că vă d astfel ca lu-
min ă î nsăşi fiinţ a minţ ii. Dar aceia ştiu că mintea cu-
r ăţită şi luminată şi devenită î n chip v ădit părtaşă de
harul lui Dumnezeu se î nvredniceşte şi de alte vederi
tainice şi mai presus de fire 372, cum am ară tat pu ţ in mai
372. Varlaam admitea numai putin ţ a min ţii de a se « vedea » , adic ă
de a se cunoa ş te pe sine ş ir prin analogie cu sine , de a cunoa ş te pe Dum -
-
nezeu. Sf î atu1. Grigorie Palama , potrivit î ntregii tradi ţ ii r ăsă ritene , soco
teş te c ă prin minte, devenit ă î n stare de cur ăţie , transparent ă , omul vede
276 FILOCALIA

sus. Iar dacă se vede şi pe sine, e drept că se vede ca alt-

ceva, dar nu priveşte la altceva şi nu vede numai chipul
propriu , ci strălucirea lui Dumnezeu î ntipă rită de har î n
chipul propriu ( eji{ .opcpco»etaav ), strălucire ce î ntregeşte
j

puterea minţii de a se depăşi pe sine şi desăvî rşeşte uni-

rea cu cele mai î nalte şi mai presus de î nţ elegere. Căci
prin ea mintea vede pe Dumnezeu î n Duhul mai bine
decî t îl poate vedea ca om 373. Iar dacă tu nu cunoşti
acestea nu-i de mirare, odată ce nici aceia nu s-ar minuna
mai puţ in , dacă ai cunoaşte cele ce se petrec cu ei, tu care
nu admiţ i nimic mai presus de cunoştinţă .
Potrivit cu aceasta , tu zici că mintea atunci devine
vă ză toare de Dumnezeu cî nd s-a curăţit nu numai de
patimi, ci şi de neştiinţă. Aceia î nsă nu spun nici un cu-
vî nd despre «curăţirea de neştiinţă », pe care o ceri tu. Ci,
curăţindu-se de patimile cele rele şi depăşind prin rugă-
ciune stă ruitoare şi nematerială orice cunoştinţă, se î n-
vrednicesc de vederea lui Dumnezeu ca unii ce nu se lasă
amăgiţ i de astfel de raţionamente şi nu î ncetează de a fi
cu luare aminte la ei î nşişi, ca unii ce nu aleargă să adune
cu sî rguin ţă raţ ionamente şi î nvăţături şi să afle ce î nvaţă
fiecare, fie el scit , sau pers, sau egiptean , î n scopul acestei
curăţiri de neştiin ţă. Căci ei ştiu sigur că această neştiinţă
î n mod real energia necreat ă ce iradiaz ă din Dumnezeu. Mai bine zis, ea
are evidenta emoţional ă, adic ă « sim ţirea î n ţ eleg ă toare » a lucr ă rii, sau a
prezen ţ ei lucr ă toare a lui Dumnezeu .
373. Pe c î nd Varlaam î nchidea mintea î n vederea ei proprie , Palama
vedea î n minte str ă lucirea lui Dumnezeu care a luat chip î n ea ; se vedea
şi pe ea, sau ea î nsăşi se vedea şi pe sine , dar tot prin Duhul , nu prin
simpla putere naturală a eij vedea î n ea şi str ălucirea lui Dumnezeu î n -
tregind -o şi desă v î r şind unirea ei cu Dumnezeu. Se vedea î n cea mai
fericit ă comuniune. S- ar putea spune c ă mintea care a ajuns la putin ţ a
de a se vedea deplin pe ea î ns ăşi şi de a fi fericit ă î n aceast ă vedere,
nu se vede despă r ţit ă de Dumnezeu , Cel mai î ntregitor partener de comu -
niune. De fapt , aş a cum omul se cunoa ş te cu mult mai bine c î nd se vede
î n comuniune cu altul, la fel , dar nesf î r ş it mai fericit şi mai deplin se
vede pe sine î n comuniune cu Dumnezeu .
 .
SF 1NTUL GR1GOR1E PALAMA DESPRE SFINTA LUMIN Ă 277

nu î mpiedică vederea lui Dumnezeu 374. Dacă, precum şi

tu însuţi zici, numai pă zirea poruncilor pricinuieşte cu-
r ăţirea de patimi şi numai ea ne î nvredniceşte, potrivit
f ăgă duinţei lui Dumnezeu, de prezenţa, de sălăşluirea şi
de arătarea Lui î n noi, nu-i o greşeală vă dită adaosul
acestei curăţiri a tale pe care o numeşti curăţ ire de ne-
ştiinţă ? Dar , precum am arătat pe larg î n «Cuvintele » de
mai î nainte, curăţ irea de această neştiinţă î nseamn ă des-
fiin ţarea adevă ratei cunoştinţe 375.
12. Dar acum trebuie să revenim la cele ce spune
acesta î n continuare î mpotriva celor ce se liniştesc (a isi-
haştilor ). De fapt d î ndu-1 pe fa ţă că-i bî rfeşte, s-a ară tat
totodată limpede că se ră zboieşte cu sine î nsuşi, răstur-
n î nd plăsmuirile cugetă rii sale proprii şi combă t î ndu-se
mai degrabă pe sine decî t pe aceia. Totuşi, fiindcă soco-
teşte că scrie î mpotriva alor noştri, să vedem ce sî nt cele
ce le scrie ? «Pricina, zice, de la care au pornit prima
dată cei acuzaţ i e că socotesc fiinţa lui Dumnezeu sau
emanaţia din ea lumin ă sensibilă. Iar pă rerea aceasta le
vine de acolo că au socotit că cele mai multe dintre vede-
rile şi descoperirile pe care le-au avut sfinţ ii î n chip tai-
nic î n Scriptură s-au î nt î mplat şi s-au arătat î n lumină
şi prin lumină ; şi dovada că aşa î nţeleg fiinţa lui Dum-
nezeu şi din acest motiv este că ţin de virtute vă zătoare,
(contemplativă) şi de bă rbat vă zător (contemplativ =
Sea> p7 jttxov ă vBpa ) pe acela care se î nvredniceşte de astfel
de lumini şi petrece î n comunicare cu ele.
374. Aici sf î ntul Grigorie Palama î n ţ elege prin cunoştin ţă , cunoş-
tin ţă teoretic ă , deductiv ă , sau de la distan ţă , a lui Dumnezeu.
375. Consecvent cu p ă rerea c ă cunoş tin ţ a prin idei e singurul mod
de a « vedea » pe Dumnezeu , Varlaam da cea mai mare î nsemn ă tate cu -
.
r ăţ irii de neştiin ţ a filozofică Spre deosebire de el , oamenii duhovniceşti
socotesc ca mijloc prin care ajung la vederea lui Dumnezeu , î n sensul
de tră ire î n prezen ţ a şi puterea Lui , cur ăţirea de patimile rele şi rugă
.
ciunea Prin acestea dep ăşesc toat ă cunoş tin ţ a care nu ş tie de Dumnezeu
-
dec î t deductiv, de la distanţă. Varlaam socoteşte c ă neş tiin ţ a const ă î n
278 FILOCALIA

Dar cum —
o, minunate ! —
cel ce ţine de atare pe
vă ză tor (contemplativ), socoteşte că fiinţa lui Dumnezeu
este o astfel de lumină ? Căci nu a definit nimeni dintre
ai noştri pe văzător (contemplativ) ca pe acela ce vede
fiinţa lui Dumnezeu. Dacă , aşadar , vă ză torul nu vede
fiinţ a lui Dumnezeu, iar pe de altă parte aceia numesc,
după tine, vă zător pe acela care vede vreo lumin ă oare-
care, e vădit că aceia nu cred că lumina aceea pe care
afirm ă că o vede vă ză torul e fiin ţ a lui Dumnezeu. Iată
ce uşor se respinge ră utatea , care se dă r î mă pe sine î nsăşi,
necru ţî ndu-se nici pe sine, ci î ntorc î ndu-se mereu î mpo-
triva sa, prin aceea că e totdeauna î n contrazicere cu sine.
Aşa au dovedit, f ără voia lor , şi bătr î nii î nvechiţi î n
ră utate, nevinovăţ ia Susanei. Deşi erau trei, fiind luaţ i
fiecare separat de î n ţ elepciunea călă uzită de Dumnezeu
a băieţ andrului Daniil, nu e de mirare că nu s-au găsit
-
de acord între ei. Cu cî t i a î ntrecut î nsă acesta , care,
fiind unul , nu poate să fie de acord nici cu sine singur,
măcar că şi-a aşezat î ntr-o ordine, prin cugetare şi prin
scris, calomniile sale.
13. Dar nu numai at î t . Ci semnul pe care l-a dat î n-
dată , de la î nceput, î mpotriva isihaştilor pentru a-i dovedi
ca pe cei mai ră tă ciţ i dintre toţ i oamenii, ară t î ndu-se,
dimpotrivă , ca dovadă a credinţei lor drepte, şi l-a dat
î mpotriva lui î nsuşi. Şi f ă cî nd aceasta , a lăsat să curgă
prin cuvintele sale fierea durerii lui din suflet. Iar ceea
ce i-a pricinuit puternica durere şi i-a dezlă nţ uit furia
ignorarea cunoaşterii filozofice, deductive a lui Dumnezeu şi cerea cur ăţ irea
de ea. Palama , dimpotriv ă , consider ă c ă pierderea acestei neştiin ţe î n-
.
seamn ă pierderea adevă ratei cunoştin ţ e de Dumnezeu Acesta era punctul
central î n care s - a ciocnit , prin Varlaam şi Palama , scolastica de cur î nd
constituit ă cu tradiţia duhovniceasc ă r ăsă ritean ă , p ăstrat ă aici din timpu -
rile apostolice, tradi ţ ie care , f ă r ă a refuza o cunoa ş tere a lui Dumnezeu
prin natur ă , afirm ă c ă exist ă mai presus de ea o cunoaş tere a lui Dum -
nezeu prin experien ţă direct ă, iar de aceasta se î mp ă rt ăşesc cei cu inima
cur ăţit ă de patimi.
SF 1NTUL GR1G0 R1E PALAMA . DESPRE SFlNTA LUMIN Ă 279

î mpotriva acestor bă rbaţ i, se pare că e faptul că n-au

găsit de bine să-l numească vă zător nici pe el, nici pe
altul dintre cei ce se ocupă viaţ a î ntreagă cu î nvăţă turile
elinilor , dar de loc cu rugăciunea , cu cî ntarea, cu î nfr î-
narea de la patimi şi cu lucrarea virtu ţilor.
Înfuriat , aşadar , î n felul acesta şi pentru motivul
acesta , ascunde î n cutele adinei ale inimii patima sa şi se
apropie de cei simpli , amă gindu-i, aşa cum a f ăcut odi-
nioară şarpele cu Eva . Fă cî nd aşa , află mai î nt î i de la unii
anumite predanii de ale pă rinţ ilor , pe care le str î mbă
apoi cu rea voin ţă. Dar fiindcă aceia nu-1 ascultă , ci
urmează mai mult celui ce s-a f ăcut pentru noi noul
Adam , decî t celui vechi , porneşte î nt î i î mpotriva lor şi
prin ei î mpotriva tuturor celor care î mbrăţ işează liniştea.
Ba nu lasă neosî ndiţ i nici pe cei dinainte de noi, nici pe
cei declara ţ i de Biserică sfin ţ i ; ba î mpotriva acelora e şi
mai pornit , deoarece au lăsat şi î n scris cele ce dau mă r-
turia cea mai hotă r îtă î mpotriva ideilor lui. Iar ca să fie
şi crezute calomniile sale î mpotriva acelora cu care a pe-
trecut sub motiv de a î nvăţa de la ei, şi prin aceea şi î m-
potriva altora , a ară tat î n scris î nvăţăturile ce i-au fost
predate lui de aceia , mai î nainte, zice, de a le fi scă rmă-
nat cu de-amă nuntul m îinile lui, ca să le dovedească nea-
devă rate. Pe acestea ni le-a arătat atunci şi nouă.
Dar î n acestea nu era nici o t îlcuire sau amintire a
descoperirilor profetice. Iar despre fiinţa lui Dumnezeu ,
de asemenea , nici un cuvî nt. Numai că nu cel mult î nvă-
ţ at se apropie de Dumnezeu , ci acela care s-a curăţit prin
virtute de patimi şi s-a lipit , prin rugăciune stă ruitoare şi
curată , de Dumnezeu , ajungî nd prin ele la deplina î ncre
dinţare şi la gustarea bună tăţilor viitoare, î ncredinţare şi
-
gustare pe care, cinstind-o cu numiri, după putin ţă mai
dumnezeieşti, au numit-o arvună tainică 376. Dar acesta
376. Palama precizeaz ă c ă cur ăţirea de adev ă rata neş tiin ţă de Dum -
nezeu este cea obişnuit ă prin dob î ndirea virtu ţ ilor. Dimpotriv ă , cunoş tin ţ a
speculativ ă la care se ajunge prin filozofie nu e cunoş tin ţ a cea mai pro-
280 FILOCALIA

nu s-a mulţ umit cu viclenia născocită î mpotriva acelora,

anume cu afirmarea că aceia declară că nu ştiinţele, ci
dumnezeiasca Scriptură e cu totul f ă ră folos şi că soco -
tesc rea cunoştinţa lucrurilor , iar patimile drept dia-
voli uniţi substanţial cu sufletul şi alte de felul acesta 377
—
Ci a adă ugat şi cele despre fiinţa lui Dumnezeu. Dar apu-
cî ndu-se să plăsmuiască şi această calomnie î mpotriva
acelor bărbaţi, s-a gî ndit cum să î nf ăţişeze ca vrednică
de crezare această cumplită născocire a calomniei sale. Şi
atunci s-a folosit de descoperirile prin lumină ale prooro-
cilor şi de pretinsele contraziceri ce rezultă din ele, con-
traziceri pe care nimeni nu le-a mai afirmat decî t acest
duşman al descoperirilor proorocilor. Fă ră î ndoială , faptul
că în aceste afirmări se ră zboieşte cu sine nu ne intere-
sează. Să-l lăsăm să se lovească şi să se taie singur.
prie a lui Dumnezeu , deoarece produc î nd î n noi m î ndria , lipsa smereniei,
nu ne las ă s ă vedem cu adev ă rat realitatea noastr ă şi a lui Dumnezeu.
Cei ce se cur ăţ esc au o vedere a lui Dumnezeu care e o arvun ă a vederii
depline din via ţ a viitoare. In vederea aceasta este o certitudine a pre-
zen ţei lui Dumnezeu ( 7tX 7 jpo <popt <z }. Isiha ş tii tră iau î n certitudinea prezen ţ ei
lui Dumnezeu, nu intr-o specula ţie despre El. In scrierile pe care Varlaam
le primise de la ei se vorbea numai despre aceast ă î ncredin ţ are ( certitu -
dine ) şi despre faptul c ă Ia ea se ajunge prin cur ăţire de patimi ş i prin
rug ă ciune prelungit ă , nu despre vederea fiin ţ ei lui Dumnezeu , cum îi acuza
.
Varlaam S- ar p ă rea c ă e vorba de scrierile sf î ntului Grigorie Sinaitul.
377. Lucrurile acestea erau afirmate de bogomilii numi ţi atunci
masalieni, nume uzitat pentru un fel de curent asem ă n ă tor din sec. IV V.
Printre monahii isihaş ti se ascundeau şi unii care interpretau î n sens ma -
—
salian sau bogomilic textele ascetice mai noi alc ă tuite î n spiritul textelor
lui Mac arie cel Mare şi î n general scrierile ascetice care recomandau
lupta cu demonii şi afirmau la cap ă tul cur ăţ irii de patimi o « vedere » a
luminii dumnezeieşti ; Ie interpretau î n sensul c ă lumina aceea e fiin ţ a
lui Dumnezeu şi c ă demonii s î nt uni ţ i substan ţial cu sufletul. Ba unii repe-
t î nd continuu numai rug ă ciunea «Tat ăl nostru » socoteau de prisos chiar
. . .
citirea Sfintei Scripturi {Jean Meyendorff , op cit , p 23 24) Varlaam, — .
ş tiind de aceast ă interpretare bogomilic ă, a pus - o cu ş tiin ţă sau f ă r ă ştiin ţă
pe seama isiha ş tilor. Pe el îl î mpingea î ns ă la atribuirea acestei interpre -
t ă ri bogomilice a textelor ascetice pe seama isihaş tilor , concep ţia lui sco -
lastic ă contrar ă oric ă rei « vederi » sau « sim ţiri » a lui Dumnezeu .
 .
SF1NTUL CR1G0 RIE PALAMA DESPRE SF1NTA LUMINA 281

14. Dar după lupta aceasta prin calomnii, porneşte

la o alta, silindu-se să arate că singură cunoştinţa despre
f ă pturi e lumina ce poate fi vă zută cu mintea 378. De aici
ar urma că tot cel ce nu se ocupă cu î nvăţătura despre
natură a lui Aristotel, cu teologia lui Platon şi cu astro-
logia lui Ptolomeu e î ntunecat şi necurat. De aceea se
nă pusteşte cu ocă ri şi cu numiri ur î te asupra celor ce nu
propovă duiesc numai luminarea prin idei. Şi zice literar :
«Dar cei cu inspir ă rile aerului ( ebuavoa ? ) spun că sî nt
două luminile arătate de Dumnezeu minţ ii celor evla-
vioşi : una a cunoştinţei şi alta subsistentă î n ipostas
( evomoaxaxov ) , care se arată î n chip deosebit celor ce ajung
mai departe î n inspirâ ri» 379.
Să vedem cine sî nt aceia pe care-i batjocoreşte cu
astfel de numiri, ca pe nişte rătăciţi. Căci din arătarea
acestora se va dovedi î n acelaşi timp că există pe lingă
cunoştinţă şi o lumină cu mult mai î naltă şi mai dum-
nezeiască decît aceea, lumină care se descoperă numai
celor ce văd prin Duhul ; şi anume nu numai celor ce vie-
ţ uiesc azi, ci şi tuturor sfin ţilor din toate timpurile. Iar
faptul că acesta î nvinovăţeşte nu numai pe cutare sau
cutare dintre noi, ci pe toţi de-a valma care î mbrăţişează
sfinţita viaţă a liniştirii, ni-1 arată limpede ca pe acela
care , după ce a strî mbat şi calomniat sofistic predania
scrisă ce ne vine de la pă rinţ i şi e lă udată de cei ce au
î naintat î n virtute şi de bă rbaţ ii dumnezeieşti ridica ţi mai
î nainte dintre noi (predanie care şi-a dovedit prin expe-
rien ţă folosul pentru cei î ncepători) , merge mai departe
378. Aceasta e î nv ăţă tura scolastic ă pe care o opunea Varlaam
tradi ţiei duhovniceş ti a creş tinismului de Ia î nceput : nu exist ă nici o
lumin ă dumnezeiasc ă ce vine î n suflet ; singura lumin ă de care are parte
mintea e cunoaşterea deductiv ă a Iui Dumnezeu prin creaturi.
379. Isihaştii nu contestau că exist ă şi o lumin ă a cunoaşterii natu -
.
rale a f ă pturilor Dar, pe baza î ntregii tradi ţii r ăs ă ritene, recunoş teau şi
o lumin ă venit ă nemijlocit î n minte de la Dumnezeu.
282 FILOCALIA

şi le dă tuturor un nume dedus din ea , iar cuvî ntul acela

e folosit pentru calomnierea tuturor î ndeobşte 380.
15. Dar , deoarece s-a î nt î mplat şi multora din sfinţ ii
veneraţi de noi din vechime să afle şi să î nveţe pe alţii
din experien ţă despre lumina harului, vom da şi noi, î n
acord cu poruncile evanghelice, ca mă rturie, acelea din-
tre cuvintele pă rin ţ ilor , care cuprind şi mă rturia celor
necita ţ i, aşa cum ne arată şi Scriptura . Folosind acelaşi
mod şi aici, vom da acele cuvinte ale pă rin ţ ilor , despre
care cel ce le spune afirmă că s-au scris de că tre toţ i
ceilalţ i.
5

Zice, aşadar , Isaac, tălmăcitorul credincios şi sigur

al acestor lucruri : « Doi ochi sufleteşti am dob î ndit , cum
zic pă rinţ ii». Ai auzit că toţ i pă rin ţ ii spun aceasta ? « Doi
ochi sufleteşti, zic aşadar aceia , că avem. Dar nu î ntre-
buin ţă m la fel vederea lor ; cu unul vedem cele ascunse
î n firi, adică puterea şi î n ţ elepciunea lui Dumnezeu şi
pronia Lui cu privire la noi , î n ţ eleasă din mă reţ ia guver-
nă rii Sale ; cu celălalt privim slava sfintei Lui firi, cî nd
binevoieşte Dumnezeu să ne introducă î n tainele duhov-
niceşti » 38i. î ntrucî t sî nt ochi, aşadar , ceea ce vă d e lu-
mină ; iar î ntrucî t nu î ntrebuin ţă m la fel vederea lor ,
există o î ndoită vedere a luminii : printr-un ochi vedem
altă lumină decî t cea pe care o vede celălalt ochi. Iar ce
este fiecare din acestea două ne-a ar ătat î nsuşi dumne-
zeiescul Isaac. Pe una a numit-o î n ţ elegerea puterii, a î n-
ţ elepciunii şi a proniei lui Dumnezeu , scurt zicî nd , cu-
noaşterea Creatorului, dobîndită din creaturi ; pe a doua
a numit-o vederea nu a firii dumnezeieşti, ca să nu aibă
de ce se lega bî rfitorii, ci a slavei firii Lui, pe care a dat-o
Domnul î nvăţă ceilor Săi şi prin ei tuturor celor ce cred
380. Varlaam , interpret î nd î n sens bogomilic sau masalian , tradi ţ ia
duhovniceasc ă ră s ăritean ă , a numit pe to ţ i monahii care practicau aceast ă
.
tradi ţie , masaliani , calomniindu -i pe to ţ i Că ci cele trei tratate din ţ ii ale
lui î mpotriva acestora le-a î ntitulat, î n redactarea a doua : « Contra Ma -
salianilor ».
. .
381. Cuv 72, ed Teotochi , p. 281 .
SF Î NTUL GRIGORIE PAL AM A . DESPRE SF 1N T A LUMIN Ă 283

î n El şi-şi dovedesc credin ţa prin fapte. Pe aceasta a voit

s-o vadă şi aceştia : «Voiesc, zice către Tatăl, să vadă
aceştia slava Mea , pe care Mi-ai dat-o Mie, pentru că
M-ai iubit pe Mine mai î nainte de î ntemeierea lumii »
( Ioan XVII , 24) ; sau : «Slă veşte-Mă pe Mine, Tată, la
Tine, cu slava pe care am avut-o la Tine mai î nainte de
a fi lumea » (Ioan XVII, 5). Aşadar , a dat şi firii omeneşti
slava dumnezeirii , dar nu firea. Altceva este, aşadar , na-
tura lui Dumnezeu şi altceva slava Lui, deşi sî nt nedes-
pă r ţ ite î ntre ele 382.
Dar , cu toate că slava e altceva decî t natura dumne-
zeiască , totuşi nu poate fi numă rată î ntre cele de sub
timp. Căci ea nu este ceva, dar î n sens de depăşire a tot
ce este ( oox oSoa xa &’ urcspoXTjv ). Pe de altă parte, î nsăşi na-
tura dumnezeiască există, dar î n chip negrăit 383. Şi n-a
dat numai ţă r înii unită cu El după ipostas această slavă
care e mai presus de toate cele ce sî nt (de creaturi) , ci
şi î nvăţă ceilor : «Slava pe care Mi-ai dat-o Mie , Pă rinte,
am dat-o lor ; ca să fie una precum şi Noi una sî ntem ;
Eu î ntru ei şi Tu î ntru Mine, ca să fie î n chip desăvî rşit
una » (Ioan XVII , 22 ) 384. Ba a voit s-o şi vadă aceia.
Aceasta este slava prin care primim noi şi vedem pro-
priu-zis pe Dumnezeu.
382. Sf î ntul Grigorie Palama a ajuns aici la o exprimare mai clar ă
a deosebirii dintre natura dumnezeiasc ă şi slava , sau lumina ei , pe care
o v ă zuse şi î n « Cuv î ntul al treilea al celor dinţ ii » ( Vezi la : Pr. D. St ă ni -
loae, Via ţ a şi î nvăţă tura siî ntului Grigorie Palama , p. XXXIV ). Prin aceasta
respingea atî t erezia masalian ă, care afirma o vedere a naturii dumne -
zeieşti, c î t şi ra ţ ionalismul scolastic al lui Varlaam , care nu recunoş tea
lui Dumnezeu nici o putin ţă de a intra î n leg ătur ă nemijlocit ă cu fiin ţ a
uman ă.
383. Chiar nici slava dumnezeiasc ă nu poate primi atributul de « este »
( ouaa ) , î ntruc î t de la sf î ntul Maxim M ă rturisitorul acest atribut se acorda
f ă pturilor. Dumnezeu e numit « Cel ce este î n chip existent »(6 OVTG>C O> V). Se
poate, deci , spune c ă slava « nu este», î n sensul c ă dep ăşeş te « existen ţ a »
.
( oux ouaa , xa &’ u 7ie ( jo X 'qvj
384. Credincioşii , primind slava Tat ă lui şi a Fiului , se fac una î ntre
ei şi cu Persoanele dumnezeieşti , cum s î nt Acestea î nsele una. Deci prin
284 F1LOCAL1 A

16. Cum primim şi vedem , aşadar , această slavă a

naturii dumnezeieşti ? Oare cercet î nd raţiunile lucrurilor
şi obţinî nd prin ele cunoştinţa puterii, a î nţelepciunii şi
a providenţei lui Dumnezeu ? Dar alt ochi al sufletului
vede acestea, că ruia nu i se arată lumina dumnezeiască ,
sau «slava firii Lui », după spusa de mai sus a sf î ntului
Isaac şi a tuturor celorlalţi pă rin ţi. Deci altă lumin ă este
aceasta decît cea al că rui nume este cunoştin ţa. Dar atunci
nu tot cel ce are cunoştinţa lucrurilor , sau vede prin ea,
are pe Dumnezeu sălăşluind î n sine. Acela are doar cu-
noştin ţa f ă pturilor , iar din ea deduce prin asemă nare pe
Dumnezeu. Cel care are î nsă şi vede negrăit acea lumin ă ,
nu-L mai deduce prin asemă nare ( ou* ex ’lx xoo sixoxo ? ), )

ci cunoaşte şi are î n sine pe Dumnezeu printr-o vedere

adevărată şi mai presus de toate f ă pturile. Căci Acela nu
se desparte niciodată de slava Lui veşnică 385.
Dar să nu ne pierdem fr î nele, f ăcî ndu-ne neascultă-
tori pentru prisosinţa covî rşitoare a binefacerii. Ci, cre-
z î nd Celui care a luat natura noastră şi ne-a dă ruit slava
naturii Lui, să cercetă m cum se dobî ndeşte aceasta şi cum
o poate vedea cineva ? Deci cum ? Prin pă zirea porunci-
lor . Căci celui ce le pă zeşte pe acestea , Domnul i-a f ăgă-
duit arătarea Sa , pe care î n continuare o numeşte şi sălăş-
luirea Sa şi a Tatălui. Căci zice : «De Mă iubeşte cineva,
va pă zi cuvî ntul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi pe el şi la el
slava aceea se d ă ruiesc î n comun î nsuşi Tat ă l şi î nsu şi Fiul ca Persoane.
Nu e vorba , deci, de o « emana ţ ie » ( eTtippoij ) sub ţ iat ă dintr -o substan ţă
mai dens ă î n sensul neoplatonic, cum e acuzat ă de teologia tomist ă mai
nou ă î nv ăţă tura exprimat ă de sflntul Grigorie Palama . Slava sau lumina
e modul de intrare a unei Persoane dumnezeieşti î n leg ă tur ă cu persoa -
nele omeneş ti care se deschid prin credin ţă , aş a cum ceva analog se î n -
t î mpl ă î ntre persoanele omeneşti.
385. Aceast ă legă tur ă interpersonală nu o î n ţ elegea teologia sco-
lastic ă. Socotind c ă Dumnezeu poate fi doar g î ndit deductiv, 11 transforma
î ntr - o substan ţă - obiect , transcendent ă şi neliber ă , f ă r ă ini ţ iativ ă. Era o
mentalitate care î nlocuia comuniunea cu Dumnezeu printr-o filozofie, prin -
tr-o g î ndire asupra Lui.
 .
SF 1NTVL GR1G0 RIE PALAMA DESPRE SFINTA LUMIN Ă 285

vom veni şi lăcaş la el Ne vom face şi Eu Mă voi arăta

lui » (Ioan XIV, 23).
E limpede că prin cuvî ntul Să u î nţelege poruncile
Sale ; doar puţin mai sus, î n loc de cuvî nt a zis porunci :
« Cela ce are poruncile Mele şi le pă zeşte pe ele , acela
este care Mă iubeşte» (Ioan XIV , 21).
17. Deci şi de aici se arată, chiar din cuvintele
şi dogmele filozofului nostru , că această vedere a
lui Dumnezeu nu e cî tuşi de pu ţin cunoştinţă , chiar dacă
acela ar vrea orice mai bucuros decî t aceasta 386. Trebuie
să preciză m î nsă că noi spunem că această vedere nu e
cunoştin ţă în sens de depăşire , cum spunem şi de Dumne-
zeu că nu este, î n sensul depăşirii celor ce sî nt ( i Svxa, xai
^ â p UTTEP xâ ovxa ) 387. De altfel, chiar din cuvintele filozo- ^
fului se arată f ă ră voia lui, că lumina aceasta dumne-
zeiască e altceva decî t cunoştinţa. El spune că « pă zirea
poruncilor nu poate alunga din suflet î ntunericul neştin-
ţei ; aceasta o pot face numai învăţătura şi studiul stă-
ruitor. Iar ceea ce nu alungă neştiinţ a nu poate procura
nici cî nd cunoştin ţa ». Dar tocmai ceea ce, după el, nu pro-
cură cunoştinţa procură , după cuvintele Domnului, ve-
derea aceasta. Prin urmare vederea aceasta nu e cunoş-
tin ţă . Ba nu numai că nu trebuie să o socotim şi s-o
numim pe aceasta cunoştinţă, dar nici măcar cunoscută,
decî t doar prin abuz , avî nd numai numele comun. Sau
trebuie să o numim mai mult decî t pe cealaltă cunoştinţă
în sens propriu , dar prin depăşire. Aşadar , nu numai că
nu trebuie socotită aceasta cunoştinţă, dar trebuie soco-
tită cu mult mai presus de orice cunoştinţă şi de orice
386. « Vederea » lui Dumnezeu la care ajunge cel ce p ă zeş te porun -
cile Lui ca ale unei Persoane e altceva dec î t cunoştin ţ a teoretic ă a Lui ,
chiar dac ă Varlaam nu o admitea pe aceasta cu nici un pre ţ.
387. Dar « vederea » aceasta nu e cunoştin ţă , nu pentru c ă ar fi mai
prejos de cunoştin ţă , sau pentru c ă ar fi pur şi simplu o lips ă a cunoştin-
ţ ei , ci pentru c ă dep ăş e ş te cunoş tin ţ a ( uitEp rrjv "ptoatv ) . Căci cunoş tin ţ a
se refer ă la cele ce s î nt , adic ă la creaturi. Dar Dumnezeu e mai presus
de cele ce sî nt , sau de creaturi .
286 F1LOCAL1A

vedere prin cunoştin ţă 388. Aceasta , pentru că nimic nu e

mai presus de să lăşluirea şi de arătarea lui Dumnezeu î n
noi, nici egal, nici apropiat de ea , iar pe de altă parte,
noi ştim că î mplinirea poruncilor lui Dumnezeu procură
şi cunoştinţă şi î ncă adevă rata cunoştinţă 389. Că ci doar
prin ea singură vine să nă tatea sufletului. Dar cum ar fi
să nă tos un suflet raţ ional a că rui putere de cunoaştere
ar fi bolnavă ? 39°. Deci poruncile lui Dumnezeu procură
şi cunoştin ţă. Dar nu numai cunoştinţă , ci şi î ndumne-
zeire 391. Iar aceasta o dobî ndim 392 , primind şi vă z î nd î n
noi slava lui Dumnezeu , î n Duh , cînd va binevoi Dumne-
388. Faptul c ă nu e cunoş tin ţă , dar î n sens de dep ăşire , nu î nseamn ă
c ă nu poate fi socotit ă cunoştin ţă, ci trebuie socotit ă cunoş tin ţă .
389. Sf î ntul Grigorie Palama , ca to ţ i pă rin ţii r ăs ă riteni , nu e î mpo -
triva cunoaş terii lui Dumnezeu din natur ă , dar ştie de o alta , mai î nalt ă ,
prin vedere , care o include pe prima. « Vederea » lui Dumnezeu nu e cu -
noştin ţ a lui Dumnezeu prin f ă pturi , sau prin cele ce s î nt , pentru c ă cei ce
v ă d pe Dumnezeu nemijlocit , î l v ăd pe Cel ce nici El nu este , şi aceasta
pentru c ă dep ăşeş te cele ce s î nt , adic ă f ă pturile.
390. « Vederea » lui Dumnezeu e nesf î r ş it mai bogat ă dee î t cunoş tin ţ a ,
sau satisface nesf î r ş it mai mult toate trebuin ţele sufletului de intrare î n
legă tur ă cu realitatea lui Dumnezeu , pentru c ă puterile sufletului s î nt
t ă m ăduite prin î mplinirea poruncilor lui Dumnezeu . Aceast ă î mplinire este
condi ţ ia intr ă rii î n rela ţ ia personal ă cu Dumnezeu , iar aceast ă rela ţie î m -
pline ş te toate trebuin ţ ele sufletului dup ă o comuniune des ăv î r ş it ă. î n
acest sens , ele contribuie la vindecarea sufletului. î nc ă prin î mplinirea
poruncilor , sufletul nostru a acceptat dialogul pozitiv cu Dumnezeu , r ă s -
punz î nd la apelul de iubire al lui Dumnezeu . Acest r ăspuns al nostru ,
aduce o nou ă manifestare de iubire a lui Dumnezeu . Şi a ş a se realizeaz ă
dialogul d ă t ă tor de s ă n ătate şi de via ţă , d ă t ă tor de sens, de ra ţ ionalitate
pentru via ţ a sufletului. Deschiz î ndu - se lui Dumnezeu prin î mplinirea po -
runcilor Lui , Dumnezeu nu numai c ă e auzit sau v ă zut de suflet , ca vor -
bindu -i din afar ă , ci Dumnezeu Se şi s ă lăş luieş te î n el. Un Dumnezeu care
d ă porunci e un Dumnezeu personal şi - l ia pe credincios î n serios ca .
persoan ă .
391. Tocmai pentru c ă î mplinirea poruncilor î nseamn ă o î naintare
î ntr - o comuniune personal ă î ntre credincios ş i Dumnezeu , aceast ă î mplinire
aduce nu numai o cunoştin ţă superioar ă celei teoretice, ci ş i î ndumne -
zeirea lui.
392. Indumnezeirea aceasta avî nd loc odat ă cu s ăl ăşluirea lui Dum -
nezeu î n credincios , ea se reflect ă ca slava iui Dumnezeu din credincios.
SFINTUL GR1G0 RIE PALAMA. DESPRE SF 1NTA LUMIN Ă 287

zeu să ne introducă î n tainele Sale, cum spune sf î ntul

amintit.
18. Fiindcă acela a spus că toţ i pă rinţii dinainte de
el zic aceasta , vom lăsa şi noi pe cei de după el şi vom î n-
f ăţ işa numai pe cîţ iva dinainte de el, ca să vedem ce spun
ei că este slava lui Dumnezeu , vă zută numai de cei cer-
ca ţ i , î n chip tainic şi negrăit. Mai î nainte de toţi să-i
vedem pe martorii oculari şi apostolii singurului nostru
Pă rinte, Iisus Hristos, prin care se numeşte orice pă rin-
ţime ( TOTtp î a ) , î n plinirea sfintei Biserici (Efes. III, 15) 393.
Iar î nainte de apostoli pe corifeul lor , Petru , care zice :
« Nu urm î nd basmelor celor meşteşugite, v-am f ă cut vou ă
cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hris-
tos, ci ca unii ce am fost f ă cuţ i vă ză tori ai slavei Aceluia »
( 2 Petru I, 16). Care slavă a Domnului a vă zut-o acela , să
ne spună alt apostol , care zice : « Trezindu-se Petru
şi cei ce erau cu d î nsul, au vă zut slava lui Hristos»
(Luca IX , 32 ). Iar cum era slava aceea , să vină iarăşi alt
evanghelist şi să mă rturisească : «Şi a strălucit , zice, faţ a
Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au f ăcut albe ca lumina »
( Matei XVII , 2 ).
Prin aceasta le-a ară tat că El este Dumnezeu , « Cel
ce se î mbracă cu lumina ca şi cu o haină » (Ps. CUI, 2 ) ,
cum spune psalmul. De aceea şi Petru , după ce a spus că
a vă zut « î n muntele cel sf î nt » slava lui Hristos, lumina
care , deşi sună stră in la spus, a luminat şi auzurile
vă zut doar acolo şi un nor luminos din care se auzeau
a —
cuvinte 394 după ce a vă zut aşadar această slavă a lui
Odat ă cu ea Dumnezeu descoper ă credinciosului tainele Sale. Că ci slava
nu e goal ă de con ţ inut , ci e bog ăţ ia realit ăţ ii iubitoare a Lui.
393. P ă rintele este cel de la care ne vine via ţ a şi o moştenire. î n
î n ţ elesul acesta p ă rin ţ ii succesivi pe care-i avem î n Biseric ă au primit
aceast ă calitate de la Cei dint î i P ă rinte , Iisus Hristos , de la care avem
toat ă î nv ăţă tura şi via ţ a .
394. In accentul pus pe faptul c ă lumina dumnezeiasc ă v ă zut ă vor -
be ş te , sf î ntul Grigorie Palama se resimte de influen ţ a sf î ntului Simeon
288 FILOCAUA

-
Hristos, zice : «Şi avem mai î ntă rit cuvî ntul proorocesc»
( 2 Petru I, 19). Care cuvî nt proorocesc îl aveţi mai î ntă rit ,
fiind î nvăţaţi de vederea luminii, o, vă zători de Dum-
nezeu ? Care altul, decît că Dumnezeu «Se î mbracă cu
lumina ca şi cu o haină ». «La acest cuvî nt proorocesc,
zice, bine faceţi de luaţi aminte, ca la o lumină ce strălu-
ceşte î n loc î ntunecos, pî nă ce se va lumina de ziuă »
(2 Petru I, 19). Care zi ? Desigur cea care a luminat pe
Tabor. «Şi pî nă ce va răsă ri luceaf ă rul» ( 2 Petru I, 19).
Care luceaf ă r ? Fără î ndoială Acela care l-a lumi-
nat pe el acolo î mpreună cu Iacob şi cu Ioan. Pî nă ce
va străluci luceaf ă rul acesta, unde ? « In inimile voastre»
( 2 Petru I, 19). Vezi că lumina aceasta se arată acum în
inimile credincioşilor şi ale celor desăvî rşiţ i ? Şi vezi cî t
de mult depăşeşte ea lumina cunoştinţ ei ? Nu numai pe
cea din î nvăţăturile eline, căci aceea nici nu e vrednică
de numele de lumină , fiind mincinoasă sau amestecată cu
minciună şi mai apropiată de î ntuneric decî t de lumină ;
nu numai pe aceea, aşadar , ci şi pe cea din dumnezeieştile
Scripturi 395. Lumina aceasta se deosebeşte at ît de mult de
lumina cunoştinţei î ncît lumina cunoştinţ ei se aseamă nă
unui sfeşnic ce luminează î n loc î ntunecos, iar lumina
aceasta tainică se aseamă nă cu luminătorul ce luminează
ziua, adică cu soarele.
Noul Teolog ,• pe de alt ă parte aceasta eviden ţiaz ă caracterul personal al
luminii, sau î nsu ş irea ei de a manifesta Persoana lui Hristos. In lumin ă
vorbeşte Hristos î nsu şi.
395. Chiar cunoş tin ţ a din Scripturi, î ntruc ît numai vorbeş te despre
Hristos , nu ni -L arat ă , e mai prejos de « vederea » î n realitate a Persoanei
Sale , adic ă de tr ă irea prezen ţ ei Lui î n noi. Poate aceast ă afirmare, l- a
f ă cut pe Varlaam s ă afirme c ă isihaştii dispre ţ uiesc Scriptura pun î nd - o mai
prejos de tr ă irea subiectivă a lui Hristos. Dar Hristos cel tră it a fost cu -
noscut î nt îi ş i e verificat prin Scripturi. Scriptura şi tr ă irea lui Hristos
trebuie s ă mearg ă î mpreun ă . Nici citirea Scripturii f ă r ă tr ă irea lui Hristos
nu produce via ţă , nici tr ă irea lui Hristos f ă r ă cunoa ş terea lui din Scriptur ă
nu e posibil ă.
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMINA 289

19. -«Dar cum se poate compara, zice, această lumină

cu soarele vă zut cu simţ urile, dacă e dumnezeiască ?» Tu ,
cel mai speculativ dintre toţi, nu ştii aceasta şi nu poţ i
î nţelege că se spune ca printr-o pildă , nu comparativ, că
Dumnezeu luminează ca soarele sau mai presus de
soare ?396. Chiar cî nd ar străluci î n cursul zilei un al doi-
lea luminător de acelaşi fel cu soarele, lumina zilei f ă-
cî ndu-se î ndoită , fiecare dintre cei doi sori, strălucind î n
at î ta lumină , s-ar ară ta mai strălucitor. Deci cel ce ar lu-
mina atunci, chiar dacă ar lumina ca soarele, î ntrucî t ar
covî rşi lumina soarelui, n-ar mai lumina ca soarele, ci
mai presus de soare. Astfel chiar dacă am vorbi despre
El , folosind comparaţ ia asemă nă rii, n-ar fi egal. Dar î n-
trucî t îl comparăm numai prin pildă, e vă dit că nu va
avea nici o asemă nare de aceeaşi cinste. Dar noi am dove-
dit, pe cî t ne-a stat î n putinţă, î n «Cuvî ntul nostru des-
pre luminarea dumnezeiască şi fericirea cea sf î ntă », că
lumina ce s-a arătat pe Tabor celor aleşi dintre ucenicii
Domnului nu e nici sensibilă, nici inteligibilă î n sens
propriu.
20. Mai spun cei ce luptă î mpotriva acestei lumini
şi luminări că toate luminile arătate de Dumnezeu sfin-
ţilor sî nt plăsmuiri simbolice şi ghicituri ale unor lucruri
nemateriale şi inteligibile, arătate din iconomie şi prin
plăsmuire potrivit cu î mprejură rile de fiecare dată. Ca
să dovedească aceasta, spun minciuni despre Dionisie
Areopagitul , î nf ăţişî ndu-1 ca fiind de acord cu ei, deşi
acela declară limpede că lumina care a î nconjurat pe î n-
văţăcei la dumnezeiasca schimbare la faţă ne va lumina
î n veacul viitor î n chip neî ncetat şi f ă ră sf î rşit cu raze
atotstrălucitoare, ca pe unii ce vom fi atunci, potrivit f ă-
396. Altceva e compara ţ ia ş i altceva pilda. Compara ţ ia prezint ă ace -
la ş i lucru pe dou ă trepte , una mai poten ţ at ă sau mai pu ţ in poten ţ at ă de -
c î t alta ; sau prezint ă unele asem ă n ă ri ş i deosebiri î ntre dou ă lucruri din
acela şi plan. Pilda e o imagine sensibil ă a unei realit ăţ i nesensibile .
19 — Filocalia
290 F1LOCALIA

găduinţei, pururea cu Domnul 397. Cum de nu va î nceta

lumina aceasta atotstrălucitoare şi dumnezeiască , pururea
şi cu adevă rat existentă şi neschimbătoare ? Odată ce se
ştie că toate simboalele şi ghiciturile, plăsmuite, potrivit
cu anumite î mprejură ri, se ivesc şi dispar , şi acum sî nt,
acum nu mai sî nt , mai bine zis apar cîteodată dar nu
există aproape niciodată î n sens propriu, cum nu va î n-
ceta lumina aceea atotstrălucitoare şi atotdumnezeiască,
să fie pururea şi î n sens propriu şi neschimbat ? Sau vom
declara soarele - care e de fapt cel mai strălucitor î n lumea
supusă simţ urilor , dar care a î nceput prin schimbare şi e
supus multor schimbă ri î n fiecare an şi e î mpiedicat de
multe corpuri ca să le pătrundă şi care acum se eclip-
sează , acum se ascunde, ba uneori se supune şi poruncilor
sfinţ ilor , fiind silit din pricina aceasta să-şi î ntrerupă
mişcarea şi să revină la ea - vom declara oare acest soare
şi lumina lui, existent şi subsistent, iar lumina aceea «la
care nu este schimbare sau umbră de mutare »
(Iacob I, 17 ), strălucirea trupului pă rtaş de Dumnezeu, a
trupului bogat î n slava dumnezeirii şi transmiţător al ei,
lumina aceea care e frumuseţea veacului viitor şi ne-
trecător , o vom declara simbol şi plăsmuire şi nesubsis-
ten ţă ? Nu, at îta timp cit vom fi iubitorii acelei lumini.
21. Această lumină , Grigorie Cuvî ntă torul de Dum-
nezeu şi Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare o numesc
limpede dumnezeire. «Lumina aceea , zic, este dumne-
zeirea ce s-a ară tat pe munte î nvăţăceilor »398. Sau : «Dom-
nul s-a arătat mai strălucitor ca Sine, cî nd dumnezeirea
şi-a arătat razele ei» 3". Sau : «Puterea aceasta se arăta,
strălucind celor curaţi la inimă prin trupul cel î nchinat,
ca printr-o lampă de sticlă » 40°. Deci nu era numai a
trupului slava aceasta, ci a firii dumnezeieşti, care unită
397. Despre numirile dumnezeie şti I, 4 ; P. G., 3, 592 BC .
398. .
Sf î ntul Grigorie Teologul, Cuv î nt 40, 6 ; P G. 36, 365 A.
399. .
Sf î ntul Ioan Gur ă de Aur, Ep I că tre Teodor II ; P.G. 47, 292.
400. Text neidentifi'cat.
SF 1 NTUL GRIG0 R1E PALAMA . DESPRE SFlNTA LUMIN Ă 291

î ntr-Unul din sfintele Ipostasuri ale ei, cu acel trup î n-

chinat, şi-a vă rsat î n el toată slava şi toată strălucirea ei
dumnezeiască 401. De aceea o numeşte Macarie cel Mare
slava Duhului 402. Cum se poate spune deci că dumnezei-
rea, strălucirea şi slava acelei firi mai presus de fiinţă 403
acum este, acum nu este, venind şi trecî nd, apăr î nd şi
dispă r î nd , nu ascunzî ndu-se de cei nevrednici, ci trecî nd
î n nefiinţă , ca fantomele, simboalele şi ghiciturile şi cî te
se mai spun de că tre aceşti î ndră zneţ i, care î nf ăţişează
şi pe aceia care li se î mpotrivesc, ca fiind de acord cu ei ?
î nţeleg pe dumnezeiescul Dionisie şi pe Maxim şi fac
aceasta neobservî nd că î nţeleptul î n cele dumnezeieşti
Maxim a numit lumina de la Schimbarea la faţă a Dom-
nului «simbol al teologiei » (al dumnezeirii) î n sensul că
ni se î mpă rtăşeşte pe măsura noastră, dar că ea ne î n-
dreaptă spre ceva şi mai î nalt . ( ivai.o finâi ţ nai â vaprftwSS ) 404
'

401. Nu o parte din slava firii dumnezeieş ti a Cuv î ntului s-a s ă lăş-
luit î n trupul Lui , ci toat ă . C ă ci El s- a f ă cut î ntreg ipostasul firii omeneşti,
dup ă cum El poart ă totodat ă şi toat ă firea dumnezeiasc ă. De sigur c ă El
- . . -
ş i o acoperea prin smerenia oobor î rii Iar noi n o putem primi toat ă nici
deodat ă , nici treptat . De observat iar ăşi c ă slava sau lumina iradiaz ă î n
concret din Persoana dumnezeiasc ă , iar nou ă ni s- a f ă cut accesibil ă prin
Persoana Cuv î ntului f ă cut om . î n orice persoană e un tezaur nesecat de
via ţă şi de lumin ă , prin leg ă tura î n care st ă cu Dumnezeu , potrivit firii
ei. Dar tezaurul nesf î r ş it de via ţă şi de lumin ă al dumnezeirii e tr ă it î n-
treg ş i nemijlocit de Hristos nu numai ca Dumnezeu , ci şi ca om. Iar noi
sim ţim acest tezaur î ntreg î n Hristos , chiar dac ă din alt punct de vedere
nu ni se comunic ă î ntreg. î l tr ă im ca î ntreg î n El , c î nd s î ntem î n leg ă tur ă
cu El , dar nu devenit î ntreg al nostru .
402. Despre iubire 21 ; P. G., 34, 925 C.
403. „Tije LmepovaioTTjToe SXEIVYJC". Termenul e luat de la Dionisie Areo -
pagitul.
404. Sf î ntul Maxim Mă rturisitorul Ambigua; P.G. 91. 1160, 1125 A. La
sfin ţii p ă rin ţ i termenul « analogic » nu avea sensul scolastic de mai t î rziu
de cunoa ş tere « prin analogie » cu cele create , ci sensul de cunoaştere şi
primire a lui Dumnezeu «pe m ăsura » celui ce î l cunoaşte şi 1.1 primeş te.
Iar sensul « anagogic » e opus la p ă rinţi , pe de o parte, sensului literal al
cuv î ntului (Scripturii ) , pe de alta celui alegoric. Pe c î nd alegoria se folo-
seşte de ceva ce n - a fost sau nu este , pentru a indica un î n ţ eles dumne -
292 FILOCAUA

22. Cum toate cele ce subzistă şi se produc se nu-

mesc î n teologia analogică şi anagogică , î n mod comun
simboale, sf î ntul Maxim a putut numi şi el aici acea
lumină simbol 405. De aceea a şi intitulat acele cuvinte
« contempla ţ ie » ( $ ecop îa ) 406, precum şi Grigorie supranu-
mit Teologul, a numit « contemplaţ ie» pomul cunoştinţei
binelui şi ră ului 407. Sf î ntul Maxim a declarat acea lumi-
nă simbol al dumnezeirii pentru contemplarea lui care
privea la cele mai î nalte. Dar pentru aceasta ea n-a fost
pentru el plăsmuire şi simbol inconsistent. Căci şi pe
Moise şi pe Ilie îi declară dumnezeiescul Maxim «sim-
boale », pe unul al judecăţ ii şi pe celălalt al providenţei408.
A f ă cut aceasta oare pentru că nu erau ei prezen ţ i cu
adevă rat , ci au fost plăsmuiţi şi ei î n chip simbolic ? Dar .
Petru ? Oare nu e simbol al credinţei celui ce vrea să-l
contemple, urcî ndu-1 la un î nţeles mai î nalt ? Sau nu e Ia-
cob simbol al nă dejdii şi Ioan al iubirii ? Şi î nsuşi muntele
pe care urcî ndu-1 Hristos, «se arată , cum zice acelaşi
Maxim, celor ce-L pot urma , î n chipul lui Dumnezeu , î n
Care a fost î nainte de a fi lumea », nu este şi el simbol al
urcuşului prin toată virtutea ?
Vezi ce a fost lumina ce a î nconjurat pe ucenici
acolo ? î n această lumin ă vă z î ndu-L fruntaşii apostolilor
zeiesc , interpretarea anagogic ă vede î n ceva ce există real un sens mai
î nalt . Deci sf î ntul Maxim a numit Schimbarea la fa ţă «simbol al dumne -
zeirii » î n sensul c ă prin ea se î mp ă rt ăşea dumnezeirea « pe m ă sura » uce -
nicilor prezen ţ i şi c ă ea trimitea la ceva şi mai î nalt dec î t ea , adic ă la
fiin ţ a dumnezeiasc ă.
405. Toate cele existente s î nt şi se numesc « simboale » î n teologia
analogic ă şi anagogic ă , adic ă î n aceea care arat ă leg ă tura lor cu con ţ i -
nutul dumnezeiesc mai î nalt , care ni se î mp ă rt ăşeş te pe m ăsura sporirii
noastre. De aceea a putut numi ş i sf î ntul Maxim lumina de pe Tabor
« simbol ».
406. Cele mai multe explică ri ale sf î ntului Maxim din « Ambigua »
s î nt numite « contempla ţ ii » , pentru ca g ăseşte î n diferite tipuri din Scrip -
tur ă sau din natur ă un î n ţ eles mai î nalt , anagogic.
.
407 Cuv. 43, 12 ; P. G. 36, 374 C.
408. Ambigua ? P.G . 91, 1168 C .
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAM A. DESPRE SFINTA LV M I N Ă 293

pe Domnul schimbat la faţă «s-au mutat din trup î n Duh

mai î nainte de a sf î rşi viaţa î n trup» 409. Vezi că n-a fost
vă zută acea lumin ă prin simţ urile nepreschimbate prin
Duhul ? De aceea nici nu s-a ară tat celor din apropiere,
deşi strălucea mai puternic decî t soarele. Aşa grăieşte,
deci, acesta .
23. Iar Marele Dionisie numeşte această lumină ,
simplă , f ă ră formă , mai presus de fire, mai presus de
fiinţă , adică mai presus de toate cele ce sî nt 41°. Cum va
fi, deci, supusă simţ urilor , sau simbolică o astfel de lumi-
n ă ? 411. Voind deci el să scrie despre lumină , ca un vă-
ză tor tainic şi cunoscător sigur şi slujitor al ei, zice :
« Dumnezeieştii noştri povăţ uitori ne-au predat pentru
via ţ a de acum , î n chip sensibil, cele inteligibile, şi cu aju-
torul celor ce sî nt, cele mai presus de fiinţă, şi printr-o
mulţ ime de simboale î mpă rţite, simplitatea mai presus de
fire şi f ă ră formă. Cî nd vom deveni î nsă nestrică cioşi şi
nemuritori şi vom ajunge la starea cea preafericită şi î n
chipul lui Hristos, atunci vom fi totdeauna cu Hristos,
plini de arătarea Lui prin vederi preacurate ; căci arăta-
rea Lui ne va scălda î n fulgeră ri prealuminoase» 412. Vezi
că lumina aceasta e mai presus nu numai de simţ uri, ci
şi de toate cele ce sînt , şi că vederea aceasta e mai presus
de fire ?
409. « S- au mutat din trup î n Duh , î nainte de a sf î r ş i via ţ a î n trup ».
Deci r ă m î n î nd î n trup, via ţ a lor î n trup era copleşit ă de lucr ările Duhu -
lui. Trupul lor a fost umplut de Duhul , care le-a dat puterea de a vedea
chiar prin sim ţ uri cele mai presus de sim ţ uri . Expresia este a sf î ntului
—
Maxim M ă rturisitorul , Ambigua ; P.G . 91 , 1125 1128.
410. Aci se repet ă c ă nu numai fiin ţ a dumnezeiasc ă , ci şi lumina
dumnezeiasc ă e mai presus de ceea ce poate primi atributul de « este ».
C ă ci acest atribut e propriu f ă pturilor. De aci se vede c ă î n î nv ăţătura
ortodox ă apofaticul nu e pur şi simplu de neexperiat , î n sensul teologiei
negative intelectuale. El este experiat şi totuşi mai presus de ceea ce
« este » , ce se g î ndeş te şi se exprim ă .
411. Dac ă nu e supus ă sim ţ urilor, lumina aceea nu e nici simbolic ă
î n sensul unei realit ăţ i sensibile care ar î nchipui una nesensibil ă.
412. Despre numirile dumnezeieşti ; P.G. 3, 592 BC.
294 FILOCALIA

24. Acum o privim prin simţ uri şi prin simboale î m-

pă rţite ; atunci î nsă , ajung î nd mai presus de acestea, vom
privi lumina veşnică î n chip nemijlocit , nefiind la mijloc
nici o perdea 413. Aceasta a spus-o î n chip clar dumne-
zeiescul t îlcuitor al acestor lucruri : « Acum , zice, vedem
prin oglindă şi î n ghicitură ; dar atunci faţă către faţă »
(1 Cor. XIII, 12). Spun î nd «acum » a ară tat vederea ce
este cu putinţă şi pe măsura firii noastre. Dar el, depă-
şind-o pe aceasta , şi ridicî ndu-se mai presus de simţ uri
şi de minte (de î nţelegere), a vă zut cele nevă zute şi a
auzit cele neauzite ( 2 Cor. XII, 4) , primind î n sine arvuna
acelei a doua naşteri şi a vederii ce ţine de ea. De aceea
a şi zis : «Ştiu », deoarece ,am auzit şi am văzut. El soco-
teşte aceasta lucrare a sim ţirii. Dar iarăşi zice că nu ştie
de era minte sau trup, ceea ce simţea. Deci simţirea
aceasta e mai presus de simţire şi de minte (de î n ţele-
gere). Că ci cî nd lucrează vreuna din acestea şi că lucrează
vreuna din acestea, se simte şi se î nţelege. De aceea şi
adaugă : «Dumnezeu ştie », deoarece Dumnezeu era Cel
ce lucra atunci. Iar el, ajuns prin unirea cu Dumnezeu
mai presus de om , vedea prin Cel nevă zut cele nevă zute,
care, f ă ră să se coboare din sfera mai presus de simţire,
s-au f ăcut vă zute.
25. Aşadar nici marele Dionisie n-a declarat supusă
simţ urilor vederea luminii celei veşnice cî nd a spus că ea
poate fi vă zută , deoarece a spus că poate fi vă zută numai
de cei ce sî nt î n chipul lui Hristos 414. Vei afla că şi î n
413. Deşi î n cursul rug ă ciunii prelungite lumina dumnezeiască se
vede uneori şi nemijlocit , î n general î n timpul vie ţii p ă m î nteşti ea e v ă -
zut ă prin creaturi ca simboale. Numai î n via ţ a viitoare va fi v ă zut ă ne î n -
cetat î n chip nemijlocit.
414. Despre ierarhia bisericească , 7. 2 j P.G. 3, 553 D. Lumina aceea
e « v ă zut ă » , dar nu e sensibil ă . Contradic ţ ia se î mpac ă prin faptul c ă
e vizibil ă celor ajunşi î n chipul lui Hristos. Căci Hristos ca Dumnezeu î n -
trupat « vede » cele mai presus de sim ţire, experiindu - le î n Sine. « Vederea »
acestei lumini î nseamn ă deci experien ţ a ei duhovniceasc ă . Sf î ntul Simeon
Noul Teolog zice : « Noi ne facem m ă dulare ale lui Hristos, dac ă Hristos
SF1NTUL CRIGORIE PALAMA . DESPRE SFINTA LUMIN Ă 295

alte locuri el numeşte vizibilă lumina cea mai presus de

sim ţire. « Că ci dacă libertatea fiin ţelor î n ţelegă toare ar voi
să sară cu î ndră zneală peste graniţele a ceea ce le-a fost
dat să primească cu măsură , nu vor obţine nimic î n afară
de cele ale luminii ; ba ele vor pierde şi ceea ce li s-a dat
cu măsură » 41S. Dacă deci vederea fiinţelor î nţ elegătoare
nu e despă r ţită de ceea ce e mai presus de simţire, deşi e
vizibilă , cum nu va fi mai presus de simţ uri vederea celor
ajunşi î n chipul lui Hristos, chiar dacă e vizibilă ? Dar
ară tarea aceea vă zută a lui Dumnezeu nu e numai mai
presus de simţ uri, ci mai presus şi de minte (de î nţele-
gere). Aşa ne lă mureşte şi sf î ntul Maxim : «Duhul, zice,
ne dă ruieşte atunci prin î ndumnezeire î ncetarea tuturor
lucră rilor naturale ale trupului şi minţ ii, aşa î ncî t Dum-
nezeu este Cel ce se arată şi prin suflet şi prin trup» 416.
Aşadar şi mintea şi trupul primesc aceeaşi lumin ă , fie-
care potrivit cu sine î nsuşi, dar î n chip mai presus de
sim ţ uri şi de minte 417. « Ar ătarea vă zută a lui Dumne-
zeu » şi « unirea mai presus de minte», de care vorbeşte
Dionisie, nu se deosebesc deloc î ntre ele. De altfel odată
ce nu vom avea nevoie acolo, cum zic cuvî ntătorii de
se face m ă dularele noastre. Hristos Se face mina mea , El , piciorul meu ,
nenorocitul de mine ; şi mina lui Hristos, piciorul lui Hristos s î nt eu p ă -
c ă tosul. Eu mişc mina ş i mina mea este Hristos î ntreg... Eu mişc piciorul ,
.
ş i iat ă el lumineaz ă ca ş i El » ( Imn 15 ; Hymnes ed . cit . tom I, Sources chre -

—
tiennes , nr . 156 , p. 287 ).
415. Despre ierarhia bisericeasc ă , 2, 3 ; P.G. 3, 397 D 400 A.
416. Capete teologice 88 ; P.G., 1168 A.
417. Un alt paradox: lumina dumnezeiasc ă e v ă zut ă dup ă î ncetarea
tuturor lucr ă rilor sim ţ urilor şi min ţ ii. Prin urmare aş a cum nu e sim ţit ă
î n mod natural , aş a nu e nici î n ţ eleas ă î n mod natural. Ea e v ă zut ă prin
sim ţ uri şi cunoscut ă prin minte, î ntruc î t î n acestea se s ă l ăşlueş te o putere
mai presus de cele naturale ale lor. Totuşi sim ţ urile şi mintea îşi î nsu ş esc
acea lucrare mai presus de cele naturale ale lor . Ele p ă timesc deci ve -
derea şi î n ţ elegerea acelei lumini . C ăci aceea li se d ă , nu o cuceresc. Şi
d î ndu - li -se, li se d ă şi puterea s ă o primeasc ă . Deschiderea unei persoane
fa ţă de noi ne d ă puterea s ă o cunoa ş tem. Cu at ît mai mult d ă ruirea de
Sine a Persoanei dumnezeieşti.
296 FILOCALIA

Dumnezeu , de aer şi de spaţiu, cum vom avea nevoie de

lumină sensibilă ? 418.
26. Dar ajungî nd Pavel î n Dumnezeu şi vă zî nd cele
nevă zute ale lui Dumnezeu î n extaz, (în ieşirea din
sine) , a vă zut oare fiinţ a lui Dumnezeu ? Cine ar î ndră zni
să spună aceasta ? La fel şi cei curăţ iţi la inimă prin liniş-
tire (isihie) , î nvrednicindu-se de vederea celor nevă zute,
fiin ţ a lui Dumnezeu rămî ne neatinsă. Cei ce se î nvred-
nicesc de vederea aceasta, primesc tainic şi î nvăţă tura
despre ea şi cugetă despre ea. î n felul acesta se î mpă rtă-
şesc de darul luminii inteligibile a lui Dumnezeu cu min-
tea eliberată de patimi şi nematerială. Dar ei ştiu î n ace-
laşi timp că dumnezeirea e mai presus şi de vederile
acestea şi de cunoştin ţ ele ce le vin din ele. Şi aşa cunoaş-
terea aceasta mai presus de minte e superioară celei a
minţ ii. Ei nu ra ţ ionează despre Dumnezeu din faptul că
nu vă d pe Dumnezeu , cum fac cei ce-L cugetă pe Dum-
nezeu prin negaţie, ci prin vederea î nsăşi văd ce e mai
presus de vedere ; pătimind , aşa zicînd , depăşirea tuturor ,
nu cuget înd-o 419. Precum pătimirea şi vederea celor dum-
nezeieşti e altceva decî t teologia afirmativă şi superioară
ei, tot aşa pătimirea dispariţ iei tuturor e altceva şi e supe-
418. Sf î ntul Grigorie de Nisa , Despre suflet şi î nviere. P .G . 46, 104 C.
Lumina sensibilă va fi covî r şit ă acolo î n î ntregime de lumina mai presus
de sim ţ uri , a ş a cum va fi şi aerul şi spa ţ iul.
419. Teologia speculativ ă , fie c ă e afirmativ ă , fie c ă e negativ ă, nu e
o teologie a vederii. Ea se na ş te tocmai din nevederea lui Dumnezeu. Cei
ce v ă d pe Dumnezeu n - au nevoie de o teologie speculativ ă. Fac şi ei o teo -
logie apofatic ă, sau negativ ă ( mai bine zis a negr ă itului ), dar ea nu se
na ş te din faptul c ă nu v ă d pe Dumnezeu , ci din faptul c ă chiar prin ve -
dere cunosc c ă Dumnezeu e mai presus de vedere şi de orice cuv î nt. Ea
vine din faptul c ă v ă d ceea ce-i mai presus de vedere şi de î n ţ elegere. V ă -
zutul î nsu ş i e nev ă zut , cunoscutul î nsu ş i e neî n ţ eles , din alt punct de ve -
dere. Ei nu cuget ă î nlă turarea tuturor celor ce sî nt ( ale lumii cunoscute ),
ci o experiaz ă prin vederea a ceea ce e mai presus de ele. Ei v ă d că Dum -
nezeu nu e nimic din cele ce pot fi v ă zute , î n ţ elese ş i exprimate î n planul
lumii.
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFlNTA LUMINA 297

rioară teologiei negative, din pricina covî rşirii a ceea ce

e vă zut şi cugetat , de vederea duhovnicească 420.
Dacă ar vedea cineva discul soarelui î n oglindă , mai
luminos ca soarele î nsuşi de pe cer , aşa î ncî t vederea să-i
fie copleşită de fulgerarea acelui disc, desigur că acela ar
vedea prin depăşire şi arhetipul nevă zut , dar nu prin ne-
vedere, ci prin vedere. La fel şi cei ce se î nvrednicesc de
acea vedere preafericită , nu prin nega ţie, ci prin vede-
rea mai presus de vedere î n Duh , cunosc lucrarea aceasta
î ndumnezeitoare ; cu at î t mai mult pe Cel ce produce
această lucrare 421. Cei ce î nvaţă î nsă de la aceia , se î m-
pă rtăşesc doar de darul mintal (cunoaşterea intelectuală )
al luminii şi pot urca spre cunoaşterea lui Dumnezeu prin
negaţie ; dar să obţ ină o astfel de vedere şi prin ea şi
cu ea să vadă ceea ce nu se vede din Dumnezeu , e cu ne-
putin ţă, dacă nu vor ajunge şi la unirea mai presus de
fire , duhovnicească şi mai presus de minte 422.
27. Căci şi Ştefan , cum zice sf î ntul Grigorie al Nişei,
« nu r ă m î n î nd î n firea şi î n puterea omenească vede dum-

420. Vederea lui Dumnezeu e superioar ă teologiei ra ţ ionale afirma -

tive şi negative. Ea e p ă timirea realit ăţ ii dumnezeieş ti , nu inventarea sau
b ă nuirea ei cu cugetarea , cu î nchipuirea , cu n ă lucirea . Ea e superioar ă teo-
logiei negative pentru c ă dispari ţia tuturor nu e produs ă for ţ at de g î ndire ,
ci pentru c ă toate cele create şi ideile lor s î nt copleşite sau acoperite
de vederea real ă a luminii mai presus de fire. Apofaticul acesta e un
plus nesf î r şit , nu un minus fa ţă de cele cunoscute prin sim ţ uri şi prin
ra ţiune. Nev ă zutul nu e pur şi simplu nev ă zut. Nev ă zutul e v ă zut ; ne î n -
ţelesul şi necunoscutul sî nt experiate mai intens dec î t cele v ă zute şi cunos-
cute î n planul celor create.
421. Prin vederea mai presus de vedere cunosc oamenii duhovni -
ceşti lucrarea î ndumnezeitoare, deci ca vedere activ ă î n ei. Tocmai de
aceea cunosc c ă î n ea lucreaz ă Subiectul dumnezeiesc , sau Persoana care
produce aceast ă vedere lucr ă toare. E cunoscut î n deosebi Duhul Sf î nt.
Apofaticul e o rela ţ ie nemijlocit ă cu Persoana Duhului Sf î nt .
422. Aceasta î nseamn ă c ă de vederea aceasta nu au parte dec î t cei
ce ajung la unire cu Subiectul dumnezeiesc. Cei ce aud despre ea de la
cei ce o au , dar nu ajung la unire , pot ajunge numai p î n ă la cunoaşterea
lui Dumnezeu prin teologia afirmativ ă sau prin nega ţia ra ţională.
298 flLOCALlA

nezeirea , ci amestecat fiind cu harul Duhului Sf î nt ; ast-

fel el vede prin ceea ce e asemenea cele asemenea, cum
m ărturiseşte Scriptura (Ps. XXXV , 10 ; 1 Ioan III, 2). Căci
dacă slava Tatălui şi a Fiului ar fi î ncă put î n firea şi pu-
terea omenească , ar minţ i cel ce declară vederea neî ncă-
pută. Dar acela nu minte şi istoria este adevărată »- 423.
Bine am spus deci şi mai î nainte că slava vă zută la
schimbarea la faţă a Domnului era a Tatălui, odată ce
slava Tatălui şi a Fiului e una. Şi acum , ridicat fiind Şte-
fan î n Dumnezeu , n-a vă zut numai pe Dumnezeu î n slavă ,
ci şi slava î nsăşi a vă zut-o ca fiind slava Tatălui 424.
A fast oare aceasta isprava naturii omeneşti ? Sau a
vreunui î nger , care a î nălţat firea omenească ce se t î ra pe
jos, la acea î n ălţ ime ? Cî tuşi de puţ in. Căci nu s-a scris că
Ştefan avî nd multă putere, sau umplî ndu-se de ajutorul
î ngeresc a vă zut cele ce a vă zut , ci că Ştefan plin de Duhul
Sf î nt a vă zut slava lui Dumnezeu şi pe Cel unul n ăscut al
lui Dumnezeu (Fapte VII, 55). « Că ci nu poate vedea lu-
mina, zice proorocul, cel ce nu priveşte din lumină » 425. Iar
dacă vedem î n lumina pă rintească , î n Duhul, pe Fiul ca
lumină , e vădit că avem o unire nemijlocită cu Dumnezeu
şi o comunicare a luminii de acolo, nu o transmitere a ei
prin mijlocirea î ngerilor. Filozoful nostru nu admite î nsă
aceasta şi socoteşte că şi marele Dionisie î nvaţă ca el, ne-
pricepî nd î nţelesul teologiei acestui gr ăitor de Dumnezeu.
28. E drept că acesta , descoperind cauza numelui
de î nger , zice că « multe vederi ni se arată prin î ngeri» 426.
Dar nu spune că şi toate arătă rile dumnezeieşti, sau toată
unirea, sau toată luminarea se să vî rşeşte prin ei.
423. Cuv. I la sim ţ ul Ş tefan ; P.G . 46 717 B. Dumnezeu se vedea prin
f

Dumnezeu. B o unire î ntre subiecte. Slava nu î ncape î n subiectul omenesc,

ci Subiectul ei, î nsuşi Dumnezeu , vine cu ea î n subiectul omenesc.
424. Slava indică Persoanele din care iradiaz ă , şi anume Persoanele
treimice. Nu se arat ă o slav ă impersonal ă.
.
425. Ps. 35, 10 ; Sf î ntul Grigorie de Nisa , Cuv I la sfintul Ş tefan ;
-
P.G. 46, 716 D 717 A.
426. Despre ierarhia cerească , 4, 2 ; P.G., 3, 180 B.
SF 1NTUL GRIG0 R1E PALAMA . DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 299

Căci spunî nd că acea preaslă vită doxologie a fost

transmisă celor de pe pă m î nt la naşterea lui Hristos de o
mare oştire de î ngeri şi că î ngerul a binevestit păstorilor
naşterea , ca unora ce erau curăţiţi printr-o vieţ uire re-
trasă şi liniştită , nu zice că şi slava lui Dumnezeu ce a lu-
minat pe păstori s-a transmis prin î ngeri 427. Dar fiindcă
păstorilor nu li s-a descoperit taina mî ntuirii de către sla-
va ce-i lumina , iar , pe de altă parte, ei fiind cuprinşi de
frică , pentru că nu erau obişnuiţ i cu astfel de vederi , î n-
gerii le-au vestit ce î nseamnă ară tarea luminii. Maica
Fecioară î ncă a fost î nştiin ţată de î nger că va avea î n
pî ntece pe Dumnezeu şi-L va naşte după trup, dar uni-
rea lui Dumnezeu cu ea nu s-a f ăcut prin î nger 428. Tre-
buie să presupunem î nsă şi aci că nici ea n-a fost î nvă-
ţată prin unirea î nsăşi , ci a trebuit un vestitor pentru
aceasta. Dar ce trebuie să mai lungim vorba , cî nd î nsuşi
acela zice limpede că « prin aceeaşi unire de sus, de care
se î mpă rtăşesc î ngerii î nvredniciţ i de cunoştin ţa cea mai
presus de cea î ngerească , se unesc şi minţ ile ajunse î n
chipul dumnezeiesc, asemenea î ngerilor , atunci cî nd î n-
cetează orice lucrare a min ţ ii» 429. Sau : «Precum , după
pă rerea cunoscă torilor î n sfintele noastre taine, a fi um-
plut de cele dumnezeieşti î n chip nemijlocit este un lu-
cru mai desă vî rşit decî t a te î mpă rtăşi de ele prin alţii,
tot aşa cred că î mpă rtăşirea nemijlocită a cetelor î nge-
reşti, care se î nalţă prin ele la Dumnezeu , e mai intensă
decî t î mpă rtăşirea celor ce se desă vî rşesc prin mijlo-
427. Despre ierarhia cereasc ă 4, 4 ; P.G. 3, 181 B.
428. Deci mijlocirea lui Dumnezeu prin î ngeri e limitat ă. Dumnezeu
se poate comunica şi nemijlocit.
429. Despre numirile dumnezeieşti Ir 5 r P .G. r 3r 593 B. î ngerii î nşiş i
*

nu ajung la cunoş tin ţ a de Dumnezeu , care este mai presus de firea lor ,
dec î t prin unirea cu Dumnezeu. La fel oamenii nu ajung la acea cunoş -
tin ţă dec î t prin aceeaşi unire , imit î nd pe î ngeri şi imprim î ndu -se de Dum -
nezeu.
300 FILOCALIA

cire» 430. Zaharia vede pe unul dintre primii î ngeri ce

stau î n jurul lui Dumnezeu, cum î nvaţă şi marele Dio-
nisie 431. Iar Iezechiel spune că «această lege a fost sta-
bilită î n chip cu totul sf î nt de că tre î nsăşi Dumnezeirea
preaslă vită ce tronează pe Heruvimi » 432.
29. Astfel, nu numai la î ngeri, ci şi î n noi , au loc
vederi ale lui Dumnezeu nu numai î n chip mijlocit şi
prin alţ ii , ci şi vederi nemijlocite care nu trec de la cei
din primul rî nd la cei din al doilea prin transmitere. Că ci
Domnul domnilor nu e supus legilor creaţ iei. După
sfintele noastre predanii, Gavriil e primul şi singurul care
e introdus î n taina cobor î rii (chenozei) negrăite a Cuvî n-
tului, deşi nu face parte din ceata î ngerească aşezată î n
r î ndul î nt î i şi nemijlocit î n jurul lui Dumnezeu . Trebuia
doar să fie nou î nceputul crea ţ iei celei noi. Că ci Cel ce s-a
coborî t pentru noi pî nă la noi, toate le-a f ăcut nouă
(Apoc. XXI, 5 ; 2 Cor. V, 17) 433. De aceea , î nălţî ndu-i
la cer pe î ngerii din ceata de mai jos şi mai vî rtos din ju-
rul lumii, î i face, cum zice sf î ntul Ciril , luminători şi desă-
vî rşitori ai cetei de mai sus 434. Astfel, aceştia pot să po-
runcească celor ce le sî nt pe o treaptă mai î naltă să « ridice
por ţile veşnice» şi să-i î nveţ e că Cel ce a î mbrăcat trup
430. Despre ierarhia cereasc ă 8, 2 ; P.G. 3, 240 C.
431. Op. cit ., col. 241 A.
432. Ibidem ; Iez. 10 18.
f

433. î n faptul c ă Dumnezeu poate intra î n comunicare at î t nemijlo -

cit ă c î t şi mijlocit ă cu oamenii prin î ngeri , sau cu î ngerii de pe trepte in -
ferioare, se arat ă caracterul Lui personal şi liber. Comunicarea vie ţ ii Lui
nu se face ca o emana ţ ie involuntar ă dintr - un soare impersonal , ca î n con -
cep ţ ia neoplatonic ă , a c ă rei putere sl ă beş te pe m ăsura dep ă rt ă rii de surs ă
şi care constituie grade de existen ţă tot mai sl ă bite , pe m ăsur ă ce s î nt
mai departe de surs ă ş i mijlocite de tot mai multe trepte superioare. Acuza
de neoplatonism care vede lumina lui Dumnezeu ca o emana ţ ie sl ă bit ă a
fiin ţei Lui ( aTtoppotct } , adus ă lui Palama î n nr. citat din revista dominican ă
« Istina » ( p. 276 ) , e injust ă ( Vezi art. lui Jean -Miguel Garrigues o.p. : L' ener-
gie divine et ia gr ă ce chez Maxime le Coniesseur ).
434. Sf î ntul Ciril din Ierusalim , Procateheza 15 ; P.G. 33, 360 A.
SFlNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SPlNTA LUMIN Ă 301

pentru nesf î rşita Lui iubire de oameni va intra şi se va

urca şi se va aşeza mai presus de toată î ncepă toria şi pu-
terea (Efes. I , 21). El este Domnul puterilor şi î mpăratul
slavei (Ps. XXIII, 36) , put î ndu-le toate, puţind ridica cî nd
voieşte pe cei din urmă mai presus decî t cei din ţii 435.
Dar , î nainte de ară tarea î n trup a lui Dumnezeu n-am
î nvăţ at să fi fost aşa ceva la î ngeri, nici la prooroci, afară
de cei care au descris de mai înainte harul viitor 436. Dar ,
arătî ndu-se acum Acesta, nu mai e nevoie să se săvî r-
şească toate prin mijlocire 437. Aceasta o spune şi Marele
Pavel : « Acum , zice, s-a f ăcut cunoscută prin Biserică î n-
cepătoriilor şi stă pî niilor î nţelepciunea cea de multe fe-
luri a lui Dumnezeu » ( Efes. III , 10). Tot aşa spune şi co-
rifeul cetei apostolice, Petru : «Cele ce acum s-au vestit
vouă prin cei ce ne-au binevestit nou ă î n Duhul Sf î nt
trimis din cer ; spre ele doresc î ngerii din cer să priveas-
că » (1 Petru I , 12 ). Cele mai mici fiind f ăcute astfel mai
mari prin har , se menţ ine totuşi r î nduiala bunei î ntocmiri
î n chip neştirbit şi minunat.
30. Cel ce ne-a dezvăluit numirile î ngereşti 438 ne-a
lă murit şi ne-a î nvăţat cum nu se poate mai bine şi mo-
tivul pentru care au fost aduşi şi chemaţ i î ntru î nceput
î ngerii la existenţă. Iar că cel că ruia i s-a î ncredin ţat î n
chip nemijlocit taina cobor î rii la noi a Cuvî ntului, deşi
era conducă tor al oştilor cereşti, nu f ăcea parte dintre cei
aşezaţ i nemijlocit î n jurul lui Dumnezeu , o poţi afla spu-
435. Dovada suprem ă a aceluia şi caracter personal şi a aceleia şi li -
bert ăţ ii e î ns ă faptul c ă Dumnezeu se face om şi- l ridic ă astfel pe cel socotit
ultimul î n ierarhia fiin ţ elor ra ţ ionale nesf î r şit deasupra tuturor , ca Cel ce
.
e f ăcut î mp ă ratul Puterilor şi al slavei
436. î nainte de î ntrupare domnea legea ; legea ierarhiei î ns ă voit ă
şi ea de Dumnezeu cel personal, din cauza c ă derii omului , nu a unei na -
turi constituite din straturi treptate de fiin ţă. De aceea legea s- a dat prin
î ngeri ( Fapte VII , 50 ; Galat . III , 19 ; Efes. II , 2 ).
437. Fă c î ndu -se om , Dumnezeu vine î n nemijlocit ă comunicare cu
oamenii.
438. Despre ierarhia cerească 4, 2 ; P.G. 3, 180.
302 FILOCALIA

să de prooroci. Căci de fapt acesta e chemat uneori de un

altul mai î nalt î n grad ca de un comandant şi aude spu-
nî ndu-i-se poruncitor : «Tălmăceşte-i acestuia vederea »
(Dan. VIII, 16). Trebuie să observă m î nsă şi aci că nu
zice : « Predă-i acestuia vederea », ci : «Tălmă ceşte-i-o ».
î n general poţi vedea că de cele mai multe ori e dat
prin mijlociri harul cunoştinţei, dar vederile lui Dumne-
zeu se arată de cele mai multe ori î n ele î nsele. De aceea
Scriptura spune că şi î n timpul lui Moise legea î ntipă rită
s-a dat prin î ngeri, dar vederea lui Dumnezeu nu . S-a dat
î nsă tălmă cirea vederii prin î ngeri. Iar prin vederile taini-
ce se arată lucruri diferite : existente, viitoare, sensibile,
inteligibile, materiale, nemateriale, superioare, inferioare
şi alte feluri. Şi fiecare din ele se descoperă altfel, potri-
vit cu puterea celor ce vă d şi cu lucrurile urmă rite de
Dumnezeu.
Şi î nsăşi arătarea Celui ce este dincolo de toate a
luminat pentru alte şi alte pricini şi cu alte puteri î n
sfintele locaşuri, sau î n alte părţi, celor ridicaţi la ele,
sau proorocilor , cum zice Marele Dionisie 439. Acesta este
adevă rul, chiar dacă filozoful acesta care s-a numit pe
sine orb şi s-a aruncat ca un orb asupra tuturor f ă ră deo-
sebire, sau mai bine zis n-a cunoscut nimic, ne cere nouă
celor ce propovă duim , pe cî t se poate, lumina veşnică , să
socotim şi carele (4 Regi II, 11) şi roţ ile (Iez. I, 15, 21 ;
Dan. VII, 9) şi suliţele şi celelalte de felul acesta , de
aceeaşi cinstire cu lumina veacului viitor. N-a auzit din
Sf înta Scriptură nici măcar aceea că «atunci firea dum-
nezeiască ne va fi î n loc de toate» 44°, ca să creadă pe te-
meiul ei că lumina aceea e a lui Dumnezeu ?
31. De fapt , pe Dumnezeu nimenea nu L-a vă zut
(Ioan I, 18) , nici nu-L va vedea vreodată ; nici om , nici
439. Despre numirile dumnezeie şti 1, 8 ; P.G., 3, 597 A. Prin toata
aceast ă mare varietate se arat ă caracterul personal al lui Dumnezeu , care
urm ă reşte şi î nf ă ptuieşte î n mod liber iconomia m î ntuirii.
440. Sf î ntul Grigorie de Nisa , Despre suilet şi î nviere ; P.G. 46, 104 B.
SF 1NTUL CR1GORIE PALAMA. DESPRE SFINTA LUMINA 303

î nger. Dar aceasta î ntrucî t e î nger şi om ce vede sensibil

sau inteligibil ( « baYjTui? rj VO TU ? ) . Căci ajuns duh şi pri-
^ pe asemenea cu aseme-
)

vind î n Duh , cum nu va vedea

nea , după cuvintele de Dumnezeu cuvî ntă torilor ? 441. Dar
şi pentru privirea î n Duh lumina dumnezeiască ce locuieş-
te mai presus de toate se arată ca fiind î ncă cu totul ascun-
să. Căci care dintre f ă pturi ar putea cuprinde î n sine toată
puterea nesf î rşit de puternică a Duhului, ca prin ea să
vad ă totul ce e al lui Dumnezeu 442. Dar ce zic ascunsul
acela ? Chiar lucirea acelei lumini, care are î n chip stră in
(paradoxal) ca materie (ca mijloc) vederea celui ce pri-
veşte, mă rind prin unire ochiul acela duhovnicesc şi f ăcî n-
du-1 î n stare să cuprindă tot mai mult din ea , chiar ea, zic,
nu va sf î rşi î n veci să lumineze acel ochi cu raze tot mai
strălucitoare şi să-l umple mereu cu o lumină tot mai as-
cunsă şi să-i descopere prin ea lucruri niciodată descope-
rite î nainte 443. De aceea euvmtătorii de Dumnezeu nu-
mesc nesf î rşită şi lumina aceasta . Prin ea , cî nd î ncetează
orice putere de cunoaştere, Dumnezeu se face vă zut sfin-
ţilor , unindu-se prin puterea Duhului, ca Dumnezeu cu
dumnezei şi fiind vă zut de aceştia. Căci prin î mpă rtăşirea
441. Clement de Alexandria , Stromata 5, 1 ; Sfintui Grigorie de Nisa ,
.
Cuv î , la sf î ntul Ş t e f a n ; P. G., 46, 717 B ; Vasile cel Mare , La Psalmi 8 ?
P. G. 29, 449 C .
442. Care f ă ptur ă poate cuprinde î n ea ca f ăptur ă toat ă puterea
lui Dumnezeu ? C ă rei puteri create î i poate deveni interioar ă toat ă puterea
dumnezeiasc ă ?
443. Se deschide perspectiva unei veş nice creş teri î n cunoaş terea lu -
minii iubirii lui Dumnezeu , sau a î mp ă rt ăşirii de ea. Aceasta nu numai
pentru c ă acea lumin ă va emite din ea raze tot mai luminoase, sau iubirea
lui Dumnezeu se va manifesta tot mai fericitor , ei şi pentru c ă sim ţirea
ochiului duhovnicesc al celui ce vede sau simte va fi tot mai accentuat ă
î n capacitatea vederii ei prin raza luminii care-1 p ă trunde. In felul acesta
ochiul care vede e nu numai subiect al vederii ce i se arat ă , ci şi o ma -
terie pe care acea vedere o face mereu mai v ă z ă toare , mai transparent ă.
Lemnul nu numai î ntre ţine focul, ci e şi adaptat continuu de foc ca sa
î ntre ţin ă focul mai intens. Vederea luminii e, î n chip paradoxal , sau
contradictoriu, şi act al omului, dar şi materie a vederii acelei lumini.
Desigur, aici e vorba de un lemn ce nu se topeşte de foc.
304 FILOCALIA

de Cel mai î nalt se preschimbă şi ei spre ceea ce e mai

î nalt, şi, ca să spunem cu Proorocul, -« mutî ndu-şi tă ria »,
opresc orice lucrare a sufletului şi a trupului î n aşa fel că
nu se mai arată şi nu se mai vede prin ei decît numai
Acela , fiind biruite î nsuşirile naturale de prisosinţa sla-
;
-
vei 444 ; «ca să fie Dumnezeu totul î ntru toate », cum zice
Apostolul (1 Cor. XV , 28). Că ci fiind fii ai m î ngî ierii,
vom fi şi fii ai lui Dumnezeu ; «şi ca î ngerii lui Dum-
nezeu î n cer , care pururea văd faţa Tatălui nostru cel
din ceruri» (Matei XXII, 30 ; XVIII, 10), cum zice
Domnul.
32. De aceea şi Marele Dionisie, spunî nd că «cei
ajun i la starea cea fericită şi î n chipul lui Hristos se vor
ş
umplea de ară tarea vă zută a lui Dumnezeu », adaugă pu-
ţin mai î ncolo : « î ntr-o mai dumnezeiască imitare a duhu-
rilor mai presus de ceruri » 445. Iar mai î ncolo, amintind şi
de unirile î ngerilor cu Dumnezeu , proprii numai î ngerilor
ce s-au î nvrednicit să depăşească cunoştinţa î ngerească ,
adică celor buni, dat fiind că acea cunoştinţă este un dar
sau un bun primit de la bun ă tatea atotstrălucitoare, con-
tinuă zicî nd că şi «minţ ile ( voa? ) oamenilor ajunse î n chipul
lui Dumnezeu se unesc asemenea î ngerilor cu această lu-
mină şi o proslă vesc prin negarea tuturor , dar î nvaţă nu
444. Aceasta a spus - o undeva sf î ntul Maxim Mă rturisitorul. Singur
Dumnezeu vede şi e v ă zut prin ei. Dar omul îşi î nsuşeşte vederea lui Dum -
nezeu de parc ă ar fi a sa. Sf î ntul Maxim distinge î ns ă î ntre latura produc-
tiv ă şi cea receptiv ă sau p ă timitoare a puterii cunosc ă toare ( Opuscula theo -
logica ; P.G. 91, 33 ) . Cea din urm ă r ă m î ne î n sfin ţi î n st ă rile de extaz şi
î n via ţ a viitoare. Dup ă î nv ăţă tura sfin ţilor p ă rin ţ i , undeva dispare gra -
ni ţ a î ntre î n ţ elegerea celor dumnezeieş ti şi vederea lor . Propriu -zis, orice
î n ţelegere e şi o atingere a celui î n ţ eles de cel ce î n ţ elege. Intre dou ă per -
soane ce se î n ţ eleg exist ă ş i o anumit ă atingere spiritual ă . Dar aceast ă
atingere devine mai conş tient ă şi mai intens ă î n cei spori ţ i duhovniceş te.
De aceea lumina dumnezeiasc ă e numit ă şi inteligibilă sau î n ţ eleas ă ( vo 7) t 6v ),
dar şi v ă zut ă ( opaTov ^ . Cei ce o v ă d o v ă d printr - o î n ţ elegere, cei ce o î n -
ţ eleg o î n ţ eleg printr - o « vedere » , sau printr - o atingere a ei de c ă tre min -
tea lor. î n acest sens lumina aceea nu e material ă şi n -are chip.
445. Despre numirile dumnezeie şti I , 4 ; P.G. 3, 592 BC.
SF1NTUL GR1GOR1E PALAMA . DESPRE SFINTA LUMIN Ă 305

prin negare, ci prin unirea cu ea , că este în chip suprafiin-

ţial mai presus de toate». Deci, prin unirea cu această lu-
mină ce e mai presus de toate şi depăşeşte toate cele ce
sî nt, află cei ce ajung la unire că ea depăşeşte sau e mai
presus de toate f ă pturile, adică nu din î nlăturarea tuturor ,
ci din unire văd că toate sî nt î nlăturate 446.
Astfel şi unirea aceasta este mai presus şi î n afară
de toate. De aceea , se poate spune de lumina aceasta că nu
este, î n sens de depăşire
ceea ce nu pot cuprinde nici î ngerii decî t numai î ntrucît ^ -
ov, xa&’oicepoX v eo av ) 447. Căci

s-au î nvrednicit de cunoştinţa mai presus de îngeri, e cu

neputinţă să poată fi cuprins sau dobî ndit de vreo putere
oarecare a minţii, dat fiind că o î ntrece şi pe aceasta.
33. Iar ceea ce e mai presus de toată puterea minţ ii ,
î ncît nu poate fi cuprins de ea , este mai presus de toate
cele ce sî nt 448. Iar ceea ce depăşeşte orice putere î nţele-
gătoare, neput î nd fi cuprins de ea , e mai presus de toate
cele ce sî nt şi deci şi unirea aceasta e mai presus de orice
cunoştinţă , chiar dacă se numeşte metaforic cunoştinţă.
.
446. Ibidem I, 5 ; P.G., 3, 583 BC Min ţile ajunse asemenea î ngeri -
lor şi î n chipul lui Hristos , unindu -se cu lumina dumnezeiasc ă , o vestesc
altora prin termeni negativi, dar experien ţ a ei nu e negativ ă , căci e unire
cu ea. Apofaticul intelectual e numai o chestiune de descriere prin cu -
. .
vinte In realitate apofaticul e o experien ţă pozitiv ă Totuşi unirea cu
lumina e î n acelaşi timp ea î nsăşi o negare a tuturor , î ntruc î t le acopere
pe toate. Deci unirea ca o experien ţă pozitiv ă e aceea care arat ă c ă toate
s î nt negate, nu negarea lor ra ţional ă.
447. Nici unirea experiat ă nu poate fi descris ă î n termeni împru -
muta ţi de la f ăpturi. Experien ţa are un caracter at ît de subţire, at î t de in
determinabil , de insesizabil, c ă se poate spune c ă nu este. Dar aceasta î n
-
sensul c ă dep ăşeşte toate experien ţele î ngroşate ale f ăpturilor. De aceea
nu poate fi numit ă cunoştinţă. Chiar sub raport intelectual, ea prezint ă
aceea şi subţirime sau indeterminabilitate.
448. Toate cele ce sî nt , adic ă toate f ă pturile, s î nt f ă cute pentru a fi
cunoscute de minte, sau mintea e f ă cut ă pentru a le cunoaşte, î ntr-o co -
responden ţă cu ele. Căci şi ea are, î n fiinţ a şi î n lucr ă rile ei, atributul
existen ţei. De aceea ea nu poate cunoaşte prin lucr ările ei naturale pe
Dumnezeu , Care e mai presus de categoria existen ţ ei. Mintea trebue î nzes -
20 Filocalia
306 F1LOCAL1 A

Lumina aceasta nu e deci nici inteligibilă ( voTj'cov ), chiar

dacă i se zice şi astfel. Căci ceea ce e mai presus de orice
minte, cum ar fi inteligibilă 449 ? S-ar putea numi aceasta
şi neştiinţă , î n î nţeles de depăşire, şi aceasta cu mult mai
vî rtos decît cunoştinţă 45°. Deci nu e parte a cunoştinţei,
nici o specie a ei, precum nici ceea ce e mai presus de fiinţă
nu-i o specie a fiin ţ ei. Ea nu ar putea face parte peste tot
din domeniul cunoştinţei î n general, iar cunoştinţ a î n ge-
neral, oricît s-ar î mpă r ţ i n-ar putea-o cuprinde şi pe
aceasta. Mai degrabă ar putea-o cuprinde neştiinţa în do-
meniul ei. Dar nici aceea. Căci e neştiin ţă în î n ţeles de de-
păşire, adică e mai presus şi de neştiin ţă . Deci această
unire e ceva unic şi orice numire i-ar da cineva , fie unire,
fie vedere, fie simţire, fie cunoştinţă , fie î nţ elegere, fie ilu-
minare, ea nu e, propriu-zis, nici una din acestea, sau
numai ei i se cuvin propriu-zis acestea 451
trat ă de Dumnezeu î nsuşi cu lucrarea Lui mai presus de lucr ă rile ei na -
turale , ca s ă -L cunoasc ă. Sî ntem deci departe de panteismul neoplatonic
şi evagrian , care socotea că mintea , g ăsindu-şi unitatea ei ultim ă, cu -
noaşte prin ea î ns ăşi pe Dumnezeu cel Unul. Se afirm ă aci clar transcen-
den ţ a lui Dumnezeu. Dar nu se poate realiza nici o punte î ntre minte şi
Dumnezeu ? Credinţ a admite puntea harului. Harul poate fi î nsuşit de
minte. Mintea poate deveni subiectul harului, sau al lucr ă rii lui Dum -
nezeu. Ea poate deveni subiectul cunoaşterii lui Dumnezeu prin har , sau
cop ă rtaşe la cunoaşterea de sine a lui Dumnezeu. Ea se poate imprima
ca subiect de Subiectul dumnezeiesc.
449. Daca acea lumin ă e mai presus de cele ce s î nt , sau e nega ţia
lor, nici unirea cu ea nu poate fi numit ă cunoş tin ţă î n sensul obişnuit al
cuv î ntului. Ea poate fi numit ă cunoş tin ţă numai î n sensul metaforic al cu -
v î ntului. Aceasta nu î nseamn ă c ă n - are nici un sens, ci c ă cuprinde un
sens care depăşeş te toate sensurile şi le are î n sine î n chip virtual. De
aceea , pe de o parte se numeşte inteligibilă , pe de alta nu se numeşte in -
teligibil ă.
450. Cunoştin ţ a oferit ă de aceast ă lumin ă poate fi numit ă mai de-
grab ă neştiin ţă , dar î n sensul c ă dep ăş eşte toat ă cunoştin ţ a , nu seam ă n ă
cu nici o conştiin ţă .
451. Numai ei i se cuvin toate numirile pozitive î n sensul propriu ,
sau nu i se cuvine nici una î n sensul imperfect î n care le au cele refe -
ritoare la f ă pturi , î n sensul î n care ne sî nt obiş nuite nou ă .
SFlNTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMINA 307

34. Deci tratatele filozofului «Despre cunoştinţă »

sî nt o neştiinţă vădită. De fapt el o numeşte pe aceasta
acolo parte şi specie a cunoştinţei generale, fiindcă se nu-
meşte şi ea cunoştin ţă ; şi o compară pe aceasta cu
aceea 452. El nu şi-a dat seama că dacă aceasta ar avea cu-
noştinţa ca gen din pricina numirii, ar avea şi neştiinţa,
odată ce are şi numirea de neştiinţă ; ba chiar mai mult
decî t pe aceea de cunoştinţă. Prin urmare, unul şi ace-
laşi lucru ar sta sub două genuri contradictorii ; şi ceea
ce e deasupra e totodată dedesubt, şi ceeace e unic şi
mai presus de orice multiplicitate e pus î n rî nd cu multi-
plicitatea.
Dar ceea ce mă reşte şi mai mult nebunia este că nu
spune numai simplu că unirea este parte subordonată, ci
ceea ce susţ inea acolo că e mai presus de cunoştinţă, toc-
mai aceea f ăcî nd-o acum specie şi parte subordonată cu-
noştinţ ei, o face mai rea î n general decî t cunoştinţa. E
aşa cum ar spune cineva despre ceea ce e singura mai
presus de fiinţă că e parte şi specie subordonată fiinţei
din pricina numirii, adică pe motiv că este şi se numeşte
fiinţă, apoi ar î ndră zni să o compare pe aceasta cu ge-
nul fiin ţei î n general. El amestecă cele neamestecate şi
pune ceea ce e mai presus de cunoştinţă î n rî nd cu cunoş-
tinţa şi spune că ceea ce e mai presus de înţelegere e
sub cunoştinţă.
Dar , î ntrueît î n felul acesta face comparaţie între
cunoştinţă şi ceea ce e mai presus de cunoştinţă, a f ăcut
din «mai presus» (de cunoştinţă ) un adaus neesenţial.
Prin aceasta f ăcî nd un lucru una cu sine, le compară
apoi prosteşte. Apoi, dacă din simpla pricină a numi-
rii, cunoştinţa mai presus de cunoştinţă e o specie a cu-
noştinţei î n general, cei ce spun că sî nt zece genuri ale
452. Palama afirm ă transcenden ţ a total ă a cunoaş terii î n Duh, pe
c î nd Varlaam include chiar cunoaşterea lui Dumnezeu î n cunoştin ţ a refe -
ritoare la f ă pturi.
308 FILOCALIA

lucrurilor se î nşală . î n acest caz genul tuturor este unul:

existenţa. Şi ce e mai presus de toate, e sub acest gen
unic. Şi fiind unite cu acest unul, toate celelalte produc
o altă existenţă mai bună decî t genul cel unul al ei. La
fel, dat fiind că există o atingere mai presus de atingere
^
(dcpY) 6 uep dcp v ) şi o vedere mai presus de vedere şi, sim-
plu vorbind , o simţire mai presus de simţire —
căci şi
acestea primesc acelaşi nume pentru î nţelegere
ceea ce e mai presus de simţire e specie a simţirii, sim-
— dacă

ţirea e mai î naltă decît ceea ce e mai presus de sim ţire.

Şi cu fiecare din cele pomenite ar fi la fel.
35. Dar să revenim. Ce este deci unirea aceea care
nu e nimic din cele ce există , î n sens de depăşire ? Este
oare teologie prin negaţie ? Dar ea este unire, nu nega-
ţ ie. Apoi pentru negaţie nu avem nevoie de extaz nici
noi, pe cî nd pentru unirea aceea au nevoie şi î ngerii. Pe
lî ngă aceasta, cel ce nu face teologie prin negaţie nu este
necredincios. Dar de unirea aceea se împă rtăşesc dintre
credincioşi numai cei î ndumnezeiţi. Apoi, teologia prin
negaţie o î nţelegem şi o exprimăm. Dar unirea aceea este
negrăită şi neî nţeleasă chiar de cei ce văd , cum a spus
Marele Dionisie 453. Apoi, lumina teologiei aceleia este
o cunoştinţă oarecare şi un raţionament -
ci; â <m xai
Xofo î ). Dar lumina acestei vederi e vă zută subzist î nd î n
ceva ( evoicooxdToî ), lucr î nd î nţelegător şi vorbind duhov-
453. Despre numirile dumnezeie şti 1, 5 ; P.G. 3, 593 BC. In pasajul
r
acesta sf î ntul Grigorie Palama î ntreprinde să fac ă o distinc ţie mai st ă rui -
toare î ntre unire şi cunoştinţ a celor ce s î nt , apoi î ntre unire şi teologia prin
nega ţie. Cunoş tinţ a se ocup ă cu categoriile existente. Unirea se produce
î ntre noi şi Dumnezeu cel mai presus de aceste categorii. Teologia prin
nega ţie e tot o cunoştin ţă ; unirea e deci mai presus şi de ea. Poţi să nu
faci teologie prin nega ţie şi totuşi să fii credincios. Dar la unire ajung
numai aceia dintre credincioşi care sî nt cei î ntip ă ri ţi de dumnezeire. Teo -
logia prin nega ţ ie e î nţeleasă şi exprimabilă ; ca atare e cunoştin ţă. Uni-
rea e mai presus de î n ţ elegere şi de orice exprimare. E mai apofatic ă de -
c î t teologia intelectual ă negativ ă.
 .
SFINTUL GR1G0 R1E PALAM A DESPRE SFINTA LUMIN Ă 309

niceşte şi î n chip tainic celui î ndumnezeit 454. De fapt

cele negate lui Dumnezeu le pricepe mintea , teologhi-
sindu-le (raţ ionî nd despre ele) prin negare 455. Ea lucrează
aci prin desf ăşurare (prin concluzii). Dar aceasta este
unire 456. Pe lî ngă aceasta , prin teologia negativă , min-
tea , după negarea celorlalte, se î nlă tură şi pe sine. Dar
aceasta este unirea minţii cu Dumnezeu. Iar aceasta este
ceea ce au spus pă rin ţii : «Sf î rşitul rugăciunii este ră pi-
rea minţii la Domnul» 457. De aceea şi Marele Dionisie
zice că prin ea noi ne unim cu Dumnezeu 458. Căci î n ru-
găciune mintea leapă dă treptat legă turile cu cele ce sî nt,
î ntî i pe cele care o leagă de cele de ruşine, rele şi î n ge-
neral stricăcioase, apoi pe cele care o leagă de cele ce
sî nt la mijloc şi prefac pe om spre mai ră u sau spre mai
bine, potrivit cu scopul cu care le foloseşte, pentru care
e toată învăţarea şi cunoştin ţa lor. De aceea este şi un
sfat al pă rinţilor «să nu primim cunoştinţa pe care vră j-
maşul o face să răsară î n vremea rugăciunii, ca să nu
454. Lumina teologiei negative intelectuale e o cunoştin ţă şi un ra -
ţionament. Nu e nimic altceva. Lumina vederii e o realitate subsistentă deo-
sebit ă de cugetarea noastr ă ? ea este ipostasiat ă î n ipostasul lui Hristos
şi, ca atare, subsistent ă . Ea chiar vorbeşte celui î ndumnezeit , ar ă t î nd ş i
prin aceasta c ă e o realitate deosebit ă de ra ţ ionamentul nostru , ba e chiar
personală , fiind manifestarea lui Hristos. Aci se arat ă influen ţa sf î ntului
Simeon Noul Teolog. Prin aceasta sf î ntul Grigorie Palama arat ă din nou
c ă dup ă el aceast ă lumin ă nu e o « emana ţie » sub ţiat ă dintr- o substan ţă
panteist ă î n sensul neoplatonic ( sau antroposofic) , ci e î nsuşi Hristos cel
personal î n modalitatea manifest ă rii Sale c ătre persoanele omeneşti.
455. Se teologhiseşte prin negare ra ţională c ă Dumnezeu nu e fiin ţă ,
sau dreptate etc., sau c ă acestea sî nt nepotrivite Lui , î ntruc î t El e mai
presus de ele. Deci mintea pricepe c ă Dumnezeu nu e acestea. Dar prin
aceasta n-a ajuns la Dumnezeu .
456. In teologia prin nega ţie mintea se desf ăşoar ă , negî nd pe rî nd
diferite î nsuşiri atribuite impropriu lui Dumnezeu. î n unire mintea se adun ă
î ntreagă î n Dumnezeu cel î ntî lnit î n unitatea Lui ca persoană.
457. Ioan Sc ă rarul, Scara XXV /// ? P.G., 88, 1132 D. Unirea min ţii cu
Dumnezeu nu e deci negarea ra ţională a ei, ci o răpire a ei î n Dumnezeu ,
o «vr ă jire» de minunea arăt ă rii şi de iubirea Lui. Ea încheie rugăciunea
interiorizat ă şi fierbinte.
458. Despre numirile dumnezeie şti 3 ? P.G., 3, 680 A.
310 FILOCALIA

fim jefuiţi de ceea ce e mai î nalt » 459. Apoi după ce min-

tea a lepă dat pe î ncetul aceste legături ca şi cele cu lu-
crurile mai î nalte decî t acestea , iese î ntreagă din toate
cele ce sî nt, în vremea rugăciunii curate. Aceast ă ieşire
( exotaot ? ) este cu mult mai înaltă decî t teologia prin nega-
ţie. Că ci e proprie numai celor ajunşi la nepătimire 459 bis
Dar î ncă nu are loc unirea, pî n ă ce M î ng î ietorul nu
va lumina de sus celui ce se roagă , şezî nd î n foişorul vî r-
furilor naturale şi aşteptî nd f ăgăduinţa Tatălui şi pî n ă ce
nu-1 va ră pi astfel prin descoperire spre vederea luminii.
Iar această vedere are î nceput şi cele ce sî nt după î nce-
put, care se deosebesc î ntre ele, după cum sî nt mai ob-
scure sau mai limpezi. Dar sf î rşit nu are. Căci î naintarea
ei merge la nesf î rşit , ca şi a ră pirii î n descoperire. Căci
altceva este iluminarea, altceva vederea clară a luminii
şi altceva vederea lucrurilor î n lumină , î n care şi cele de
departe vin sub ochi şi cele viitoare se arată ca exis-
t î nd 46°.
36. Dar a grăi despre acestea şi a le lămuri e mai
presus de mine. Dar şi despre cele dinainte de acestea .
Insă ele ţin de tema noastră 461. Deci, revenim la ele. Aşa-
dar vederea luminii acesteia, este o unire, deşi nu e o
unire de durată pentru cei nedesă vîrşiţ i. Că ci unirea cu
lumina , ce este altceva decît o vedere ? Apoi odat ă ce
aceasta se produce după odihnirea tuturor lucrărilor min-
ţii, cum s-ar săvî rşi altfel dacă nu prin Duhul ? Căci lu-
-
459. Ioan Scă rarul , Scara XXVIII , P.G., 88, 1140 A.
459 bis. Deci la «vedere» nu se ajunge printr-o simplă « metod ă » ,
sau înt â mplător.
460. Dintre etapele nenum ă rate ale vederii, î n care se va î nainta î n
via ţa viitoare la nesf î rşit, sf î ntul Grigorie Palama numeş te aci trei :
iluminarea, ca o vedere fulger ă toare de un moment , vederea clar ă a lu-
minii î ntinsă peste tot şi vederea lucrurilor , a î mprejur ă rilor , rela ţiilor ş i
st ă rilor sufleteşti prezente şi viitoare î n varietatea bogăţiei lor indefinite ,
461. Sf î ntul Grigorie Palama recunoaşte c ă e mai presus de puterea
lui a vorbi despre cele ale veacului viitor. Dar şi despre cele din veacul
acesta, anterioare acelora. Dar, î ntrucît ele fac parte din tema lui, va î n -
cerca totuşi să vorbeasc ă despre acestea .
 . -
SFINTVL GRIGORIE PALAMA DESPRE SI 1NTA LUMIN Ă 311

mina se vede î n lumină şi î ntr-o lumină asemă nătoare

(Ps. XXXV, 10). Iar cel ce vede, dacă nu lucrează î n
nici-un chip altfel, fiind ieşit din toate celelalte, devine
şi el î ntreg lumină 462, şi se face şi el asemenea cu ceea
ce vede ( x< j> opojisvtp opoto îkat ) ; mai bine zis se şi uneşte
î n chip neamestecat, lumină fiind şi lumină văzî nd prin
lumină . De se priveşte pe sine, vede lumină ; de pri-
veşte spre ceea ce vede, şi aceea este lumină ; de priveşte
spre aceea prin care vede, şi aceea este lumină. Aceasta
este unirea : a fi toate acestea una, ca să nu mai poată
distinge cel ce priveşte î ntre aceea prin ce priveşte şi
î ntre cel ce priveşte, ci numai atî ta să ştie că e o lumină
şi priveşte o lumin ă , deosebită de a tuturor f ă pturilor.
37. De aceea şi Marele Pavel zice că î n timpul ace-
lei minunate ră piri nu ştia de sine ce este (2 Cor. XII, 2).
Se vedea pe sine. Dar cum ? Sensibil, raţional sau î n-
ţ elegă tor (cu mintea ) ? Dar fiind ră pit, ieşise din aceste
puteri. Deci se vedea pe sine prin Duhul, care săvîrşeşte
ră pirea. Şi ce era el , dacă nu se putea cuprinde prin nici
o putere naturală , mai bine zis dacă era dezlegat de orice
putere naturală ? Fă ră î ndoială era aceea cu ce se unise
şi prin ce se cunoştea pe sine şi pentru care pă răsise toate.
Căci avea o astfel de unire cu lumina , la care nici î nge-
rii n-ar putea ajunge, dacă nu s-ar depăşi pe ei î nşişi prin
harul care îi uneşte . Deci era atunci lumină şi Duh , cu
care era şi unit şi de la care avea şi puterea de a fi unit.
Deci era ieşit din toate cele ce sî nt şi devenise prin har
aceea, ba nici nu mai exista , î n sens de depăşire U«& -
6 icepoX?]v p.7) u> v ), dacă era mai presus de cele create. Că ci
-
zice şi dumnezeiescul Maxim : «Cel ce a ajuns î n Dum-
nezeu a lăsat î n urma sa toate cele după Dumnezeu » 463.
462. Ocuparea cu orice altceva prin sim ţ uri sau prin cugetare aduce
un fel de lumin ă inferioar ă şi de alt ordin î n noi. De aceea cel ocupat
astfel nu poate deveni î ntreg lumin ă mai presus de fire, dec î t dac ă nu
mai e î n el vreo lumină inferioar ă , ci se umple î n î ntregime de lumina
de sus.
463. Capete teologice I , 54 ; P.G., 90, 1140 ; Ambigua ; P.G., 91, 1200 B.
312 FILOCAUA

Sau iarăşi : «Toate lucrurile, numirile şi demnităţile de

după Dumnezeu vor fi dedesubtul celor ce vor ajunge î n
Dumnezeu prin har » 464.
Dar ajuns atunci astfel, dumnezeiescul Pavel nu s-a
î mpă rtăşit nicidecum de fiinţ a dumnezeiască. Fiinţa lui
Dumnezeu este, aşadar , mai presus chiar şi de ceea ce
nu este, î n sens de depăşire, precum este şi mai presus
de Dumnezeu 465. Căci neexistent , î n sens de depăşire,
este ceea ce se vede duhovniceşte prin simţirea minţii. Iar
aceasta nu e cîtuşi de puţin fiinţa lui Dumnezeu , ci slava
şi strălucirea nedespă rţită de firea Lui, prin care se uneşte
cu cei vrednici dintre î ngeri şi oameni. Nu numai at î t, ci
fiindcă precum î ngerii aşa şi oamenii vă d pe Dumnezeu
î n felurile acestea şi se unesc cu Dumnezeu şi îl laudă pe
El , poate că şi îngerul dacă şi-ar povesti acea vedere mai
presus de firea sa , ar spune cele spuse de Pavel : «Ştiu un
î nger care a vă zut , nu ştiu de era î nger , Dumnezeu ştie»
—
(2 Cor . XII , 2 3). Deci aceste vederi ale sfinţ ilor , le ştie
numai Dumnezeu şi cei ce stau sub lucrarea lor , cum zice
şi Grigorie Cuvî ntătorul de Dumnezeu 466.
De aceea a le socoti supuse sim ţurilor , sau a le socoti
năluciri şi simboale, ca fiind sensibile, şi a le asemă na
cu cunoştinţa omenească , nu e fapta unui om care îşi dă
seama de nemă rginirea î nălţimii dumnezeieşti, spre care
vrea să atragă cu iubire de oameni şi pu ţinătatea noastră
cea mai de pe urmă .
38. Dar iată am adus trei martori, cî te unul din fie-
care din cele trei cete ale lumii creştine : dintre apos-
404. Capete teologice I , 49 j P.G. 90, 1101 ; Ambigua ? P.G. 91, 1216 C
şi 1241 C.
465. xal o îtep tb xa &’ urcepoXtjv perj ov, dac ă lumina dumnezeiasc ă nu este
în sens de depăşire, fiin ţ a dumnezeiasc ă e mai presus şi de neexisten ţă î n
sens de depăşire. Ea nu e tr ăit ă ca o realitate ce nu este cum sî nt toate
f ăpturile, ci pur şi simplu ea nu e tr ăit ă nici ca vederea ce se tr ăieş te , ca
nefiind ca cele ce s î nt. Dac ă slava lui Dumnezeu ce se tr ăieşte ca cele ce
nu s î nt î n sens de depăşire a lor e numit ă Dumnezeu , fiin ţ a Lui este mai
presus de Dumnezeu tr ă it de noi ca persoană î n oarecare fel accesibilă .
466. Cuv. 28, 19 î P.G. 36, 52 B.
SE1NTUL GR1G0 RIE P ALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 313

toii, pe Petru ; dintre ierarhi, pe Dionisie ; dintre pust-

nici, pe Isaac, cunoscă torul vieţ ii de liniştire. Şi precum
s-a scris despre păstorii de la Naşterea Domnului că î n-
dată , la cuvîntul îngerului, s-a arătat mulţime de oaste
cerească î mpreună mă rturisind , tot aşa deodată cu cu-
vî ntul apostolului s-a ridicat conglăsuind o mulţime de
apostoli , iar cu ceilalţ i doi, mulţ ime de cuvioşi şi preoţ i.
„ Iar această mulţime a dat î ntreagă glas de î mpreună-
mărturisire, că este o lumină ce se arată sfinţilor , alta
decî t cunoştinţa din toate cele create ; cu at ît mai sf î ntă,
cu cî t este slava firii lui Dumnezeu şi e vă zută numai de
cei ajunşi î n chipul lui Dumnezeu ; şi că este departe
de a fi o nălucire, sau ceva apropiat luminilor sensi-
bile, sau o plăsmuire simbolică după chipul lor ; că este
departe, î ntrucî t este ipostas 467 şi frumuseţ ea veacului
viitor şi singura lumin ă adevă rată, veşnică , neschimbă-
cioasă , neî nserată , netrecătoare, lumină prin care ne fa-
cem şi noi lumină şi fii ai luminii desă vî rşite.
Deci, pe aceştia care sî nt at î t de mari î i bî rfeşti, nu-
mindu-i neştiutori şi că utători de inspiră ri ? î ndră zneşti,
filozoafe, să spui că pă că tuiesc î n privinţa fiinţ ei lui Dum-
nezeu vă zătorii lui Dumnezeu , î n ţelepţii de Dumnezeu ,
propovă duitorii lui Dumnezeu ? Mă tem să nu te lipseşti
de partea ce o au cei sfinţi de lumină ; mă tem ca nu
cumva deschiz î ndu-ţi gura , să atragi la tine duh , dar
pe cel contrar adevă rului ; ca nu cumva să dogmatizezi
drept fiin ţă a lui Dumnezeu ceea ce nu există . Căci ce
vrei să urmă reşti prin lupta ta , nă zuind să arăţ i cu cea
mai mare sî rguinţă , că nu există vedere mai presus de
lucră rile minţ ii, mă car că numai prin vederea aceasta
ce depăşeşte lucră rile minţ ii se arată î n chipul cel mai
limpede şi cu totul deosebit că Dumnezeu este î n mod cu
adevă rat existent , cum şi că Dumnezeu este mai presus

cului viitor.
—
407 . « Ipostas al veacului viitor » temelie şi con ţinut al vie ţ ii vea -
314 FILOCALIA

de cele ce sî nt. Căci cum n-ar exista fiinţa lui Dumnezeu,

dacă celor ce s-au ridicat prin rugăciune curată peste tot
ce e sensibil şi inteligibil , li se face vă zută î n rugăciune
î nsăşi slava acelei firi dumnezeieşti ? Dar totodată , cum
nu va fi fiinţa lui Dumnezeu mai presus de tot ce e sen-
sibil (supus simţ urilor) şi inteligibil (gî ndit cu mintea) ,
dacă e mai presus de vederea aceasta , care, la r î ndul ei, e
mai presus de toat ă simţ irea şi î nţ elegerea ? 468.
39. Dar ce sî nt bunătăţ ile veacului viitor ? Nu sî nt
ele mai presus de toate puterile simţ urilor şi ale minţ ii
noastre ? «Căci cele ce ochiul nu le-a vă zut şi urechea
nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit , le-a pre-
gă tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El» (1 Cor . II, 9). Pe
acestea le va vedea atunci inima curată , după sf î ntul
468. î nc ă sf î ntul Maxim şi sf î ntul Grigorie de Nisa numiser ă creatu -
rile « cele ce s î nt » ( xa ovxat ) , iar pe Dumnezeu « Cel ce este î n chip existent »
( 6 OVTCOC arv ). î n existen ţ a f ăpturilor e ceva precar. Ele nu au temeiul exis -
ten ţei î n ele î nseşi. Lor li s- a dat existen ţa şi li se poate lua . Dumnezeu
exist ă prin Sine ve ş nic. Nimic nu roade la existen ţ a Lui. Sf î ntul Grigorie
Palama afirm ă acum c ă experien ţ a acestei existen ţ e ferme , ve ş nice, de
neepuizat , de neş tirbit a lui Dumnezeu se experiaz ă de abea prin ve-
derea î ns ăşi a slavei lui Dumnezeu , care nu ţ ine î n chip natural de lu -
cr ă rile min ţii. Căci acestea s î nt f ăcute pentru a cunoa ş te f ăpturile cu exis-
ten ţă precar ă , ne î ntemeiat ă î n ea î ns ăşi, deoarece mintea î ns ăşi se expe-
riaz ă î n aceste lucr ă ri ca avlnd o existen ţă precar ă, ne î ntemeiat ă î n ea
î nsăşi. Totul e lovit de o nesiguranţă î n cunoaşterea natural ă a min ţii ,
pentru c ă lucrurile pe care le cunoaş te ş i subiectul care le cunoaş te e
lovit de o lips ă de fundament î n ele î nsele. î ncrederea scolastică a lui
Varlaam î n ra ţiune , ca suprem şi sigur for de decizie î n orice chestiune,
nu admitea c ă Dumnezeu nu poate fi cunoscut deplin dec î t printr -o lu -
crare mai presus de minte, d ăruit ă min ţii de Dumnezeu î nsuşi. Pentru Pa -
-
lama , in slava lui Dumnezeu v ăzuta printr o lucrare a min ţ ii d ă ruit ă de
Dumnezeu se experiază — -
ca printr una ce singură e adecvat ă aceleia
intensitatea de existen ţă necondi ţionat ă , care nu -şi poate avea izvorul
—
dec î t î n fiin ţ a lui Dumnezeu. Intensitatea necondi ţ ionat ă a existen ţ ei aces-
tei slave se experiaz ă ca fiind superioar ă precarit ăţ ii de existen ţă a tu -
turor f ă pturilor cunoscute prin sim ţ uri şi prin vreo lucrare a min ţii. Ea
se experiază deci ca avî nd o existen ţă mai profund ă , dec î t toate cele
sensibile şi inteligibile , adic ă dec î t toate realit ăţile cunoscute prin sim -
ţ uri sau prin cugetare.
 .
SF 1NTUL GR / GOR / E PAL AM A DESPRE SFlNTA LUMINA 315

Maxim 4 fi9. Cum , deci, nu este vreo vedere mai pre-

sus de toate înţ elegerile ( opaoi? 6itep uâaas voVjaei? ) ?
Nemaiput î nd acum să te opui, nu te mai poţ i nici preface
î n chip sofistic, pe baza aceleiaşi numiri, că eşti de acord.
Căci cel ce zice, folosind metafora şi identitatea de nume,
că ceea ce e mai presus de î n ţelegere, e î n ţ elegere, pen-
tru faptul că şi acea vedere, chiar dacă e mai presus de
nume, este totuşi î n ţ elegere, nu se stră duieşte pe urmă
să arate că vederea aceea nu este mai presus de î nţele-
gere 47°. De fapt, cel ce a zis că nu este mai presus de
î nţ elegere ceea ce e mai presus de î n ţ elegere, î ntrucî t se
numeşte şi aceea î nţelegere, are ca motiv şi scuză iden-
titatea numirii. Dar cel ce nu pune lucrul acela mai pre-
sus de lucră rile min ţii, nu are cum să se scuze. Că ci acel
lucru ( vederea) nu s-ar putea numi lucrarea min ţ ii 471
Dar î n petrecerea aceea preafericită din veacul f ă ră
sf îrşit, fiii învierii nu vor mai avea trebuinţă de cele ce
susţin via ţa î n veacul de acum : nici de aer , nici de lu-
469. E un Ioc din : O sut ă capete teologice , publicate de S. I. Epi -
vanovici. A se vedea Ia J. Hausherr , Orientali a Christina Periodica 5, 1939,
.
p. 231. La Hristou , Op. cit , p. 572, nota 5.
470. Varlaam ar vrea s ă se prefac ă î n mod sofistic c ă este de acord
cu cei ce — socotind vederea mai presus de î n ţ elegere — o numesc şi î n -
ţ elegere, ca una ce nu e contrar ă î n ţ elegerii , ci mai presus de î n ţ elegere.
El voieş te s ă dea impresia c ă este de acord , re ţ in î nd denumirea de « î n ţ e -
legere » a ei. Dar , cel ce e î n mod real de acord nu se lupt ă pe urm ă s ă
demonstreze c ă ea nu e mai presus de î n ţelegere. Deci Varlaam nu poate
nici să se opun ă lui Palama , nici s ă se prefac ă î n chip sofistic c ă este
de acord .
.
471 De « vederea » aceea î ns ăşi se poate spune c ă nu e mai presus
de î n ţ elegere , deoarece nu se poate spune c ă nu e î n ţ elegere. Aceasta o
face Palama . Şi Varlaam se preface c ă e de acord. Dar de lucrarea prin
care se î mp ă rt ăşeşte cineva de acea vedere nu se poate spune c ă e a min -
ţii. Varlaam nu mai poate acoperi deosebirea î ntre el şi Palama. C ă ci î n
vreme ce Palama spune c ă e o î n ţelegere, dar nu e o lucrare a min ţ ii , Var -
laam afirm ă c ă fiind o î n ţ elegere, e o lucrare a min ţii. Deci , dup ă ce s- a
pref ăcut c ă e de acord cu Palama pentru faptul c ă a acceptat c ă acea
vedere e î nţ elegere pentru Palama î ns ă , mai presus de î n ţ elegerea natural ă
a min ţii, se d ă pe fa ţă c ă e contrar lui , cî nd contest ă c ă ea nu e o
lucrare a min ţii.
316 TILOCALIA

-
mină , nici de loc şi de cele asemenea, ci « î n loc de toate
vom avea firea dumnezeiască », după Grigorie al Ni-
seiî 472. Iar dapă sf î ntul Maxim , «î ndumnezeirea de atunci
a sufletului şi a trupului va dă rui odihnă tuturor lucră-
rilor naturale ale minţ ii şi ale simţ urilor , î ntrucî t şi prin
suflet şi prin trup se va arăta Dumnezeu, trăsăturile na-
turale fiind biruite prin covî rşirea slavei» 473. Ce este deci
lumina care se vede cu ochii trupeşti f ă ră aer ? Nu este
nesensibilă şi mai presus de toată cunoştinţa naturală ?
Nu e slava lui Dumnezeu care î nvăluie şi umple de lu-
mină ? Şi ce este ceea ce ne face vă ză tori mai presus de
toată lucrarea simţ urilor şi de toată î nţelegerea ? Nu e
Duhul lui Dumnezeu care, nu numai mintea, ci şi trupul
nostru îl va face duhovnicesc (pnevmatic) ? Cum nu este
deci nici o vedere mai presus de înţelegere şi nici o altă
lumină a inimii, afară de cunoştinţă ?
40. Dar eu socotesc şi sf î nta noastră credinţă , ca
fiind un alt fel de vedere, a inimii mai presus de toate sim-
ţirile şi de toate î nţelegerile, ca una ce î ntrece toate pute-
rile î nţelegătoare ale sufletului nostru. Şi numesc cre-
dinţă nu mă rturisirea binecredincioasă, ci î ntemeierea
neclintită pe ea şi pe cele f ăgăduite de Dumnezeu. Căci,
cum vedem prin ea cele f ăgă duite î n veacul viitor f ă ră
sf î rşit ? Prin simţ uri ? Dar credinţa este «ipostasul celor
nădă jduite », iar simţ ul n-ar putea vedea prin nici un
meşteşug viitorul şi ceea ce se nă dă jduieşte. De aceea ,
şi apostolul a adă ugat : «dovedirea lucrurilor care nu se
vă d » (Evr. XI, 1). Aşa dar , vede oare vreo putere a min-
ţ ii cele nă dă jduite ? Dar cum să le vadă pe cele ce nu
s-au suit nicidecum la inima omului ? Deci ce urmează ?
Nu vedem prin credinţă cele f ăgăduite nouă de Dumne-
zeu , odată ce î ntrec toate lucră rile simţ urilor şi ale
mintii ?
5

. . . .
472 Despre suilet şi î nviere ; P G 46, 104 B
. . . . . . .
473 Capete gnostice II, 88 ; P G , 90 ; 1168 AB ; Filoc rom II, p 203
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA. DESPRE SF 1NTA LUMINA 317

Dar toţi cîţi din veac au că utat prin fapte patria ce-
rească , după dumnezeescul apostol au murit neluî nd f ă-
gă duinţele, ci vă zî ndu-le şi î mbrăţişî ndu-le de departe »
(Evr. XI , 13). Deci, este şi o vedere şi o î nţelegere a ini-
mii, mai presus de toate lucră rile min ţ ii. Căci ceea ce e
mai presus de minte este neî nţeles numai în sens de de-
păşire. Căci altfel ar fi un lucru f ă ră noimă 474.
41. Dar dacă toţi «cei ce s-au mucenicit prin cre-
dinţă n-au luat f ăgăduinţa , Dumnezeu prevă z î nd pentru
noi un lucru mai î nalt, ca să nu se desă vî rşească f ă ră noi »
—
(Evr. XI , 39 40) , odată ce vor fi desă vî rşiţi, nu vor
vedea cele f ăgă duite ? Sau vor vedea , dar nu vor vedea
mai presus de toată î nţelegerea ? Sau mai presus de toată
î nţelegerea, dar ca şi mai î nainte de a se desăvî rşi ? Dar
ce raţiune ar fi î n aceasta ? Deci, vor vedea şi vor vedea
mai presus de toată î nţelegerea. Şi nu cum vedeau mai
î nainte, ci vederea va fi dobî ndirea celor f ăgă duite. Există
deci o vedere mai presus de toată î nţelegerea. Ba î ncă
mai presus şi de aceasta. De fapt credinţ a noastră este
o vedere mai presus de minte. Dar dobî ndirea celor cre-
zute, e o vedere mai presus de acea vedere care e mai
presus de minte 475. Iar ceea ce se vede şi se posedă prin
această vedere, fiind mai presus de toate cele cunoscute
prin simţ uri şi prin minte, nu e nici ea fiinţa lui Dum-
474. Cele ce dep ăş esc î n ţ elegerea au totuş i un î n ţ eles î n ele. Dar
.
cele mai prejos de î n ţelegere n - au nici un î n ţ eles Inima are o î n ţ ele-
.
gere care depăşeşte î n ţelegerea min ţii Pentru c ă inima e tronul lui Hris-
tos, s ă laşul harul, deschiderea spre nesf î r şitul Persoanei dumnezeeşti. Ea
are o transparen ţă spre infinit , spre bog ăţia sentimentelor care îşi au
pornirea şi satisfacerea î n iubirea dumnezeiasc ă sim ţ it ă , pe care mintea
nu o are, dar de care se foloseşte c î nd se uneşte cu inima.
475. Exist ă deci o vedere mai presus de toat ă î n ţ elegerea , dar şi una
mai presus şi de aceast ă treapt ă. Căci o vedere mai presus de toat ă î n ţ ele -
gerea e vederea credin ţ ei. Dar î n via ţa viitoare va fi o vedere mai presus
de vederea credin ţ ei. Căci va fi posesiunea deplin ă a celor v ă zute de de -
parte prin credin ţă. Vederea credinţei o are credinciosul a că rei via ţă pre -
.
zent ă se mişcă între lucrurile de aici Vederea vie ţii viitoare se va mişca
î ntre bun ă t ăţile de acolo, cele mai î nalte .
318 FILOCALIA

nezeu . Căci fiin ţa lui Dumnezeu e dincolo şi de aceast:

prin depăşire. Aşa este tot ipostasul bun ătăţ ilor vii-
toare 476
Ai î nţeles de cită mă reţie dumnezeiască se lipsesc
cei ce nu cunosc această vedere mai presus de î n ţelege-
re ? Şi cu cî t măresc pe Dumnezeu mai mult decît aceia ,
cei ce prin curăţ ia inimii au gustat-o pe aceasta măcar
puţin şi au î n ei arvuna veacului viitor, sau au primit-o
prin credin ţă , care pricinuieşte î n multe feluri bunătă-
ţile tainice ?
Dar filozoful, nef ăcî nd loc î n el î nălţimii acestei î n ţ e-
legeri, nu a adus lui Dumnezeu î nchină ciune şi slavă
vrednică de El î n Duh, iar pe cei ce slă vesc pe Dumnezeu
î n Duhul lui Dumnezeu î i socoteşte f ăcî nd cu totul dim-
potrivă . Şi îi aşează î n lista hulitorilor pe singurii cuvî n-
tă tori de Dumnezeu î nalţi şi vrednici de î ncredere.
42. Dar să mai stă ruim pe lî ngă credinţă şi pe lî ngă
vederea dumnezeiască şi desf ătată a ei. Credinţ a este
căru ţa puterii evanghelice, viaţa apostolică , dreptatea
lui Avraam ; din credinţă începe şi la ea sf î rşeşte toată
dreptatea şi din ea va fi viu tot dreptul. (Rom. I, 17). Cel
ce o nesocoteşte va că dea din bunăvoin ţ a dumnezeiască .
Că ci «f ă ră de credinţă nu este cu putinţă a plăcea lui
Dumnezeu » (Evrei XI, 7 ). Credinţa eliberează pururea
neamul nostru de tot felul de rătăciri şi ne î ntemeiază pe
noi î n adevă r şi î n noi adevărul, din care nimeni nu ne
va clinti, chiar dacă ne-ar socoti nebuni, pe noi cei ce
prin credin ţa cea adevă rată ieşim prin extazul mai presus
de î nţelegere şi mă rturisim acest adevă r cu fapta şi cu
cuvî ntul , nelăsî ndu-ne «purtaţi de orice vî nt al î nvăţă-
turii» (Efes. IV, 14) , ci stă ruind î n cunoştinţa cea unită
476. Ipostasul bun ă t ăţ ilor viitoare , sau temelia lor , este fiin ţ a dum -
nezeiasc ă , sau î nseşi ipostasurile dumnezeieş ti. Că ci ele s î nt temelia şi iz -
vorul acelor bun ă t ăţi ; î n ele îşi au subsisten ţa. Numai Persoanele infi -
nite pot fi izvorul unei vieţ i , iubiri şi fericiri infinite.
 .
SFINTUL GR1G0 R1E PALAMA DESPRE SFINTA LUMIN Ă 319

a adevă rului creştinilor şi propovăduind vederea cea mai

simplă, mai dumnezeiască şi cu adevă rat neînşelătoare.
Dar lăsâ nd acum cele viitoare, să privim cu vederea
(ft e o» p i a v ) mai presus de minte a credinţii la cele ce s-au
f ăcut de la început. Căci «prin credinţă î nţelegem că s-au
f ăcut veacurile cu euvîntul lui Dumnezeu... ea să se
facă din ceea ce nu se vedea , cele ce se văd » (Evr. XI, 3).
Care minte ar putea î nţelege cum s-au f ăcut atunci
toate din ce nu era nicidecum şi aceasta numai cu cuvî n-
tul ? Căci ceea ce î nţeleg lucrările minţ ii, desigur că nu le
î ntrece pe acestea. Aceasta î nţelegî nd-o şi î nţelepţ ii
elinilor şi socotind că nimic din cele ce se strică nu trece
î n nimic şi că nimc din cele ce se produc nu vine din ni-
mic, au cugetat lumea ca nef ăcută şi f ă ră sf îrşit. Dar cre-
dinţa depăşind ideile născute din privirea f ă pturilor , ne-a
unit pe noi cu Raţiunea aflată mai presus de toate şi cu
Adevă rul neconstruit şi simplu ; şi am î nţ eles mai bine
decî t prin demonstraţie nu numai că toate s-au f ăcut din
cele ce nu sî nt, ci şi că s-au f ăcut numai cu euvî ntul lui
Dumnezeu. Ce este deci credinţa aceasta ? Oare vreo
putere naturală , sau mai presus de fire ? Fă ră î ndoială ,
mai presus de fire, deoarece «nu poate veni cineva
la Tatăl decît prin Fiul» (Ioan X , 9) , care ne ridică pe
noi mai presus de noi înşine şi ne dă simplitatea îndum-
nezeitoare şi ne î ntoarce spre unitatea Tată lui ce adun ă
toate.
De aceea Pavel «a luat har spre ascultarea credin-
ţei» (Rom. I, 5). De aceea, de vei mărturisi cu gura ta pe
Domnul Iisus şi vei crede î n inima ta că Dumnezeu L-a
sculat pe El din mor ţi, te vei mî ntui» (Rom. X , 9). De
aceea sînt mai fericiţi cei ce n-au vă zut şi au crezut (Ioan
XX, 29), decî t cei ce au văzut şi au crezut în Cel î nviat
din morţi şi î n î ncepă torul vieţ ii veşnice (Fapte III, 15).
Căci aceştia prin ochii mai presus de lume ai credinţei au
vă zut şi au cinstit cele ce ochiul, vă zî ndu-le, nu le crede
prin el î nsuşi şi înţelegerea nu le poate cuprinde.
320 F 1 LOCALIA

43. «Aceasta este biruin ţa care a biruit lumea , cre-

dinţa noastră » (1 Ioan V , 4). Aceasta este, deşi e ciudat
a o spune, credin ţa care a susţinut şi lumea de jos mai
î nainte î n felurite chipuri şi timpuri, iar mai pe urmă ,
pref ăcî nd-o într-una mai dumnezeiască şi ridicî nd-o la
înălţ imea cerurilor, a f ăcut şi din pă m î nt cer. Cine a pă zit
seminţele lumii celei de a doua ? Nu credinţa lui Noe ?
Cine a f ăcut pe Avram, Avraam şi tată al multor neamuri,
asemenea cu nisipul mă rii şi cu mulţimea stelelor ? Nu
credinţa î n f ăgăduinţele acelea ce erau atunci de neîn-
ţeles ? Căci pe unicul născut urmaş îl ţinea gata de jun-
ghiat. Şi prin el
avea mulţime de fii.
— o, minune !
Nu pă rea
—
deci
a crezut neî ndoios că
bă trî nul celor ce pri-
veau lucrurile cu raţ iunea (t < j> Xo tott Ş) că e nebun ? Dar
^
sf î rşitul lucrurilor , conduse de harul lui Dumnezeu , a
arătat că credinţ a nu e nebunie, ci cunoştinţă ce î ntrece
toată cugetarea.
Noe iarăşi aştepta de la bolta curbată a cerului
adî nouri de ape. Unde sî nt bî iguelile filozofiei cinstite de
tine ? «Toate cele grele tind în sus şi spre mijloc » : cele
uşoare, cu cî t sî nt mai uşoare, cu atî t se depă rtează de
mijloc». Unde este substan ţa rară şi deasă , cea dint î i
neput î nd acoperi, cea de a doua stră bă tâ nd şi corpurile
care nu sî nt prea dense prin fire ? Unde sî nt sferele exac-
te şi curbele, mişcă rile de multe feluri şi de mare viteză,
prin care tu că ut î nd adevă rul din existenţe, te rostogo-
leşti din el pe tine însuţ i şi pe cei ce ascultă de tine şi î i
vei face prad ă potopului, î nvăţî nd amarnic din experi-
enţă ceea ce au ignorat î n chip ră u prin cunoştinţă.
Dar credinţa , de o vor primi î nainte de moarte, îi va
aduce la adevă r printr-o neştiinţă bună şi-i va face prin
experienţă cu totul neispitiţ i şi nepătimaşi î n faţa relelor.
Ea le va ară ta chiar prin lucruri că toată filozofia din
afară este nebun ă (1 Cor. I, 20) , ca una ce nu va î n ţe-
lege nici atunci , cum nu î nţelege nici acum cuvî ntul ma-
 .
SF1NTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 321

relui Petru : «Cerurile s-au închegat odinioară din apă şi

prin apă ; şi prin apă lumea de atunci a pierit î necată.
Iar cerurile de acum sî nt ţinute pentru foc, fiind păstrate
pentru ziua judecăţii şi pentru pieirea celor necredin-
—
cioşi »- (2 Petru , III, 5 7 ). Deci cum e cu cunoştinţa de
Dumnezeu, află toare î n creştini, şi cu mî ntuirea prin ea ?
Este ea prin cunoştinţa filozofiei sau prin credin ţă , care
face prin neştiinţă cunoştinţa ei nefolositoare 477. Dacă
e prin cunoştinţă , «s-a f ăcut deşartă credinţa » şi se des-
fiinţează f ăgăduin ţa, că «de vei crede cu inima ta î n
Domnul Iisus, te vei m î ntui» (Rom. X, 9). Aşadar nu cel
ce are î n inimă cunoştinţa f ă pturilor are din pricina ei
pe Dumnezeu , ci cel ce a crezut î n inima lui î n Domnul
Iisus, are sălăşluit în sine, pe Dumnezeu 478, prin credinţ a
neiscoditoare.
44. Dar să lăsăm acum pe cei ce prin această cunoş-
tinţă n-au cunoscut pe Dumnezeu şi să trecem cu vederea
faptul că nu toată cunoştinţa din filozofie este adevărată .
Să admitem că toată este adevă rată şi să privim la cei ce
prin cunoştin ţa aceasta a f ăpturilor au cunoscut pe Dum-
nezeu 479. Contemplarea şi cunoaşterea prin acestea
477. Credin ţ a face nefolositoare sau nelucr ă toare pentru m î ntuire
cunoştin ţ a filozofic ă , prin neştiin ţ a ei care e o vedere mai presus de acea
cunoştin ţă. Căci ea vede Persoana lui Dumnezeu şi intr ă î n unirea cea
mai presus de î n ţ elegere cu Ea , pe c î nd filozofia r ă m î ne la lucruri , sau
preface persoana î n obiect , ca s ă o poat ă , chipurile, cunoa ş te.
478. Rela ţia cu persoana se înf ă ptuieş te î n general prin credin ţă,
nu prin ş tiin ţ a iscoditoare, care vrea să transforme persoana î ntr- un obiect
constituit din detalii multiple. Cu at î t mai mult rela ţ ia cu Dumnezeu -Per -
soan ă se î nf ă ptuieşte prin credin ţ a , care o respect ă î n caracterul Ei per -
sonal şi de aceea o experiază î n intensitatea ei specific ă , î n mod simplu
şi unitar, g ăsind î n Ea concentrate, vii şi purtate de inten ţia iubirii , toate
bun ă t ăţ ile, pe care le caut ă cunoş tin ţ a prin separarea sau distingerea lor.
479. Sf î ntul Grigorie Palama nu socoteş te c ă toat ă cunoş tin ţ a din
filozofie este greşit ă. El admite c ă toată poate fi adev ă rat ă. Dar pentru el
ea îşi arat ă adev ă rul ei c î nd din cunoştin ţ a f ăpturilor trage concluzia
dreapt ă despre existen ţ a lui Dumnezeu.

21
— Fii oc aii a
322 FILOCALIA

se numeşte lege naturală (Rom. II, 14). De aceea î ncă

î nainte de Patriarhi, Prooroci şi de Legea scrisă , aceasta
a chemat din nou neamul omenesc şi l-a î ntors la Dum-
nezeu , arăt î ndu-L pe Făcătorul celor ce nu ieşiseră din
cunoştinţa naturală asemenea î nţelepţilor elini. Căci cine,
avî nd minte şi văz î nd atî tea feluri vădite de fiinţe, at î tea
puteri contrare şi mişcă ri ce se echilibrează prin opoziţ ie,
apoi stabilitatea care aduce şi ea un echilibru î n acest fel,
succesiuni neîntrerupte de porniri contrare, uniri ne-
amestecate prin adversităţi neî mpăcate, împreun ă ri ale
celor distincte şi neamestecă ri ale celor unite ale minţ ilor ,
sufletelor , trupurilor , armonia ce se naşte din at î tea lu-
cruri , rela ţ iile şi poziţ iile statornice, aptitudinile şi r î ndu-
ielile substan ţelor , nedesfacerea întregului,
vind cu mintea la toate acestea , cum fiecare persist ă î n
—
cine, pri-

sine, dar se armonizează î n chip minunat cu celelalte, nu

va cunoaşte ca dintr-o icoană şi ca dintr-o operă cauzată ,
pe Dumnezeu ? Şi cine, cunoscî nd astfel pe Dumnezeu ,
îl va socoti un lucru oarecare dintre cele cauzate sau din-
tre cele ce sî nt după chipul Lui ? 480. El va avea prin
aceasta şi cunoştin ţ a de Dumnezeu din negaţie. Deci cu-
noştin ţ a f ă pturilor a î ntors neamul omenesc la cunoştin ţ a
de Dumnezeu î nainte de Lege şi Prooroci. Şi acum iar îl
î ntoarce 481. Că ci aproape toată lumea, adică toţi câţ i nu
ascultă de preceptele evanghelice, datoresc numai cuno-
ştin ţii f ă pturilor faptul că nu au un alt Dumnezeu decî t
pe Făcă torul acestei lumi.
45. Deci aceştia numai din cunoştinţa celor creiate
cunosc pe Dumnezeu. Ei sî nt cei ce n-au murit legii, prin
lege, ca să trăiască viaţ a î ntru Hristos, mai bine zis cei
ce n-au avut niciodată legea lui Dumnezeu. Dar acum
cî nd Dumnezeu S-a ară tat î n trup, s-a crezut î ntre nea-
—
480. Sf î ntul Atanasie , Contra Elinilor 35 39 ; P.G. 25, 69 80.
—
481. Ba azi î l î ntoarce cu at î t mai mult , datorit ă progresului consi -
derabil al ştiin ţ elor , care au dovedit o uimitoare şi complex ă ra ţionalitate
a naturii.
SFINTUL GJUGOR1E PALAMA . DESPRE SFINTA LUMINA 323

muri, s-a propovăduit î n lume (1 Tim. III, 16) şi legea

harului s-a descoperit marginilor pămî ntului, cî nd «am
luat Duhul lui Dumnezeu ca să vedem cele dă ruite nouă
de la Dumnezeu » (1 Cor. III, 13) , cî nd am fost î nvăţaţi
de Dumnezeu (Ioan , VI, 45) şi am primit povăţ uirile
M î ngîietorului după mîngîietoarea f ăgăduinţă, căci
« Acela , zice, vă va învăţ a pe voi tot adevă rul » (Ioan ,
XIV , 26 ) — ca unul ce nu e î ncă cunoscut — cî nd avem
« mintea lui Hristos » (1 Cor. III , 16) şi ochi duhovniceşti,
tu te î ntorci iarăşi î napoi, ca să trăieşti sub stihiile acestei
lumi ca î nvăţătoare ? Ce zici ? Noi care «aşteptăm cer nou
şi pă mî nt nou potrivit f ăgă duin ţei » ( 2 Petru III , 13 ;
Apoc. XXI, 1), nu vom î n ţelege şi nu vom slă vi pe Dum-
nezeu din acelea î n chip supralumesc, ci îl vom cunoaşte
numai din lumea aceasta veche şi schimbăcioasă ? Ba
nu numai schimbăcioasă , ci şi stricăcioasă. Căci numind-o
pe aceea nouă , a arătat-o pe aceasta veche. Iar tot ce
se î nvecheşte şi î mbă trî neşte merge spre pieire.
46. Dar de unde am î nvăţat despre aceast ă lume
nou ă şi despre via ţa care nu se învecheşte ? Oare din
contemplarea f ă pturilor , sau de la «Cel r î nduit Fiu al lui
Dumnezeu î n putere, după Duhul sfin ţeniei prin î nvie-
rea din mor ţi, de la Iisus Hristos, Domnul nostru »
(Rom. I, 4) ? Oare nu unul este învăţătorul nostru , Hristos
(Matei XXIII, 10) ? Deci prin ce cuvinte ale Lui am î nvă-
ţ at despre firea lumii pieritoare ? Oare nu El ne-a porun-
cit să nu ne numim î nvăţători pe păm î nt ? Cum vom
umbla deci noi la elini şi la egipteni, ca să î nvăţă m de la
ei ceva m î ntuitor ? Cunoştinţa noastră de Dumnezeu lau-
dă pe Dumnezeu ca î nvăţător ; nu î nger , nu om , ci
î nsuşi Domnul ne-a î nvăţat şi ne-a m î ntuit pe noi
(Isaia LXIII, 9). Noi nu mai cunoaştem pe Dumnezeu din
asemă nă ri (ex xou e i n o x o ţ ), iar aşa este cunoştinţ a lui
Dumnezeu din f ă pturi. Acum î nsă «s-a arătat viaţ a care
324 FILOCALIA

era la Tatăl şi s-a arătat nouă »- (1 Ioan I, 2 ) ; ne-a vestit

nouă că«Dumnezeu este lumină şi nici un întunerec nu
se află î ntru El» (1 Ioan I, 5) ; iar pe cei ce au crezut Lui,
-
i-a f ăcut fii ai luminii (Efes. V, 8). «Şi aşa s-a ară tat ce
vom fi » ; «că de se va arăta , vom fi asemenea Lui ; pentru
că II vom şi vedea pe El precum este» (1 Ioan III, 3). Ai
iarăşi merinde de bî rfeală : « Precum este, aşa II vom
vedea pe El». Dar cel ce spune acestea, fiind zidit nemij-
locit pe piatra pusă în Sion , este aproape de ea în toate.
«Iar cel ce cade pe ea , se va sf ă r î ma şi pe care va că dea ,
îl va strivi» (Matei XXI , 44).
47. Dar să cercetăm cum argumentează filozoful că
nu este vedere (opaotv ) mai presus de toate lucră rile min-
ţii. Mai î ntîi vom spune că lucrul acesta despre care vor-
bim , ştim că este f ă ră nume şi mai presus de nume. Deci
dacă numim vedere, ştim că este mai presus de vedere.
Iar dacă cineva vrea să-L numească î nţelegere (v 6 -/j a i v ),
de crede sau ştie prin experienţă că este mai preseus şi
de în ţelegere, mă rturiseşte î ntocmai ca noi. Aşadar , toate
plăsmuirile şi vederile, afirmate sau negate de acela , le
lăsă m la o parte ca deşarte şi ca neavî nd nici o legă tur ă
cu noi şi cu «Cuvî ntul» de faţă. Că este î nsă o vedere
mai presus de toată î nţelegerea ( opaot ? 6 uep irobav VOTJOIV ),
acela n-a î nţeles, nici n-a crezut. Dar noi l-am ierta şi
dacă n-ar î nţelege.Că ci a î nţelege ceea ce e mai presus
de minte nu stă î n puterea fiinţei noastre şi a străduinţe-
lor ei. Ba l-am primi cu î ngăduinţă chiar dacă nu crede,
ştiind , potrivit apostolului, «că trebuie să ajutăm celui
slab î n credinţă » (Rom . XIV, 1). Dar î ncercarea de a
clătina pe cei ce cred şi de a îndrepta î mpotriva
lor şi a adevărului, scrieri de luptă şi silinţa de a sminti
în tot felul nu numai pe cei mici (Matei XVIII, 6 ;
Marcu IX, 42 ; Luca XVII , 2), ci şi pe cei î naintaţi î n
virtute şi cuvioşie, cine ar putea-o ră bda î n tăcere, odată
-
ce s a hotă r ît să fie slujitor al adevărului ?
SFINTUL GRIG0 R1E PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 325

Deci acela n-a î nţeles şi n-a crezut că este o vedere

şi î n ţelegere mai presus de toată vederea şi î nţelegerea ,
o
fiind mai presus de nume şi primind numiri ce rămî n
mult î n urma ei. El îşi î nchipuie că ceea ce socotesc teo-
logii mai presus de minte e teologie negativă , iar aceasta
nu e mai presus de minte. Căci se neagă, zice, cele cunos-
cute, dar nu cele necunoscute. Dar şi noi ştim că î n teo-
logia aceasta cele ce se neagă lui Dumnezeu le î nţelege
mintea. Deci nici această teologie nu depăşeşte lucră rile
minţii.
48. Dar despre vederea mai presus de minte, n-am
putea spune aceasta. Dacă mintea noastră n-ar putea să
se depăşească pe sine î nsăşi, n-ar fi vedere şi î nţelegere
mai presus de lucră rile minţ ii. Dar , odată ce are această
putere şi numai prin ea se uneşte propriu-zis cu Dum-
nezeu , trecî nd prin Dumnezeu această putere la lucrare
î n vremea rugăciunii! 482 se poate afirma că este o vedere
mai presus de toate lucră rile minţii, vedere de care zicem
că e mai presus de î nţelegere. I-ar putea î nsă spune cineva
acesteia şi nevedere şi neştiinţă î n sens de depăşire.
Deci ceea ce nu este mai mult î nţelegere decî t neî n-
ţelegere, cum va fi o parte din cunoştin ţă î n general ? 483.
Şi cum va fi î mpărţită după speciile acesteia ? Căci nici
fiinţa n-a î mpă r ţit-o vreodată cineva dintre î n ţelepţi, î n
corp, necorporalitate şi suprafiinţ ime ; nici simţirea, î n
482. Mintea are puterea să se depăşeasc ă, dar numai prin Dumne -
zeu. Căci prin Dumnezeu aceast ă putere a ei trece din poten ţă î n act. Fie-
care are puterea să cunoască alt ă persoan ă, dar numai c î nd aceea i se
deschide, aceast ă putere a ed trece î n fapt ă.
483. Dup ă ce a spus Hai î nainte c ă cunoş tin ţ a primit ă prin lumina
dumnezeiasc ă poate fi numit ă şî neştiin ţă , ca una ce dep ăş eşte cunoştin ţ a ,
acum sftntul Grigorie adaugă că vederea aceea poate fi numit ă şi nevedere,
î n sens de dep ăşire a vederii , dar nu de lipsă a î n ţ elegerii , vederii şi cu -
noştin ţei. Căci î n ea simt date virtual toate cele aduse prin creare la î n
ţ elegerea şi vederea noastră. De aceea ea nu poate fi pusă sub categoria
-
cunoştin ţ ei , prin care se indică în general cunoştin ţ a f ă pturilor ; dar nici
nu poate fi socotit ă centrară cunoştin ţei, î n ţelegerii şi vederii.
326 FILOCALIA

cele cinci simţ uri şi î n ceea ce e mai presus de sim ţire.

Căci ceea ce e mai presus de fiinţă , cum ar fi sub fiinţă , şi
ceea ce e mai presus de simţire nu-i o specie a simţirii,
nici ceea ce e mai presus de cunoştinţă o specie a cunoş-
tinţ ii. Iar că mintea are putere să se depăşească pe sine
î nsăşi şi prin această putere să se unească cu cele mai
î nalte ca ea, o spune şi Marele Dionisie foarte lă murit.
Şi nu o spune numai aceasta, ci o şi arată aceasta creş-
tinilor ca o î nvăţătură dintre cele mai trebuincioase. «Tre-
buie, zice, să se ştie că mintea noastră are, pe de o parte,
puterea de a î n ţelege, prin care vede cele inteligibile, pe
de altă parte, unirea care depăşeşte firea minţ ii şi prin
care se leagă cu cele de dincolo de ea » 484. î ntrucît unirea
aceasta depăşeşte firea minţii, ea este mai presus de toate
lucră rile minţ ii şi nu este cunoştinţă , î n sens de depăşire ;
iar î ntrucî t este o legă tură a minţ ii cu Dumnezeu , e ne-
asemă nat mai î naltă decî t puterea ce leagă mintea de
cele create, adică de cunoştinţă 485.
49. Dar cum argumentează acesta că nu este vedere
mai presus de toate lucră rile min ţii ? « Fiindcă, zice, nu
este nimic mai î nalt decî t teologia prin negaţie ». Dar alt-
ceva este, o, scumpule, vederea şi altceva teologia (cu-
vî ntarea despre Dumnezeu), î ntrucî t nu este acelaşi lucru
a grăi ceva despre Dumnezeu şi a dobî ndi şi a vedea pe
Dumnezeu. însă şi teologia negativă este cuvî nt. Dar ve-
derile sî nt mai presus de cuvînt şi de raţionament. Aceasta
a arătat-o cel ce a descoperit cele negrăite ( 2 Cor. XII , 4).
Deci , întrucî t şi teologia prin negaţie este cuvî nt (şi
raţionament ), vederea mai presus de cuvî nt şi de raţio-
484. Despre numirile dumnezee şti 7 , 1 ; P.G. 3 864 C.
f

485. Legă tura dintre minte şi cele cunoscute de ea are î n ea ceva

propriu nu numai min ţii , ci şi celor cunoscute de ea. Cu at î t mai mult, c î nd
ceea ce cunoaşte e o persoană. Deci î n actul de cunoaştere a lui Dumne -
zeu , care e o legă tur ă a min ţ ii cu Dumnezeu, este şi ceva din Dumnezeu ,
î n felul acesta legă tura min ţ ii cu Dumnezeu depăşeşte şi cov î rşeşte ca
.
putere legă tura min ţii cu cele create Căci din Dumnezeu exist ă mintea
şi puterea de a î n ţ elege.
SFINTUL GR1G0 RIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMINA 327

nament este mai presus şi de ea . Deci vă ză torii celor mai

presus de cuvî nt şi de raţionament o î ntrec şi pe aceasta
nu prin cuvî nt, ci prin faptă , prin adevă r şi prin harul
lui Dumnezeu şi al Duhului care toate le poate şi care
ne dă nou ă să vedem «cele ce ochiul nu le-a vă zut şi
urechea nu le-a auzit » (1 Cor. II, 9).
50. Dar acela neî nţelegî nd acestea , nici mă car cit de
pu ţ in, îşi î nchipuie că Dionisie mă rturiseşte î ntocmai ca
el cî nd zice : «Tot cel ce se î nvredniceşte să cunoască şi
să vadă pe Dumnezeu ajunge î n î ntunericul dumne-
zeiesc, chiar prin faptul că nu vede şi nu cunoaşte, fiind
ridicat cu adevă rat la ceea ce e mai presus de vedere şi
de cunoştinţă » 486.
Iar î n altă parte : « Numai acelora le e cu putinţă să
pă trundă î n î ntunericul unde este cu adevă rat Cel ce e
dincolo de toate, care au depăşit toate şi cele curate şi
toate treptele sfintelor î nălţimi şi toate luminile dumne-
zeieşti » 487. « Dacă intră deci cineva î n acest î ntuneric, zice
filozoful, o face prin negarea tuturor celor ce sî nt. Deci
cea mai desă vî rşită vedere x e X s i o t â t i] Oecopta ) este î n-
tunericul acesta, sau teologia prin negaţie. Căci nimic nu
este dincolo de a nu cunoaşte nimic. Deci şi lumina aceea
de care grăiţ i voi, orice ar fi ea, trebuie să o pă răsiţ i, ca
să vă suiţ i la teologia şi vederea (& e u> p t a v ) prin ne-
gaţie » 488.
.
486. Epist V ; P.G . 3, 1073 A.
487. Despre teologia mistic ă , 1, 3 ; P.G . 3, 1000 C.
488. Varlaam nu cunoa ş te ceva mai î nalt dec î t teologia negativ ă ,
care lasă mintea î n fa ţ a unui gol , care nu o uneşte cu Dumnezeu. E o teo-
logie prin care ra ţiunea pune î ntre ea şi Dumnezeu o pr ă pastie , pe care
nici ea , nici Dumnezeu nu o poate umple. Din aceast ă mentalitate se ex -
plic ă doctrina catolic ă despre caracterul creat al gra ţiei. Omul r ă m î ne
chiar î n starea de har î nchis î n limitele creaturit ăţii sale. De aceea nu
se vorbeşte î n teologia catolică despre î ndumnezeirea creaturii. Nici m ă -
car despre Maica Domnului , at î t de lă udat ă î n teologia şi pietatea cato-
lică , nu se vorbeş te despre o î ndumnezeire a ei. Ea r ă m î ne v îrful crea ţ iei
ca frumuse ţ e morală, dar şi ea e despă r ţit ă de Dumnezeu printr-o pr ă pas-
.
tie de neumplut De aceea Biserica , î nchisă î n ordinea creatului , are şi ea
nevoie de un loc ţiitor al lui Hristos.
328 FILOCALIA

Dar noi numim lumina harului aceea despre care

zice şi Marele Dionisie că « î nconjoară totdeauna, î n veci
şi neî ntrerupt, pe sfinţi, î n petrecerea veacului viitor , ca
şi pe ucenici la atotdumnezeiasca Schimbare la fa ţă » 489.
De ce at îta silinţă meşteşugită de a ne desface de ceea
ce ne va lumina veşnic şi vom vedea neî ncetat atunci, şi
aceasta nu numai cu simţ urile, ci şi cu mintea, sau mai
vî rtos mai presus şi decî t acestea, duhovniceşte şi dum-
nezeieşte, cum am ară tat adeseori şi pe larg ? De ce at î ta
meşteşugire şi osteneală de a ne desface de Cel mai î nalt
ca noi, de Cel ce ne uneşte pe vecie cu cele mai î nalte de-
cî t mintea , şi ne dă să vedem cele mai presus de noi ?
Că ci precum mintea, unită î n chip negrăit cu simţirea,
vede cele supuse sim ţ urilor , şi precum simţirea îşi î nf ă-
ţişează simbolic şi sensibil cele inteligibile (cunoscute cu
mintea), odată ajunsă la perceperea lor prin unirea ei cu
mintea , aşa şi acestea amî ndouă (simţirea şi mintea), unite
cu Duhul , vor vedea lumina nevă zută î n chip duhovni-
cesc, mai bine zis vor convieţ ui, odată î ndumnezeite, veş-
nic î mpreună cu ea.
Deci pentru ce at î ta silinţă meşteşugită de a ne face
să pă răsim lumina care ne va î nconjura atunci veşnic, ca
să ne bucură m de vederea (Oecapia ) socotită de tine atot-
desăvî rşită ? Iar dacă acum putem pă răsi şi depăşi acea
lumină , dar atunci nu , veacul de acum e mai î nalt decî t
cel viitor şi cu dreptate sî nt î mpătimiţi de veacul de
acum cei ce se ră zboiesc î mpotriva luminii celei veşnice
şi adevărate 49°.
51. Dar , oare, Marele Dionisie conglăsuieşte cu ei ?
Cum ar face-o cel ce a lă udat această lumin ă mai mult
decî t toţ i ? Căci am ară tat pe larg î n «Cuvintele» scrise
de noi mai î nainte despre lumina şi luminarea dum-
nezeiască , cum cel ce se î mpotriveşte mai mult ca toţ i
489. Despre numirile dumnezeie şti 4 ; P.G . , 3, 57(5 D.
490. Dac ă cea mai î naltă cunoaştere a lui Dumnezeu e cea a teo-
logiei ra ţ ionale negative, iar vederea luminii dumnezeieşti e ceva infe -
SFINTUL CRIG0 R1E PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 329

duşmanilor marii lumini, este lumin ă torul cel mai stră-

lucitor al lumii din Areopag. Dar revenind şi acum , să
vedem cuvintele lui, la care se referă acesta. Scriind
acesta slujitorului Dorotei, zice : « î ntunericul dum-
nezeiesc este lumin ă neapropiată , pentru revă rsarea co-
vî rşitoare de lumin ă mai presus de fiinţă. î n acesta
ajunge tot cel ce se î nvredniceşte să cunoască şi să vadă
pe Dumnezeu , chiar prin faptul de a nu vedea şi de a nu
cunoaşte fiind ridicat î n ceea ce e mai presus de vedere
şi de cunoştinţă , cunoscî nd tocmai aceea că este dincolo
de toate cele cunoscute cu sim ţ urile şi cu mintea (sen-
sibile şi inteligibile) » 491.
Deci , aci zice de acelaşi lucru că e şi î ntuneric şi lu-
min ă , aci că şi vede şi nu vede, aci că şi cunoaşte şi nu
cunoaşte. Cum e atunci î ntuneric această lumină ? «Pen-
tru revă rsarea covî rşitoare de lumin ă », zice. Deci î n sens
propriu e lumină ; î ntuneric e î n sens de depăşire ( xaft’-
oitspoX v ), î ntrucî t nu poate fi vă zută de cei ce î ncearcă
^
să se apropie de ea şi să o vadă prin lucră rile simţ urilor
sau ale minţii.
52. Iar fiindcă î n Cel neapropiat ajunge tot cel ce
se î nvredniceşte să cunoască şi să vadă pe Dumnezeu ,
cine este cel ce se î nvredniceşte să se apropie de Cel nea-
propiat şi să vadă pe Cel nevă zut ? Oare tot cinstitorul
de Dumnezeu ? Dar numai lui Moise şi celor ca el le-a
fost dat să ajungă î n î ntunericul dumnezeiesc. Teologia
prin negaţ ie î nsă este a fiecă rui cinstitor de Dumnezeu.
Iar acum după venirea Domnului î n trup este şi a fiecă-
rui om , cum s-a arătat mai î nainte. Deci lumina aceasta
(î n sens propriu) şi î ntunericul acesta dumnezeiesc ( î n
sens de depăşire) e altceva decît teologia prin negaţie şi
o depăşeşte pe aceasta î n chip neasemă nat ; să zicem
rior ei , atunci vederea acestei lumini î n veacul viitor ne va situa pe o
treapt ă inferioar ă celei de acum, c î nd tr ăim sub regimul teologiei nega -
tive, care e cea mai î nalt ă , dup ă Varlaam.
491. E p. V / P. G. 3, 1073 A.
330 FILOCALIA

at îta cît depăşeşte Moise î n vederea lui Dumnezeu pe cei

mulţ i 492.
Dar, zice, cel ajuns î n lumina aceasta, vede şi nu
vede. Cum vă z î nd , nu vede ? Pentru că vede, zice, mai
presus de vedere. Deci in sens propriu cunoaşte şi vede.
Nu vede î n sens de depăşire ( unEpoZtxS? ), nevă zî nd prin
nici o lucrare a minţ ii şi a simţ urilor. Prin î nsuşi faptul
că nu vede şi nu cunoaşte, adică prin î nsuşi faptul că a
depăşit toată lucrarea cunoscă toare, e ridicat î n ceea ce
e mai presus de vedere şi de cunoaştere. Cu alte cuvinte,
el vede şi lucrează î n chip mai î nalt decî t omeneşte , ca
unul ce a ajuns mai î nalt decî t omul şi dumnezeu prin
har şi este unit cu Dumnezeu şi prin Dumnezeu vede pe
Dumnezeu.
53. Deci, cei ce propovă duiesc numai o contemplare
(deiop î av ) prin nega ţ ie şi dincolo de aceasta nu mai admit
o lucrare sau vedere ( opaoiv ), iar de această contemplare
zic că face parte din cunoştinţa generală şi nu recunosc
nici o vedere mai î naltă decî t cunoştinţa , pe de alt ă parte,
zic că cei ce ajung prin negaţ ie la această contemplare,
după ei atotdesă vî rşită, nu văd şi nu cunosc nimic î n sens
propriu , se arată ca unii ce admit mai degrabă o lipsă de
cunoştinţă şi de vedere 493. Prin urmare, au uitat de ei
î nşişi, declar î nd această adevă rată neştiinţă î n sens de
lipsă (a cunoaşterii), mai î naltă decî t toată cunoştinţ a şi
m î ndrindu-se că nu ştiu nimic î n sensul de lipsă (a cu-
492. î ntunericul î n care a intrat Moise, fiind una cu lumina cea mai
presus de toat ă î n ţelegerea , e superior şi el î ntunerecului teologiei nega-
tive ra ţ ionale.
493. Cei ce pun pe treapta cea mai î nalt ă teologia prin nega ţie, so -
cotesc c ă cea mai î nalt ă cunoaştere este recunoaşterea lipsei oric ă rei cu -
.
noaşteri, cunoa ş terea vidului absolut Refuz î nd astfel apofatismul luminii ,
ca superior teogiei negative, contestă de fapt şi cunoaşterea ra ţională.
Palama se dovedeş te î n aceste r î nduri un mare dialectician.
 .
SFINTUL CR1G0 R1E PALAMA DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 331

noaşterii). Astfel, cei ce nu cred celei mai mari lumini

cad şi din lumina cunoştinţei 494.
Şi de fapt, dacă vederea (decopia ) prin negaţie şi
î ntunericul dumnezeiesc sî nt unul şi acelaşi lucru , iar
această vedere î nseamnă propriu-zis o lipsă a vederii,
potrivit cu cei ce zic că dincolo de ea nu mai este vreo
vedere dumnezeiască, atunci şi acest î ntuneric dum-
nezeiesc este un î ntuneric propriu-zis, un î ntuneric al
lipsei, care pe cei ce petrec î n el î i face nebuni. Şi de fapt
î i face cu adevă rat astfel pe cei ce susţin unele ca acestea.
Aceştia î ndră znesc să spună că pătrund î n î ntuneri-
cul mai presus de lumină prin teologia negativă î nainte
de a se fi lepă dat de maica lor egipteancă, cu nume min-
cinos şi stearpă , prin care zic pă rinţ ii că trebuie î nţ eleasă
cultura din afară 495 ; î nainte de a cunoaşte curat că vie-
ţ uim î ntre două rî nduri de adversari şi că trebuie să se
alieze cu cei mai buni ; î nainte ca, prin aceştia, ei să dea
asalt asupra celor răi şi pe unii din aceştia să-i surpe, să-i
ucidă şi să-i ciuruiască, iar de alţii să fugă (e vorba adică
de toate acelea dintre patimile rele care, avînd o legătură
familiară cu noi, ne stă pî nesc la î nceput mai tare ca nişte
pricini şi ca nişte prezenţe î mpreună-lucrătoare) ; î nainte
de a lepăda obişnuinţa cea rea a celor ce scot din puţurile
creaţiunii î nţelepciunea lui Dumnezeu , adică a î nţelep-
ţilor elinilor ; î nainte de a locui î mpreună cu cei ce vie-
ţ uiesc în pace unii cu alţii şi nu susţin păreri deosebite
sau contrarii, adică cu cei î nţelepţi î n cele duhovniceşti ;
î nainte de a-şi supraveghea prin retragere şi linişte oile
lor , adică gî ndurile lor ; î nainte de a se sui la munte, adică
î n vî rful sufletului ; î nainte de a că uta de departe la lu-
494. Numai î n lumina cea mare care ne vine din Persoana dumne -
zească , are un sens şi cunoştinţa , sau aş a zisa lumin ă a cunoştin ţei .
495. Sf î ntul Grigorie de Nisa , Despre via ţ a lui Moise ? P. G ., 44 , 329
BC. Tot pasagiul care urmeaz ă se resimte de con ţinutul acestei opere a
sf întului Grigorie de Nisa. Nu se poate ajunge la vederea luminii lui
Dumnezeu f ără o purificare , cum se poate ajunge prin specula ţii la for -
mulările teologiei negative ra ţionale.
332 F1LOCALIA

mina cea nouă ; înainte de a se apropia, î nainte de a auzi

şi de a lepăda î ncălţămintea picioarelor , dat fiind că nu
e î ngă duit de a atinge pămî ntul sf î nt (Ieşire III, 5) prin
alipirea de morţ i şi de cei ce nu sî nt cu adevă rat mijlo-
citori ; î nainte de a preschimba dreapta f ăcî nd-o engol-
pion (Ieşire IV , 6), adică de a se scufunda mintea î n sine ;
î nainte de a fi surpat deplin stă pî nirea tiranului, prin
toiagul care toate le poate, adică prin credin ţă, de a fi
trecut cu picioarele peste apa cea să rată a vieţii ; î nainte
de a fi f ăcut firea noastră amară şi î năsprită , î n izvor de
bucurie mai presus de fire prin rugăciune şi fapte plă-
cute lui Dumnezeu ; î nainte de a fi gustat din hrana ce
curge de sus şi de a nu mai fugi de vră jmaşi, ci de a voi
mai bine şi de a putea să-i izgonească pe toţ i ; î nainte ca ,
pregătiţi prin toate acestea î n chip desăvî rşit, să ajungă
la sî mbăta nelucră rii relelor şi să audă şi să depăşească
trî mbiţele cu multe sunete şi să vadă pe rî nd alte lumini
cu bogată revă rsare — iar acestea sî nt slava lui Dum-
nezeu vestită prin f ă pturile de multe feluri, apoi propo-
văduirea prin prooroci, apostoli şi părinţi, şi toate î nvă-
ţăturile despre cele dumnezeieşti ; î nainte de a împlini
toate acestea şi de a ajunge cu fruntaşii care s-au dedicat
lui Dumnezeu , pe vîrful treptelor dumnezeieşti şi a vedea
locul lui Dumnezeu, apoi de a se uni î n chip neî nţeles
cu Dumnezeu î nsuşi, desf ăcuţi de toate acestea.
Noi î nsă, cercet î nd teologia negativă, cît a fost de
trebuinţă, în « Cuvintele» de mai î nainte despre lumină ,
am arătat că ea este chip al vederii (Şerpia?) aceleia f ă ră
formă şi împlinite, de care se bucură mintea mai presus
de minte î n Duhul Sf înt, dar nu e ea î nsăşi acea lumină.
De aceea, toţi cei ce s-au î nvrednicit prin credinţă să pri-
mească taina (mî nturii) pot să laude pe Dumnezeu prin
negaţie ; dar nu se pot şi uni cu El şi nu-L pot vedea prin
 .
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA DESPRE SFINTA LUMIS Ă 333

lumină , decât numai dacă vor primi, prin plinirea porun-

cilor , puterea mai presus de fire a vederii 496.
54. «Dar cei ce pătrund î n î ntunericul tainic trebuie
să pă răsească, după Dionisie din Areopag, toate luminile
dumnezeieşti », zice acesta. « Aşadar şi însăşi lumina dum-
nezeiască, dacă peste tot există ceea ce spuneţ i, trebuie
lăsată jos. Iar aceasta se constată prin faptul de a nu mai
vedea nicidecum nimic ; aceasta este întunericul acela
tainic».
Ce spuneţi ! în felul acesta numă raţi între alte multe
lumina aceea , care se î nveşniceşte cu sfinţ ii, slava firii
dumnezeieşti, frumuseţea veacului viitor şi statornic, î m-
pă răţ ia f ă ră de î nceput şi f ă ră de sf î rşit a lui Dumnezeu .
Că ci î nsuşi Cel ce a strălucit î n ea pe munte a numit aşa
lumina aceasta. Dar ce zice chiar dumnezeiescul Dioni-
sie ? El zice în «Teologia mistică » lă murit : «Cauza cea
una a tuturor se află mai presus de toate şi se arată des-
coperit numai celor ce au stră bătut şi toate cele sfinte şi
curate» 497.
Dacă se arată acelora, şi aceasta î n chip descoperit ,
cum nu se arată nicidecum ? Iar dacă această arătare
este teologia prin nega ţie, şi aceasta e singura necuprin-
dere cunoscut ă, cum afirmaţ i voi, iar această teologie o
folosesc şi elinii, cum o spuneţi şi aceasta chiar voi, atunci
şi ei au depăşit toată curăţia şi î nsăşi lumina dumneze-
iască , ipostasul bun ătăţ ilor viitoare 498. Vai ! Cunoştinţa
496. Cei ce admit simplu prin credin ţă taina m întuirii î n Hristos pot
s ă laude pe Dumnezeu. Dar la vederea luminii ne î n ţ elese nu pot ajunge
dec î t prin primirea puterii de percepere de Ia Dumnezeu , dup ă î mplinirea
poruncilor. C ă ci cuvintele de negare a oric ă rei î nsu şiri a lui Dumnezeu
exprim ă numai m ă rirea Lui , cunoscut ă din taina î ntrup ă rii şi a m î ntuirii .
Ele s î nt î ns ă numai un chip al luminii ne î n ţelese a luminii Lui , nu î ns ăşi
realitatea tr ă it ă a acesteia .
497. P.G. 3, 1000 C.
498. Dac ă teologia negativ ă e folosit ă şi de filozofii elini , iar prin
ea nu cuget ă dec î t necuprinderea lui Dumnezeu , nu şi taina Persoanei
sau Persoanelor supreme, dar ea e superioară vederii luminii Treimii
334 FILOCALIA

î n ţelepţilor î nebuniţ i nu numai cuprinde, după tine, dar

şi depăşeşte f ăgă duinţele bună tăţilor viitoare.
Dar aşa ceva nu ar spune niciodată Dionisie, gră i-
torul î n ţelepciunii lui Dumnezeu . Căci el a î nşirat î ndată ,
î n continuare, luminile dumnezeieşti, sunetele cereşti şi
vî rfurile tuturor celor sfinte, care trebuie pă răsite. Ele
sî nt curăţ irile lui Moise î nainte de poalele muntelui
Horeb, sunetele ce l-au î nt î mpinat după poalele muntelui,
vederile anticipate ale luminilor, despă r ţirea de cele
multe. Iar vederea de după toate acestea nu e vederea
lui Dumnezeu , ci a locului î n care şedea. Aceasta î nseam-
nă că tot ce se vede prin lucrarea simţ urilor sau a min ţii
sî nt oarecare presupuse raţiuni ale celor ce se află sub
Cel ce e mai presus de toate şi prin care nu numai El î n-
suşi, ci şi prezenţa Lui se arată mai presus de toată cuge-
tarea. Aşadar vederea locului aceluia depăşeşte şi teolo-
gia prin negaţ ie, sau o arată pe aceasta î nsăşi.
In cazul din urmă , dacă urcarea lui Moise ar fi fost
numai pî nă la vederea acestui loc, ar fi dogmatizat drept
din acestea că nu este nici o vedere mai presus de teo-
logia prin negaţ ie. î nsă, dat fiind că se desprinde şi de
vederea acestui loc şi pătrunde î n î ntunericul cu adevă rat
tainic , prin î ncetarea orică rei lucră ri cunoscătoare, î n
sens de depăşire, « unindu-se pe o treaptă mai î naltă cu
Cel necunoscut şi vă zî ndu-L şi cunoscî ndu-L pe Acesta
mai presus de minte » 4", cum vor î nchide vederea din
personale şi atotiubitoare, care va î nv ă lui pe sfin ţ i î n via ţ a viitoare ,
atunci elinii care neag ă Treimea au mai mult dec î t vor avea sfin ţ ii î n
via ţ a viitoare.
499. Dup ă Palama , care red ă tradi ţ ia p ă rin ţilor r ă s ă riteni, s î nt trei
etape ale urcu ş ului î n cunoaş terea lui Dumnezeu : cunoaş terea ra ţ iunilor
dumnezeieş ti ale f ă pturilor , cunoaş terea lui Dumnezeu prin negarea lor
şi vederea lui Dumnezeu î n î ntunericul mai presus de lumin ă. A doua ,
teologia prin nega ţ ie, e numai locul lui Dumnezeu. Prezen ţ a î ns ăşi a lui
Dumnezeu e mai presus dec î t aceasta . Prima şi a doua treapt ă de cu -
noa ş tere au o oarecare lumin ă î n ele, c ăci nu s î nt cu totul ne î n ţ elese.
A treia e un î ntuneric mai presus de aceste lumini, dar î n acelaşi timp
 .
SFINTUL GR1G0 RIE PALAMA DESPRE SF 1NTA LUMINA 335

î ntunericul dumnezeiesc numai î n marginile teologiei şi

contemplă rii (f t e w p t a ) prin negaţ ie ? Căci aceasta a pri-
vit-o şi î nainte de a intra î n î ntunericul mai presus de
lumină (supraluminos = 6 i r s p c p a) t o v f v 6 cpov ), prin locul
acela 500. Deci este vădit că altceva e unirea şi vederea
î n î ntuneric ; ea e cu mult mai î naltă decî t o asemenea
teologie prin nega ţ ie.
55. Dar de ce să î nf ăţ işă m prin cuvinte şi să nu ară-
tă m cu lucrul adevă rul sigur al celor spuse de noi ? Oare
Moise, desprinzî ndu-se de toate lucrurile şi cugetă rile
vă zute şi care văd 501 şi depăşind vederea locului şi pă-
trunzî nd î n î ntuneric, n-a vă zut î n el nimic ? Dar a vă zut
cortul nematerial, « pe care l-a arătat celor de jos prin
imitaţ ie materială » 502. Iar acest cort după cuvintele sfin-
ţ ilor, este Hristos, puterea şi î n ţelepciunea de sine ipos-
tatică a lui Dumnezeu 503, care fiind nematerială şi ne-
creată prin firea ei a arătat de mai î nainte prin cortul
mozaic că va primi o dată o alcă tuire vă zută şi va veni .

î n chip şi fiin ţă Cuvî ntul cel mai presus de fiin ţă şi f ă ră

chip, Cortul care e mai presus şi mai î nainte de toate şi
le cuprinde pe toate ; Cortul î n care s-au creat şi se sus ţ in
toate cele vă zute şi nevă zute ; Cortul care luî nd trup, îl va
pune pe acesta pentru noi ; şi care fiind Arhiereu î nainte
de veci, pe urmă se va folosi de Sine ca de un templu
un î ntuneric supraluminos, deoarece pe de o parte aceast ă lumin ă e ma î
ne î n ţeleas ă dec î t primele dou ă trepte ale cunoaş terii , pe de alta î n ea e
o cunoa ş tere mai bogat ă , mai ad î ncă , mai nemijlocit ă a prezentei lui
Dumnezeu.
500. î n orice caz , Moise a dep ăşit şi teologia negativ ă, sau locul
lui Dumnezeu , ca s ă ajung ă la prezen ţ a Lui supraluminoas ă , care se afl ă
î ntr - un î ntuneric supraluminos.
501. Dar mai î nainte de a fi ajuns la locul lui Dumnezeu , sau la
teologia negativ ă , a trebuit s ă se desprind ă de toate lucrurile, şi per -
soanele , ca s ă nu mai vad ă şi s ă nu mai fie v ă zut. Că ci chiar şi faptuL
de a fi v ă zut î l tulbur ă . Se desprinde şi de cuget ă rile prin care vede.
502. Sf î ntul Grigorie de Nisa, Via ţ a lui Moise ; P.G. 44, 380 A.
.
503. Ibidem, col. 381 ,* 1 Cor. I, 24
336 FILOCALIA

pentru noi 504. De aceea , Moise, ajuns î n î ntunericul dum-

nezeiesc, nu a vă zut numai cortul nematerial, pe care l-a
î nf ăţişat prin materie, ei î nsuşi izvorul dumnezeiesc al
ierarhiei şi cele ce ţin de ea, că rora le-a dat chip material
de multe feluri î n preoţ ia Legii.
Aşadar cortul şi cele ce ţin de cort, preoţia şi cele
ce ţin de preoţie sî nt simboale sensibile şi perdele ale
vederilor lui Moise din î ntunericul dumnezeiesc. Dar
acele vederi î nseşi nu erau simboale. « Căci celor ce au
stră bătut şi cele sfinte şi curate toate, şi pătrund î n î ntu-
ricul tainic, li se arată acelea descoperite»- 505. Cum ar
putea fi î nsă simboale cele ce se arată dezvăluite de orice
acoperă mî nt ?
De aceea şi tălmăcitorul «teologiei mistice» zice la
î nceputul ei : «Treime mai presus de fiinţă, î ndreaptă-ne
spre vî rful cel mai î nalt al celor tainice, unde se află
ascunse tainele simple, dezlegate de toate şi neschimbă-
cioase ale teologiei, î n î ntunericul cel mai presus de lu-
min ă » 506. Mai poate zice deci cineva că î n î ntunericul
dumnezeiesc şi dincolo de teologia prin negaţ ie nu se mai
arată nici o vedere mai î naltă ? Sau că toate vederile
sfinţ ilor sî nt simbolice ? Şi fiind simbolice se arată une-
ori, dar nu există niciodată ? Dar Moise a vă zut cele ce
le-a vă zut , vreme de 40 de zile şi tot atîtea nopţ i, după
Grigorie al Nişei , « î mpă rtăşindu-se sub î ntuneric de viaţa
cea veşnică » 507. Vederile acelea erau f ără formă . Dar
504. Dumnezeu Cuv î ntul e Subiectul suprem care cuprinde î n Sine
prin gindire şi iubire toate, prin care s - au creat toate şi î n care se sus ţin
dup ă crea ţ ie şi se vor aduna la sf î rşit î n mod deplin toate. Iar cuprin -
z î ndu -se î n El, ca î ntr- un locaş bisericesc şi sf î nt , se sfin ţ esc ele î nseşi .
Dar Biserica aceasta , fiind î n acelaşi timp Subiect, s ă v î r ş eşte prin lucrarea
Sa aceast ă sfin ţire. Ca atare , Hristos e şi Biseric ă şi Arhiereu. E Biserica
şi Arhiereul prin excelen ţă şi dinainte de veci.
.
505. Despre teologia mistic ă I, 3 ; P.G 3, 1001 A.
506. Ibidem , 1 ? P.G. 3, 997 AB.
507. Despre Via ţ a lui Moise 1 ; P.G. 44, 321 A. Fa ţă de afirmarea
lui Varlaam c ă lumina văzut ă de sfin ţ i nu are consisten ţă , ci e o n ălucire
 .
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 337

atunci cum sî nt simbolice 508 ? Apoi ele se vedeau î n î n-

tuneric. Şi toate cele din î ntuneric erau «simple, dezle-
gate de toate şi neschimbăcioase». Dar care dintre sim-
boalele propriu-zise, care sî nt î mpă r ţite şi sensibile, nu
e schimbă cios, nu e compus şi nu e legat de lucrurile
create ? 509.
56. Iar fiindcă le vedea, cele ce-i stăteau î n faţă erau
vă zute. Deci cele vă zute erau sau lumină sau se aflau
în altă lumină. Dar toate cele de acolo erau simple. Aşa-
dar toate acelea erau lumină. Fiindcă le vedea î nsă după
ce se depăşise pe sine î nsuşi şi ajunsese î n î ntuneric, nu
vedea nici prin simţ uri, nici cu mintea . Deci acea lumină
este de sine vă zătoare şi se ascunde î n acelaşi sens de de-
păşire pe cei care nu au devenit f ă ră ochi 51°. Căci cum s-ar
care acum se arat ă, acum dispare, sf î ntul Grigorie Palama, baz î ndu se pe -
sf întul Grigorie de Nisa , arat ă consisten ţ a luminii şi prin durata ei Că ci .
-
Moise a privit o patruzeci de zile şi patruzeci de nop ţ i.
.
508 Un simbol, pe lingă faptul că e sensibil, trebuie să aibă şi o
form ă , ca s ă poat ă exprima un aspect al vie ţii dumnezeieş ti sau spirituale.
Dar via ţ a aceea î ns ăş i e f ă ră formă exterioară, deşi are o structur ă inte -
.
rioar ă Aspectele variate ale structurii ei interioare se tr ăiesc concentrat
şi î n intensitate, nu î n varietatea de forme exterioare. Lumina dumne -
zeiască, ca realitate spirituală , e deci şi ea f ăr ă formă. Ea se tr ăieşte î n
intensitate ca ambian ţă spirituală a Persoanelor dumnezeieş ti , nu se vede
ca form ă , deşi î n ea se simt structurile Persoanelor supreme .
509. Chiar simplitatea luminii dumnezeieşti v ăzute arat ă c ă ea se
tr ă ieşte î n intensitate, nu î n orizontalitatea justapus ă sau î n succesiunea
.
schimb ăcioas ă a formelor E intensitatea unitar ă, dar complex ă a Per -
soanei, sau a Persoanelor dumnezeieşti unite prin fiin ţă .
510. Dacă ochii şi mintea nu v ăd prin puterea lor naturală , î nseamn ă
.
c ă lumina î nsăşi se vede pe sine Lumina este de sine v ă ză toare. Aceasta
arat ă c ă e lumina v ăză toare a Persoanei lui Hristos, care se întip ă reşte ca
Subiect v ă z ă tor î n subiectul v ă z ă tor al credinciosului , f ă c î ndu - i proprie
.
vederea Lui Ea se ascunde de ochii celui ce o vede î n sens de dep ăşire ,
adică î i face s ă nu vad ă prin ea î nşi ş i ; sau să vad ă ceea ce nu pot vedea
. -
prin ei î nşişi De altfel, î ntr un fel oarecare de sine v ăz ă toare e şi lumina
fizic ă ce ne umple ochii şi se face proprie lor, ca să vad ă prin ea, ceea
.
ce n-ar putea vedea f ă r ă ea Deosebirea este c ă î n cazul luminii lui
Hristos, vede Persoana îns ăşi prin acea Persoană. ( Lucrul acesta de ase -
22 Filocalia
338 FILOCALIA

vedea î n oarecare chip prin lucrarea min ţii, ceea ce se

vede şi se î nţelege ea î nsăşi pe sine ( xo autoimxov xai dixovo -
yjxov ) ? Dar cînd mintea s-a ridicat peste toat ă lucra -
rea mintală şi se află f ă ră ochi î n sens de depăşire, se
umple de o strălucire mai presus de toată frumuseţ ea,
ajunsă î n harul lui Dumnezeu , şi prin unirea mai presus
de minte, avî nd tainic şi vă z î nd î nsăşi lumina care prin
sine se vede pe sine. Dar cum ? Nu mai este dumnezeirea
ascunsă ?, ar putea î ntreba cineva . Nicidecum. Dumne-
zeirea nu iese din aseunzimea Sa , dar se dă ruieşte pe
Sine şi altora , ascunz î ndu-i şi pe ei sub î ntunericul dum-
nezeiesc 511. Căci , precum este scris, Moise ajuns singur
î n acel î ntuneric nu se mai vedea (Ieşire XXIV, 18). Iar
ceea ce e şi mai mult , e că , ridicî ndu-1 pe el mai presus
de sine şi desf ăcî ndu-1 î n chip tainic de sine şi aşezî ndu-1
mai presus de toat ă lucrarea simţ urilor şi a minţ ii , l-a
ascuns pe el de sine î nsuşi —
o, minune ! ca şi pe
dumnezeiescul Pavel . Astfel , vă zî nd , ei nu ştiau , ci se
512
—
menea se î nt î mpl ă î n parte î n rela ţ iile persoanelor umane ) . Poate î n
aceste cazuri ale vie ţ ii naturale , avem niş te chipuri ale faptului c ă numai
prin lumina lui Hristos , sau prin El î nsu ş i vedem lumina Lui , sau î l
vedem pe El.
511 . E de remarcat acest r ă spuns ingenios . Ca î n toat ă dezvoltarea
aceasta , ş i aici se resimte influen ţ a sf î ntului Grigorie de Nisa , din «V îa ţ a
lui Moise ». Dumnezeu nu iese din aseunzimea Sa , c ă ci nu se ra ţ ionalizeaz ă
la nivelul nostru , nu se face î n ţeles î n sens banal , obişnuit. Ci ridic ă î n
î ntunericul depăşitor al existen ţ ei Sale plin ă de mister ş i grea de pleni -
tudine , pe cel î nduhovnicit . Acesta cunoaş te sau î n ţ elege acum ne î n ţ elesul
ca atare, sau ceea ce - i mai presus de î n ţ elegerea obiş nuit ă . El se afl ă î n
î ntunericul ne î n ţ eles sau mai presus de î n ţ elegere al luminii supraevi -
dente. Acela are acum î n el ceva ce-1 face pe el î nsu şi ne î n ţ eles de cei -
lal ţi , ascuns î n î ntunericul misterului care î l dep ăş eş te , î ntuneric care e
î n acelaşi timp supraluminos.
512. Ba chiar sie î nsu ş i îş i apare ne î n ţ eles , ascuns î n î ntunericul de -
p ăşitor al misterului , î ntuneric supraluminos. Cu c î t se reduce omul pe
sine mai mult la procese biologice , cu at î t îşi apare mai î n ţ eles, dar î n
acelaşi timp nu î n ţ elege nimic din ceea ce este de fapt. Exist ă un î ntu -
neric cu preten ţia de perfect ă cunoaştere ( î ntunericul care reduce reali -
tatea la banal ) şi exist ă un î ntuneric al adî ncurilor nesf î rş it de bogate
SF/ NTUL GRJGORIE PALAM A . DESPRE SE 1NTA LUMIN Ă 339

î ntrebau ce este aceea ce vede ? 513. Şi iarăşi ceea ce de-

păşeşte orice covî rşire a uimirii, este că şi î n ară tarea
aceasta negrăită şi mai presus de fire, Acela ră mî ne as-
cuns. Şi celor dezlegaţi şi ascunşi de toate nu li-i acopere
numai pe ceilalţi toţi, ci şi pe ei înşişi 51i Iar dovada .
acestei ascunzimi mai presus de cunoaştere este dorinţa
şi cererea şi urcarea lui Moise la o vedere mai clară. Dar
şi î naintarea necontenită a î ngerilor şi a sfinţ ilor î n vea-
cul cel nesf îrşit la vederi tot mai clare. Deci şi vă zî nd ,
chiar prin vedere cunosc că lumina aceea este mai presus
de vedere. Cu cî t mai mult nu cunosc deci pe Dumnezeu,
care se arată din ei ?
şi de complexe , care tocmai prin recunoaş terea lui ofer ă o lumin ă cov î r -
ş itoare şi o rezerv ă de nesf î rşit ă î naintare î n el. Cu c î t ne cunoa ş tem
pe noi î nşine î n mod real mai mult , cu at î t ne ap ă rem noua î nşine mai
ne î n ţ eleşi , mai plini de tain ă , mai ascunşi nou ă î nşine ; sau invers , cu c î t
ne ap ă rem nou ă î nşine mai ne î n ţ eleşi , cu at î t ne cunoaş tem mai bine. Dar
aceste ad î ncuri nesflrşite ale noastre ni se descoperă nou ă c î nd tr ă im î n
infinitul dumnezeiesc.
513. Moise şi Pavel îşi erau lor î n şişi at î t de ascun şi î n mister ,
at î t de ne î n ţ eleşi î n vederea ce-o aveau , c ă nu ş tiau cine şi ce este cel ce
vede şi ce se vede prin ei. îşi d ă deau doar seama c ă nu ei s î nt cei ce v ă d ,
c ăci ceea ce vedeau şi puterea de a vedea aceea , dep ăş ea puterea lor
de vedere. Dar paradoxul e c ă vederea se s ă v î r şea prin ei , deci din acest
p.d.v. se bucurau ei î n ş i şi de beneficiul vederii. Un subiect str ă in , care -1
dep ăş ea pe al lor î n chip nesf î r ş it , lucra î n subiectul lor , sau î i d ă dea
acestuia puterea s ă vad ă. Subiectul lor era î ncadrat î ntr - un subiect str ă in ,
nesf î rşit superior , dar care nu anula existen ţ a subiectului propriu. Că ci
beneficiau de vederea aceea , ca de vederea lor , şi se puteau minuna de
o vedere care , nefiind a lor , se f ăcea a lor.
514. Deşi î n vederea aceasta cauza care le- o produce r ă m î ne
ascuns ă , cei ce - o v ăd îş i dau seama c ă ea e o Persoan ă , e Persoana dum -
nezeiasc ă , sau suprem ă , e Acela ( IxsNoc ) . Acela e şi Cel ce vede î n ei ,
nu o putere impersonală . De fapt , dac ă numai o putere impersonal ă ar
fi aceea « are vede î n ei , ea ar deveni a lor , c ăci numai ei ar fi subiecte
ş i numai subiectul e conş tient c ă vede. Numai prin faptul c ă ceea ce
vede in ei e o persoan ă şi anume Persoana suprem ă , care poate vedea
ceea ce nu pot vedea ei, ea d ă ruindu - le vederea Hi, r ă m î ne totodat ă Su -
biect al ei , care respect ă caracterul lor de subiecte . C ă ci un subiect atr ă -
-
g î nd pe cel ălalt î n unirea cu el , nu 1 anuleaz ă. Subiectul care d ă ruieşte,
340 FILOCALIA

Căci şi ochiul nostru , aţintindu-se la discul soarelui

şi vă zî ndu-1, îl cunoaşte că e mai presus de vedere.
57. Dar nimenea să nu se lipească de această pildă
care nu e cu totul potrivită. Numai atîta să î n ţeleagă că
cei ce vă d lumina dumnezeiască î ntru descoperire, cunosc
ascunzimea covîrşitoare nu mai puţ in , ci cu mult mai mult
decît noi care, î ncercî nd să privim necuprinsul firii dum-
nezeieşti prin simboale, sau prin î n ţelesurile lor, sau prin
negaţ iune , cunoaştem că e necuprins.
Căci ştie şi orbul, auzind şi crezî nd, că strălucirea
soarelui î ntrece măsura ochilor sensibili ; dar nu ca cel ce
vede 515. Iar cî nd soarele e sub pă m înt , pot să-l vadă cu
mintea nu numai cei ce au experienţa unei vederi să nă-
toase, ci şi oricare dintre cei ce sî nt lipsiţi de ochi, dar
ascultă de cei care vă d . Şi nu numai at î ta , dar cel f ă ră
ochi poate să ştie şi aceea că discul soarelui are o strălu-
cire mai presus de vedere ; dar să se î mpă rtăşească şi
să aibă acea lumină, este cu neputinţă 516
imprim î ndu -se î n cel ă lalt , î l şi ajut ă pe cel ălalt s ă î n ţeleagă ceea ce i- a
d ă ruit , sau m ăcar iubirea lui manifestat ă prin acel dar.
515. Conştiin ţ a c ă ceea ce se arat ă ca lumin ă şi se vede ca atare
prin cei ce o v ă d este o persoan ă superioar ă , care chiar ca persoană este
izvor nesecat de k min ă, deci cu at î t mai mult ca Persoana dumnezeiasc ă,
o au cei ce beneficiaz ă de vedere, din faptul c ă doresc mereu să vad ă mai
mult şi urcă la o vedere tot mai sporit ă. ( Sf î ntul Grigorie de Nisa , Des -
, —
pre via ţ a lui Moise 2 • P.G. 44, 376 D 377 A ). Dar chiar î n con ţinutul lu -
minii ar ă tate se vede izvorul ei ca Persoan ă , aşa cum î n lumina ce ne-o
comunic ă un altul, vedem şi sim ţim c ă ea e a unei persoane specificate.
-
Prin lumin ă s î nt pus în rela ţie cu persoana ce mi o comunic ă . Iar per
soana î mi face vădit ă prin lumina ce mi-o comunică un indefinit cu mult
-
-
mai complex şi mai ad î nc dec î t acel pe care i 1 b ă nuiesc î n absen ţ a ei.
Aşa şi necuprinsul dumnezeiesc î l tră iesc cu mult mai concret , mai bogat ,
mai ad î nc î n lumina prin care mi se comunic ă dec î t prin golul teologiei
negative.
516. Necuprinsul dumnezeiesc e cunoscut şi î n momentele de teo -
loghisire negativ ă ra ţională , aş a cum e v ă zut cu mintea soarele şi c î nd
-
nu se vede. E cunoscut nu numai de cei ce l au v ă zut mai î nainte, ci şi
de cei ce nu l - au vă zut nici odat ă. Dar cei dint î i îl cunosc pe baza expe -
 .
SF Î NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE SFINTA LUMINA 341

Tot astfel, deci, a vedea pe Dumnezeu cu mintea şi

a-L cunoaşte mai presus de minte prin negaţ ie se
poate î ntî mpla şi celor ce au experiat pentru scurt timp
vederea Lui, ca şi celor ce nu şi-au ridicat spre El ochiul
acela mai presus de minte al unirii, dar ascultă de cei ce -
şi l-au ridicat. Dar vederea celor din urmă nu e unire. Iar
cel ce nu crede celor ce vă d prin unirea cea mai presus
de minte, poate şi el să-L socotească pe Dumnezeu mai
presus de minte, dar numai mai presus de puterile sale
mintale 517. î nsă cel care a rupt din sufletul să u toată
legă tura cu cele de jos şi s-a dezlegat de toate prin pă-
zirea poruncilor şi prin nepătimirea ce-i vine din aceasta,
apoi s-a ridicat peste toată lucrarea cunoscătoare prin
rien ţ ei vederii , pe c î nd cei din urm ă prin ascultare de aceia. Deci nu
numai prin simpla teolcghisire ra ţ ională. Chiar aceasta are nevoie de
credin ţă.
517. Continu î nd ideea sf î ntului Grigorie Palama declar ă c ă exist ă o
cunoaştere a lui Dumnezeu cu mintea care e cea a teologiei afirmative
din f ă pturi ; şi este una mai presus de minte , prin negarea tuturor. î n
sf î r şit, exist ă o a treia , superioar ă primelor dou ă , prin unire. Cea prin
negarea tuturor e considerat ă de sf î ntul Grigorie Palama şi ea mai presus
de minte , pentru c ă unii beneficiaz ă de ea pe baza experien ţei lui Dum -
rezeu , iar al ţii pentru că deşi nu şi -au ridicat ochiul sufletesc mai presus
de minte la unirea cu Dumnezeu , ascult ă cu credin ţă la cei din ţ ii. Cre -
din ţ a e şi ea un ochi al vederii mai presus de minte, deşi nu al unei
vederi directe, ci mijlocite. Ca atare , f ăc î nd teologia negativ ă , ea nu
r ă m î ne la un simplu exerci ţiu ra ţ ional, nici nu se opreş te la no ţ iunea unui
absolut impersonal panteist î n sens neoplatonic , ci crede î n Dumnezeu
cel perosnal exprimat prin nega ţie. Propriu -zis numai unui Dumnezeu
personal I se poate crede. Numai credin ţ a î ntr - un Dumnezeu personal
este propriu - zis credin ţă. Ea e un act interpersonal. E un act de î ncredere,
un act moral , un act de iubire. Cel ce crede î ntr - o persoan ă e î ntr - o
rela ţie personală cu ea. Credin ţ a î i vine dintr -o lucrare a acelei persoane
asupra ei . Credin ţ a vede Persoana lui Dumnezeu pentru c ă e ajutat ă de
o putere mai presus de mintea sa , ce-i vine de la Ea . Sf î ntul Grigorie
Palama a aruncat o punte î ntre vederea sau tr ă irea lui Dumnezeu şi teo-
logia negativ ă ra ţional ă, î ncreş tin î nd -o pe aceasta , adic ă ajut î nd -o s ă
cunoasc ă pe Dumnezeu nu ca pe un necuprins impersonal , ci ca pe un
necuprins personal.
342 HLOCALIA

rugă ciunea stăruitoare, curată şi nematerială , şi acolo ,

printr-o unire necunoscut ă î n sens de depăşire, e î nvăluit
î ntr-o strălucire neapropiată , acela singur , devenit lumin ă
şi î ndumnezeit prin lumin ă şi vă z î nd lumină , cunoaşte,
î n vederea şi î n î mpă rt ăşirea de această lumină , şi ceea
ce e mai presus de lumin ă şi neî n ţeles din Dumnezeu.
Acela socoteşte pe Dumnezeu nu numai mai presus de

——
puterea î n ţelegătoare omenească a minţ ii căci sî nt şi
multe din cele create mai presus de ea ci mai presus
şi de vederea aceea atotsupranaturală , singura prin care
se uneşte mintea cu cele ce sî nt dincolo de cele ale celor
inteligibile « î ntr-o unire dumnezeiască a minţ ilor mai
presus de ceruri»- 518.
58. Dar despre acestea s-au spus destule. Relu î nd
cele mai î nainte, spunem că dacă vrea cineva să nu-
mească această vedere mai presus de vedere ( v 6itep t» sav
opaaiv ) , î n ţ elegere mai presus de toată vederea minţii , nu ^
se deosebeşte î ntru nimic de noi 519. Filozoful acesta, so-
cotind că noi numim acest lucru numai « vedere»-, nu şi
« î nţelegere neî nţeleasă », s-a î nfuriat asupra numelui de
« vedere» şi î nfuriindu-se , dar nu cu o furie vrednică de
laudă şi ră m î n î nd la cuvintele acestea , a să vî rşit multe
păcate împotriva harului proorocesc. Noi, d înd pe faţă
518. Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeie şti 1, 4 ; P.G.
3, 592 C. Dumnezeu e v ă zut de cel cur ăţit de patimi nu numai ca cel mai
presus de puterea min ţii, c ăci s î nt şi unele creaturi mai presus de puterea
min ţ ii omeneş ti— —
de ex . î ngerii , ci ca Cel mai presus de î nsăşi unirea
aceea , prin care mintea se uneşte cu cele mai presus de cele î n ţ elese
de minte. Dumnezeu ca Persoan ă e mai presus de manifestarea Lui lumi -
noas ă prin care se uneş te cu mintea. Dar e mai presus î n calitate de
subiect ş i de izvor al manifest ă rilor Sale şi ca atare e totu şi î n ele .
519. Sf î ntul Grigorie Palama admite s ă se spun ă acestei vederi mai
presus de vedere, î n ţ elegere. Dar î n ţelegere mai presus de lucrarea min ţii
şi ca atare î n ţ elegere ne î n ţ eleasă sau mai presus de î n ţ elegere. Diferen ţ a
î ntre o astfel de vedere şi o astfel de î n ţ elegere e foarte fluid ă î n planul
spiritual. Realitatea î n ţ eleas ă e at ît de intens tr ă ită î nc î t e ca o reali-
-
tate sesizat ă printr o sim ţire, ca o realitate pipă it ă, v ă zut ă, auzit ă spiri-
tual. Se realizează un contact î ntre spiritul nostru şi ea.
S f l N T U L GR1C0 R1 E P A L A M A . DESPRE S F Î N T A L U M I N Ă 343

trei sau patru din aceste păcate pe scurt , le vom lăsa pe

celelalte. Stră duindu-se deci acesta să arate că vederea
e cu mult mai prejos de î n ţelegere, zice : « Toate vederile
î nf ăţ işate de prooroci sî nt cu mult mai prejos de î nţele-
gere, fiind plăsmuite, zugră vite şi î nchipuite prin ima-
gina ţ ie ».
Că cei mai mulţ i dintre prooroci au vă zut cele mai
multe dintre vederi , ridicaţi î n starea de extaz (de ieşire
din ei) , nimenea nu se î ndoieşte ascult î nd cî t de puţin
cuvintele lor. Deci ce vom zice ? Oare pătimind un extaz
î n spre cele mai rele vedeau proorocii pe Dumnezeu ?
Cine altul ar spune aceasta , decî t cel ce a pă timit
un extaz spre cele mai rele ? Dar î nsuşi Dumnezeu spune
că i S-a ară tat lui Moise -« î n chip şi nu prin ghicituri »
( Numeri XII, 8) 520. Oare şi atunci a pătimit acesta ex-
tazul spre cele rele ? Dar ce a vă zut şi a auzit Moise cî nd
a rămas î n extaz vreme de 40 de zile şi s-a î mpărtăşit de
via ţa f ă ră chip sub î ntuneric (Ieşire XXIV, 18) ? Oare
ieşirea din sine spre cele rele ? Cel care scrie acestea a
ieşit cu totul din adevăr.
59. Dar păcatul lui este î ndoit aici. Căci minte, sus-
ţin î nd că Marele Dionisie cugetă şi aici la fel cu el şi că
declară toate vederile prooroceşti mai prejos de î n ţele-
gere, aducî nd din scrisul lui cuvintele : « Dumnezeu se
numeşte de la anumite î nchipuiri dumnezeieşti ( a ruo xtvcov -
ds î cuv cpavTaa[ â Tcov ), care luminează pe cei iniţ iaţ i sau pe
ji

prooroci, după alte şi alte pricini şi puteri » 521. Dar acesta

spune limpede şi aici că Dumnezeu S-a arătat « după alte
şi alte pricini şi puteri». Dumnezeu , cum î nsuşi zice,
520. Dumnezeu i se arat ă lui Moise « î n chip şi nu prin ghicituri » ,
î n sensul c ă se arat ă El î nsu şi şi gr ăieşte cu el , « gur ă c ă tre gur ă » şi Moise
« vede m ă rirea Lui » ( Numeri XII, 8 ). Dar aceasta î nseamn ă o ieşire a lui
Moise din sine spre cele mai î nalte. Moise e at î t de furat de mă rirea
Persoanei lui Dumnezeu , c ă nu se mai g î ndeş te la sine, c ă uit ă de sine ,
. -
c ă « iese din sine » E ceea ce se î nt î mpl ă , de altfel , î ntr un grad mai mic ,
c î nd cineva e furat de farmecul minunat al unui interlocutor omenesc.
521. Despre numirile dumnezeie şti, 1, 2 ; P.G. 3, 597 A .
344 FILOCAL1A

« unuia i s-a arătat î n vis, altuia î n stare de trezvie, adică

prin ghicituri ; iar lui Moise î n chip şi nu prin ghicituri».
Atunci cum au vă zut toţ i proorocii numai prin puterea
imaginativă a sufletului ?
Dar şi imaginaţ ia ( cpavt ?ata ) dumnezeiască se deose-
beşte mult de imagina ţia noastră omenească. Căci aceea
se î ntipă reşte î n latura noastră cu adevă rat cugetătoare
şi netrupească. Imaginaţia omenească î nsă se desf ăşoară
î n latura sufletului nostru apropiat ă de trup 522. Ceea ce
primeşte î ntipă rirea acolo este cea mai din vî rf parte a
sufletului raţional ; pe cî nd dincoace este aproape ultima
parte a puterilor sufleteşti. Aceasta se î ntipă reşte î n miş-
că rile simţ urilor ; acolo, de vrei să afli cine produce î nti-
pă rirea î n puterea cugetătoare a proorocilor, ascult ă pe
Marele Vasile care zice : « Proorocii au vă zut prin aceea
că Duhul Se î ntipă rea î n partea conducătoare a lor » 523.
Deci Duhul cel Sf înt este Cel ce se aşază în mintea proo-
rocilor şi folosindu-Se de î nţelegerea lor ca de o materie,
prevesteşte î n ea prin Sine cele viitoare, î nt îi lor şi prin
ei nouă 524.
522. Imagina ţ ia dumnezeiasc ă are caracter spiritual , dar are o struc -
tur ă şi posibilit ăţ i nesf î r şite de a î ntip ă ri vreuna sau alta din structurile
şi din inten ţiile Sale î n imagina ţ ia omeneasc ă , care cuprinde şi ea î n sine
structuri şi posibilit ăţi inten ţionale indefinite, care se pot î ntip ă ri î n fa ţ a
omului, î n ochii lui , î n cuvintele lui, î n mimica şi î n pozi ţile lui î n dife-
rite forme .
523. La Proorocul Isaia ; P.G. 30, 124 B.
524. Duhul Sf î nt Se î ntip ă reşte î n mintea proorocilor ca Cel ce ştie
viitorul şi vrea s ă vesteasc ă din el ceva voit de Bl. Deci El î nsuşi ves-
teş te prin mintea lor ceva anumit , î nt î i lor , apoi prin ei şi altora. Duhul
Sf î nt Se imprim ă ca Subiect î n subiectul proorocului cu una din inten ţiile
Lui iar prin acesta El ia «forma » min ţii, sau mintea se configureaz ă î n
î n ţ elegerea ei potrivit cu ceea ce -i comunic ă Duhul Sf î nt. Pentru ca să
î n ţ eleagă şi s ă transmit ă ceea ce-i comunic ă Duhul, mintea se foloseş te de
imagina ţie. Căci imagina ţia d ă forme celor mai presus de form ă. Dar
Duhul î nsuşi o ajut ă î n aceast ă adaptare a imagina ţ iei la cele ce i le
comunic ă. Deci exist ă o imagina ţie ( virtual ă ) , sau o putere care conduce
imagina ţia omeneasc ă spre î n ţ elegerea şi transmiterea celor comunicate
 .
SF1NTUL GR1G0 R1 E PALAMA DESPRE SFlNTA LUMINA 345

Aşa dar, cum mai este această lucrare a Duhului

imaginaţie pur şi simplu de acelaşi fel şi de aceeaşi cinste
cu imagina ţia noastră ? Şi cum este această imaginaţie
mai prejos de î nţ elegerea noastră ? Mai bine zis, cum nu
se arată şi din aceasta că e lumin ă vă zută de minte şi
altceva decî t î n ţ elegerea ; că e vorba de vederi care nu
sînt nici sensibile, nici î nchipuite, ci cu totul altceva de-
cî t cunoştinţa din cugetare ?
60. Dar filozoful aduce şi alt cuvî nt al aceluiaşi ( Dio-
nisie) care spune : « î ngerul care a modelat vederea, ca să
introducă pe cuvî ntă torul de Dumnezeu î n cele dum-
nezeieşti». «Şi aici, zice (Varlaam ) , spun î nd : a modelat
( StaitXaoa ? ) , a ară tat că e vorba de imaginaţ ie. Căci nimic
din cî te contemplă mintea prin sine nu se modelează ».
Dacă crede deci cineva acestui filozof , va bă nui că şi
Domniile şi Puterile cereşti pătimesc un extaz inferior
î nţelegerii (o ieşire spre cele mai jos de î nţ elegere) şi că
vederile lor sî nt în chip trupesc şi produse —
o, minune !
— ale imaginaţiei. Şi nu numai vederile lor , ci î nseşi ipo-
stasurile şi existen ţ ele lor substanţiale sî nt atunci asemă-
nătoare î nchipuirii. Că ci, zice acelaşi sf î nt în al optulea
capitol al «Ierarhiei cereşti », preamă rind numele prin
care sî nt exprimate sfintele Domnii : « Domnia lor e plină
de dorul după obî rşia adevă rată a domniei lor şi se mo-
delează pe sine şi cele de după sine, cu bunătate, spre o
domnie asemăn ătoare 525. Dacă , deci, din cîte vede mintea
prin sine nimic nu s-a modelat şi toate cele modelate sî nt
produse ale fanteziei sau lucruri sensibile , şi prin urmare
cu mult mai prejos de cele cugetate de noi, atunci asemă-
de Duhul şi î n Duhul Sf î nt. Imagina ţ ia virtual ă dumnezeiasc ă lucreaz ă
asupra imagina ţiei omeneş ti. Ultima e imprimat ă de prima. Ele nu mai
s î nt desp ă r ţite, ci prima ia loc şi se actualizează î n ultima , ar ă t î ndu -se
î ntip ă rit ă î n ea. Ideea şi expresia de î ntip ă rire o foloseşte sf î ntul Maxim
Mă rturisitorul , care vorbeşte de î ntip ă rirea voii dumnezeieş ti a lui Hristos
.
in voia Lui omeneasc ă ( Opuse , theol ; P.G., 91, 80 D ).
525. Ierarhia cereasc ă 8, 1 P.G. 3, 237 C.
*
346 F1 L0CALIA

narea Domniilor şi Puterilor cu Dumnezeu nu se face î n

planul î n ţelegerii, ci e trupească şi î nchipuită şi mai pre-
jos de î n ţelegerea omenească , ca una ce e plăsmuită. Iar
dacă asemă narea lor cu Dumnezeu este astfel, cum ar fi
inteligibile (spirituale) după fire ?
61. Dar filozoful deduce acelaşi lucru şi din alt cu-
vî nt al aceluiaşi : «Cî nd auzi de î ngerul care î ntipăreşte
(modelează = TOICOUVTOC ) vederea , transmiţî nd cuv î ntă-
torului de Dumnezeu , după putere, sf î nta sa cunoş tin ţă »,
« cum nu va fi, zice, vederea î ntipă rit ă ceva î nchipuit
( plăsmuit ) ?».
Dar noi iarăşi îl vom dobor î cu ajutorul « Ierarhiei
cereşti ». « Sfintele cete ale fiin ţelor cereşti, zice, mode-
lîndu-se pe ele î nsele î n chip inteligibil (spiritual) ,
spre imitarea lui Dumnezeu şi dorind să-şi modeleze chi-
pul lor cugetător spre asemănarea cu obî rşia dumneze-
iască, se î mpă rtăşesc cu drept cuvî nt de o mai bogată
comuniune dumnezeiască » 526. Vezi că sî nt şi î ntipă riri
inteligibile ( TUHOOC VOTJTOO? ) ? Cum , deci, bazîndu-te pe nu-
mirile acestea , socoteşti că proorocii pătimesc extazul in-
ferior (ieşirea din ei spre cele rele sau de jos) ? Căci eu
de la expresiile acestea nu ajung să socotesc vederile pro-
orocilor mai prejos de cugetarea omenească , ci mai pre-
sus de mintea noastră ; şi î nvăţ să cunosc că aceste vederi
ale lor sînt asemenea cu ale î ngerilor 527. Căci aceia , f ă-
526. Ierarhia cereasc ă 4 , 2 } P.G. 3, 180 A .
527. Varlaam socotea c ă orice modelare sau î ntip ă rire se face in -
tr- o materie sensibil ă . El nu admitea c ă se poate produce şi o î ntip ă rire
a ceva dumnezeiesc î n î n ţ elegere j ceea ce se î ntip ă reş te p ăstr î nd carac -
terul dumnezeiesc, iar ceea ce primeş te î ntip ă rirea sau modelarea , pe cel
omenesc. De aici Varlaam deduce c ă tot ce se î ntip ă reş te î n minte o
coboară pe aceasta pe o treapt ă inferioar ă . Deci î ns ăşi ceea ce se î nti -
p ă reş te e de caracter inferior , dac ă nu e chiar o pl ăsmuire a min ţii , apro -
piat ă de formele trupeşti . Sf î ntul Grigorie Palama arat ă , dimpotriv ă , c ă
exist ă şi o î ntip ă rire a unei realit ăţi inteligibile şi chiar dumnezeieş ti î n
mintea sau î n î nţ elegerea omeneasc ă , f ă r ă s ă o coboare pe aceasta la
vederi sensibile. Mintea se modeleaz ă sau se î ntipă reş te de cele dum -
SFINTUL GRICOR1E PALAMA. DESPRE SFINTA LUMIN Ă 347

cî ndu-se prin curăţie apţi de unirea cu î ngerii şi prin î n-

tinderea spre dumnezeire î mpreunîndu-se ou ei, sînt mo-
delaţi şi întipăriţi şi ei de către î ngeri , ca şi aceia , de către
î ngerii mai î naintaţ i şi îşi preschimbă chipul lor spiritual
spre o înf ăţ işare de formă dumnezeiască . Iar prin această
modelare adî neesc şi-şi cultivă , ca pe un bun al lor , sf î nta
cunoştinţă coborâtă de acolo. Şi ce e de mirare dacă cură-
ţia proorocească e modelată de îotipăriri asemenea cu
cele ale îngerilor ? Că ci, fiind împreună-slujitori cu ei î n
cuvîntarea de Dumnezeu , e recunoscută că poate să pri-
mească şi ea î nsăşi î ntipă rirea lui Dumnezeu 528
« Că ci inima curată , zice , este aceea care îşi î nf ăţ i-
şează mintea lui Dumnezeu f ă ră nici o formă ( ivs îă sov )
şi pregă tită spre a se imprima î n ea î ntipă ririle ( modelele)
lui Dumnezeu , prin care obişnuieşte El să se facă
ară tat » 529.
nezeieş ti î n mod duhovnicesc, de ex. de î n ţ elegerea superioar ă , de bucuria
curat ă , de iubirea pentru tot ce e bun etc. C ă ci chiar şi î ngerii , fiin ţ e cu
totul î n ţ eleg ă toare, sau netrupeş ti, se modeleaz ă sau se î ntip ă resc de
bun ă t ăţile dumnezeieşti , tr ă indu - le î n ei , f ă c î ndu -se asemenea lor , sau
dup ă modelul dumnezeiesc.
.
528 Slujind lui Dumnezeu ca şi î ngerii , proorocul poate primi şi
el, ca ş i î ngerii , î nseşi î ntip ă ririle lui Dumnezeu ( xouc TOU 0£ O 5 TUTCOUC ) .
î ntip ă rirea lui Dumnezeu , asemenea celei produs ă î n î ngeri , se arat ă nu
î ntr - 0 plăsmuire material ă introdus ă î n mintea lor , ci î n pornirea de slu -
jire a lui Dumnezeu , asemenea celei a î ngerilor . Apelul Persoanei supe -
rioare a lui Dumnezeu provoac ă î n mintea omeneasc ă drept r ă spuns
voin-ţ a de slujire. De sigur , c ă î n ar ă tarea ei aceast ă pornire de slujire î n
afar ă prin trup , trece de la caracterul unei î ntip ă riri spirituale la o form ă
materială. Dar î n minte , sau î n î n ţ elegere , sau î n suflet , ea nu ia o astfel
de form ă , ci se manifest ă î n anumite st ă ri şi tendin ţ e spirituale ale sufle -
.
tului Aceste st ă ri şi tendin ţ e au şi un caracter de « tip » , sau de « model »
. .
general pentru al ţi oameni De ex comportarea smerit ă , bl î nd ă , repre-
zint ă un « tip » care poate fi imitat de al ţ ii. Astfel orice om are pe de o
parte un caracter strict personal , pe de alta , dac ă s- au intensificat î n el
anumite tr ăs ă turi dominante, devine un « tip » pentru al ţii.
529. TOîC aoxoO EvaTj /xaivealat TUTCOIC, St ’â jv IficpavTjC Trscpoxs Ţ iveaftat . Tex -
tul e luat din Marcu Pustnicul , Capele despre trezvie 24 ; P.G. 65, 1064 B.
Vezi şi sf î ntul Maxim M ă rturisitorul, Capete gnostice II , 82 ; P.G 00 , .
. . . .
1154 A ; Filoc rom II , p 199 Intruc î t Dumnezeu î nsuşi se face ar ă tat prin
348 flLOCALlA

62. Zaharia al lui Varahia a învăţat că şi î nsuşi du-

hul din noi se modelează ( id <mea &ou ) de către Dumnezeu ,
ară t î nd fie aducerea din nou a duhului, din ceea ce nu
este, la existenţă , de către Dumnezeu, fie remodelarea şi
prefacerea lui spre existenţa cea bună 530. « Suflarea cu-
vî ntului Domnului peste Israel, zice Domnul, Cel ce a î n-
tins cerul şi a î ntemeiat pă m î ntul şi a plăsmuit duhul
omului î n el» (Zah . XII, 1). Deci ce vom zice : va fi şi
duhul din noi trup, fiindcă e modelat ( plăsmuit ) cî nd e
adus la existenţă, sau preschimbat ?
Iar Cel ce modelează, fiind rugat, e bun pentru cei
ce-L doresc.
Iar cel ce spune că a fost modelat î ncă pe cî nd era
copil ca prieten de către pedagogul comun al Pontului
(Vasile cel Mare ?) «cu modelarea cea bună şi preacu-
anumite î ntip ă riri imprimate sufletului , î ntip ă ririle acestea exist ă virtual
şi î n El ca inten ţ ii de a dezvolta In bine subiectele umane ş i î ngereş ti ,
conform modelelor lor din Dumnezeu ( logoi ). Dumnezeu are aceste « tipuri »
î n Sine prin î nsu şirile Lui de bun ătate , de sfin ţ enie, de dreptate etc. Ele
se imprim ă î n oameni care iau pe Dumnezeu ca model sau se imprim ă de
« tipurile » Lui intr - un fel sau altul , f ăc î nd ca « ra ţiunile » lor , copii ale ra ţ iu -
nilor dumnezeie şti, s ă se dezvolte pe linia acestor modele. Căci «ra ţ iunile »
persoanelor umane c î t ă vreme exist ă numai î n g î ndirea lui Dumnezeu î nc ă
se resimt de « modul » î n care vie ţ uieş te Dumnezeu î n eternitate. C î nd ele
iau existen ţă concret ă, Dumnezeu se comport ă fa ţă de ele cum se com -
port ă din eternitate fa ţă de formele lor g î ndite î n Dumnezeu , potrivit cu
vie ţ uirea Lui î n Sine î nsuşi. Ba chiar î nse ş i ra ţiunile lucrurilor şi per -
soanelor î n Dumnezeu sî nt un fel de forme virtuale pe care le poate
imprima ca Persoan ă - model , actualiz î ndu - le , î n persoanele care se des -
chid Lui şi se silesc s ă tr ăiasc ă conform lor , devenind prin aceasta şi ele
« tipuri » pentru alte persoane. Dar prin aceste « tipuri » se face cunoscut
şi sim ţ it Dumnezeu î nsu şi î ntr -o cobor î re binevoitoare la oameni .
530. Sf î ntul Maxim Mă rturisitorul a spus c ă dup ă ce Dumnezeu ne- a
adus la existen ţă ( x 6 elvat ) , ne conduce cu conlucrarea noastr ă la existen ţ a
.
cea bun ă ( xb eu etvai ) ( Ambigua ; P.G 91, 1073 ). Sf î ntul Grigorie Palama
adaug ă c ă aceasta se face prin pl ăsmuirea şi modelarea duhului nostru
personal.
 .
SF1NTUL GR1G0 R1E PALAMA DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 349

rată », oare laudă şi socoteşte vrednică de dorit şi cere

arta modelatoare a trupului 531 ?
Dar cum vine Dumnezeu la toate lucrurile noastre,
ca să modeleze inimile noastre î n parte, cum zice dum-
nezeiescul David (Ps. XXXII, 15) , dacă nu vom î nţelege
aici prin inima modelată pe omul din lă untru ? Iar
Moise, petrecî nd 40 de zile şi nopţi sub î ntuneric, î n viaţa
aceea f ă ră formă , n-a vă zut forme (î ntipă riri dumneze-
ieşti) ? « Le vei face, zice, toate după forma ( xati xov TOICOV )
arătată ţie î n munte» (Ieşire XXV, 40) 532. Deci ce vom
zice ? Acela, ajuns î n î ntunericul dumnezeiesc, şi-a ieşit
şi el din sine î nspre cele de jos şi vedea prin fantezie,
fiindcă s-a scris că vedea formă ( TOTCOV ) ?
63. Dar filozoful care nu recunoaşte nici o deose-
bire î ntre lucrurile sensibile, şi produsele fanteziei şi î ntre
formele (î ntipă ririle) inteligibile şi dumnezeieşti ( VOTJTSV *al
&s{cov TUIHOV ), auzind că Cuvîntă torul de Dumnezeu a luat
la cunoştinţă dintre cele vă zute, unele sau altele, şi
că s-a î mpă rtăşit de vederea modelată de î ngeri şi că a
fost î nălţ at la cunoştinţa î nţelegătoare a celor ce sî nt sau
a celor văzute, deduce de aici că «e mai î naltă cunoştin ţa
decî t vederea Upsivcov yv &ois dewpiai ) , fiindcă de la aceasta
proorocul a fost ridicat la cunoştin ţă, nu a fost coborî t ».
Deci, ar putea zice cineva că toţ i cei ce ne tîlcuiesc
prin desf ăşurarea î n ţelesul cuvintelor dumnezeieşti, ne
531. Sf î ntul Grigorie Teologul, Cuv. 43, la Vasile 42 ; P.G. 36, 509 B.
532. Petrec î nd î ntr-o vieţuire f ă ră form ă, Moise a « v ă zut î ntipăriri
dumnezeieş ti » ( fteiouc TUTCOOC ) , de sigur î n via ţ a aceasta a sa. Că ci nu
pot fi v ăzute asemenea forme î n ele î nsele. Deci primind asemenea î nti -
p ă riri, via ţ a lui Moise n - a primit î n ea forme materiale. Via ţ a f ă r ă forme
se conciliaz ă cu î ntipă ririle dumnezeieşti î n ea. Deşi î n minte se imprim ă
forma ( î ntip ă rirea ) cortului, dup ă care are s ă fac ă cortul v ăzut, totu şi
mintea nu ia şi nu primeşte î n sine o form ă material ă. Dar « forma » cor -
tului vine din Dumnezeu , deci exist ă î n El , dar şi î n El are , ba î nc ă cu
at î t mai mult, un caracter nematerial. Căci forma acestui cort este î nsu şi
ipostasul Cuv î ntului, care le cuprinde pe toate în Sine.
350 FILOCALIA

ridică de la cele mai de jos spre ceea ce e mai bun. Deci

Domnul , d î ndu-ne Evanghelia pe pă m î nt , ca pe un cu-
vî nt prescurtat, ne-a dat ceva inferior. Iar cei ce o tîl-
cuiesc ies din Evanghelie şi ne ridică la î nţelegerea ei ca
la ceva mai î nalt ? Vai , ce nebunie ! Dar cei ce t îlcuiesc
nu se depă rtează de cuvintele dumnezeieşti. Ci, lu î nd din
ele cunoştinţa ca din nişte izvoare ale cunoştinţ ei şi ca
dintr-o f î nt î nă a luminii celei veşnice, ne-o dau şi nou ă ,
ridicî ndu-ne de la neştiinţa î n care ne aflăm la cunoştinţă ,
ca la ceva mai î nalt . î n asemenea cazuri explică rile arată
uneori mişcarea , alteori cauza.
Cî nd , deci, Sf î nta Scriptură spune că proorocul a
primit î nvăţă tură « din vedere » ( ex f î j? Oecopias ) , iar că
î ngerul l-a ridicat de la vedere la î nvăţătură, nu zice c ă
l-a depă rtat de la vedere ; ci că proorocul a î nvăţat din
acea vedere cele ce nu le cunoştea mai î nainte, ca dintr-o
cauză a cunoştinţ ei şi că î ngerul î n ţ elegî nd mai bine cele
cuprinse î n vedere , fiind î nger , i-a explicat-o proorocului
şi l-a ridicat de la neştiinţă la î nţelegere. Deci, neştiinţa
de la care a fost depă rtat e inferioară faţă de cunoştinţa
la care a fosF ridicat. Dar vederea care dă cunoştinţa,
vedere pe care o are î n sine î n chip concentrat după ase-
mă narea cu Dumnezeu , cum nu e mai î naltă decî t cunoş-
tinţ a procurată de ea ? 533.
533. Din faptul c ă vederea se cere t î lcuit ă Varlaam deducea c ă
t î icuirea î nseamn ă ridicarea la î n ţ elegere ca la o treapt ă superioar ă a
celui ce vede. Deci , vederea e inferioar ă î n ţ elegerii. Sf î ntul Grigorie
Palama afirm ă c ă vederea nu e inferioar ă cunoş tin ţ ei, pentru că o cu -
prinde î n ea . Explicarea nu conduce la ceva ce nu e î n vedere, ci desf ă -
ş oar ă ceea ce este î n ea î n «iod concentrat. Vederea are drept con ţinut
nemijlocit realitatea. Explicarea poate dep ă rta de realitate. Cel ce vede
are î n vedere realitatea cunoscut ă î n mod nemijlocit şi concentrat , are
cunoş tin ţ a realit ăţ ii dup ă asem ă narea lui Dumnezeu , care le cunoaşte pe
toate î n mod nemijlocit şi concentrat. De aceea, cea mai bun ă explicare
o face cel ce are vederea , sau î ngerul care are şi el acea vedere şi e pe
o treapt ă mai î nalt ă î n î n ţ elegerea ei. Căci vederea are o ad î ncime de
sensuri care nu poate fi niciodat ă epuizat ă , fiind î ns ăşi manifestarea lumi -
SFINTUL G R1C 0 RIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 351

Trebuia î nsă ca cel ce a pornit î mpotriva pă rinţilor

să nu-i lase nici pe prooroci nedispreţ uiţi. Căci ei sî nt cei
dint î i pă rinţi şi pă rinţ i ai pă rinţilor î n Duh. Deci trebuia
că şi aceia să fie pă rtaşi de jignirea acestora.
64. Dar sătur î ndu-se şi de lupta î mpotriva pă rinţilor
şi a proorocilor , cel ce a luat ca pretext pe cei ce au î m-
brăţişat liniştirea, spre a se nă pusti, ca să zic aşa, î mpo-
triva tuturor lucrurilor dumnezeieşti, se face pe urmă pe
sine t îlcuitorul de frunte al celor mai tainice cuvinte ale
Evangheliei şi pretinde să î nveţe cum vă d cei curaţi cu
inima pe Dumnezeu şi cum vine Fiul î mpreună cu Tatăl
şi-şi face locuinţa la ei (Ioan XIV , 23). «Deci cei curaţi cu
inima, zice, nu vă d altfel pe Dumnezeu decî t prin ana-
logie (prin asemă nare) , sau după cauză , sau prin negaţ ie.
Iar mai vă zător de Dumnezeu este acela care cunoaşte
mai multe din păr ţ ile lumii, sau pe cele mai î nalte. Dar
şi mai vî rtos, cel ce cunoaşte mai bine ceea ce cunoaşte.
Iar cel mai vă ză tor de Dumnezeu dintre toţ i este cel care
cunoaşte pă r ţile vă zute şi puterile nevă zute ale lumii :
atracţiile elementelor spre pămî nt şi spre celelalte, şi res-
pingerile tuturor acestora î ntre ele, deosebirile, î nsuşirile,
asocierile, lucră rile, atingerile, angrenă rile, armoniile şi,
pe scurt , toate sintezele grăite şi negrăite ale acestui î n-
treg. Căci cel ce poate contempla bine toate acestea poate
cunoaşte pe Dumnezeu prin analogie, ca pricină a tuturor
acestora. Şi aşezî ndu-L mai presus de toate acestea prin
negaţie, îl cunoaşte iarăşi ca fiind mai presus de toate.
Fiindcă, zice, numai din lucruri se cunoaşte Dumnezeu.
Nu din cele ce nu cunoaşte cineva, ci numai din cele ce
cunoaşte, cunoaşte pe Dumnezeu. Aşadar , cu cît cineva
cunoaşte mai multe şi mai importante părţi ale lumii
create şi î n chip mai exact, cu at ît se deosebeşte de alţii
î n cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi î nsuşi modul cunoaş-
noas ă a Persoanei lui Dumnezeu î n inten ţ iile Lui de î nveş nicire a f ă pturii
î n infinitatea vie ţ ii şi iubirii Sale.
352 FILOCAL1A

terii lui Dumnezeu prin negaţie, care pare să dispre-

ţ uiască cunoştinţa lucrurilor pentru Dumnezeu, nu poate
să se producă f ără cunoaştere tuturor lucrurilor. Căci nu
putem cunoaşte decî t negaţiile lucrurilor a că ror exis-
ten ţă o cunoaştem » 534.
65. Vai ce lucruri spune chiar î mpotriva sa ! Ele nu
sî nt î ntru nimic contrare pă rerilor sale din alte locuri.
Că ci î n altă parte el defineşte ca om desăvî rşit pe cel ce
ştie toate. Dacă , deci, cum a declarat şi acum, numai ne-
gaţiile acelora le putem cunoaşte şi numai negaţiile ace-
lora le putem referi la Dumnezeu , a că ror î n ţ elegere o
avem , Dumnezeu va trebui —
o, ce nebunie ! să fie Cel
ce e cunoscut din negaţia tuturor . Şi atunci, sau cunoaşte
—
cineva toate cele ce sî nt , ca din negaţ ia tuturor să cu-
noască pe Dumnezeu , şi acela ni se dă pe sine ca alt dum-
nezeu
că toate
—— căci numai lui Dumnezeu îi este dat să cunoas-
sau , de nu cunoaşte ceva, va socoti că aceea
este Dumnezeu. Căci ceea ce nu cunoaşte, nu poate nega
lui Dumnezeu , precum el î nsuşi spune 535. Şi iarăşi, dacă
cineva numai din cele ce cunoaşte, cunoaşte pe Dumnezeu
î n calitate de cauză a lor , pentru toate cele ce scapă cu-
noştinţei lui nu socoteşte pe Dumnezeu drept cauză 536.
534. Avem aici toat ă doctrina scolastic ă despre cunoaşterea lui
Dumnezeu , intrată şi î n manualele de Dogmatic ă ortodoxă î ncep înd din
sec. XV şi p î nă aproape de timpul nostru .
535. Dacă, potrivit teologiei negative raţionale , numai din nega ţ ia
tuturor celor ce le î n ţelegem putem cunoaşte pe Dumnezeu , sau trebuie
să le î nţelegem pe toate , ca să cunoaş tem pe Dumnezeu prin negarea lor
— lucru care nu ne e cu putin ţă — sau ceea ce nu î nţ elegem aceea 6
Dumnezeu, î ntruc î t aceea reprezint ă pentru noi prin sine nega ţia. Din
am î ndou ă laturile alternativei rezult ă o cunoaştere incomplet ă a lui Dum -
nezeu , nu una completă cum pretindea teologia negativ ă , socotind că nu
mai are nevoie de o alt ă cunoaştere a lui Dumnezeu superioară ei . Cunoaş -
terea e concepută î n sens cantitativ , nu duhovnicesc .
536. Nici teologia afirmativ ă nu cunoaşte complet pe Dumnezeu.
Căci potrivit ei , Dumnezeu e cunoscut numai î n calitate de cauză a celor
ce se cunosc. î n orice caz ea nu ofer ă o cunoaştere a lui Dumnezeu dec î t
pe baza celor din lume. Căci numai ele s î nt cunoscute , sau cunoştibile
prin puterile raţionale ale noastre. Şi nici ele deplin. Deci , nici ea nu poate
 .
SF1NTUL GR1G0 R1E PALAMA DESPRE SFISTA LUMIN Ă 353

Aşa dar puterea dumnezeiască o va măsura cu ceea ce e î n

lume. Căci el nu cunoaşte mai mult decît ce e în lume 537.
Dar noi, ridicaţi fiind dincolo de cunoştinţă , am fost
încredin ţaţi că lui Dumnezeu îi este cî t se poate de uşor
să aducă la existenţă zeci de mii de lumi, nu numai ase-
mă n ă toare între ele 538, ci şi deosebite. Şi din toate la un
loc cunoaştem prin afirmare şi- negare pe Dumnezeu.
Chiar şi din cele ce nu cunoaştem, cunoaştem puterea Lui
nesf î rşit de puternică. Aşa zice Pavel : « Hristos S-a aşe-
zat mai presus decî t tot numele, nu numai al celor ce se
numesc, adică al celor cunoscute î n veacul de acum , ci şi
al celor ce se va cunoaşte î n cel viitor » (Efes. II, 20 22 ).
Deci şi din cele ce nu erau cunoscute lui, laudă Pavel
—
mă reţia lui Dumnezeu. La fel î n altă parte a Epistolelor
-
î ntrebî nd : «Cine ne va despă r ţi pe noi de dragostea lui
Hristos ?» şi î nşir înd toate cele sensibile şi inteligibile, cele
de acum şi cele viitoare, adaugă : « Nici vreo altă zidire
oarecare nu ne va putea despărţi de iubirea lui Dum-
—
nezeu » (Rom. VIII, 35 39). El trece adică cu privirea
de la cele ce sî nt la cele ce nu sî nt şi vorbeşte despre ele
ca şi cî nd ar fi. Iar dacă din unul cunoaştem zeci de mii
şi din ceea ce e mă rginit, puterea nemă rginită, cum nu-L
vom cunoaşte din cele pu ţine privitoare la El, pe El î n-
pretinde c ă nu exist ă o cunoa ştere superioară a lui Dumnezeu . Astfel
nici cunoştin ţ a teologiei negative , nici a teologiei afirmative , deci nici
un fel de cuno ştin ţă ra ţional ă nu red ă o cunoaştere a lui Dumnezeu care
să nu se cear ă completată de o cunoaştere superioară ei . Aceasta e cu -
noaşterea din revela ţie, care implic ă şi cunoaşterea prin vedere , sau
prin experien ţă .
537. Afirmarea c ă Dumnezeu poate fi cunoscut numai din cele din
lume î nseamnă o î ngustare lipsită de respect a lui Dumnezeu , vecină cu
panteismul.
538. A cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu î nseamnă a cunoaşte c ă
î n El s î nt posibilităţ i pentru nenumă rate alte lumi . A -L vedea pe El î n
lumină înseamnă a î nţelege c ă î n El s î nt nenumărate sensuri superioare
celor pe care ni le arată lumea. Dac ă orice persoană umană ar putea
face şi alte nenum ărate lucruri pe care nu le face, cu at î t mai mult Per -
soana suprem ă.

23 — Filocalia
354 FI LOC AU A

treg , cum se zice că din unghii se cunoaşte leul şi dintr-un

colţ stofa ? Cum nu vom cunoaşte astfel pe Dumnezeu
ca pricinuitor al tuturor şi nu-L vom deosebi prin negaţ ie
de toate şi nu vom adă uga prin credin ţă ceea ce depă-
şeşte cunoştin ţ a de Dumnezeu din lucruri : că din cele ce
nu sî nt au fost f ăcute toate numai cu cuvî ntul ? 539.
66. Această cunoştinţă mai presus de î nţ elegere e
comună tuturor celor ce cred î n Hristos. Dar sf î rşitul cre-
din ţ ei adevă rate, care vine numai din lucrarea poruncilor,
nu ne hă ră zeşte numai cunoştinţa de Dumnezeu din cele
ce sî nt , cunoscute şi necunoscute (aici î n ţelegem prin
« cele ce sî nt », desigur pe cele create), ci din lumina ne-
creată care este slava lui Dumnezeu şi a lui Hristos Dum-
nezeu şi « a celor ce au ajuns la ţinta din urmă a chipului
lui Hristos » 54°. Căci Hristos va veni î n slava Tatălui, iar
539. Deci nu e nevoie de cunoaşterea tuturor pentru a cunoaşte pe
Dumnezeu prin afirmare drept cauz ă a tuturor şi prin negare deosebit de
toate. Numai Varlaam ca filozof pretinde c ă trebuie cunoscute toate pen -
tru a cunoa ş te pe Dumnezeu prin afirmare ori negare. Contemplarea lui
Dumnezeu ca Cel ce e mai mult decit cauz ă a tuturor şi contrar lor , o
aduce credin ţ a. C ă ci credin ţ a e o rela ţ ie tainic ă a omului cu Dumnezeu
ca Persoan ă , din ini ţ iativa lui Dumnezeu şi din deschiderea omului. Iar
experien ţ a aceasta a lui Dumnezeu , care se na ş te dintr - un fel de vedere ,
de « lumin ă » nemijlocit ă a lui Dumnezeu , vede pe Dumnezeu ca persoan ă ,
iar Persoana care a putut crea lumea existen ţă , e tr ă it ă , in libertatea ei ,
ca una care ar putea crea şi alte lumi nenum ă rate. Noi , ca oameni nu
ne sim ţim tari decit î n rela ţ ia cu o alt ă persoan ă , sau cu alte persoane.
Că ci î n ele afl ă m un reazim şi o î nt ă rire a existen ţei noastre cum nu
afl ă m î n lucruri. Cu at î t mai mult afl ă m acest reazim şi î nt ă rire î n Per-
soana suprem ă. Prin credin ţă omul simte c ă lucrurile toate depind î n mod
absolut de Persoana supremă , deci c ă ele au putut fi aduse la existen ţă
numai cu cuv î ntul acelei Persoane. Numai o alt ă persoan ă face ca lucru -
rile existente să acopere un vid . Numai Persoana suprem ă a putut face
ca lucrurile s ă ia fiin ţă din vid , din nimic şi s ă fie sus ţ inute ca s ă nu
redevin ă un vid . î nsu şi faptul c ă nu putem intra şi r ă m î nea î n rela ţie cu
Dumnezeu dec î t prin credin ţă , arat ă că El este Persoan ă. Sau posibilitatea
credin ţ ei noastre st ă î n faptul c ă Dumnezeu e Persoan ă. C ă ci credin ţ a e
modul prin care intr ăm ş i r ă m î nem î n rela ţ ie cu persoana ca persoan ă
şi deci cu at î t mai mult cu Dumnezeu ca Persoan ă.
540. Dion. Areopag., Despre numirile dumnezeie şti , 1, 4 ; P.G. 3,
 .
SFINTUL CRIGORIE PALAMA DESPRE SF1NTA LUMINA 355

«drep ţii vor străluci î n slava Tatălui lor , Hristos, ca soa-

rele (Matei XIII, 43) şi vor fi lumină şi vor vedea lumi-
»
nă , care e vederea minunată şi preasf î ntă a inimii cu-
răţite. Acum se arată cu măsură şi ca o arvun ă şi celor
ce au stră bătut prin nepă timire toate cele sfinte şi prin
rugăciune curată şi nematerială toate cele curate. Iar
atunci va î ndumnezei î n chip vă dit pe « fiii î nvierii »
(Luca XX , 36 ) , care vor petrece veşnic şi vor fi slă viţ i
î mpreună cu Cel ce dă ruieşte firii noastre slavă şi strălu-
cire dumnezeiască. Dar slava şi strălucirea nu o au nici
cele create î n calitate de fiinţă a lui Dumnezeu. Cum ar
putea socoti atunci cineva slava lui Dumnezeu ca fiin ţă
a lui ? Căci Dumnezeu , fiind neî mpă rt ăşibil, nevă zut şi
de nepipă it , se face î mpă rtăşibil, î ncă put şi ară tat şi un
Duh cu cei ce se roagă Lui cu inima curată , printr-o pu-
tere mai presus de fiinţă , î n vremea rugă ciunii ca vedere,
potrivit rugăciunii atottainice şi negrăite către Tatăl nos-
tru comun pentru noi : «Dă lor , zice, ca precum Eu sî nt
î ntru Tine şi Tu î ntru Mine, şi ei să fie î ntru Noi , una î n
adevă r » (Ioan X, 21) 541.
592 B. Cunoş tin ţ a lui Dumnezeu vine nu numai din cunoa ş terea lucrurilor ,
create, prin afirmarea ş i negarea î nsu ş irilor lor la Dumnezeu , ci mai ales
din lumina care iradiaz ă din El ca persoan ă , î ndeosebi din Hristos venit
ca Dumnezeu cel personal aproape de noi , şi din cei ce au ajuns la des ă -
v î rşirea chipului iui Hristos cel personal î n ei . Iar Ia aceast ă stare se
ajunge nu prin cunoa ş terea ra ţ ional ă , ci prin credin ţ a î n Hristos , ca rela -
ţie personal ă cu El , şi prin î nt ă rirea acestei rela ţii prin î mplinirea porun -
cilor , adic ă a voii Lui care doreş te apropierea î ntre noi ş i El , prin acor -
dul voii noastre cu voia Lui.
541. Dumnezeu ni se î mp ă rt ăşeşte î n vremea rug ăciunii curate , î n
ea ne deschidem exclusiv Lui î n modul cel mai intens. Atunci ne str ă lu -
ceş te lumina Persoanei Lui î ntr - o vedere ş i ni se î mp ă rt ăş eş te « printr - o
putere mai presus de fiin ţă ». C ă ci deş i ceea ce ni se î mp ă rt ăşeş te nu e
fiin ţ a dumnezeiasc ă , totuşi e mai presus de orice fiin ţă ( creat ă ) , sau de
ceea ce « este » , î n ţ eleg î nd prin «ceea ce este » tot ce e creat . î mp ă rt ăşirea
aceasta are loc î n « vedere ». Că ci « î n vedere » cel ce vede se î nt î lneşte
nemijlocit cu Cel v ăzut şi se î mp ă rt ăş eşte de EL De la Cel v ă zut vin
raze î n cel ce vede şi prin raze vine El î nsu şi ca persoan ă .
 356 F1LOCAL1 A

De felul acesta e, deci, vederea lui Dumnezeu pe care

numai cei ce s-au î nvrednicit de sf î rşitul cel fericit o vor
vedea î n veacul f ără sf î rşit, dar pe care au vă zut-o şi aici
fruntaşii apostolilor pe Tabor , Ştefan cî nd era omor î t cu
pietre, Antonie care se nevoia cu liniştirea , mai bine-zis
toţi sfinţii, adică toţi cei curaţi cu inima , cum poate afla
cel ce voieşte din cuvintele lor puse î n scris, sau din vie-
ţile lor. Sa eu aş spune că nici proorocii şi nici patriarhii
n-au ră mas f ă ră să guste din această lumină ; mai bine
zis , afară de puţine, toate vederile lor şi mai ales cele
atotdumnezeieşti nu au fost lipsite de această lumină.
Că ci altfel de ce ar fi voit să Se î nchipuie î ntr-o lumină
străină Cel ce are lumina veşnică proprie, pe seama celor
curaţ i cu inima , ară t î ndu-li-Se î n chip tainic, dar totuşi
vă zut , acum şi î n veacul viitor , cum zice şi Marele Dio-
nisie. Aşa fiind deci vederea lui Dumnezeu, cum nu ar
f ăgă dui-o pe ea care e veşnică , Cel ce fericeşte pe cei cu-
ra ţi cu inima , ci le-ar f ăgă dui cunoştin ţa din f ă pturi, pe
care o pot avea şi î n ţ elepţii veacului acesta ?
67. Iar că filozoful socoteşte cunoştinţ a din f ă pturi
cea mai desăvî rşită vedere, ne-a arătat mai î nainte spu-
nî nd : « Nimă nui nu-i lipseşte nimic din covî rşitoarea mă-
rire a acesteia , dacă a cunoscut pă r ţile vă zute ale lumii
şi puterile nev ă zute».
Dar a deduce prin analogie (prin asemănare) de la
operă , la Săvî rşitor şi de la buna î ntocmire a lumii , la î n-
ţ elepciunea cea mai presus de ea, o pot face şi î nţ elepţ ii
veacului acesta , zice sf î ntul Grigorie al Nişei. Iar eu aş
spune că şi cei neî nţelepţi şi cei necredincioşi (î n Hristos) ,
precum vedem şi acum pe toţi barbarii cunoscî nd un
Dumnezeu f ăcător al tuturor. Pe Acesta trebuie să-L cu-
noască î n chip necesar şi teologia prin negaţie, odată ce
Făcătorul tuturor nu e nimic din cele f ăcute. Căci oare
n-au şi mulţ i dintre eretici şi păgî ni î nţelepciunea vea-
cului acestuia şi î nţelegerea lui Dumnezeu care vine din
 SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA. DESPRE SF 1NTA LUMINA 357

ea ? Dar oare pe ei î i fericeşte Domnul ? Ce să mai spu-

nem de aceia dintre elini care s-au distins î n filozofie cu
mult mai mult decît creştinii de acum şi şi-au format gî n-
direa filozofică pe temeiul cunoştinţ ei din f ă pturi ? Oare
au dobî ndit prin aceasta şi răsplata fericită şi veşnică ; şi
î ncă nu mai pu ţin, ci chiar mai mult decî t toţi, ba chiar
mai mult decî t cei ce nu au cunoscut nimic altceva decî t
pe Domnul Iisus Hristos ? Cum doar n-ar fi dobî ndit-o
cu mult mai mult, dacă Dumnezeu se cunoaşte numai din
-
f ă pturi ? Şi cum n ar fi mai vă zători de Dumnezeu decî t
alţ ii , cei ce cunosc mai multe din f ă pturi ? Dar noi toţi
am cunoscut pe Fiul din glasul pă rintesc care ne-a î nvă-
ţat de sus ; şi î nsuşi Duhul Sf î nt şi î nsăşi lumina negrăită
ne-a arătat nouă pe Cel din Tatăl, mă rturisit ca « iubit ».
Şi însuşi Fiul ne-a descoperit nouă numele Tatălui Să u
şi î nălţî ndu-se la ceruri a f ă găduit să trimită la noi pe
Duhul, ca să rămînă cu noi î n veac. Şi î nsuşi Duhul Sf î nt
venind şi ră m î n î nd î n noi, ne-a vestit şi ne-a î nvăţat tot
adevă rul. Deci cum îl cunoaştem pe Dumnezeu numai din
f ă pturi şi nu din cele ce nu le cunoaştem , ci din cele ce
le cunoaştem ? 542. Oare dacă n-a experiat cineva nunta ,
542. Fă r ă să conteste cunoa ş terea deductiv ă a lui Dumnezeu din
f ă pturi, ca opere ale Lui , sf î ntul Grigorie Palama , urm î nd sim ţ ului Gri -
gorie de Nisa ( La Fericiri 6 ; P, G. 44, 1269 B) , afirm ă c ă aceasta nu e cea
mai î nalt ă cunoaştere a Lui. Că ci aceast ă cunoaş tere o pot avea şi filozofii ,
.
ba chiar mai mult decît credincioşii simpli Dar exist ă o cunoa ştere mai
î nalt ă. E cunoaş terea nemijlocit ă a lui Dumnezeu prin experien ţ a prezen ţ ei
Lui î n lucră ri. Chiar cunoaş terea prin credin ţă , î ntruc î t accept ă experien ţ a
altora e superioar ă celei pur deductive. De altfel î n credin ţ a î ns ăş i lu -
creaz ă Dumnezeu . Cunoa şterea prin experien ţă proprie o au cei ce şi au -
cur ăţ it inima , adic ă şi -au deschis larg şi exclusiv fiinţ a acestei prezen ţ e.
Unora ca aceştia S- a f ă cut cunoscut Dumnezeu şi prin Revela ţia mai pre-
.
sus de fire In experien ţ a prezen ţei Iui Dumnezeu e dat ă î n mod nemij -
locit Persoana lui Hristos, sau a Persoanelor Sfintei Treimi , care se dez -
v ă luie una pe alta prin iubirea lor maxim ă î n inima noastr ă. Cunoaşterea
aceasta e superioar ă celei deductive din lucruri, pentru c ă î n Persoan ă
e dat totul, e dat ă bogăţia şi via ţ a ei nesf î rş it ă , î n care se găsesc şi posi -
.
bilit ăţile lucrurilor De ea ne împă rt ăşim, î n momentul î nt îlnirii , î ntr un -
358 FILOCALIA

nu cunoaşte legă tura lui Dumnezeu cu Biserica, fiindcă

nu are putinţă să facă analogia (asemă narea ) cu aceea ?
Deci, îi vei sf ătui pe toţi să fugă de feciorie ca să afle cu-
noştinţa de Dumnezeu ? Vei fi î nsă ruşinat de Pavel, care
nefnnd căsătorit , a spus cel dint î i că taina aceasta este
mare « dar î n legă tură cu Hristos şi Biserica » (Efes.
V, 32 ) 543.
68. Dar e vremea să pomenim de acel glas dumne-
zeiesc care a zis : «Mulţ umim Ţie, Tată, Doamne al ce-
rului şi al pă m î ntului » că unindu-Te pe Tine cu noi şi
descoperindu-Te pe Tine nouă prin Tine î nsuţi, « ai as-
cuns acestea de cei î n ţ elepţi şi pricepuţ i» (Luca X , 21 ;
Matei XI, 25 ) . Pricepuţ i sî nt cei î nvăţaţ i prin ei î nşişi şi
î n faţa lor. De aceea auzind pe sfinţ ii Tă i grăind , pe unii
îi nesocotesc, iar altora le răstălmăcesc cuvintele ; ba
chiar î ndră znesc să falsifice unele din cuvintele lor , ca
să î nşele pe toţ i. De pildă Grigorie al Nişei, t îlcuind ce
este vederea ( & eu pta ) lui Dumnezeu descoperită celor
)

curaţi cu inima , după ce spune că «şi î nţelepţii veacului

acestuia pot cunoaşte pe Dumnezeu din buna î ntocmire
a lumii », adaugă : « dar altceva mi se pare că spune mă-
reţ ia Fericirii » 544. Pornind de aici, aceştia susţin î nsă
ceea ce nu intră î n socotinţa aceluia. Iar Marele Dionisie
fel ca de o unitate vie, î ntreagă , nelimitat ă , î n alt fel ea ne r ă m î ne î n
infinitatea ei ne î mp ă rt ăşibilă , sau ca izvor de î mp ă rt ăşire continu ă şi tot
mai sporit ă .
543. Pe Dumnezeu Ii cunoaştem nu numai din cele ce le cunoaştem
despre El din f ă pturi , sau din experien ţă direct ă , ci şi din cele ce nu le
.
cunoaştem Oare nu se poate şti despre nunta lui Hristos cu Biserica de
c ă tre cel ce nu are experien ţ a nun ţii ? Nunta lui Hristos cu Biserica , fiind
cu mult mai î nalt ă dec î t c ăsă toria omeneasc ă , cineva poate fi ridicat la
î n ţ elegerea ei , f ă r ă s ă fi f ăcut î n prealabil experien ţ a celei omeneşti. Nu
trebuie s ă cunoş ti toate lucrurile şi î mprejur ă rile create, ca s ă te ridici
la cunoa ş terea lui Dumnezeu.
544. La Fericiri 6 j P.G. 44, 1209 B. Şi din acest cuv î nt al sf î ntului
Grigorie de Nisa se vede c ă p ă rinţii nu resping cunoaşterea lui Dum -
.
nezeu din f ă pturi Dar ei nu socotesc, ca Varlaam, c ă aceasta e totul ,
 .
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE SF1NTA LUMINA 359

Areopagitul, preocupî ndu-se de felul cum cunoaştem pe

Dumnezeu , odată ce nu e inteligibil nici sensibil, şi răs-
punzî nd prin î ntrebarea : «oare nu e drept să se spună
că f ă ră î ndoială nu din fiinţ a Sa , ci din or î nduirea tu-
turor îl cunoaştem pe El ? » , pe urmă descoperindu-ne şi
cunoştin ţa atotdumnezeiască , care e prin unire mai pre-
sus de fire, cu lumina mai presus de strălucire şi mai pre-
sus de minte şi de cunoştin ţă , aceştia lasă la o parte cunoş-
tin ţa mai presus de minte, ca nefiind nimic, iar de forma
î ntrebă toare a acelei propoziţ ii nu se sinchisesc, de parcă
n-ar avea nici un rost , ci redau acea propoziţie ciuntit ă
de am î ndouă pă rţ ile ca şi cî nd s-ar susţine prin ea că
Dumnezeu se cunoaşte numai din f ă pturi. N-a fost î n
stare filozoful să vadă nici at î ta că cuvî ntul sf întului se
refer ă aici la cunoştinţa omenească ce apar ţine î n chip
firesc tuturor , nu la cea dă rută de Duhul 545. Dacă omul,
zice , are sim ţire şi minte, ca puteri naturale de cunoaş-
tere, cum vom cunoaşte prin ele pe Dumnezeu , Care nu
e cu putinţă de cunoscut nici prin simţ uri, nici prin min-
te ? Desigur nu altfel dec î t din f ă pturile sensibile şi inte-
ligibile. Că ci cunoştin ţele fiind cunoştinţe ale f ă pturilor
ca teologia scolastic ă. Deasupra ei recunosc o cunoaştere a lui Dumnezeu
« prin vederea » nemijlocit ă a Persoanelor dumnezeieşti.

—
545. Despre numirile dumnezeie şti 7, 3 ; P.G. 3, 869 C. 872 B. Dio-
nisie Areopagitul, ca şi sf î ntul Grigorie de Nisa , admite o cunoaştere a
lui Dumnezeu din f ă pturi . Dar cu oarecare î ndoială. Că ci se î ntreabă :
« Oare nu e drept s ă se spun ă c ă Dumnezeu » , care « nu e nici sensibil ,

nici inteligibil » , deci nu e cunoscut nici prin sim ţ uri , nici prin î n ţelegere ,
« nu se cunoa ş te din fiin ţ a Lui , ci din f ăpturi ? » . Dar ceea ce admite î n mod
sigur este c ă pe acest Dumnezeu mai presus de sim ţ uri şi de î n ţ elegere , î l
cunoaştem prin unirea cu El. Varlaam re ţ ine din spusa lui Dionisie nu -
mai cunoa şterea lui Dumnezeu din f ă pturi , admisă de acela cu o oarecare
î ndoială , transform î ndu - i forma î ntreb ă toare a propozi ţiei î ntr- o form ă
cert ă. Varlaam dezbrac ă aceast ă propozi ţie at î t de caracterul î ntrebă tor ,
c î t şi de faptul c ă Dionisie vorbeşte î n ea de cunoştin ţ a naturală pentru
care au puterea to ţ i oamenii , nu de cunoştin ţ a prin Duhul Sf î nt de care
se î mp ă rt ăşesc numai cei ce cred î n Hristos, dar mai ales cei cura ţ i
la inim ă.
360 FILOCALIA

şi oprindu-se la marginea f ă pturilor, din acestea îi arată

ele pe Dumnezeu . Dar cei ce nu au. numai puterile sim-
ţ urilor şi ale minţii, ci s-au î mpă rtăşit şi de harul duhov-
nicesc şi mai presus de fire, nu vor mai cunoaşte numai
din f ă pturi pe Dumnezeu , ci şi duhovniceşte ca pe unul
ce e Duh , adică î n chip mai presus de simţire şi de minte,
ca unii ce au devenit î ntregi dumnezei şi ll cunosc pe
Dumnezeu î n Dumnezeu 546. Deci prin aceasta (prin uni-
rea minţii cu cele mai presus de ea , n. n.) , se î nţeleg cele
dumnezeieşti, cum spune acelaşi sf î nt 547, şi nu prin noi.
Adică î ntrucît am ieşit cu totul din noi î nşine şi ne-am
f ăcut î ntregi ai lui Dumnezeu. Căci este un lucru mai
înalt a fi ai lui Dumnezeu decî t ai noştri. Aşa se dă ruiesc
cele dumnezeieşti celor ce s-au unit cu Dumnezeu.
69. Vezi cum ne depărtează de la voinţa de a că uta
să cunoaştem pe Dumnezeu din f ă pturi, descoperindu-ne
o altă cunoaştere mai presus de fire, dumnezeiască şi
duhovnicească , ce ne vine, după negarea f ă pturilor, prin
unirea cea mai presus de minte ? Că ci a spus că prin ea
se d ă ruiesc cele dumnezeieşti şi prin ea se cuvine să fie
cunoscute, adică duhovniceşte şi nu după noi, odată ce
nu dobî ndim cunoştin ţ a lui Dumnezeu nici prin simţ uri,
nici prin minte. Pentru că această cunoştinţă este nede-
să vî rşită şi se potriveşte numai cugetă rilor nedesăvî rşite.
Dar ce vrea sf î ntul să spună legî nd cuvî ntul « nu cumva »
de cunoştinţa lui Dumnezeu cea după noi ce ne vine din
f ăpturi, euvînt trecut cu vederea de filozof ca ceva de
prisos ? Fiindcă am vă zut lumina şi am auzit glasul lui
Dumnezeu î n chip tainic şi cu ochii şi cu urechile sensi-
546. Palama dezvolt ă aici î n continuare interpretarea dat ă de el
propozi ţiei de mai î nainte a lui Dionisie . El spune adic ă : dac ă oamenii
nu au ca puteri naturale de cunoaştere decî t simţ urile şi î n ţelegerea , iar
Dumnezeu nu cade nici sub sim ţuri , nici sub î n ţelegere, El nu poate fi
cunoscut prin aceste puteri naturale dec î t din f ăpturi . Dar cei ce primesc
pe Duhul ca o putere de cunoaştere mai presus de cele naturale , î l cunosc
pe El î n mod nemijlocit , prin unirea cu El .
547. î bidem .
 .
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA DESPRE SF1NTA LUMINA 361

bile, filozofului i s-a părut că poate să spună că Dumne-

zeu poate fi cunoscut numai din f ă pturi şi prin puterile
de cunoaştere ale omului. Dar pentru cei ce pot să prindă
î nţelesul exact al cuvintelor sf î ntului , e vă dit că el î n-
vaţă lămurit că numai cunoştinţ a î ncepă toare despre
Dumnezeu vine din cunoaşterea f ă pturilor. De aceea a
adă ugat că « de la aceasta ne suim la Cel ce e dincolo de
toate pe o anumită cale şi potrivit cu o anumită r î nduială
după puterea fiecă ruia » 548. De aceea ea a şi fost potri-
vită celor dinainte de Lege, care erau î ncă prunci î n ce
priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu 549. Iar de Avraam
se spune că de la aceasta şi-a luat î nceputul cunoştinţei
de Dumnezeu , dar pe urmă nu mai vorbea şi nu mai cu-
noştea pe Dumnezeu prin aceasta. Ce să zicem apoi de
Iov, care vă zî nd mai limpede striga : «Cu auzul urechii
Te-am auzit pe Tine mai î nainte, dar acum ochiul meu
Te-a vă zut pe Tine» (Iov XLII, 5). Ce să spunem de Moise
care a vă zut pe Dumnezeu î n î ntunericul de dincolo de
f ă pturi 40 de zile î ntregi. De fapt a fost potrivit ca celor
nedesăvî rşiţi î n cunoaştere să li se pun ă î naintea celor
nevă zute a lui Dumnezeu cele arătate ale lumii, precum
simţ urilor î nvăluite li s-au dat cunoştinţele lui Dumne-
zeu din Lege prin simboluri sensibile. Sau iarăşi, precum
sî nt unii care s-au î mpă rtăşit de o cunoaştere a celor mai
desăvî rşite, şi mai neacoperită a celor din afară de Dum-
nezeu, aşa sî nt şi de cei care au privit la cele nevă zute
ale lui Dumnezeu , ca Moise, Pavel şi cei ca ei, deşi pe
noi ne călă uzesc spre acelea de la cele pe care le vedem.
71. Dar ce urmăreşti tu, filozoafe, cu sofismele tale
de multe feluri, piezişe şi ră u ticluite, ca de pildă cu afir-
marea că « cel ce ştie de vreun lucru că există şi are cauză
şi o putere, trebuie să ştie şi ce este ceeace este, pe urmă,
cauza şi apoi şi puterea lui». Dacă ar fi zis cineva că
548. Ibidem , P.G. 3, 872 A.
549. Teofil al Antiochiei » C ătre Autolic 2, 25.
362 F1L0CALIA

Dumnezeu nu se cunoaşte nicidecum din f ă pturi, ar fi

avut rost să ceri lucruri ca acestea , răspunsuri la aceste
î ntrebă ri, răspunsuri cerute de orice fiinţă raţională. Dar ,
odată ce noi aşeză m deasupra cunoştin ţ ei care e comună
tuturor prin fire, cunoştin ţ a tainelor lui Dumnezeu ce
vine prin Duhul , ce-ţi vor folosi ţ ie, celui ce te î mpotri-
veşti ei, răspunsuri ca acestea care ţin de cea mai î nce-
pă toare cunoştin ţă a lui Dumnezeu , care se cîştigă din
f ă pturi ? 55°.
Tu î nsă te-ai obişnuit să te î mpotriveş ti. Deoarece
oamenii duhovniceşti spun că există nu numai cunoş-
tinţă , ci şi lumin ă vă zută de minte, tu te sileşti să arăţ i
pe larg că şi ceea ce se numeşte cunoştinţă e lumin ă ;
şi, împotrivindu-te, socoteşti să-i birueşti prin aceasta pe
toţ i. « Fă ră această cunoştinţă î ncepă toare, nu va fi ci-
neva om raţional, zice, precum nu va fi nici î naintare a
celor raţ ionali spre cele mai desă v î rşite»-. Desigur , nu va
fi cineva bă rbat î nainte de a fi prunc. Dar dacă a devenit
bă rbat , a pă r ăsit cele ale pruncului. Iar dacă , bă rbat fiind ,
cugetă cele ale pruncilor şi se laudă cu ele, cum nu se
va face de r îs ? Şi cum nu va păţi aceasta cel ce zice
că este creştin , dar se î ndeletniceşte cu ştiinţele elineşti ,
ca să culeagă din ele rodul cunoştinţ ei de Dumnezeu ? 551.
550. Varlaam, î n calitate de filozof , cerea ca cei ce afirmau c ă v ă d
pe Dumnezeu î n lumin ă să r ăspund ă la î ntrebă ri care se pun numai î n
cazul cunoa ş terii vreunui lucru creat : ce este substan ţ a lucrului respectiv,
unitatea , cauza ş i puterea lui ? Sf î ntul Grigorie Palama î i arat ă c ă la
aceste î ntreb ă ri s- a r ăspuns prin faptul c ă cei ce cunosc pe Dumnezeu
î n lumin ă , L- au cunoscut mai î nainte din f ă pturi . Dac ă nu L-ar fi cunoscut
ş i recunoscut din f ăpturi , Varlaam ar fi putut cere r ă spuns la aceste î n -
treb ări pentru a ş ti ce este Dumnezeu pe cure-L experiază prin « vedere ».
Dar aş a trebuie s ă se presupună c ă î n Dumnezeu cel v ă zut prin experien ţă
s î nt implicate caracterele de care î ntreabă ra ţ iunea , dar s î nt totodat ă
dep ăşite.
551. Sf î ntul Grigorie Palama recunoş tea trebuin ţ a cunoş tin ţ ei lui
Dumnezeu din f ăpturi , ca şi trebuin ţ a de a trece prin ea. Dar o socotea
proprie celor î nc ă prunci duhovniceş te. Cei progresa ţi duhovniceş te tre-
 .
SFINTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE SFINTA LUMINA 363

72. Ce vrei să spui apoi susţinînd că : «Dacă partea

raţională a sufletului e bolnavă , nu se poate face î nţele-
gătoare prin hă rnicie ? ». Bolnavă cu adevă rat este ra ţiu-
nea sufletului aceluia ce socoteşte î nţelegerea sa mai
vrednică de crezare decî t cuvintele Duhului şi nu preţ u-
ieşte poruncile dumnezeieşti ca un leac mare şi desă vî rşit
al sufletelor. Căci spunea mai î nainte că acestea pot curăţ i
sufletul pe jumă tate ; dar acum , desfiinţî nd toată puterea
lor curăţitoare, a trecut-o pe seama cunoştinţei, spun î nd
că î nceputul, mijlocul şi sf î rşitul cunoştinţei de Dumne-
zeu , al să nătăţii sufletului şi al curăţiei vine de la a ş ti
multe şi tot mai multe şi toate ; şi că nu trebuie să ig-
norăm nicidecum cele multe, dacă vrem să ajungem peste
tot la ceva, ci să dobî ndim cunoştinţa enciclopedică des-
pre f ă pturi, dacă vrem să ne î nvrednicim de î nţ elege-
rile cele asemenea î ngerilor , unitare şi neî mpă r ţite 552.
Aceasta e aşa cum ar zice cineva că cel ce vrea să
vadă un semn neî mpă r ţ it , trebuie să-l vad ă î nt î i după
pă r ţ ile lui cele multe, şi unitatea nu se observă f ă cî nd ab-
stracţie de la cele multe, ci numai prin adunarea lor. Dar
e ştiut că unul care rezultă din adunare, se poate şi î m-
pă r ţi. Acolo î nsă e vorba de unul care e f ă ră pă r ţ i 553.
buie s ă se ridice mai sus, la cunoş tin ţ a prin « vedere » , prin experien ţă .
Varlaam o socotea pe cea dinţ ii ca singura cu putin ţă pentru to ţ i.
552. Î ntrucî t Varlaam condi ţiona cunoaşterea lui Dumnezeu de des -
toinicia cunoa ş terii logice a f ăpturilor şi cum aceast ă destoinicie nu o au
to ţi , ra ţiunea multora fiind oarecum bolnav ă , deducea c ă de aceast ă boal ă
nu se poate t ă m ădui nimeni prin p ă zirea poruncilor lui Dumnezeu Prin .
aceasta condamna majoritatea oamenilor la o necunoa ş tere fatal ă a lui
Dumnezeu, rezerv î nd -o filozofilor speculativi sau , î n cel mai bun caz , şi
savan ţ ilor. Era o concep ţie de aristocratism intelectual fatal , paralel cu
cel social, sau a unei diviz ă ri de nereparat a oamenilor î n ce priveşte
participarea la bun ăt ăţ ile dumnezeieş ti. Palama , conform Sfintei Scripturi ,
afirma , dimpotriv ă , capacitatea tuturor , chiar şi a celor mai simpli de a
cunoaş te pe Dumnezeu şi de a participa prin aceasta la El , f ă c î nd aceasta
dependent ă de voin ţa lor de a se cur ăţi de r ă u.
553. Varlaam recunoaşte c ă cunoaş terea lui Dumnezeu trebuie s ă re -
zulte dintx-o unificare a cunoştin ţ elor felurite. Dar aceast ă unitate a lor ,
364 """
VILOCAL1 A

Iar eu ştiu , ca unul ce am aflat de la pă rin ţi, ascult î nd

chiar pe unii din ei şi crezî ndu-i , că şi acestea multe şi
lumea aceasta sensibilă î ntreagă , au privit-o nu prin sim-
ţ uri, nici prin raţionament , ci printr-o putere şi un har
propriu minţ ii î ndumnezeite, putere şi har care fac ca
cele de departe să fie sub ochi şi cele viitoare le î nf ă-
ţ işează î n chip mai presus de fire ca pe unele prezente 554
Desigur , cuvî ntă torul de Dumnezeu din Areopag preamă-
reşte pe Fă cătorul firii şi din cele ce ne apar ţ in nouă prin
fire 555. Şi aceasta nu e de mirare. Că ci numai El este Cel
lă udat şi de către cele neî nsufleţ ite şi lipsite de simţuri,
neraţ ionale şi ra ţionale ; odată ce numai Lui i se cuvine,
î n chip eminent , î nchinarea î n Duh , de care î nsuşi Dum-
ca s ă fie cî t mai corespunzătoare cu unitatea bogat ă a Iui Dumnezeu , tre -
buia să fie dup ă el format ă din c î t mai multe cunoştin ţ e. Palama observa
c ă unitatea lui Dumnezeu nu corespunde cu adunarea multor p ă r ţ i. Că ci î n
cazul acesta ea s- ar putea şi î mp ă r ţi din nou .
554. Socotind că la Dumnezeu cel Unul omul nu se poate ridica de -
c î t prin concentrarea tuturor cunoştin ţelor, Varlaam concepea pe Dum -
nezeu In sensul impersonal al unei unit ăţi care se şi divide, sau se divide
de fapt î n forma lumii j Palama î i opune pe Dumnezeu - Persoan ă , care e
Unul, sau tripersonalitatea Lui, deci o unitate care nu se poate î mp ă r ţi ,
deşi poate să se manifeste î n indefinite lucr ă ri şi rezultate ale acestor lu -
cr ă ri. Dup ă El, Dumnezeu ca Unul e dincolo de unitatea panteist ă imper -
sonală a realit ăţii , deci dincolo de posibilitatea de a fi atins prin unifi -
carea cunoştin ţ elor. La El se ajunge prin unire cu El î n iubire. Unitatea
lui Dumnezeu e transcendent ă sintezei p ă r ţilor crea ţ iunii, sau cunoştin -
ţ elor. E unitatea vie, originar ă , unitatea indestructibil ă a Persoanei. De
aceea şi la leg ă tura cu El , se ajunge nu prin unificarea cunoştin ţ elor , a ş a
cum la unitatea subiectului nu se ajunge prin adunarea cunoştin ţ elor des-
pre p ăr ţ ile prin care se manifest ă ( Dion. Areop., Despre numirile dumne -
—
zeie şti, 1, 4 ; P.G. 3, 589 592 ). La aceast ă unitate se ajunge printr - un salt ,
f ăcut de minte cu ajutorul barului , sau de subiectul uman prin deschiderea
activ ă şi iubitoare a Subiectului dumnezeiesc ; adic ă î ntruc ît se las ă prins
î n curentul iubitor ce vine de la acel Subiect , nu prin adunarea multe -
lor aspecte ale realit ăţ ii cunoscute prin sim ţ uri ş i prin ra ţionamente ( Des -
pre numirile dumnezeie ş ti , 2, 12 ).
555. Palama recunoaşte c ă Dionisie admite şi o cunoaştere a lui
Dumnezeu din mul ţ imea variat ă a f ă pturilor. Dar mereu mintea trebue s ă
SPINTUL GRIGOR1E PAL AM A. DESPRE SF 1NTA LUMINA 365

nezeu a zis că este î nchinarea cea singura adevărată , sin-

gura vrednică de Dumnezeu şi singura dorită de Dum-
nezeu.
73. Dar din cuventele marelui Dionisie, pe care filo-
-
zoful le a adus, f ă ră să bage de seam ă , î mpotriva sa în-
suşi, lăsî nd pe celelalte, din pricina mulţ imii lor, voi amin-
ti numai pe cel din urmă. Acesta zice deci î n primul ca-
pitol din Ierarhia bisericească : «Iar scopul comun al î n-
tregii ierarhii este iubirea osî rduitoare de Dumnezeu şi
de cele dumnezeieşti, că reia i se slujeşte î n chip dumne-
zeiesc şi unitar. Şi î nainte de aceasta , depă rtarea deplină
şi f ără î ntoarcere de la cele contrare, cunoştinţa celor ce
sî nt î n calitatea lor de existenţe (de creaturi), vederea şi
cunoaşterea adevă rului celui sf î nt, î mpă rtăşirea î ndum-
nezeită de desăvî rşirea unitară» 556. Din acestea, filozo-
ful deduce urmă toarele : « Ierarhia este lucrul cel mai
mare dintre cele date nouă de Dumnezeu. Iar scopul ei
este cunoştinţa celor ce sî nt (f ă pturilor), cum ne î nvaţă
citatul acesta. Deci cel mai bun lucru din noi este cunoş-
tinţ a celor ce sînt (a f ă pturilor ), adică filozofia ».
Ceea ce spune seamă nă cu cele spuse de Dionisie
după sunetul cuvintelor , dar nu cu î nţ elesul lor cel sf î nt.
Că ci sf î ntul spune că adevă rata cunoaştere a celor ce
sî nt «este depă rtarea totală de la cele contrare», adică
reţinerea de la săvî rşirea celor rele, care trebuie să pre-
meargă lucrării celei sfin ţite, î ndumnezeite şi unitare.
Că ci şi cel cucerit şi purtat de poftele rele pofteşte cele
ce i se par lui bune, dar arată prin fapte că nu cunoaşte
ceea ce e cu adevă rat bun ; deasemenea cel stă pî nit de
dep ăşeasc ă aceast ă mulţime prin intui ţia ( « vederea » ) Celui unul ca Per-
soan ă, aduc î ndu -I Lui preamărire ca Fă c ă torului şi Sus ţin ă torului tuturor
.
( Despre numirile dumnezeie şti 1, 5 \ P G. 3, 593 D.) Nu e aci vorba numai
de o adunare a pă r ţ ilor crea ţiunii şi a cunoştin ţelor despre ea , ci de o de-
-
păşire a lor, prin ridicarea î ntr un alt plan, la o unitate care e altfel dec î t
uuitatea pă r ţ ilor lumii.
.
556. Ierarhia bisericească , l , 3 ; P.G 3, 376 A.
366 HL0 CAL1A

mî nie se ră zboieşte cu cel ce se î mpotriveşte celor ce i se

par lui bune şi frumoase ; şi simplu grăind , tot cel ce
stăruieşte î ntr-o via ţă rea, stă ruieşte într-una care i se
pare lui că e bună , dar nu î ntr-una care e cu adevă rat
bună . Numai cel ce s-a depă rtat de cele rele şi a lepă dat
pă rerea lui mincinoasă, socoteşte ca rele cele ce sî nt cu
adevă rat rele şi are cunoştinţa adevă rată a celor ce s î nt
(a f ă pturilor) şi nu pe cea pă relnică. De aceea numai
depă rtarea de la cele rele este cunoştinţă a celor ce sî nt
î n calitatea lor de cele ce sî nt (a f ă pturilor) ; şi ca atare
premerge lucră rii celei sfin ţite, î ndumnezeite şi unitare.
Iar lucrarea sfin ţită , î ndumnezeită şi unitară este pă zi-
rea poruncilor lui Dumnezeu , care se î nf ă ptuieşte prin
fuga de cele rele şi prin iubirea stă ruitoare şi os î rduitoare
a lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti.
Acesta este aşadar , zice, scopul comun al î ntregii ie-
rarhii : să urască cele contrare poruncilor lui Dumnezeu
şi să le iubească pe acestea şi pe Dumnezeu , Care le-a
dat , şi, pentru iubirea faţă de El, să trăiască sub ele.
Aceasta este cunoştin ţa celor ce sî nt (a f ă pturilor) , î n cali-
tatea lor de cele ce sî nt ; aceasta e vederea adevă rului ;
aceasta e î mpă rtăşirea de desă vî rşire ; aceasta , ospă tarea
din privirea duhovnicească , care se descopere, potrivit
f ăgă duin ţ ei , şi luminează, î ndumnezeieşte şi hră neşte î n
chip î nţelegător pe tot cel ce, prin curăţia inimii, petrece
î n ea î n chip î n ţ elegător , mai bine zis duhovniceşte.
74. Dar şi el î nsuşi (Dionisie) se face pe sine vădit
că o spune aceasta. Căci ducî nd cuvî ntul mai departe,
dar pe urmă revenind , se face el î nsuşi t îlcuitor al să u
pentru cei ce nu vor să î n ţeleagă cele dumnezeieşti şi
î ncearcă să le strî mbe după părerile lor greşite. « Am
spus deci, cu sfinţ enie, zice el, că acesta este scopul ie-
rarhiei noastre : asemănarea şi unirea noastră cu Dum-
nezeu , pe cît e cu putinţă. Iar la aceasta vom ajunge,
cum î nvaţă cuvintele dumnezeieşti, numai prin iubirile
şi sfintele lucrări. Căci «cel ce Mă iubeşte pe Mine, zice,
SEINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMINA 367

va pă zi cuvintele Mele şi Tat ăl Meu îl va iubi pe el şi

vom veni la el şi Ne vom face sălaş î n el» (Ioan IV , 24).
Vezi ce numeşte cunoştin ţ a adevă rată a celor ce sî nt
(a f ă pturilor) ? Lucrarea poruncilor. Şi care este sf î rşitul
acestora ? Unirea şi asemă narea cu Dumnezeu . Dar de
ce a numit această asemă nare, iubire ? Pentru că iubirea
este plin ă tatea virtu ţ ilor ; şi pă trunz î nd chipul , î nf ă ptu-
ieşte asemă narea lui desă vî rşită cu Dumnezeu. Iar prin
cuvintele « î n chip dumnezeiesc şi unitar » şi prin «lu-
crarea sfin ţită », a ară tat pă zirea poruncilor , mişcarea ex-
clusivă spre Dumnezeu şi spre cele dumnezeieşti. Căci
binele nu e bine dacă nu se face numai pentru bine. De-
pă rtarea de la rele contrare, cunoaşterea celor ce sî nt
(a f ă pturilor) şi vederea şi ştiin ţ a sfin ţ ită a adevă rului
î nf ăţişează , la r î ndul lor , ura faţă de patimi , scî rba de
păcat şi fuga f ă ră î ntoarcere de la el.
In sf î rşit, « prin desăvîrşirea unitară » şi prin « î mpă r-
tăşirea î ndumnezeită de Unul» şi « prin privirea care hră-
neşte şi î ndumnezeieşte î n chip î n ţ elegă tor », a ară tat
cercetarea şi sălăşluirea dumnezeiescă f ăgă duită , care de-
să vî rşeşte prin unire şi hră neşte prin vedere, ochiul cel
duhovnicesc 557.
75. Dacă deci numai prin pă zirea poruncilor vine
adevă rata cunoştin ţă şi unirea şi asemă narea cu Dum-
nezeu , ceea ce numeşte filozoful cunoştin ţă este o falsă
557. Privirea lui Dumnezeu « hr ă neşte » ochiul duhovnicesc, c ă ci acest
ochi asimileaz ă puterea privitoare a lui Dumnezeu cu puterea lui v ă z ă -
toare, sau lumina lui Dumnezeu cu lumina Lui , aş a cum lumina fizic ă de
afar ă î nt ă reşte puterea v ă z ă toare a ochiului nostru sensibil , sau a ş a cum
o persoan ă iubit ă ne ajut ă s ă -i vedem frumuse ţ ile , prin iubirea care ne - o
comunic ă ş i care-i pune î n eviden ţă aceste frumuse ţ i. Hr ă nirea aceasta are
loc prin unire î ntre credinciosul care vede şi Dumnezeu cel privit . Privirea
se des ă v î rşeş te prin faptul c ă devine unitar ă , adic ă prin faptul c ă se con -
centrează numai la Cel cu adev ă rat Unul , dep ă rt î ndu -se de la cele multe ;
prin faptul c ă î n Acel Unul află totul. Aceast ă aten ţie total ă spre El e hr ă -
nit ă de iubirea deplin ă de El şi ea implic ă î n sine şi ascultarea des ă v î r -
ş it ă de El.
368 F1LOCAL1A

cunoştinţă. El zice limpede de la î nceput : «Din pă zirea

poruncilor nu e cu putinţă să vină această cunoaştere».
Iar pu ţin mai departe, arăt î nd de unde vine cunoaşterea
aceasta, zice : « De la a nu ignora cele multe, nici raţiu
nile lucrurilor ; mai bine zis de la a cunoaşte toate şi de
-
la a se sî rgui de a afla tot ce anunţă cineva că ştie, fie el
elin sau egiptean , ca să nu fie lipsit de nici una din cele
ce s-au spus şi se cunosc despre firea lumii, ca nu cumva
prin acea lipsă să ignoreze pe Dumnezeu », odată ce , după
el, Dumnezeu se cunoaşte numai din f ă pturi. El face
ceva asemă nător cu unul care, auzind că numai cu lucru-
rile de mî ncare se hră neşte şi susţine trupul, ar zice că
cel ce vrea să trăiască , nu trebuie să se lipsească de niciun
aliment şi să nu î ntrerupă a se hră ni nici o zi şi nici un
ceas. Unul ca acesta laudă nebunia nefolositoare a me-
selor bogate şi patima lăcomiei pî ntecelui, ca pe ceva cî t
se poate de necesar vieţii omeneşti, nedorind nimic din
cele mai î nalte.
Dumnezeu i-a dat , f ă ră î ndoială , pă r ţii cugetă toare
a sufletului ca materie raţiunile firii , dar ca pe unele ce
pot călă uzi spre o cunoştinţă mai î naltă. Noi deci, lu î nd
din ele numai cî t ne este de trebuinţă , pe cele de prisos
le lăsăm celor ce nu pot primi hrană mai desăvîrşită. Iar
dacă aceştia, chiar după ce au trecut de vî rsta copilă reas-
că , nu vor să pă răsească hrana potrivită pruncilor , noi
că utăm să-i smulgem ca pe nişte monştri de la acest sî n al
universului, î ntrucî t nu le mai este folositor şi o facem
aceasta ca unii ce-1 folosim cu cumpătare, odată ce ne-am
despă rţit de hrana care nu ne mai e potrivită. Ei î nsă
nemaifiind copii, ci desă vî rşiţi î n ră utate, se ridică î mpo-
triva noastră şi r î vnesc mai degrabă să ne tragă şi pe
noi î n jos la nă ravul lor , decî t să se î nalţe ei la măsura
cuvenită.
76. De aceea zic că şi Fiul vine cu Tatăl şi-Şi face
sălaş î n acela «care cunoaşte raţiunile lumii ; căci acela
cunoaşte adevă rul ; iar Dumnezeu e adevă rul şi Tatăl
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA . DESPRE SFlNTA LUMIN Ă 369

adevă rului. Dar şi tot cel ce cunoaşte se reazimă şi pe-

trece î n ceea ce cunoaşte. Deci cel ce are cunoştinţa lu-
crurilor va fi î ntemeiat statornic î n Dumnezeu . Iar avî nd
acesta locuinţa neclintită în Dumnezeu , pe drept cuvî nt
a spus Acela că va veni la el şi-Şi va face sălaş în el.
Acesta este, zice, cel ce şi-a f ăcut şi mintea plină de lu-
mină î n ţ elegă toare». Aceasta este cea mai desă vî rşită cu-
noştinţă de Dumnezeu a filozofului.
Dar eu aud Evanghelia zicî nd că diavolul este min-
cinos şi tatăl minciuni 558. Şi ştiu că prin aceeaşi simţire,
cunoştin ţă şi ştiinţă î mbrăţişăm şi cele contrare. Deci
cel ce cunoaşte adevărul cunoaşte şi minciuna. Dacă, aşa
dar , după cuvintele filozofului, cel ce cunoaşte şi se reaze-
-
m ă şi petrece î n ceea ce cunoaşte şi de aceea , după el, cel
ce are cunoştin ţ a lucrurilor este î n Dumnezeu şi Dum-
nezeu î n el, atunci şi minciuna şi tatăl minciunii şi-au
f ăcut locuinţă î n el, şi acesta are sufletul plin şi de î ntu-
nericul minţ ii. Şi de fapt mult î ntuneric umbreşte su-
fletul care dă pe faţă asemenea cugetă ri. Oare cel ce
zicea : « Te cunosc pe tine cine eşti : sf întul lui Dumne-
zeu » (Marcu I, 24), datorită cunoştinţei acesteia avea î n
sine şi pe Hristos ? Dar cel ce cunoaşte şi nu face voia
lui Dumnezeu , are oare î n el sălăşluit statornic pe Dum-
nezeu ? Cum «se va bate atunci mult ?» (Luca , XII, 47) .
Hristos spune î n Evanghelii că sălăşluirea Lui şi a Tatălui
vine din pă zirea poruncilor , iar ară tarea vine din sălăş-
luire. Dar acesta socoteşte tocmai pe dos că sălăşluirea
vine din ceea ce i se pare lui ară tare. Iar despre arătare,
dimpotrivă , zice că vine din cunoştinţă , nu din porunci,
558. Varlaam separa strict cunoa şterea lui Dumnezeu şi p ă zirea po-
runcilor , sau teologia , de tr ă ire, de cur ăţie, de î mplinirea poruncilor ca semn
şi mijloc de î nt ă rire a iubirii de Dumnezeu şi de oameni, de cur ăţire, de
sfin ţ ire. El transforma teologia î n filozofie teoretic ă . Aceasta e concep ţia
care a pus st ăpî nire pe teologia occidental ă, scolastic ă şi protestant ă. Cî nd
protestantismul a negat valoarea faptelor pe toate planurile , n - a f ăcut de -
c î t să tragă ultima concluzie din ra ţionalismul teologic al scolasticei.

24
— Filocalia
370 FILOCALIA

dintr-o cunoştinţă , despre care a declarat mai î nainte că

nu vine nicidecum din păzirea dumnezeieştilor porunci.
De o astfel de lumină şi adevăr şi-a f ăcut mintea plină.
Ba nu numai că a spus mai î nainte de această cunoştinţă
că nu poate fi procurată de poruncile dumnezeieşti, ci
a numit -o şi filozofie, procurată de disciplinele filozofiei.
Prin aceasta a arătat că ea este nebunie la Dumnezeu.
Deci , ceea ce mai î nainte socotea nebunie, acum declară
că e Dumnezeu şi Cuvî ntul — Unul-Născut al Tatălui.
De o astfel de lumină şi adevăr şi-a umplut mintea sa.
77. Dar, fiindcă prin aceeaşi simţire cuprinzi cele
contrare, tu cînd te simţi cald, filozofiile ? Cînd trupul
tă u arde de această calitate a căldurii , sau cî nd avî ndu-1
rece, iei la cunoştinţă contrarul căldurii ? Desigur , atunci
simţi căldura î n tine, cî nd arzi din pricina ei. Deci şi pe
Dumnezeu îl vei avea î n tine cu adevă rat atunci cî nd vei
avea î n sufletul tă u deprinderea dumnezeiască. Iar de-
prinderea cu adevă rat dumnezeiască este dragostea faţă
de Dumnezeu. Şi aceasta vine prin lucrarea sf î ntă a po-
runcilor dumnezeieşti. Căci deşi dragostea aceasta e de
la î nceputul lor , ea e şi la mijloc şi la sf î rşit. Fiindcă dra-
gostea este Dumnezeu, Care numai î n aceasta Şi-a f ăgă-
duit venirea şi sălăşluirea şi arătarea Lui. Deci atunci îţ i
vei fi de folos şi spre î ndreptare şi ţie şi altora cu ade-
vărat, cî nd vei dobîndi din împlinirea poruncilor o ast-
fel de stare lă untrică. Căci acum, pref ăcî ndu-te că vrei
să î ndrepţ i pe alţii, te-ai vădit ca unul ce-i strici şi-i po-
negreşti. Că-i strici î n vreme ce te lauzi că-i î ndrepţi,
va arăta cuvî ntul mai limpede î n continuarea lui. Dar
proba vădită că sub masca î ndreptă rii cauţi mai degrabă
să-i ponegreşti, este marea silinţă ce ţi-o dai de a nu lăsa
să ne vină sub ochi scrierile tale care ţi se par că sî nt
spre î ndreptarea noastră. E ca şi cî nd careva dintre dof -
tori ar spune că a pregătit unui bolnav o bă utură foarte
folositoare, dar ar opri cu totul î ntrebuin ţarea ei. De aci
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SFINTA LUMINA 371

s-a vădit că ştiai şi tu de mai î nainte ceea ce s-a arătat

acum pe faţă , că cele numite de tine leacuri sî nt pline
de venin. Deci ştiai de mai înainte că nu vei ră mî ne ne-
descoperit cî nd ni se vor descoperi acestea.
78. Dar, f ă ră să vrei, ne-au venit î n mină aceste
scrieri ale tale, la sf î rşitul că rora zici că vrei să slujeşti
spre îndreptare î n privinţa celor ce ţi le-a spus oarecare
dintre prietenii tăi î n chip greşit despre cunoştinţa de
Dumnezeu . Iar ceea ce a spus î n chip greşit prietenul,
spui că-i aceasta : « Cei curaţ i cu inima ştiu prin sf î nta
lumină ce apare î n ei că este Dumnezeu ; şi că este ca
o lumină , mai bine zis ca un izvor de lumin ă î nţelegă-
toare şi nematerială. Iar cei ce nu s-au urcat pî nă la
această vedere privesc mereu pe Proniatorul comun : î n
cele f ăcute bune, î nsăşi bunătatea ; î n cele f ăcute vii,
î nsăşi viaţa şi, simplu, î n toate, pe Cel ce este toate şi
aşezat mai presus de toate».
Iar aceasta, zice filozoful că nu e drept şi îl ştiu pe
el că a spus ră u de acestea şi altădată. Căci nelu î nd î n
seamă cuvî ntul « ca» ce s-a adăugat la lumină cu înţe-
lesul de pildă, a declarat că noi spunem că cunoaştem
ce fel de lumină este Dumnezeu. Dar odată ce noi am
atras atenţia la adausul «izvorul luminii », şi am dedus
î n mod concentrat că « Dumnezeu este ca izvorul luminii»,
î l î ntrebă m ce î nţeles are aci cuvî ntul «ca » ? Iar el a
mă rturisit f ă ră să vrea neştiin ţ a şi a cerut iertare. Căci
nu e cu putin ţă a-1 î n ţ elege altfel decî t ca « oarecum
ca » 559
Dar acum a fost prins cu altceva : «Făcî ndu-se vă-
dit că zice că chiar celor mai vă zători Dumnezeu li se
559. Remarc ă m sensul neliteral î n care, după sf î ntul Grigorie Palama,
trebuie î n ţ eleasă lumina v ă zut ă de isihaşti şi de sfin ţi. Reaua voin ţă a lui
Varlaam a persistat î nsă , cu toat ă explicarea lui Palama , p î n ă azi î n ad -
versarii catolici ai lui Palama şi ai tradi ţiei r ăs ă ritene despre lumina dum -
nezeiasc ă pe care o v ăd sfin ţii şi care se vede prin ei. « Prietenul » care
i - a spus lui Varlaam acestea se pare c ă este Palama .
372 FILOCALIA

face cunoscut numai din cele ce sî nt (din f ă pturi), cunoş-

tinţa lui Dumnezeu î nvăţată aci prin arătarea unei lumini
î nţelegătoare, ca una ce e altceva decît cea din f ă pturi
(din cele ce sînt), nu e nicidecum adevă rată ».
La aceasta trebuie să răspundem că odată ce s-a
f ăcut vă dit prin cele multe de mai sus că Dumnezeu nu
se cunoaşte numai din cele ce sî nt (din f ă pturi), ci şi din
cele ce nu sî nt î n sens de depăşire, adică din cele necre-
ate 559bis, dar şi prin lumina veşnică şi aflată mai presus
de toate, care acum se dă ruieşte î n măsura unei arvune
celor vrednici, iar î n viaţa cea f ă ră de sf î rşit îi va î nvălui
la nesf î rşit , î n chip necesar e adevă rată şi vederea aceas-
ta ; şi cel ce nu o recunoaşte pe aceasta ca adevărată a
că zut din cunoştinţa dumnezeiască.
« Dar toată cunoştinţa lui Dumnezeu , zice , rezultă
din cele din jurul Lui, nu din cele ale Lui». Dar unde
spunem î n cuvî ntul nostru că această ară tare nu e din
cele « din jurul Lui» ? Căci o punem mai presus de cele
ce sî nt altfel, dar nu spunem nicidecum că este din ceea
ce este Dumnezeu. î nsă poţi afla pe cuvî ntătorii de Dum-
nezeu pun î nd şi alte multe vederi mai presus de cunoş-
tinţ a de Dumnezeu cea din f ă pturi. Dar o deosebesc pe
aceasta de toate celelalte şi o cinstesc î n mod eminent
cu numele dumnezeiesc ca pe singura arătare î ndumne-
zeitoare a lui Dumnezeu.
î nsă acum trebuie să punem capăt acestui « Cuvînt »
prea mult î ntins, care se r î ndueşte î n şirul celor scrise
pentru a respinge cele spuse de filozof în Cuvintele des-
pre cunoştin ţă.
559 bis. Aci sfIntui Grigorie Palama precizeaz ă care s î nt «cele ce
nu s î nt » prin depăşirea celor ce sî nt. Ele s î nt cele necreate. Toate acestea
-
«nu s î nt » fa ţă de cele create, care «s î nt ». Nu sî nt pentru c ă s î nt mai pre
sus de ceea ce cunoaştem noi care «s î ntem », deci s î ntem crea ţi ca şi ceea
ce cunoaştem î n mod natural. Nu e vorba deci numai de o teologie nega -
tiv ă teoretic ă , ci de ceva cu mult mai pozitiv şi mai plin de existen ţă de
c î t cele create.
-
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE SF1NTA LUMIN Ă 373

Din cuv î ntul sf î ntului î oan Gură de Aur la î nt î iul

mucenic Ş tefan 560 .

•« Nimic n-a nesocotit mucenicul î n voin ţ a de a urma

Stă pî nului, ci a dovedit şi neră utatea sufletului şi bă rbăţ ia

ră bdă rii. De aceea se învredniceşte şi de vederea dumne-
zeiască. « Căci privind , zice, la cer , a vă zut slava lui Dum-
nezeu şi pe Iisus stînd de-a dreapta lui Dumnezeu » (Fap -
te VII, 55). Iar cinstea Mî ntuitorului este de aşa fel, că
mucenicul o pune mai presus de a î ngerilor. «Căci privind ,
zice, la cer , a vă zut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus st î nd
de-a dreapta lui Dumnezeu » ; a vă zut deci nu numai slava
şi locul celor nevăzuţi, ci şi pe însuşi Cel dorit, la Care a
privi se tem şi oştile î ngereşti (1 Petru I, 12). Căci acolo-şi
aţinteşte mucenicul ochiul, unde Heruvimii îşi acoperă fe-
ţele ; pe acelea le priveşte, la care Serafimii nu î ndră znesc
să caute (Isaia VI, 2). S-a urcat cu vederea la î nălţimea
nesf î rşită , s-a arătat prin aceasta mai sus decî t î ngerii, mai
înalt ca Stă pî niile, dincolo de Scaune. Căci îl atrăgea cu-
vîntul Stă pînului, f ăgăduit de mai î nainte : « Unde sî nt Eu ,
acolo va fi şi diaconul Meu » (Ioan XII, 26). Acesta e cel
dint î i diacon al Mî ntuitorului, ca şi î nt îiul mucenic al
nevoinţei, pe care vă zîndu-1 mulţ i s-au f ăcut şi ei muce-
nici. Căci Ştefan e mult iubit de cei ce se nevoiesc.
De aceea şi strigă cu fapta î nsăşi, înainte de Pavel :
« Faceţi-vă urmă tori Mie, ca şi eu lui Hristos » (1 Cor.XI , l ).
Căci e cu putinţă şi de folos celor ce voiesc. Şi eu sî nt
mucenic şi m-am nevoit cel dint î i după Stă pî nul şi am
privit cel dint î i cele ascunse î n cer. Căci am vă zut pe
Fiul Tatălui şezî nd de-a dreapta Tatălui şi am vă zut î m-
plinit cuvî ntul : « Zis-a Domnul Domnului meu : şezi de-a
dreapta Mea , pî nă ce voi pune pe duşmanii Tăi aşternut
picioarelor Tale» (Ps. CIX , 1; Matei XX , 44 ; Fapte II, 35 ;
Evrei I, 13).
560. Din Cuv î ntul sf î ntului Ioan Gur ă de Aur la î nt î iul mucenic
Ştefan, P.G., LIX , 701 ş.u.
 A sf î ntului Grigorie Palama
Despre împărtăşirea dumnezeiască şi în-
dumnezeitoare ; sau despre simplitatea
dumnezeiască şi mai presus de fire.

1. Să cercetăm acum ceea ce spun amîndoi 561 şi

ceea ce pare să prezinte o oarecare greutate. Căci zic
către noi : «Dacă spuneţi că harul din sfinţi e necreat
nu pentru altceva , ci pentru că se î mpă rtăşesc de Dum-
nezeu, î ntrucît toate creaturile se î mpă rtăşesc de Dum-
nezeu — căci prin toate stră bate şi tuturor le î mpărtă-
şeşte, unora existenţa , altora pe lîngă existenţă şi viaţa
simţitoare sau raţională , sau î nţelegă toare —
harul va fi
necreat pe seama tuturor , unora pentru a exista, altora
pentru a vieţ ui, iar altora, pe lîngă acestea, şi pentru a
raţiona şi î nţelege».
Noi conglăsuind cu sfinţ ii, nu am voit să le dăm aces-
tora nici o atenţie , apărîndu-ne. Căci în dogmele creşti-
nilor călă uzeşte credinţa nu dovedirea. Dar pentru cei ce
ar putea fi î nşelaţi de afirmă rile amăgitoare ale acestora,
trebuie să-i î ntrebăm la rîndul nostru : dacă voi spuneţi
că harul din sfinţ i e creat pentru faptul că toate cele
create se î mpă rtăşesc de Dumnezeu , pentru voi, toate
561. « Am î ndoi » trebuie să fie Varlaam şi Achindin. Scrierea
aceasta trebuie să dateze din 1342 şi trebuie să fie dintre primele
dup ă ce Achindin a preluat lupta împotriva lui Palama , după ce Varlaam,
.
dezaprobat de Sinodul din 1341, a plecat definitiv î n Occident Palama , re-
ferindu -se la Achindin, nu uit ă nici de Varlaam, c ă ci afirmarea despre ca -
.
racterul creat al harului o luase Achindin de la Varlaam Scrierea aceasta
. —
se cuprinde î n ed. Hristou , tom II , Salonic, 1966, p. 137 163 .
 .
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 375

se vor numi sfinte şi toată f ă ptura se va î ndumnezei de

către voi ; vor fi sfinte nu numai cele raţionale, mai bine
zis aceia dintre cei raţionali care se împă rtăşesc de darul
î ndumnezeitor al Duhului, ci şi cele neraţionale şi pe
lî ngă acestea cele neî nsufleţite. Şi ce-i dacă unul se î m-
pă rtăşeşte de existenţă şi de o viaţă mai î naltă decî t al-
tul ? Sau dacă şi î ntre sfinţ i se poate vedea vreo deose-
bire ? După judecata ta, pentru tine va fi mai sf întă
albina decî t musca şi mioara decît albina şi altele decî t
mioara şi omul mai mult decî t acestea, poate chiar şi
Isabela ; şi iarăşi, furnica mai sf î ntă decî t altă insectă ,
sau dacă vrei, taurul sau elefantul sau altul dintre ani-
male mai sf î nt decî t berbecul, iar omul mai sf î nt decî t
acestea, chiar dacă ar fi ca Ahab. Un astfel de sf î nt va
fi şi cel ce vă atrage pe voi prin dogme vrednice de dis-
preţ spre astfel de opinii vrednice de rîs 562 şi care e î n
mod vădit un duşman al Evangheliei lui Hristos 563
562. Cred c ă se face aluzie la Varia am care atrăsese pe Achindin
la î nv ăţă tura lui.
563. Adversarii lui Palama respingeau argumentul lui , că harul e
necreat, pentru faptul că cel ce se împ ă rt ăşeşte de el se împă rt ăşeşte de
Dumnezeu , cu argumentul c ă atunci toate ar trebui să se î mpă rt ăşeasc ă de
harul necreat , pentru că toate se împ ărt ăşesc de Dumnezeu î n diferite
grade. Pal ama le răspunde c ă dup ă aceast ă judecată toate ar trebui s ă
fie sfinte în diferite grade. Prin aceasta pune temeiul unei deosebiri cu
totul de alt ordin î ntre împărt ăşirea de har , de care se bucur ă oamenii
credincioşi, şi î ntre deosebirile împă rt ăşirilor graduale de bunuri create, de
care se bucur ă diferitele creaturi. Judecata simplist ă a lui Varlaam şi a
aderen ţilor lui punea pe acelaşi plan î mp ărt ăşirea de ceva necreat din
Dumnezeu î nsuşi şi î mpărt ăşirile de bunuri create produse de Dumnezeu,
prin actele Lui creatoare, adică î ntre împ ă rt ăşirea direct ă şi personal ă de
Dumnezeu şi î mpărtăşirile indirecte de anumite însuşiri produse prin acte
creatoare de bună tatea Lui. E ca şi c î nd cineva ar pune pe acelaşi plan fap
tul că primeşte de la o persoană un lucru f ă urit de ea, sau o primeşte pe
-
ea î nsăşi, sau o putere ce iradiază, prin iubire, din ea. Varlaam, ca re -
prezentant al scolasticei, î nchidea toat ă via ţ a lumii î n ordinea cTeat ă.
376 FILOCAL1A

2. Dacă darul î ndumnezeitor al Duhului din sfinţ i

e creat şi e ceva ca o deprindere 564 sau imitare naturală,
cum ne î nvaţă cel ce umblă printre noi tulburî ndu-ne 565,
sfinţii nu se î ndumnezeiesc mai presus de fire, nici nu
se nasc din Dumnezeu (Ioan I, 13) , nici nu sî nt Duh ca
unii n ăscuţi din Duh (Ioan III, 6) şi nu se fac un Duh cu
Domnul, ca unii ce sî nt alipiţi de El (1 Cor . VI, 13). î n
acest caz Hristos n-a dat , numai cî nd a venit la noi şi
numai celor ce cred î n numele Lui, putere să se facă fii
ai lui Dumnezeu (Ioan I, 12 ). Căci şi î nainte de venirea
Lui a existat ea î n toate popoarele şi există şi acum î n
cei credincioşi şi necredincioşi, dacă El este î n chip na-
tural în noi.
Dar ascultă pe Cuviosul Maxim , care spune î n Dia-
logul cu Pyrrhus : «Şi Moise şi David şi toţ i cîţ i au pri-
mit î n ei lucrarea dumnezeiască prin lepădarea trăsătu-
rilor omeneşti şi trupeşti, erau mişcaţ i de Duhul lui Dum-
nezeu » 566. Şi iarăşi î n alt loc : «Chipul urcî ndu-se la ar-
hetip şi fiind cucerit de lucrarea dumnezeiască , mai bine
zis f ă cî ndu-se dumnezeu prin î ndumnezeire, se î ndulceşte
mai mult de extaz decî t de cele ce sî nt şi se cugetă î n el ,
pentru harul Duhului ce l-a covî rşit pe el» 567.
3. Deci, cei ce se îndumnezeiesc nu se fac numai mai
buni după fire, ci primesc lucrarea dumnezeiască , sau
pe î nsuşi Duhul Sf î nt 568. Aceasta o spune şi Marele Va-
sile : « Cî nd gî ndim la demnitatea proprie a Lui, îl vedem
564. Teologia scolastic ă î ncepuse să defineasc ă harul ca un « habit »
(deprindere ) creat , chiar daca î l numea î n acela şi timp habit supra -
natural.
.
565 Cel ce f ăcea aceasta acum, era Achindin, urmaşul lui Varlaam .
566. P.G. 91, 297 A.
567. Ambigua ; P.G. 91 , 1076 C.
-
568. Harul ridică pe cei ce 1 primesc din ordinea creat ă, situ î ndu -i
prin comuniunea nemijlocit ă cu Dumnezeu î n ordinea necreat ă , mai pre -
sus de fire.
SF 1NTUL GRIGORIE PALAMA . DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 377

î mpreună cu Tatăl şi cu Fiul, iar cî nd ne g î ndim la harul

lucră tor î n cei pă rtaşi de El , spunem că este î n noi» 569
Dar dacă este şi î n sfinţi ca î n toate f ă pturile, şi ca
Dumnezeu, după î nţeleptele născociri ale voastre, crează
şi î n sfinţi sfinţenia , cum le crează pe cele corespunză-
toare î n toate celelalte , ce nevoie mai era de Hristos şi de
prezenţa Lui ? 570. Ce nevoie mai e de Botezul î n El şi de
stă pî nirea şi de puterea ce ne vine din El ? Ce nevoie mai
e de Duhul suflat , trimis şi sălăşluit de la î nceput ? Căci
precum era î n toate, era şi î n noi. Şi va fi şi Dumnezeu ,
Care în dumnezeieşte, aşa cum creează 571. Dar Marele
Vasile spune limpede : «Dacă Dumnezeu face acelaşi
lucru creî nd şi născî nd, Hristos nu este prin aceeaşi lu-
crare Creator şi Pă rinte. Că ci e Dumnezeu . Şi nu avem
569. Despre Stî ntul Duh, 26, 63 ; P.G. 32, 184 C.
570. E de fapt o tez ă a teologiei scolastice că Duhul creează harul
î n noi, deci şi sfin ţ enia î n sfin ţ i , cum creeaz ă cele corespunză toare î n toate
creaturile. Sfin ţ enia nu e o calitate cu adev ă rat dumnezeiasc ă î n sfin ţi , ci
una tot creat ă. Sf întul r ăm î ne şi el î nchis total în ordinea creatului. Pe
drept cuv î nt, Palama î ntreabă pe cei ce sus ţ ineau aceasta : dar atunci de
ce a .mai fost nevoie de î ntruparea Fiului lui Dumnezeu ? Nu putea creea
Duhul Sf î nt harul î n oameni şi f ă r ă î nomenirea Fiului lui Dumnezeu ? Sau
din î nv ăţă tura aceasta scolastic ă ar urma c ă şi tot ce e deosebit î n uma -
nitatea lui Hristos e creat. Dar atunci de ce S- a mai î ntrupat Fiul lui Dum -
nezeu , c î nd putea creea î ntr-o umanitate acestea f ă r ă să se mai fac ă El î n -
suşi Subiectul , sau ipostasul umanit ăţii asumate, f ă r ă s ă -i comunice acesteia
energiile Sale necreate ? Dar î n umanitatea noastr ă Duhul lui Hristos face
acela şi lucru ca şi î n Hristos ca om : ne face subiecte ale energiilor ne -
-
create ale lui Dumnezeu , sau ale lui Hristos. Hristos ne a scos dintr o via ţă-
petrecut ă exclusiv î n grani ţ ele creatului. Concep ţia despre harul creat sau
face cu neputin ţă orice comunicare nemijlocit ă î ntre Dumnezeu şi lume ,
sau le confund ă î n mod panteist.
571. Dup ă î nv ăţă tura scolastic ă a lui Varlaam ş i Achindin nu e
nici o deosebire î ntre lucrarea creatoare şi î ndumnezeitoare a lui Dum -
nezeu . Totul se î ndumnezeieşte prin creare, ceea ce î nseamn ă c ă î nsăşi
crearea e naşterea din Dumnezeu. Harul e şi el o putere creat ă dat ă ce -
lui ce primeş te Tainele. Dar la ce le mai primeş te atunci ? Concluzia e
sau î nchiderea lumii î n grani ţele hermetice ale creatului, sau un panteism
pur.
378 FIL0CAL1A

nevoie de î nfierea prin Duhul Sf î nt» 572. «Şi împreună

ne-a sculat, zice apostolul , şi î mpreună ne-a aşezat î ntru
cele cereşti, î n Hristos Iisus. Căci î n har sî nteţi m î ntuiţi
prin credinţă. Şi aceasta nu de la voi, căci al lui Dum-
nezeu este darul ; nu din fapte, ca să nu se laude cineva »
—
(Efes. II, 6 8).
Tu î nsă ne f ăgă duieşti î ndumnezeirea numai din fap-
tele imită rii naturale, spunî nd că darul î ndumnezeitor şi
harul dumnezeiesc este imitarea din puterile firii. Dar
«de nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui »
(Rom. VIII, 9) ; şi «Duhul lui Dumnezeu locuieşte î ntru
noi» (ibid . ) ; şi «toţi am fost adă paţi dintr-un singur Duh »
(1 Cor. XII, 13) ; şi «cel ce se lipeşte de Domnul este un
Duh » (1 Cor. VI , 17) ; şi «Hristos locuieşte î n inimile celor
—
credincioşi prin Duhul» (Efes. III , 16 17) ; şi «ascultâ nd
cuvî ntul adevă rului, î n care am şi crezut, am fost pecet-
luiţ i î n Duhul cel Sf î nt al f ăgă duinţei, care este arvuna
—
mî ntuirii noastre» (Efes. I, 13 14) ; şi «întru aceasta
cunoaştem că rămî nem î ntru El şi El î ntru noi, că din
Duhul Lui ne-a dat nouă » (1 Ioan IV, 13) ; şi «n-aţ i luat
Duh de robie, ci Duh de î nfiere» (Rom. VIII, 15).
4. Iar tu declari că numai de creaturi se î mpă rtăşesc
şi numai pe ele le văd şi cei ce, din pricina curăţiei celei
mai depline a inimii, vă d limpede şi pătimesc str ălucirea
lui Dumnezeu şi primesc pe Fiul, Care vine să-Şi facă
sălaş împreună cu Tatăl î ntru ei şi să li Se arate pe Sine
lor potrivit f ăgă duinţei. Ce spui, omule ? Socoteşti că
Duhul lui Hristos, Duhul lui Dumnezeu , Duhul cel Sf î nt
al f ăgă duinţei, arvuna moştenirii sfinţilor , Duhul î nfierii,
572. Sf î ntul Vasile , Contra iui Eunomie 4 ; P.G , 29, 697 A . Dac ă î n -
dumnezeirea e una cu crearea , mu mai e nevoie de o lucrare specială a
Sf î ntului Duh. Dar Duhul Sf î nt înfiază pe cei odată crea ţi, ridic î ndu- i la
un plan de via ţă superior , la via ţa comună cu Dumnezeu. El ne ridic ă din
planul crea ţiei î n relaţia nemijlocit ă eu Dumnezeu cel personal . El e do-
vada iubirii libere a lui Dumnezeu fa ţă de noi , nemail ăs î ndu-ne să trăim
ca simple creaturi ale Lui .
 .
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 379

f ăgăduinţa Duhului, pe care lu î nd-o Fiul de la Tatăl a

dă ruit-o celor ce cred î n El, Duhul vă rsat peste robii şi
roabele lui Dumnezeu din Duhul Lui, după proorocul Ioil
(Ioil III, 1), e creatură şi imitare naturală şi pe cei ce nu
voiesc să hulească ca tine î i declari, umblî nd din loc î n
loc, ră u credincioşi ? Nu te ruşinezi omule, de apostolul
care zice că « trupurile voastre sî nt biserică a Duhului,
Care locuieş te î ntru voi»- ? (1 Cor. VIII, 19) ; şi iarăşi :
«sî nteţi biserica lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu
locuieşte î n voi» (1 Cor. III, 16) ? Oare a binevoit vreo-
dată î nainte, să cinstească locuinţa robului cu numele de
biserică ? Iar dacă e î n noi ca î n toate, fiecare dintre
animalele necuvî ntătoare şi dintre fiare şi dintre cele ce
se t î răsc pe pămî nt e biserica lui Dumnezeu . Nu mai spun
că şi î n elinii ce le cinstesc pe acestea şi î n ceilalţ i cinsti-
tori ai lor. In zadar îi mai laudă î n acest caz apostolul pe
credincioşi pentru acest fapt şi anume pe cei cerca ţ i :
« Oare nu ştiţ i că sî nteţ i biserica lui Dumnezeu şi Duhul
lui Dumnezeu locuieşte î n voi» (1 Cor. III , 16) , « de nu
cumva sî nteţi necercaţ i» (2 Cor. XIII, 5).
5. Dar « II î mpă rţiţi, zice, pe Duhul dumnezeiesc,
spunî nd că e subordonat , necreat şi supraordonat, şi mă-
suraţi pe Dumnezeu, spunî nd că unul dintre sfinţi pri-
meşte un har mai mare, altul unul mai mic ; şi aceasta
nu e asemă narea cu Dumnezeu ce şi-o cîştigă fiecare prin
imitare, ci altceva decî t aceasta, care vine de sus şi e dar
şi necreat ».
împotriva cui le spui acestea ? î mpotriva noastră sau
a proorocului, mai bine zis împotriva Dumnezeului proo-
rocilor , Care a spus prin unul din ei : «Voi vă rsa din Du-
hul Meu peste tot trupul», (Ioil XIII , 1) ; şi î mpotriva
apostolului care vorbeşte de : « î mpă r ţirile Duhului Sf î nt »
(Evrei II, 4) ; şi a lui Dionisie care scrie limpede : « Unul
este Cel pe Care toţi cei ce au acelaşi chip îl doresc, dar
din Care nu se î mpă rtăşesc î n chip unitar, măcar că este
380 FILOCALIA

Unul, ci î mparte fiecă ruia cele dumnezeieşti potrivite lui

î mpreună cu î mplinirea după vrednicie» 573.
Deci nu Duhul e î mpă r ţ it şi măsurat , ci mai degrabă
El măsoară pe cei ce se î mpă rtăşesc, î ntrucî t Se î mparte
pe Sine fiecă ruia după vrednicie, potrivit dreptăţii Sale
mî ntuitoare şi vindecătoare. Propriu-zis El nu Se î mparte,
ci luminează neî mpă r ţit , dar noi nu-L putem cuprinde
î ntreg 574.
6 . Acestea s-au scris şi despre Pa vel pe scurt , cînd
i-a vorbit marea lumină , î nvăluindu-1 ca un fulger (Fapte
IX , 3 ; XXVI , 13). Iar cei ce au urcat î mpreună cu Dom-
nul pe munte au vă zut slava Lui « nu î ntreagă, ca să nu
piardă , î mpreună cu vederea , şi viaţa » 575. Deci nu e nu-
mai neî mpă r ţ it Duhul î n cei î mpă r ţ iţ i, ci î i şi uneşte pe
cei ce se î mpă rtăşesc după puterea lor , ca o putere uni-
ficatoare şi-i î nalţă spre unitatea şi simplitatea î ndum-
nezeitoare a Tatălui, Care-i adună. Astfel, ieşind cu bună-
tate pentru unirea celor proniaţi şi î nmulţindu-Se, Duhul
ră mî ne î n lă untrul Să u î nsuşi după puterea cea mai pre-
sus de fire 576. Chiar dacă această revărsare şi trimitere
şi î naintare este arătare —
«că ci fiecă ruia i s-a dat ar ă-
tarea Duhului spre folos» (1 Cor. XII, 7)
spune că Duhul Se î mparte , măsurî ndu-Şi arătarea după
—
se poate

măsura celor ce se unesc cu El î n chip tainic ? Şi dacă

573. Ierarhia bisericeasc ă 1, 2 ; P.G. 3, 373 B.
574. Taina acestei împ ă r ţiri ne împă rţite implic ă taina caracterului
personal al Duhului. Oricine doreşte î ntregimea unitar ă a persoanei iubite ,
dar o primeşte at ît c î t poate. O primeşte î ntreag ă , pentru că persoana iu -
bit ă i se d ă ruieş te î ntreag ă , dar o primeş te c ît poate, pe c ît de mare este
iubirea lui primitoare. Unul o primeş te mai mult , altul mai pu ţin şi unul
mai mult dup ă un aspect, altul mai mult după un alt aspect , dup ă capaci -
tatea sa de iubire şi deci de primire.
575. Stihira a treia de la Litia din 6 august .
576. O asem ă nare avem î n faptul c ă persoana iese spre cei cu care
comunic ă, dar ră m î ne, ca izvorul unitar al manifest ă rilor sale, neî mp ă r ţit ă
î n sine î ns ăşi, deşi î n acelaşi timp se comunic ă î ntreagă prin fiecare mani-
festare ş i mai multora deodat ă .
 .
SF 1NTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 381

niciodată nu Se arată î n chip desă vî rşit, aceasta fiind

tuturor f ă ră de folos, ci depăşeşte î n chip nesf î rşit toată
arătarea şi î nţ elegerea , se poate spune că Se î mparte şi
Se compune din ceva subordonat şi ceva supraordonat ?
Nu î nţelegeţi, voi cei î ntru toate î nţelepţi, nici faptul că
ceea ce se arată, sau se cugetă , sau se împă rtăşeşte de
Dumnezeu , nu e partea Lui, ca să sufere Dumnezeu vreo
î mpă r ţire cum ziceţ i voi, ci î ntreg Se arată şi nu Se arată ,
Se î nţelege şi nu Se î nţelege, Se î mpă rtăşeşte şi ră mî ne
neî mpă rtăşit ? 577.
7. Iar dacă , după Marele Dionisie, « î ndumnezeirea
este asemănarea şi unirea cu Dumnezeu »- 578, cum am
admite că î ndumnezeirea este imitare naturală ? Noi
avem nevoie de asemă nare, ca să fim î n armonie cu uni-
rea aceea , prin care se săvî rşeşte î ndumnezeirea. Că ci
f ă ră unire, asemă narea nu ajunge pentru î ndumnezeire.
Iar asemă narea de care avem nevoie este aceea care ne
vine din lucrarea şi pă zirea poruncilor dumnezeieşti, care
nu se săvî rşeşte numai prin imitarea naturală , ci din pu-
terea Duhului , care ne vine prin sfinţ ita naştere a noas-
tră din nou de sus şi se î ntipă reşte î n chip negră it î n cei
botezaţ i. Prin aceasta , cei ce «nu din sî nge, nici din voia
bă rbatului, nici din voia trupului, ci din Dumnezeu s-au
născut » (Ioan I, 13), ca nişte copii de curî nd născu ţi, « pot
ajunge la măsura plinătăţii lui Hristos» ( Efes. IV , 13).
« Nu va cunoaşte ceva din cele primite de la pă rin ţi , nici

577. Afirm ă rii simpliste a adversarului c ă Dumnezeu sau nu Se arat ă

şi nu se d ă ruieşte deloc, sau Se arat ă şi Se d ă ruieş te î ntreg, Palama î i opune
î n ţ elegerea vie a tainei persoanei, şi a modului dialectic î n care ea pe
de o parte se arat ă şi se d ă ruieşte î ntreagă , pe de alta nu se poate primi
întreag ă. Dumnezeu ca Persoan ă iubitoare Se manifest ă şi Se d ă ruieşte î n
treg î n fiecare lucrare mai presus de fire, dar totodat ă r ă m î ne ne î mp ă r ţit
-
î n Sine î nsuşi , sau răm î ne ca î ntreg ne î mp ă r ţit şi ne î mp ă rt ăşit. C ăci chiar
persoana uman ă se vede şi nu se vede î ntreag ă î n orice act şi manifestare
a ei , sau se d ă ruieş te ca î ntreg şi r ă m î ne ca î ntreg ned ă ruit.
578. Ierarhia bisericeasc ă , 1, 3 ; P.G. 3, 376 A.
382 FIL0CAL1A

nu va lucra cel ce nu are existen ţ a î n chip dum-

nezeiesc » 579
î nvaţă deci, o, iubitule, că î ndumnezeirea e de la
î nceput mai presus de fire. Nici la î nceput nu urcă firea
de la ea î nsăşi. Cum ar fi atunci sf î rşitul ei, natural şi
creat ? Şi dacă prin î nceputul propriu ei e mult deasupra
imită rii naturale, cum va fi, odată desăvî rşită , imitarea
naturală ? Botează şi Ioan al lui Zaharia. Dar numai î n
apă (Matei III, 11 ; Marcu I, 8 ; Luca III , 16 ; Ioan I, 26,
—
31 33 ; Fapte I, 5 ; XI, 16). Botează şi Iisus, Fiul lui
Dumnezeu , dar î n apă şi î n Duh (Ioan III, 5). Care e adau-
sul ? Numai numele ? Nicidecum. Ci e î nsuşi harul şi pu-
terea î ndumnezeitoare, î nsuşi Duhul Sf î nt, vă rsat î n cel
botezat , nu după fiin ţă , ci după harul care porneşte din
El, prin harul sfin ţ eniei, aflat prin fire î n El. Iar dacă
acesta este creatură şi noi cei ce ne-am î mpărtăşit de el ,
ne-am î mpă rtăşit de ceva creat , cum mai e necreat Duhul
Sf î nt ? 580.
8. Dar dacă spunem cu Atanasie cel Mare, că « ne
facem pă rtaşi de firea dumnezeiască prin î mpă rtăşirea de
Duhul, ar fi nebun cel ce zice că Duhul este din fire
creată şi nu din cea a Fiului» 581. Şi cum Hristos, Fiul lui
Dumnezeu , botez î nd şi El 582 î n credinţă ca şi Ioan, şi să-
dind î n cei botezaţ i putere şi har , e Cel « r î nduit », după
Pavel, adică cunoscut şi mă rturisit « Fiul lui Dumnezeu
î n putere şi după Duhul sfinţeniei şi al î nvierii»
(Rom. I, 4) ?
579. Op. cit ., 2, 1 ; P. G. 3, 392 B.
580. î n doctrina scolastic ă reprezentat ă de Varlaam şi Achindin, ha -
rul nu e raz ă a iubirii ce porneşte din Duhul Sf î nt , ci ceva creat. Dar atunci ,
sau nu porneşte din Duhul , căci în acest caz ar fi creat şi Duhul, sau s-ar
pune î ntrebarea , cum ni se mai d ă ruieşte prin har î n mod special Duhul
Sf î nt ? Duhul nu mai e î n acest caz pxopriu -zis ca Persoan ă î n harul ce ni
se d ă ruieş te. Nu mai intr ă m î ntr- o legă tură nemijlocit ă cu El.
.
581. Epist c ă tre Serapion I , 24 P.G. 26, 585 C 588 A.
-
582. Palama se refer ă la Ioan III, 22, unde se spune c ă Iisus boteza
şi El. Dar î n Ioan IV, 2, se adaug ă : «deşi Iisus nu boteza , ci ucenicii Lui ».
 .
SPINTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 383

Ce e deci puterea lui Dumnezeu care s-a arătat şi

L-a dovedit pe Iisus Fiul lui Dumnezeu ? Oare creatură ?
Şi cum a fost recunoscut ca fiind Fiul lui Dumnezeu , din
pricina ei ? 58S. Şi să nu mai socotim puterea care a curăţit
pe leproşi, a luminat pe orbi, a î ndreptat pe cei gî rboviţi,
a vindecat pe slă bănogi —
căci ar fi o miopie fariseică a
privi î nt îi la aceea —
ci pe cea care a dezlegat mai î nt î i
î n chip nevă zut lan ţ ul păcatelor şi a f ăcut loc Duhului
sfinţ eniei şi a î ndreptat şi luminat pe omul din lă untru
şi a î nviat prin unirea cu Dumnezeu din mor ţi şi a f ăcut
sufletul să vieţ uiască dumnezeieşte şi a dat viaţa dum-
nezeiască şi cu adevă rat existentă a lui Dumnezeu. Căci
î nvierea trupului urmează î nvierii sufletului, precum şi
moartea a urmat la î nceput morţii sufletului. Iar moartea
sufletului este î nstrăinarea de viaţa î n Dumnezeu 584. Şi
aceasta este moartea cea cu adevărat cumplită.
Iar cea de după aceea, adică a trupului, e atotdorită .
Căci e un semn al iubirii de oameni a lui Dumnezeu 585.
De ea se vor lipsi, vai, ceata celor osî ndiţ i la judecata
viitoare. Căci celor ce nu s-au folosit bine de talantul
harului dumnezeiesc, dat de Dumnezeu , le ră m î ne o î n-
viere unită î n veci cu acea a doua moarte, cum ne-a des-
coperit Ioan î n Apocalipsă (Apoc. XX, 14 şi XXI, 8) , care
e mai rea ca moartea. Iar dacă aceia trăiesc f ă ră de
moarte şi î n acelaşi timp sî nt mor ţi, sî nt mulţi care trăiesc
şi aici morţ i, cum a ară tat Domnul vieţii şi al mor ţ ii
(Matei VIII, 22 ).
Există deci şi o moarte a sufletului, măcar că după
fire acesta rămî ne nemuritor. Cum va trăi deci, î mpă rtă-
583. Negarea ar ă t ă rii harului necreat, sau a puterii nemijlocite a
lui Dumnezeu , are consecin ţ e din cele mai nefaste pentru î ns ăş i credin ţ a
c ă Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. Prin ce s-a mai dovedit
El ca atare, dacă nimic necreat nu se arat ă î n lume şi î n umanitatea
noastr ă prin El ?
584. Sf. Vasiie cel Maie, Cuv. la « Nu Dumnezeu este cauza relelor » ;
P.G. 34, 375 A.
—
585. Teofil al Antiohiei, C ă tre Autolic 21 , 26 y P.G. 6, 1092 C 1093 A.
384 FILOCALIA

şindu-se de viaţ a creată ? El e mai degrabă mort , trăind

această viaţă. Deci trebuie să se î mpă rtăşească , dacă vrea
să î nvie la o via ţă mai î naltă, de viaţa nemuritoare, de
aceea care nu se desparte de Duhul 585 bis. De aceea zice
Vasile, care s-a î mpă rtăşit de aceasta şi vorbeşte din ex-
perien ţă : «Şi viaţa pe care o comunică Duhul din Sine
î n alt ipostas nu se desparte de El , ci are şi El î n Sine
viaţ a şi vieţ uiesc dumnezeieşte şi cei ce se î mpă rtăşesc
de El , ca unii ce au dobî ndit viaţ a dumnezeiască şi
cerească » 586
9. Dar vrei să î nvăţă m cu toată limpezimea şi aceas-
ta, că cei ce s-au î nvrednicit să se î ndumnezeiască pri-
mind pe Duhul Sf î nt î nsuşi, nu-L primesc după fiinţă , ci
după iluminarea şi harul necreat ? Ascultă pe cel ce zice :
« Scopul ierarhiei este asemă narea şi unirea , pe cî t e cu
putinţă , cu Dumnezeu , care î i face pe cei ce-I urmează
chipuri dumnezeieşti, oglinzi atotstrăvezii şi nepătate, pri-
mitoare ale razei luminii î ncepătoare şi ale obî rşiei dum-
nezeieşti» 587.
585 bis. Numai Duhul dumnezeiesc cel necreat d ă via ţă nemuritoare,
cu adev ă rat vie. Fă r ă Duhul, sufletul nemuritor prin fire va tr ă i o viaţă
nemuritoare moart ă , care e lucrul cel mai cumplit.
586. Contra lui Eunomie V ; P.G . 29, 772 B. Duhul , ca ipostas suprem
al vie ţii , comunic ă via ţ a nemuritoare şi cu adev ă rat vie altui ipostas ,
altei persoane. Căci dac ă e propriu persoanei s ă comunice via ţ a sa alteia ,
cu at î t mai mult e propriu acest lucru Duhului Sf î nt , Persoana comuni -
cant ă suprem ă. Prin aceast ă comunicare ne î ncetat ă de via ţă dumnezeiasc ă
de la Persoana nemuritoare şi cu adev ă rat vie, devine şi r ă m î ne şi per-
soana omeneasc ă î ntr - o via ţă nemuritoare cu adev ă rat şi deplin vie,
dac ă se deschide comunic ă rii Duhului . Altfel persoana omeneasc ă
r ă m î ne nemuritoare, dar nu cu adev ă rat vie. Duhul şi acele per -
soane au prin comuniune o singur ă via ţă , cea dumnezeiasc ă , nemuritoare
şi cu adev ă rat vie. î n afar ă de Duhul şi de via ţ a Lui , necreat ă , de Sine
existent ă ş i nesecat ă , comunicat ă nou ă , nu exist ă via ţă personală nu nu -
mai nemuritoare, ci cu adev ă rat şi deplin vie. O via ţă de con ţinut creat ,
desigur creat şi el prin Duhul, e mereu cu lipsurile creatului , deci î ntr - un
-
fel moart ă , de o monotonie insuportabilă .
587. Dion. Areop., Ierarhia cereasc ă 3, 2 \ P.G . 3, 165 A.
 .
SF 1NTUL GR1C 0 RIE PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 385

Iar dacă fiind Unul, Cel ce se î mpă rtăşeşte tuturor

nu se î mpărtăşeşte unitar, ci î n mod felurit, ce va î mpie-
dica şi pe sfinţ i şi pe cei ce nu sî nt sfinţi să se î mpă rtă-
şească de Dumnezeu , dar să existe o deosebire a acestor
î mpă rt ăşiri, una fiind necreată şi alta creată ? Sau dacă
pe Atanasie cel Mare, care zice « un Dumnezeu Tatăl»
sau î nceputul tuturor, după apostol (1 Cor. VIII, 6), « dar
Cuvî ntul e din El î n chip născut şi Duhul din El î n chip
purces» 588, dacă, deci, l-ar î ntreba cineva , cum socoteşti
— după ce ai afirmat că toate sî nt din Tat ăl
Fiul şi pe Duhul Dumnezeu adevă rat şi nedespă r ţit de El ,
— numai pe

i-ar răspunde î ndată că pentru deosebirea de subsistenţă

( Siâ i7] v xrfi uitdp £e<o« Siacpopdv ), căci Fiul şi Duhul sî nt din
Tatăl ca strălucirea şi raza din lumină 589, anume prin
subsistan ţa de Sine ( audoitoaTd ţoî ).
Tot aşa vom zice şi noi că deşi toate se î mpă rtăşesc
de Dumnezeu , dar deosebirea î ntre împă rt ăşirea sfinţ ilor
şi celelalte e foarte mare. Căci spune-mi de ce, dintre
cele ce se î mpă rtăşesc de Dumnezeu pentru a vieţ ui sen-
sibil sau ra ţ ional sau î nţelegător , nu este şi nu se spune
de viaţa nici uneia că este î n chipul dumnezeiesc şi î n-
dumnezeită , nici că vreuna este dumnezeiască , sau pă-
trunsă de Dumnezeu , sau purtă toare de Dumnezeu , sau
mai bine zis că e Dumnezeu , dacă nu e dintre cele î n-
dumnezeite ? Iar cele ce prin fire au numai viaţa după
simţ uri, sau sî nt chiar lipsite cu totul de sim ţire, nu se
î nt î mplă niciodată să vieţ uiască dumnezeieşte, mă car că
şi ele se î mpă rtăşesc de Dumnezeu .
10. Vezi că deşi î n toate este Dumnezeu şi toate se
î mpă rtăşesc de Dumnezeu , El este numai î n sfinţ i şi nu-
mai ei se î mpă rtăşesc de El î n î nţeles propriu ? Şi astfel
un lucru e sigur şi adevă rat , că precum sî nt şi se numesc
mulţ i dumnezei, dar nouă ne este un singur Dumnezeu
588. Pseudo- Atanasie, Dialog despre Si . Treime I , 5 ; P.G. 28, 1125 A.
589. Sf . Atanasie, Contra Arianilor I, 20 ; P.G. 26, 53 B.

25
— Filocalia
386 FILOCAL1 A

adevă rat ; precum sî nt şi se numesc mulţ i fii ai lui Dum-

nezeu , dar noi propovăduim un singur Fiu al lui Dum-
nezeu cu adevă rat, pentru că este şi Unul-Născut , tot aşa
fiind mulţi, ba mai bine zis toţi cei ce se î mpărtăşesc de
Dumnezeu , singuri sfinţ ii se zic că se î mpă rtăşesc de Dum-
nezeu şi de Hristos. «Căci e cu neputin ţă, zice Pavel, ca
cei ce s-au luminat şi au gustat din darul ceresc şi s-au
f ăcut pă rtaşi de Duhul Sf î nt » (Evrei VI, 4), să fie ca şi
î nainte de a se fi î mpă rtăşit. Dar şi Domnul f ăgă duieşte
că va veni şi-şi va face sălaş la cei ce-L iubesc pe El şi
sî nt iubiţ i de El (Ioan XIV, 23) , desigur cum nu era şi nu
locuia mai î nainte î n ei.
Apoi cei ce sî nt î ndumnezeiţ i trebuie să aibă multă
asemă nare cu Dumnezeu, iar cei î nfiaţ i multă asemă nare
cu Fiul. Deci precum numai Dumnezeu este, numai El
unul vieţ uieşte, El unul e sf î nt , El unul e bun , « singur
avî nd nemurirea şi locuind î n lumina neapropiată »
(1 Tim. VI, 16), măcar că mulţi sî nt cei ce sî nt şi vieţ uiesc,
fiind sfin ţ i şi buni şi nemuritori şi locuind î n lumina şi
î n locul celor vii, aşa şi sfinţ ii singuri sî nt cei ce se î mpă r-
tăşesc de Dumnezeu , deşi toţi se î mpă rtăşesc î n oare-
care fel.
11. Recunoşti că o aşa de mare deosebire de î mpă r-
tăşire ajunge ca să ne î nf ăţişeze î mpă rtăşirea celor ce
vieţ uiesc dumnezeieşte ca necreată ? Dar şi Pavel a spus :
« Nu mai vieţ uiesc eu , ci Hristos vieţ uieşte î n mine »
(Galat. I, 20) ? Apoi şi Maxim a spus despre sine şi des-
pre cei ca el, că « nu poartă î n el via ţa vremelnică , care
are î nceput şi sf î rşit , ci pe cea dumnezeiască şi veşnică
a Cuvîntului ce locuieşte î n ei» 59°. Şi iarăşi : «Viaţa dum-
nezeiască şi neî nţ eleasă , deşi dă bucuria de ea celor ce
se î mpă rtăşesc de ea prin har , dar nu dă î nţ elegerea. Căci
răm î ne pururea neî n ţ eleasă chiar şi î n î mpărtăşire celor
ce se bucură de ea ; căci are după fire, ca una ce e nef ă-
590. Ambigua ; P.G . 91 , 1144 C.
SF 1NTUL GR1GORIE PALAMA. DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASCA 387

cută , necuprinderea » 591. Şi iarăşi : « El dă ruieşte ca răs-

plată celor ce ascultă de El î ndumnezeirea nef ăcută » 592
Iar î ndumnezeire nef ăcută numeşte «iluminarea enipos-
tatică , care nu are facere, ci e o ară tare neî nţeleasă î n
cei vrednici» 593.
12. Iar Atanasie cel Mare zice : « Cî nd sî ntem nu-
miţ i pă rtaşi de Hristos şi pă rtaşi de Dumnezeu , se arată
mirul şi pecetea care nu e din firea celor f ă cute » 594. Şi
iarăşi : « Aceasta este iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
că al cărora este Făcător, al acelora se face pe urmă şi
Pă rinte» 595. Şi se face cî nd oamenii creaţi de El primesc
« î n inimile lor Duhul Fiului care strigă : Avva , Pă rinte»
(Galat. IV, 6 ; Rom. VIII, 15). Altfel nu s-ar face fii, cei
ce sî nt prin fire creaturi, dacă nu ar primi Duhul Celui
ce este prin fire şi cu adevă rat 596. De aceea « Cuvî ntul
trup S-a f ăcut » (Ioan I, 14) , ca să facă omenescul primi-
tor al dumnezeirii » 597. Şi iarăşi : «Precum a fost f ăgăduit
—
591. C ă tre Talcisie 61 ; Scolia 18 ; P. G . 90 , 644 D 645 D ; Filoc. rom.
III , p. 347.
592. Ibidem.
593. Ibidem « Iluminarea enipostatic ă » e iluminarea care are ca
ipostas sau ca Persoan ă din care porneş te şi î n care îşi are fundamentul
ş i izvorul , pe Dumnezeu Cuv î ntul. Ea e manifestarea Persoanei supreme,
veş nice şi inepuizabile. La via ţ a astfel iluminat ă ajunge persoana uman ă
prin saltul credin ţ ei , dar şi ai darului lui Dumnezeu , peste ceea ce repre
zint ă via ţ a naturală .
-
.
594. Ep c ă tre Serapion I , 24 ; P.G. 26, 585 BC.
595. Ibidem. Galat . I , 4, 6 ; Rom. VIII 15.
596. E un salt chiar pentru Dumnezeu de la a fi Creator , a fi al ace -
lora şi şi P ă rinte ; un salt î n iubire . Creatorul produce din nimic şi ţ ine
pe cel creat î ntr -o distan ţă , necomunic î ndu - i -Se. P ă rintele d ă via ţă din
Sine. El î nf ă ptuieş te iubirea deplin ă î ntre Sine şi creaturi. Acestea trebuie
să fie şi creaturi şi fii , ca s ă se arate deplin iubirea Sa , care face din
creaturile din nimic fii ai Să i. Creatura trebuie ca s ă primeasc ă via ţ a
necreat ă , ca să devin ă fiu al lui Dumnezeu.
597. Omenescul nu se putea face purt ă tor al dumnezeirii ca subiect
ce ş i - o face pe aceasta proprie , deş i e dar , dec î t dac ă a primit î n prea -
labil ipostasul Cuv î ntului care este ipostas al dumnezeirii, ca ipostas
propriu. ( Sf î ntul Atanasie , Contra Arianilor II , 59 ; P.G. 26, 273 A ). In Hris -
 388 FIL0CAL1 A

apostolilor Duhul şi puterea Celui preaî nalt, aşa şi

Fecioarei». Iar Marele Vasile îţi cere să te faci « prin Du-
hul Sf î nt pă rtaş al harului lui Hristos, să fii fiu al luminii,
să te î mpă rtăşeşti de slava veşnică » 598. Şi iarăşi : « Cel
mişcat prin Duhul Sf î nt cu o mişcare veşnică s-a f ăcut
numai sf î nt. Că ci sălăşluindu-Se Duhul î n el, omul are
î n sine vrednicia proorocului, a apostolului, a î ngerului,
a lui Dumnezeu , cî tă vreme î nainte era pă m î nt şi cenuşe»
(Facere XVIII, 27 ) 5". Şi iarăşi : « Căci nu pentru că ia
pe rob, se face din rob fiu, nici pentru î mpă rtăşirea de
rob î ndră zneşte să numească pe Dumnezeu , Tatăl » 60°. Şi
iarăşi : « Cele după chip se î mpă rtăşesc de Făcătorul, iar
aceasta se face prin Duhul. Căci toate cele f ăcute sî nt ne-
fericite, fiind liprite de Dumnezeu şi de slava Fă cătorului
după firea lor creată , dacă nu se î mpă rtăşesc de dum-
nezeire. Că ci e nevrednic cuvî ntul despre Dumnezeu al
celui ce vede goală şi pustie f ă ptura Lui. Dar nici crea-
tura nu e at î t de nevrednică , nici Dumnezeu at ît de lipsit
de putere, ca să nu trimită sf î nta Lui dă ruire f ă pturi-
tos uşile omenescului s-au deschis, f ă r ă ca el să fie distrus. Lumina ş i
via ţ a dumnezeiasc ă a pă truns î n el î n toat ă deplin ă tatea. Că ci voia noas -
tr ă , devenind voia Cuv î ntului î ntrupat , n -a mai opus nici o rezisten ţă
voin ţ ei de cur ăţ ie ş i de iubire a Iui Dumnezeu . Dimpotriv ă colaboreaz ă
deplin.
598. Despre Sf î ntul Duh XV , 26 ; P. G. 32, 132 B.
-
599. Duhul Sf î nt , Cel ce are î n Sine via ţ a veş nic ă, s ă l ăşluindu Se î n
omul credincios, î i d ă şi acestuia via ţă veş nic ă, f ă r ă î nceput şi f ă r ă sf î rşit ,
că ci Se face Duh al acestuia, prin dar, precum e Duhul lui Hristos. Un
astfel de om se î mp ă rt ăş eşte de o via ţă , pe care o simte c ă n - a î nceput
şi nu va avea sf î rşit , c ă ci este inepuizabil ă. El dob î ndeş te î n sine toate
demnit ăţ ile ce le poate avea omul credincios î n Duh : de prooroc, de
apostol, de î nger sau de vestitor al lui Dumnezeu , c ă ci el vesteş te pe
Dumnezeu , iradiindu -L din sine. Devine chiar Dumnezeu dup ă har, că ci
Subiectul lui e Duhul , Care e Dumnezeu , sau subiectul să u s- a penetrat
de Subiectul Duhului. ( Pseudo- Vasile, Contra lui Eunomiu 5 j P.G. 29,
769 B ).
600. Nu pentru c ă a luat un rob ca ipostas de rob , se face din rob
Fiu , ci fiindcă fiind Fiu r ă m î ne Fiu şi după î ntrupare ( Idem , op. cit .,
col. 741 B ). - •
 SF Î NTUL GRIGORIE PALAMA . DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASCA 389

lor » 601. Şi iarăşi : « Zidirea e nouă iarăşi cî nd se î mpă rtă-

şeşte de Duhul, din lipsa Că ruia s-a î nvechit » 602. «Căci
trebuie să conlucreze cu noutatea de la î nceput î nnoirea
şi contribuţia de acum. Căci a scos iarăşi la iveală chipul,
î ntrucî t Cel ce a suflat nu e altul decî t Cel ce a suflat la
î nceput , ci î nsuşi Acela prin care s-a dat insuflarea , atunci
odată cu sufletul, acum î n suflet » 603. Iar sf î ntul Ioan
Gură de Aur , lă ud înd harul dumnezeiescului Botez , zice :
« Atunci omul s-a f ăcut spre suflet viu (Facere II , 7), iar
acum spre duh de viaţă f ă cător » (1 Cor. XV , 45). E mare
deosebirea. Că ci sufletul nu dă ruieşte altuia viaţa, dar
Duhul nu vieţ uieşte numai, ci procură şi altora aceasta.
Astfel apostolii au î nviat şi mor ţi» 6<H.
13. Acestea le î nf ăţ işează mai pe larg şi dumneze-
iescul Ciril, resping î nd pe cei ce spun că dumnezeiasca
insuflare s-a f ă cut omului spre (drept ) suflet. Căci î n-
chefhd cuvintele sale, zice : «Iar ceea ce s-a insuflat din
El se î nţ elege că este propriu al Lui, al fiin ţei Lui. Deci
cum s-ar fi schimbat Duhul din Dumnezeu î n firea sufle-
tului ? Aşadar animalul a fost î nsufleţit printr-o putere
negră ită şi prin asemă narea cu El s-a f ăcut ceea ce avea
î n fire să fie, bun şi drept şi capabil de toată virtutea .
Dar s-a şi sfin ţ it ară t î ndu-se pă rtaş al Duhului dumneze-
iesc. Aceasta e ceea ce a pierdut prin pă cat » 605. Unde s î nt
601. Pseudo - Vasile, Contra lui Eunomie 5 ; P.G. 29, 724 AB.
.
602. Ibidem 728 A ; Comp. Despre Si î ntul Duh 19, 49 • P.G. 32 157 BC.
(

603. Ibidem 729 A. Chipul cere rela ţ ia lui cu modelul , rela ţ ie dela
persoan ă la Persoan ă.
604. Om //. 25 Ia Ioa ~i 2 ; P.G. 59, 150. Duhul r ă&p î ndeş te din Sine
via ţ a î n cei ce vor s ă o primeasc ă , pentru c ă e Duhul vie ţii nesf î r şite a
Iui Dumnezeu. De aceea o r ă sp î ndeşte chiar din oamenii î n care se să lăş -
luieş te, î ntruc î t S-a î ntip ă rit ca Subiect î n subiectul lor. Din aceştia ira -
diaz ă via ţ a cum nu iradiaz ă din oamenii care s î nt numai sufleteş ti , î n
care e o via ţă stinsă , oric î t ar fi ei de inteligen ţi şl de puternici î n sensul
lumesc. Aceş tia au o anumit ă via ţă î n ei. Dar aceast ă via ţă e oarecum
moart ă ş i nu are puterea iradierii , nu are jarul care iradiaz ă c ăldura.
605. î mpotriva antropomorfilor 2 ; P.G. 76, 1081 AB. După sf î ntul
Ciril deci prin insuflarea dumnezeiască pe de o parte s au imprimat -
390 FILOCALIA

cei ce spun că darul î ndumnezeitor al Duhului e o limi-

tare creat ă şi naturală , nu o lucrare dumnezeiască şi ne-
grăită şi î n mod negrăit sădită ? Căci şi sf î ntul Maxim
zice : «Pătimim î ndumnezeirea, ca fiind mai presus de
fire, dar nu o producem » 606. Şi iarăşi : « Nimic după fire
nu produce î ndumnezeirea » 607.
14. Dar să revenim de unde am pornit şi să ducem
cuvî ntul mai departe. Deci nimic nu ne î mpiedică să spu-
nem că precum « nimeni nu este bun f ă ră numai Dum-
nezeu » (Matei X , 18) , tot aşa nimic şi nimeni nu se î m-
pă rtăşeşte de Dumnezeu decî t numai cei buni dintre î n-
geri şi aceia dintre oameni care au primit iarăşi î n mod
tainic î n suflet insuflarea dumnezeiască, care s-a depă rtat
de la Adam pentru nesocotirea poruncii dumnezeieşti. Aş
î ntreba cu plăcere pe cel ce respinge această pă rere : oare
nu e cu totul necesar pentru a se putea î mpărtăşi cineva
de altceva să aibă î n el o î mpă rtăşire de mai î nainte şi să
fie î n sine ceva de mai î nainte ? Deci cele ce vieţ uiesc
prin î mpă rtăşirea de Dumnezeu î n chip sensibil sau raţio-
nal sau î n ţelegă tor , de ce simţire s-ar fi bucurat , sau de
ce raţiune sau minte, pî nă ce nu se î mpărtăşiseră î ncă de
Dumnezeu ? Numai de existenţă, ar spune poate cineva,
la care s-au adă ugat acestea. Dar şi aceasta o are prin
î mpă rtăşirea de Dumnezeu. E vădit aşadar că acestea - nu
se î mpă rtăşesc de Dumnezeu î n sens propriu , ca de lu-
crarea Lui, ci se spun că se î mpă rtăşesc de Dumnezeu
ca rezultate ale lucră rii şi puterii Lui creatoare, precum
şi despre toate cele produse de vreun meşteşug se poate
spune, printr-o asemă nare obscură , că se î mpă rtăşesc de
-
poten ţele morale ale sufletului , pe de alta i s a dat puterea de a fi sf î nt.
- .
Aceasta ar î nsemna : s a f ăcut suflet viu Căci f ă r ă insuflarea harului
dumnezeiesc plin de via ţă , sufletul e mort.
. . . . . .
606. C ă tre Talasie 22 ; P G 90, 90, 324 A Filoc. rom III, p 75
. . .
607. Op cit , 22 j P.G 90, 321 A.
SF Î NTUL GR1G0 R1E PALAMA . DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 391

priceperea meşterului, dar sî nt cu totul lipsite de î nţele-

gerea lui lucrătoare 608.
15. Sfinţ ii, avî nd de mai î nainte ca bază firea cea
creată, dobî ndesc ca adaos la ea î mpărtăşirea mai presus
de fire şi dumnezeiască 609, nu ca o unealtă produsă de
meşteşug şi ca cele produse prin el, ci ca cei ce au primit
ştiinţa care «e totdeauna î mpreună prezentă , dar prin lu-
crare se arată cî nd trebuie », după diferitele feluri ale ha-
rismelor Duhului 61°. «Şi precum este î n noi Cuv î n-
608. Sf î ntul Grigorie Palama precizeaz ă aici deosebirea esen ţ ial ă
î ntre î mp ă rt ăşirea sfin ţilor şi in general a oamenilor credincioşi şi cur ăţi ţi
de Dumnezeu ş i î ntre î mp ă rt ăş irea lor sau a tuturor lucrurilor , de Dum -
nezeu , î n calitate de creaturi. Sfin ţii se î mp ă rt ăşesc nemijlocit de Dum -
nezeu ca Persoan ă , adic ă s î nt intr -o comuniune actual ă cu El , pe c î nd
lucrurile se î mp ă rt ăşesc de lucrarea Lui creatoare, î n calitate de rezultate
ale ei. Prima e î mp ă rt ăşirea de Dumnezeu propriu - zis , ultima e î mpă rt ă -
şirea de o lucrare a Lui. Î mp ă rt ăşirea sfin ţilor e o rela ţie interpersonal ă
î ntre ei şi Dumnezeu. Aceasta e nota dominant ă î n toat ă î nv ăţă tura st î n -
tului Grigorie Palama, ca precizare a î nv ăţă turii biblice şi patristice.
Mai precis : cit ă vreme î n baza crea ţiei persoanele umane şi lucrurile
s î nt dovada lucr ă rii creatoare a lui Dumnezeu , dar nu s î nt î mpreună
subiecte con ş tiente cu Dumnezeu ale vreunei lucr ă ri a - Lui , sfin ţii au
devenit ei î n şi şi î mpreun ă subiecte cu Dumnezeu ale lucr ă rii Lui. Sf î ntul
nu e numai un rezultat al unei lucr ă ri creatoare a lui Dumnezeu , ci
primeş te şi lucreaz ă ca Dumnezeu , î mpreună cu Dumnezeu. î n acest
sens a devenit dumnezeu dup ă har.
609. S- ar p ă rea c ă am avea aici î nv ăţă tura catolic ă despre darul
supraad ă ugat la natura omeneasc ă. Dar e o deosebire esen ţială î ntre î n -
v ăţă tura aceasta şi cea catolic ă . Darul supraad ă ugat î n î nv ăţă tura cato-
lică presupunea natura î ntreagă prin ea î ns ăşi. Aici î ns ă natura f ă r ă har
nu reprezint ă natura î ntreag ă. Ea se completeaz ă î n toat ă normalitatea ei
prin har. A doua deosebire e c ă î n î nv ăţă tura catolic ă gra ţia supraad ă ugat ă
este şi ea creat ă ( supranaturală creat ă ) ş i deci devine o proprietate î n
exclusivitate a omului. In r ăs ă rit î ns ă harul e lucrarea necreat ă şi nemij-
locit ă a lui Dumnezeu şi omul primind - o devine subiect al ei î mpreun ă
cu Dumnezeu .
.
610 Sf î ntul Vasile , Despre Sf î ntul Duh 26, 61 ; P.G. 32, 180 C Se .
precizeaz ă aceeaşi deosebire î ntre î mp ă rt ăş irea de lucrarea creatoare a
lui Dumnezeu şi î mpă rt ăşirea ca o comuniune nemijlocit ă cu Persoana Lui.
O unealt ă îşi produce prin sine cele pentru care este f ă urit ă. Acestea nu
392 FILOCAL1A

tul , aşa este î n noi şi Duhul», uneori ca Cel ce este El

î nsuşi î n inimă , cî nd « Duhul mă rturiseşte î mpreună cu
duhul nostru » (Rom. VIII, 16) şi cî nd «strigă î n inimile
noastre : Avva, Pă rinte» (Rom. VIII, 5 ; Galat. IV, 6 ;
Matei X, 20), alteori ca Cel ce grăieşte prin limba noas-
tră ; căci «nu voi sî nteţi cei ce grăiţi», spune Cel ce ne-a
dat î n ţelepciunea necontrazisă , « ci Duhul Tatălui vostru
care trăieşte întru voi» (Matei X , 20 ) 611
Dar trebuie să fie î n ţ eles ca un î ntreg î n părţ i , î n
î mpă rţ irea darurilor. De aceea « toţi sî ntem mădulare
unii altora » (Efes. IV, 25) 612. Pe lî ngă aceea, « precum e
puterea vederii î n ochiul să nătos, aşa e lucrarea Duhului
î n sufletul curăţ it » 613. De aceea, acelaşi numeşte lumi-
narea din Duhul şi iradiere (curgere = duroppoiav ) ) a Du-
hului 614. «Căci precum cele ce se află î n jurul culorilor
s î nt un adaos. Altceva este ştiin ţ a. Ea trebuie agonisit ă pe urm ă, ea se
adaug ă prii voin ţă personal ă. De î mp ă rt ăşirea aceasta nu se pot bucura
dec î t persoanele. De sigur , harul nu e numai o ştiin ţă agonisit ă î n mod
.
natural de om Dar î n orice caz , î n ea se arat ă c ă omul exist ă deja şi
pe baza acestui fapt poate deveni subiectul lucr ă rii , ca har primit de la
.
Subiectul dumnezeiesc , pentru o î mpreună- lucrare Ştiin ţ a odat ă dob î ndit ă
e ca o poten ţă de care omul face uz c î nd trebuie, potrivit diferitelor tre-
.
buin ţe Deci ştiin ţ a e şi prin aceasta un chip al harului , care se poate
manifesta î n diferite harisme.
DII . Se fac v ă dite aici mai multe lucruri : a ) at î t Cuv î ntul c î t şi
Duhul s î nt î n noi ; b ) Cuv î ntul se face cuv î nt î n noi , c î nd vrem , sau
izvor de cuvinte, î mpreun ă lucr î nd cu noi la aceasta , fie vorbind cu noi ,
fie cer î ndu - ne s ă vorbim , r ăspunz î nd apelului Să u ; c ) Duhul se face î n.
noi izvor de putere al cuvintelor , deci şi î ndemn de a vorbi din Cuv î ntul,
Care este î n noi ; d ) se face totodat ă izvor de via ţ a ce se mişc ă î n noi
şi ne face să fim vii , iradiind din noi prin cuvinte şi î n tot felul. Astfel
cuvintele devin ale noastre, deşi nu s î nt numai ale noastre, şi Duhul,
Care le umple cu via ţă, este î n aşa m ăsur ă al nostru , c ă vorbind El, noi
vorbim j sau vorbind noi , Ei vorbeşte. La fel, via ţa şi puterea Lui devin
via ţ a şi puterea noastr ă .
. .
612. Sf î ntul Vasile, op cit 26, 61 ; P.G. 181 A.
613. Ibiclem, 180 C.
614. Criticii tomiş ti ai î nvăţă turii ap ă rate de sf î ntul Grigorie Palama
din revista « Istina », 1937, nr. 3, fac mare caz de expresia ’arcoppoia, pe
 .
SFINTUL GRIGORIE PALAMA DESPRE 1MPIRTAŞ IREA DUMNEZEIASCA 393

î nflorite se colorează şi ele din lumina ce se răspî ndeşte

din culori, aşa cel ce priveşte deschis cu Duhul se pre-
face din slava Aceluia , devenind mai luminos, fiind lu-
minat de adevă rul Duhului ca de o lumină » 615. Iar Gri-
gorie cel cu numele de Teologul, î nşir î nd calităţ ile moşte-
nite de sora Gorgonia de la oameni, spune : «Ştiu bine
că sî nt mai mari şi cu mult mai cinstite cele ce le ai de-
cît cele din lumea vă zută : zvonul celor ce să rbă toresc,
jocul î ngerilor , buna î ntocmire cerească , vederea slavei,
iluminarea Treimii Prea î nalte, mai curată şi mai desă-
vî rşită decî t oricare alta , dumnezeirea strălucind cu toată
lumina î n sufletele noastre ». Iar după ce a spus acestea ,
î ntorcî ndu-se spre ea , apoi relu î nd cuvî ntul pe scurt , zice :
«De toate te bucuri, ale că ror iradieri le aveai î ncă pe
pămî nt pentru sinceritatea pornirii tale spre ele» 616. Că ci
aceasta este firea iradierii ( diroppota î ) ca chiar cî nd e
comunicat ă să rămî nă nedespăr ţită de cel ce o comunică,
nesuferind nici o micşorare prin comunicare 617. Că ci cum
ar păţi aşa ceva lumina din pricina razei , sau raza din
pricina strălucirii ei ?
care acela şi - ar fi î nsuşit - o de la Dionisie Areopagitul şi care ar v ă di
caracterul neoplatonic al acestei î nv ăţături. Iat ă c ă acest cuv î nt este folo -
sit î nc ă de sf î ntul Vasile cel Mare. Dar aceast ă « iradiere » sau « curgere »
la sfin ţii p ă rin ţi nu mai are nimic neoplatonic. Că ci ea nu î nseamn ă alt -
ceva la ei dec î t prezen ţ a lui Dumnezeu î ntreg ca Persoan ă î n fiecare act
al Lui şi nu o sub ţ iere a naturii supreme î n iradierile ce provin din ea .
Sau dac ă nu avem î n cursul vie ţ ii p ă m î nteşti î n toat ă intensitatea ei
lumina dumnezeiasc ă , aceasta nu se datoreş te unei sl ă biri obiective a ei
pe m ăsura dep ă rt ă rii de izvorul ei , ci neputin ţ ei noastre de a o primi î n
î ntregime, aş a cum un ucenic nu poate primi toat ă î nv ăţă tura magistru -
lui, deşi acela pune aceea şi silin ţă î ntreag ă a personalit ăţ ii sale î n ceea
ce -i comunic ă. E cel mult o acomodare liber ă a darului î mp ă rt ăş it la modul
-
şi la putin ţ a celui ce 1 primeş te.
615. Despre Siî ntui Duh 21, 52 ? P.G. 32, 165 B.
616. Cur . 8 } la î nmorm î ntarea Gorgoniei 23 ; P.G. 35, 816 BC.
617. Aici sf î ntul Grigorie Palama spune direct c ă « iradierea » nu
înseamn ă o sub ţ iere obiectiv ă a ceea ce se comunic ă.
?94 F 1 L0 CALIA

16. Să nu-mi aduci ca dovad ă iradierile materiale.

Ci depă rtează de la această iradiere tot î nţelesul necu-
venit şi aşa î n ţelege, după putinţă , modul dă ruirii Duhu-
lui celor vrednici. Cum luminează î n chip negrăit tuturor
celor vrednici ? « Ca nişte raze ale soarelui, zice, care
lumin î nd norul, îl fac să lumineze, d î ndu-i o culoare
aurie » 618. Mai gî ndeşte şi la faptul că norii aceştia, vasele
luminii , aprind o simţire dumnezeiască a luminii aceleia
şi avî nd prin fire un fel de ochi capabil să se î mpă rtă-
şească de lumină , pot deveni ei î nşişi o lumină apropiată
de a soarelui şi se pot folosi de o astfel de lumină. Ast-
fel numai sfin ţ ii, deveniţi î ndumnezeiţ i şi î n chipul lui
Dumnezeu , se î mpă rtăşesc î n sens propriu de Dumnezeu.
Şi nu numai se î mpă rtăşesc de El, ci îl şi transmit. Şi nu
cunosc numai cele ce s-au î nt î mplat, ci ştiu şi cele ce
n-au fost aduse niciodată la existenţă din nimic. Şi nu
vieţ uiesc numai, ci şi dau viaţă, ceea ce nu e propriu pu-
terii create. Dar după dovedirea adevă rului să dă m aten-
ţie şi vestitorilor adevărului, care spun că numai sfin ţii
se î mpărtăşesc de Dumnezeu. Căci noi totdeauna îi î n-
f ăţ işă m pe aceştia ca martori ai adevă rului.
17. Zice deci Marele Vasile : « Numai atunci se
poate apropia cineva de M î ngîietorul , cî nd s-a curăţit de
ur îciunea cea adunată prin ră utate şi a revenit la fru-
museţea din fire şi a redat chipului î mpără tesc, prin cu-
răţie, forma lui străveche » 619. Şi iarăşi : « Duhul Sf î nt ,
618. Pseudo-Vasile, Contra lui Eunomie , 5 j P.G., 29 ; 769 B. Desigur
p ă rin ţ ii n -aveau î n vremea lor putin ţ a exprim ă rii clare a raportului î ntre
persoan ă şi actele ei. De aceea se folosesc mai mult de imagini din
natură. Dar şi aş a se vede c ă ei nu considerau iradierele ca o mic ş orare.
Sf î ntul Vasile ( Pseudo - Vasile ) nu vorbeş te de o micşorare a razelor soa -
relui î n raport cu soarele, ci grija lui e s ă arate c ă ele dau norului cu -
loarea soarelui , deci î n cazul harului , î ndumnezeirea produs ă î n cel ce
se sălăşluieş te, adic ă asem ă narea persoanei umane cu Persoana dum -
nezeiasc ă , aş a cum se produce asem ă narea î ntre dou ă persoane care intr ă
şi r ă m î n î n legă tur ă.
619. Despre Duhul Simt , 9, 23 ; P.G. 32. 109 AB.
*. - •
 .
SF 1NTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 395

neapropiat prin fire, Se face î ncă put pentru bun ă tate.

Căci umplî nd toate prin putere, Se î mpă rtăşeşte numai
celor vrednici» 62°. « Nu Se î mpă rtăşeşte î n aceeaşi unică
măsură , ci îşi î mparte lucrarea după m ăsura credinţei »621.
Şi iarăşi : « Cel neî ncă put de lume, cum trebuie să soco-
tim că se face văzut numai sfinţ ilor pentru curăţ ia inimii,
sau cî te cinstiri corespunzătoare I se cuvin Lui ? » 622. Şi
iarăşi : «Domnul asigur î ndu-le ucenicilor Săi curăţ ia
vieţ ii prin î nvăţă turile Sale, le dă să fie şi primitori şi
vă zători ai Duhului» 623. Şi iarăşi : « Cei ce au călcat peste
cele pămî nteşti şi s-au ridicat mai presus de ele, au fost
recunoscu ţi vrednici de harul Sf î ntului Duh » 624.
18. Dar să-ţi î nf ăţ işăm deosebirea acestor î mpărtă-
şiri şi prin pilde, ca prin nişte chipuri obscure. Vasul de
pă m î nt se î mpă rtăşeşte de foc şi după ce, intr î nd î n î ntre-
buinţare, s-a depă rtat de focul din cuptor ; căci păstrează
urmele focului. Căci culoarea , densitatea şi tă ria netedă
a materiei o are din foc ; pentru că focul uscî nd umezeala
şi î ntă rindu-1 şi î nnegrindu-1 prin ardere, culoarea gal-
benă a focului se î mpleteşte cu albul păm î ntesc natural
şi aşa din galben şi alb şi negru se iveşte prin ameste-
620. Altceva este faptul c ă Duhul le umple toate prin putere şi alt
ceva c ă Se î mp ă rt ăşeşte î ntr - o comuniune personal ă. De ultima au parte
numai cei vrednici. Cel ce se î mp ă rt ăşeş te de Ei î n acest sens devine
subiect conştient al lucr ă rii Lui , sau î mpreună -subiect cu Duhul al acestei
lucr ă ri. El nu mai e simplu creat , men ţinut î n existen ţă, c î rmuit ca un
obiect. î mp ă rt ăşirea e rela ţ ie personal ă , e comuniune.
621. Op. cit . 9, 23 ; P .G. 32, 108 C. îşi comunic ă lucrarea pe m ăsura
credin ţ ei, adic ă a unei alipiri personale la Persoana Lui.
622. Op. cit., 22, 53 ; P.G., 32, 168 C. In cei cura ţi cu inima de orice
alt ă afec ţiune , sau î n cei alipi ţ i numai Lui , î ncape ca Persoan ă, pentru
c ă poate stabili cu ei o rela ţ ie personal ă , cum nu poate stabili cu
toat ă lumea.
623. Op. cit ., col. 168 B. Ucenicii pot vedea pe Duhul ca Persoan ă ,
-
pentru c ă ţin î nvăţăturile pe care le au primit , adic ă î mplinesc poruncile ,
unific î ndu -şi voia lor , cu voia Lui.
624. Ibidem, col. 168 C.
396 flLOCALlA

carea lor culoarea frăm î ntă rii arse şi moliciunea pă mî n-

tului se strî nge, căci porii se î nchid din adine sub puterea
focului î n aşa fel, că î ngroşî ndu-se nu mai î ngăduie pă-
trunderea apei. Astfel ceea ce se desf ăcea prin apă , de aici
î nainte ră m î ne de nedesf ăcut şi neî nmuiat. Ba devine şi
mult mai uşor şi mai cald decî t piatra sau decî t pă m î ntul
de măsură egală , prin faptul că au fost apropiate de foc.
Că ci vasul se împă rtăşeşte de foc şi cî nd e confecţionat
spre î ntrebuin ţare. Dar se î mpă rtăşeşte şi cî nd e pus pe
soba aprinsă şi e î ncălzit de foc sau lipit de foc. Dar atunci
se î mpă rtăşeşte nu numai de rezultatele focului, ci î n oare-
care măsură şi de toate lucrările lui, nelipsindu-se nici
de căldura şi de puterea lui arzătoare, ba şi transmite cu
uşurin ţă din lucrarea lui, de care se î mpă rtăşeşte, tot celui
ce se apropie, dacă acela e î n stare să se î mpărtăşească ,
deşi după fire nu se î mpă rtăşeşte şi e prin sine pă mî nt.
Iar luat de pe sobă spre î ntrebuinţare, se împărtăşeşte de
rezultatele focului, dar de lucră rile lui nu .
19 . Deci ia, pe cît e cu putinţă , prin asemă nare, din
vase cele de folos spre î n ţelegerea temei de faţă . Via ţa şi
existen ţa, cunoş tin ţa naturală şi toate cele asemenea aces-
tora sî ht rezultatele lucră rilor dumnezeieşti, dar nu lu-
cră ri î n sensul propriu. Viaţ a î ndumnezeită şi harul celor
ce există şi vieţ uiesc dumnezeieşte şi mai presus de fire
sî nt î nsă o lucrare cu adevă rat dumnezeiască şi mai presus
de fire, prin care se î nf ă ptuieşte unirea lui Dumnezeu cu
cei vrednici de Dumnezeu . Deci toate cî te au fost aduse
la existenţă din cele ce nu sî nt, prin porunca dumneze-
iască , sî nt create şi rezultate ale lucră rilor dumnezeieşti,
dar nu şi lucră ri. Iar Domnul, f ăcî ndu-Şi î mpreună cu
Tatăl sălaş î n cei vrednici (Ioan XIV , 23), săvî rşeşte cele
ce se ivesc î n purtătorii de Dumnezeu , nu prin porunca
creatoare, ci prin unirea şi sălăşluirea dumnezeiască , prin
puterea î ndumnezeitoare şi prin harul î ndumnezeitor ,
-
comunicînd celor uniţ i cu El din cele ce I sînt proprii Lui
prin fire. Deci sfinţ ii se î mpă rtăşesc nu numai din rezul-
 .
SF Î NTUL GR1G0 R1E PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASCA 397

tate, ci şi din înseşi lucră rile lui Dumnezeu , imit înd pe

î ngeri şi vrednicia lor. Căci aceasta zice Marele Vasile că
e deosebirea î ngerilor fa ţă de Duhul Sf î nt , « că Acesta
este sfinţenia prin fire, iar acelora le e propriu a se sfinţi
prin î mpă rtăşire» 625.
20. Astfel drepţii vor străluci cum a strălucit Dom-
nul pe munte. Şi vor avea nu o î mpă răţ ie creată, nici de •

osebită î n vreun fel de a Lui, ci aceeaşi cu a Lui. Astfel

Hristos trăieşte şi grăieşte şi aici (Galat. II, 20 ;
2 Cor. XIII, 3), deşi Pavel este cel ce trăieşte şi grăieşte 626
Astfel Petru omoară ( Fapte V, 1 10) şi învie (Fap- —
625. Contra lui Eunomie , 3 ; P.G. 29, 660 b. In lucrurile şi fiin ţ ele
create , î n calitatea lor de create, nu se vede Dumnezeu direct , ci numai
indirect , ca î n rezultatele lucr ă rii Lui. Aceasta este î mp ă rt ăşirea lor de
Dumnezeu. Dar î n î ngerii buni şi î n oamenii credincioşi şi care se silesc
să se cur ăţ easc ă de toat ă aplecarea contrar ă lui Dumnezeu , Acesta se
vede nemijlocit î n lucrarea Lui actuală , ba chiar î i face î mpreun ă -subiecte
ale acestei lucră ri. Deosebirea î ntre Dumnezeu î n Sine şi Dumnezeu In
î ngeri şi î n sfin ţi, e numai aceea c ă î n ultimii Dumnezeu e prin î mpă r -
t ăşirea celor din urm ă de El j ei nu s î nt sfin ţ i şi dumnezei prin ei , ci sfin ţ i
şi î ndumnezei ţi prin î mp ă rt ăşirea de Dumnezeu. Dumnezeu n -are nevoie
de comuniunea cu ei, ca să fie Dumnezeu ; ei au nevoie de comuniunea
cu El pentru a avea via ţ a dumnezeiasc ă î n ei. De aceea fiin ţ a lor creat ă
nu î nceteaz ă de a r ă m î nea ca baz ă creat ă. Aceasta se vede î n ei şi ei o
v ăd de asemenea, chiar dac ă au devenit purt ă torii caracterelor şi lucr ă -
rilor dumnezeieşti. De aceea ei particip ă cu efortul lor de deschidere, de
cur ăţ ire , de alipire exclusiv ă la Dumnezeu , cu punerea la dispozi ţ ia lut
Dumnezeu a fiin ţ ei şi a voii lor, ca mediu prin care Dumnezeu lucreaz ă
şi ei î nşi şi devin subiecte ale voii şi lucr ă rii lui Dumnezeu , nemaivoind
să lucreze ale lor. Lucrarea lui Dumnezeu ia o form ă î ngereasc ă , sau
uman ă , dar numai î ntruc î t se observ ă c ă î ngerul sau omul s- au pus la
dispozi ţia lui Dumnezeu. De aceea se mai poate observa şi faptul c ă lu -
crarea Iui Dumnezeu dep ăşeşte aportul posibil al lucr ă rii î ngereşti sau
omeneşti create. Ei şî nt transparen ţi ontologic pentru Dumnezeu , pentru
c ă s î nt transparen ţ i moral.
626. Interferen ţ a î ntre Persoana lui Hristos şi a sf î ntului e de a ş a
natură, că nu se pot nici separa , nici confunda. Dimpotriv ă , sf î ntul se î n -
t ă reş te ca persoan ă î n unirea cu Hristos, dar f ă r ă să vrea s ă o afirme
aceasta. Hristos vie ţ uieşte şi gr ăieşte « a Subiect î n sf î nt şi totu şi sf î ntul
vie ţ uieş te şi gr ă ieş te tot ca subiect, dar mult mai intens, î n Hristos. Via ţa
şi gr ă irea lui Hristos a devenit a sf î ntului şi viceversa. Hristos a devenit
398 FILOCALIA

—
te IX, 37 42 ), deşi singur Dumnezeu este Cel ee omoară
şi învie. Astfel î mpreună cu el Iacob şi Ioan văd pe munte
şi cu ochii trupeşti lumina neî nserată şi neurmată de altele
— —
(Matei XXVII, 1 8 ; Marcu IX, 2 8 ; Luca IX , 28 36) ,
care l-a î nvăluit şi pe Pavel mai pe urmă, î ntunecî ndu-i
—
simţirea vă zului, care nu putea suporta covî rşirea stră-
—
lucirii (Fapte IX, 3 ; XXII, 6 11 ; XXVI, 13). Căci firea
trupului nu are putere să vadă lumina aceea. Astfel Şte-
fan priveşte de pe pă m î nt la cer şi cu trupul ( Fapte
VII, 56). Iar dă ruirea Sf î ntului Duh se face prin atin-
gerea mîinilor trupeşti (Fapte VIII, 17 ) , care transmite,
celui ce se apropie cu sinceritate şi cu adevă rat , lucrarea
dumnezeiască şi harul dumnezeiesc, care la r î ndul ei se
transmite prin aceasta iarăşi altuia şi prin el iarăşi altuia
şi trece prin succesiune, î ntinzî ndu-se î mpreună cu tot
timpul 627
subiectul interior al vie ţii şi gr ă irii sf î ntului f ă r ă să - l fac ă pe acesta o
coajă pasiv ă , ci acesta devenind la r î ndul lui subiect interior al vie ţii şi
-
gr ăirii lui Hristos. Hristos l a antrenat pe sf î nt î n vie ţ uirea şi lucrarea Lui,
sau Şi-a î nsu şit vie ţ uirea şi grăirea purificat ă a sf î ntului , î utruc î t aceasta
-
s a identificat prin voin ţă cu voia Iui Hristos. E un fenomen tainic ce are
loc şi î ntre persoanele umane ce se iubesc î n mod deplin.
627. Numai ca putere necreat ă harul p ă trunde şi î n tot trupul şi se
poate transmite şi prin trup. Acest fapt explic ă şi succesiunea apostolic ă
a transmiterii harului. Altfel ea devine mai mult o transmitere a unui
« habit » , a unei deprinderi create de administrare bisericeasc ă , a unei dex -
terit ăţ i a exercit ă rii puterii administrative, sau o transmitere de putere
juridică. Desigur, î n aceast ă transmisiune a puterii ce iradiaz ă din Dum -
nezeu , Duhul î nsuşi este lucr ă tor. Că ci harul e o lucrare mereu actuală a
lui Dumnezeu î nsuşi. î ns ăşi lucrarea actual ă a Duhului lui Hristos iradiază
prin persoana uman ă î n care Dumnezeu e lucr ă tor j prin aceasta Duhul
devine lucr ă tor şi î n cel c ă ruia i se transmite lucrarea , î utruc î t prin lucrare
se transmite Persoana Duhului care e Subiectul ei. S- a spus mai î nainte
c ă sufletul iradiaz ă via ţă deplin ă prin faptul c ă e creat. Dar numai ridicat
la via ţ a î n har , iradiază aceast ă via ţă şi î n al ţii. Mai trebuie luat î n con -
siderare şi faptul că Duhul e şi Subiectul lucr ă rilor din Biseric ă , date
fiind legă turile tainice dintre persoanele care o compun. Duhul se trans -
mite ca lucr ă tor unui slujitor nou, şi prin faptul c ă transmi ţă torul î l tran -
smite î n ambian ţ a Bisericii, ca un slujitor al lui Hristos î n Biserică şi pen -
tru Biserică ; Duhul e transmis ca lucr ător î n subiectele din Biseric ă.
SFINTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 39»

O, cine ar putea lă uda, Cuvinte al lui Dumnezeu ,

Unule-Născut, puterea prezen ţ ei Tale pe pămî nt ? Nu se
aprinde niciodată jertfelnicul Tă u dumnezeiesc prin foc
străin şi pă mî ntesc. Că ci e un foc străin şi ceresc de alt
mod , păstrat prin transmiterea focului nestins, pe care
ai venit să-l arunci pe pă m î nt (Luca XII, 49) , ca pe un
ocean nemă rginit , prin iubirea Ta de oameni. De acesta
se î mpărtăşesc şi duhurile Tale slujitoare (Ps. Cili , 4),
prin care demonii sî nt puşi pe fugă. E focul pe care Moise
l-a vă zut î n rug (Ieşire III, 2 ) şi prin care Ilie a fost ră pit
de pe pămî nt (4 Regi II , 11). E focul pe care l-a vă zut şi
ceata apostolilor Tă i, pornind din Duhul Tă u şi de care
Pavel a fost î nvăluit cu lumin ă şi prigonitorul a fost pre-
schimbat î n ucenic ( Fapte IX , 3, ş.u.). El este puterea
î nvierii şi lucrarea nemuririi, luminarea sufletelor sfinte
şi susţ inerea tuturor puterilor raţ ionale 628.
Dar pentru dovedirea celor spuse trebuie să amin-
tim şi semnele vă dite ară tate prin simţ uri, care au fost
lăsate pentru o vreme la o parte. Aceasta pentru a con -
vinge şi pe cei cu totul î nvî rtoşaţ i î n pă rerile lor. Căci
s-a î mpă rtăşit de viaţă sluga mai marelui sinagogii -
(Matei IX, 25 ; Mareu V, 41 ; Luca VIII, 54 55) şi fiul vă-
—
duvei (Luca VII , 14 15) , prin atingerea şi glasul Stă pî nu-
—
lui ; s-a î mpă rtăşit Tavita din Iope şi t î nărul Eutih din
Troa, acesta prin atingerea lui Pavel ( Fapte XX , 10) , aceia
prin glasul lui Petru ( Fapte IX , 40). De ce viaţă s-au î m-
pă rtăşit aceştia ? Nu de cea de viaţă f ă cătoare pe care o
primim şi noi, dar de care nu s-a î mpă rtăşit Stă pî nul ?
Oare mai e cineva care să spună că nu de lucrarea natura-
-
628. S ar putea î n ţ elege prin aceast ă exipresie c ă focul dumnezeiesc
sus ţine puterile î ngereş ti , dar şi c ă el sus ţ ine î n lucrare s ă n ă toas ă î nseşi
-
puterile ra ţ ionale ale sufletului , ridic î ndu le din anormalitatea st ă rii de
p ă cat , de func ţ ionare egoist ă. Unde este deci acest foc ş i sim ţirea lui ,
puterile naturale nu se mai men ţ in separate î ntre ele. Ra ţiunea lucreaz ă
î n acord cu iubirea şi pentru armonia cu ceilal ţi. Omul face din puterile
sale sufleteş ti un uz să n ă tos, plin de răspundere.
400 tlLOCALlA

lă şi necreat ă dumnezeiască se î mpă rtăşesc toţi sfinţii ?

Căci aceştia lipsindu-se, prin liberă hotă r î re de lucrarea
firii lor, se fac cunoscu ţi numai din har şi se vor ară ta
at ît de mult ca fiind din Acela , pe cît de mult S-a î mpăr-
tăşit, î ntrupîndu-Se, Dumnezeu Cel prin fire, de slă biciu-
nea noastră , mă sur î nd, cum singur El ştie, cu golirea Sa
(chenoza) î ndumnezeirea prin har a celor m î ntuiţ i 629.
Că ci cum vom moşteni altfel î mpă răţ ia lui Dum-
-
nezeu , care «este transmiterea prin har a bunătăţilor pe
care le are El prin fire ?» 63°. Avî ndu-i adunaţi î ntregi î n
Sine, le î mparte şi le transmite slava şi strălucirea Sa , î n-
cî t nu se vor mai putea cunoaş te din ei î nşişi, ca un aer
luminat cu totul de lumin ă, sau ca un aur inteligibil ne-
pă tat , ars î n focul nematerial şi dumnezeiesc. Astfel « au
devenit dumnezei prin î ndumnezeire şi sî nt plini de lu-
crarea dumnezeiască din pricina harului covî rşitor al Du-
hului, aşa î ncî t prin toţi e o singură lucrare a lui Dum-
nezeu şi a celor vrednici de Dumnezeu », după dumneze-
iasca grăire a lui Maxim , Dumnezeu «stră băt î ndu-i cu
bunătate, î ntreg, pe cei vrednici, î ntregi » 631.
629. C î t S- a f ăcut purt ă tor al slă biciunii noastre, at î ta a umplut -o
pe aceasta de slava şi puterea Lui dumnezeiasc ă. A m ăsurat î n ă l ţ area
firii noastre cu cobor î rea Lui ca Dumnezeu la ea. C î t a cobor î t ca Dum -
nezeu î n formele de tr ă ire şi exprimare omeneasc ă, at î t a umplut aceste
forme de con ţinutul dumnezeiesc. C î t intr ă soarele î ntr -o î nc ăpere, at î ta
o umple de lumina lui. Frumuse ţ ea fe ţei î mp ă ratului e din ă untru. In sme -
renia şi bun ă tatea ei bl î nd ă e şi cobor î rea lui Dumnezeu şi î n ă l ţimea Lui
de form ă umană şi î nă l ţ imea umanului î nsuşi. E o tainic ă m ărire şi putere
de interioritate, de intensitate, de penetrare î n ad î ncimea ultim ă a sufle -
telor prin smerenie şi bun ă tate, care î ntrece nesf î rşit orice m ă rire care
vrea s ă se impun ă exterior. Aceasta î nseamn ă c ă exist ă o conformitate
poten ţială î ntre umanul autentic şi Dumnezeu , conformitate care se actua -
lizeaz ă prin Dumnezeu î n dimensiuni f ă r ă sf î rşit.
G30. Sf î ntul Maxim Mă rturisitorul, Capete gnostice II, 90 ; P.G. 90,
1168 C. Filoc. rom. II, p. 205.
631. Ambigua ; P.G. 91, 1076 C.
Exist ă o perihorez ă î ntre Dumnezeu şi cei vrednici, precum exist ă
.
î ntre Persoanele Sfintei Treimi şi î ntre firile lui Hristos Exist ă şi o peri -
SF1NTUL CRIGORIE PALAMA . DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 401

22. Precum toate î ntipă ririle se î mpă rtăşesc de si-

giliu , dar se mişcă fiecare despă rţită, î nsă dacă lu î nd una
din ele ai lipi-o de sigiliu, nu mai are unde să se mişte,
ci va avea aceeaşi mişcare ca şi arhietipul, devenind una
şi aceeaşi cu el, dar materia ei rămî nî nd deosebită, aşa
chipul dumnezeiesc din noi, urcînd la arhietip (la mode-
lul prim) 632 se î mplineşte rugăciunea aceea dumneze-
iască pentru noi : Dă-le lor , « ca să fie toţi una , precum
Eu, Pă rinte, î ntru Tine şi Tu întru Mine, ca şi ei să fie
-
una » (Ioan XVII, 21) î n adevăr. Astfel «cel ce se lipeşte
de Domnul este un duh »- (1 Cor. VI, 17 ). Astfel taina uni-
rii î ntr-un trup prin atingerea trupurilor este cu ade-
vă rat « mare, dar î n Hristos şi î n Biserică » (Efes. V, 32) .
Sigiliul se dă pe sine î ntreg fiecă rei bucăţ i de ceară , dar
fiecare din acestea se î mpă rtăşeşte pe cî t e cu putin ţă ,
pe măsura puterii ei proprii, nu numai de trăsă turi, ci
şi de unire, pentru a se î ntipă ri.
23. De ce te mai temi de compoziţie la Dumnezeu,
pentru faptul că şi lucră rile sî nt şi se numesc necreate ?
Teme-te mai mult să nu faci pe Dumnezeu creatură , soco-
tind lucră rile Lui naturale, create. Căci sf î ntul Ioan Da-
maschin, vorbind despre cele două lucră ri î n Hristos,
spune că « cea creată va arăta firea creată, iar cea ne-
creată va caracteriza fiinţa necreată. Căci cele naturale
horez ă latre persoanele ce se iubesc. Sau aceast ă perihoreza a iubirii o
prezint ă î n toate felurile de perihoreză . In Treime perihoreza se dato-
reaz ă unit ăţii de fiin ţă î ntre persoanele neconfundate , î n Hristos, unit ăţii
de persoan ă î n firi neconfundate, iar î ntre Dumnezeu şi cei vrednici , uni-
t ăţ ii de lucrare î ntre persoane neconfundate, lucrarea lui Dumnezeu de -
venind prin î mp ă rt ăşire şi lucrare a sfin ţilor. Dumnezeu Se mişc ă cu
lucrarea Lui î n sfin ţ i şi sfin ţ ii se miş c ă prin aceeaşi lucrare, devenit ă
lucrarea lor , î n Dumnezeu. Subiectul lui Hristos s- a sălăşluit î n mod activ
î n interiorul persoanei umane şi aceasta î n l ă untrul Persoanei lui Hristos.
- -
Hristos şi a î nsu şit lucrarea omului sfin ţind -o, omul şi a î nsu şit lucrarea
lui Dumnezeu , umaniz î nd -o ca form ă , dar p ăstr î nd -o î n m ă surile ei , î n
calit ăţ ile ei mai presus de fire.
.
632. Ibî dem

26 Filocalia
402 FILOCAUA

trebuie să fie corespunzătoare firii lor » 633. Iar î n acord

cu aceasta, sf î ntul Maxim spune : « Dacă se desfiinţ ează
voia naturală şi lucrarea fiinţială a fiinţei dumnezeieşti
şi omeneşti, cum va fi Dumnezeu şi om ?» 634. Dar oare
nu şi caracterele ipostatiee ale Prea î naltei Treimi, deşi
sî nt multe, sî nt necreate ? Cum deci nu sî nt mai mulţi
dumnezei sau cum de nu e compus Cel Unul din cauza
lor ? Sau vei spune că şi acelea sî nt una î n toate şi ace-
laşi lucru cu fiinţ a dumnezeiască şi cu totul nedeosebite,
ca şi lucrarea ? Mă tem că ne introduci un Dumnezeu
cu totul lipsit de fiinţă şi neipostatic. Căci toate acestea
sî nt prin ele cu totul neipostatice. Tu î nsă î n toate spui
că acestea sî nt aceleaşi cu fiinţa lui Dumnezeu şi pe
Dumnezeu îl socoteşti unul şi neî mpă rţit î n tot chipul,
neî nţelegînd că Se î nmulţeşte rămî n î nd Unul şi Se î m-
parte neîmpă r ţit şi Se î mpăr ţeşte î n mod felurit, fiind
cu totul netă iat şi ră mî nî nd neieşit din unitatea Lui,
printr-o putere mai presus de fiin ţă 635.
633. Expunerea credin ţ ei ortodoxe 3, 15 ? P.G. 94, 1056 C. Aceeaşi
idee la Maxim Mă rt., Dialog cu Pyrrhus ; P.G, 91, 341 A.
634. Explicarea mişcă rii ; P.G. 91, 121 CD.
635. «Se î nmul ţ eş te r ăm î n î nd Unul » etc. Sf î ntul Grigorie Palama
exprimi aici o g î ndire suplă, dialectic ă despre Dumnezeu ca Persoană,
nu una din alternativele ce se exclud simplist ; sau Unul f ă r ă nici o deo-
sebire în manifest ă rile Lui, sau compus. Persoana e una , dar liber ă de a
se manifesta fa ţă de altele î n mod diferit şi pe m ăsura puterii de sesizare
-
a celor fa ţă de care se manifest ă, dar mereu î ntreagă , f ăcî ndu se cunos -
cut ă î ntreag ă aceeaşi, dar în mod diferit, revelat ă î n unitatea ei î ntreag ă ,
şi ascuns ă î n unitatea ei întreag ă. Achindin afirma : nimic necreat nu
poate «curge» , socotind c ă orice manifestare e «curgere » ; dimpotrivă, ceea
ce e creat curge şi ca esenţă, nu numai ca lucrare ( Vezi î n studiul citat
al lui J. S. Nadal , S. J., î n : Istina cit ., p. 367 ). El nu cunoş tea deosebirea
î ntre persoan ă ş i lucr ă ri, cum nu cunoaşte nici Nadal care -i ia ap ărarea.
O persoan ă se men ţine î n unitatea ei indestructibilă şi tainic ă f ă r ă a se
dizolva î n iradierile ei, cum se î nt î mplă cu lucrurile ( de aceea se men ţine
etern şi î n iad , departe de Dumnezeu ). Tocmai de aceea manifest ările per -
soanei nu s î nt curgeri involuntare , prin care se dizolv ă treptat , sau se
transform ă î n altceva , ci manifest ă ri voite, pe care persoana le schimb ă
 .
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASCA 403

24. Spune-mi mie : nu are şi fiecare ipostas mai

multe caractere ipostatice ? Căci Tatăl este necauzat şi
cauzator , purceză tor şi născător. Dar acestea toate le are
Tat ăl î n chip necreat. Socoteşti deci caracterele iposta-
tice cu totul unul şi acelaşi lucru cu ipostasul, precum nu
admiţi nicio deosebire î ntre (lucră rile) cele naturale şi
natură (şi lucră rile) cele esenţiale şi esenţă ? Vei numi
deci ipostas (caracterele) cele ipostatice, precum ai numit
fire (lucră rile) cele naturale, î n chip sinonim , nu omo-
nim ? Dar pă rinţ ii Bisericii nu fac aşa. Ei le numesc pe
acelea enipostatice (aflătoare î n ipostas), dar nu ipostas,
precum pe acestea nu le numesc fiinţă, ci î n sens propriu
î n fiinţă 636. Dealtfel, odată ce î n jurul fiecă ruia dintre
ipostasuri există multe şi felurite (caractere) ipostatice,
cum va fi ipostasul şi ipostaticul (caracterul ipostatic)
unul şi acelaşi lucru ? Deci , odată ce se arată multe şi
felurite (caractere) ipostatice, după î nţelegerea ta prea su-
cită şi nestatornică , vor fi mulţi dumnezei şi fiecare ipos-
tas î n cele dumnezeieşti va fi compus. Astfel, tu care
te-ai autohirotonit apără torul simplităţii mai presus de
minte, ne-ai ară tat pe Dumnezeu compus.
clnd vrea şi ea r ă m î ne aceeaşi. O persoană cu cit se manifest ă mai mult ,
cu at î t se î mbog ăţ eşte mai mult î n unitatea ei, sau se intensific ă î n ea.
Aceasta , î n cazul persoanelor umane, limitate prin caracterul lor creat.
Sau tocmai prin manifest ări îşi dovedeşte unitatea ei inepuizabil ă şi ne -
sl ă bit ă. Achindin condamna pe Dumnezeu la neputin ţ a de manifestare pen -
tru faptul că e necreat . Aceasta tr ă dează concep ţ ia esen ţialist ă, neperso-
nalist ă a lui Dumnezeu. Numai o astfel de mentalitate putea afirma c ă
î ntruc î t Dumnezeu e necreat , e at î t de tare î n esen ţ a Lui c ă nu se poate
manifesta , î n ţ eleg î ndu -se manifestarea ca o curgere. Necreatul echivala
pentru Achindi f cu î ncremenirea. Dumnezeul lui Achindin şi Varlaam ,
sau Dumnezeul scolastic e o substan ţă rigid ă, mai î ncremenit ă ca orice
piatră , deci o substan ţă moart ă , substan ţ a unei filozofii simplist ra ţ iona -
liste. Dumnezeul Bibliei , al Părin ţilor , al oamenilor credincioşi, afirmat
de Palama, e Dumnezeul personal, viu , liber s ă -Şi manifeste interesul şi
iubirea Sa .
.
63b. „ EvoTCdatata , aXX’ooX oTt &rcaatv.. . -
oua î a , aXX’ evooata" Carac
terele ipostatice s î nt ale ipostasului, îşi au baza î n ipostas, dar nu
404 FILOCALIA

25. Dar dacă lucr ă rile componente ale celor ce sub-

sist ă î n ele î nseşi nu sî nt contemplate î n altul aceasta
e o dogmă comună şi a filozofilor din afară şi de la î n-
—
ceput — nimic din cele ce exist ă nu se spune vreodată
că se compune cu lucrarea proprie 637. Căci nici puterea
arzătoare nu face compus pe cel ce î ncălzeşte, nici raza
nu face compusă lumina. Această fantezie îţi aparţ ine ţie,
care propovăduieşti totala indistincţie a Celui necreat,
î ntreit î n ipostasuri. Căci cele necreate, fiind multe, sî nt
totodată una şi fiecare din ele este enipostatică (subzistă
î n ipostas) şi în acest sens autoipostatică. Iar lucră rile na-
turale şi caracterele ipostatice, fiind multe, converg î ntr-
una , că ci nici una din ele nu este î n ipostas ca de sine
ipostatică 638 nici nu era mai î nainte nici nu va fi după
sî nt ipostasul. Căci dac ă am spune că ipostasul e nenăscutul î n abstract ,
s- ar dizolva misterul persoanei î n ceva cu caracter impersonal , panteist .
La fel dac ă s- ar confunda î nsuşirile şi lucr ă rile cu fiin ţ a , s-ar atrage fiin ţa
din misterul ei insondabil î n ordinea celor ce s î nt supuse categoriilor
ra ţionale. De aceea p ă rin ţii au spus c ă fiin ţ a lui Dumnezeu e dincolo de
infinitate, de eternitate şi de celelalte î nsuşiri ale ei. « Dumnezeu este de
infinite ori infinit deasupra celor ce sî nt, at î t a celor care se î mp ă rt ăş esc,
c î t şi a celor de care se î mp ă rt ăşesc... Toate cele nemuritoare şi î ns ăşi
nemurirea , toate cele ce vie ţ uiesc şi î ns ăşi via ţ a , toate cele sfinte şi î nsăşi
sfin ţenia , toate cele virtuoase şi î ns ăşi virtutea , toate cele bune şi î nsăşi
bun ă tatea , toate cele ce exist ă şi î ns ăşi existenţ a s î nt lucruri ale lui Dum -
nezeu... El este deasupra fiin ţei tuturor celor ce s î nt cugetate şi numite »
— —
( Sf î ntul Maxim M ă rt ., Capete gnostice I, 49 50 j Filoc. rom. II, p. 140 141 ).
Palama , urm î nd P ă rin ţ ilor r ăsă riteni , vede misterul indefinit al Persoanei
dincolo de toate manifest ă rile lui împ ă rt ăşibile. Că ci el consider ă, ca şi
aceia , fiin ţ a exist î nd real numai ca Persoană, care e modul de existen ţă
real ă şi veş nic ă a fiin ţ ei ( xporcoc Tije aî & totf 67tap£ e(oc ).
637. Lucr ă rile care compun ansamblul manifest ă rilor unor unit ăţi de
sine st ă t ătoare, nu dau un caracter compus acestor unit ăţi, pentru c ă nu
s î nt contemplate ca exist î nd î n alte şi alte unit ăţi, ci î n una şi aceeaşi.
Şi despre nici o unitate existent ă nu se spune c ă e compusă datorit ă lu -
cră rii proprii ce o are.
638. Lucră rile nu compun unitatea ale c ă reia s î nt, pentru c ă nu
exist ă î n ea ca nişte ipostasuri proprii, de sine, ci î n ipostasul respectiv
( oo & ev TOUTOJV ev ă Tcoaxaasi u>c au & oTcoataTâ v ectiv ) . Ipostasul comun aduce la
 .
SF Î NTUL GRIG0 R1E PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 405

aceea, nici nu e cu putinţă să subziste î n altă esenţă oare-

care, ca ţinî nd de natura ei 639.
Dar tot ce e compus e din diferite esen ţ e, fie prin
contopire, fie prin unire neamestecată, î n care se con-
templă mai multe caractere ipostatice ale unui ipostas,
dar î n fiecare nu ca mai multe ipostasuri depline deeî t
unul, pentru că altfel n-ar mai fi unul şi pentru că nu se
compune. Iar acesta e deosebit prin acestea , fie că e din
diferite esenţe , fie dintr-o esenţă şi din cele ce se con-
templă î n El ca î ntr-un suport şi prin aceasta sî nt deo-
sebiri esenţiale şi opuse. Dar nu numai prin aceasta , ci
şi prin faptul că sî nt î nnăscute unor esen ţe diferite, iar
datorită lor toate cele create vor suporta şi schimbă ri pri
creştere şi micşorare, prin asimilare şi lepădare, lucrî nd
şi pătimind, şi astfel suferă şi pierderea unora din cele
ce existau î mpreună . în felul acesta se dovedesc supuse
şi unei depline descompuneri. Iar tot ce se descompune
este î n chip necesar şi compus.
26. Dar la Dumnezeu , exist î nd o singură esenţă ne-
î mpă r ţită, nu este micşorare, nici creştere, nici adaos,
nici pierdere ; deci nici împă r ţire, care ne-ar face vă dită
unitate lucră rile sau manifest ă rile unei unit ăţ i. E aceeaşi tain ă a unit ăţ ii
indestructibile a persoanei care tine î n unitate necompusă toate manifes -
t ă rile ei. Lucr ă rile, neput î ndu -se detaşa de persoană, ci persoana fiind î n
ele ca izvor şi baz ă continu ă a lor , arat ă unitatea întregului î n toate ma -
nifest ă rile lui. Lucrarea e numit ă şi « autoipostatic ă » pentru c ă nu ira -
diaz ă din alt ipostas.
639. Spun î nd acum c ă nu s î nt î n alt ă esen ţă ( oo & e ev ex£ pa ooo( a ),
dup ă ce a spus, c ă s î nt î n ipostas, sf î ntul Grigorie arat ă c ă lucr ă rile natu -
rale nu vin dintr- o fiin ţă contemplat ă î n afara ipostasurilor. Ea r ăsare
din fiinţ a care subzist ă real numai în cele trei ipostasuri. Chiar aici spune
« nu subzist ă î n alt ă esen ţă » , adic ă se afl ă î n esen ţ a ce subzist ă î n ipostas.
Dar ea nu e o manifestare ce a fost î nainte sau va fi mereu la fel, ca un
ipostas. Aceasta ar î nsemna să fie identificat ă cu ipostasul sau cu esen ţ a.
Lucr ă rile vin şi se retrag î n ipostas. Ele s î nt variate. Dar unitatea lor e
asigurat ă de unitatea fiin ţei sau a ipostasului care e izvorul şi baza tuturor
celor pe caro le cuprinde potenţial şi le manifest ă actual.
406 F1LOCALIA

compoziţia de mai î nainte 640. Şi «cî te le are Dumnezeu »

ca să spun cu Atanasie cel Mare, «le are prin Sine şi nu
dobî ndite» 641. Şi numai ca lucr î nd , nu pătimind prin
ele 642. De aceea este cu totul î n afară de opoziţie, care
i-ar pricinui vreo prefacere. El singur dintre toate nu
are deosebiri esenţiale, dar are lucrări, precum a arătat
mai î nainte cuvî ntul. Din cauza lor toate î i sî nt supuse
ca materie şi î nsăşi cele î nţ elegă toare îi sî nt supuse Celui
ce le poartă toate cu cuvî ntul, mai bine zis cu voin ţa ,
adică Celui ce le poartă prin lucrarea netemporală , neo-
bosită şi nepătimitiare 643. Dar nici n-ai putea vedea
640. Deci Sf î ntul Grigorie Palama respinge ideea ce i se atribuia ,
şi i se mai atribuie şi azi de o parte a teologiei catolice, c ă admi ţî nd
energiile necreate ar admite o micşorare a esen ţei divine î n aceste energii ,
î n sens neoplatonic. Aceasta ar fi cazuil numai c î nd Dumnezeu ar fi î n -
ţ eles ca substan ţă impersonală. î n acest caz, recunoaşterea micşor ă rii nu
s-ar putea evita dec ît afirm î ndu -se, ca î n teologia scolastic ă , lipsa ori -
că rei manifest ă ri a acestei substan ţ e, pe baza faptului c ă e necreat ă. O
substan ţă care ar iradia din ea , s-ar descompune treptat , ca s ă se recom -
-
pun ă apoi î ntr o alt ă substan ţă , sau poate din nou î n ea î ns ăşi , ca î n
teosofie şi antroposofie. E o viziune proprie de altfel oric ă rui panteism.
Credin ţa î n Dumnezeu ca Persoan ă evit ă î n ţ elegerea lui Dumnezeu ca o
substan ţă î ncremenit ă, lipsit ă de manifest ă ri , cit şi descompunerea prin
iradiere. Unitatea Persoanei e de aş a natur ă c ă , deşi nu r ă m î ne î nchisă
rigid î n sine, totu şi nu se descompune prin iradieri , nici nu se compune
cu manifest ă rile ei.
641. Loc neidentificat .
642. Şi de aici se vede că Dumnezeu e considerat ca Persoan ă des ă -
v î rşit ă. Căci persoana se manifest ă lucr î nd liber, nu pă timind f ă r ă voie o
curgere, care ar micş ora - o şi care ar compune - o, î ncît să poat ă suferi
modific ă ri esen ţ iale produse asupra ei din afar ă sau de vreo lege inte -
rioar ă . Persoana creat ă î nsuşi e chemat ă să ajung ă la nepă timire î n
Dumnezeu din amestecul de activitate şi pasivitate.
643. î n caracterul lucră tor şi total nepasiv al lui Dumnezeu ( aici
îşi are justeţea ei expresia : Deus est actus purus , dar nu î n sensul c ă ar
-
fi mereu acelaşi act şi n ar fi şi o persoan ă , izvor al actelor Sale total
nep ătimitoare ) se arat ă prin excelen ţă caracterul personal şi liber al lui
.
Dumnezeu Iar î n aceasta faptul c ă nu e supus nici unei compozi ţii şi
nici unei «curgeri* ( iradieri involuntare ) fatale, care L-ar micşora şi duce
la descompunere. El e atî t de puternic şi de liber î n calitatea Lui de
lucră tor, că toate le face şi le susţ ine, c î nd voieşte, cu cuv î ntul, neav î nd
 .
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 407

vreodată ceva din cele ce apar ţin Lui, apar ţin î nd prin fire
altcuiva din toate celelalte. Şi aceasta pentru că î i apar-
ţine ca Celui ce lucrează singur prin ele 644. «Că ci
nimeni, zice, nu e bun , f ără numai Dumnezeu »
(Marcu X, 18), «fericitul şi singurul Stă pî nitor, singurul
care are nemurire, locuind î n lumina neapropiată »
(1 Tim. VI, 15 , 16). De unde scoţi bă nuiala despre com-
poziţ ia lui Dumnezeu din firi deosebite, odată ce se mani-
festă totdeauna î n mod unitar ? 645. Iar dintre cele trei
ipostasuri fiecare este desă vî rşit şi deosebit , î n unirea ne-
grăit ă mai presus de toată mintea şi euvîntul. Nu va putea
născoci cineva că fiecare stă de sine, f ără celelalte, ca de
aci să urmeze o compoziţie. « Căci nu ajung , zice, să î n-
ţeleg cu mintea, cum sînt luminat de Unul prin Trei» 646.
Deci unirea şi desăvîrşirea celor trei ipostasuri respinge şi
aci compoziţia.
27. Prin urmare, î nţelege şi pă zeşte simplitatea dum-
nezeiască , dar să nu desfiinţezi ieşirile Lui naturale, ca
şi cî nd n-ar fi, nici să nu socoteşti lumina neî nserată şi
veşnică, î ncepută , nici să nu afirmi două dumnezeiri şi
două obî rşii dumnezeieşti ale binelui, adică create şi ne-
să depun ă nici un efort pentru a î nvinge vreo rezisten ţă, vreo putere din
afar ă ce I s - ar opune.
644. Cele ce nu au prin fire vreo î nsu şire proprie lui Dumnezeu , nu
lucreaz ă numai prin ea , cum lucrează Dumnezeu. î nsu şirile Iui Dumnezeu
reprezint ă , aş a dar , modurile lucr ă rii Lui esen ţiale ; ele reprezint ă carac-
terul Lui personal prin excelen ţă activ, nepastiv, deci necompus, lucr î nd
exclusiv din El î nsuşi, nu ajutat sau î mpins din afar ă , sau din ă untru.
645. Sf î ntui Grigorie Palama afirmă aici din nou ceea ce am notat
î n diferite r înduri : Dumnezeu care se manifest ă unitar î n toate, nu e
-
compus, El e Persoana prin excelen ţă care nu şi pierde unitatea manifes-
t î ndu -se, ci şi - o reveleaz ă . î n toate lucr ă rile Lui se simte lucr î nd ace -
laş Subiect î ntreg.
Manifestarea unitar ă î nseamn ă c ă Unul şi acelaşi ca Persoan ă
e prezent î n toate manifest ă rile Lui. Iar aceast ă lips ă a Lui de compozi ţie
rezult ă din calitatea de Persoan ă des ă v î rşit ă.
.
046. Sf î ntui Grigorie Teologul, Cuv 40 la Simţ ul Botez 41 P.G. 36,
417 B.
408 FILOCAL1A

create. Căci numai aşa ar fi două propriu-zis. Căci fiind

amî ndouă necreate, at ît fiinţa cit şi lucrarea, nu e nicio
piedică să fie una, cum e raza şi soarele o singură lumină.
Nici să nu socoteşti că dumnezeirea şi î mpă răţia lui Dum-
nezeu e creată. Căci acestea sî nt lucră ri ale lui Dumne-
zeu 647. Nici să nu cobori harul î ndumnezeitor la treapta
de creatură, ca să nu cobori î mpreună cu El şi pe Cel ce
are din fire şi procură acest har. Nici să nu arăţi ca pe
ceva mincinos faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a f ă cut ca
noi. Căci cum ar fi binevoit să se facă pentru noi ca noi,
dacă nu ne-ar fi î mpă rtăşit pe Duhul Sf î nt , ci o creatură ,
mai bine zis dacă nu ne-ar fi dat duhul î nfierii î n schim-
bul trupului, pe care lu î ndu-1 din Fecioară, S-a f ăcut
om ? 648. Nici să nu faci locaşuri ale f ă pturilor pe cei
ce sî nt biserici ale lui Dumnezeu, adică pe sfinţi ; nici
pe tine să nu te faci at î t de nefericit , î ncît nu numai să
te abţii de la împărtăşirea dumnezeiască şi îndumnezei-
toare, ci să respingi nădejdea î n ea. Nici să nu faci pe
Dumnezeu atît de neputincios, î ncît să nu poată dărui
sf î nta Lui î mpărtăşire f ă pturilor Lui raţionale curăţite.
Mai bine zis să nu-L faci pe El lipsit de fiinţă şi de ipos-
tasuri, spun î nd că El este î n toate privinţ ele una şi ace-
eaşi cu lucră rile Lui, care prin ele sî nt nefiinţiale şi nei-
postatice, adică nici esenţe, nici ipostasuri 649. Nici să nu
647. Sf î ntul Grigorie Palama numeşte, dup ă pilda lui Dionisie Areop.
şi lucrarea lui Dumnezeu , deci şi lumina Lui , î mp ă r ăţia Lui şi dumnezeirea
Lui , pentru că î n ele se arată El î nsuşi ca Persoan ă , dar şi pentru c ă fiin ţ a
însăşi a lui Dumnezeu e mai presus de orice nume.
-
648. De fapt , dac ă Hristos nu ne a dat Duhul necreat , nu L a dat -
nici firii Sale omeneş ti , nici trupului Său . Atunci î ntruparea nu s-a î n -
f ă ptuit, dec î t doar î ntr - un sens nestorian. Firea divin ă şi firea uman ă au
ră mas deplin despă r ţite î n Hristos. Sau toate faptele minunate săv î rşite
prin trup s î nt lucr ă ri supranaturale, dar create de El ca Dumnezeu î n uma -
nitatea Sa. î n general concep ţia catolic ă despre fenomenele miraculoase,
ca fenomene produse de gra ţia supranatural ă creat ă, le leag ă pe acestea
-
î ntr un mod magic de natur ă, nev ă z î ndu -le ca manifest ă ri ale puterii
directe a lui Dumnezeu.
649. Una din consecin ţele ce rezult ă din teoria lui Varlaam şi Achin -
 .
SF 1NTUL CR1G0 R1E PALAMA DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 409

faci î mpă rtăşibilă esen ţa lui Dumnezeu cea mai presus

de esenţă şi de nume şi î n sine neî mpă rtăşibilă şi nema-
nifestată , numind tot ce e necreat esenţă. Nici să nu apari
ca un alt Eunomiu, numind ca acela toate (caracterele)
cele ipostatice, ca necreate, fiinţa lui Dumnezeu , sub pre-
textul simplităţ ii dumnezeieşti. Nici să nu te faci mono-
telit, f ăcî nd firea dumnezeiască din Hristos lipsită de lu-
crare . Nici alt Sabeliu , socotind î n alt chip numirile lui
Dumnezeu goale de realităţi, ca unele ce ar î nsemna toate
acelaşi lucru , adică numai esen ţă. Să nu păţ eşti toate
acestea , numind lucră rile lui Dumnezeu create şi prin
plăsmuiri goale î nf ăţ işî nd simplitatea Sa ca nemaifiind
nimic. Şi crede î n acelaşi Dumnezeu î mpă r ţit şi neî m-
pă r ţit , unit î n î mpă r ţire şi distinct î n unire, neieşit din
Sine î n ieşiri şi pururea mişcî ndu-Se î n nemişcare, î m-
pă r ţ indu-Se neî mpă r ţit şi î mpă rtăşindu-Se î ntreg după
chipul razei solare.
28. Dar trecî nd iarăşi la miezul lucrurilor , cel ce
propovăduieş te pe Dumnezeu ca unul şi simplu să se arate
limpede ca Vasile cel Mare care zice : « Cum nu va fi ne-
compus Cel simplu după fiin ţă ? Căci nu modurile care
arată ce este El propriu-zis alterează raţiunea simplităţii
Lui. Fiindcă în felul acesta toate cîte se spun despre Dum-
nezeu ne vor arăta pe Dumnezeu compus. Şi de aci ar
urma că dacă am vrea să salvăm ideea simplităţii şi a
neî mpă r ţirii, ar trebui sau să nu spunem nimic despre
Dumnezeu , decît că e nef ăcut şi să ne abţinem să-L nu-
mim nestricăcios, neschimbat , creator , judecător şi toate
cîte le primim acum î n teologie sau, primind numirile,
ce vom face ? Oare le vom face toate fiinţă ? Dar atunci
nu-L vom arăta numai compus, ci şi const î nd din pă r ţi
din e şi aceea c ă dac ă lucr ă rile lui Dumnezeu s î nt una cu esen ţ a şi cu
ipostasurile Lui , î ntruc î t acestea prin ele nu s î nt esen ţă , nici ipostasuri ,
anuleaz ă ş i esen ţ a şi ipostasurile lui Dumnezeu . Iar aceasta î nseamn ă pur
şi simplu c ă Dumnezeu nu exist ă . Un Dumnezeu nelucr ător e un Dum -
nezeu neputincios, deci inexistent.
410 F1L0CAL1A

neasemănă toare, pentru motivul că prin fiecare nume se

indică altceva şi altceva » 650.
29. Cî nd deci ne auzi spunî nd că altceva e fiin ţa şi
altceva lucrarea , î n ţelege că altceva şi altceva numim
ceea ce e semnificat î n fiecare din acestea, cum a spus şi
marele Vasile. Şi iarăşi : «Dacă am lua ca parte a fiin ţei
nenaşterea , ar avea loc cuvî ntul că compoziţia constă din
pă rţ i diferite. Dar dacă î n ţelegem prin fiin ţa lui Dum-
nezeu lumina sau viaţa , sau binele, î ntregul care este fiind
viaţa şi î ntregul lumină şi î ntregul bine, deci viaţ a
avî nd nenaşterea , cum nu va fi necompus Cel simplu
după fiin ţă ? » 651. Şi iarăşi zice către ereticii care ziceau
către el atunci ceea ce ne opui nouă acum că Dumnezeu
e simplu şi tot ce numeri din El e parte cunoscută a fi-
inţei : « aceasta e o sofismă ce cuprinde zeci de mii de
nebunii. Dacă sî nt at î tea numă ră ri, oare aceste numiri
sî nt ale fiin ţei şi au acelaşi î nţeles ? » 652. Şi iarăşi : «Tre-
buie ştiut că numim mă rirea lui Dumnezeu şi puterea şi
î nţelepciunea, dar nu fiinţa î nsăşi» 653. Dar cî nd ne auzi
650. Contra lui Eunomie 2 ; P.G. 29, 640 B C.
651. Ibidem. Prin propozi ţia introducătoare a acestui citat şi prin
citatul însuşi , sf î ntul Grigorie Palama vrea s ă spună : dac ă am referi fie -
care nume numai la o parte din fiin ţă , ar fi dreapt ă acuza c ă facem fiin ţa
lui Dumnezeu compusă. Dar dac ă pe fiecare î l referim la o lucrare, dar î n
lucrare vedem lucr î nd fiin ţ a ipostasiat ă î ntreag ă, acuza aceasta nu mai
are nici o î ndrept ăţire. P. Hristou ( î n edi ţia operei lui Palama, tom. I ,
p. 162, nota 2) , deduce de aici c ă nu e just ă acuza teologiei catolice c ă
Palama consider ă fiin ţ a lui Dumnezeu compus ă prin deosebirea ce o face
î ntre fiin ţă şi energie. Căci dup ă el , diferitele numiri indic ă numai mani-
fest ă ri ale unei fiin ţe nedespă r ţite. Fapt e î nsă că Palama vede î n fiecare
manifestare prezen ţ a î ntregii fiin ţe divine, dar nu vede totuşi fiin ţa epui -
z î ndu -se î n nici o manifestare. Fiecare nume semnific ă o lucrare, dar
lucrarea semnificat ă nu e despă r ţit ă de î ntreaga fiin ţă, ci î ntreaga fiin ţă
e prezent ă î n ceea ce e semnificat, dar nu e epuizat ă î n ea. Dac ă prin
-
fiecare nume s ar indica fiin ţ a , î ntrucît fiecare î nseamn ă altceva, ele ar
indica p ă r ţ i ale fiin ţei şi î n acest caz fiinţ a ar fi compusă.
652. Epist . 234, 1 î P.G. 32, 868 C.
653. Ibidem .
SF 1NTUL GRIGORIE PALAMA. DESPRE Î MP Ă RT ĂŞ IREA DUMNEZEIASC Ă 411

oe noi zicî nd că altceva este fiinţa şi altceva puterea sau

ucrarea lui Dumnezeu , cunoaşte că de aceea zicem noi
aceasta , pentru că puterea şi lucrarea lui Dumnezeu se
cunosc î n oarecare fel, dar fiinţa nu se cunoaşte de
nimeni.
30. Dar Domnul cunoaşterii, Care î nvaţă pe om cu-
noştinţ a, Care dăruieşte î nţelepciunea şi î ndreaptă pe
î nţelept , « î n Care sî nt ascunse toate comorile î n ţelepciu-
nii şi ale cunoştin ţei » (1 Colos. II , 3) , «să vă dea vouă
Duhul î n ţelepciunii şi al descoperirii î n cunoştin ţa Lui,
lumin î nd ochii inimii voastre, ca să vedeţ i care e nă dej-
dea chemă rii Lui şi care e bogăţia slavei moştenirii Lui
î ntru sfinţ i şi care e mă rimea covî rşitoare a puterii Lui
către voi cei ce credeţ i după lucrarea puterii Lui, pe care
a lucrat-o î n Hristos» (Efes. I, 17 — 20), «î n Cel ce poate
să facă prin puterea Lui cea lucrătoare î n noi cu mult
mai mult decît cele ce le cerem sau le gîndim »
( Efes. III , 20). Că ruia se cuvire slava î n vecii vecilor.
Amin.
 TOMUL AGHIORITIC
Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie î n linişte.
Pentru l ămurirea celor ce din lipsa de cercare
a lor şi de neascultare de sfinţ i nesocotesc lu-
crurile tainice ale Duhului , care s î nt lucrate în
cei ce vieţuiesc după Duh, î ntr-un chip mai pre -
sus de cuv î nt şi sî nt arătate prin fapte, nu do-
vedite prin cuv î nt .

Dogmele ce se grăiesc astă zi şi sî nt cunoscute î nde-

obşte tuturor au fost taine ale Legii date prin Moise, mai
î nainte vă zute numai de prooroci î n Duh . Iar bunătăţ ile
f ăgă duite sfin ţ ilor pentru veacul viitor sî nt taine ale vie-
ţ uirii evanghelice, date şi arătate mai î nainte celor
ce s-au î nvrednicit să le vadă î n Duh , şi acestora cu mă-
sură , ca o arvună. Dar precum atunci, dacă vreun iudeu
nu asculta cu mulţ umire pe proorocii care spuneau că
Cuvî ntul şi Duhul lui Dumnezeu sî nt î mpreună veşnice
şi î nainte de veci, îşi astupa urechile socotind că aude
cuvinte oprite de dreapta credinţă şi potrivnice credinţei
mă rturisite de binecinstitori, care zicea : «Domnul Dum-
nezeul tă u este un Domn », tot aşa ar pătimi şi acum ci-
neva neascultî nd cu evlavie cî nd se vorbeşte despre tai-
nele Duhului, cunoscute numai celor curăţiţi prin vir-
tute.
Dar iarăşi — precum sf î rşitul acelor î nainte vestiri
arăta tainele de atunci ca potrivindu-se cu cele desco-
perite pe urmă , şi acum credem î n Tatăl , î n Fiul şi î n
Duhul Sf î nt , o Dumnezeire î n trei ipostasuri , o singură
fire, simplă, necompusă, necreată , nevă zută , mai presus de
cugetare — aşa şi cî nd se vor descoperi, la vremea sa, î n
TOMUL AGHIOR1TIC 413

veacul viitor , la ară tarea negrăită a lui Dumnezeu , Cel

unul î n trei ipostasuri, desăvî rşite, tainele propovă duite
acum se vor arăta tuturor î n chip vă dit .
Trebuie insa să avem î n vedere şi aceea că, deşi Trei-
mea î ntreit ipostatică a dumnezeirii, neslă bită de raţiu-
nea unităţii s-a ară tat pămî ntului î ntreg mai pe urmă,
proorocilor le-a fost cunoscută î ntocmai î ncă î nainte de
î mplinirea vremii. Iar cei ce ascultau de ei au primit-o
cu uşurin ţă . Tot aşa nu ne ră mî n nici nouă necunoscute
î nţelesurile mă rturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală
şi ale celor arătate mai înainte tainic î n Duh , dacă sî ntem
vrednici. Căci unii le-au cunoscut prin cercarea î nsăşi, şi
anume toţi cîţi s-au lepă dat , de dragul vieţii evanghelice,
de avu ţia bunurilor , de slava oamenilor şi de plăcerile
lipsite de frumuseţe ale trupului ; ba nu numai at î t , ci
au şi î ntă rit această lepădare prin ascultarea de cei ce au
ajuns la plinirea vî rstei lui Hristos (Efes. IV, 13). Cei
din urmă ocupî ndu-se prin liniştire, f ă ră griji, de ei î n-
şişi şi de Dumnezeu , şi prin rugă ciune curată ajung î nd
mai presus de ei î nşişi şi prin unirea tainică , cea mai pre-
sus de minte, cu Dumnezeu , ridicî ndu-se î n El, au cunos-
cut cele mai presus de minte. Iar cei dint îi le-au cunoscut
prin î ncredere şi prin dragostea faţă de aceştia 654.
Astfel şi noi, ascultî nd de Marele Dionisie care gră-
ieşte î n Epistola a doua către Gaius, credem că « darul
î ndumnezeitor al lui Dumnezeu este î ndumnezeire , obî r-
şie dumnezeiască şi obî rşia binelui, dar că Dumnezeu ,
Care dă ruieşte acest har celor vrednici, este mai presus
de această dumnezeire» 655. Căci Dumnezeu nu pă timeşte
654. Cei ce se ridic ă , dup ă eliberarea de patimi , prin rug ă ciune
curat ă , la Dumnezeu , tr ăiesc î nc ă de ipe acum î n bun ăt ăţile veacului viitor
.
f ă g ă duite prin dogmele Bisericii
. .
655. Dionisie Areopagitul , Ep că tre Caius P.G. 3, 936 B. Palama
numeşte dumnezeire şi darul î ndumnezeitor , ca iradiere voit ă din Dum -
nezeirea. Dar Dumnezeu ca Persoan ă , deşi este î n acest dar î ndumnezeitor ,
î ntruc î t El î nsuşi î ntreg lucreaz ă î ndumnezeirea , totu şi nu se epuizeaz ă î n
acest dar ca lucrare. Ca atare e mai presus de ea .
414 FILOCALIA

î nmulţire, nici nu afirmă cineva prin aceasta două dum-

nezeiri 656. Dar dumnezeiescul Maxim scriind despre
Melchisedec spune că harul acesta î ndumnezeitor al lui
Dumnezeu este necreat şi pururea existent din Dumne-
zeu cel pururea existent 657. Iar î n alte părţi de multe ori
îl numeşte lumină nen ăscută şi enipostatică (subzistentă
î n ipostas) , arăt î ndu-se celor vrednici, cî nd se fac vred-
nici dar nu ca venind atunci la existenţă 658. Acest sf î nt
numeşte acea lumin ă şi lumina slavei negrăite şi curăţ ia
î ngerilor . Iar Macarie cel Mare o numeşte hrana celor
netrupeşti, slava firii dumnezeieşti, frumuseţea veacului
viitor , foc dumnezeiesc şi ceresc, lumină negrăită şi min-
tală , arvuna Duhului Sf î nt ( 2 Cor. I, 22 ) , untdelemn sfin-
ţitor al veseliei (Ps. XLIV, 8).
Deci tot cel ce pune î n rî nd cu masalienii şi nu-
meşte diteişti (î nchinători la doi dumnezei) pe cei ce so-
cotesc acest har î ndumnezeitor al lui Dumnezeu, necreat ,
nenăscut şi enipostatic, să ştie că este potrivnic sfinţ ilor
lui Dumnezeu şi se scoate pe sine din ceata celor ce se
mî ntuiesc, de nu se va că i ; ba e căzut de la Dumnezeu
Cel unul şi singur prin fire al sfinţ ilor . Iar tot cel ce
crede şi ascultă şi glăsuieşte î mpreună cu sfin ţ ii şi nu
născoceşte pricini din păcate şi nu leapădă ca necunos-
cător ceea ce se spune î n chip descoperit, dar nu cunoaşte
felul tainei, să nu nesocotească a că uta şi a î nvăţa de la
cei ce ştiu. Că ci va afla că nimic nu este potrivnic cuvin-
telor şi lucrurilor dumnezeieşti, şi aceasta î n cele nece-
656. Tocmai pentru c ă Dumnezeu nu pă timeşte î nmul ţire e î ntreg
şi î n harul Lui î ndumnezeitor ca Persoană şi acest har poate fi numit
dumnezeire , f ă r ă ca prin aceasta să fie dou ă dumnezeiri .
657. Ambigua ; P . G . 91 , 1141 B .
658 . Harul numit de Sf î ntul Maxim M ă rt . lumină cu baza î n ipostas,
av î ndu-şi fundamentul şi locul de plecare î n ipostasurile dumnezeieşti , are
prin aceasta o subzisten ţă obiectiv ă . Deci nu e ceva creat din nimic , sau
o nă lucire subiectiv ă , ci există din veci , ca şi ipostasurile dumnezeieşti .
El e iradiere personal ă a lui Dumnezeu .
TOMUL AGHIOR1TIC 415

sare, f ără de care nimic n-ar putea să fiin ţ eze, nici n-ar
fi taină dumnezeiască.
Tot cel ce susţine că unirea desăvî rşită cu Dumne-
zeu se î nf ă ptuieşte numai prin imitare şi prin pornire
naturală , f ă ră harul î ndumnezeitor al Duhului, ca î ntre
cei ce au aceleaşi obişnuinţe şi se iubesc unii pe alţ ii, iar
harul î ndumnezeitor al lui Dumnezeu îl socotesc o de-
prindere a firii ra ţ ionale, dobîndită numai prin imitare
dar nu luminare mai presus de fire şi tainică şi lucrare
dumnezeiască vă zută nevă zut de cei î nvredniciţ i şi î n ţ e-
leasă neî nţeles, acela să ştie că a că zut î n rătăcirea masa-
lienilor , f ă ră să-şi dea seama. Căci cel î ndumnezeit ar fi
î n chip necesar dumnezeu prin fire, dacă î ndumnezeirea
s-ar face printr-o putere firească şi s-ar cuprinde î ntre
hotarele firii 659.
De aceea unul ca acesta să nu î ncerce să-şi î ntipă-
rească cugetarea lui str îmbă î n cei ce cugetă drept şi să
să dească î ntinăciunea î n cei neî ntinaţi î n credin ţă , ci , le-
pă d î nd cugetul să u , să î nveţe de la cei cercaţ i, sau de la
cei î nvăţ aţ i de aceia , că harul dumnezeirii este cu totul
nelegat (de cele create), neavî nd î n fire nicio putere capa-
bilă să-l producă , fiindcă î n acest caz n-ar mai fi har ,
ci o ară tate a lucră rii unei puteri naturale. Pe de altă
parte, ceea ce s-ar săvî rşi n-ar mai fi un lucru minunat ,
dacă î ndumnezeirea s-ar produce printr-o putere a firii
capabilă de îndumnezeire. î ndumnezeirea ar fi atunci un
rezultat al firii, nu un dar al lui Dumnezeu. Iar unul ca
acesta ar putea fi şi s-ar putea numi î n î nţeles propriu
şi dumnezeu prin fire.
659. Tomul aghioritic, alc ă tuit de sf î ntul Grigorie Palama , ca un
rezumat al celor scrise de el î n scrierile contra lui Varlaam , î ntoarce
acuza de masalianism adus ă de Varlaam isihaştilor , î mpotriva lui şi a
celor ce cuget ă ca el. Că ci masalienii, socotind c ă v ă d fiin ţ a lui Dumnezeu
ca o lumin ă materială, erau î n fond panteişti, cum panteist este şi cel ce
socoteşte, asemenea lui Varlaam , c ă î ndumnezeirea e o deprindere pro-
dus ă prin puterile create ale omului.
416 FILOCAL Î A

Dar puterea cea după fire a fiecă reia dintre exis-

ten ţ e nu este altceva decî t o mişcare neabătută a firii
spre lucrare. î nsă cum l-ar mai scoate î n acest caz î ndum-
nezeirea pe cel î ndumnezeit din sine, dacă ea s-ar cu-
prinde î n marginile firii, nu pot să î nţeleg.
Drept aceea harul î ndumnezeirii e mai presus de
fire, de virtute şi de cunoştin ţă , şi toate acestea sî nt , după
dumnezeiescul Maxim, nesf î rşit mai prejos de el. Căci
toată virtutea şi imitarea lui Dumnezeu prin puterile
noastre face pe cel ce le are apt pentru unirea dumneze-
iască . Dar numai harul î nf ă ptuieşte î n chip tainic î nsăşi
această unire negră ită . Căci prin el Dumnezeu î nsuşi pă-
trunde î ntreg, î n cei vrednici î ntregi şi sfinţii pătrund
î ntregi î n Dumnezeu î ntreg 660 lu î nd î n ei î nşişi pe Dum-
nezeu î ntreg şi dobî ndind numai pe Dumnezeu , ca un
fel de răsplată a urcuşului lor spre El. Căci Dumnezeu
stră bate î n ei asemenea sufletului î n trup, ca î n mă dula-
rele Sale, şi-i î nvredniceşte să fie î n El.
660. tH ’aotije ap oXoic 6 tEpiXo pe î , oXot Se oXa> T <p Ge <î> TteptXoopouatv.
^ 7 )

Dumnezeu îşi face î ntreg « perihoreza » î n cei vrednici î ntregi şi aceştia îşi
fac î ntregi « perihoreza » î n Dumnezeu î ntreg. Adică Dumnezeu se mişc ă
î ntreg î n î ntregimea celor vrednici şi aceş tia se mişc ă cu î ntregimea fiin ţ ei
lor î n Dumnezeu î ntreg. Nimic din HI nu le r ă mâne str ăin acestora şi
nimic din ei nu r ă m î ne î n afar ă de Dumnezeu. Dar aceasta î nseamn ă c ă
nici mişc ă rile nu r ă m î n separate, ci se î ntrep ă trund . In miş carea firii
umane se mi şc ă şi firea divin ă iar î n mi şcarea firii divine se mişc ă şi
firea uman ă , î nc î t se face o singură mi şcare, f ă r ă s ă se confunde ome -
nescul şi dumnezeiescul , asemenea mi şc ă rii î mbinate a sufletului şi a
trupului. Sf î ntul Grigorie Palama afirm ă şi aici în mod clar caracterul
personal al unirii î ntre Dumnezeu ş i cei vrednici. Numai persoanele se
unesc î ntre ele î n î ntregime , cit ă vreme primirea de c ă tre o persoană a
ceva material se limiteaz ă la partea pe care o primeşte. Fă r ă î ndoial ă ,
persoanele unindu -se î n î ntregime î ntre ele nu -şl epuizează toate străfun -
durile î n aceast ă unire, deşi toate s î nt atinse de ea. Eie îşi r ă m î n etern
rezerve de putere şi de d ă ruire reciproc ă. Dar persoana e î ntreag ă totuşi
pe toate treptele pe care se comunic ă alteia. î ntreag ă se d ă ruieşte şi î n-
treag ă r ă m î ne î n ea î nsăşi, rezerv ă inepuizabilă de d ă ruire.
TOMUL AGH10 RITIC 417

Tot cel ce susţine că sî nt masalieni cei ce spun că

mintea e aşezată în inimă , sau î n creier , să ştie că se
ră zboieşte î n chip păcătos cu sfinţ ii. Că ci Atanasie cel
Mare zice că partea raţională a sufletului se află î n creier.
Iar Macarie, că ruia nu-i lipseşte nimic din mă rime, pune
lucrarea minţ ii î n inimă. Cu aceştia conglăsuiesc aproape
toţi sfinţii. Căci ceea ce spune dumnezeiescul Grigorie al
Nişei , că mintea nu este nici î nă untru , nici î n afara
trupului, ca una ce e netrupească , nu se î mpotriveşte
acelor sfinţ i. Pentru că aceia spun că mintea este î n lă un-
trul trupului, ca una ce e unită cu el. Deci spun î nd aceasta
î n alt î nţeles, nu se deosebesc cî tuşi de pu ţ in de acela.
Căci nici cel ce zice de Cuvî ntul lui Dumnezeu că S-a
sălăşluit odinioară î n lă untrul pî ntecelui feciorelnic şi
neprih ă nit nu se î mpotriveşte celui ce zice că dumnezei-
rea nu se află î ntr-un loc sau că e netrupească . Că ci acela
cuget ă despre Cuvîntul că S-a unit mai presus de cuvî n t
cu fră m î ntă tura noastră , pentru negrăita Sa iubire de
oameni 661.
Tot cel ce zice că lumina care a strălucit ucenicilor
î n Tabor este o nălucă şi un simbol ce se face şi se des-
face, şi nu există cu adevă rat 662 şi susţine că nu este o
661. Tomul nu se d ă nici de partea celor ce spun c ă mintea este
In inim ă, nici de partea celor ce afirm ă că ea e î n creier. Mai mult chiar,
nu respinge nici opinia mai spiritual ă a sf î ntului Grigorie de Nisa , dup ă
-
care mintea nu e nici î n ă untru , nici î n afara trupului. El recunoa şte carac
terul tainic şi complex al legă turii sufletului cu trupul. Dar tocmai de
aceea nu adopt ă nici o pozi ţ ie simplist ă, unilaterală. Nu se al ă tur ă nici
opiniei c ă sufletul e exclusiv î n afar ă de trup, nici opiniei c ă e în trup
ca orice parte a trupului. Trebuie să se recunoasc ă o anumit ă prezen ţă
a sufletului î n trup. Dar prezen ţ a aceasta e altfel dec î t prezen ţ a unei
pă r ţi materiale a lui. E o prezen ţă î n trup , dar netrupeasc ă ; e o prezen ţă
î n trup, dar mai presus de î n ţelegere.
062. Aici simbolul nu e luat î n î n ţelesul unei realit ăţi sensibile
permanente prin care se arat ă ceva nesensibil , ci un chip v ă zut î nfiripat
î n mod trec ă tor de Dumnezeu pentru ceva nev ă zut. Lumina dumnezeiasc ă
ar ă tat ă pe Tabor nu e un chip a ceva nev ă zut , pentru c ă ea î ns ăşi e ceva

27 Filocalia
418 FILOCALIA

lucrare mai presus de toată î nţ elegerea, ci mai prejos de

î nţ elegere, se î mpotriveşte sigur mă rturisirii sfinţ ilor.
Că ci aceştia , fie î n cuvî ntă ri, fie î n scrieri, o numesc ne-
grăită , necreată, veşnică , netemporală , neapropiată , ne-
măsurată , nesf î rşită , nehotă rnicită , nevă zut ă de î ngeri şi
de oameni, frumuseţea arhietipică 663 şi neschimbată ,
slava lui Dumnezeu , slava lui Hristos, slava Duhului, raza
dumnezeirii şi cele asemenea. Căci se slă veşte, zice, trupul
deodat ă cu primirea lui, şi slava dumnezeirii se face
slava trupului. Dar slava era neară tată î n trupul vă zut
pentru cei ce nu puteau primi cele ce sî nt nevă zute şi
î ngerilor 664. Drept aceea se schimbă la faţă nu primind
ceea ce nu avea, nici preschimbî ndu-se î n ceea ce nu
era , ci descoperindu-se ucenicilor Săi ca ceea ce era, des-
chiz î nd ochii lor şi f ăcî ndu-i din orbi, vă ză tori 665. Căci
ră mî n î nd Acelaşi S-a f ăcut vă zut acum ucenicilor , ară-
t î ndu-Se altfel de cum Se ară ta î nainte. Că ci El este lu-
mai presus de vedere î n sensul material , ea î ns ăş i are un caracter spiri -
tual , fiind o iradiere nemijlocit ă din Dumnezeu ; ea e « v ă zut ă » nev ă zut ,
î n ţ eleas ă ne î n ţ eles. E o prezen ţă v ă dit ă a lui Dumnezeu , o prezen ţă sesi -
zat ă de o « sim ţ ire » a î n ţ elegerii , dar ne î n ţ eleas ă î n mod deplin.
663. « Frumuse ţ ea arhietipic ă ». Lumina aceea , deş i nu are o form ă
materială , nu e ceva difuz , dezorganizat , ci se simte î n ea o armonie
superioar ă , o plenitudine de bun ă t ăţ i , şi ca atare e frumoas ă , e chiar fru -
muse ţ ea de model a oric ă rei frumuse ţi v ă zute.
664. E vorba de trupul lui Hristos , care primeşte o armonie de la
formarea lui prin ipostasul Cuv î ntului plin de Duhul Sf î nt . î n armonia
.
trupului lui Hristos se vede slava lui Dumnezeu Dar armonia , frumuse ţ ea
ş i slava trupului lui Hristos era nev ă zut ă de cei ce nu aveau ochi duhov -
niceş ti. î n aceasta consta smerenia sau cobor î rea sau chenoza Cuv î ntului ,
r ă sfr î nt ă şi asupra trupului . Ea nu se impunea cu sila , ci se descoperea
numai celor ce intrau prin credin ţă î n comuniune cu El. De c î te ori nu
experiem descoperirea frumuse ţ ii unei persoane near ă toase numai c î nd
intr ă m î n comuniune cu ea !
665. Vederea luminii mai presus de fire prin umanitatea lui Hristos
a î nsemnat pentru ucenici şi o suprem ă intrare î n comuniune cu El. Cine
poate spune cum au î naintat ei î n aceast ă comuniune , urc î nd pe munte ,
î ntr - o convorbire de mare intimitate cu El , dar î ntr- o convorbire î n care
au sim ţit cu intensitate dumnezeirea Lui?
TOMUL AGH 10 RIT 1C 419

mina cea adevă rată (Ioan I, 9) , frumuseţ ea slavei. «Şi a

strălucit ca soarele». Icoana este ştearsă , căci e cu nepu-
tinţă să se răsfrîngă necreatul în întregime în creatură.
Tot cel ce zice că numai fiinţa lui Dumnezeu este
necreată, dar nu şi lucră rile Lui veşnice, pe care le de -
păşeşte pe toate, ca ceea ce lucrează pe cele ce le lu-
crează , să audă pe sf î ntul Maxim zicî nd : « Toate cele
nemuritoare şi î nsăşi nemurirea , toate cele vii şi î nsăşi
viaţ a, toate cele sfinte şi î nsăşi sfin ţenia , toate cele vir-
tuoase şi î nsăşi virtutea , toate cele bune şi î nsăşi bună-
tatea, toate cele ce sî nt şi î nsăşi existenţa , sî nt î n chip
vă dit lucruri ale lui Dumnezeu. Dar unele au î nceput să
existe î n timp (căci era odată cî nd nu erau ) , iar altele
n-au î nceput să existe î n timp. Că ci n-a fost vreodată
cî nd n-a fost virtute, bună tate, sfin ţenie şi nemurire» 666.
Şi iarăşi : «Bună tatea şi tot ce se cuprinde î n î nţelesul
bunătăţii, şi simplu , toată viaţa, nemurirea, simplitatea,
neschimbarea, nemă rginirea şi toate cî te se contemplă
fiinţial în jurul lui Dumnezeu , sî nt lucruri ale lui Dum-
nezeu, dar nu î ncepute î n timp. Căci nu a fost vreodată
ceva mai străvechi ca virtutea , nici ca alta oarecare din
cele spuse , chiar dacă cele ce se î mpă rtăşesc de ele au
î nceput să existe î n timp. Căci orice virtute este f ă ră de
î nceput , neavî nd vremea mai bătrî nă ca ea, ca una ce
are pe Dumnezeu din veci , ca singur izvor al existenţei
Sale. Dar Dumnezeu e ridicat de infinite ori infinit dea-
supra tuturor existen ţ elor , fie că se î mpărtăşesc, fie că
se lasă î mpă rtăşite » 667. Înveţe aşadar din acestea că nu
toate cele ce subzistă din Dumnezeu sî nt şi sub vreme.
Că ci sî nt unele care sî nt f ă ră de î nceput şi nu se desfiin-
ţ ează din pricina unităţii treimice, singura f ă ră de î n-
ceput prin fire şi din pricina simplităţ ii mai presus de
fire a ei. Aşa cum , î n acelaşi fel, mintea ca o icoană
—
—
666. Capete gnostice I , 50 j Filoc. rom. II , p. 139 140.
. . —
667. Op. cit I , 48 49 ; Filoc. rom. II , p 139 140.
420 FILOCAL1 A

ştearsă a acelei neî mpă r ţiri covârşitoare, nu e nicidecum

compusă, din pricina î n ţ elegerilor sale fireşti 668.
Tot cel ce nu primeşte st ările duhovniceşti în-
tipărite în trup de darurile Duhului aflătoare î n sufletul
celor ce au sporit î n viaţa după Dumnezeu , şi numeşte
nepă timire omor î rea prin deprindere a pă r ţ ii pătimitoare
şi nu deprinderea lucră rii spre cele bune, a celui ce s-a
î ntors cu totul de la cele rele şi s-a î ndreptat spre cele
bune, ca unul ce a lepădat deprinderile rele şi s-a î mbogă-
ţit î n cele bune, tăgăduieşte, ca urmare a acestor pă reri, şi
petrecerea cu trupul în veacul nestricăcios a celor ce sî nt
(a celor creaţi) 669. Căci dacă se va î mpărtăşi atunci şi
trupul î mpreun ă cu sufletul de bunătăţ ile tainice, se î m-
pă rtăşeşte şi acum , după putere, de harul dă ruit î n chip
tainic şi negrăit de Dumnezeu minţ ii curăţ ite, şi-şi însu-
şeşte şi el cele dumnezeieşti potrivit cu sine. Astfel se pre-
schimbă şi se sfinţeşte, dar nu se omoară prin deprindere
partea pă timitoare a sufletului. Iar aceasta , fiind comună
sufletului şi trupului , se sfin ţ esc şi î nclină rile şi lucră rile
trupului 67°. Că ci desf ăcî ndu-se de bună tăţ ile vieţ ii de aici
668.Lucr ă rile necreate ale lui Dumnezeu nu prejudiciaz ă simplitatea
fiin ţ ei Lui , căci Persoana nu -şi pierde unitatea prin lucr ă rile ei , ci se arat ă
î ntreag ă lucrî nd î n fiecare.
669. Nep ătimirea nu e moartea puterii pasionale a trupului , ci de -
prinderea î ndrept ă rii lucr ă rii ei spre cele bune. Ea nu e nemişcare î n sens
budist , ci iubire de cele bune, de Dumnezeu şi de oameni. Nep ă timirea
nu e « apatie » , ci interes plin de iubire pentru tot ce e bun pentru oameni.
Nu e nep ă sare, ci mil ă şi responsabilitate pozitiv ă , dureroas ă , ca a lui
Iisus. Varlaam , ca filozof , era dus uşor spre acest dispre ţ de tip budist
fa ţă de tot ce nu e cugetare netulburat ă , spre acest intelectualism unila -
teral , spre care î nclin ă î n general teologia occidental ă , preţ uit ă ca î nde -
letnicire exclusiv intelectual ă. Cine cuget ă aş a , nu mai poate î n ţ elege
pentru ce mai e p ăstrat trupul î ntr - o via ţă etern ă. Căci trupul f ă r ă pu -
terea pasional ă îndreptat ă spre bine nu mai e dec î t o coaje moart ă , o
ar ă tare lipsit ă de orice rost .
670. Partea pasională nu trebuie deci omor î t ă , ci sfin ţ it ă. Iar fiind
ea sfin ţ it ă , se va sfin ţi şi trupul , dat fiind c ă e comun ă sufletului şi
. .
trupului C ăci puterea pasională se activeaz ă prin trup Trupul particip ă
TOMUL AGHI0 R1TIC 421

pentru nă dejdea bunătăţilor viitoare şi mişcî ndu-se î n

chip să nă tos prin lipsa de griji, mintea simte, după sfin-
tui Diadoch , bunătatea dumnezeiască negrăită şi trans-
mite şi trupului, pe măsura înaintă rii sale, bunătatea
sa 671. Iar această bucurie, ivită î n suflet şi î n trup, este
o dovadă nemincinoasă a vieţuirii nestricăcioase.
Mintea percepe ( prinde) o lumină, simţirea alta. Sim-
ţirea percepe, (prinde) , lumina supusă simţ urilor , care
arată lucrurile supuse simţ urilor ca supuse simţ urilor. Iar
lumina min ţ ii este cunoştinţa află toare î n î nţ elesuri. Prin
urmare vederea şi mintea nu percep ( prind) aceeaşi lu-
mină ; dar numai cî tă vreme lucrează fiecare după firea
sa şi î n cele după fire. î nsă cî nd se î mpă rt ăşesc de un
har şi de o putere duhovnicească mai presus de fire, cei
î nvrednici ţ i vă d şi cu sim ţ irea şi cu mintea cele mai pre-
sus de toată simţirea şi de toată mintea 672 , ca să spu-
nem cu Marele Grigorie Cuvî ntătorul de Dumnezeu, î n-
tr-un fel cum numai Dumnezeu ştie şi cei ce lucrează
acestea .
la via ţ a sufletului prin puterea pasional ă a acestuia . Sufletul şi trupul
s î nt î mpletite î n puterea pasional ă.
671. Dar puterea pasională nu e desp ă r ţ it ă de minte. Ci e puterea
prin care mintea lucreaz ă asupra trupului şi -l sfin ţ eşte pe acesta . î n pu -
terea pasională mintea Insă se î nt î lneş te cu trupul. Mintea , bucur î ndu se -
mai mult de cele nemateriale, atrage ş i trupul prin partea pasional ă la
iubirea acelora.
672. Sf î ntul Grigorie Palama accentueaz ă adeseori tainica unire ce
exist ă î ntre suflet şi trup. In perceperea sim ţ urilor se î nt î lneş te sufletul
cu trupul. Trupul nu e trup f ă r ă via ţ a sufletului î n el. Via ţ a sufletului e
şi via ţ a lui. Totuşi î n planul vie ţii naturale, î n lucrarea sim ţ urilor domin ă
trupul , iar î n a min ţ ii sufletul. Dar unirea dintre cele dou ă lucr ă ri sau
dintre suflet şi trup se face deplin ă c î nd Duhul Sf î nt se sălăşluieş te î n
credincios, sau c î nd credinciosul se î nduhovnioeşte şi e ridicat la o lucrare
care dep ăşeş te at î t lucrarea natural ă a sim ţ urilor, c î t şi a min ţ ii. î n lu -
crarea aceea superioar ă şi unificatoare lucrarea sim ţ urilor primeşte un ca -
racter de ş i mai accentuat ă spiritualitate, iar lucrarea min ţii devine şi mai
sim ţitoare. Posibilitatea acestei spiritualiz ă ri a sensibilit ăţii , sau sensibiliz ă -
rii a spiritualit ăţ ii , e dat ă î n faptul că toat ă realitatea v ă zut ă e î n fond o
ra ţionalitate dinamic ă plasticizat ă (ştiin ţa spune azi că masa e energie
422 FILOCALIA

Acestea le-am î nvăţat din Scripturi ; acestea le-am

primit de la pă rinţii noştri ; acestea le-am cunoscut prin
puţina noastră cercare. Acestea ştim că le-a scris şi prea-
cinstitul î ntre ieromonahi cuviosul Grigorie (Palama ) ,
pentru cei ce trăiesc cu sfinţenie o viaţă de liniştire, ur-
mî nd î ntocmai predaniile sfin ţilor. Acestea le-am semnat
spre î ncredinţarea cititorilor :
1 . Ieromonahul Isaac, protosul cinstitelor mî n ă stiri din
Sf î ntul Munte.
2. Teodosie Ieromonahul , egumenul cinstitei şi î mpă r ă -
te tii Lavre.
ş
3. Egumenul m î n ăstirii Ivirilor ( î n dialectul să u ) .
4. Ieromonahul Ioanichie , egumenul cinstitei şi î mpă r ă -
teş tii m î năstiri Vatoped.
5. Egumenul m î năstirii S î rbilor ( î n dialectul său ) .
6. Filotei, cel mai mic î ntre ieromonahi , am iscă lit cuge -
t î nd aceleaşi.
7. Amfilohie , cel mai mic î ntre ieromonahi şi duhovnicul
cinstitei m î nă stiri a Esfigmenului.
8. Teodosie, cel mai mic î ntre ieromonahi şi duhovnicul
Vatopedului.
9. Ieromonahul Teostirict , egumenul sfinţitei m î n ă stiri
Cultumu ş.
10. Gherontie Maruli , p ă c ă tosul , afl ă tor î ntre b ă tr î nii
cinstitei Lavre, cuget î nd acelea ş i , am iscă lit ,
11. Calist Muzarul , cel mai mic î ntre monahi.
12. Gherasim , ne î nsemnatul î ntre monahi, vă z î nd şi ci -
tind cele scrise cu iubire de adev ă r şi primindu-le, am iscă lit.
13. Moise, neî nsemnatul b ă tr î n , cel mai mic î ntre mo-
nahi , cuget î nd aceleaşi , am subscris.
sau viceversa ) ; şi cu atlt mai mult trupul omenesc, str ăbă tut şi mişcat
de sufletul ra ţional. Diadoch al Foticeei spune : « Ochiul sufletului nu mai
poate fi î nşelat c î nd acoper ă m â ntul lui, adic ă trupul , a devenit prin î nfr î-
nare o ţesă tur ă foarte subţire » ( Una sut ă capete 71 ; Filoc. rom. I, p. 366 ).
In acest sens sf î ntul Maxim , la riadul s ă u , va afirma depăşirea dualităţii
—
suflet - trup î n sfin ţ i ( Ambigua ; P.G. 91, 1193 1196 ).
TOMUL AGH Î ORIT Î C 423

14. Grigorie Stavrolangaditis , cel mai mic şi mai ne î n -

semnat î ntre monahi , poate şi isihast , cuget î nd şi î n ţeleg î nd
acestea , am subscris.
15. Isaia , b ă tr î nul de la schitul Magula şi cel mai mic
î ntre ieromonahi , cuget î nd aceleaşi , am subscris.
16. Marcu al lui Sinaitul , cel mai mic î ntre monahi.
17. Calist , din schitul Magula şi cel mai mic dintre mo -
nahi.
18. Un b ă tr î n isihast de lam î n ă stirea Sirienilor , î n dia -
lectul să u .
19. Sofronie , cel mai mic dintre monahi.
20. Smeritul episcop Iacob al Ierisonului şi al Sf î ntului
Munte , hr ă nit î n predaniile Sf î ntului Munte şi ale pă rin ţ ilor ,
m ă rturisind c ă , prin fruntaşii care au isc ă lit aicea , a subscris
cuget î nd Ia fel tot Muntele Atos , conglă suind şi eu , am sub-
scris , pun î nd pecetea . Iar după toate am ad ă ugat şi aceasta
că pe cel ce nu conglă suieş te cu sfin ţ ii , ca noi şi ca pă rin ţ ii
cei cu pu ţ in mai î nainte de noi , nu -1 primim la î mpă rt ăşire
cu noi.
 ALE ACELUIAŞI :
Sf î ntul Grigorie Palama,
arhiepiscopul Tesalonicului
150 Capete despre cunoştinţa naturală,
despre cunoa şterea lui Dumnezeu, despre
viaţa morală şi despre făptuire

1. Că lumea a î nceput , ne î nvaţă şi firea , ne î ncre-

din ţ ează şi istoria şi ne î nf ăţ işează limpede şi inven ţiile
meşteşugurilor , aşeză rile legilor şi rî nduielile statelor.
Că ci ştim pe inventatorii aproape ai tuturor meşteş uguri-
lor şi pe dătătorii legilor , pe î ntemeietorii de la î nceput
ai statelor. Dar şi pe cei ce au scris prima dată despre
ceva . î nsă pe nici unul dintre aceştia nu-i vedem trăind
î nainte de facerea lumii şi a timpului, pe care ne-a isto-
risit-o Moise. Şi î nsuşi Moise, care a descris î nceputul
facerii lumii , ne-a dat prin at î tea lucruri şi cuvinte mi-
nunate, dovezi de neclintit despre adevărul î nf ăţ işat de
el, incit aproape tot neamul omenesc l-a socotit pe el vred-
nic de crezare şi vrednici de r îs pe cei ce au cugetat cele
potrivnice. Dar şi firea lumii acesteia , avî nd totdeauna
trebuinţă de un î nceput nou pentru fiecare lucru din ea ,
şi neput î nd dăinui nicidecum f ă ră el, ne î nf ăţişează chiar
prin lucruri primul î nceput al ei care nu a fost din alt
î nceput 673.
2. Că lumea nu numai a î nceput , ci va avea şi un
sf î rşit , ne î nf ăţ işează firea ei, ca una ce e dintre cele
073. Dac ă lumea n - ar avea un î nceput , n - am cunoa şte pe î nte -
.
meietorii statelor, pe inventatorii meş teş ugurilor şi pe d ă t ă torii legilor
.
Ele ar trebui s ă fie din veci Toate au un î nceput î n cadrul lumii. Dar
SF1NTUL GRIGOR1E PALAUA 425

întâmplătoare. Căci mereu sf ârşeşte în pă rţile ei 674. Dar

î ncredin ţ area sigură şi neclintită despre aceasta ne-o dă
proorocia tuturor celor insuflaţi de Dumnezeu şi a lui
Hristos, Care e Dumnezeu peste toţi. A crede acestora,
ca unora ce au spus adevă rul , se cuvine nu numai celor
evlavioşi, odată ce vă d că au spus adevă rul şi î n privinţa
tuturor celorlalte pe care aceia le-au prevestit. De la ei
se poate afla nu că lumea aceasta î ntreagă î naintează
spre nefiin ţă , ci că precum se vor preface trupurile noas-
tre, aşa se va desface şi se va realcătui şi ea din puterea
Duhului dumnezeiesc î ntr-o formă mai dumnezeiască spre
a fi pe măsura noastră .
3. î nţelepţ ii elinilor zic că cerul se î ntoarce prin fi-
rea sufletului lumii, şi că î nsăşi judecata dreapt ă şi ra-
ţ iunea ne î nvaţă aceasta. Care judecată dreaptă ? Care
raţiune ? Căci dacă cerul se î ntoarce nu prin firea lui,
ci prin puterea lumii că reia î i zic suflet , iar sufletul
acesta e al î ntregii lumi, cum de nu se î ntoarce şi păm în-
tul şi apa şi aerul, mai ales că după ei sufletul e pururea
î n mişcare ? Noi î nsă vedem că pă m î ntul stă prin firea
sa , asemenea şi apa , ţin î nd locul de jos. Astfel şi cerul
se mişcă pururea prin firea lui şi se mişcă î n cerc, ţ inî nd
locul de sus. Apoi cum ar fi acest suflet al lumii, prin
a că rui fire s-ar mişca cerul ? Este oare raţional ? Dar
atunci ar fi cu voie liberă şi nu ar mişca corpul ceresc
cu aceleaşi mişcă ri. Căci cele cu voie liberă se mişcă odată
î ntr-un fel, altă dată î n altfel. Şi apoi ce urm ă de suflet
raţional vedem î n sfera cea mai de jos a lumii , adică î n
pă m î nt , sau î n cele care sî nt mai aproape de el, î n apă ,
î n aer sau chiar î n foc ? Căci sufletul lumii trebuie să fie
lumea î ns ăşi trebuie să aib ă un î nceput care nu mai are î nainte î nceputul
a altceva din care s ă apar ă printr-un nou î nceput.
674. Lumea nu se arat ă ca necondi ţionat necesar ă , ca exist î nd î n
mod necesar. Ea e contingen ţă . Ar putea şi s ă nu fie. Totuşi nu exist ă
din î nt î mplare. Exist ă pentru c ă a voit Dumnezeu s ă existe. Că lumea
nu e necondi ţionat necesar ă o dovedeşte faptul c ă mereu se sf î r şeşte î n
p ă r ţile ei constitutive. Aceasta arat ă c ă ea va avea şi ca î ntreg un sf î rşit.
426 FILOCALIA

şi al acestora. Cum ar fi apoi unele î nsufleţite, iar altele

neî nsufleţite ? Aceasta o recunosc şi ei. Iar cele din urmă
nu sî nt aşa î n parte, ci piatra e toată piatră , metalul tot
metal , ţă rî na toată ţă r î nă, apa , aerul , focul , la fel. Iar
de foc zic tot ei că se mişcă prin firea sa şi nu prin suflet.
Deci dacă sufletul e comun , cum se mişcă numai cerul
singur prin firea sufletului şi nu prin a lui î nsuşi ? Dar
poate zic că sufletul, care, după ei, mişcă corpul ceresc,
nu e raţional. Insă cum poate fi aşa , dacă acel suflet este,
după ei, izvorul sufletelor noastre ? Dacă nu e raţional,
trebuie să fie măcar sensibil sau natural ( vegetal). Dar
nici una din aceste calităţ i nu vedem cum ar mişca un
trup f ă ră mădulare. Iar vreun mădular organic nu vedem
să aibă nici pămî ntul, nici cerul, nici alta dintre stihiile
ei. Fiindcă tot organul e compus din diferite substanţe.
Insă fiecare dintre stihii are o substan ţă simplă şi mai
ales cerul 675.
Sufletul este entelehia trupului organic ce are viaţ a
î n poten ţă 676. Cerul î nsă, neavî nd niciun mădular sau
parte organică , nici nu poate vieţ ui. Cum ar avea deci
peste tot suflet ceea ce nu poate vieţ ui ? Dar cei ce s-au
f ă cut deşer ţi î n cugetă rile lor au plăsmuit cu inimă neî n-
ţeleaptă un suflet care nici nu este, nici nu va fi, şi pe
acesta l-au f ăcut ziditorul, cî rmuitorul şi proniatorul î n-
tregii lumi vă zute. De asemenea l-au î nf ăţ işat ca pe un
fel de rădă cină şi izvor al tuturor sufletelor noastre, el
î nsuşi avî ndu-şi naşterea din minte. Iar această minte
zic că este altceva după fiinţă decî t ceea ce spun că este
.
675 î n acest capitol şi î n cel urm ă tor e combă tut ă teoria unui suflet
al cosmosului, cosmo-zoismul , sau cosmo - psihismul , sau hylo- zoismul , una
din formele panteismului elin .
676. Teoria aristotelic ă a sufletului ca entelehia sau ca form ă a
trupului organic, prin care acesta e dus spre o ţint ă a lui , a fost acceptat ă
şi de unii pă rin ţi ai Bisericii. Trupul are via ţ a î n poten ţă , î n sensul c ă
ea se dezvolt ă , sau se actualizează. Iar î ntruc î t sufletul e legat de via ţ a
organic ă ce creşte , se poate spune că şi sufletul e la î nceput î n mare
parte o poten ţă ce se dezvolt ă.
SF1NTVL GR1GORIE PALAMA 427

Dumnezeu, care se află deasupra tuturor. Aşa le dogma-

tizează pe acestea cei mai de frunte î n î nţelepciunea şi
teologia elinilor , nefiind cu nimic mai buni ca cei ce î n-
dumnezeiesc animalele şi pietrele, ba , dimpotrivă , fiind
cu mult mai răi î n privinţa credinţei. Căci dobitoacele,
aurul, piatra , arama sî nt ceva, chiar dacă se află printre
cele din urmă dintre f ă pturi. Dar un suflet al lumii, pur-
tător de stele nu există şi nu este cîtuşi de puţin ceva
din cî te sî nt , decî t o plăsmuire a unei cugetă ri diavoleşti.
4. Mai zic aceia : întrucî t corpul ceresc trebuie să
se mişte, dar mai î ncolo nu este niciun loc spre care ar
î nainta , el se întoarce la sine î nsuşi şi înaintarea lui nu e
decî t o î nvî rtire. Foarte bine. Deci dacă ar fi loc, ar fi
purtat î n sus ca şi focul, ba chiar mai mult decî t focul,
fiindcă e şi mai uşor decî t firea focului. Dar această miş-
care nu este a firii sufletului, ci a uşurătăţii firii. Dacă
deci î naintarea cerului î nseamnă î nvî rtire, iar aceasta o.
are prin firea sa şi nu prin firea sufletului, corpul ceresc
se î nvî rteşte nu prin firea sufletului, ci prin a sa. Deci
nu are suflet , nici nu există vreun suflet ceresc, sau al
lumii î ntregi. Singurul suflet raţ ional este cel omenesc
care nu e ceresc şi nu se cuprinde î ntr-un loc, ci prin firea
sa este esenţă î nţ elegătoare 677.
5. Iar corpul ceresc nu are puterea să î nainteze sau
să se î ntindă î n sus. Şi aceasta nu fiindcă nu mai este
loc mai î ncolo, ci pentru că şi sfera eterului de după el
este î nvăluită de cer. De aceea nu î naintează î n sus nu
fiindcă nu este niciun loc spre care să î nainteze, căci
lă rgimea cerului se acoperă cu sfera eterului. Nu se î n-
tinde mai sus de ea, deoarece, fiind mai subţire, este mai
sus prin firea sa. Aşadar nu fiindcă nu are loc mai sus
decî t sine, nu se î nalţă cerul mai sus, ci fiindcă nu este
nici-un corp mai subţire şi mai uşor ca el.
677. Aceast ă î nv ăţă tur ă creş tin ă despre lume ca neav î nd suflet î n
ea , a eliberat drumul cercet ă rii ş tiin ţ ifice a naturii.
428 F1L0CALIA

6. Nu este niciun corp mai î nalt decî t corpul ceresc.

Dar nu din cauza aceasta e incapabil să se î nalţe mai sus,
ci fiindcă cerul cuprinde orice corp şi nici-un corp nu
este şi n-a fost dincolo de el ca să-l stră bată. Dar nouă ,
binecinstitorilor şi credincioşilor , nu ne este oprit să ajun-
gem deasupra cerului. Căci Dumnezeu , care umple toate,
Se î ntinde şi dincolo de cer, la nesf î rşit, şi a fost şi î na-
inte de lume, umplî nd , cum umple şi acuma , tot locul
din lume şi nimic nu I s-a ad ă ugat Lui ca să se ivească
î n El vreun corp. Prin urmare nici î n afară de cer nu
este vreo piedică , spre a nu fi loc, cum este cel din jurul
lumii, sau cel care s-a ivit în lă untrul lumii, ca să fie
corpuri î n el.
7. Cum deci, odată ce nu e nici o piedică , nu se
î ndreaptă î n sus mişcarea corpului ceresc, ci se mişcă î n
cerc, î ntorcî ndu-se la sine î nsuşi ? Fiindcă st î nd deasupra
ca cel mai subţire dintre toate, e mai presus decî t orice
corp, dar şi mai ager la mişcare. Precum ceea ce e cu-
prins de el e cî t se poate de greu şi de jos, aşa el e cel mai
uşor, cel mai î nalt şi cel mai ager la mişcare. Dacă se
mişcă prin fire, ră m î n î nd sus la suprafaţă , dar ceea ce
ră m î ne la suprafaţă nu se poate despă r ţ i prin fire de
acelea la a că ror suprafaţă stă , iar acelea la a că ror su-
prafaţă stă corpul ceresc sî nt sferice, î n chip necesar el
se mişcă neî ncetat î n jurul lor ; nu printr-o fire sufle-
tească , ci printr-una corporală şi proprie, fiindcă schimbă
un loc cu altul pe r î nd . Iar mişcarea este proprie corpu-
rilor , precum starea potrivnică e opusă corpurilor 678.
8. Cineva poate vedea şi î n apropierea noastră vî n-
turile care netezesc suprafeţele, nedespărţindu-se de aces-
tea cî nd se mişcă şi neridicî ndu-se mai sus, nu fiindcă nu
este loc, ci fiindcă sî nt mai uşoare cele de deasupra lor.
— -
&78. Cap. 4 7 î nf ăţişeaz ă o viziune despre cer , dep ăşit ă de cunoş
tin ţele astronomice dob î ndite î n secolele urm ă toare. Dar î n ceea ce spune
sf î ntul Grigorie Palama e un adev ăr : mişcarea naturii nu e purtat ă de
.
un suflet , ci de legile ei fizice
SPINTUL GRIGORIE PALAMA 429

Deci rămîn la suprafaţa celor pe care le ating, fiind după

fire mai uşoare ca acelea. Şi se mişcă î n jurul lor , nu
printr-o fire sufletească , ci prin firea lor. Socotesc că
această asemă nare din parte voind s-o arate şi î nţ eleptul
Solomon, a numit corpul ceresc cu numele vî nturilor ,
scriind despre el : « Vî ntul umblă î n cerc şi se î ntoarce
în cercurile lui» (Eccl. I, 6). Dar firea vî nturilor din jurul
nostru e at ît de departe de a celor mai î nalte şi de miş-
carea cî t se poate de iute a acelora , pe cît de departe e
şi uşurimea acelora.
9. După î nţ elepţ ii elinilor , sî nt două zone ale pă-
mî ntului temperate şi locuite. Dintre acestea, fiecare se
î mparte î n cî te două lumi locuite, d î nd patru lumi de
acestea. De aceea susţin că sî nt patru neamuri de oameni,
care nu pot trece unul la altul. Căci după ei, unii locu-
iesc î n zona noastră, alăturea de noi, fiind despă r ţ iţ i de
noi de zona arză toare a pă m î ntului. Opus lor , sî nt cei
ce, priviţi din punctul lor de vedere, locuiesc dedesubtul
zonei acesteia, precum nouă ne sî nt opuşi cei ce au ace-
laşi tropic ca şi noi. Dintre aceştia , unii sî nt opuşi, ceilalţ i
antipozi şi î ntorşi fa ţă de noi. Ei nu ştiau că afar ă de a
zecea parte din sfera pămî ntului, aproape toată cealaltă
parte e acoperită de ape.
10. Oricine poate cunoaşte că afară de lumea locuită
de noi, nici o altă parte a pămî ntului nu e locuită , fiind
acoperită de mă ri. Să ia aminte de asemenea că cele
patru stihii din care constă lumea, sî nt pă rţ i egale 670. Iar
-
d79. Era pe atunci ideea c ă lumea material ă se compune din patru
stihii sau elemente : p ăm î nt , ap ă , aer şi foc , iar pe deasupra ei este
eterul, ca al cincilea element. Ideea aceasta simplist ă despre cele cinci
stihii , despre propor ţ iile lor neschimbate, despre aşezarea lor In cercuri
tot mai largi care se cuprind , e inferioar ă intuiţiei biblice despre m ă rea ţa
complexitate a lumii, intui ţ ie care e proprie şi sfin ţilor p ă rin ţ i. Ea era
proprie ş tiin ţei şi unei p ă r ţ i a filozofiei eline şi bizantine, pe care ş tiin ţ a
modern ă a dep ăşit -o. Sf î ntul Grigorie Palama a f ă cut uz î n capitolele
de p î n ă aci şi î n alte c î teva urm ătoare de acea « ştiin ţă » , urm ărindu şi -
430 FILOCALIA

datorită stă rii sale rarefiate şi sferei fiecăreia din ele , are
un volum î nmulţit fa ţă de al altuia , cum i se pare şi lui
Aristotel. Acesta zice că sî nt cinci stihii, aşezate sferic
î n cinci straturi, stratul mai mic fiind totdeauna cuprins
de cel mai mare, pă m î ntul de apă , apa de aer , aerul de
foc, focul de eter . Şi aceasta este lumea.
11. Eterul este cu mult mai limpede ca focul şi se
numeşte şi materie arzătoare. Focul are volumul î nmul-
ţ it al sferei aerului, aerul al apei, apa al pă mî ntului, care
avî nd cea mai mare desime, are volumul cel mai mic
dintre cele patru stihii de sub cer. Deci sfera apei avî nd
mă rimea î nmulţită a păm î ntului, dacă ar fi revă rsată
peste toată suprafaţ a pă mîntului, amî ndouă sferele s-ar
mişca î n jurul aceluiaşi centru , al pă mî ntului şi al apei.
Apa n-ar î ngădui dobitoacelor de pe uscat să se folosească
de nici o parte a pămîntului, întrucît l-ar acoperi î ntreg
şi s-ar î ntinde î n mare măsură peste toată suprafaţa lui.
Dar î ntrucî t nu cuprinde toată suprafaţa pă m î ntului, că ci
uscatul locuit de noi este neacoperit , sfera apei este î n
chip necesar nelegată de centrul pă m î ntului. Prin ur -
mare trebuie că utat cit de mult e ea î n afară de centrul
pă m î ntului. E mai jos sau mai sus de noi ? Mai sus nu
poate să fie, căci vedem că suprafaţ a apei este, î n parte,
sub noi. Aşadar centrul sferei apei este mai jos, î n raport
cu noi, chiar şi de centrul pămî ntului. Rămî ne de cercetat
cî t este de departe acest centru de centrul pă mî ntului.
12. Ar putea cunoaşte cineva cî t de departe, adică
cî t de jos, din punctul nostru de vedere , este centrul sfe-
rei apei, de centrul pă m î ntului, lu î nd seama că suprafe-
scopul s ă u de a ar ă ta c ă sufletul nu poate fi prezent ca for ţă de mi ş-
care î n tot acest cosmos, el nu e dec î t î n organismele umane aşezate pe
p ă m î nt, care formeaz ă numai a zecea parte din î ntinderea apei , şi nici
pe p ă m î ntul î ntreg, ci numai î n anumite zone din el cu o clim ă tempe -
rat ă, nu şi î i cele fierbin ţ i , care s î nt nelocuite.
SP1NTUL GRIG0 R1E PALAMA 431

ţ ei sferei pă mî nteşti, care e locuită de noi îi corespunde

suprafaţ a apei vă zută de noi şi aflată sub noi, sub pă-
m î ntul pe care-1 călcă m. Partea pă mî ntului locuită de noi
e o zecime din suprafaţa lui. Căci pă mî ntul are cinci zone,
iar noi locuim o jumătate a uneia din aceste cinci. Deci
dacă ar vrea cineva să aplice acestei zecimi de suprafaţă
o sferă î n jurul pă mî ntului, va afla sfera care i se potri-
veşte. Ea va avea î ndoit diametrul sferei că reia i se aplică
din afară şi pe care o cuprinde, iar mă rimea ei e de opt
ori mai mare şi centrul îl are la marginea pă m î ntului,
care ni se pare cea mai jos. Acest lucru e limpede din
desen .
13. Să zicem că sfera pă m î ntului este un cerc î nă un-
tru că ruia e scrie A , B, C, D, iar î n jurul lui e desenat
î n loc de sfera apei un alt cerc, care e tangent cu supra-
fa ţ a zecimei de sus a cercului din el. î n cercul acesta e
scris E , F, G, H. Marginea cercului din lă untru , care din
punctul nostru de vedere
este cel mai de jos, va fi
centrul cercului exterior .
Acesta avî nd diametrul
î ndoit , se arată prin de-
monstra ţii geometrice că
sfera al că rei diametru es-
te î ndoit faţă de al sferei
care are diametrul pe ju-
mătate, este de opt ori mai
mare. Aceast ă sferă lichi-
dă, care e de opt ori mai
mare, e amestecată cu pă-
m î ntul. De aceea ţîşnesc
din el numeroase izvoare şi răsar apele bogate şi nesecate
ale rî urilor şi se varsă sî nurile nu puţ inelor mă ri ; mul-
ţ ime de lacuri sî nt răspî ndite şi aproape nu este loc pe
pă m î nt , unde, să pînd cineva, să nu afle curg î nd pe dede-
subt apă .
432 FILOCAUA

14. Că afară de partea locuită de noi, nu mai este

nici o alta locuită , arată şi desenul şi raţiunea. Că ci pre-
cum , dacă centrul pămî ntului şi al apei ar fi acelaşi , pă-
mî ntul ar fi cu totul nelocuit , tot aşa, ba cu mult mai
vî rtos, dacă apa are ca centru partea cea mai de jos a
păm î ntului, din punctul nostru de vedere, afară de par-
tea locuită de noi, care se atinge cu partea de sus a sferei
apei, toate celelalte fiind acoperite de multă apă , nu pot
fi locuite. Şi fiindcă s-a spus mai î nainte că numai î n
partea de pămînt locuită există suflet raţional î ncorporat ,
iar aceasta este una singură, urmează că numai î n aceast ă
parte locuiesc şi dobitoacele necuvî ntă toare de uscat.
15. Vederea ia naştere din culori şi figuri combinate
î n multe feluri ; mirosul din aburi ; gustul din umezeli ;
auzul din zgomote ; pipăitul din asprimi sau din nete-
zimi, prin atingerea cu ele. Iar conţ inuturile care se al-
cătuesc î n simţuri sî nt dela corpuri, dar nu sî nt corpuri,
deşi sî nt corporale. Căci nu sî nt simplu de la corpuri, ci
din formele corpurilor . Nu sî nt nici î nseşi formele corpu-
rilor , ci î ntipă riririle lor , un fel de chipuri nedespă rţit
despă r ţ ite de formele corpurilor. Aceasta se constată mai
ales din vedere şi î n chip deosebit din cele ce nu se văd
î n oglindă.
16. Intipă ririle acestea din simţ uri, î nsuşindu-şi-le
puterea de imagina ţie (î nchipuirea) a sufletului, desparte
deplin nu sim ţ urile î nseşi, ci, precum am spus, chipurile
din ele, de corpuri şi de formele lor. Şi avî ndu-le adu-
nate ca pe o vistierie, aduce la î ntrebuin ţare din lă untru
cî nd una cî nd alta , chiar cî nd nu e de fa ţă corpul , f ă-
cî ndu-şi-le pe toate vă zute, şi pe cele auzite şi pe cele
gustate şi pe cele mirosite şi pe cele pipăite 680.
680. E o distinc ţ ie î ntre formele care ţ in obiectiv de corpuri şi
î ntre chipurile pe care aceste forme le î ntip ă resc î n sim ţiri şi care, pî n ă
ce r ă m î n î n sim ţ uri , pe de o parte s î nt deosebite de formele obiective
ale corpurilor , pe de alta s î nt nedesp ă r ţ ite de ele. Imagina ţia prelulnd
apoi aceste chipuri , le desparte deplin de formele corpurilor , f ăr ă s ă
despart ă î nsă şi sim ţ urile î nsele. Aşa se face c ă î n imagina ţ ie chipurile
SFINTUL GR1GOR1E PALAMA 433

17. Această putere de imaginaţie (de î nchipuire) a

sufletului se găsetşe î n f ă ptura raţională, la mijloc î ntre
minte şi simţ uri. Mintea privind şi î ntorcî nd î n sine ima-
gini primite de că tre simţ uri, ca despă rţite de corpuri şi
ca chipuri necorporale, î nf ă ptuieşte feluritele î nţelesuri,
deosebindu-le, asemă n î ndu-le şi judecî ndu-le î n mod fe-
lurit, pă timaş, nepă timaş, mijlocit , î n chip greşit sau f ă ră
greşală. Din acestea se nasc apoi cele mai multe virtuţi
şi păcate, pă reri bune şi rele. Fiindcă nu tot î nţ elesul
min ţ ii vine din acestea şi e despre acestea , ci sî nt unele
pe care nu le poate afla cineva ca venind prin simţ uri,
ci sî nt date de minte, de aceea am zis că nu tot adevă rul
şi amăgirea, virtutea şi ră utatea din gî nduri îşi au î nce-
putul de la imaginaţie ( închipuire).
18. E vrednic de mirare şi de cercetare, cum de la
lucrurile vremelnice şi supuse sim ţ urilor , poate să se
nască î n suflet o frumuseţe sau o ur îciune statornică, o
bogăţie sau o să ră cie, o slavă sau o lipsă de slavă , şi, sim-
plu-vorbind, o lumin ă mintală (inteligibilă) pricinuitoare
de viaţă veşnică , sau un î ntuneric mintal (inteligibil) şi
chinuitor.
19. Mintea , purtată de imaginaţia sufletului şi î m-
preunată prin aceasta cu simţurile, naşte o cunoştin ţă
î mbinată. De pildă priveşte cineva cu simţ urile la soarele
care apune, dar totodată şi la luna apropiată care stă cu
partea bombată spre soare, pî nă ce î ncet , î ncet se depă r-
tează î n zilele urm ă toare şi e tot mai luminată , pî nă ce
ajunge la partea opusă , apoi se apropie iarăşi cî te pu ţ in
cu partea cealaltă micşor î ndu-şi lumina tot mai mult ,
pî n ă şi-o pierde, ajung î nd iarăşi acolo de unde a î nceput
să lumineze. Aceste vederi î nsemnî ndu-şi-le mintea , ca
lucrurilor pot lua forme î ntmc î tv a deosebite de formele lucrurilor. Ima -
-

gina ţia are astfel o func ţie creatoare, nu simplu reproductiv ă ca sim ţ u -
rile. Ea le î nmagazinează î n sine şi apoi le proiecteaz ă c î nd voieşte ,
chiar î n lipsa corpurilor şi a formelor lor.

28. Filocalia
434 FILOCALIA

una ce ţine pe cele de mai înainte î n imaginaţie, iar pe

cea mereu prezentă î n simţ , îşi dă seama din simţ , din
imaginaţ ie şi din î nţ elegere că luna îşi are lumina de la
soare şi că osia acesteia este mai aproape de pă m î nt şi
cu mult mai jos decî t soarele 681.
20. Dar nu numai datele ce privesc luna, ci şi cele
ce privesc soarele, eclipsele lui şi conjuncţ iile din vremea
lor , schimbă rile şi distanţ ele celorlalte planete de pe cer ,
forma ţ iile felurite ce le alcătuiesc î ntre ele, şi, pe scurt ,
toate cî te le ştim despre cer , apoi raţiunile firii, toate
artele, meşteşugurile şi, simplu vorbind , î ntreaga cunoş-
tinţă a tuturor adunate din observă ri par ţiale, le-am cîş-
tigat din simţ uri şi din imaginaţ ie, prin minte. Nici una
din acestea nu se poate numi duhovnicească , ci mai de-
grabă naturală, fiindcă nu cuprinde cele ale Duhului.
21. De unde am aflat ceva sigur şi nemincinos des-
pre Dumnezeu , de unde despre lumea î ntreagă, de unde
despre noi î nşine ? Nu din î nvăţă tura Duhului ? 682. Căci
Duhul ne-a învăţat că numai Dumnezeu este Cel ce
este cu adevă rat şi este pururea şi este neschimbat , ne-
primindu-şi existen ţ a din cele ce nu sînt şi nemerg î nd
spre nefiin ţă ; că este î n trei ipostasuri şi atotputernic ;
că El a adus î n şase zile cu cuvî ntul la existenţă cele ce
sî nt din cele ce nu sînt 683, mai bine zis le-a dat fiinţă
681. Explic ă judec ăţile f ăcute de minte pe baza asocierii î ntre chi -
purile sensibile primite dela sim ţuri şi re ţinute de imagina ţie şi cele
prezente î n sim ţ uri.
682. Cunoştin ţ ele par ţiale le avem din sim ţ uri , din imagina ţie ( me-
morie ) şi din minte, adic ă din lucrarea lor comun ă. Ele formeaz ă deci
cunoştin ţ a naturală. Dar cunoştin ţ ele sigure şi nemincinoase despre lu -
mea ca î ntreg , adic ă despre originea şi scopul ei , despre noi î nşine ca
persoane unitare şi despre Dumnezeu nu mai s î nt din cele trei puteri ale
naturii noastre, ci din î nv ăţătura pe care ne-a dat - o Duhul şi pe care
am primit - o prin credin ţă.
683. Urmî nd sfanţ ului Maxim Mă rturisitorul , pe Dumnezeu îl nu -
meşte « Cel ce exist ă î n chip existent sau adev ă rat » ( 6 ovx <i>c &v ) , iar
.
creaturile numai cele ce s î nt ( xa ovta ) Existen ţ a adevă rat ă ,sau exis
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 435

deodat ă tuturor , cum zice Moise. Căci îl auzim pe acesta

zicî nd : «La î nceput a f ăcut Dumnezeu cerul şi pă m î ntul»
(Facere I, 4) , nu ca pe un gol, desigur , nici f ă ră cele din-
tre ele. Căci pămî ntul era amestecat cu apă şi fiecare
dintre ele purta î n sine ca o sarcină aerul şi dobitoacele
şi plantele după felul lor 684. Iar cerul cuprindea feluri-
tele lumini şi lumin ători, î n care subzista totul 685. Astfel
a f ă cut Dumnezeu la î nceput cerul şi păm î ntul ca pe o
substanţă care cuprindea totul şi purta î n poten ţă toate ,
dezaprobî nd de departe, precum se cuvine, pe cei ce so-
cotesc î n chip greşit că materia a preexistat de la sine.
22. După aceea, î nfrumuseţî nd oarecum şi î mpodo-
bind lumea , Cel ce a adus toate la existenţă din cele ce
nu sî nt, a î mpă r ţit fiecă ruia r î nduiala proprie şi cuvenită
a î nsuşirilor sale, î ntregind lumea î n şase zile, deosebind
pe fiecare numai cu porunca şi scoţî nd ca din nişte vis-
tierii ascunse la forma lor vă zută cele puse î n ea 686 aşe-
z î nd şi î mbinînd î n chipul cel mai armonios şi mai po-
trivit un lucru cu altul şi pe fiecare cu toate şi pe toate
cu fiecare. Iar pă m î ntul cel nemişcat , l-a î nconjurat ca
pe un centru oarecare, cu un cerc foarte î nalt şi l-a legat
ten ţ a existent ă este cea care nu e de la nimeni , ei de la sine, aceea
care nu se schimbă şi nu î naintează spre descompunere (stric ă ciune ) .

—
Cele simplu existente s î nt cele ce nu au existen ţă dela ele, ci s î nt aduse
la existen ţă din nimic de Dumnezeu .
684. î ns ă rcinat. P ă m î ntul şi apa erau î ns ă rcinate cu
.
plantele şi cu animalele pe care aveau s ă le nască Aveau î n ele î n mod
virtual plantele şi animalele. Se insinueaz ă aci o concep ţ ie corespunz ă -
toare cu cea a ş tiin ţ ei de azi. Parc ă ar fi vorba ş i de aer , ca o sarcin ă
.
a p ă m î ntului şi a apei Deci stihiile nu erau totu ş i separate , mai ales
la î nceput.
685. Sf î ntul Grigorie Palama pare a insinuat aci c ă î n lumina sau
î n energia ei îşi avea subsisten ţ a , sau originea toat ă lumea creat ă.
686. !£ aX <ov ele eT& oc ta hrzfthza . Plantele şi animalele , dar şi
toate formele î n mi şcare erau date poten ţ ial î n substan ţ a originar ă a
lumii , ca î n ni ş te vistierii ascunse .
436 FlLOCAllA

preaî nţelept, prin cele din mijloc cu cerul pururea î n miş -

care 687, incit aceeaşi lume se află şi st î nd şi mişcî ndu-se.
23. Dî nd Marele Meşter o astfel de r î nduială fiecă-
reia din marginile î ntregului, a fixat î n nemişcare şi a
pus totodată î n mişcare acest întreg , f ăcî ndu-1 o lume
bine î ntocmită . Iar celor aflătoare î ntre aceste margini,
le-a î mpă r ţit iarăşi la fiecare, ceea ce i se cuvine. Pe unele
le pune sus şi le porunceşte să se î nvî rtească î n înălţ ime
şi să se mişte împreună cu hotarul cel mai de sus al î n-
tregului, cu chibzuială şi r î nduială î n toată vremea. Pe
cele uşoare şi rodnice în lucrare şi uşor de prelucrat le-a
pus î n folosul oamenilor. Pe cele ce se î ncălzesc peste
temperatura de mijloc le-a pus să se ridice, cu bun rost,
peste celelalte, ca să potolească frigul prea mare, iar căl-
dura lor prea mare să fie potolită de frig. Lipsa de mă-
sură î n pornirea marginilor celor mai de sus, e î nfr î nată
de mişcarea î ntoarsă a unora dintre ele. Prin acestea ne-a
dat deosebirile de mult folos ale anilor , ale ceasurilor şi
măsurile distanţelor de timp şi celor ce pricep cunoştinţa
lui Dumnezeu , care a zidit , a r î nduit şi a î mpodobit toate.
Deci pe cele de sus şi de la î nălţ ime le-a lăsat să se î nvî r-
tească î n chipul acesta felurit şi î ndoit , de dragul frumu-
seţii lumii şi al folosului de multe feluri. Iar pe altele
le-a aşezat jos şi la mijloc, şi anume pe acelea care sînt
mai grele şi sî nt pasive după fire, care se fac şi se pres
chimbă , care pot fi deosebite şi asemă nate şi suportă mai
-
uşor prefacerile, spre buna î ntrebuinţare. Pe toate le-a
r î nduit ca pe o podoabă şi după legă tura raţiunilor lor,
ca să se poată numi pe drept cuvî nt , î ntregul, podoabă
(cosmos).
24. Astfel la facere s-a zidit î nt î i un lucru dintre
f ă pturi, după cel dintî i altul, după acesta iarăşi altul, iar
după toate, omul. Acesta s-a î nvrednicit de at îta cinste
687. Aci sf î ntul Grigorie face iarăşi uz de « ş tiin ţa natural ă » a
timpului s ă u .
SF 1NTUL GRIGORIE PALAMA 437

şi grijă din partea lui Dumnezeu, incit toată lumea aceasta

vă zută a fost f ăcută î nainte de el pentru el. Iar î mpă ră-
ţia cerurilor a fost gătită î ndată după î ntemeierea lumii ,
tot pentru el (Matei XXV, 34), î nainte de el 688. Dar şi
sfat a premers despre el şi a fost plăsmuit de mî na lui
Dumnezeu şi după chipul lui Dumnezeu şi n-a primit
totul din materia aceasta din lumea supusă sim ţ urilor ,
ca celelalte vieţ uitoare, ci numai trupul, iar sufletul din
cele mai presus de lume, mai bine zis de la Dumnezeu
î nsuşi, prin suflare negrăită. Aceasta , pentru că e ceva
mare şi minunat şi î ntrece totul şi priveşte totul şi c î rmu-
ieşte toate ; iar , pe de altă parte, cunoaşte pe Dumnezeu
şi-L poate primi pe El şi se dovedeşte mai mult decî t
orice rezultatul m ă ririi mai presus de toate a Meşterului.
Ba nu numai că poate primi pe Dumnezeu prin osteneala
nevoitoare şi prin har , ci se şi poate uni cu El î ntr-un
singur ipostas 689
688, Nu numai lumea aceasta este g ă tit ă ca un palat pentru om
— î mpă ratul ce avea s ă apar ă dup ă aceea — ci şi î mp ă r ăţ ia cerurilor
s- a gă tit pentru el î nainte de el, c ăci el trebuia s ă priveasc ă spre ea
dela î nceputul existen ţ ei sale.
689. E dat aci î n mod concentrat tot ce deosebeş te pe om de toate
creaturile sensibile. Pe de o parte el priveş te conştient toate, le conduce
.
pe toate, ca un chip al lui Dumnezeu El e conş tiin ţa st ă p î nitoare şi
transformatoare a lumii , î n el se descopere rostul lumii. Fă r ă om lumea
ar fi lipsit ă de rost , de sens, de lumin ă, existen ţ a ar fi lipsit ă de o latur ă
esen ţială a ei, sau de cea mai esen ţial ă . Fă ră om nu s-ar crea î n lume
nimic purt ă tor de un sens. Fă r ă om lumea n -ar şti de ea î ns ăşi. Pe de
alt ă parte, existen ţa omului dovedind c ă lumea e pentru un sens, dove-
deş te c ă ea se cere dup ă sensul deplin pe care omul nu i-1 poate des -
coperi şi da. Numai î n legă tur ă cu lumina totală noi putem vedea î n
lume un sens şi putem c ă uta şi realiza î n ea un sens final. Dar tot
numai î n legă tur ă cu conştiin ţ a care are î n ea toat ă lumina , conştiin ţ a
uman ă poate descoperi sensul deplin al existen ţ ei sale şi al lumii dup ă
care se doreşte. De aceea conştiin ţ a uman ă e f ăcut ă pentru a se uni
cu conştiin ţ a deplin luminat ă a lui Dumnezeu. Numai fiin ţ a uman ă e
capabilă să primească î n conştiin ţ a ei conştiin ţa lui Dumnezeu care echi-
valeaz ă cu lumina totală. Numai ea dovedeşte c ă lumea e opera unui
Meşter ato nat şi m ă re ţ î n lumina şi puterea Lui nem ă rginit ă. Mă -
438 FI LOCAU A

25. î n acestea şi î n cele ca acestea se află î nţelep-

ciunea adevărată şi cunoştin ţa m î ntuitoare, care prici-
nuieşte fericirea de sus. Dar care Euclid, care Marin , care
Ptolemeu a putut să le vadă ? Care Empedocle, care So-
crate, Aristotel şi Platon a putut să le cunoască acestea
prin metodele logicii şi ale celorlalte cunoştin ţ e natu-
rale ? Mai bine zis, care simţ a perceput unele ca aces-
tea ? Oare s-a putut apropia de ele mintea ? Iar dacă
acelora, care filozofau prin fire şi celor asemenea lor li
s-a pă rut umilită î n ţ elepciunea din acestea, nu mai pu ţin
se vădeşte astă zi mă reţia ei covî rşitoare. Căci stau aproa-
pe ca nişte vieţ uitoare necuvî ntătoare faţă de î n ţelepciu-
nea din acestea (iar de voieşti, ca nişte sclavi, decî t care
mai buni s-ar socoti cei ce f ă uresc diadema î mpă ră tească ).
Aşa sî nt acestea faţă de î nţelepciunea adevă rată şi mai
presus de toate şi faţă de î nvăţă tura Duhului.
26. Nu numai a cunoaşte pe Dumnezeu cu adevă rat ,
pe cît e cu putin ţă, î ntrece f ă ră asemă nare filozofia eli-
nilor , ci şi numai a şti ce loc are omul î naintea lui Dum-
nezeu î ntrece toat ă înţelepciunea acelora. Că ci singur
omul dintre cele toate pă m î nteşti şi cereşti a fost zidit
după chipul Ziditorului, ca să privească spre El şi să-L
iubească şi să fie cunoscă torul singur Aceluia, iar prin
credinţa , prin î nclinarea şi dragostea faţă de El, să-şi păs-
treze frumuseţea sa ; iar toate celelalte cî te le poartă pă-
mî ntul şi cerul acesta, să le vadă mai prejos de sine şi
cu totul nepă rtaşe de minte 690. Aceasta neput î nd-o ve-
rirea omului , ca chip al m ă ririi conş tiin ţ ei supreme , se arat ă mai ales
in aceea c ă devine conştiin ţ a ipostasului supremei conş tiin ţe , ca prin
lumina lui îşi poate comunica lumina şi exprima con ş tiin ţ a ş i voian ţ a
Subiectului supremei şi des ăv î r şitei lumini a des ă vâ r şitei conştiin ţe .
690. Nu numai cunoa şterea lui Dumnezeu a r ă mas str ă in ă filozo -
fiei eline , ci şi recunoa ştejea m ă re ţ iei unice a omului. Căci deş i orice
om care nu filozofeaz ă îşi d ă seama c ă e mai presus de toate f ă pturile
prin conştiin ţ a ş i voin ţ a sa , filozofia elin ă n - a recunoscut aceasta . Ca
şi mitologia , tot aş a şi filozofia a cobor î t pe om de pe treapta lui supe -
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 439

dea nicidecum în ţ elepţii elinilor , au necinstit firea noas-

tră , n-au slujit lui Dumnezeu, ci au slujit f ă pturii î n lo-
cul Făcătorului (Rom . I, 25), î nvăluindu-şi mintea cu sfere
sensibile şi nesensibile şi socotind că fiecare din acestea
are putere şi î nsemn ătate pe măsura mă rimii corpurilor
lor. Cinstindu-le pe acestea î n chip netrebnic, numindu-le
-
dumnezei mai mici şi mai mari, le au dat lor stă pî nirea
tuturor. Din cele supuse simţ urilor şi din filozofia despre
ele şi-au adunat urî ciune, necinste şi să ră cia cea mai de
pe urmă î n sufletele lor, ca şi mult î ntuneric inteligibil
şi chinuitor 691.
27. Faptul că ştim că sî ntem f ăcu ţ i după chipul Fă-
cătorului nu ne î ngă duie să î ndumnezeim lumea inteli-
gibilă. Căci nu î n î ntocmirea trupului stă acest chip, ci
î n firea minţii, decî t care nimic nu este mai bun după fire.
Căci dacă ar fi ceva mai bun , s-ar afla î n aceea «după
chipul». Dar fiindcă ceea ce e mai bun î n noi este min -
tea , iar aceasta este după chipul dumnezeiesc şi a fost
zidită de Dumnezeu , ce greutate este să vedem, sau mai
bine zis, cum nu e vă dit prin aceasta că Făcă torul laturii
noastre î n ţ elegă toare este şi Făcă torul a tot ce este î nţe-
legă tor 692 ? Aşadar î ntreaga fire î nţelegă toare este î m-
rioar ă fa ţă de f ăpturi , f ă cindu -1 î nchin ătorul acestora. Dar numai î n comu -
niune cu Persoana purt ă toare a conştiin ţei şi libert ăţii supreme se umple
şi omul de lumin ă şi de libertate.
.
691 Sf î ntui Grigorie Palama foloseşte adeseori expresia « î ntune -
ric inteligibil ( VOT] T6V axoxoc ) şi chinuitor » , ca unul ce st ă î n fa ţ a min -
ţii şi o chinuieş te prin neştiin ţă , cum st ă î ntunericul î n fa ţ a sim ţ urilor
şi le chinuieş te pe acestea .
692. î nsu şi faptul c ă mintea noastr ă î n ţelegă toare e numai dup ă
chipul lui Dumnezeu , deci nu Dumnezeu î nsu şi , arat ă c ă Dumnezeu nu
trebuie identificat cu vre -o realitate, sau cu unele realit ăţ i mintale sau
î nţ eleg ă toare, sau cunoscute cu mintea . Dumnezeu e mai presus şi de
acest plan. E mai presus de ordinea î ngerilor , care s î nt fiin ţe mintale
.
sau î n ţ eleg ă toare
440 F1LOCAL1 A

preună slujitoare cu noi şi după chipul Ziditorului 693,

chiar dacă sînt mai cinstite decî t noi, ca fiind î n afară
de trupuri şi mai aproape de firea cea cu totul netru-
pească şi necreată. Mai bine zis pe unii dintre ei, care
şi-au pă zit treapta lor şi tind spre ceea ce au fost f ă cuţi,
chiar dacă sî nt slujitori ca şi noi, î i cinstim şi sî nt cu mult
mai cinstiţ i decît noi prin treapta lor. Iar alţ ii , nepă zin-
du-şi treapta lor şi ră zvrătindu-se şi nesocotind ţinta pen-
tru care au fost f ăcuţi, depărtî ndu-se cît mai mult de
cei ce sî nt aproape de Dumnezeu, au că zut şi din cinste.
Şi fiindcă î ncearcă să ne atragă şi pe noi la cădere, nu
numai că sî nt netrebnici şi necinstiţi, ci şi vră jmaşi lui
Dumnezeu , iar neamului nostru omenesc pricinuitor de
î ntinăciune, ră zboindu-ne cî t se poate de mult.
28. Dar î nvăţaţii î n ale naturii şi cercetătorii de
stele, care se laudă că ştiu toate, neput î nd cunoaşte prin
filozofia lor nimic din cele spuse mai sus, nu numai că
au ridicat şi pe stă pî nitorul î ntunericului inteligibil şi
toate puterile ră zvrătite de sub el deasupra lor , ci le-au
numit şi dumnezei (zei) , le-au cinstit î n temple, le-au
adus jertfe şi s-au supus r înduielilor atît de stricăcioase
ale acelora, lăsî ndu-se batjocoriţi multă vreme prin preoţ i
f ă ră sfinţenie şi prin curăţiri care spurcă şi sporesc tică-
loasa pă rere de sine şi prin prooroci şi proorociţ e care
au alunecat at ît de departe de adevă r.
29. Am spus că a cunoaşte omul pe Dumnezeu şi a
se cunoaşte pe sine şi treapta sa (pe care le au acum şi
creştinii socotiţi simpli) , î ntrece puterea cunoaşterii firii
şi a astronomiei şi a toată filozofia î n legătură cu ele.
Adă ugăm acum că chiar cunoaşterea de către minte a
neputinţei sale şi străduinţa de a şi-o tă mădui e ceva
neasemă nat mai î nalt decît a cunoaşte şi a cerceta mă ri-
mile stelelor , raţiunile lucrurilor , naşterile celor de jos
693. Deci şi î ngerii s î nt dup ă chipul lui Dumnezeu , deşi altfel ca
oamenii, neav î nd un trup prin care să st ăp î nească peste lume şi s ă spri-
tualizeze materia.
SMNTUL CRIGORIE PALAMA 441

şi perioadele celor de sus, devierile şi perioadele, constan-

tele şi învî rtirile, despă rţirile şi înt îlnirile şi î ntr-un
cuvî nt — toate feluritele rela ţii ale mulţ imii mişcă rilor.
Că ci mintea care şi-a cunoscut neputinţa sa a aflat pe
unde poate să intre la m î ntuire, să se apropie de lumina
cunoştin ţei şi să primească î nţelepciunea adevă rată , care
nu se destramă odată cu veacul acesta.
30. Toată firea raţ ională şi î nţelegă toare, fie că-i
spune cineva fiinţă î ngerească , fie fiinţă omenească , are
viaţă , pentru care şi ră m î ne, prin existenţă , nemuritoare,
neprimind strică ciune. Dar firea î nţelegă toare şi raţ io-
nală din noi nu are numai viaţa prin fiin ţă, ci şi lucrarea .
Căci face viu trupul unit cu ea , pentru care pricină se
numeşte şi viaţa lui. Se numeşte î nsă viaţă şi pentru altul.
Dar aceasta e lucrarea ei. Că ci ceea ce e pentru altul nu
e niciodată fiin ţ a î n sine. Firea î nţ elegă toare a î ngerilor
î nsă , nu are viaţa şi ca o asemenea lucrare. Căci nu a
primit de la Dumnezeu un trup unit cu ea, ca să pri-
mească spre aceasta şi o putere de viaţă f ă cătoare. E î n
stare şi firea aceasta de cele potrivnice, adică de ră utate
şi de bunătate. Aceasta o arată î ngerii răi, suferind că-
dere din pricina m î ndriei. Aşadar şi î ngerii sî nt compuşi
î n oarecare fel, din fiin ţa lor şi dintr-una din î nsuşirile
ce-şi sî nt potrivnice, adică din virtute sau din ră utate.
De aici se arată că nici ei nu au bunătatea ca fiin ţă 694.
31. Sufletul fiecă ruia din dobitoacele cuv î ntă toare
este viaţa trupului î nsufleţit prin el. Ele au via ţa nu ca
fiinţă , ci ca lucrare, nefiind î n sine , ci pentru altul. Căci
această viaţă nu se vede să aibă nimic altceva, decî t cele
ce le lucrează prin trup. De aceea desf ă cî ndu-se acesta ,
se desface numaidecî t şi ea. Căci este nu mai puţin mu
ritoare ca trupul. Fiindcă tot ce este ea , este şi se zice
spre moarte. De aceea moare î mpreună cu cel ce moare.
694 . Nu fiin ţa îşi poate fi potrivnic ă , pentru c ă î n acest caz ai
sf îrşi î n nefiin ţă , ci lucrările fiin ţ ei . Chiar î ngerii au o lucrare care le
poate fi potrivnic ă , put î nd fi buni sau r ă i . Deci nu au bun ă tatea ca fiin ţă .
442 FIL0 CAL1 A

32. Sufletul fiecă ruia dintre oameni este şi viaţa

trupului î nsufleţit prin el şi are lucrare de via ţă f ăcă-
toare pentru altul, lucrare ce se arată adică î n trupul î n-
sufleţit de el. Dar are viaţa nu numai ca lucrare, ci şi ca
fiinţă, î ntrucî t sufletul e viu prin el şi pentru el însuşi.
Căci se arată avî nd viaţ a raţ ională şi î nţelegă toare, ca
una ce e î n chip vă dit alta decî t viaţa trupului şi a celor
ce sînt prin trup. De aceea , chiar desf ăcî ndu-se trupul,
sufletul nu se destramă. Iar pe lî ngă faptul că nu se des-
tramă , mai ră mî ne şi nemuritor , î ntrucî t nu se arată să
fie pentru altul , ci are viaţa prin sine ca fiinţă 695.
33. Sufletul raţ ional şi î nţelegă tor are viaţa ca fiinţă ,
dar î n stare să primească cele ce sî nt potrivnice, adică
ră utatea şi bunătatea . De aici se arată că nu are bună-
tatea ca fiinţă, precum nici ră utatea , ci o oarecare î nsu-
şire î n stare să se î ndrepte şi spre o parte şi spre alta cî nd
e lăsată. Acestea nu sî nt de faţă î ntr-un spaţiu , ci sufletul
î n ţelegător , primind de la Ziditor puterea de a se hotă r î
liber , poate să î ncline spre una sau alta şi să vieţ uiască
potrivit cu ea. De aceea sufletul raţ ional şi î n ţ elegător
este oarecum şi compus, datorită lucră rii mai sus pome-
nite. Aceasta fiind pentru altul, nu pricinuieşte singură
compoziţia, ci din fiinţ a lui şi dintr-o oarecare dintre î n-
-
suşirile pomenite ce şi pot fi potrivnice, adică din virtute
şi ră utate.
34. Mintea cea mai de sus, binele cel mai î nalt , firea
mai presus de viaţă şi supradumnezeiască , neput î nd primi
în nici un chip cele ce sî nt potrivnice, e vă dit că are bun ă-
tatea nu ca î nsuşire, ci ca fiinţă. De aceea tot binele pe
695. Via ţa trupului nu e fiin ţa lui , ci o lucrare ce iradiaz ă din
suflet . De aceia se retrage din trup odat ă cu moartea acestuia. Via ţ a
trupului animalic nu e î ns ă dintr - un suflet al lui , ci o iradiere din via ţ a
speciei, sau din via ţ a de obşte a animalelor. De aceia sufletul lor nu
r ă m î ne. Dar via ţa sufletului omenesc ţ ine de fiin ţa lui. El este individ
dual sau personal, dî nd caracter personal fiec ă ruia dintre noi. Deci su -
fletul omenesc exist ă î n sine şi pentru sine şi dup ă moartea trupului
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA 443

care l-ar putea cugeta cineva se află î n acea Minte ; mai

bine zis, acea Minte este mai presus de bine. Şi tot ce ar
putea cugeta cineva ca aflî ndu-se î n acea Minte, e bine ;
mai bine zis e bună tate şi bunătate mai presus de bine.
Şi viaţă este î n acea Minte , mai bine zis ea î nsăşi este
via ţa. Că ci via ţa este un bine şi via ţa î n acea Minte este
bună tate. î n ea este şi î nţelepciunea, mai bine zis ea este
î nţelepciunea. Căci î nţelepciunea este un bine, şi î nţ elep-
ciunea î n ea este bună tatea. Tot aşa veşnicia , fericirea şi ,
simplu , tot binele care ar putea să fie cugetat. Şi nu este
acolo deosebire î ntre viaţă , î nţelepciune, bunătate şi cele
asemenea. Că ci pe toate le cuprinde bună tatea aceea adu-
nate î n chip concentrat şi unitar şi cît se poate de simplu ;
şi din toate bună tăţile se î nţelege şi se numeşte. Tot binele
pe care l-ar putea cugeta şi l-ar zice cineva despre ea este
unul şi simplu 696. Dar nu este numai aceea ce se cugetă
adevă rat de către cei ce î nţeleg cu o minte î nţelepţită de
Dumnezeu şi grăiesc cu o limbă mişcată de Duhul. Ci este
mai presus şi de acestea, ca negră ită şi neî n ţeleasă ; şi nu
lipseşte nimic unităţ ii şi simplităţ ii ei mai presus de fire,
fiind o unică bunătate atotbună şi suprabună. Numai
at îta se î n ţelege şi se numeşte —
iar aceasta numai din
lucră rile Sale care coboar ă la zidire —
că Făcă torul şi Stă-
pî nul zidirii este bunătatea atotbună şi suprabună , avî nd
bunătatea drept fiinţă. De aceea nu poate primi î n nici
un fel ceea ce e potrivnic bună tăţii. Căci nici nu este po-
trivnic nici unei fiin ţ e.
35. Această bună tate atotbună şi suprabună ( mai
presus de bună tate) este şi izvorul bunătăţ ii. Şi aceasta
este un bine şi cel mai î nalt bine, care nu poate lipsi
bunătăţ ii desă v î rşite. Iar fiindcă bunătatea desă vî rşită şi
mai presus de desă v î rşire este Minte, ce ar putea fi alt-
696. Avem aci cea mai puternic ă afirmare a simplit ăţ ii dumnezeieş ti ,
contrar acuzelor aduse lui Palama c ă nu men ţ ine simplitatea dumne -
zeiasc ă.
444 flLOCALlA

ceva ceea ce iese din ea ca dintr-un izvor decît Cuvî nt şi

un Cuvî nt nu asemenea cuvî ntului nostru rostit ? Căci
acesta nu e al minţii, ci al trupului mişcat de minte. Nici
asemenea cuvî ntului nostru lă untric. Căci şi acesta se
face sunet , organizî ndu-se ca prin nişte chipuri 697. Dar
nici asemenea cuvî ntului din cugetarea noastră , chiar
dacă aceasta e f ă ră sunet, î mplinindu-se prin mişcă ri ne-
trupeşti. Căci şi acesta e după noi şi are nevoie de î ntre-
ruperi , de nu pu ţ ine pauze temporare, desf ăşur î ndu-se
pe larg de la un î nceput nedesă vî rşit spre o î ncheiere de-
să vî rşită . Ci e asemenea cuv î ntului ce se află sădit î n
firea şi aşezat î n mintea noastră, de cînd am fost f ăcuţ i
de Cel ce ne-a zidit după chipul Să u , adică asemenea cu-
noştinţei care există pururea î mpreună cu mintea 698
697. Cuvintele rostite au şi î n ţ elesul de « chipuri » ale cuv î ntului
l ă untric, dar şi de « tipuri » fixe , statornice, de care se serveş te cuv î ntul
-
l ă untric î mbin î ndu le dup ă î n ţelesul de fiecare dat ă altfel nuan ţ at pe
care vrea s ă - l exprime. Ambele aceste î n ţ elesuri le are aci cuv î ntul
folosit de sf î ntul Grigorie Palama.
698. Cuv î ntul ce se naşte din Tat ă l ca Minte suprem ă nu -i ase -
menea cuv î ntului rostit care e al trupului mişcat de minte , nici al cu -
v î ntului lă untric care tinde spre exprimare, dar nu poate face aceasta
dec î t folosindu -se de « chipuri » care s î nt î n acelaşi timp « tipuri » stabi-
lite de comunitatea uman ă , pe care le î mbin ă fiecare ins de fiecare dat ă
î n chip felurit şi care ca atare trece printr - o dezvoltare î n exprimarea
lui ş i are nevoie de î ntreruperi , nu e nici chiar asemenea cuv î ntului ca
î n ţ eles care se produce î n minte şi nu are nevoie s ă se exprime , c ăci
acest cuv î nt din urm ă e şi el produs de noi , deci î ncepe să existe « dup ă
noi ». Ci e asemenea «cuvî ntului » sădit î n firea şi mai special î n mintea
noastr ă odat ă cu crearea noastr ă , ca o cunoş tin ţă f ă r ă de care mintea
nu poate fi cugetat ă ; ca o cunoş tin ţă virtual ă ce se actualizeaz ă con -
tinuu , desigur î n legă tur ă cu Dumnezeu şi cu lumea , f ă r ă de care î nsă
mintea nu poate fi cugetat ă. In calitatea aceasta , acest cuv î nt cuprinde î n
sine toate cuvintele , sau mintea e cuv î nt ă toare la nesf î r ş it , î ntruc î t e cu -
nosc ă toare la nesf î r şit, dat ă fiind infinitatea realit ăţii şi a combina ţ iilor ei
posibile. Ea primeşte ş i produce totodat ă cuvintele. Ea , fiind î n legă tură cu
Dumnezeu şi cu lumea , inclusiv cu semenii săi, sau lu î ndu -le la cunoştin ţă ,
exprim ă cunoş tin ţ a ce este mereu dat ă. Dar mintea noastr ă izvor îtoare de
cuvinte e î n acela şi timp r ăspunză toare la apelurile ce i se fac, sau la cu -
SF 1NTUL GRIGOR1E PALAMA 445

Că ci această cunoştin ţă se află şi acolo î n Mintea cea

mai î naltă a bunătăţ ii desăvî rşite şi mai presus de desă-
vî rşire, la care nimic nu e nedesăvî rşit, ci afară de faptul
că acea cunoştinţă e din acea Minte , ea e f ă ră ştirbire tot
ce este şi aceea. De aceea Cuvî ntul cel mai î nalt este şi
se numeşte de că tre noi şi Fiu , ca să-L recunoaştem pe
El ca fiind desă vî rşit , î n ipostas desă vî rşit şi propriu , ca
Cel ce e din Tatăl şi nu-I lipseşte nimic din fiin ţa Tatălui ,
ci este f ă ră ştirbire una cu Acela, deşi nu după ipostas.
Aceasta î nf ăţişează pe Cuvî ntul ca fiind din Acela prin
naştere î n chip dumnezeiesc.
36. Fiindcă bunătatea ce provine prin naştere din
bunătatea î nţelegă toare ca dintr-un izvor este Cuvî nt , iar
Cuvî nt f ă ră Duh nu ar putea să-şi închipuie cineva care
are minte, de aceea Dumnezeu-Cuvî ntul, Care e din
Dumnezeu , are î mpreună provenind din Tatăl şi pe Du-
hul Sf î nt. Iar acest Duh nu e ca cel ce î nsoţ eşte cuv î ntul
nostru rostit cu buzele, dar nici ca cel care î nsoţ eşte, chiar
netrupeşte, cuvî ntul nostru lă untric, sau cel din cugetare.
Că ci şi acela e o oarecare pornire a min ţ ii, î ntinzî ndu-se
î n timp şi av î nd nevoie de aceleaşi î ntreruperi şi pornind
de la ceea ce e nedesă vî rşit spre desăvî rşire. Duhul acela
al Cuvî ntului celui mai î nalt , e ca o dragoste negrăită a
vintele ce i se dau spre cunoştin ţă , î n primul r î nd lui Dumnezeu , Care e
lumina ultim ă şi suprem provocatoare din care î i vine toat ă cunoştin ţ a
sau tot cuv î ntul r ăspunz ă tor. Cuv î ntul omenesc este dialogic , pentru c ă
noi s î ntem fiin ţ e dialogice, s î ntem crea ţi pentru a lua la cunoş tin ţă cu -
v î ntul lui Dumnezeu dat ca realitate , ş i pentru a r ăspunde acestui cuv î nt ,
s î ntem crea ţi ca parteneri ai dialogului cu Dumnezeu , despre şi î n Dum -
nezeu , cu semenii noş tri , despre toate cele create de El, ca descoperiri
ale voii Lui care se cer luate la cunoştin ţă , ca fiind cuvinte ale Lui care
cer un r ăspuns din partea noastr ă , î nvrednici ţ i de Dumnezeu cu impoi
tan ţa de a se a ştepta un r ăspuns de la noi , pentru formarea noastr ă . Cu -
v î ntul î n sensul acesta e baza ultimă a cuvintelor rostite sau g î ndite. Nu
poate fi minte, sau subiect î n ţ eleg ător f ă r ă cuv î nt . In acest î n ţ eles, su -
biectul uman , ca subiect î n ţ eleg ă tor e chiar prin aceasta subiect cuv î n -
t ă tor .
446 F1L0CALIA

Născă torului fa ţă de Cuvî ntul născut î n chip negrăit. De

Acesta se foloseşte faţă de Născătorul şi Cuvî ntul şi Fiul
preaiubit, dar ca unul ce-L are î mpreună ieşit cu Sine din
Tatăl şi odihnindu-Se î n El , prin unitatea fiin ţei. De la
acest Cuvî nt, Care ne-a gră it prin trup, am î nvăţ at şi nu-
mele ipostasului deosebit de Tatăl, al Duhului, precum şi
că nu este numai al Tatălui, ci şi al Să u. Căci zice : «Du-
hul adevă rului, Care de la Tatăl purcede» (Ioan XV, 25 )
Aceasta , ca să î nvăţăm că nu numai Cuvî ntul, ci şi Duhul
este de la Tatăl, nu născut , ci purces, dar fiind şi al Fiu-
lui, Care-1 are de la Tatăl, ca Duh al Adevă rului, al î n ţe-
lepciunii şi al Cuvîntului. Căci Adevă rul şi î nţ elepciunea
sî nt Cuvî ntul potrivit al Născătorului, Cuvî nt Care se
bucură î mpreună cu Tatăl , Cel ce se bucură de El, după
î nsăşi spusa Lui prin Solomon : « Eu am fost cea care
m-am bucurat î mpreună cu El». Nu m-am bucurat , zice,
ci m-am î mpreun ă-bucurat. Această bucurie dinainte de
veci a Tatălui şi a Fiului este Duhul Sf î nt , ca unul ce e
comun am î nduora î n ce priveşte î ntrebuinţarea (de aceea
se trimite de am î ndoi la cei vrednici) , dar numai al Tată-
lui î n ce priveşte existenţa ; din care pricin ă numai de la
Tatăl purcede ca existen ţă 6".
699. î n acest capitol se cuprinde celebra î nv ăţă tur ă a sf î ntukn
Grigorie Palama despre rela ţia Duhului Sf î nt ou Fiul. Ea e un pas î na -
inte î n explicarea acestei rela ţ ii. Duhul Sf î nt e legat de Cuv î ntul sau
de Fiul n ăscut din Tat ăl, c ăci Cuv î ntul în general nu e f ăr ă iubire. Cine
vorbeş te , vorbeş te ca s ă exprime iubirea fa ţă de cel c ă ruia îi vorbeş te.
Iubirea î nseamn ă bucurie. Tat ăl îşi exprim ă bucuria fa ţă de Fiul , purce -
z î nd spre El pe Duhul. Tat ă l Se bucur ă de Fiull î mpreună cu Duhul , c ăci
o bucurie de cineva e deplin ă c î nd e î mp ărt ăşit ă şi altuia sau e î mp ă r -
t ăş it ă ş i de altui. Dar şi Fiul se bucur ă de Tat ăl şi bucuria Lui nu -i o
bucurie str ă ină de a Tat ălui. De aceea nici Persoana prin care şi cu
care se bucur ă de Tat ă l nu e deosebit ă de Persoana prin care şi cu
care se bucur ă Tat ă l de El. Totu şi î n bucuria aceasta a unuia de cel ă -
lalt , iniţiativa o are Tat ă l. Apoi ea nu poate proveni ca Persoan ă din
am î ndoi , c ăci î n acest caz n - ar mai fi o bucurie distinct ă a Tat ă lui de
a Fiului şi a Fiului de a Tat ă lui. Tat ăl se bucur ă de Fiul ca Tat ă şi Fiul
ca Fiu. î n Duhul Sf î nt ca bucurie Fiul nu se manifest ă ca Tat ă , ci ca
SF1NTUL GR1GORIE PALAMA 447

37. Chipul acestei iubiri supreme faţă de cunoştin ţ a

care există de la ea şi î n ea neî ntrerupt îl are şi mintea
noastră zidită după chipul lui Dumnezeu. Căci şi această
iubire e de la ea şi î n ea şi î mpreună ieşind din ea cu cu-
vî ntul cel mai lă untric. Semnul cel mai limpede al acestei
iubiri, chiar pentru cei ce nu pot să vadă cele mai din
lă untru ale lor, este dorinţa nesă turată a oamenilor de a
şti 700. Dar î n arhietipul acela, î n bunătatea aceea desă-
vî rşită , mai presus de desăvî rşire, nimic nu e nedesăvî r-
şit, căci î n afară de faptul că e ca şi cunoştinţ a din sine,
dragostea dumnezeiască e, f ă ră ştirbire, toate cî te este
acea bună tate. De aceea, această dragoste este şi se nu-
meşte de noi Duh Sf î nt şi alt Mî ngîietor , ca una ce î nso-
ţeşte Cuvî ntul 701. Prin aceasta noi ştim că este desăvî rşit
î n ipostas desăvî rşit şi propriu , nelipsindu-i nimic din fi-
inţa Tatălui, ci fiind f ără ştirbire una cu Fiul şi cu Tatăl,
deşi nu după ipostas, care ni-L î nf ăţ işează pe Acesta ca
fiind de la Tatăl prin purcedere î n chip dumnezeiesc. Să
luăm deci seama că este un singur Dumnezeu adevă rat şi
desă vî rşit î n trei ipostasuri adevărate şi desăvî rşite, nu î n-
treit , să nu fie, ci simplu. Căci bunătatea nu este î ntreită ,
nici o treime de bunătăţi, ci bunătatea cea mai î naltă este
Fiu. Duhul nu -Şi are deci provenien ţa dela Fiul. Sf î ntul Grigorie Palama
r ă m î ne la concep ţia strict personalist ă despre Dumnezeu şi î n aceast ă
î nv ăţă tur ă despre locul Sfanţ ului Duh î ntre Tat ă l şi Fiul , despre rela ţ ia
special ă pe care El o are cu fiecare din Ei.
- .
700. Mintea noastr ă e şi ea d up ă chipul Tat ălui Căci î mpreună
cu cuv î ntul cel mai dinăuntru ce iese din ea , iese şi dragostea ei fa ţă
de acest cuv î nt. Chiar î n dorin ţ a min ţii de a şti se arat ă şi cunoş tin ţ a
sau cuv î ntul ei , dar şi dragostea ei dup ă mai mult ă cunoştin ţă . Dorin ţ a
de a cunoaşte are o dimensiune infinit ă , deci şi cunoş tin ţ a şi iubirea
fa ţă de ea , ar ă tî nd că acestora le corespunde o realitate infinit ă î n con -
ţ inutul ei ( ca Cuv î nt ) şi î n vrednicia ei de iubire (ca Duh ) , infi -
nit ă şi mereu nou ă, cum numai î n persoane se poate afla , nu î n natura
monoton ă , uşor de redus la anumite legi .
701. Cuv î ntul adevărat e î nso ţit totdeauna de m î ng î iere, c ăci m î n-
g îie pe cel ce i se adresează , prin dragostea legat ă de cuv î nt . Din minte
porneşte şi cuv î ntul şi dragostea legat ă de el .
448 F1LOCALIA

o Treime Sf î ntă , preacinstită şi prea î nchinată , revă rsî n-

du-Se din Sine spre Sine f ă ră să curgă din Sine, bazîn-
du-Se pe Sine dinainte de veacuri î n chip dumnezeiesc702 .
şi fiind nehotă rnicită şi hotă rnicindu-Se singur ă pe Sine
şi toate hotă rnicindu-le şi peste toate î ntinzî ndu-Se, ne-
lăsî nd nici una dintre existenţe î n afară de Sine.
38. Firea î nţelegă toare şi ra ţ ională a î ngerilor are şi
ea minte, cuvî nt din minte şi dragostea minţii faţă de
cuvî nt. Dragostea aceasta fiind de asemenea din minte, şi
aflî ndu-se pururea î mpreună cu cuvî ntul şi cu mintea,
s-ar putea numi şi ea duh , ca una ce î nsoţeşte prin fire
cuvî ntul. Dar acest duh nu este de viaţă f ăcător. Căci
î ngerul nu a primit de la Dumnezeu trupul din pă mî nt
unit cu sine, ca să primească pentru el şi o putere de
via ţă f ăcă toare şi sus ţ ină toare 703. Dar firea î n ţelegă toare
şi raţională a sufletului, fiind zidită î mpreună cu trupul
pă m î ntesc, a primit de la Dumnezeu duhul de viaţă f ăcă-
tor prin care ţine la un loc şi face viu trupul unit cu
el 704. Prin acesta se arată celor ce î nţeleg că duhul omu-
lui, cel care face trupul viu , este o dragoste î nţelegătoare
şi că el este din minte şi al cuvî ntului şi se află î n cu-
vî nt 705 şi î n minte ; şi că omul are cuvî ntul şi mintea î n
duh. Că ci sufletul are î n chip firesc prin duh aşa de mare
legătură iubitoare cu trupul să u, î ncî t niciodată nu vrea
să-l pă răsească şi nu l-ar pă răsi nicidecum dacă n-ar veni
702. Iubirea dumnezeieasc ă curge din Sine spre Sine , curge î n l ă un -
trul lui Dumnezeu şi -şi are î ntemeierea î n ea î ns ăşi .
703. Aci sf î ntul Grigorie Palama semnaleaz ă o deosebire î ntre du -
hul omenesc şi duhul î ngeresc. Duhul î ngeresc nu e de via ţă d ăt ă tor şi
sus ţin ă tor al omului , c ă ci nu are de dat ş i de sus ţinut o via ţă î n trup.
De aci urmeaz ă c ă exist ă o legă tur ă special ă î ntre duhul omului şi via ţ a
lui trupeasc ă .
704. Semnal ă m importan ţ a mare ce se acord ă aci materiei. Ea e
destinat ă s ă fie f ăcut ă vie prin duh .
705. Duhul se afl ă î n cuv î nt . Nu e cuv î nt f ă r ă duh de via ţă d ă -
t ă tor.
SFINTUL CRIG0 R1E PALAMA 449

sila adusă de vreo boală foarte mare, sau de vreo lovi-

tură din afară 706.
39. Firea î nţelegătoare şi cuvî ntătoare a sufletului,
avî nd numai ea singură minte, cuvî nt şi duh de viaţă f ă-
cător, numai ea singură a fost şi zidită, mai mult decî t a
î ngerilor netrupeşti, după chipul lui Dumnezeu , de către
El. Iar pe acesta îl menţ ine nepref ăcut , chiar dacă nu-şi
cunoaşte vrednicia sa şi chiar dacă nu cugetă şi nu se
poart ă potrivit cu chipul Ziditorului . Pe acesta îl păs-
trează şi după că derea lui Adam î n rai prin acel pom ,
cî nd am suferit î nainte de moartea trupească, moartea
sufletului, care este despă rţirea sufletului de Dumnezeu.
Atunci am lepă dat asemă narea dumnezeiască , dar chipul
nu l-am pierdut. Desf ăcî ndu-se deci sufletul de aplecarea
spre cele rele, şi alipindu-se prin dragoste de Cel bun şi
supun îndu-se Lui prin fapte şi prin purtări virtuoase, e
luminat de El şi î nfrumuseţat , f ăcî ndu-se bun şi ascultă-
tor de sfaturile şi de îndemnurile Lui, de la Care primeşte
iarăşi viaţa cea cu adevă rat veşnică. Prin aceasta face
nemuritor şi trupul unit cu El, avî nd să se î mpă rtăşească
la vremea sa de î nvierea f ăgăduită şi de slava veşnică.
Dar nelepă d î nd aplecarea spre cele rele şi supunerea sub
ele, care aduce chipului lui Dumnezeu urîciune pricinui-
toare de necinste, se î nstrăinează , se depă rtează de Dum-
nezeu şi de fericirea şi viaţa cea adevărată. După ce l-a
pă răsit el pe Acela mai î nainte, e pă răsit şi el cu drep-
tate de Cel bun.
40. Firea treimică de după Treimea supremă , fiind
f ăcută de aceea după chipul ei, adică mai mult decî t al-
706. Duhul omului este î n minte şi î n cuv î nt sau mintea şi cuv î n -
tul lui s î nt î n duh. Duhul e legă tura dintre minte şi cuv î nt. E î ns ăşi
legă tura de iubire dintre ele. Dar iubirea pe care o reprezint ă duhul nu
uneş te numai mintea şi cuv î ntul, ci se î ntinde şi asupra trupului , unind şi
•trupul cu mintea şi ou cuv î ntul. Trupul devine viu şi se sus ţ ine î n
via ţă prin duhul min ţii, sau prin iubirea ei fa ţă de el. Iubirea aceasta ,
care uneşte pe Tat ăl şi pe Cuv î ntul, sau Duhul lor , î ntocmeş te şi d ă
via ţă şi trupului Cuv î ntului la plinirea vremii.

29
— Filocalia
450 FILOCAL1 A

tele ca mintală ( î nţelegătoare) , cuvî ntă toare şi duhovni-

cească (iar aşa este sufletul omenesc) , trebuie să-şi pă-
zească treapta ei, adică să fie numai după Dumnezeu , să
se alipească numai de El şi să I se supună şi să-L asculte
numai pe El ; numai spre El să privească şi să se î mpodo-
bească cu amintirea şi cu contemplarea neî ntreruptă şi
cu dragostea cea mai caldă şi mai î nfocată fa ţă de El. Prin
aceasta atrage la sine î nsăşi , mai bine zis atră gea odini-
oară strălucirea tainică şi negrăită a firii aceleia. Atunci
are cu adevă rat chipul şi asemă narea lui Dumnezeu , f ă-
cî ndu-se plină de har, î nţ eleaptă şi dumnezeiască prin
acea strălucire. Căci prin ea î nvaţă , fie că e de faţă î n
chip arătat , fie că e aproape î n chip ascuns, cum e mai
ales acum , să iubească pe Dumnezeu mai mult decî t pe
sine, iar pe aproapele ca pe sine î nsăşi ; iar ca urmare ,
să-şi cunoască şi să-şi pă zească vrednicia şi treapta sa şi
să se iubească pe sine cu adevă rat. Că ci « cel ce iubeşte
nedreptatea urăşte sufletul să u » (Ps. X, 5). Acela , rupî nd
şi stricî nd chipul lui Dumnezeu , se î mpovă rează cu o pa-
timă asemă nă toare cu a acelora care-şi sf îşie î n chip jal-
nic trupurile lor şi de o nebunie care-i face nesim ţ itori.
Că ci şi el îşi surpă f ă ră să simtă şi-şi sf îşie în chip jalnic
frumuseţea lui firească , sf î rtecî nd nebuneşte podoaba
treimică şi mai presus de lume a sufletului să u, podoabă
î ntregită prin dragostea lă untrică. Căci ce este mai ne-
drept , ce este mai pierză tor decît a nu pomeni cineva şi
a nu privi neî ntrerupt pe Cel ce l-a zidit şi l-a î mpodobit
după chipul Să u, pe Cel ce prin aceasta i-a dă ruit puterea
cunoştinţei şi a dragostei, iar celor ce se folosesc bine de
ea le revarsă din belşug darurile negrăite şi viaţa veş-
nică 707.
707. Treimea sufletului , ca chip al Treimii supreme, se men ţ ine
şi se adinoeşie î n asem ă nare, r ă m î n î nd î n leg ătura de iubire cu arhetipul
ei treimic prin iubirea afl ă toare î n ea ( prin duhul ) . Cel ce nu face
aceasta îşi sf îşie sufletul treimic, desf ă c î nd iubirea de cuvâ nt şi cuv î ntul
de î n ţ elegere ( minte ) , şi î n general slă bind şi str î mbî nd iubirea din el.
SF1NTVL GR1GORIE PALAMA 451

41. Unul din relele cele mai mari pe care le suferă

sufletul nostru , sau mai bine zis cel mai mare ră u dintre
toate relele, este unirea cu şarpele inteligibil 708 şi prici-
nuitor al ră ului, care s-a f ăcut vestitor ( î nger) al ră utăţ ii
sale prin î ndemnul ră u ce l-a dat oamenilor. El e cu atî t
mai jos şi mai rău decît toate, cu cî t a poftit din m î ndrie
să se asemene î n putere cu Ziditorul. El a fost pă răsit
de Acela , după dreptate, at î ta cî t L-a pă răsit el pe Acela.
Şi L-a pă răsit at î ta, încî t a ajuns potrivnic şi vră jmaş pe
faţă al Aceluia. Dacă deci, Acela este bună tate vie, de
viaţă f ăcătoare a celor vii, f ă ră î ndoială că acesta este
ră utatea moartă 708 bis şi de moarte f ăcătoare. Acela,
avî nd bunătatea ca fiinţă şi fiind prin fire neprimitor a
ceea ce e potrivnic ei, adică al ră utăţii, şi ca urmare nepu-
t îndu-se nici mă car apropia de El ceea ce e pă rtaş de oare-
care ră utate, cu cît mai mult nu va respinge de la El pe
f ă cătorul şi că petenia ră utăţ ii şi pricinuitorul ei î n el şi
î n alţii ? Dar cel ră u nu are ră utatea, ci viaţa ca fiinţă. De
aceea răm î ne nemuritor prin aceasta. Insă avî nd-o pe
aceasta î n stare să primească şi ră utatea şi fiind cinstit
cu voie liberă , ar fi putut să se supună şi să se lipească
de la sine de izvorul veşnic al bunătăţ ii şi să se facă pă r-
-
taş de viaţa adevă rată. Dar fiindcă s a rostogolit de bună
voie spre ră utate, s-a pă gubit de viaţ a adevă rată 709, fiind
Acest chip treimic, ca structur ă a iubirii , se sus ţ ine nu numai prin iubi -
rea ce iradiaz ă din Dumnezeu , ci şi prin iubirea ce iradiaz ă din ceilal ţi
oameni , ca focare treimice ale iubirii , ca transmi ţă toare ale iubirii dum -
nezeieş ti ; el se sus ţ ine şi prin iubirea pe care av î nd -o fiecare î n sine,
o face să iradieze din sine spre ceilal ţi.
708. « Şarpele inteligibil » , adic ă cel cugetat de minte, spre deose -
bire de cel sensibil, sau cunoscut cu sim ţ urile.
708 bis. Este numit « r ă utatea moart ă » , pentru c ă nu se poate mi ş ca
spre nimic bun, e î ncremenit ă î n neputin ţa şi nefericirea ei . E incapa -
bilă de ceva nou , se otr ă veş te î n monotonie. Nu poate vedea niciun
orizont nou .
709. Deşi are via ţa ca fiin ţă, deci nu o poate pierde, totuşi î ntru -
c ît are î n ea şi putin ţ a r ăut ăţii , sau a slă birii ei , pun î nd -o pe aceasta
452 F1LOCAUA

respins de la aceasta cu dreptate, după ce fugise el de la

ea. Astfel ajunge duh mort 710, nu prin fiin ţă (căci nu este
o fiinţă a mor ţii) , ci prin lepădarea vieţii adevă rate. Dar
nesăturîndu-se de pornirea spre ră utate şi sporind-o pe
ea cu cea mai mare ticăloşie, se face pe sine duh de moarte
f ăcă tor , silindu-se să atragă şi pe om la î mpă rtăşirea sa
de moarte.
42. Şerpuitor î n purtă ri şi tare î n vicleşuguri, mij-
locitorul şi pricinuitorul mor ţ ii, s-a î mbrăcat î n şarpele
cel viclean în raiul lui Dumnezeu de odinioară, f ă ră să se
facă el î nsuşi şarpe, (căci nici nu putea decît prin nălucire,
de care nu a socotit atunci că trebuie să se folosească ,
temî ndu-se să nu fie descoperit). Necutezî nd să î nceapă
o convorbire deschisă, alege pe cea vicleană , şi anume pe
aceea prin care se putea ascunde mai bine. Aceasta, pen-
tru ca, arăt î ndu-se ca prieten, să strecoare pe nevă zute
î ndemnurile cele mai ruşinoase şi prin convorbirea străi-
nă, (căci nu era şarpele sensibil cuvîntător , nici nu se ară-
tase î nainte că poate să vorbească ) , să scoată din minţ i
pe cea care asculta şi s-o atragă î ntreagă la sine şi să o
facă roabă uşor de manevrat de uneltirile sale. Dezar-
m î nd-o astfel î ndată , a f ăcut-o să se supună celor rele şi
să slujească acelora peste care primise cu dreptate pu-
-
î n lucrare , a pierdut via ţ a adev ă rat ă sau deplin ă . Dar via ţ a propriu zis
i -a r ă mas. Avî nd putin ţa a dou ă feluri de via ţă , a celei bune sau ade -
v ă rate, şi a celei rele sau sl ă bite, str î mbe şi « moarte » , a r ă mas nemu -
ritor î n ultima.
.
710. Duhul este via ţă dup ă fiin ţă Dar î ntruc ît duhul creat sau via ţ a
creat ă are î n sine şi .putin ţ a r ăut ăţii , via ţa moart ă la care ajunge prin
activarea acesteia , se poate numi şi «duh mort » , cu o via ţă asemenea
c ă rnii r ă nite dar vii. El e duh , c ăci simte durerea şi nefericirea acestei
vie ţ i . El e duh de moarte f ăc ă tor , pentru c ă are î n el pornirea vie de a
î ntinde ră ul , sau moartea vie , sau via ţa moart ă şi î n al ţii. E un straniu
paradox î n aceast ă pornire a r ă ului de a se î ntinde , î n aceast ă pornire
a urii , î n acelaşi timp puternic ă şi . neputincioasă, puternic ă î n nepu -
tin ţ a ei , neputincioasă î n puterea ei , î n acel vierme care , deşi roade
ne î ncetat , nu moare, pentru c ă ceeaoe roade r ă mâ ne mereu viu .
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 453

terea să î mpărăţească , cu ceea ce singură fusese cinstită

de mina şi de cuvî ntul lui Dumnezeu dintre toate cele ce
vieţ uesc î n lumea supusă simţ urilor şi fusese f ăcută după
chipul Ziditorului 711. Iar Dumnezeu î ngăduie aceasta, ca
vă zî nd omul sfatul la care este î mbiat de cel ră u , (că ci cu
cî t mai ră u este şarpele decît omul !) , să î nţ eleagă lim-
pede că nu este folositor şi să se î mpotrivească supunerii
faţă de ceea ce e vă dit mai ră u , şi să pă zească credinţa
către Ziditor , î mplinind porunca Lui. Şi aşa să se facă cu
uşurin ţă biruitor al celui ce a că zut de la adevă rata viaţă
şi să primească cu dreptate nemurirea fericită şi să ră-
m î n ă vieţ uind după Dumnezeu î n veci.
43. Nimic nu e mai î nalt î n om decî t să cumpă nească
şi să-şi dea cu socoteala , iar prin aceasta să cunoască şi
să facă ceea ce e folositor ; să pă zească treapta lui, să
se cunoască pe sine şi pe Singurul Care este mai mare
decî t el. De asemenea să păzească toate cî te le-a î nvăţ at
de la Acela, iar î n privinţa celor pe care nu le-a î nvăţat
de la Acela , să vrea să-L ia numai pe El de sf ătuitor. Căci
şi î ngerii, deşi sî nt mai presus de noi după vrednicie, slu-
jesc voilor Aceluia pentru noi, fiind trimişi pentru cei ce
vor avea să moştenească mî ntuirea (Evrei I, 14) ; mai
bine zis nu toţi, ci şi dintre aceia numai cei mai buni şi
care şi-au pă zit treapta lor. Căci şi aceia au de la Dum-
711. Vorbeş te de Eva , dar şi de om ca singura f ăptur ă a lui Dum -
nezeu, f ăcut ă s ă î mp ă r ăţeasc ă peste toate. El a fost cinstit de mina şi
de cuv î ntul lui Dumnezeu , c ăci a fost î ntocmit de m î na lui Dumnezeu ş i
dup ă ce Persoanele dumnezeieşti au vorbit despre el , ca m î na lui Dum -
nezeu să se reflecte î n trupul omului şi vorbirea persoanelor dumneze -
ieş ti s ă se reflecte î n vorbirea omului cu semenii s ă i ş i cu Dumnezeu.
Mî na este expresia lucr ă rii ra ţionale şi ra ţ ional - transformatoare. Aceast ă
.
lucrare se reflect ă î n fiin ţ a omului Creat ca persoan ă st ăp î n peste lu -
cruri , omul e ispitit de satana s ă devin ă mai prejos de lucruri , supu -
n î ndu -se lor şi prin ele lui. Fapta satanei a constat î n cobor î rea noas-
tr ă ca persoane la treapta de obiecte supuse obiectelor şi duse spre
lipsa de libertate ca şi acelea ; spre lipsa de libertate şi spre strică -
ciunea trupului ca şi obiectele, dar şi spre o r ă utate vie asemenea celei
a sataneii.
454 FILOCALIA

nezeu minte, cuvî nt şi duh , toate trei concrescute. De

aceea, sî nt datori să asculte at ît de Mintea creatoare, cit
şi de Cuvîntul şi Duhul, ca şi noi. Fiindcă deşi ne întrec
pe noi î n multe privinţe, dar î n unele sî nt î n urma noas-
tră, cum am zis şi vom zice, î ntrucît sîntem după chipul
Ziditorului. In aceste privin ţe, noi am fost f ăcuţ i mai
mult ca ei după chipul lui Dumnezeu.
44. î ngerii au fost r î nduiţ i să slujească cu tă rie Zidi-
torului şi au primit rostul să fie stă pî niţ i. Nu au fost puşi
î nsă să stă pînească peste cei de după ei, decî t dacă sî nt
trimişi la aceasta de Cel ce ţ ine toate. Satana a poftit
î nsă să stă pî nească cu mîndrie î mpotriva hotă rî rii Zidi-
torului. De aceea, pă răsindu-şi treapta sa î mpreună cu
î ngerii care s-au ră zvră tit î mpreună cu el, e pă răsit pe
dreptate de izvorul vieţii şi luminii adevă rate şi se scu-
fundă î n moarte şi î n î ntunericul veşnic. Iar fiindcă omul
a fost rî nduit nu numai să fie stă pî nit, ci şi să stă pî nească
peste toate cele de pe păm î nt , î ncepătorul ră ului, pizmu-
indu-1, se foloseşte de toată uneltirea ca să-l răstoarne din
stă pî nire. Dar neavî nd puterea să-l silească, fiind împie-
dicat de Stă pî nitorul tuturor , Care a zidit firea noastră
cuvî ntă toare, liberă şi de sine stă pî nitoare, î i î mbie cu
viclenie sfatul care-1 î nlătură de la stă pî nire n 2. Astfel îi
712. Diavolul dornic de tiranie, prin r ăutatea lui, dar incapabil sa
st ă p î neasc ă din pricina ei , vrea s ă r ăstoare pe om din treapta de st ăpâ -
nilor peste lucruri , peste lume , din treapta de subiect. Dumnezeu î ns ă ,
ca Cel ce a f ăcut pe om liber şi singur st ăp în pe sine , nu voieşte aceasta ,
iii voieş te pe om liber, singur st ăpî n pe sine şi st ăpâ n peste lucruri ,
dar nu tiran peste persoane. Căci vrea ca toate persoanele să fie libere
şi singure st ăp î ne pe ele. Iar aceast ă libertate fiind sădit ă î n noi prin
voin ţ a lui Dumnezeu , noi ne - o men ţinem numai î n comuniune interperso-
nal ă cu semenii şi cu Dumnezeu , supremul izvor al iubirii î n comuniune
liber ă. Omul î nc ă îşi ap ă r ă el î nsu şi aceast ă libertate. Libertatea aceasta
nu ne poate fi luata dec ît prin am ă girea de a s ăv î r şi fapte prin care ni
se pare c ă ne afirm ă m libertatea , dar î n fond ne-o pierdem. R ă ul uzeaz ă
de un echivoc, de o masc ă. El nu are puterea să ne am ăgeasc ă î n mod
descoperit . De acest vicleş ug se foloseşte diavolul, şoptindu - rue î n chip
SF 1NTUL CRI CORI E PALAMA 455

înşeală, mai bine zis î i î nduplecă pe oameni să nu ia î n

seamă şi să nu dea nici un preţ, ba chiar să nesocotească
şi să se î mpotrivească şi să facă cele contrare poruncii şi
sfatului dat de Cel preabun. Astfel î mpă rtăşindu-se de
ră zvrătirea aceluia , se î mpă rt ăşeşte şi de î ntunericul şi
de moartea veşnică .
45. Că şi sufletul cuvî ntă tor e omor ît uneori, cu
toate că are existen ţ a ca viaţă i n, ne-a î nvăţat marele
Pavel , scriind : « Vă duva care petrece î n desf ătă ri, deşi
e vie, e moartă » (1 Tim. V, 6). Că a zis aceasta şi despre
pricina de faţă , adică despre sufletul cuvî ntător , nu e ră u
să o spunem . Căci sufletul lipsit de Mirele duhovnicesc,
dacă nu se î ntristează şi nu plî nge şi nu-şi alege viata c
strimtă şi anevoioasă a pocă in ţei , ci se revarsă î n desf ă-
tă ri, petrecî nd cu poftă î n ele, deşi e viu (căci după fiinţă
este nemuritor), a murit. Fiindcă el este î n stare şi de
moartea care e mai rea, şi de viaţa care e mai bună. Chiar
dacă apostolul zice de vă duva lipsită de mirele trupesc,
că petrece şi tră ieşte după trup, el î n ţelege, desigur , că ea
a murit după suflet. Dar şi în alt loc zice acelaşi : -«Că
fiind noi mor ţ i prin păcate, ne a f ă cut Dumnezeu vii î m-
«

preun ă cu Hristos » ( Efes. II, 5). Ce altceva spune şi cel

ce zice : « Este pă cat spre moarte » (1 Ioan V , 16). Dar şi
Domnul poruncind unuia să lase « mor ţii să-şi î ngroape
mor ţii » (Matei IX, 22 ) , a ară tat pe î ngropătorii care tră-
iesc după trup, ca fiind morţ i după suflet.
46. Scoţî ndu-se protopă rinţ ii neamului omenesc pe
ei î nşişi de bună voie de la pomenirea şi vederea lui Dum-
î nş el ă tor c ă , neascult î nd de porunca lui Dumnezeu , de a nu ne face robi
dulce ţii nespirituale a naturii , vom deveni mai liberi dec î t sintern, liberi
ca Dumnezeu î nsu ş i .
713. Existen ţ a sufletului nu e simpl ă existen ţă , ci via ţă , Sau via ţa
omului e una cu existen ţ a sau cu fiin ţ a lui. Totu şi poate fi şi via ţ a lui
omor î t ă , devenind via ţă moart ă . Dar nu î ncetează de a exista , ba chiar
de a vie ţ ui , cu o conş tiin ţă sl ă bit ă şi am ă git ă , odat ă ce via ţ a e existen ţ a
sau fiin ţa lui .
456 FILOCALIA

nezeu şi nesocotind porunca Lui, pe de altă parte unin-

du-se î n cuget cu duhul cel mort al satanei şi m î ncî nd din
pomul oprit contrar voii Ziditorului, au fost dezbrăcaţ i
de veşmintele luminoase şi de viaţă f ăcătoare ale strălu-
cirii de sus şi s-au f ăcut , vai, şi ei ca şi satana , mor ţ i cu
duhul. Iar fiindcă satana nu e numai duh mort , ci şi duh
care omoară pe cei ce se apropie de el 714, iar cei ce s-au
î mpă rtăşit de moartea lui aveau şi trup, prin care s-a î m-
plinit cu fapta sfatul de moarte f ăcă tor , aceştia trec, vai,
şi î n trupurile lor acele duhuri moarte şi de moarte f ăcă-
toare ale omorî rii 715. Ca urmare s-ar fi desf ă cut î ndată
şi trupul omenesc, î ntorcî ndu-se î n pă mî ntul din care a
fost luat , dacă nu l-ar fi reţinut printr-o grijă şi putere
mai mare Cel ce poate toate numai cu cuvî ntul, prin acea
putere f ă ră de care nimic nu se săvî rşeşte din cele ce se
să vî rşesc. Dar hotă r î rea aceea se î mplineşte totuşi, cu
dreptate , î n chip continuu . Că ci « drept este Domnul, cum
zice dumnezeiescul psalmist , şi a iubit dreptatea»
(Ps. X , 7 ).
47. Dumnezeu n-a f ăcut moartea, după cum s-a
scris (Pilde I, 8) , ba chiar a î mpiedicat-o să apară , pe cî t
trebuia şi cî t era cu dreptate să o î mpiedice de la cei
f ăcuţi de El cu voie liberă. Căci a dat mai î nainte un sfat
pricinuitor de nemurire şi o poruncă prin care asigura de
mai î nainte sfatul Să u de-via ţă-f ă cător. Căci a vestit de
mai î nainte î n chip vă dit şi a ameninţ at , declarî nd că ne-
socotirea poruncii care dă viaţă va fi moartea. Aceasta,
ca să fie pă ziţi de experienţa mor ţii, fie prin dragoste,
fie prin cunoştinţă, fie prin frică. Căci Dumnezeu iubeşte,
cunoaşte şi poate î mplini tot ce e de folos fiecă reia din-
714. Din cel mort cu sufletul iradiaz ă moartea , din cel sl ă bit , dez -
gustat , pizma ş, disperat, iradiaz ă toate acestea. Cu at î t mai mult din sa -
tana , î n care toate acestea se afl ă î ntr - un g î nd culminant.
715. Din sufletul descurajat , pizma ş, sc î rbit , plin de ur ă , trece şi î n
trup o stare de triste ţ e , de ap ăsare , de sl ă biciune, de moleşală nevinde -
cabilă , toate aduc ă toare de moarte şi î ntre ţin î nd moartea.
SFINTVL CRICORIE PALAMA 457

tre f ă pturi. Dacă ar cunoaşte numai, dar nu ar şi iubi,

poate n-ar î mplini, ci ar lăsa nedesăvî rşit ceea ce a cunos-
cut ca bine. Iar dacă iubind nu ar cunoaşte, sau nu ar
putea î mplini, poate că chiar f ă ră să vrea El, ceea ce
iubeşte şi cunoaşte ar ră m î nea neî mplinit. Dar fiindcă şi
iubeşte şi cunoaşte şi poate î mplini ceea ce ne este de
folos, ceea ce ne vine de la El, chiar f ă ră voia noastră ,
ne vine spre folosul nostru. î n ce priveşte aceea spre ce
ne gră bim de bună voie, ca unii ce ne-am î mpă rtăşit de
fire liberă , să fim cu multă grijă ca nu cumva să ne fie
f ă ră de folos. Mai ales î nsă cî nd prin grija lui Dumnezeu ,
un lucru este oprit , ca de pildă î n rai, sau î n Evanghelia
Domnului prin El însuşi, sau între urmaşii lui Israel prin
prooroci , sau î n legea harului prin apostolii Săi şi prin
urmaşii acestora , e vădit că este spre tot ce poate fi mai
nefolositor şi mai stricăcios să-l dorim şi să ne gră bim
spre el. Iar dacă cineva ni l-ar î mbia şi ne-ar î ndemna
să ne gră bim spre el, î nduplecî ndu-ne prin cuvinte, sau
atrăgî ndu-ne printr-o î nf ăţişare iubitoare, e limpede că
acesta e potrivnic şi duşman al vieţii noastre.
48. Ar fi trebuit, deci, ca— fie prin dorul de a trăi,
sădit de El î n noi, (căci de ce ne-a f ă cut vii, dacă n-ar fi
iubit aceasta î n chip deosebit ?) , fie prin cunoştin ţa că
Acela ştie mai bine ce ne foloseşte, (căci cum n-ar şti
aceasta neasemă nat mai mult Domnul cunoştinţei, Care
ne-a î mpă rt ăşit nouă cunoştinţa ?), fie prin frica de stă-
pî nirea Lui atotputernică să nu ne fi lăsat atunci fu-
ra ţ i , nici vr ă jiţ nici î
i , ndupleca ţi, ca să nesocotim porunca
şi sfatul Lui, cum n-ar trebui nici acum să nesocotim po-
runcile şi sfaturile mî ntuitoare date după porunca aceea.
Căci precum azi cei ce nu se hotă răsc să se î mpotrivească
vitejeşte păcatului, nesocotind poruncile dumnezeieşti,
merg spre ceea ce a potrivnic, adică spre moartea lă un-
trică şi veşnică , dacă nu-şi recîştigă sufletul lor prin po-
căin ţă , la fel protopărinţii, neîmpotrivindu-se celor ce-i
458 FILOCAUA

î ndemnau să nu asculte, au nesocotit porunca şi ca ur-

mare î ndată a trecut î n faptă hotă rî rea vestită de mai
î nainte a Celui ce judecă cu dreptate. Şi potrivit cu ea ,
î ndată au murit cei ce au m î ncat din pom. Astfel au cu-
noscut cu lucrul, î n ce constă porunca uitată de ei, a ade-
vărului, a dragostei, a înţelepciunii şi a puterii, şi de ru-
şine s-au ascuns, fiind dezbrăcaţi de slava care face vii în
chip mai î nalt şi duhurile nemuritoare, slavă f ă ră de care
via ţa duhurilor este şi se socoteşte cu mult mai rea decî t
multe morţ i 716.
49. Că î ncă nu era folositor să mă n î nce protopă rin ţ ii
din acel pom arată cel ce zice : « Căci era numai o vedere
cu mintea acel pom , cum socotesc eu. Iar de ea se pot
apropia f ă ră primejdie numai cei desă vî rşiţ i î n deprin-
dere. Nu e bine să se apropie de ea cei ce sî nt î ncă mai
simpli şi lacomi cu pofta ; precum nici hrana deplin ă nu
le este de folos celor î ncă fragezi şi care au trebuinţă de
lapte ». Dar chiar dacă n-ar vrea cineva să stră mute la
un î nţ eles mai î nalt acel pom şi m î ncarea din el, nu e
prea greu , cum socotesc eu , să se vadă că î ncă nu le era
folositoare acea hran ă protopă rin ţilor , care erau nedesă-
vî rşiţ i. Căci mie mi se pare că ei au privit cu simţ urile
la acel pom şi au m î ncat din el, pentru că era cel mai
dulce dintre toţ i pomii din rai. Iar mî ncarea care este
cea mai dulce la simţire, nu este dintre cele cu adevă rat
bune, nici dintre cele totdeauna bune, sau pentru toţ i
bune. Ci e bună numai pentru cei ce pot să se folosească
de ea astfel ca să nu fie biruiţi ; şi atunci cî nd trebuie şi
î n măsura î n care trebuie şi spre slava celui ce a f ăcut-o.
Iar pentru cei ce nu pot să o folosească astfel, nu e bună.
De aceea, socotesc că s-a şi numit pomul acela, pomu]
cunoştinţei binelui şi răluui. Căci e propriu celor desă-
vî rşiţi î n deprinderea contemplaţ iei dumnezeieşti şi a vir-
tuţii, să privească la cele plă cute simţ urilor f ă ră să-şi de
716. Via ţ a deplin ă este una cu slava , c ăci ea are putere de ira -
diere.
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA 459

pă rteze mintea de la contemplarea lui Dumnezeu şi de la

laudele şi rugăciunile că tre Acela , ci să-şi facă din acestea
materie şi punct de plecare al î ntinderii spre Dumnezeu ,
stă pînind plăcerea cea după simţ uri pî nă la sf î rşit prin
mişcarea min ţii spre cele mai î nalte 717. Aceştia , chiar
dacă plăcerea aceea este neobişnuită , mare şi surprinză-
toare pentru neobişnuinţa ei, nu-şi deşart ă g î ndul sufle-
tului către ră ul acela, care e socotit bun de cel biruit şi
ră pus cu totul de el.
50. Le-ar fi fost de folos, prin urmare, protopă rinţi-
lor , care trebuiau să petreacă î n locul acela sf înt , să nu
uite nicidecum de Dumnezeu , ci să se deprindă şi mai
mult şi să se îndeletnicească î ndelung cu cele simple şi
cu adevă rat bune şi să se desă vî rşească î n deprinderea
vederii sufleteşti. Fiind î ncă nedesăvî rşiţi şi aflî ndu-se
la mijloc şi fiind ispitiţ i cu uşurinţă de puterea dată lor
spre î ntrebuinţare cind spre bine cî nd spre ră u , nu tre-
buiau să treacă la cercarea celor ce prin fire pot să atragă
la ele şi să pună stăpinire peste ei prin simţ uri şi să cîş-
tige mintea lor î ntreagă şi să-i ducă la faptele rele şi să
le înf ăţ işeze ca vrednic de crezare pe că petenia şi prici-
nuitorul unor astfel de patimi, al că ror î nceput, după el ,
este hrănirea pătimaşe cu m î ncările dulci. Căci dacă sin-
gură vederea pomului aceluia , potrivit istoriei, a f ăcut
pe şarpe sf ătuitor vrednic de primire şi de crezare, cu cî t
mai mult m î ncarea însăşi pî nă la săturare ? Nu e deci
limpede că nu era încă folositor ca să mă n î nce proto-
pă rinţii din acela prin simţ uri ? Şi nu trebuia deci , ca
urmare, să fie scoşi din raiul lui Dumnezeu, ca unii ce au
mî ncat înainte de vreme din el, ca să nu facă locul acela
dumnezeiesc, loc de sfat î n vederea ră ului şi de î mplinire
a lui ? Oare nu trebuiau să primească î ndată şi moartea
717. Cele ispititoare pentru cei ne î nt ări ţ i î n virtute, s î nt ispititoare
pentru c ă sî nt nedeprinşi î n ea . Cei î nt ă ri ţ i î n virtute v ă d şi î n cele pl ă cute
la vedere chipuri ale m ă reţiei lui Dumnezeu.
460 FILOCALIA

trupului cei ce au călcat porunca ? Dar Stă pî nul a avut

î ndelungă ră bdare.
51. Hotă r î rea cu privire la moartea sufletului, care a
venit la îndeplinire prin călcarea poruncii, potrivit cu
dreptatea Ziditorului, (căci pă răsindu-L noi, ne-a pă răsit
şi El, f ără să ne silească , ca pe unii ce aveam voie liberă ),
a fost vestită de mai î nainte de către Dumnezeu cu iubire
de oameni, pentru pricinile pe care le-am spus. La ea a
adă ugat şi a pus pe deasupra hotă rîrea cu privire la moar-
tea trupului. Dar rostind-o pe aceasta, a î nt î rziat trecerea
ei la î ndeplinire, din ad încul î nţelepciunii şi din prisosinţa
iubirii Sale de oameni, pentru viitor. El n-a zis către
Adam : « î ntoarce-te de unde ai fost luat », ci : « pă m î nt
eşti şi î n pă m î nt te vei î ntoarce». Cei ce ascultă cu price^
pere, pot vedea şi î n aceste cuvinte, că Dumnezeu n-a
f ăcut moartea sufletului , nici a trupului. Căci n-a zis nici
mai înainte poruncind : «muriţi în ziua î n care veţi mî n-
ca !», ci : « veţi muri î n ziua î n care veţi mî nca ». Nici
acum n-a zis : « î ntoarce-te î n pămî nt !», ci «te vei î n-
toarce», prevestind şi î ngă duind ceea ce avea să se î nt î m-
ple şi neî mpiedecî nd , din pricina dreptăţ ii.
52 . Deci protopă rinţ ii aveau să ajungă la moarte,
precum ne aşteaptă aceasta şi pe noi, care trăim î ncă .
Trupul nostru s-a f ăcut muritor. Aceasta este ca o moarte
î ndelungată , mai bine zis ca nenumă rate mor ţ i, una ur-
mî nd alteia , pî nă ce vom ajunge toţi la moartea cea una
şi ultimă şi care dăinuieşte. Căci ne naştem şi spre stri -
căciune ; şi apă r î nd î n viaţă ne destră măm pî nă ce vom
î nceta să fim 718. Niciodată nu sî ntem cu adevă rat aceiaşi,
718. „ ’Ev toi <p$eipeg&ai |
*iv 6 (xefta „ ilozoful german Heidegger va
spune că exist ă m spre moarte « Sein zum Tode » , ceeace e acela şi lucru.
Doar că el nu merge la ultima explicare. Existen ţ a noastră este spre
moarte, pentru c ă apare î ntr-o stare de stric ă ciune care î naintează p î n ă la
moarte. Noi murim cu trupul continuu de c î nd ne na ştem , p î n ă la moartea
deplin ă şi durabilă a trupului. Iar aceasta se î nt î mpl ă din pricin ă c ă nu
mai exist ă m î n comuniune cu existen ţ a existent ă prin sine şi deci netre-
SF 1NTUL GRIGORIE PALAMA 461

chiar dacă pă rem să fim celor ce nu iau aminte. Precum

focul, apucî nd trestia subţire de la un capăt , şi fiind
mereu altul, are ca măsură a existen ţei sale lungimea
trestiei, asemenea şi noi care ne schimbă m avem ca mă-
sură fiecare porţia de viaţă ce ne este dată.
53. Iar ca să nu fim cu totul neştiutori ai cov î rşi-
toarei Sale iubiri de oameni şi ai adî ncului să u de î nţe-
lepciune, deci ai pricinei pentru care a adă ugat Dum-
nezeu sf î rşitul prin moarte, i-a dă ruit omului să mai tră-
iască nu puţ in timp. Astfel a arătat că ne educă cu milă ,
mai bine zis a r î nduit educarea noastră prin dreptate,
ca să nu deznă dă jduim cu desă vî rşire. Prin aceasta ne-a
dat vreme de pocăinţă şi de a ne face bineplăcu ţ i Lui
printr-o vieţ uire pentru care ne lasă să există m 718 bis. A
mî ng îiat apoi tristeţea mor ţ ii cu naşterile necontenite. A
îhmulţit neamul prin urmaşi , ca mulţimea celor ce se nasc
să î ntreacă î ntr-o mare măsură numă rul celor ce mor. î n
locul unui Adam ajuns necă jit şi să rman prin frumuseţea
unui pom sensibil, a arătat pe mulţ i î mbogăţ iţ i î n chip
fericit din cele supuse simţ urilor cu cunoştinţa de Dum-
nezeu , prin virtute şi prin bunăvoinţă dumnezeiască. Mar-
tori sî nt Set , Enos, Enoch , Noe, Melchisedec şi Avraam
şi toţ i cei ce dintre ei , dinainte de ei şi de după ei, s-au
dovedit ca ei, sau aproape de ei. Dar, fiindcă oricît de
mari şi de mulţ i au fost aceştia , nici unul n-a vieţ uit cu
desăvî rşire f ă ră de păcat, ca să poată birui î nfr î ngerea
aceea a protopă rin ţ ilor şi să vindece rana ră dăcinii nea-
mului şi să fie tuturor celor de după aceia spre sfinţ enie,
spre binecuvî ntare şi spre redobîndirea vieţii, lucru pe
care l-a vă zut El de mai î nainte, a ales î n cursul timpului
neamurile şi seminţiile din care să se ridice tulpina prea-
c ătoare. Dar nu s î ntem numai «existen ţă spre moarte » ci şi spre o creş -
tere duhovniceasc ă .
718 bis. Chiar î n moartea care vine dup ă un proces î ndelungat Dum -
nezeu a pus o putere educativ ă , iar î n aceast ă semnifica ţ ie educativa a
ei se arat ă pentru om un motiv de n ă dejde pentru grija lui Dumnezeu
fa ţă de noi .
462 tlLOCAUA

lă udată ( Numeri XVII, 23), din care să răsară floarea prin

care avea să se î nf ă ptuiască iconomia mîntuitoare a î n-
tregului neam omenesc 710.
54. O, ad î ncul bogăţ iei, al î nţ elepciunii (Rom. XI, 33)
şi al iubirii de oameni a lui Dumnezeu ! Dacă n-ar fi fost
moartea aceea (a lui Hristos) şi î nainte de ea n-ar fi fost
muritor neamul nostru ieşit dintr-o astfel de ră dăcină ,
nu ne-am fi î mbogăţit î n fapt cu pî rga nemuririi ; şi nu
am fi fost chemaţi la cer ; nu s-ar fi î nscă unat firea noas-
tră la dreapta măririi cerului, mai presus de toată stă pî-
nirea şi puterea (Evrei VIII, 1). Aşa a ştiut Dumnezeu
să preschimbe cu iubire de oameni lunecă rile noastre
din abaterea cea de bună voie, spre mai bine, prin î nţe-
lepciunea şi puterea Sa 72°.
55. Mulţ i î nvinuiesc poate pe Adam că , lăsîndu-se
cu uşurinţă î nduplecat de sf ătuitorul cel ră u , a călcat
porunca dumnezeiască şi prin această călcare ne-a pri-
cinuit nouă moartea. Dar nu e tot una a vrea cineva să
guste î nainte de cercare dintr-o buruiană aducătoare de
moarte şi a dori să mănî nce din ea după ce a cunoscut
din cercare că e aducă toare de moarte. E mai de ocar ă
acela care ia otravă şi-şi atrage moartea după cercare,
decî t cel care face şi pătimeşte aceasta î nainte de cercare.
719. Însăşi istoria cu mul ţimea ei de oameni şi de neamuri arat ă
c ă omul nu e o î nfiripare trec ă toare şi dispre ţuit ă a lui Dumnezeu. Din
contribu ţia ei î ntreag ă se preg ă teş te şi se naşte Fiul lui Dumnezeu ca
om ( Rut, ca reprezentant ă a altor neamuri ) şi cu contribu ţ ia ei î ntreag ă
se actualizeaz ă ceea ce a dat şi d ă El ca Dumnezeu î ntrupat, omenirii.
Prin to ţ i se î mbog ăţ eş te fiecare om mai ales î n Hriistos.
.
720 Sf î ntul Grigorie Pal ama se dovedeş te aci aderentul opiniei ca
-
dac ă n am fi c ă zut , Fiul tui Dumnezeu nu S-ar fi î ntrupat şi firea noas -
-
tră n ar fi fost ridicat ă prin El pe tronul dumnezeiesc, f ăcî ndu ne pe -
toţi p ă rtaşi de slava Lui. Nicodim Aghioritul î n sec. XVIII va fi de
-
opinia c ă firea noastr ă s - ar fi ridicat totu ş i ş i dac ă n ar fi p ă c ă tuit , la
o slav ă asemenea celei dobî ndite î n Hristos. Dar se pare c ă acesta nu
e singurul cuv î nt al sf î ntului Grigorie Palama ; sau el nu trebuie î n ţeles
-
î ntr un mod prea simplist , dat ă fiind haina de slav ă î n care vede el
î mbr ăcat ă firea omeneasc ă la î nceput .
SFINTUL CRICORIE PALAMA 463

De aceea fiecare dintre noi e mai de ocară şi mai de os î ndă

decî t Adam. Dar se va zice poate că nu este î n faţ a noas-
tră acel pom , nici porunca lui Dumnezeu , care opreşte
gustarea din el, nu ne este dată nouă . Poate că acel pom
nu este î naintea noastră . Dar porunca lui Dumnezeu ne
este şi acuma î n faţă şi pe cei ce ascultă de ea şi voiesc
să trăiască potrivit cu ea , î i dezleagă de vina tuturor pă-
catelor lor şi de blestemul şi de osî nda stră moşească ; dar
cei ce o nesocotesc şi aleg î n locul ei momeala şi sfatul
celui ră u , nu pot să nu cadă din viaţa aceea şi de la pe-
trecerea î n rai şi să nu ajungă î n gheena focului veşnic,
cu care au fost amenin ţ aţ i.
56. Care este deci porunca lui Dumnezeu , care ne
stă î n faţă ? Pocăinţa , care ne cere î n primul r î nd să nu
ne mai atingem de cele oprite. Fiindcă am fost aruncaţ i
din locul desf ă tă rii dumnezeieşti şi scoşi, cu dreptate, din
raiul lui Dumnezeu şi fiindcă am că zut î n aceast ă pră-
pastie şi am fost osî ndiţ i să locuim şi să petrecem î mpre-
ună cu dobitoacele necuvî nt ă toare şi am pierdut nădej-
dea de a ne mai î ntoarce prin puterea noastră î n rai, în-
suşi Cel ce a adus atunci osî nda asupra noastră , mai bine
zis a î ngă duit-o cu dreptate să vie asupra noastră , S-a
coborî t acum pî nă la noi, pentru noi, din prisosin ţa covî r-
şitoare a iubirii de oameni şi a bunătăţii Sale, din î ndu-
rarea milei Sale ; şi binevoind să se facă om ca noi, î n
chip nepăcătos, ca să î nveţe şi să m î ntuiască pe acelaşi
-
prin acelaşi 721 ne a adus nouă sfatul şi porunca m î ntui-
721. Fiul lui Dumnezeu ne comunic ă puterea Sa m î ntuitoare prin
firea noastr ă omeneasc ă asumat ă de El. Int î i Şi -a î nsu ş it ca om puterea
Lui dummezeieasc ă şi apoi a transmis-o fra ţ ilor Să i î ntru umanitate , in -
tr î nd î n comuniune cu noi ca om, dar aduci ud î n aceast ă comuniune
toat ă plenitudinea dumnezeieasc ă. Nu se poate vindeca un om de boal ă
printr - un medicament care nu e f ă cut suportabil de el , pe care s ă nu -1
poat ă asimila organismului lui. In Hristos umanitatea suport ă puterea
dumnezeiasc ă m î ntuitoare, ( dar şi crucea ) , pentru c ă Fiul lui Dumnezeu
se adecveaz ă aci El î nsuşi acestei firi omeneşti , devenind subiectul ei. Şi
464 FILOCAUA

toare a pocăinţei zicî nd : «Pocăiţi-vă că s-a apropiat Îm-

pă răţia cerurilor »- (Marcu I, 15). Că ci î nainte de î ntru-
parea Cuvîntului lui Dumnezeu , î mpă răţ ia cerurilor era
at ît de departe de noi, cit e de departe cerul de păm î nt.
Dar venind la noi î mpă ratul cerurilor şi binevoind să pri-
mească unirea cu noi, s-a apropiat de noi toţi î mpă răţia
cerurilor 722.
57. Odată ce s-a apropiat de noi î mpă răţia cerurilor
prin coborî rea lui Dumnezeu-Cuvî ntul la noi, să nu ne
depă rtă m pe noi înşine de ea, vieţ uind f ă ră căinţă . Să
fugim mai degrabă de nefericirea celor ce şed î n î ntune-
ricul şi în umbra morţ ii (Isaia IX, 2 ) ; să ne agonisim fap -
tele pocăin ţei, cugetare smerită, umilinţă şi plî ns duhov-
nicesc, inimă blî ndă şi plină de milă , iubitoare de drep-
tate, de curăţie, paşnică , f ăcătoare de pace, ră bdă toare
de osteneli, bucuroasă de prigoniri, păgubiri, ocă ri, bî rfeli
şi pătimiri pentru adevă r şi dreptate. Căci î mpă răţ ia
cerurilor , mai bine zis î mpă ratul cerurilor , o, negrăită şi
mare dă rnicie, este în lă untrul nostru (Luca XVII, 21).
De El sî ntem datori să ne lipim pururea prin faptele po-
astfel o mî ntuieş te nu cu sila , ci î ntruc î t ea î ns ăşi devine parte constitu -
tiv ă a subiectului dumnezeiesc , ea î ns ăşi participă la calitatea de subiect
al Lui, subiect lucr ător asupra ei cu puterea dumnezeiasc ă f ă cut ă supor -
tabil ă omului prin forma omeneasc ă î n care i se ofer ă . Iar prin Fiul lui
Dumnezeu devenit om , noi nu s î ntem supu şi cu sila unui obiect superior ,
mai bine zis suprem , ci subiectul dumnezeiesc ni se face partener pe
m ăsura noastr ă , î ntr - o rela ţ ie liber ă de maxim ă comunicare.
722. Avem aci un sens al demnit ăţii î mp ăr ăteşti a lui Hristos, nedei -
voltat î n Dogmatici. Hristos devine şi ca om î mp ă ratul cerurilor , f ăc î n -
du - ne ş i pe noi î mpă ra ţ i. î mp ă r ăţ ia cerurilor este î n Hristos î nsuşi. Căci
toate bunurile ce le vom avea noi î n chip desf ăşurat , se află î n El î n
chip î nf ăş urat. Fericirea î mp ă r ăţ iei cerurilor nu poate să-şi aib ă izvorul
dec î t î n Dumnezeu ca Persoan ă , venit î n comuniune cu noi ca om. In
rela ţia iubitoare cu El ca Persoan ă plin ă de iubire nesf î rşit ă e toat ă
fericirea noastr ă ş i toat ă puterea rela ţiei noastre iubitoare cu ceilal ţ i.
Făc î ndu -Se om, ni S- a f ă cut accesibil cu iubirea Lui nesf î rşit ă , î ntr - o
rela ţ ie nemijlocit ă.
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 465

căin ţ ei, iubind , pe cît e cu putinţă pe Cel ce ne-a iubit

pe noi aşa de mult.
58. Iubirea de Dumnezeu e susţinută de lipsa de
patimi şi de bogăţ ia virtuţilor. Căci ura faţă de cele rele,
de la care vine lipsa patimilor , aduce în schimb dorul şi
bogăţia bună tăţilor. Iar cel ce iubeşte şi dobî ndeşte vir-
tuţile (bună tăţile), cum nu va iubi mai ales pe Stă pî nul,
Care e prin Sine bun şi singurul dă tător şi pă zitor a tot
binele, în care este El, î ntr-un chip deosebit 723. Căci î n-
suşi Iisus a zis : « Cel ce răm î ne î n iubire, ră mî ne î n Dum-
nezeu şi Dumnezeu rămî ne î n El» (1 Ioan IV, 18). Dar
nu numai din virtuţi se naşte dragostea de Dumnezeu , ci
şi din dragoste virtuţile 724. De aceea şi Domnul zice o
-
dată î n Evanghelie : «Cel e are poruncile Mele şi
le păzeşte pe ele, acela este cel ce mă iubeşte pe Mine »
-
(Ioan XIV, 21) ; iar altă dată : « Cel ce Mă iubeşte pe
Mine, va pă zi poruncile Mele» (Ioan XIV, 23). De aceea
nici faptele virtuţilor nu sînt vrednice de laudă şi folosi-
toare celor ce le fac f ă ră dragoste, nici dragostea f ără
fapte 725. Dintre acestea, cel dint îi lucru îl arată pe larg
723. Bunurile sau bun ă t ăţile duhovniceşti s î nt una cu virtu ţ ile, adic ă
cu deprinderile şi diferitele feluri de bine. De aceea c î nd se vorbeşte
de bun ă t ăţ i , se î n ţeleg virtu ţ ile şi viceversa. C ăci bun ă t ăţile duhovniceşti
devin cu adev ă rat ale noastre, c î nd le asimil ăm ca deiprinderi statornice
prin ostenelile noastre. Dar î n ele este Hristos î nsu şi. C ăci El le are
î n mod culminant asimilate cu El şi deci din El iradiaz ă î n noi puterea
lor, sau puterea pentru ele, iar puterea aceasta este ş i dulcea ţă spiri -
tuală şi fericire pentru noi şi pentru al ţ ii. Persoana bun ă î n mod sta -
tornic sau î nt ă rit ă î n virtute, îşi arat ă bun ă tatea prin iradierea bun ă t ăţ ii
sale spre alţ ii. Virtutea e modul existen ţei generoase, al existen ţei des -
chise pentru al ţii , spre deosebire de patim ă , care e modul existen ţ ei
egoiste. Prin binele ce iradiaz ă din cineva spre altul , el î nsu şi p ă trunde
î n acela. Prin virtu ţ ile Sale, care devin izvor de putere pentru ale
noastre, î nsu şi Hristos str ă bate şi Se s ăl ăşluieşte î n noi.
724. Virtu ţile culminează î n iubire, ca treapta culminant ă a gene-
rozit ăţii. Dar virtu ţile î nsele, ca forme ale generozit ăţ ii, n - ar putea s ă
creasc ă î n noi, dacă n -ar fi sus ţinute de pornirea generozit ăţii.
725. Dragostea f ă r ă fapte statornice, î nt ă rite î n virtu ţi , nu e dra -
goste adev ă rată, dar nici faptele f ăr ă dragoste nu s î nt fapte capabile

30 Filocalia
466 F 1 LOCAUA

Pavel scriind că tre Corinteni : «Dacă fac acestea şi

acestea, dar dragoste nu am , nimic nu-mi foloseşte »
(1 Cor. XIII, 3). Iar celălalt îl arat ă î nvăţăcelul cu deo-
sebire iubit, zicî nd : «Să nu iubim numai cu cuvî ntul , nici
numai cu limba, ci cu fapta şi cu adev ă rul» (1 Ioan III , 18).
59. Tatăl suprem şi preaî nchinat este Tatăl Adevă-
rului prin Sine, adică al Fiului cel unul Născut . Iar ca
Duh al Adevă rului are pe Duhul Sf înt , precum a şi arătat
mai î nainte Cuvî ntul adevă rului. Prin urmare cei ce cins-
tesc î n aceştia pe Tatăl şi cred aşa , st î nd sub lucrarea
acestora, (căci «Duhul este —
zice apostolul cel prin
care ne î nchinăm şi ne rugă m » (1 Cor. XII, 3) ; şi « Ni-
—
meni nu vine la Tatăl f ă ră numai prin Mine » (Ioan XII , 6) ,
zice Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu ), adică cei ce
cinstesc astfel î n Duh şi Adevă r pe Tatăl Cel prea î nalt ,
aceştia sî nt î nchinătorii adevă raţi (Ioan IV , 24) 726.
60. Duh este Dumnezeu şi cei ce se î nchină Lui, se
cade să I se închine î n Duh şi Adevă r ( Ioan IV , 23) , adică
în ţ eleg î nd netrupeşte pe Cel netrupesc. Căci aşa î l vor
s ă ne transforme pe noi, ci r ă m î n aparen ţ e sau gesturi sporadice f ă r ă
substan ţă interioar ă , f ă r ă c ă ldura consistent ă , durabil ă , f ă r ă alipirea la
cei c ă ruia i se adreseaz ă . Ele las ă pe cel ce le s ă v î r şeş te izolat şi rece.
726. Fiul este Adev ă rul , c ă ci este cunoştin ţ a exprimat ă, sau reve-
lat ă. Dar este î n acelaş i timp Persoan ă . Persoana este mai adev ă rat ă
dec î t orice lucru prin consisten ţ a ei. Că ci ea cunoaş te lucrurile , g ăseş te
şi î nmulţ eşte sensurile lor ş i adun ă cunoştin ţ a şi sensurile lor şi o comu -
nic ă la nesf î r şit. Ea î ns ăşi este o realitate abisală , inepuizabil ă. De aceia
Adev ă rul suprem este Persoana suprem ă. Dar Persoana ca Adev ă rul su -
prem exprimat sau revelat e n ăscut ă din Persoana Care e principiul
personal suprem , Persoana izvor suprem. î ns ă Persoana Care ne comunic ă
la nesf î rşit Adev ă rul revelat de Ea , are î n Ea şi pe Duhul ca Via ţă. Ş i
Via ţ a aceasta e şi ea Persoan ă , c ăci Via ţ a adev ă rat ă şi nesecat ă nu
poate fi dec î t Persoan ă . î n Adev ă rul suprem şi î n Via ţ a supremă , ca
Persoane, ce ni le comunic ă şi ni se comunic ă , cunoa ş tem Persoana
-
care le a revelat ş i ni ie reveleaz ă . In acestea trebuie s ă I ne î nchin ă m
-
Persoanei izvor , sau Tat ă lui.
SF1NTVL GR1GORIE PALAMA 467

vedea cu adevă rat pe Acela pretutindeni, î n Duhul şi

Adevă rul Lui 727. Căci Dumnezeu exist î nd ca Duh , este
netrupesc ; iar ceea ce e netrupesc nu se află î n spaţiu ,
nici nu e î ngră dit de hotare spaţiale. Deci cel ce zice că
lui Dumnezeu trebuie să I ne închină m într-un loc anumit
dintre toate locurile pămîntului şi ale cerului, nu grăieşte
adevă rat şi nici nu se î nchină cu adevă rat. Ca netrupesc
Dumnezeu nu e nică ieri, dar ca Dumnezeu e pretutindeni.
Că ci dacă este un hotar sau un loc , sau o f ă ptură unde
nu este Dumnezeu, se va afla î ngră dit El î nsuşi î ntr-un
loc anumit. Deci este pretutindeni , că ci e nehotă rnicit.
Cum este pretutindeni ? Ca Cel ce nu este cuprins de o
parte, ci de totul ? Nu , că ci şi atunci ar fi trup. Aşadar
ca Cel ce ţine şi cuprinde totul, se află î n Sine î nsuşi, pre-
tutindeni şi peste toate, î nchinat de adevă raţ ii î nchin ă tori
î n Duhul şi Adevă rul Lui.
61. î ngerul şi sufletul, fiind netrupeşti, nu sînt î n-
tr-un loc, dar nici pretutindeni. Căci nu ţin totul, ci şi ei
au trebuinţă de Cel ce-i susţine. Prin urmare şi ei sî nt
î n Cel ce susţine şi cuprinde totul, fiind hotă rniciţ i de
El î ntr-un chip corespunzător 728. Sufletul, susţ in î nd
trupul în care a fost zidit , e pretutindeni î n trup, nu ca
în spa ţ iu , nici ca cel ce e cuprins, ci ca cel ce îl susţine,
îl cuprinde şi îl face viu, fiind şi î n această privinţă după
chipul lui Dumnezeu 729.
727.Se afirm ă din nou c ă oriunde s î ntem î n leg ă tur ă cu Adev ă rul
ca Persoan ă şi cu Via ţ a ca Persoan ă , adic ă cu Fiul şi cu Duhul Sf î nt,
ne î nchin ă m Tat ă lui lor , aducem adic ă lui Dumnezeu î nchinarea ade -
v ă rat ă.
728. Dumnezeu poate fi contemplat oriunde şi prin orice, dar prin
dep ăşirea tuturor ca cele ce s î nt create. Că ci totul e ţinut î n El. Nu
acelaşi lucru se poate spune despre î nger. î ngerul poate fi socotit şi
-
ei afl î ndu se în Dumnezeu ca şi omul, sau Dumnezeu afl î ndu -Se î n ei -
729. Faptul de a avea un trup poate s ă fie şi un ajutor spre î n -
treruperea r ă ului s ă v î r şit. Căci t ă v ălirea î n pl ăcerile truipeş ti poate să
produc ă şi o sc î rbă omului, care se simte superior prin spirit. Apoi
revolta trupului poate provoca şi o voin ţă a spiritului (a min ţii ) de
a -1 st ăptni.
468 F1 L0CALIA

62. Omul a fost f ă cut după chipul lui Dumnezeu

mai mult decî t î ngerii, nu numai pentru că are î n sine
o putere susţinătoare şi de viaţă f ăcătoare, ci şi pentru
că stă pîneşte. Căci î n firea sufletului nostru este pe de
o parte latura stă pî nitoare şi conducătoare, iar pe de altă
parte cea slujitoare şi ascultătoare 730, şi anume : voinţa
pofta , simţirea şi, simplu , toate cî te au fost î mpreună
zidite de Dumnezeu cu mintea după Minte, chiar dacă
noi, printr-o socotin ţă pă că toasă , ne î mpotrivim nu nu-
mai Dumnezeului-Atot ţ iitorul, ci şi Stă pî nitorului să dit
î n firea noastră. Dumnezeu , pentru puterea stă pî nitoare
din noi, ne-a dat şi stă pînirea pă m î ntului întreg . î ngerii
î nsă nu au trup înjugat , ca să-l aibă subjugat min ţii .
Voinţa minţii (înţelegă toare) a ajuns î n cei ce au căzut ,
neî ncetat rea ; iar î n cei buni, neî ncetat bun ă , neavî nd
nicidecum trebuin ţă de un vizitiu care să ţină frî nele.
Stă pî nire pămîntească n-a avut-o cel ră u dar a ră pit-o.
De aici e vădit că nu a fost f ăcut ca stă pînitor al pămî n-
tului. Iar îngerii buni au fost r î nduiţ i de Atot ţiitorul să
supravegheze cele de pe pă m înt după că derea noastră
din această stă pî nire şi din pricina ei, deşi aceasta nu
ni s-a luat deplin , din pricina iubirii de oameni a lui Dum-
nezeu. Căci hotarele î ngerilor , cum zice Moise î n cî ntarea
lui, le-a aşezat Dumnezeu după ce a î mpă r ţit neamurile
(Deut. XXXII, 8). Iar î mpărăţ ia aceasta s-a f ăcut după
Cain şi Set, cei din Cain numindu-se oameni, iar
cei coborâtori din Set chem îndu-se fii ai lui Dumnezeu
(Fac. VI, 2 ). Iar mie mi se pare că de atunci s-a ales nu-
mele şi s-a prevestit neamul din care avea să ia trup Fiul
Unul-Născut al lui Dumnezeu .
63. Ar putea spune cineva că , pe lîngă multe altele,
şi felul întreit al cunoştinţei noastre ne arată mai mult
730. La fel sufletul poate fi contemplat î n tot trupul , dar prin
dep ăşirea a ceea ce e material î n trup. E contemplat ca st ă p î nitor prin
unele puteri şi ca slujitor şi ascult ă tor prin altele.
SFINTUL GRIG0 R1E PALAMA 469

decît pe î ngeri, după chipul lui Dumnezeu , nu numai

pentru că e î ntreită, ci şi pentru că cuprinde tot felul de
cunoaşteri. Căci numai noi dintre toate f ă pturile avem
pe lingă cunoştinţa mintală (î nţelegă toare) şi raţională
şi pe cea prin simţ uri. Propriu raţiunii a fost să născo-
cească mulţimea meşteşugurilor, a ştiin ţelor şi a cunoştin-
ţelor , să lucreze pămî ntul, să clă dească şi să scoată la
iveală lucruri noi din cele ce sî nt , nu din cele ce nu sî nt
de loc. Căci aceasta ţine numai de Dumnezeu 731. Nu-
mai această lucrare a dă ruit-o Dumnezeu oamenilor şi
numai lor. Că ci aproape nimic nu face omul cu totul din
nou , dar nici nu se strică ceva din cele f ăcute de Dum-
nezeu . î nsă , amestecî nd ea un lucru cu altul din cele ce
sî nt în jurul nostru , scoate la iveală altă formă. De ase-
menea Dumnezeu a dă ruit numai oamenilor ca nevă zutul
cuvînt al minţii nu numai să se facă simţit de auz ca
î mpreunarea cu aerul, ci şi să se scrie şi să se vadă ca
trup prin trup. Prin aceasta a dat asigurare durabilă des-
pre venirea şi ară tarea Cuvî ntului Celui mai î nalt prin
trup 732. Dintre acestea nici una nu s-a dat î ngerilor.
64. Dar deşi chipul lui Dumnezeu îl avem noi pî nă
azi mai mult decî t î ngerii, î n asemă narea cu Dumnezeu
am rămas, mai ales acum , cu mult mai prejos decî t î n-
gerii buni. Ca să las acum celelalte, desă vî rşirea î ntru
asemă narea cu Dumnezeu se î nf ă ptuieşte prin ilumina-
rea dumnezeiască de la Dumnezeu, de care sî nt lipsiţi
731. Lucrarea ra ţiunii are, după sf î ntul Grigorie Palama , un carac-
ter practic, sau î n orice caz legat de lumea v ăzut ă. De aceea chiar
crea ţiile artistice care scot la iveală forme noi ţin, dup ă el, de ra ţiune.
Personagiile imaginate î n literatură , melodiile noi , imaginile noi î n pic -
tur ă, formele noi î n sculptur ă etc.r s înt produse din cele ce nu s î nt , dar
nu î n mod absolut. Căci sî nt folosite, la « crearea » lor, elementele date
î n lumea v ă zut ă.
732. Sf î ntul Grigorie vede î n cuv î ntul mintii care ia mereu chip
auzit şi v ăzut prin trup o bază şi o pild ă permanent ă pentru putin ţ a
Cuv întului Tat ălui de n Se î ntrupa.
470 FILOCAL1A

î ngerii cei răi, din care pricină au ajuns sub întunerec

(Iuda I, 6), dar sînt pline minţ ile dumnezeieşti (î ngerii
buni), din care pricină se numesc şi lumina cea de a doua
şi iradierea din prima lumină. Aceasta socotesc că o ştie
oricine dintre cei ce citesc cu sî rguinţă şi cu pricepere
Scripturile de Dumnezeu insuflate. Ca urmare, î ngerii
buni au şi cunoştinţa celor supuse simţ urilor, dar nu le
percep printr-o putere a simţ urilor şi naturală , ci prim-
tr-o putere dumnezeiască, căreia nu i se poate ascunde
nimic din cele, î n orice fel, prezente, trecute şi vii-
toare 733.
65. Cei ce se î mpă rtăşesc de această iluminare şi o
au î ntr-o anumită măsură, potrivit cu această măsură
au şi cunoştinţa f ă pturilor 734. Că şi î ngerii se î mpă rtă-
şesc de ea şi că este necreată , precum şi că ea nu e fiinţa
dumnezeiască, ştiu toţ i cei ce citesc cu sî rguinţă pe apos-
tolii şi cuvâ ntătorii de Dumnezeu , î nţelepţii de Dumne-
zeu. Dar cei ce cugetă cele potrivnice hulesc această ilu-
minare dumnezeiască , susţ inînd fie că e f ă ptură , fie că
e fiinţă a lui Dumnezeu. Cî nd zic că e f ă ptură , nu admit
că ea e lumina î ngerilor 735. Să vie de fa ţă cuvî nt ătorul
de Dumnezeu din Areopag, care lămureşte pe scurt aces-
tea trei 736 : « Mişcî ndu-se î n cerc, min ţile dumnezeieşti
se unesc cu ilumină rile f ă ră de început ale frumosului
733. Umplu ţi de iluminarea dumnezeiasc ă , î ngerii v ăd şi cele sen -
sibile. Deasemenea , ei au primit de la Dumnezeu prin har şi o st ăp î nire
peste cele p ă m î nteşti , dup ă ce au pierdut -o î n parte oamenii.
734. Iluminarea dumnezeiasc ă nu d ă numai cunoştin ţa celor cereşti ,
ci şi a f ă pturilor , f ăc î nd transparent ă temelia lor dumnezeiasc ă , sensu -
rile lor nesf î rşite aflate din veci î n Dumnezeu .
735. Dacă singura lumin ă dumnezeiasc ă e cunoştin ţa creat ă a f ă p -
turilor , ea nu poate fi ş i o lumin ă a î ngerilor. C ăci pe aceasta o avem
noi î n mod direct , mai mult dec î t î ngerii. Atunci î ngerii vie ţ uiesc î n
î ntuneric.
736. Cele trei lucruri ar ă tate de Dionisie Areopagitul constau î n
faptul c ă lumina v ă zut ă de î ngeri a ) nu e creatur ă , b ) nu e fiin ţ a lui
Dumnezeu , c ) e o lumin ă necreat ă , nedesp ă r ţit ă de fiin ţa iui Dumnezeu.
SF 1NTUL GRIGOR1E PALAMA 471

şi binelui ». Că « minţi dumnezeieşti» numeşte pe î ngerii

cei buni, e vă dit tuturor. Iar vorbind la plural despre
ilumină ri, le-a deosebit de fiin ţa lui Dumnezeu , căci
aceea este una şi cu totul nedeosebită. î n sf î rşit, spu-
n î ndu-le « f ă ră de început şi f ă ră de sf î rşit », ce a arătat
altceva decî t că sî nt necreate ?
66. Cuvî ntul lui Dumnezeu , milostivindu-Se de fi-
rea noastră dezbră cată de această iluminare şi strălu-
cire dumnezeiască prin ur îciunea că derii, şi lu î nd-o asu-
pra Sa pentru ad î nca Lui milă , a ară tat-o ucenicilor
fruntaşi pe Tabor iarăşi şi mai frumoas î mbrăcată. El
a înf ăţişat atunci ce eram odinioară şi ce vom fi î n vea-
cul viitor prin El, dacă ne vom hotă rî să vieţ uim aici,
pe cî t e cu putinţă , ca El , cum zice Ioan cel cu limba
de aur 737.
67. De această iluminare şi strălucire fiind pă rtaş
şi Adam înainte de că dere , nu se afla gol, ca unul ce
era î mbră cat î ntr-un veşm î nt de adevă rată slavă . Ba nu
se poate spune cu cît era mai î mpodobit decît cei ce îşi
acoper ă capul cu diademe î mpodobite cu mult aur şi cu
pietre scumpe 738. Această iluminare şi acest har dumne-
zeiesc le numeşte şi marele Pavel , locuin ţa noastră cea
cerească, zicî nd : « De aceea suspin î nd , dorim să ne î m-
brăcă m î n locuin ţ a noastră cea din ceruri , că doar vom
—
fi găsiţ i î mbră caţ i, iar nu goi » ( 2 Cor. V , 2 3). Arvuna
acestei ilumină ri dumnezeieşti şi a veşm întului ei a pri-
mit-o şi Pavel î nsuşi de la Dumnezeu pe cî nd mergea
de la Ierusalim spre Damasc, ca să spun ca Grigorie
Teologul , î n clipa î n care, î nainte de a se curăţ i de prî-
737. Trebuie s ă se ţ in ă seama la cele spuse î n acest capitol şi de
î n ţelegerea afirma ţ iei din cap. 54 a sf fotului Grigorie Palama c ă f ă r ă
c ăderea lui Adam , firea noastr ă nu s- ar fi umpdut de toat ă slava dum -
nezeiasc ă.
738. Aici se implică ideea c ă omul ar fi ajuns la slava deplin ă şi
dac ă n - ar fi c ă zut.
472 FILOCAL1A

goniri, a grăit cu Cel prigonit. Mai bine zis, a primit

candela mică a marii lumini.
68. Suprafiinţ a dumnezeiască niciodată nu se nu-
meşte la plural ; dar harul şi lucrarea dumnezeiască a
lui Dumnezeu , î mpă r ţindu-se neî mpă r ţit , e după chipul
razei solare care luminează, î ncălzeşte, dă viaţă şi creş-
tere , îşi trimite strălucirea sa celor luminaţi de ea şi
se arată ochilor celor ce privesc. Potrivit cu asemă narea
aceasta depărtată, lucrarea dumnezeiască e numită şi ea
de cuvî ntă torii de Dumnezeu nu una singură , ci multe.
Aşa zice marele Vasile : « Iar lucră rile Duhului, care
sî nt ? Sînt negrăite pentru mă rimea lor şi nenumă rate
pentru mulţimea lor. Căci cum vom î n ţelege cele ce sî nt
dincolo de veacuri ? Care erau lucră rile Lui dinainte de
crea ţ ia cunoscută cu gî ndul (inteligibilă) ? Desigur, î na-
inte de creaţ ia cunoscută cu g î ndul şi dincolo de vea-
curi (căci şi veacurile sî nt f ă pturi cunoscute cu gî n-
dul) 739 nimenea n-a spus vreodată nici n-a cugetat că
a fost ceva creat ». Aşadar puterile şi lucră rile Duhului
dumnezeiesc sî nt necreate, deosebindu-se neî mpă r ţ it de
fiinţa cea una şi cu totul neî mpă rţ ită a Duhului.
69. Lucrarea necreată a lui Dumnezeu, î mpă r ţită
neî mpăr ţit, e î nf ăţişată la plural de cuvî ntă torii de Dum-
nezeu , cum a ară tat mai î nainte şi marele Vasile. Deci
fiindcă nici iluminarea şi harul dumnezeiesc nu sî nt
fiinţă, ci lucrare a lui Dumnezeu , de aceea şi ea e comu -
nicată nu numai în timp, ci şi la plural, fiind dă ruită pe
măsura celor ce se împărtăşesc de ea şi aducî nd cu ea ,
după vrednicia celor ce primesc, mai mult sau mai pu-
ţin , strălucirea î ndumnezeitoare.
739. Adic ă dinainte de crearea î ngerilor, care s î nt « min ţi pure» ,
fiin ţ e necunoscute cu sim ţurile, ci numai cu miatea sau cu î n ţ elegerea.
—
Sf î ntul Vasile cel Mare « Despre Duhul Sf î nt » 13, 49 j P.G., 32, 156 D 157 A.
Veacurile s î nt «creaturi inteligibile », că ci ele nu pot fi prinse cu sim-
ţ urile.
SFINTUL GRJGORIE PALAMA 473

70. Aceste lucră ri Isaia le-a numit şapte, iar la

Evrei, şapte î nseamnă multe. «Se va ridica , zice, toiag
din rădăcina lui lesei şi floare va răsă ri din el ; şi se
vor odihni asupra Lui şapte duhuri : duhul î nţelepciu-
nii, al î nţelegerii, al cunoştinţei, al binecredincioşiei, al
sfatului, al tă riei şi al temerii » (Isaia XI, 2 3). Aceste
şapte duhuri cei ce cugetă ca ereticii susţin nebuneşte
—
că sî nt create. Pe aceştia i-am combătut î ndeajuns şi î n
« Antireticele » alcă tuite pe larg î mpotriva lor 740. Dar şi
Grigorie Teologul, pomenind de aceste lucră ri dumne-
zeieşti ale Duhului, zice că lui Isaia î i place să numească
lucră rile Duhului, duhuri 741. De altfel î nsuşi cel mai cu
glas dintre prooroci a ară tat limpede nu numai deosebi-
rea acestor lucră ri dumnezeieşti de fiinţa dumnezeiască ,
folosindu-se de numă r, ci a î nf ăţişat şi î nsuşirea lor de
necreate, spunî nd că se odihnesc. Că ci a se odihni e pro-
priu unei demnităţ i mai î nalte. Deci cum ar fi f ă pturi
cele ce se odihnesc peste trupul Domnului luat de
la noi ?
71. Domnul nostru Iisus Hristos, după Luca, sco-
tea dracii cu degetul lui Dumnezeu (Luca XI, 20), iar
după Matei, î n Duhul lui Dumnezeu (Matei XII, 28). Iar
Vasile cel Mare spune că degetul lui Dumnezeu e una
dintre lucră rile Duhului. Dacă deci una dintre ele este
Duhul Sf î nt, f ă ră î ndoială că şi celelalte, cum ne-a î n-
văţat pe noi tot acelaşi. Dar pentru aceasta nu sî nt
mulţi dumnezei, sau multe Duhuri. Că ci acestea sî nt ie-
şiri, ară tă ri şi lucrări fireşti ale unuia şi aceluiaşi Duh.
Prin fiecare, Unul este Cel ce lucrează . Deci cei ră tăciţi
numindu-le pe acestea f ă pturi, coboară Duhul dumne-
740. De aci se vede c ă aceste capete au fost scrise de sf î ntul Gri -
gorie Palama dup ă « Antireticile » î mpotriva lui Achindin, deci î ncep î nd
de prin 1345.
.
741. Sf î ntul Grigorie Teologul, Cuv 4 la Cinclzecime 3 \ P. G ., 36,
432 C.
474 FILOCAL1 A

zeiesc î n chip înşeptit la treapta de f ă ptură. Ruşineze-se

pentru aceasta de şapte ori. Căci un alt prooroc, grăind
despre acestea , zice că sî nt şapte ochi ai Domnului, care
privesc peste tot pă m î ntul (Zah . IV, 18). Iar cel ce scrie
-
în Apocalipsă zice : « Har vouă şi pace de la Dumnezeu
şi dela şapte duhuri, care sînt înaintea tronului lui Dum
nezeu şi dela Hristos» ( Apoc. V , 4, 5). El î nf ăţişează aci
-
lă murit credincioşilor că acestea sî nt Duhul Sf î nt.
72. Dumnezeu şi Tatăl, vestind de mai înainte prin
Miheea Proorocul naşterea după trup a Celuia Unuia
Născut şi vrî nd să arate şi lipsa de î nceput a dumne-
zeirii Lui, zice că şi ieşirile Lui sî nt dela începutul zile-
-
lor veacului (V , 1). Ieşirile acestea le au tălmăcit dum-
nezeieştii pă rinţ i ca lucră ri ale lui Dumnezeu. Că ci aces-
tea sî nt lucră ri şi puteri ale Tatălui, ale Fiului şi ale
Sf î ntului Duh , pe care cei ce se silesc să cugete şi să
susţină pă rerile celor rătăciţi î n credinţă, le î nf ăţ işează
ca create. Dar să ia î n sf î rşit aminte şi să ne spună cine
este « Cel ce e dela î nceput » ? Cine e Cel că tre Care
zice David : « Din veac şi pînă î n veac Tu eşti » (Ps.
LXXXIX, 2) ? Şi să î nţeleagă cu î nţelepciune, dacă voiesc,
că Dumnezeu , spun î nd prin proorocul că aceste ieşiri
sî nt dela î nceput, nicidecum n-a spus că au fost f ăcute
sau create. Vasile, Cuvî ntătorul de Dumnezeu, deaseme-
nea nu a zis că au fost f ăcute, ci că erau lucră rile Du-
hului dinaite de zidirea lumii inteligibile şi de dincolo de
veacurii 742. Că ci numai Dumnezeu este lucr ă tor şi atot-
puternic din veac, ca unul ce are puteri şi lucră ri dina-
inte de veci.
73. Dar î nt îistă tă torii pă rerii potrivnice, î mpotrivin-
du-se î n chip vădit sfinţ ilor , zic că un singur lucru este
necreat : firea dumnezeiască, iar tot ce se deosebeşte de
ea î n orice fel e creat. Ei fac prin aceasta f ă ptură şi pe
Tatăl şi pe Fiul şi pe Sf î ntul Duh . Căci una este şi lu-
.
742. Sf î ntul Vasile , Despre Stintul Duh 19 ? P. G., 32 col. cit
SFÎ NTUL GR1GOR1E PALAMA 475

crarea celor trei. Iar Acela a Că rui lucrare este creată ,

nu poate fi necreat. De aceea nu lucrarea lui Dumnezeu ,
ci ceea ce e f ăcut de ea şi rezultatul ei este f ă ptură. De
aceia dumnezeiescul Damaschin a î nvăţat că lucrarea ce
se deosebeşte de firea dumnezeiască este mişcarea fiin-
ţială , adică naturală. Odată ce este propriu lucră rii dum-
nezeieşti să facă ceva, zice dumnezeiescul Ciril, ea nu
poate fi f ă ptură, decî t dacă va fi f ăcute de altă lucrare,
şi aceea iarăşi de alta şi aşa la nesf î rşit ; şi lucrarea ne-
creată se va că uta la nesf î rşit.
74. Fiinţa şi lucrarea dumnezeiască , fiind pretu-
tindenea de faţă î n chip nedespă r ţit , lucrarea lui Dum-
nezeu î ncepe şi î n noi cei creaţi, fiindcă ea se şi î mparte
în chip neî mpă r ţit, cum zic cuvî ntătorii de Dumnezeu ,
firea dumnezeiască rămînînd, după ei, cu totul neî m-
pă rţită 743. De aceia şi pă rintele Gură de Aur , după ce
zice şi de pică tura harului că a umplut toate de cunoş-
tinţă , că prin ea s-au f ăcut minunile şi s-au dezlegat pă-
catele, şi că această picătură a harului este necreată , se
gră beşte să arate că e lucrare, iar nu fiin ţă. Pe urmă
arată şi deosebirea lucră rii dumnezeieşti de fiinţ a dum-
nezeiarscă şi de ipostasul Duhului, scriind : « Zic că e
o parte a lucră rii, căci Mî ngî ietorul nu se î mparte. Deci
harul dumnezeiesc şi lucrarea î ncape î n fiecare din noi,
căci se î mparte î n chip neîmpă r ţit . Dar fiin ţa lui Dum-
nezeu, fiind în sine cu totul neî mpăr ţ ită , cum ar î ncă-
pea î n ceva din cele create ?» 744.
743. Lucrarea dumnezeiasc ă se î mparte ne î mpăr ţit, cum se î mparte
glasul celui ce gr ă ieşte î n cei ce ascult ă , pentru c ă acela r ă m î ne ne î m -
p ă r ţit , fiind prezent î n fiecare din cei ce ascult ă prin glasul său sau prin
puterea lui. Nu el se î mparte, ci aceia, fiind mul ţ i , î l primesc î n calitatea
lor de muil ţi.
. —
744. Sf î ntul Ioan Gur ă de Aur, Omil 14 la Ioan ; P. G., 59, 91 92.
M îngî ietorul ca Persoan ă e î n cea mai mic ă pic ătur ă a harului. Iar aceasta
e o pică tură mică, deoarece at î ta poate primi cel î n care vine. Sf î ntul
Ioan Gur ă de Aur, vorbind de Duhul ca Persoan ă şi de fiin ţa Lui, spune
476 FILOCALIA

75. Trei lucruri sî nt în Dumnezeu : fiin ţa , lucrarea

şi ipostasurile dumnezeieşti ale Treimii. Cei ce se în-
vrednicesc să se unească cu Dumnezeu , f ăcî ndu-se un
-
Duh cu El (aşa zice marele Pavel : «Cel ce se lipeşte de
Domnul este un Duh cu El» 1 Cor. VI , 17 ), precum s-a
arătat mai sus, nu se unesc după fiinţă. Căci toţi cuvî n-
tătorii de Dumnezeu mă rturisesc că Dumnezeu nu Se
poate î mpărtăşi după fiin ţă ; iar unirea după ipostas e
proprie numai Cuvî ntului Dumnezeu-Omului. R ă m î ne
deci că cei ce se î nvrednicesc să se unească cu Dumne-
zeu , se unesc după lucrare. Deci Duhul, prin Care cel ce
se lipeşte de Dumnezeu este una cu Dumnezeu , este şi
se numeş te lucrarea necreată a Duhului, dar nu fiin ţă a
lui Dumnezeu , chiar dacă nu le place celor potrivnici.
Căci şi prin prooroc a prezis Dumnezeu nu că « voi vă rsa
Duhul Meu », ci « din Duhul Meu » peste cei credincioşi
(Ioil , III, 1) 745.
76. Cu bunăvoirea lui Dumnezeu , zice, se mişca şi
Moise şi David şi toţ i cei în care s-a sălăşluit lucrarea
dumnezeiască prin lepădarea î nsuşirilor trupeşti, şi s-au
f ăcut chipuri vii ale lui Hristos şi mai degrabă una cu
El după har, decî t numai asemenea. Căci una este cură-
ţia cea din Hristos şi din sfin ţi, iar slava Domnului peste
noi a strălucit (Ps. LXXXIX , 17 ), spune cî ntă reţ ul cel
preadumnezeiesc. Fiindcă sufletele purtătoare de Duh,
cum zice Vasile cel Mare, fiind luminate de Duhul, se
c ă Duhul ca Persoan ă Î ncape în fiecare prin pic ă tura Lui de har , dar
cu fiin ţ a lui r ă m î ne ne î nc ă put.
745. Dac ă Duhul S- ar uni cu noi dup ă fiin ţă , am avea o fiin ţă
-
comun ă cu El. Dac ă S ar uni dup ă ipostas, persoana noastr ă ar fi una
cu Persoana Lui. Sau Persoana Lui ar deveni Persoana noastr ă, cum
î n Hristos Persoana Cuv î ntului a devenit Persoana naturii omeneşti. Deci
Duhul Se uneşte cu noi prin lucrare. Dar nu e mai pu ţin unit El î nsuşi
personal cu persoana noastr ă prin lucrarea Lui. Noi ne î nsuşim lucrarea
-
Lui şi El lucrarea noastr ă . Ne întîlnim în lucrarea divino umană ( tean -
drică ) comun ă, dar neconfundat ă.
SF1NTUL GRIG0 R1E PALAMA 477

fac ele înseşi duhovniceşti şi răspî ndesc harul la alţii.

De aci cunoştinţa de mai înainte a celor viitoare, î nţ e-
legerea tainelor , pătrunderea celor ascunse, î mpă r ţirile
darurilor , vieţ uirea cerească, cîntarea cu î ngerii, vese-
lia f ă ră de sf î rşit , sălăşluirea lui Dumnezeu , asemă narea
cu Dumnezeu şi, cel mai înalt dintre lucrurile dorite,
prefacerea î n dumnezeu 746.
77. î ngerii î ntrec pe oameni prin harul şi străluci-
rea aceasta şi prin unirea cu Dumnezeu. De aceea pute-
rile î nţelegătoare şi duhurile slujitoare sî nt luminile cele
de al doilea, slujitori ai luminii de sus şi, ca lumini de
al doilea, răsfrângeri ale primei lumini. î ngerul este cea
din ţii fire luminoasă după cea dinţ ii, răsfr î ngî nd-o pe
aceea. Este lumina a doua , o iradiere sau o î mpă rtăşire
a celei dinţii lumini 747. Şi mişcî ndu-se î n cerc, minţile
î ndumnezeite, se unesc cu razele f ă ră de î nceput şi f ără
de sf î rşit ale frumosului şi binelui 748. Că ci î nsuşi Dum-
746. Duhul Sf î nt devenind subiect î n subiectul nostru şi lucr ă rile
Lui , lucr ă rile noastre, cunoaş tem tainele cele ascunse şi viitoare şi de -
venim dumnezei dup ă har .
. .
747 « Cea din ţii fire luminoasă dup ă cea dint îi » Aceasta î nseamn ă
.
c ă Dumnezeu este firea luminoas ă prin excelenţă « Dumnezeu este lu -
min ă şi niciun î ntuneric nu este î ntru El » ( 1 Ioan I, 5). El se cunoaşte
deplin î n bogăţia Lui nesf î rşit ă şi cunoaşte toate c î te le- a f ăcut şi se
.
fac î ngerii s î nt a doua fire luminoasă. Omul este şi el fire luminoasă,
dar numai prin s ă l ăşluirea lui Dumnezeu î n el poate deveni deplin lu -
.
minos. El este conştiin ţ a de sine şi de toate, dar numai î n parte î ngerul
.
r ăsfr î nge pe Dumnezeu î n lumina lui Omul rasfr î nge şi el pe Dumnezeu.
-
Î ngerul e « iradiere » , «curgere » din Dumnezeu şi omul la fel î ntr un grad
mai mic. Şi numai î n lumina ce o primeşte din Dumnezeu ajunge la
-
î mplinirea lui , dup ă ce prin creare s a î mp ă rt ăşit de lumina Lui fireasc ă
de la Dumnezeu. Aceasta nu e totuşi neoplatonism, ci rela ţie interper -
.
sonală î ngerul e creat ca subiect pur mintal, pur î n ţ eleg ă tor , iar omul
e şi el subiect î n ţelegător, dar are şi o latur ă de natur ă sensibil ă î n el.
Dar şi î ngerul ş i omul s î nt crea ţ i ca subiecte pentru a se împ ă rt ăşi î n
.
rela ţie cu subiectul dumnezeiesc de toat ă lumina şi via ţ a Lui Iradierea
e modul de intrare al lui Dumnezeu î n rela ţie interpersonală cu f ăptura Lui.
748. « Minţile î ndumnezeite » sau î ngerii se mişc ă î n cerc î n jurul
luminii prime pentru a se î mp ă rt ăşi de Ea tot mai mult. Căci prin miş -
478 FILOCAUA

nezeu este lumină celor veşnici şi nu altceva 748 bis. Şi

ceeace este soarele pentru cele sensibile, aceia este Dum-
nezeu pentru cele inteligibile 749. El este lumina cea
dinţii şi cea mai culminantă, care luminează î ntreaga
fire raţ ională. Dar dacă, spune părintele Gură de Aur ,
auzi pe prooroc zicî nd : « Am văzut pe Domnul şezînd pe
tron » (Isaia VI, 1) , să nu socoteşti că a vă zut fiin ţa Lui,
ci pogor î rea , şi pe aceasta î n chip mai umbrit decî t pu-
terile de sus. /
78. Toată firea este cî t se poate de departe şi cu
totul str ăin ă de firea dumnezeiască . Căci dacă DumneA
zeu este fire , celelalte nu sînt fire, precum dacă fiecare din
celelalte este fire, El nu este fire. La fel nu este existenţă ,
dacă celelalte sînt existenţe : dar dacă Acela este exis-
tent , celelalte nu sînt existente 75°. Cugetă aşa şi des-
pre î nţelepciune, despre bunătate, despre toate celelalte
din jurul lui Dumnezeu şi despre Dumnezeu şi vei teo-
loghisi bine şi î n acord cu sfinţ ii. Dar Dumnezeu este şi
carea î n cerc se apropie tot mai mult de Dumnezeu din toate p ă r ţile , î n
toate privin ţele.
748 bis. Din Dumnezeu nu iradiaz ă dec î t lumin ă , dec î t conş tiin ţ a de
ei î nş işi , subiectelor destinate s ă dureze î n veci şi s ă sporească f ă r ă
sf î rşit î n lumin ă , î n cunoa şterea de ele î nseşi , de Dumnezeu şi de toate
celelalte subiecte şi obiecte.
749. Dar dac ă soarele face parte dintre cele sensibile, Dumnezeu
e dincolo nu numai de cele sensibile, ci e mai presus şi de cele inteligi -
bile. El e transcendent şi acelora. El nu poate fi cunoscut nici prin lu -
crarea min ţii, sau prin î n ţ elegerea natural ă , ci numai prin lucrarea , sau
prin lumina Lui devenit ă proprie î ngerilor şi oamenilor.
750. Dumnezeu e at î t de deosebit de toate, c ă dac ă acelea s î nt
numite fire, El nu trebuie numit fire. El dep ăşeş te firea , sau e singur
adev ă rata fire. La fel e cu existen ţ a. El nu poate fi numit existen ţă ,
dac ă acelea s î nt socotite existen ţă, sau invers, dac ă El este socotit exis-
tent, acelea nu trebuie socotite existente. El dep ăşeşte existen ţa sau e
singur adev ă rata existen ţă. Cî t de precar ă este existen ţa noastr ă ş i a
tuturor celor legate de noi , chiar î n experien ţ a noastr ă ! Adeseori ni se
pare c ă ea este un vis. Ne î ntreb ă m adeseori dac ă exist ă real. Dar în
mod sigur Dumnezeu este ultimul temei al existen ţei lor , chiar dac ă e
inaccesibil experien ţei noastre.
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 479

se zice firea tuturor celor existente, î ntrucî t toate se î m

pă rtăşesc de El şi subzistă prin î mpă rtăşirea de El ;
-
aceasta nu î nseamnă î nsă că prin î mpărâşirea de firea
Lui, Doamne fere şte , ci prin î mpărtăşirea de lucrarea Lui.
î n acest î nţ eles este El şi existen ţ a celor ce sînt şi forma ^

î n forme, ca obî rşia formelor 751, şi în ţelepciunea celor'

în ţ elepţi 752 şi, simplu , toate ale tuturor. Totodată El nu
este fire, ca fiind mai presus de toat ă firea şi nu este, ca
fiind mai presus de toate cele ce sî nt ; şi nu este şi nici
nu are formă , ca unul ce e mai presus de formă. Cum
vom ajunge deci noi aproape de Dumnezeu ? Oare apro-
piindu-ne de firea Lui ? Dar nici una dintre toate cele
create nu are şi nu va avea nicio î mpă rtăşire sau apro-
piere cu firea supremă. Deci dacă a ajuns cineva aproape
de Dumnezeu , desigur s-a apropiat de lucrarea Lui. Cum ?
Ca unul ce se î mpă rtăşeşte de ea î n chip firesc ? Dar
acest lucru e propriu tuturor f ă pturilor. Prin urmare nu
prin puterile fireşti, ci prin cele primite pe urmă , cu voia
liberă , ajunge cineva aproape sau departe de Dumnezeu.
Iar voie liberă nu numai fiinţele ra ţ ionale. Aşadar numai
acestea dintre toate celelalte ajung aproape sau departe
751. « Forma î n forme , ca ob î r şie a formelor » ( elSoc ev eFSeatv d C )

EtSeapX qc ) . î n El s î nt date virtual toate formele , î n ultima lor frumu -

'

se ţe spre care tind toate formele noastre. S î nt date ca î n principiul sau

ca î n ob î r şia virtual ă şi ca î n ţinta final ă a tuturor formelor. î n El s î nt
prefigurate toate formele. De aceea î n El e prefigurat ă toat ă frumuse ţ ea *

Toate formele , toate frumuse ţ ile s î nt desf ăş ur ă ri ale formelor şi frumu -

se ţ ilor cuprinse virtual î n El , av î nd s ă se concentreze î n El, dup ă efor -
tul lor , ajutat de El, î ntr -o suprem ă armonie. Frumuse ţ ea care concen -
treaz ă î n ea toate frumuse ţile, «forma » care concentreaz ă î n ea toate
formele, e frumuse ţ ea şi forma cea mai bogat ă , mai ad î nc ă şi mai gr ă i -
toare, mai cuprinz ă toare dec ît toate formele şi frumuse ţile desf ăşurate
al ă turat. î n El e frumuse ţea de maxim ă discre ţ ie şi gra ţie , dincolo de
orice exibi ţ ionism şi teatralism care nu e lipsit de afectare. ( Rom â nescul
«formosus » e dela « form ă » ).

752. Dac ă î nţele<pciunea Lui e izvor î n cei î n ţelep ţi, orice abatere
de la î n ţ elepciunea armonioas ă este ieşire din Dumnezeu ca centru, ca
mijloc, o alunecare măcar cu o parte a fiinţei din El.
480 FILOCALIA

de Dumnezeu , apropiindu-se sau depărtîndu-se prin vir-

tute sau ră utate. Numai acestea deci sî nt şi î n stare de ne-
fericire sau de fericire 753. Dar noi să credem că vom do-
bîndi fericirea.
79. Compar î nd o f ă ptură cu alta , zicem că una e
apropiată de Dumnezeu după fire, iar alta străină. Apro-
piate de Dumnezeu se numesc fiinţele inteligibile, care
sî nt cunoscute numai cu mintea. Iar străine cu totul sî nt
cele ce cad sub simţ uri. Iar dintre acestea , mai departe
î ncă sînt cele cu totul neî nsufleţite şi nemişcate. Aşadar
fiind asemă nate între ele, f ă pturile se socotesc sau apro-
piate de Dumnezeu după fire, sau străine 754. Dar ele,
prin ele, după fire, sî nt toate străine de Dumnezeu. Mai
mult chiar , nici nu se poate spune cî t e de departe de
Dumnezeu firea inteligibilă şi cît sînt de departe lucră-
rile simţ urilor şi cele de sub simţ uri, de cele inteligi-
bile 755. Deci fiind at î t de departe prin fire de Dumnezeu ,
753. Prin voia liber ă ne apropiem sau ne dep ă rt ă m de Dumnezeu ,
întruc î t şi El este cu voie liber ă sau Persoan ă . Apropierea î ntre per -
soane se face printr-o deschidere liber ă bilateral ă . Avem aci o alt ă di -
mensiune a existen ţ ei. Şi de ea deprinde fericirea sau nefericirea persoa -
nelor create, limitate prin ele, dar aspir î nd spre infinitate.
754. Exist ă diferite dimensiuni ale existen ţ ei. Cea mai înalt ă este
dimnesiunea firii dumnezeieşti. Cele ce primesc lumina ei , sporind î n
conştiin ţă, ajung apropiate de ea.
755. Numai comporate î ntre ele, unele firi se socotesc mai apro -
piate de Dumnezeu şi altele mai dep ă rtate. Privite î n ele î nseşi , toate
s î nt str ă ine de Dumnezeu. Mai mult chiar , nu se poate spune c î t de de -
parte s î nt firile inteligibile de Dumnezeu şi c î t s î nt de departe lucr ă rile
sim ţ urilor şi cele sensibile de cele inteligibile. E o distan ţă infinit ă î ntre
existen ţ a celor inteligibile, dar create, şi Dumnezeu , şi poate tot una
infinit ă î ntre cele sensibile şi sim ţirea lor şi î ntre cele inteligibile. Dis -
tan ţa î ntre ele ră m î ne pentru noi un mister impenetrabil. Nu se poate
spune nimic despre ea. Ce putem spune de exemplu despre distan ţ a
î ntre noi şi animale ? Şi totuşi din alt punct de vedere cele inteli-
gibile s î nt aproape de cele sensibile prin conş tiin ţă , iar cele sensibile ,
f ă r ă să -şi dea seama, s î nt aproape de cele î n ţ elegătoare , prin necesitatea
ce o reprezint ă pentru acelea , ca să se î mbogăţească î n cunoaştere. La
fel Dumnezeu e aproape de toate cele create ca Creator şi Sus ţ in ă tor al
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 481

vai nouă , de nu ne vom face aproape de El prin fapte şi

prin purtă ri bune, izvor î te dintr-o hotă r î re bună 756.
80. Glasul comun şi î ndumnezeit al dumnezeieştilor
cuvî ntători de Dumnezeu, purtă torul de Dumnezeu Da-
maschin zice î n al doilea dintre capetele lui teologice :
« Cel ce vrea să gră iască , sau să aud ă ceva despre Dum-
nezeu , trebuie să ştie limpede că nu toate sî nt de negră it,
nici toate de grăit , fie ale teologiei, fie ale iconomiei ; nici
toate cunoscute, nici toate necunoscute. Ştim că sî nt mai
presus de cuvî nt şi cele care dorim să le grăim dintre cele
dumnezeieşti, dat fiind că sî nt ale unui Cuvî nt care le î n-
trece pe toate. Căci nu sî nt î n afară de cuvî nt prin vreo
scă dere a lor , ci î n afară de cuvî ntul nostru , pe care-1
aveam î n lă untrul nostru şi pe care-1 rostim la auzul al-
tora . Că ci nici cel rostit n-ar putea să tălmă cească acelea,
nici cel dină untru n-ar putea să ajungă la ele, oricî t se
sileşte. Deci nu trebuie să ne î ngăduim a vorbi despre
Dumnezeu de la noi, ci să ne întoarcem către cei ce gră-
iesc în Duh cele ale Duhului ; şi cî nd ne cer cuvî nt cei
potrivnici » 757.
81. Se spune că pe uşile şcolii lui Platon era scris
ca nimenea să nu intre dacă nu ştie geometria. Dar nu
ştie deloc geometrie cel ce nu poate cugeta şi grăi des-
pre cele nedespă r ţite ca despă r ţite. Că ci a exista o mar-
gine f ă ră ceea ce e mă rginit e cu neputin ţă. Iar geome-
tria grăieşte aproape numai despre margini, care se de-
lor şi cele create
— şi î n deosebi cele conş tiente
trebuin ţ a ce o au sau o simt de El.
— de Dumnezeu , prin

756. Faptele bune produc dimensiunea cea mai apropiat ă a noas -

tr ă de Dumnezeu ; prin voin ţ a noastr ă ne pun î n acord cu voia Lui .
757. « Ţin de cuv î nt î n sens de dep ăş ire ( xa$ * OTcepeXovaa
Negr ă itul nu apar ţ ine unei sfere unde lipseşte cuv î ntul pentru c ă
nu s î nt mai prejos de cuv î nt. Ci apar ţ ine unei sfere c ă reia i se potri -
veşte un cuv î nt mai presus de cuvintele noastre. Ele nu s î nt nera ţ io -
nale, ci de o ra ţionalitate care include pe a noastr ă şi o dep ăş eş te.
-
Intr un fel putem combina şi noi , c î nd vrem sa exprim ă m aceste reali -
t ăţi, cuvintele î n aşa fel, î nc î t să realiză m o exprimare mai presus de
exprimare.

31 Filocalia
 482 FILOCALIA

termin ă şi se î nf ăţ işează f ă ră cele mă rginite de ele, une-

ori ca fiind de sine. Mintea desparte cele nedespă r ţ ite.
Iar cel ce n-a î nvăţ at î ncă să despartă cu mintea trupul
de cele din jurul lui, cum va vrea să audă despre o fire
î n sine , care nu numai că e nedespă r ţită de cele fireşti
ale ei, aflî ndu-se î n ele, dar nici nu poate să fie f ă ră de
ele ? Cum va vrea să audă despre întreguri ca î ntreguri,
care se află î n pă r ţ i, că numai prin minte şi cuv î nt so
deosebesc de acelea şi se cugetă î nainte de cele multe,
neput î nd fi, pentru raţ iunea cea adevă rată , f ără de cele
multe ? Cum va vrea să audă despre cele inteligibile şi
despre cele î n ţ elegă toare ? 758. Cum va vrea să audă pe
cei ce zic că fiecare dintre noi are minte şi î nţ elegere şi
că fiecare dintre cugetă rile noastre este minte ? Nu va
r î de şi nu va striga î nvinovăţ indu-ne că zicem că fiecare
om are două şi mai multe min ţ i ? Iar cel ce nu poate auzi
sau gră i despre unele ca acestea că sî nt nedespă r ţite ş i
deosebite , cum va putea grăi sau auzi aşa ceva despre
Dumnezeu ? Că ci la Dumnezeu sî nt şi se zic multe uniri
şi deosebiri , după cuv î ntătorii de Dumnezeu. Dar unirile
predomină şi stau î naintea deosebirilor , nedesfiinţî ndu-h
pe acestea şi nefiind î mpiedicate de acestea î ntru nimic.
Deci potrivnicii nu primesc şi nu pot cunoaşte deosebirea
î n nedespă r ţ ire la Dumnezeu . Auzindu-ne pe noi grăind
î ntr-un glas cu sfinţ ii despre o unire î n deosebire, şi că
ceva a lui Dumnezeu este de necuprins, iar altceva poate
î ncă pea, dar Dumnezeu este unul, acelaşi fiind necuprins
după fiinţă , dar î ncă put de că tre f ă pturi după lucră rile
Sale dumnezeieşti, adică după voia Lui dinainte de veci
cu privire la noi, după pronia Lui dinainte de veci pentru
noi , după î nţelepciunea Lui dinainte de veci cu privire
la noi şi , ca să zic ca dumnezeiescul Maxim , după puterea
î nţelepciunea şi bună tatea Lui nemă rginită ; auzindu-le
de la noi acestea , cei potrivnici, ca pe unele ce sî ntem
758. Cele ce î n ţeleg nu pot fi desp ă r ţ ite dec î t cu mintea de cele
pe care le î n ţ eleg, san le cuget ă . Toate s î nt distincte şi nedesp ă r ţite.
SF 1NTVL GR1GOR1E PALAMA 483

siliţi să le spunem, ei şi cei ca d î nşii ne î nvinovăţ esc că

vorbim de mulţ i dumnezei şi de multe lucruri necreate
şi că facem pe Dumnezeu compus. Ei nu ştiu că Dum-
nezeu Se î mparte î n chip neî mpă r ţit şi e unit î n deose-
bire ; iar aceasta nu aduce î n El nici î nmulţ ire, nici
compunere .
82. Marele Pavel, gura lui Hristos , vasul alegerii
(Fapte IX , 15) , purtă torul prealuminat al numelui dum-
nezeiesc, zice că «cele nevă zute ale lui Dumnezeu de la
î ntemeierea lumii din f ă pturi fiind î n ţ elese se vă d, veş-
nica Lui putere şi dumnezeire » (Horn . I, 20). Oare fiin ţa
lui Dumnezeu e cea care se vede, fiind î nţeleasă din f ă p-
turi ? Nicidecum . Numai nebunia celor r ă tăciţ i
inte de ei sminteala lui Eunomie, căci şi acela zicea ca
—
şi î na-
aceştia î nainte de aceş tia —scrie că din f ă pturi nu se
î n ţelege nimic altceva decî t fiin ţ a lui Dumnezeu . Dar
dumnezeiescul apostol e departe de a susţine unele ca
acestea . Căci î nvăţînd mai î nainte că ceea ce e cunoscut
din Dumnezeu e ară tat ( Rom. I , 19) şi arăt î nd că este şi
altceva mai presus de ceea ce e cunoscut din Dumnezeu ,
pe Care L-a descoperit tuturor celor ce au minte, a adaus
pe urmă : « Căci cele nevă zute ale lui Dumnezeu de la î n-
temeierea lumii din f ă pturi fiind î n ţ else se vă d ». Iar ce
este cunoscut din Dumnezeu poţ i să afli de la purtă torii
de Dumnezeu pă rinţ i care î nf ăţişează lucrurile astfel :
ceva al lui Dumnezeu este necunoscut ; aceasta este fiin ţ a
Lui ; iar altceva este cunoscut ; acestea sî nt , adică, toate
cele din jurul fiinţ ei, sau bunătatea , î n ţ elepciunea , pu
terea , dumnezeirea , sau mă rirea. Pe acestea Pavel le nu
--
meşte şi nevă zute, fiind î n ţ elese din f ă pturi. Iar dacă
acestea , care se în ţ eleg din f ă pturi, sî nt î n jurul fiin ţ ei
lui Dumnezeu , cum ar fi şi ele f ă pturi ? 759. Prin urmare
lucrarea lui Dumnezeu înţeleasă din f ă pturi pe de o parte
759. Acest capitol e luat de Palama din lucrarea sa « Despre unirea
—
şi deosebirea dumnezeiasc ă » ( Ed . Hristou , voi. II , p. 74 75).
484 FILOCAUA

e necreată , iar pe de alta nu e fiin ţă , fiindcă nu e î nf ăţi-

şată numai la singular , ci şi la plural.
83. Fă pturile sî nt ară tă toare ale î nţelepciunii, ale
măiestriei şi ale puterii, dar nu ale fiinţei, zice Vasile cel
Mare, împotrivindu-se lui Eunomie, care spunea că din
f ă pturi se arată fiin ţ a lui Dumnezeu 760. Prin urmare lu-
crarea lui Dumnezeu , care poate fi î nţ eleasă din f ă pturi,
este pe de o parte necreată , iar pe de alta nu este fiinţă.
Iar cei ce zic că lucrarea dumnezeiască nu se deosebeşte
î ntru nimic de fiinţa dumnezeiască sî nt vădit eunomieni.
84. Bine zice, deci, î n «Antiretice» fratele aceluia 761,
care cugetă cele frăţ eşti, că î nţelegî nd frumuseţea şi mă-
reţia minunilor din creaţ ie şi dobî ndind alte şi alte î nţ e-
lesuri cu privire la Dumnezeu , tălmăcind pe fiecare din
aceste î n ţ elesuri care se nasc î n noi, cu nume deosebit.
Căci din mă reţ ia şi frumuseţ ea f ă pturilor se contemplă
prin asemănare Fă că torul şi de la ele numim Făcător pe
ziditorul lor (căci e cu putin ţă Celui care are puterea să
dea î nf ă ptuire voin ţei) şi judecă tor drept şi nepă rtinitor.
Dar şi cuvî ntul -« Dumnezeu » am î nvăţat să-l ţinem de
la lucrarea vă ză toare a Lui. Deci nici prin acest cuvînt ,
î nvăţî nd despre o anumită lucrare par ţială a firii dum-
nezeieşti, nu cugetă m fiinţa dumnezeiască 762.
85. Dionisie Areopagitul, cel mai î nalt dintre cuvî n-
tătorii de Dumnezeu , după dumnezeieştii apostoli, după
ce a lă murit deosebirea privitoare la ipostasurile lui Dum-
nezeu, zice : « Ieşirea binef ăcă toare este o distingere dum-
nezeiască , unitatea dumnezeiască î nmulţindu-se pe Sine
î nsăşi î n chip mai presus de unitate, prin bună tate » 763.
760. Sf î ntui Vasile, Contra Iui Eunomie 2 \ P. G., 29, 748 AB.
761. Sf î ntui Grigorie de Nisa , Contra lui Eunomie , Ant î r. 3 ; ed.
J ă ger 2, 292.
762. 0E &C e de la fredonai privesc. Dumnezeu e deci şi El
numele unei lucr ă ri a lui Dumnezeu. Pentru fiin ţ a dumnezeiasc ă nu avem
nici un nume.
763. Dionisie Areopagitul, Despre numirile dumnezeie şti 2 ; P. G., 3,
641 D—644 D.
SF1NTUL GR1G0 RIE PALAMA 485

Iar după pu ţin : «Ieşirile binef ăcătoare ale izvorului dum-

nezeiesc zicem că sî nt distingere dumnezeiască. Căci dă-
ruind tuturor celor ce sî nt şi revă rsî nd î mpă rtăşirile
tuturor bună tăţilor , se distinge ră mî nî nd unită şi se î n-
mulţeşte unitar f ă ră să iasă din Unul» 764. Iar după puţin :
« Aceste distingeri comune şi unite ale î ntregii dum-
nezeiri, sau ieşirile binef ăcă toare, vom î ncerca să le şi
preamă rim după putinţă ». El arată limpede că este şi o
altă deosebire la Dumnezeu , nu numai cea privitoare la
ipostasuri. Pe această altă deosebire decî t cea ipostatică,
o numeşte şi deosebirea dumnezeirii. Căci deosebirea pri-
vitoare la ipostasuri nu este deosebirea dumnezeirii. El
zice că Dumnezeu se î nmulţeşte şi prin ieşirile şi lucră rile
dumnezeieşti. Şi pe aceasta o numeşte acum ieşiri, iar
altă dată zice : «Dumnezeirea nu Se î nmulţ eşte, Doamne
fereşte», şi « Dumnezeu ca Dumnezeu nu Se deosebeşte
Căci Dumnezeu este Treime, dar nu triplat ». El arată şi
caracterul necreat al acestor ieşiri şi lucră ri. Că ci le nu-
meşte dumnezeieşti, şi zice că sînt deosebiri ale î ntregii
dumnezeiri. De asemenea spune că î nsuşi izvorul dum-
nezeiesc se î nmulţeşte prin aceste ieşiri şi lucră ri, nepri-
mind ceva din afară. Ba f ăgăduieşte să şi preamă rească
aceste î nsuşiri, adă ugind : «după putinţă ». Prin aceasta
cel mai î nalt dintre slăvitorii lui Dumnezeu ni le î nf ăţ i-
şează pe acestea ca mai presus de orice preamă rire.
86. Acelaşi cuvî ntător de Dumnezeu , spun î nd mai
sus că ieşirea binef ăcă toare este o distingere dum-
nezeească , adaugă : « Căci cele din urmă î mpă rtăşiri sî nt
unite în distingerea dumnezeiească ». î mpă rtăşiri a numit
aici la un loc toate ieşirile şi lucră rile lui Dumnezeu. Dar
a adă ugat că acestea nu se lasă î ncadrate î n lume, ca să
nu socotească cineva că acestea sî nt rezultatele lucrării,
ca de pildă fiinţa fiecă rei existenţe, sau viaţa sensibilă
î n cele vii, sau raţiunea şi mintea aflătoare î n cele raţio-
nale şi î nţelegătoare. Căci cum ar fi acestea în Dumnezeu
764. Ibidem.
486 FIL0CAL1 A

şi neî ncadrate în crea ţie, odată ce sî nt create ? Sau cum

ar fi ieşirile şi î mpă rtăşirile neî ncadrate î n lume ale lui
Dumnezeu f ă pturi, odată ce î mpărtăşirea neî ncadrată se
află î n chip firesc î n Cel ce î mpă rtăşeşte, cum ne arat ă
lumina ? 765.
87. Ceva mai departe, acest mare (Dionisie) prea-
mă reşte ieşirile şi lucră rile de felul acesta ale lui Dum-
nezeu cu alte nume potrivite lui Dumnezeu , şi le numeş te
î mpă rt ăşiri şi î mpă rt ăşiri de Sine. Ba le arată î n multe
pă r ţi ale scrierilor sale ca fiind mai presus de cele ce sî nt
(de f ă pturi) şi fiind modele ( paradigme) prime ale celor
ce sî nt , ca exist î nd de mai î nainte î n Dumnezeu , î ntr-o
unitate mai presus de fiin ţă . Deci cum ar fi acestea f ă p-
turi ? î n cele urmă toare, adaugă să ne î nveţ e şi ce sî nt
aceste paradigme : «Paradigme zicem că sî nt raţiunile de
fiin ţă f ăcătoare ale lucrurilor , care preexistă î n Dum-
nezeu î n chip unitar şi pe care teologia le numeşte pre-
definiri şi voiri dumnezeieşti şi bune, definitorii şi f ă că-
toare ale lucrurilor. După ele a predefinit şi a adus la
existenţă Cel mai preaus de fiinţă toate lucruile » 766 . Cum
vor fi deci create pre-definiţiile şi voirile dumnezeieşti
f ăcătoare ale lucrurilor ? Cum nu se vă desc ca cobor î nd
providen ţa lui Dumnezeu la treapta de f ă ptură , cî nd se
socotesc aceste ieşiri şi lucrări, create ? Că ci voirile dum
nezeieşti şi aceste împă rtăşiri şi daruri dumnezeieşti ale
-
bun ă tă fii pricinuitoare a tuturor nu sî nt decît lucrarea de
fiinţă f ăcătoare, de viaţă f ăcătoare, de înţelepciune f ăcă
toare şi simplu, lucrarea f ăcătoare şi susţină toare a celor
-
create.
765. Capitolul acesta este luat de Palama din lucrarea sa Despre
unire şi deosebire 11 ( La P. Hristou , ed . cit ., voi. II , p. 77 ) . E o lucrare

—
scris ă contra lui Varlaam şi Achindin. Dionisie Areopgitul, Despre numirile
dumnezeie ş ti ; P. G., III, 641 D 644 A.
766. « Predefinirile » ( Tcpcoptapiot ) existentelor î n Dumnezeu e un
termen al lui Dionisie Areopagitul. Bl nu î nseamn ă predestinarea modu -
rilor î n care se vor mi şca existentele, ci numai pre - contururile, sau pre -
SF 1NTUL GR1G0 R1E PALAMA 487

88. î mpă rtăşirea existenţei de sine nu se mai î mpă r-

tăşeşte, la r î ndul ei, de nimic, cum zice şi marele Dionisie.
Iar celelalte î mpă rtăşiri, î ntrucî t sî nt î mpă rt ăşiri prin
care se produc f ă pturile şi-şi iau începuturile f ă pturile ,
nu se mai î mpă rtăşesc nici ele cî tuşi de pu ţin de nimic ;
că ci nici pronia nu se î mpă rtăşeşte de pronie, nici viaţ a
de viaţă . Dar î ntrucî t au existenţa , se zice că se î mpă rtă-
şesc de î nsăşi existen ţa , dat fiind că f ă ră ea nu sî nt nici
nu se lasă î mpă rtăşite, precum nici preştiin ţa f ă ră ştiin ţă.
De aceea ca î mpă rtăşiri de sine nu sî nt nicidecum create.
Şi tot de aceia , după dumnezeiescul Maxim , niciodată
n-au î nceput să existe ; şi sî nt contemplate ca afl î ndu-se
fiin ţ ial î n jurul lui Dumnezeu ; şi nu a fost cî ndva cî nd
nu erau 767. Dar potrivnicii, socotind f ă ră evlavie viaţa de
sine, bună tatea de sine şi cele asemenea , create , fiindcă
se î mpărtăşesc de numele comun al celor ce există , nu
vă d că, deşi se numesc existenţ e, sînt mai presus de exis-
tenţ e, cum zice marele Dionisie. Aceştia, punî nd î mpă rtă-
şirile de sine î n r î nd cu f ă pturile, lesne ar putea socoti şi
pe Duhul Sf î nt , creat , odată ce marele Vasile zice că şi
El Se î mpă rtăşeşte de numirile vrednice de Dumnezeu.
hot ă rnicirile , prin care se disting unele de altele, sau formele virtuale
ale lor existente î n Dumnezeu. Chiar evolu ţia lor e prefigurat ă î n Dum -
-
nezeu , dar nu pre determinat ă. Căci fiin ţ ele ra ţionale se pot mişca liber
.
î n cadrul ra ţ iunilor sau pre -defini ţiilor lor C ăci modific ă rile î n bine sau
î n r ă u pe care ş i le produc ele î nseşi nu schimb ă î nseşi ra ţ iunile lor ,
ci numai modurile lor , cum zice Maxim Mă rturis!foru 2. Diavolul ră m î ne
dup ă ra ţiunea sa î nger , numai dup ă mod a devenit, î n chip liber , demon .
Aceste « pre - definiri », ca şi « pre -formele » din cap. 78, nu au sensul unor
defini ţ ii de - a gata , existente de mai î nainte în Dumnezeu , ci sensul unor
defini ţ ii sau contururi ale f ă pturilor date virtual î n g î ndirea şi puterea
creatoare a lui Dumnezeu. Se poate spune c ă î n fiecare lucrare prin
care Dumnezeu lucreaz ă î n cineva sau î n ceva potrivit lui e o form ă
dinamic ă ce ajut ă pe acela s ă se defineasc ă . Citatul din Dionisie Areo -
pagitul e din « Despre numirile dumnezeie ş ti » , 5, 8, P . G., 3, 824 C.
767. Capete teologice I , 48 ; P. G., XC, 1100 D.
488 FILOCALIA

89. Iar dacă ar zice cineva că numai existen ţa de

sine este împărtăşire, întrucî t numai ea nu primeşte prin
î mpărtăşire, ci se lasă î mpă rtăşită, căci celelalte primesc
prin î mpă rtăşire de la ea, să ştie că nu cugetă î nţelept
despre celelalte î mpă rtăşiri. Fiindcă cele vieţ uitoare, sau
cele sfinte, sau cele bune, nu se zice că vieţ uiesc, se sfin-
ţ esc şi se î mbună tăţ esc pentru simplul fapt că sî nt şi că
se î mpă rtăşesc de existenţa de sine, ci prin faptul că se
î mpă rt ăşesc de viaţa de sine, de sfinţ enia de sine şi de
bun ă tatea de sine. Iar bun ă tatea de sine sau celelalte ase-
menea nu prin î mpărtăşire de altă viaţă de sine se face
viaţă de sine. De aceea şi ea, î ntrucî t este viaţă de sine,
este dintre cele ce se dau prin î mpărtăşire, nu dintre cele
ce primesc prin î mpă rtăşire. Iar ceea ce nu se primeşte
prin î mpă rtăşire, ci se dă prin î mpă rtăşire şi face vii pe
cele ce vieţ uiesc, cum ar fi f ă ptură ? Şi la fel stă lucrul
şi cu celelalte împă rtăşiri.
90. î ntă rire cuvî ntului nostru dă şi dumnezeiescul
Maxim , care socoteşte aceste ieşiri ale lui Dumnezeu ,
pronia f ăcătoare a lucrurilor . El scrie î n Scolii : « Proniile
şi bun ătăţile creatoare, adică cele de fiinţă, de via ţă şi de
î nţelepciune f ăcă toare, sî nt comune unimii deosebite î n
trei ipostasuri» 768. Zicî nd deci că sî nt multe şi deosebite,
a arătat că nu sînt fiinţe ale lui Dumnezeu , căci aceasta
este una cu totul neîmpărtăşită. Iar spunî nd că sî nt co-
mune unimii deosebite î n trei ipostasuri , ne-a ară tat că
nu sînt nici Fiul, nici Sf î ntul Duh. Căci nici unul dintre
Aceştia nu e lucrarea comună a celor trei. î n sf î rşit , zicî nd
despre acestea că sî nt pronii şi bunătăţi, dar şi creatoare,
le-a arătat ca fiind necreate. Căci dacă n-ar fi aşa , ceea
ce crează ar fi creat ; prin urmare ar exista prin altă lu-
crare creeatoare şi aceasta iarăşi ar fi creată de alta. Cine
ar face aşa, s-ar arunca spre ultima nebunie, f ă ră să î na-
768. Scolii la « Despre numirile dumnezeie şti » , II, 5 ţ P. G., IV,
221 AB.
SFINTUL GR1G0 RIE PALAMA 489

inteze spre infinit 769. Aşadar ieşirile şi lucră rile lui Dum-
nezeu sî nt necreate, dar nici una dintre ele nu este fiinţă ,
nici ipostas.
91. Creatorul şi or î nduitorul î ntregii lumi, d î ndu-i
acesteia o î nf ăţ işare mult felurită prin covî rşirea nease-
mă nată a bunătăţii Sale, pe unele le-a voit numai să fie,
pe altele să aibă şi viaţă pe lî ngă existenţă ; şi dintre
acestea a voit ca unele să se împărtăşească de viaţa î nţ e-
legă toare. Pe unele le-a voit să aibă viaţa î mbinată din
amî ndouă acestea. Pe cele care au luat viaţă raţională şi
î n ţ elegă toare de la El, le-a voit ca prin î nclinarea de bună
voie spre El să ajungă la unirea cu El şi astfel să vieţ u-
iască dumnezeieşte şi mai presus de fire, î nvrednicindu-se
de harul şi lucrarea î ndumnezeitoare. Căci voia Lui e
creatoare pentru cele ce sî nt (f ă pturi), fie că sî nt scoase
din neexisten ţă, fie că sî nt şi î mbună tăţite. Iar aceasta , î n
chip felurit. Pentru această deosebire a voii dumnezeieş ti
cu privire la lucruri, pronia şi bună tatea cea una , adică
î ntoarcerea lui Dumnezeu prin bun ătate spre cele de jos,
este socotită de î nţelepţii cuvî ntă tori de Dumnezeu ca
fiind multe pronii şi bun ă tăţ i care se î mpart şi se fac fe-
lurite î n chip neî mpă r ţit î n cele î mpă r ţite. Astfel una e
numită puterea preştiutoare a lui Dumnezeu ; alta pu-
terea creatoare şi susţinătoare. Dintre acestea iarăşi, după
marele Dionisie, unele sî nt puteri de fiin ţă f ă cătoare,
altele de viaţă şi altele de î n ţelepciune f ă că toare. Dar fie-
care dintre ele e comun ă Tatălui şi Fiului şi Sf î ntului
Duh. Şi prin fiecare, voirea cea bună şi dumnezeiească
cu privire la noi a Tatălui, a Fiului şi a Sf î ntului Duh e
lucrare şi putere de fiinţă , de viaţă şi de î n ţelepciune f ă -
că toare 77°. Acestora le-a mai zis şi î mpă rtăşiri neî nca-
7d9. Cap. acesta e luat din lucrarea amintit ă a lui Palama . ( Ed .
—
Hristou , tom. cit ., p. 78 79 ).
770. Deci Tat ăl, Fiul şi Sf î ntul Duh s î nt ca Persoane î n fiecare
lucrare.
490 F1LGCAL1 A

drate şi nemicşorate, ridic î ndu-le peste toate cele create

şi î n acelaşi timp î nvăţînd că sălăşluiesc î n chip firesc î n
Cel ce le dă ruieşte.
92. Precum soarele, dă ruind f ă ră să se micşoreze 771
căldură şi lumină celor ce se î mpă rtăşesc de el , are aceste
lucră ri naturale şi fiinţiale î n sine, aşa darurile dum
nezeieşti, aflî ndu-se f ă ră micşorare î n Cel ce le răspî n-
deşte, sî nt lucră ri fireşti şi fiin ţ iale ale Lui, prin urmare
şi necreate. De lumina soarelui nu rămî ne î nsă nici urm ă
cî nd soarele se află sub pă m î nt şi pă răseşte pe cei de pe
pămî nt , şi nu e cu putinţă ca cineva să se bucure de raza
lui f ă ră să se unească cu ea şi prin ea să se unească cu
soarele din care porneşte lumina. Iar căldura de la el şi
toate cî te vin din el şi ajută la naşterea şi creşterea celor
sensibile şi la î nmulţirea felurită a sucurilor şi a î nsuşiri-
lor , le vor lipsi acestora dacă nu au prin rază unirea cu
soarele. în acelaşi fel, cum ne arată aceast ă icoană ştearsă
din cele sensibile , numai cei ce se î nt î lnesc cu lumina mai
presus de fire şi atotdumnezeiască se î mpă rtăşesc de ha-
rul îndumnezeitor şi prin el se unesc cu Dumnezeu. Toate
celelalte sî nt rezultatele (efectele) lucr ă rii creatoare. Aces-
tea sî nt aduse la existen ţă din cele ce nu sî nt , adică î n
dar , î nsă nu sî nt luminate de har , care este un alt nume
al strălucirii lui Dumnezeu 772.
93. Strălucirea şi lucrarea aceasta î ndumnezeitoare
a lui Dumnezeu , prin care se î ndumnezeiesc cele ce se
î mpă rtăşesc de ea, este un oarecare har dumnezeiesc, dar
nu firea lui Dumnezeu. Nu fiindcă aceasta lipseşte din
771 . Deci Palama respinge cu anticipa ţ ie acuza ţ ia ce i se aduce
azi ( Istina cit. ) de neoplatonism , accentu î nd ca Dumnezeu nu se mic ş o -
reaz ă iradiind din Sine lucrarea harului , sau lumina dumnezeiasc ă.
772. Cei ce se unesc cu harul ca lucrare ce iradiaz ă din Dumnezeu
se unesc cu El î nsu şi ca Persoan ă. Dar unii s î nt ca cei ce nu mai v ă d
soarele şi nu mai primesc c ă ldura de la el , r ă m î n î nd simplu crea ţ i şi
conserva ţi.
SF 1NTUL GRIG0 R1B PALAMA 491

cei dă ruiţi cu har , după bî rfeala nebunească a celor po-

trivnici, căci firea lui Dumnezeu este pretutindenea . Ci
ca una ce nu e î mpărtăşibilă , neexist î nd nimic creat care
să se poată î mpă rtăşi de ea precum s-a ară tat mai î nainte.
De altfel şi lucrarea dumnezeiască şi harul Duhului aflî n-
du-se pretutindenea de faţă şi fiind nedespă r ţ ite de Acela,
celor ce din pricina necurăţ iei sî nt incapabili de a se î m-
pă rtăşi le sînt neî mpă rtăşibile, ca şi cî nd n-ar fi de fa ţă.
Că ci zice careva că « precum î ntipă ririle chipurilor nu se
fac î n toate materiile, ci numai î n cele care au anumită
frăgezime şi transparenţă , aşa şi lucrarea Duhului nu se
arată î n toate sufletele, ci numai î n cele care nu au î n
ele nimic viclean (şerpuitor ) şi î ntortochiat ». Şi iarăşi :
« Duhul Sf înt e de faţă tuturor . Dar celor ce s-au curăţ it
de patimi li se arată puterea Sa , însă celor ce-şi au partea
stă pî nitoare tulburată de petele pă catului, nu le este
î ncă ».
94. Lumina soarelui e nedespă r ţită de raza şi de căl-
dura dă ruite de ea. Dar lumina nu se î mpă rtăşeşte ace-
lora care nu au ochi, deşi sînt atinşi de rază. Aceştia pri-
mesc numai căldura de la rază. Căci nu e cu putinţă
celor lipsiţ i de ochi să ajungă la cunoaşterea luminii. Tot
aşa , ba cu mult mai vî rtos nimeni dintre cei ce se bucură
de strălucirea dumnezeiască nu se poate î mpă rtăşi de
fiin ţa Creeatorului. Căci nu este nici o f ă ptură î n stare
să primească fiin ţ a Creeatorului.
95. î mpreună-mă rturie că lucrarea ce se dă spre
î ă rtăşire nu e nici creată, nici fiinţă a lui Dumnezeu ,
mp
ne este Ioan , Boteză torul lui Hristos, î mpreună cu Ioan ,
cel mai iubit dintre ucenicii lui Hristos, ca şi Ioan cel cu
limbă de aur. Unul istorisind şi scriind ; Inainte-mergă-
torul şi Botezătorul lui Hristos zicî nd că Duhul nu I s-a
dat de că tre Dumnezeu Tatăl, cu măsură (Ioan III, 34) ;
iar Cuvîntătorul de Aur explicî nd şi scriind că Duhul î n-
seamn ă aici lucrarea : «Căci noi toţ i luă m lucrarea Du-
492 FILOCALIA

hului cu măsură ; Acela, î nsă are toată lucrarea nemă-

surată şi î ntreagă. Iar dacă lucrarea Aceluia e nemăsu-
rată, cu at î t mai vî rtos fiinţ a ». Deci numind lucrarea Duh ,
mai bine zis î nsuşi Duhul lui Dumnezeu, cum a f ăcut
Boteză torul şi mai spunînd că aceasta este nemăsurată ,
a arătat că este necreată. Iar spunî nd că noi o primim cu
măsură , a ară tat deosebirea lucrării necreate de fiinţ a
necreată. Căci nimenea nu primeşte niciodată fiin ţ a dum-
nezeească. Dar nu poţi spune nici că toţi la un loc, căci
aceasta ar î nsemna că fiecare o primeşte î n chip î mpă r ţit
pe măsura curăţ iei sale. Căci mergî nd mai departe pă rin-
tele Gură de Aur , arată şi o altă deosebire între fiinţa ne-
creată şi lucrarea necreată, zicî nd : « Iar dacă lucrarea
Duhului este nemăsurată, cu atît mai vî rtos fiinţa » 773.
96. Dacă după aiurelile celor potrivnici şi după cei
ce cugetă asemenea lor, lucrarea şi facerea , care ţine de
lucrare, nu se deosebeşte î ntru nimic de fiinţa dumneze-
iască, ele nu se vor deosebi î ntru nimic nici de a naşte
şi a purcede, care sî nt ale fiinţei, Iar dacă a face nu se
deosebeşte de a naşte şi a purcede, nici f ă pturile nu se
vor deosebi î ntru nimic de Cel născut şi de Cel purces.
Şi dacă e aşa, după ei, Fiul lui Dumnezeu şi Duhul Sf î nt
nu Se vor deosebi întru nimic de f ă pturi. Şi toate f ă ptu-
rile vor fi născute şi purcese de Dumnezeu şi Tatăl , şi
toată creatura va fi f ăcută dumnezeu ; iar Dumnezeu
va fi pus î n r î nd cu f ă pturile. De aceea dumnezeiescul
Ciril, arăt î nd deosebirea î ntre fiinţa şi lucrarea lui Dum-
nezeu, spune că «a naşte e propriu firii dumnezeieşti ;
iar a face, lucră rii dumnezeieşti. Iar pe urmă adaugă ,
zicî nd limpede : « Firea şi lucrarea nu sî nt unul şi ace-
laşi lucru » 774.
97. Dacă fiin ţa dumnezeească nu se deosebeşte î ntru
nimic de lucrarea dumnezeiască , nici a naşte şi a pur-
.
773. Sf . Ioan Gur ă de Aur , Omil XXX , 2 ; P.G . , LIX , 174.
774. Tezaure ; P. G., LXXV, 3120.
SF1NTVL GRJGOR1E PALAMA 493

cede nu se vor deosebi î ntru nimic de a face. Dumnezeu

î nsă şi Tatăl crează prin Fiul î n Duhul Sf î nt. Prin urmare
El şi naşte şi purcede, după pă rerea potrivnicilor şi a
celor ca ei, prin Fiul î n Duhul Sf î nt.
98. Dacă fiinţa dumnezeiască nu se deosebeş te î ntru
nimic de lucrarea dumnezeiască , nu se deosebeşte nici de
voin ţă. Şi atunci Cel Unul Născut din fiinţa Tatălui va
fi creat, după el, de voin ţa Lui.
99. Dacă fiinţ a lui Dumnezeu nu se deosebeşte î ntru
nimic de lucrarea dumnezeiască , iar purtă torii de Dum-
nezeu mă rturisesc că Dumnezeu are multe lucrări, pre-
cum are şi multe pronii şi bunătăţi creatoare, cum s-a
arătat mai sus , atunci Dumnezeu are şi multe fiinţe, ceea
ce nimenea din neamul cu nume creştinesc n-a spus-o şi
n-a gî ndit-o vreodată.
100 . Dacă lucră rile lui Dumnezeu nu se deosebesc
î ntru nimic de fiinţa dumnezeiască, atunci nu se vor
deosebi nici î ntre ele. Prin urmare voinţ a lui Dumnezeu
nu se va deosebi î ntru nimic de preştiinţa Lui. Dar atunci
sau Dumnezeu nu preştie toate, odat ă ce nu vrea toate
cele ce se fac, sau voieşte şi cele rele, î ntrucî t pe toate le
preştie. Iar dacă nu le preştie pe toate, nici nu este Dum-
nezeu . Prin urmare se deosebeşte preştiin ţa de voin ţ a
dumnezeiască şi deci fiecare din acestea de fiinţa dum-
nezeiască .
101. Dacă lucră rile dumnezeieşti nu se deosebesc
î ntre ele, atunci nici lucrarea creatoare nu se deosebeşte
de cea preştiutoare. Deci, fiindcă Dumnezeu a î nceput
odată să creeze, a î nceput şi să preştie. Şi cum mai este
Dumnezeu Cel ce nu preştie toate mai î nainte de veci ?
102. Dacă lucrarea creatoare a lui Dumnezeu nu se
deosebeşte î ntru nimic de preştiin ţa dumnezeiască , atunci
creaturile sî nt deodată cu preştiin ţ a lui Dumnezeu. Ele
sî nt creaturi f ă ră de î nceput , î ntrucî t le creează f ă ră de
î nceput, odată ce şi preştie f ă ră de î nceput şi cele pre-
 494 FILOCAUA

ştiute sî nt preştiute f ă ră de î nceput . Dar atunci cum mai

este El Dumnezeu , dacă f ă pturile Lui nu sî nt venite la
existenţă în urma Lui ?
103. Dacă lucrarea creatoare nu se deosebeşte î ntru
nimic de preştiin ţa lui Dumnezeu , această lucrare nu e
supusă voinţei ; nici nu crează Dumnezeu prin aceea că
vrea , ci prin aceea că există. Dar cum mai e Dumnezeu ,
cel ce creează f ă ră să vrea ?
104. Dumnezeu este El î nsuşi î n Sine î nsuşi, î ntrucî t
cele trei ipostasuri dumnezeieşti se află unul într-altul,
consubstanţial şi veşnic, cuprinzî ndu-se neamestecat unul
pe altul. Dar Dumnezeu este şi î n lumea î ntreagă şi lumea
î ntreagă î n Dumnezeu, El ca Cel ce o susţ ine, iar ea ca
cea susţinută de El. Aşadar toate se î mpă rtăşesc de lu-
crarea susţinătoare, dar nu de fiinţ a lui Dumnezeu. De
aceea cuvî ntă torii de Dumnezeu spun că este o lucrare a
lui Dumnezeu faptul că este pretutindenea de faţă .
105. Cei ce au plăcut lui Dumnezeu şi au ajuns la
ţ inta pentru care au fost f ă cuţi, adică la î ndumnezeire
(că ci pentru aceasta zic pă rin ţ ii că ne-a f ăcut Dumnezeu ,
ca să ne facă pă rtaşi de dumnezeirea Sa, 2 Petru I , 4) ,
sî nt î n Dumnezeu , ca cei ce sî nt î ndumnezeiţi de El , şi
Dumnezeu î n ei, ca Cel ce î i î ndumnezeieşte pe ei. Drept
aceea şi aceştia se î mpă rtăşesc de lucrarea dumnezeiască ,
mă car că î n alt chip, dar nu de fiinţa lui Dumnezeu. De
aceea şi cuvî ntă torii de Dumnezeu spun că î ndumnezeirea
. este un nume al lucră rii dumnezeieşti.
106. Firea cea mai presus de fiinţă şi de via ţă , mai
presus de Dumnezeu (ca lucrare) şi mai presus de bine,
dacă e mai presus de bine şi de Dumnezeu 775, şi aşa mai
departe, e de negră it şi de negîndit , şi peste tot de necon-
templat , pentru faptul că se află deasupra tuturor şi e
775. Mai presus de Dumnezeu î n sens de dep ăşire. Căci ea este
Dumnezeu , dar mai presus de ceeace g î ndim şi experiem noi ca Dum -
nezeu. Tot aş a e mai presus de ceea ce g î ndim şi experiem noi ca bine.
SFINTVL GRIGORIE PALAMA 495

supranecunoscută 776 şi aşezată mai presus de min ţ ile cele

mai presus de ceruri printr-o putere de necuprins , fiind
pururea cu totul necuprinsă şi de negrăit 777. Căci nu este
vreun nume numit î n veacul acesta şi î n cel viitor care
să fie al ei ; nu e cuvî nt aflător î n suflet sau rostit de grai
potrivit ei ; nu este vreo atingere , vreo î mpă rtăşire sen-
sibilă sau în ţelegă toare de ea , nici î nchipuire care să se
ridice la ea . De aceia cuvî nt ă torii de Dumnezeu socotesc
mai apropiată de ea neştiin ţa cea mai totală , prin negaţ ii ,
care neagă , prin depăşire, toate cîte sî nt sau se gră esc 778.
Prin urmare nu e î ngăduit celui ce cunoa ş te adevă rul cel
mai presus de orice adevă r să o numească pe aceea nici
fiin ţă , nici fire, î n î n ţ eles propriu-zis. Pe de alt ă parte
î nsă , fiindcă ea este cauza tuturor şi î n jurul ei sî nt toate
ş i pentru ea sî nt toate şi ea este î naintea tuturor şi le-a
cuprins simplu şi nemă rginit î n sine pe toate, de mai
î nainte, ea trebuie numită din toate, dar nu î n î n ţ eles
propriu , ci impropriu . Deci poate fi numit ă şi fiin ţă ş
fire. Dar î n î n ţ eles propriu se numeşte aşa ieşirea şi lu-
crarea de fiin ţă f ăcă toare a lui Dumnezeu. Acesta e, după
marele Dionisie, î n ţelesul teologic al numirii de fiin ţă ,
dat Celui cu adevă rat existent.
107. Cineva ar putea afla numele de fire dat şi î n-
suşirilor fireşti, fie că e vorba de existen ţ ele create, fie
că e vorba de Dumnezeu. Astfel cel atotteolog dintre cei
doi Grigorie, zice undeva î n poeziile sale : « Această fire
a Stă pî nului meu aduce fericire. Că ci a da nu este numai
decî t una cu firea , ci e o însuşire firească a Binef ă că to-
rului». Ar putea zice cineva şi de foc, că are firea de a
776. E mai presus de cunoaşterea noastr ă prin nega ţ ie , adic ă de
ceea ce credem c ă g î ndim renun ţâ nd La cunoaştere .
-
777. Din lucrarea citat ă a lui Palama ( Hristou , p . 93 ) . Dionisie
Areopagitul , Despre numirile dumnezeie şti II , 7 ; P. G ., III , 645 B.
778. Toate c î te s î nt sau se gr ăiesc trebuie negate prin dep ăş ire
c î nd g î ndim la Dumnezeu. Trebuie negate, adic ă , socotind pe Dumnezeu
nu mai prejos de ele, ci mai presus de ele.
496 FILOCALIA

tinde î n sus şi de a pătrunde în privitor. Dar — mi se

pare — ,
aceasta nu e firea lui cum nu e nici stră baterea.
Firea lui e izvorul mişcă rii. Prin urmare se numesc şi
cele fireşti, fire. Aşa zice şi marele Dionisie î n alt loc,
scriind că firea binelui este să aducă la existenţă şi să
mî ntuiască , î n ţelegî nd că aceasta este o î nsuşire firească
a lui. Prin urmare cî nd auzi pe pă rinţ i numind fiinţ a lui
Dumnezeu neî mpă rtăşibilă , î nţelege pe cea care nu iese
din sine şi nu se descopere. Dar cî nd auzi iar ăşi că îi zic
î mpă rtăşibilă , î nţelege că e vorba de ieşirea şi de ară-
tarea şi de lucrarea ce ţin firesc de Dumnezeu. Şi aşa cin-
stindu-le pe am î ndouă , vei mă rturisi la fel cu pă rin ţ ii .
108. Chiar şi cea mai mică parte a fiinţ ei are toate
puterile ei , aşa cum şi scî nteia e strălucitoare şi lumi-
noasă şi deosebeşte şi arde pe cei ce se apropie, se mişcă
de la sine prin fire, se î nalţă î n sus şi are , simplu gră ind ,
toate cîte le are focul a că rui părticică este. De asemenea
picătura are toate cî te le are apa a că rei picătură este. La
fel f ă rî ma de metal le are pe toate cî te le are metalul din
care este luată. Prin urmare, dacă ne-am î mpă rtăşi de
fiinţa nedescoperită a lui Dumnezeu , fie că ne-am î mpă r-
tăşit de toată, fie numai de pă rticica ei, am fi atotputer-
nici ; şi fiecare dintre existenţe ar fi atotputernică. Dar
aceasta nu o avem nici toţi la un loc, nici toată creaţia.
Aceasta ară t î nd-o Pavel cu prisosinţă , mă rturiseşte că nici
cei ce au parte de darurile î ndumnezeitoare ale Duhului
nu primesc fiecare toate darurile Duhului. « Ci unuia i
se dă , zice, cuvî nt de î nţ elepciune, altuia cuvî nt de cu-
noştinţă, altuia iarăşi altceva î ntru acelaşi Duh »
(1 Cor. XII, 8). Iar pă rintele cu Gură de Aur , respingî nd
de mai î nainte ră tăcirea potrivnicilor de acum, zice : « Nu
are cineva toate, ca să nu socoteşti că harul este fire». Dar
să nu socotească cineva , dacă are minte, creat , harul, pe
care-1 deosebeşte aici de firea dumnezeiască. Dar iarăşi să
nu se teamă cineva că neî n ţelegî nd prin har firea lui Dum-
SF1NTUL GRIG0 R1E PALAMA 497

nezeu, îl socoteşte creatură. Harul Duhului nu se desparte

de firea dumnezeiască, ci mai degrabă îi atrage pe cei
î nvredniciţi la unirea cu Duhul dumnezeiesc 779.
109. Fiinţa are at î tea ipostasuri de cîte este î mpăr-
tăşită. Căci cîte sfeşnice aprinde cineva de la unul, at îtea
ipostasuri ale focului ar alcătui. Deci dacă, după potriv-
nicii noştri, fiinţa lui Dumnezeu se lasă î mpă rtăşită, şi
î ncă de toţ i, urmează că ea nu mai este în trei iposta-
suri, ci î n nenumă rate ipostasuri. Dar cine din cei hră-
niţ i cu dogmele dumnezeieşti nu ştie că aceasta este aiu-
reala masalienilor ? Căci după aceştia cei ce au ajuns la
culmea virtuţii se î mpărtăşesc de fiinţa lui Dumnezeu.
Potrivnicii noştri, r îvnind să întreacă hulirea acelora, sus-
ţin că nu numai aceia dintre oameni care strălucesc prin
virtute, ci toţi se î mpărtăşesc de fiinţa dumnezeiască .
Aceasta o susţin pe motiv că firea dumnezeiască e de faţă
pretutindeni. Dar Grigorie cel mare î n teologie, răstur-
n înd părerile nebuneşti ale acestora şi ale acelora, zice :
« Hristos se numeşte aşa din pricina dumnezeirii Sale. Căci
ea este ungerea omenităţii, care nu o sfinţeşte pe aceasta
numai prin lucrare ca î n alţ i unşi, ci prin prezenţa î n-
treagă a Celui ce unge». Iar pă rinţii înţelepţi de Dum-
nezeu , î nt îlniţi î ntr-un cuget, au declarat că dumnezeirea
Sa sălăşluieşte î n cei curăţiţi cum se cuvine, dar nu după
firea ei. Prin urmare nu după fiin ţă, nici după vreun
ipostas se face cineva pă rtaş al lui Dumnezeu. Căci nici
una dintre acestea nu se dă spre împă rtăşire î n niciun
fel, nici nu se î mparte nici una din ele cîtuşi de puţin
nimănui. De aceea , prin acestea, Dumnezeu nu încape de-
loc î n nimeni şi î n nimic, deşi este prin ele pretutindeni de
faţă. Dar lucrarea şi puterea comună a firii celei î n trei
ipostasuri se î mparte î n chip felurit şi potrivit cu cei ce
se împărtăşesc de ea. De aceea se face încăpută de cei cu
har dăruiţi. Căci Duhul Sf înt, ca să vorbim cu marele
779. Departe de a -i desp ă r ţi de Duhul dumnezeiesc ca Persoan ă ,
harul î i uneş te cu Bl, căci î n har e Duhul însuşi, ca î n manifestarea Lui.

32 — Filocalia
498 FILOCALIA

Vasile, nu Se împărtăşeşte celor vrednici î ntr-o singură

măsură, ci-Şi î mparte lucrarea pe măsura credinţei. Căci
fiind simplu în fiinţă , e felurit în puteri 780.
110. A se î mpărtăşi cineva de ceva î nseamn ă a avea
parte din ceea ce se împărt ăşeşte. Iar dacă nu se împărtă-
şeşte de o parte, ci de întreg, se spune propriu-zis că-1
are pe acela ; iar nu că se împă rt ăşeşte de el. Aşadar , ceea
ce se dă spre î mpărtăşire se î mparte dacă cel ce pri-
meşte prin î mpă rtăşire se î mpă rtăşeşte numai decî t de o
parte. Dar fiinţa lui Dumnezeu este cu totul de neî mpă r-
ţit , deci şi cu totul de neî mpărtăşit. Că î mpărtăşirea e
proprie lucră rii dumnezeieşti o spune în multe locuri ale
scrierilor sale pă rintele Gură de Aur. Prin urmare aceasta
este cea care se dă spre împă rtăşire celor ce s-au învred-
nicit de harul î ndumnezeitor. Ascultă în acest sens iarăşi
pe cel cu Gură de Aur , care î nvaţă cî t se poate de limpede
amî ndouă lucrurile : că pe de o parte lucrarea este aceea
care se î mparte neî mpă r ţit, dar nu fiinţa , pe de alta că
ea se dă spre împărtăşire, dar nu fiinţa neî mpă rt ăşibilă
din care izvorăşte lucrarea dumnezeiască. Căci adă ugind
cuvîntul evanghelic că «din plinirea Lui noi to ţi am luat »
(Ioan I, 16) , zice : « dacă î n cazul focului, unde cel ce se
împarte e fiinţă şi corp, îl şi î mpăr ţim şi nici nu-1 î mpă r-
ţim , ou cît mai vî rtos în cazul lucrării şi încă al unei
lucră ri ce vine dintr-o fiinţă netrupească 781.
111. A te î mpărtăşi de ceva după fiin ţă , î nseamnă
neapă rat a avea în comun fiinţa celui ce se dă spre î m-
pă rt ăşire, şi î ntr-o anumită privinţă aceeaşi. Dar cine a
auzit vreodată că fiinţa lui Dumnezeu şi a noastră este
într-o anumită privinţă una ? Aceasta mai ales că Vasile
cel Mare zice : «Lucrările lui Dumnezeu coboară la noi,
dar fiin ţa Lui ră mîne neapropiată » 782. Aşadar de fiinţa
780. Despre St î ntul Duh, IX , 22 ; XXXII , 168 C.
—
781. Omilia 14 la Ioan I ; P.G., LIX , 91 92.
782. Ep. 234 , 1 ; P. G., XXXII , 969 AB.
SF1NTVL GRIGORIE PALAUA 499

dumnezeiască nu e cu putinţă să se î mpărtăşească nici

măcar cei î ndumnezeiţi prin harul dumnezeiesc. Dar de
lucrarea lui Dumnezeu este cu putinţă să se împă rtăşeas-
că. Iar Grigorie Cuvî ntătorul de Dumnezeu zice : « La
aceasta mă duce aici lumina neînserată a adevă rului, să
vă d şi să pătimesc strălucirea lui Dumnezeu. Iar strălu-
cirea Dumnezeului nostru este peste noi», după Prooro-
-
cul psalmist (Ps. LXXXIX , 17 ) 7 8S . «Şi una este lucrarea
lui Dumnezeu şi a sfin ţ ilor », scrie limpede Maxim , cel ce
se numă ră î ntre ei 784. Ba mai spune că ei sînt chipuri
vii ale lui Hristos şi sî nt mai degrabă una cu El prin har ,
decî t numai asemă nări ale Lui.
112. Dumnezeu este El însuşi în Sine î nsuşi, Cele trei
Ipostasuri dumnezeieşti avîndu-Se şi înconjur î ndu-Se î n-
tre Ele în chip firesc, întreg, veşnic, f ără ieşire în afară ,
dar şi neamestecat şi bine orî nduit , aşa î ncît Ele şi au o
singură lucrare, ceea ce nu ar putea afla cineva la nici
una dintre f ăpturi. Căci la cele de o specie, lucrarea este
de acelaşi fel , dar fiecare ipostas lucrînd de sine, are şi
lucrarea proprie a sa. Dar la Cele trei ipostasuri dum-
nezeieşti şi preaî nchinate nu este aşa . Cu adevă rat acolo
este una şi aceeaşi lucrare. Căci una este mişcarea voin-
ţei dumnezeieşti, pornind din cauza î ncepătoare care este
Tatăl, î naintî nd prin Fiul şi ară t îndu-se î n Duhul Sf înt.
Aceasta se vădeşte din rezultatele ei. Căci de aici se face
cunoscută toată lucrarea firească a lui Dumnezeu. Căci
nu vedem ca fiecare ipostas, adică Tatăl, Fiul şi Duhul
Sf înt să aibă fiecare un rezultat propriu al lucră rii sale,
cum îşi face fiecare r îndunică cuibul ei, de acelaşi fel,
sau cum se scrie fiecare pagină de alt scriitor , deşi
cu aceleaşi litere. Şi toată creaţia este un singur lucru al
Celor Trei 785 ; şi dela această creaţ ie am fost î nvăţ aţi de
.
783. Sftntul Grigorie Teologul , Cuv 38 , II ; P. G. XXXVI , 324 A.
(

784. Opuse , iheol. et polem. ; P. G., XIC , 33 C.

785. Lucrarea izvor ăşte din fiin ţă, dar fiin ţa este ipostasiat ă î n Cele
trei Persoane. Deci Acestea lucrează prin lucrarea «aceleiaşi fiin ţe, adic ă
500 F1LOCAL1A

sfin ţii pă rinţi să î nţ elegem că lucrarea Celor trei Per-

soane preaî nchinate este una şi aceeaşi, dar nu despărţită
între Cele trei Persoane şi de acelaşi fel.
113. Tatăl, Fiul şi Sf î ntul Duh sînt unul î ntr-altul
î n chip bine orî nduit şi neamestecat şi de aici ştim că
mişcarea şi lucrarea Lor este una. De aceea viaţa sau pu-
terea pe care o are Tatăl întru Sine nu este alta decît
a Fiului, Care are aceeaşi viaţă şi putere ca şi Acela. La
fel şi Fiul şi Sf întul Duh. Iar cei ce socotesc că lucrarea
dumnezeiască nu se deosebeşte deloc de fiinţa dumneze-
iască, fiindcă nu este altul, ci Unul şi Acelaşi Dumnezeu-
viaţ a noastră, şi Acelaşi este viaţ a dinainte de veci , nu
pentru altul, ci î n Sine î nsuşi, sî nt ră t ăciţi î n credinţă şi
-
neî nvăţaţi. Neînvăţ aţi, fiindcă n au aflat că Treimea su-
prem ă nu este altceva decît însuşi Dumnezeu, dar aceasta
nu e o piedică să se deosebească unitatea de Treime. Ră-
tăciţi î n credinţă, fiindcă desfiinţează una prin alta at ît
fiinţa cît şi lucrarea. Căci ceea ce e pentru altul nu e fi-
inţă ; şi ceea ce e pentru sine însăşi nu este pentru altul.
Dacă deci acestea nu se deosebesc î ntru nimic î ntre ele,
se desfiinţează una prin alta. Mai bine zis îi şterg din
cartea cinstitorilor de Dumnezeu pe cei ce zic că acestea
nu se deosebesc întru nimic.
114. Dar noi mărturisim că Fiul lui Dumnezeu este
şi viaţa noastră , după cauză şi lucrare, însă zicem că este
şi viaţa prin sine şi î n sine, neţinută în nicio legătură şi
desf ă cută de toate. Şi zicem că le are pe amîndouă aces-
tea î n chip necreat. La fel zicem şi de Tatăl şi de Duhul
Sf înt. Deci zicem că şi viaţa noastră , prin care sî ntem
prin lucrarea lor comun ă. In fiecare lucrare ce vine la noi, vin Cele
trei Persoane. Ele ne î nal ţă, ne î mbun ă t ăţesc, ne bucură prin bucuria
Lor comun ă. De aceea lucrarea Lor este totdeauna o lucrare a iubirii,
avî nd î n ea aceast ă comuniune a iubirii. De aceea cei cu o sensibilitate
duhovniceasc ă simt î n aceste lucr ă ri pe Cele trei Persoane at ît distincte
cî t şi unite. Altfel este cu lucră rile indivizilor î ndreptate spre al ţii. Chiar
cî nd lucrează î n comun , ei nu formeaz ă un întreg pluripersonal, ci se
adaugă lucr ă rile lor.
SF Î NTUL GRIG0 R1E PALAMA 501

-
f ăcuţi vii, ca printr o cauză a celor ce vieţ uiesc, nu este
nimic altceva, decît Tatăl, Fiul şi Sf î ntul Duh. Că ci Dum-
nezeul nostru Cel î n trei ipostasuri se numeşte viaţ a noas-
tră după cauză. Iar cînd viaţa dumnezeiască este gî ndită
nu din punctul de vedere al cauzei, nici ca pentru altul,
ci î n afară de vreo legătură silită şi prin ea î nsăşi, aceasta
nu este altceva decît Tatăl, Fiul şi Sf întul Duh 786. Deci
acestea nu sî nt o piedică pentru cei ce cred , ca să î nţ e-
leagă că Dumnezeu este necreat nu numai după fiin ţă
şi după ipostasuri , ci şi după lucrarea dumnezeiască a
Celor Trei. Căci noi mărturisim un singur Dumnezeu î n
trei ipostasuri, avînd o singură fiinţă şi putere şi lucrare
şi toate celelalte cîte se contemplă î n jurul fiinţei. Iar
Acestora Li se zice, după Scriptură , şi totalitatea şi pli-
nătatea dumnezeirii (Colos. II, 9) , fiind contemplate şi
cugetate la fel în fiecare din Cele trei sfinte ipostasuri.
115. Cei ce nesocotesc această lucrare şi aci zic că
e creată , aci zic că nu se deosebeşte întru nimic de fi-
inţa dumnezeiască , născocind apoi altă rătăcire, dogma-
tizează ca singura lucrare necreată pe Fiul Unul-Născut
al Tatălui. Şi vrînd să-şi î ntemeieze această părere, aduc
mărturie cuvintele preacinstitului Ciril : « Viaţ a pe care
Tatăl o are în Sine nu este alta decît Fiul, şi viaţa din
786. Adversarii lui Palama nu deosebeau lucrarea dumnezeiasc ă de
fiinţ a dumnezeiasc ă, ipe motiv că Î nsuşi Dumnezeu e via ţ a noastr ă. Deci
nu e la El o via ţă pentru noi şi una pentru Sine. Palama le r ăspunde c ă
faptul c ă Dumnezeu e via ţa pentru Sine nu e o piedică de a fi via ţă şi
pentru noi şi deci de a exista la El o deosebire î ntre fiin ţ a şi lucrarea
Lui , aş a cum unitatea lui Dumnezeu nu e o piedic ă de a fi î n Ei şi o deo-
sebire î ntre unitate şi Treime. A confunda via ţ a lui Dumnezeu pentru noi
şi via ţ a Lui pentru Sine, î nseamnă a ne face indispensabili pentru El. Ar
î nsemna c ă El nu e din veci, î ntruc ît nici noi nu sî ntem din veci , sau
s î ntem şi noi din veci, pentru că El este din veci. Concluzia e deci pan-
teismul. Exist ă deci o deosebire î ntre Dumnezeu ca via ţă pentru Sine şi
î ntre El ca via ţă pentru noi. Căci via ţă pentru noi este prin calitatea Sa
de cauză. Dar , pentru Sine, Dumnezeu nu e cauză, cum e cauză pentru
noi. Insă acela şi Dumnezeu este viaţ a pentru Sine şi via ţ a pentru noi.
502 FILOCAL1 A

Fiul nu este alta decît Tatăl. Şi aşa se adevereşte cel ce zi-

ce : «Eu sînt î n Tatăl şi Tatăl î ntru Mine » (Ioan XIV , 11).
Noi însă vom arăta pe scurt , după putere, înţelesul
cuvintelor acestora ale sf î ntului şi vom vă di ră tăcirea ce-
lor ce ni se î mpotrivesc dintr-un întuneric în care nu se
poate deosebi nimic. Dumnezeiescul Ciril se î mpotriveşte
celor ce zic în chip greşit de Fiul că nu e numai nease-
menea cu Tatăl, ci şi după Tatăl, pentru că are viaţa nu
după fire, ci o dobîndeşte prin participare şi adaos, ca
unul ce a primit-o pe aceasta dela Tatăl, potrivit cu cu-
vîntul scris : « Precum are Tatăl viaţă î ntru Sine, aşa a
dat şi Fiului să aibă viaţă î ntru Sine » (Ioan V, 16). Ciril
se î mpotriveşte celor ce î n ţeleg în chip rătăcit acest loc al
Evangheliei. Fiindcă Dumnezeu e numit viaţă şi după lu-
crare, ca unul ce dă viaţă celor vieţ uitoare, (căci El este
viaţa celor ce vieţ uiesc după fire, ca Ziditor al firii, dar
şi al celor ce vieţ uiesc dumnezeieşte, ca dătător al haru-
lui) , dar se numeşte viaţă şi privită î n sine nu pentru
altul, ci în mod desf ăcut şi dezlegat cu totul, dumneze-
iescul Ciril vrea să arate că Fiul nu Se deosebeşte de
Tatăl prin nici una din acestea două şi că dacă Fiul pri-
meşte ceva de la Tatăl, aceasta nu însemnează că e după
Tatăl, nici că El e al doilea în timp după fiinţă. De aceea,
pe lîngă alte multe, zice şi aceasta : « Nu prin faptul că
primeşte ceva are existen ţ a, ci exist înd primeşte ceva».
Iar î ncheind adaugă : « Aşadar faptul că primeşte ceva
de la Tatăl nu sileşte pe Fiul să fie al doilea î n timp după
fiin ţă ». Ciril nu î n ţelege aici, prin viaţ a pe care o are
Tatăl şi pe care Fiul o primeşte de la Tatăl, fiinţa.
116. Dumnezeiescul Ciril arată apoi că deşi Fiul lui
Dumnezeu se numeşte î n legă tură cu cele ce vieţ uiesc
viaţa după lucrare ca Cel ce le face pe acestea vii, nu-
mindu-se viaţa lor , nu este neasemenea cu Tatăl nici prin
aceasta, ci are după fire faptul de a fi viaţ a lor şi a le
face vii pe acestea ca şi Tatăl. De aceea scrie mai departe :
SF 1NTVL GRIGORIE PALAMA 503

« Dacă Fiul nu este viaţă după fire, cum va spune ade-

vărul Cel ce zice : « Cel ce crede în Mine are viaţă veş-
nică ?» (Ioan VI, 46, 47 ) ; şi iarăşi : Oile Mele ascultă gla-
—
sul Meu şi Eu voi da lor viaţă veşnică »- (Ioan X, 27 28).
Iar după puţin : «El f ăgăduieşte să dea, celor ce
cred , viaţă , ca una care se află î n El prin fire şi sălăşlu-
ieşte în El fiin ţ ial ». Cum mai poate deci g îndi cineva că
Fiul a primit-o de la Tatăl, deoarece nu o are ? Să se
ruşineze deci cei ră tăciţi să spună , cî nd aud că via ţ a o
are Dumnezeu prin fire, că aceasta este fiinţa Lui. Că ci
nu fiin ţa Lui ne-o dă ruieşte nouă celor credincioşi, Tat ăl
sau Fiul sau Duhul Sf î nt. Departe de noi să cugetă m o
asemenea rătăcire !
117. în cele următoare marele Ciril împotrivindu-se
nu mai puţin celor ce cuget ă cele contrarii, zice : «Venind
Fiul din Tatăl , îşi atrage toate ale Aceluia după fire. Iar
una dintre î nsuşirile fiinţiale ale Tatălui este şi via ţ a ».
Dar numind una din î nsuşirile fiinţiale ale Tatălui , a ar ă-
tat limpede că î nsuşirile Aceluia sî nt multe. Dacă deci
viaţa aceasta este fiin ţa lui Dumnezeu , după cei ce cu-
getă astfel Dumnezeu are multe fiinţe. Dar pe lî ngă rătă-
cire mai suferă şi de cea mai mare neştiinţă , spunî nd că
existen ţa şi î nsuşirea sî nt acelaşi lucru. Iar o nebunie şi
mai mare este să spună că existenţa şi î nsuşirile, sî nt una
şi cele multe nu se deosebesc întru nimic. Căci e cu totul
cu neputinţă şi lipsit de raţiune ca ceva să fie unul şi
totodată mai multe.
118. Aşadar dumnezeiescul Ciril, chiar numai spu-
nî nd că şi viaţa este una din î nsuşirile Tatălui, a ară tat
aci că prin viaţă nu înţelege fiinţa lui Dumnezeu. Dar să
î nf ăţişă m cuvî nt de cuvînt spusele lui, prin care spune că
sînt multe însuşirile lui Dumnezeu. Căci continu î nd des-
pre aceeaşi temă , spune că «multe î nsuşiri se dau Tatălui,
dar Fiul nu este lipsit de ele». Cum ar fi deci aceste
multe însuşiri ale lui Dumnezeu , fiinţă dumnezeiască ?
504 F1 LOCAL1 A

Iar voind să şi arate unele dintre aceste î nsuşiri ale Ta-

tălui, a adus pe Pavel care zice : « Dumnezeu este nestri-
căcios, nevă zut şi singur î nţelept » (1 Tim. I , 17 ). De aci
se vede şi mai mult că nici una dintre însuşirile lui Dum-
nezeu nu este fiinţa Lui. Căci cum ar fi nestricăciunea ,
invizibilitatea şi, simplu, toate î nsuşirile negative la un
loc, sau fiecare în parte , fiin ţă ? Nu este nici una fiinţă
căci nu este aceasta sau acestea. Dar teologii, pun î nd în
rî nd cu acestea şi însuşirile afirmative ale lui Dumnezeu ,
arată că nici una din ele nu î nf ăţ işează fiinţ a lui Dum-
nezeu , deşi cînd e nevoie ne folosim pentru ea de toate
aceste nume, odată ce acea suprafiinţă este cu totul f ă ră
nume.
119. Fiind vorba de î nsuşiri, ne întrebăm î n chip ne-
cesar : că reia î i apar ţin ? Dacă nici uneia , nici nu sînt î n-
suşiri. Iar dacă aparţine vreuneia, dar aceasta este fiin ţ a ,
nu se deosebeşte, după ei, fiinţa de niciuna dintre î nsu-
şiri, ci este a fiecă reia şi a tuturor î nsuşirilor. Dar însu-
şirile fiind multe, fiinţa cea una va fi multe fiin ţ e. Şi
Acel unul după fiin ţă va fi multe după fiin ţă şi deci are
multe fiinţe. Iar dacă este unul şi are multe fiinţ e, este
numaidecî t compus. Deci dumnezeiescul Ciril , ridicî nd pe
ascultă tori peste aceste pă reri atî t de rătăcite , zice î n «Te-
zaurele» sale : « Dacă tot ce are numai Dumnezeu este şi
fiinţa Lui, se va compune din multe fiinţe. Căci sî nt
multe cele ce aparţin numai Lui după fire şi nici uneia
dintre f ă pturi. Dumnezeieştile Scripturi spun despre El că
este î mpă rat, Domn , nestricăcios şi nevă zut şi pe lî ngă
acestea î ncă nenumărate altele. Dacă fiecare din î nsuşi-
rile Lui ar avea rang de fiinţă , cum nu va fi compus Cel
simplu ? Dar a cugeta aceasta este tot ce poate fi mai f ă ră
judecată».
120. Ciril, cel î nţelept î n cele dumnezeieşti, arată pe
larg că deşi Fiul este după lucrare viaţă şi se zice că are
viaţă ca unul ce ne face vii şi este viaţa celor vii, nu este
SFlNTUL GRIGORIE PALAMA 505

neasemenea cu Tatăl nici î n această privin ţă , căci şi

Acesta dă viaţă. Dar el voind, pe lingă aceasta, să mai
arate că deşi Fiul este şi se spune că are via ţă nu pentru
altul , ci în chip cu totul desf ăcut şi dezlegat , nici î n
această privinţă nu este neasemenea cu Tatăl. Căci cî nd
nu numim pe Dumnezeu viaţă , ca pe Cel ce ne face vii ,
ci cu totul dezlegat şi desf ăcut , atunci numim fiinţ a Lui,
plecî nd de la lucrarea care-I apar ţ ine Lui după fire. La
fel face cu î nţelepciunea, cu bunătatea şi cu toate cele-
lalte. Deci voind să arate aceasta , Ciril zice : « Căci atunci
cî nd spunem ca Tatăl are viaţă î ntru Sine (Ioan XIV , 11'
numim viaţă pe Fiul , Care e altul decî t Tatăl numai după
ipostas, dar nu şi după viaţă. De aceea nici nu se cugetă
vreo compunere sau vreo dublare î n legătură cu El. Şi
cî nd zicem iarăşi că Fiul are viaţă întru Sine, î nţeleg î nd
viaţ a cea dezlegată, numim pe Tatăl. Căci fiind viaţă nu
pentru altul, ci în chip dezlegat , în Sine, Tatăl şi Fiul sî nt
Unul î ntr-Altul. Pentru că însuşi Fiul a zis : « Eu sî nt
î ntru Tatăl şi Tatăl î ntru Mine» (Ioan XIV , 10). Prin
acestea dumnezeiescul Ciril a arătat că viaţa din Tatăl ,
adică Fiul , este şi nu este altceva decî t Tatăl. Dar cei ce
zic că viaţa din Fiul nu este nimic altceva decît î nsuşi
Tatăl , şi aceeaşi î ntru toate cu El, nedeosebindu-se î ntru
nimic de El, şi aduc î n sprijin aceste cuvinte ale lui Ciril ,
se alipesc nu de dogmele cuviosului Ciril, ci de cele ale
lui Sabelie, cî nd susţ in că această viaţă este Cel Unul-Năs-
cut din Tatăl.
121. Dar a aduce pe dumnezeiescul Ciril î mpotriva
lui î nsuşi, cî nd el scrie contra celor potrivnici, cum nu
le va prilejui cea mai mare osî ndă ? Că ci a spune acum
aceasta, acum aceea şi amî ndouă lucrurile a le socoti ade-
vă rate e propriu oricărui teolog binecinstitor. Dar a grăi
cele potrivnice sie î nsuşi nu face nimeni dintre cei ce au
minte. Sf î ntul Ciril a zis î ntîi cu dreptate că Fiul are viaţă
după fire şi pe ea o dă celor ce cred î n El, arăt î nd prin
506 HLOCALIA

aceasta ca nu numai fiin ţ a lui Dumnezeu , pe care nu o

primeşte nimeni, dar şi lucrarea după fire se zice viaţa Lui
şi pe aceasta au primit-o după har cei ce au fost f ăcuţi vii
de El. Iar prin aceasta se şi mîntuiesc prin El, adică se fac
nemuritori după Duh cei ce nu vieţ uiau î nainte după
Duh . (Căci pot fi î nviaţi unii care au ajuns morţ i cu un
mădular , sau cu tot trupul). Dacă e aşa, cum ar putea,
după aceea , cel ce a arătat acestea aşa de bine şi de lim-
pede să desfiinţeze această lucrare dumnezeiască şi să
numească viaţă , fiinţ a lui Dumnezeu ? Numai cei ce for-
ţează cuvintele sf întului pot susţine aceasta , bî rfindu-1
f ă ră minte.
122. Nu numai Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu , ci
şi Duhul Sf înt e numit de sfinţi lucrare şi putere, dar ca
unul ce are neschimbat aceleaşi puteri şi lucră ri ca şi
Tatăl. Fiindcă Dumnezeu se numeşte, după marele Dio-
nisie, şi putere, ca unul ce are de mai î nainte î n Sine şi
î ntrece toată puterea. De aceea cînd unul din aceştia doi
se numeşte putere sau lucrare, avea să subînţelegem că
sînt î n ipostas. Aşa zice şi Vasile cel Mare î ntru toate :
«Duhul Sf înt este putere sfin ţ itoare î n fiinţă , î n existen ţă
şi î n ipostas». Dar spun î nd î n Tratatul despre Duhul
Sf î nt că nu toate lucră rile sî nt în ipostas, e vădit că le-a
deosebit pe acestea şi de f ă pturi. Căci cele ce sînt de la
Duhul Sf î nt ca ipostatice, sî nt f ă pturi. Fiindcă Dumnezeu
a creat fiin ţe cu î nsuşiri 787.
123. Teologia negativă nu se î mpotriveşte celei afir-
mative şi nu o desfiin ţează , ci arată că cele spuse afir -
mativ despre Dumnezeu sînt adevă rate şi evlavios spuse.
Dar Dumnezeu nu le are pe acestea ca noi. De pild ă
787. Lucrarea lui Dumnezeu nu e ipostas, ei î n ipostas, nu e fiin ţă ,
ci î n fiin ţă , nu e de sine subzistent ă , ci subzistent ă î n fiin ţă , sau î n
ipostas (!> ouaiocţ evorcootaToc, evoTiap'XToc ). Dar Vasile cel Mare, ar ăt î nd
c ă nu toate lucr ă rile s înt î n ipostas, a ar ătat c ă unele s î nt create. Sau
ele s î nt de sine ca f ăpturi.
SF1NTUL GRIGORIE PALAMA 507

Dumnezeu are cunoştinţa celor ce sînt (a f ă pturilor ). Noi

deasemenea o avem pe a unora. Dar noi, ca a acelor ce
sînt şi au fost f ă cute. Dumnezeu î nsă nu ca a celor ce
sî nt şi au fost f ă cute. Căci le-a cunoscut nu mai puţin
şi î nainte de facerea lor. Drept aceea cel ce spune despre
Dumnezeu că nu cunoaşte cele ce sî nt ca cele ce sî nt , nu
se î mpotriveşte celui ce zice că Dumnezeu cunoaşte cele
ce sî nt , şi î ntrucî t sî nt le cunoaşte. Este î nsă şi î n teolo-
gia afirmativă un înţeles propriu teologiei negative. De
pildă cînd zice cineva că toată cunoştinţ a se î ndreapt ă
spre un obiect oarecare , sau spre un conţinut de cunos-
cut , dar cunoştinţa lui Dumnezeu nu se î ndreaptă spre
nici un obiect , nu neagă primul lucru , întrucît Dumnezeu
nu cunoaşte cele ce sî nt (f ă pturile) ca cele ce sî nt , şi nu
are cunoştin ţa celor ce sînt (a f ă pturilor), ca noi. î n felul
acesta se spune despre Dumnezeu şi că nu este, dar î n
î n ţeles de depăşire. Iar cel ce zice aceasta , o face ca să arate
că cei ce zic că Dumnezeu este nu zic bine, se dă pe faţă
că nu se foloseşte în î n ţeles de depăşire de teologia nega-
tivă , ci în în ţeles de lipsă , adică în înţelesul că Dum-
nezeu nu există nicidecum. De acest prisos de necredin ţă
pătimesc şi cei ce î ncearcă , vai, prin teologia negativă să
arate că Dumnezeu nu are şi fiinţă şi lucrare necreată 788.
788. î n teologia negativ ă este un î n ţeles afirmativ. De exemplu ,
c î nd se spune c ă Dumnezeu niu cunoa şte cele ce s î nt , se spune ceva
afirmativ. C ăci le cunoaşte mai presus de ceea ce s înt , le cunoaş te î n
originea lor ş i î n adâ ncimea lor î n Sine î nsuşi. Dar şi î n teologia afirma -
tiv ă este un î n ţ eles negativ, sau propriu teologiei negative. C ăci c î nd
spunem c ă Dumnezeu cunoaşte cele ce s î nt î n Sine , spunem c ă nu le cu -
noaş te ca cele ce s î nt , adic ă nu le cunoaşte oa noi . Astfel cunoştin ţ a Lui
afirmativ ă , dep ăşind pe a noastr ă , are un î n ţ eles propriu teologiei nega -
tive. In felul acesta se mai poate spune at î t c ă Dumnezeu nu este, c î t
şi c ă este, dar î n sens de dep ăşire a existen ţ ei aş a cum nu e proprie
nou ă. Dar cel ce se foloseşte de expresia unor p ărinţ i c ă Dumnezeu nu
-
este, ca să nege pur şi simplu existen ţa lui Dumnezeu , sau ca de un argu -
ment î mpotriva celor ce zic c ă Dumnezeu este, se dau pe fa ţă ca nefo-
losind expresia c ă Dumnezeu nu este în î n ţeles de dep ăşire. De aceast ă
508 FILOCAL1 A

Noi însă le primim cu dragoste pe amî ndouă ca pe unele

ce nu se desfiinţează între ele, î ntărind pe fiecare din ele
prin cealaltă în înţelesul binecredincios.
124. Pentru a surpa desăvîrşit toate aiurelile potriv-
nicilor şi a dovedi lărgimea nebuniei lor , socotesc că ajun-
ge un scurt cuvînt de la părinţi : « E f ără de î nceput, zice,
şi î nceput », sau : «Este un Dumnezeu î mpreună cu î nce-
putul şi nu se î nlătură începutul prin aceea că e î nceput
al neî nceputului» 789. Că ci nu este fire a Acestuia începu-
tul, precum nici a Aceluia neî ncepătoria. Căci acestea sî nt
necredinţă se dovedesc c ă sufer ă şi cei ce se folosesc de negarea fie a
fiin ţei , fie a lucr ă rii lui Dumnezeu , fie a am î ndurora nu î n sens de dep ăşire,
ca să conteste că Dumnezeu are şi fiin ţă şi lucrare necreat ă.
789. Acestea se pot referi la Tat ăl. Tat ăl e f ăr ă de î nceput şi î n -
ceput ( al Fiului ). Sau : Tat ăl nu -Şi pierde î nsuşirea de î nceput prin aceea
c ă are î mpreun ă cu î nsuşirea de î nceput şi pe aceea de neî nceput . Dar
toate acestea se pot referi şi la Fiuil* sau la Tat ăl şi Fiul î mpreun ă. Tat ăl
este î nceput al neî nceputului, dar din alt punct de vedere este f ă r ă de
î nceput. Iar Fiul are ca î nceput pe Tat ă l şi cu toate acestea este veşnic,
.
deci f ără de început Sau Fiul este un Dumnezeu împreună cu începutul.
Dar î n alt în ţeles se foloseşte cuvî ntul î nceput şi neî nceput la Fiul şi în al-
tul la Tat ăl. Aceste î nsuşiri exprim ă rela ţii î ntre Tat ăl şi Fiul, nu firea lor
comun ă. Căci î n acest caz nu s-ar mai aplica î n mod deosebit Tat ă lui şi
Fiului. Nici Tat ălui nu -I este fire faptul de a fi î nceput al Fiului , nici
-
Fiului nu I este fire faptul de a fi un î nceput ( î n Tat ăl ). Firea este altceva
dec î t acestea , care sînt î nsuşiri ipostatice. Termenul « neî nceput » folosit
pentru Fiul exprim ă o î nsuşire fiin ţială Lui , dar folosit ă pentru Tat ăl nu
exprim ă numai o însuşire fiin ţial ă , de aceea nici Fiul nu e f ă ră de î nceput
numai î n sensul î n care e Tat ăl. Căci î n acest caz nu s- ar mai deosebi
Tat ăl şi Fiul. Deci chiar cînd folosim termenul neînceput pentru unul şi
altul , exprim ă m şi nişte nuan ţe deosebitoare. De aceea nu exprim ă nici
el fiin ţa , ci o î nsuşire a fiin ţei , care subzist ă In dou ă , respectiv î n trei
iipostasuri deosebite. Dar î n rela ţia creatoare şi proniatoare cu lumea ,
Tat ăl şi Fiul sî nt un singur Dumnezeu şi Domn, un singur î nceput al ei ,
dar î n Sine f ăr ă de î nceput, un î nceput î n timp, nu î n afară de timp cum
e Tat ă l al Fiului, dar î n Sine f ă r ă de î nceput printr-o î nsuşire a fiin ţ ei
lor comune. Dar nici î n aceast ă relaţie cu lumea nu se şterg deosebirile
lor personale, sau rela ţiia reciproc ă î ntre Tatăl şi Fiul, f ă ră a se con -
funda cele dou ă feluri de rela ţii între ele. Aceasta arat ă din nou că rela-
ţiile şi î nsuşirile sînt multiple şi deci nu sî nt una cu firea.
SFINTVL GR1CORIE PALAMA 509

î n jurul firii, nu firea însăşi. Aşadar ce urmează ? Fiindcă

începutul şi neî ncepătoria nu sî nt firea , ci în jurul firii,
va zice cineva că acestea sînt tăiate ? Va spune aceasta
numai dacă a înnebunit. Iar dacă acestea sî nt necreate,
fiind î nsuşiri ale firii lui Dumnezeu, urmează că Dumne-
zeu este compus ? Nicidecum. Căci nu se despart de
firea dumnezeiască. Dar dacă însuşirile fireşti ale lui
Dumnezeu sî nt fire, atunci, pe lî ngă alţi pă rinţi, şi marele
Ciril ne î nvaţă că Dumnezeirea este compusă. Tu î nsă ci-
teşte cele ale marelui Vasile şi cele scrise de fratele să u ,
care cugetă frăţeşte cu acela, î mpotriva lui Eunomie. Căci
acolo vei afla cum sînt de un cuget cu Eunomie potriv-
nicii şi vei avea limpede dovezile împotriva lor.
125. Eunomienii socotesc că fiin ţa Tatălui şi a Fiu-
lui nu este aceeaşi. Căci socotind că tot ce se zice despre
Dumnezeu se zice după fiinţă, ei susţin că, deoarece între
a naşte şi a se naşte este deosebire, şi fiinţele lor sî nt deose-
bite. Iar potrivnicii de acum susţin că nu este Acelaşi
Dumnezeu, Care are şi fiinţă dumnezeiască şi lucrare
dumnezeiască. Căci socotind că tot ce se zice despre Dum-
nezeu este fiinţă şi negînd orice deosebire î ntre fiin ţă
şi lucrarea dumnezeiască , prin aceasta socotesc că sî nt
mulţi şi feluriţ i dumnezei. Şi pentru unii şi pentru alţ ii
s-a arătat î nsă că nu tot ce se zice despre Dumnezeu se
zice după fiinţă , ci se zice şi despre raportul Lui cu alt-
ceva, adică cu ceva ce nu este El însuşi. De pildă numele
de Tată I se dă în raport cu Fiul. Căci Fiul nu este Tată .
Iar Domn, în raport cu creaţ ia slujitoare. Căci Dumnezeu
stă pî neşte peste cele din timp şi din veac şi peste veacu-
rile î nseşi. Iar a stă pî ni este o lucrare necreată a lui Dum-
nezeu ce se deosebeşte de fiinţă, ca una ce este numită
î n raport cu altceva, care nu este El î nsuşi 790.
790. Şi aci ca şi î n alte locuri, sf î ntul Grigorie Palama vede î n lu -
cr ă rile lui Dumnezeu relaţiile Lui cu altceva { rcpâc xt orcep aoxoc ou% laxiv
.
ava opixcâc X £ Y 6{XEVOV ) Făc î nd abstracţie de cele ce reprezint ă rela -
^
ţ iile interipostatice î n Dumnezeu , lucră rile Lui s î nt deci rela ţ iile cu lumea
510 FILOCALIA

126. Eunomienii zic că tot ce se spune despre Dum-

nezeu este fiinţă, ca să dogmatizeze că faptul nenaşterii
este fiinţă şi ca î n felul acesta pe Fiul întrupat ce se deose-
beşte de Tatăl, să-L coboare, după pă rerea lor , la treapta
de f ă ptură. Iar pricina pentru o astfel de faptă zic că este
aceea ca să nu fie doi dumnezei, primul, cel nenăscut , iar
al doilea , cel născut. Urmînd acelora şi potrivnicii de
acum spun că tot ce se zice despre Dumnezeu este fiin ţa
ca să coboare la f ă ptură în chip necredincios lucrarea
nedespă rţită , dar deosebită de fiinţa lui Dumnezeu, ca
una ce e din aceea, dar se dă spre î mpă rtăşire f ă pturilor.
(Căci toate se împă rtăşesc de pronia ce izvorăşte din dum-
nezeire a toate cauzatoare). Iar pricina faptei acesteia
zic că este aceea ca să nu fie două dumnezeiri : fiinţ a
întreit ipostatică , mai presus de nume, de cauză şi de î m-
pă rtăşire, şi lucrarea lui Dumnezeu care vine din aceea şi
se lasă î mpă rtăşită şi numită. Aceştia nu vă d că precum
Dumnezeu şi Tatăl se zice Tată î n raport cu Fiul Său şi
are în chip necreat î nsuşirea de a fi Tată , chiar dacă Tată
nu înseamnă fiinţa, aşa are Dumnezeu î n chip necreat
şi lucrarea, deşi lucrarea se deosebeşte de fiinţă. Noi cî nd
zicem o singură Dumnezeire, zicem toate cî te este Dum-
nezeu , deci şi fiin ţa şi lucrarea. Prin urmare aceia sî nt
cei ce taie cu necredinţă Dumnezeirea cea una a lui Dum-
nezeu î n create şi necreate.
127. Accident este ceea ce se iveşte şi dispare. Astfel
vedem şi accidente nedespăr ţite. Accident este şi ceea
ce apar ţine cuiva î n chip firesc, î ntrucît se mă reşte şi
creată. Aci ar putea fi punctul de unde s - ar putea porni Ia o reconci -
liere î ntre teologia catolic ă şi cea r ăsă ritean ă î n chestiunea dac ă se poate
vorbi Ia Dumnezeu nu numai de fiin ţă , ci şi de lucr ă ri reale , î n sensul
exprimat de P al-ama . Căci şi teologia catolic ă spune c ă î nsuşirile lui Dum -
nezeu s î nt raporturile lui Dumnezeu cu lumea creat ă . Ar trebui doar ca
teologia catolic ă s ă nu socoteasc ă aceste î nsu ş iri proiectate numai de
lume asupra unei fiin ţe pasive a lui Dumnezeu, ci s ă vad ă ş i pe Dum -
nezeu avî nd un rol activ î n rela ţia Sa cu lumea. Necreat ă ar fi atunci
partea (pe care o d ă Dumnezeu in aceste rela ţii variate.
SF1NTVL GRIGORIE P ALAMA 511

scade. De pildă cunoştinţa în sufletul raţional. Dar în

Dumnezeu nu este nimic de felul acesta , fiindcă El ră-
mîne cu totul neschimbat, din care pricină nimic nu se
socoteşte la El accident . Cu toate acestea nu tot ce se
zice despre Dumnezeu î nseamnă fiinţă. Căci se zic şi cele
î n raport cu altceva. Acestea arată raportul faţă de alt-
ceva, dar nu fiinţa. De felul acesta este la Dumnezeu şi
lucrarea dumnezeiască. Deci ea nu e nici fiinţă, nici. acci-
dent, deşi e numită accident de teologii care arată numai
aceea că ea este în Dumnezeu , dar nu este fiinţă 791.
128. Mai e de spus că lucrarea dumnezeiască, deşi
e accident, cum se zice, e contemplată î n Dumnezeu şi
nu dă naştere compoziţiei. Aceasta ne învaţă şi Grigorie
cel cu numele de Teologul , scriind despre Duhul Sf înt :
« Duhul Sf î nt e sau din cele ce stau de sine, sau din cele
contemplate în altceva. Dintre acestea, cele dint î i sî nt
numite fiinţă de cei pricepu ţ i î n acestea, iar cele de al
doilea, accident. Dacă ar fi accident, ar fi lucrarea lui
Dumnezeu. Căci ce ar fi altceva ? Sau a cui ? Căci Acesta
nu primeşte compoziţie. Deci zice f ăţiş că dacă este din-
tre cele contemplate î n Dumnezeu şi de aceea nu e fiinţă ,
ci e accident , şi se numeşte Duh , nu poate să fie altceva
decî t lucrarea lui Dumnezeu. Căci aceasta a ară tat-o zi-
cînd : « Căci ce ar fi altceva, sau al cui ?». Pregătind de
.
791. Accident e ceea ce acum este, acum nu mai este. Lucrarea lui
Dumnezeu, deşi nu e permanent aceeaşi ( de exemplu , lucrarea creatoare ),
nu e totuşi accident , pentru c ă Dumnezeu ar putea s ă o manifeste ori -
c î nd ar voi , avî nd o baz ă î n fiin ţ a Lui. La f ăpturi î ns ă nu depinde de ele
s ă revin ă la anumite st ă ri şi lucr ă ri ( persoanele pot totu şi î n oarecare
fel ), ci de î mprejur ă ri, î ntr - 0 anumit ă m ăsur ă , independente de ele. Lu -
cr ă rile lui Dumnezeu depind î ns ă totdeauna numai de voin ţ a Lui , chiar
dacă i se face uneori şi opozi ţie, c ăci aceasta e tolerat ă de El. Deci lu -
crarea lui Dumnezeu , deşi poate fi numit ă accident , î ntrucît e rela ţie şi
se orientează după cele cu care intr ă î n rela ţie, nu e totuşi accident î n
sensul î n care s î nt accidente lucr ă rile şi st ă rile creaturilor. Ea e acci -

-
dent numai î ntruc î t nu e fiin ţ a Lui , dar nu e accident î n sensul obi ş nuit ,
î ntruc î t e î n fiin ţ a Lui, s au provine exclusiv din ea .
512 F1LOCALIA

mai î nainte pe cititori să înţeleagă că nu e nimic altceva,

nici calitate, nici cantitate, nici altceva din cele aseme-
nea care pot fi contemplate în Dumnezeu, ci numai lu-
crare, adaugă : « Că ci Acesta nu primeşte compoziţie».
Cum nu primeşte compoziţie lucrarea contemplată î n
Dumnezeu ? Fiindcă singur El are lucrarea desăvî rşit ne-
pasivă , lucr î nd numai, dar nu şi pătimind î n ea , nici de-
venind , nici schimbîndu-se 792.
129. Puţin mai sus Teologul a înf ăţişat această lu-
crare şi ca necreată , deosebind-o şi opunînd-o f ă pturii.
Că ci zice : « Dintre î nţelepţ ii din vremea noastră , unii au
socotit Duhul f ă ptură , alţii lucrare, iar alţii Dumnezeu ».
El numeşte aci Dumnezeu ipostasul însuşi. Inf ăţişî nd apoi
lucrarea ca opusă f ă pturii, a ară tat limpede că nu este f ă p-
tură. Iar mergînd ceva mai departe, a zis de această lu-
crare că este mişcarea lui Dumnezeu. Cum nu va fi deci
necreată mişcarea lui Dumnezeu ? Căci despre ea scrie şi
purtă torul de Dumnezeu Damaschin, în capitolul 59 :
« Lucrarea este, zice , mişcarea î nf ă ptuitoare şi fiin ţială a
firii. Izvorul lucră rii este firea , este firea de unde este lu-
crarea . Lucrul î nf ăptuit este lucrarea. Iar cel ce lucrează
este Acel ce se foloseşte de lucrare, sau ipostasul » 793.
130. Teologul zice aici : «Dacă e lucrare, va fi lu-
crată şi nu va lucra, şi î ndată ce va fi lucrată (ispră vită), o
792. Deci lucrarea lui Dumnezeu nu e accident î n sens propriu ,
pentru că nu are nimic pasiv î n ea , adic ă Duhul nu sufere nici o sil ă din
afar ă î n efectuarea ei , ca atare nici lucrarea Lui, nici El î nsu şi nu Se
compune cu acel element din afar ă. Prin urmare neaducî nd nici un ele -
ment str ăir î n Dumnezeu, lucrarea Lui nu produce compozi ţie î n Dum -
nezeu, deci nu e propriu zis accident.
793. Sf î ntul loan Damaschin face deosebire î ntre izvorul lucr ă rii
( IvepY ttx v ) şi lucrarea ( IvepYs a ). Lucr ă torul pune î n mişcare izvorul lu -
^ ^ ^
cr ă rii ( sau fiin ţ a ). Acest sf î nt arat ă preocuparea de a lămuri raportul
î ntre fondul eficient şi subiectul care î l pune î n mişcare. Deci unde e
lucrarea este şi subiectul lucrător, dar şi fondul eficient , sau izvorul
lucr ă rii .
SF1NTVL GRIGORIE PALAMA 513

va opri»- 794. Potrivnicii au î nţeles şi au susţinut de aici că

lucrarea dumnezeiască este creată. Căci n-au ştiut că şi
despre cele necreate se spune că sînt lucrate, precum arată
şi Teologul î n altă parte scriind : « Dacă Tatăl este nume
de lucrare, lucrătorul ei ar fi deofiinţimea»-. Iar purtă-
torul de Dumnezeu Damaschin zice : «Hristos a şezut
de-a dreapta Tatălui, lucrî nd dumnezeieşte purtarea de
grijă a tuturor »-. Dar nici faptul de «a fi oprită » nu se
opune ca lucrarea să fie necreată . Că ci lucrarea creatoare
a lui Dumnezeu începe şi î ncetează, cum zice şi Moise
că «Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile pe care a
î nceput să le facă ». Dar lucrarea creatoare pe care o
î ncepe şi o încetează Dumnezeu este o lucrare naturală şi
necreată a lui Dumnezeu.
131. Dumnezeiescul Damaschin , după ce a zis că lu-
crarea este o mişcare î nf ă ptuitoare şi fiinţială a firii , voind
să arate că de o asemenea lucrare a zis Teologul, că e
lucrată şi oprită , a adaus : « Trebuie să se ştie că lucrarea
este o mişcare, şi ea e mai mult lucrată decît lucrează ,
cum zice Grigorie Teologul î n «Cuvîntul despre Duhul
Sf î nt » : « Iar dacă este lucrare, e vădit că va fi lucrat ă şi
nu va lucra, şi îndată după ce a fost lucrată o va opri ».
E vădit aşadar că cei ce cugetă cele potrivnice, dogma-
tizî nd că lucrarea de care a vorbit aici Grigorie e creată ,
coboară nebuneşte la treapta de f ă ptură însăşi lucrarea
firească şi fiinţială a lui Dumnezeu , pe care sf î ntul Da
maschin, arăt î nd-o nu numai ca lucrată , ci şi ca lucr î nd,
-
a înf ăţişat-o ca fiind necreată . Iar că acesta nu se deose-
beşte aci de cel cu numele de Teologul, am arătat în
«Cuvintele» mele pe larg 795.
794. Prin cuv î ntul s ă u , sf î ntul Grigorie Teologul arat ă c ă lucrarea
nu lucreaz ă de sine, ci are un subiect. In lucr ă rile lui Dumnezeu î n noi ,
e activ deci Dumnezeu Î nsu şi ca Persoan ă.
795. Faptul c ă lucrarea dumnezeiasc ă are ipostasul ca lucră tor, nu î n -
seamn ă c ă ea e pasiv ă. In lucrarea lucrat ă se arat ă î nsuşi subiectul ca
lucră tor. Dac ă ea ar fi pasiv ă , ar fi desp ă r ţ it ă de subiect. î n realitate

33
— Fi loc aii a
514 FILOCALIA

132. î nsuşirile ipostatice sî nt indicate î n Dumnezeu

fiind î ntr-un raport unele cu altele, căci ipostasurile se
deosebesc î ntre ele, dar nu după fiin ţă. Dar uneori e nu-
mit ca fiind î n raport şi cu creaţ ia. Căci nu se poate numi
Prea Sf înta Treime şi Tată , precum se numeşte Dum-
nezeu mai înainte de veci, f ără de î nceput , mare şi bun.
Căci nu fiecare dintre ipostasuri, ci numai unul dintre
cele trei este Tatăl din Care sî nt şi la Care se referă cele-
lalte. Dar î n raport cu creaţ ia , fiindcă aceasta este un lucru
al celor Trei, adus la fiin ţă din nimic, şi pentru cei f ăcuţ i
fii prin harul comun dă ruit de cei Trei, se numeşte Tată
şi Treimea . De pildă : « Domnul Dumnezeul tă u este un
Domn » (Deut. VI, 4) , sau : «Tatăl nostru cel din ceruri »
î nf ăţişează Sf î nta Treime, ca un Domn şi Dumnezeu al
nostru şi ca Tată al nostru, Care ne naşte prin harul Să u.
Dar î n raport cu Fiul cel de o fiin ţă , numai Tatălui i se
zice Tată. Şi L/ui i se zice şi î nceput , î n raport ou Fiul şi
cu Duhul. Dar Tatăl e numit şi î n raport cu zidirea î n-
cepută, dar ca Stă pî n şi Creator al tuturor . Cî nd deci
Tatăl este numit început î n raport cu crea ţ ia, î nceput este
şi Fiul ; dar nu sî nt două î nceputuri (principii) , ci unul.
Deci în sens de relaţ ie i se zice şi Fiului î nceput ( princi-
piu ) în raport cu creaţ ia , precum i se zice şi Stă pî n faţă
de cele slujitoare. Prin urmare Tatăl şi Fiul cu Duhul sî nt
faţă de creaţ ie un singur î nceput (principiu) şi un singur
Stă pî n , un singur Creator , un singur Dumnezeu şi Tată ,
un singur Cî rmuitor , Supraveghetor şi toate celelalte. Iar
dintre toate acestea, nici una nu este fiinţă. Căci nu s-ar
zice î n raport cu altceva dacă ar fi fiinţa Lui 796.
nu se poate desp ă r ţ i î ntre subiectul lucr ă tor şi lucrarea Lui. Tocmai de
aceea a declara lucrarea subiectului dumnezeiesc creat ă , î nseamn ă a -L
face pe El î nsuşi creat.
796. Se pare c ă sf î ntul Grigorie Palama consider ă c ă ţ ine de î ns ăşi
fiin ţ a lui Dumnezeu să fie spre ceva , dar spre ceva î n interiorul ei inter -
personal. Căci altfel n -ar exista ca Tat ă , ca Fiu şi ca Duhul Sf î nt. Şi
pe aceast ă structur ă a ei de a fi spre ceva î n ea î ns ăşi se î ntemeiaz ă
SFINTUL GRIGORIE PALAMA 515

133. Poziţii, deprinderi, locuri şi timpuri şi tot ce e

de felul acesta nu se spun la Dumnezeu î n î n ţ eles pro-
priu , ci în î nţeles î mprumutat (metaforic). Dar a face şi
a lucra, numai despre Dumnezeu se poate spune î n chipul
cel mai adevă rat 797. Căci numai Dumnezeu face. Iar El
nu devine şi nu pătimeşte cî t priveşte fiinţa Lui. Şi sin-
gur face fiecare lucru prin toate. Singur creează din cele
ce nu sî nt nicidecum, avî nd lucrarea cea atotputernică ,
prin care e şi numit un raport cu lumea şi are lucră rile î n
faptul de a putea fi şi spre ceva din afar ă de ea ( dar acest ceva din
afar ă devine, prin faptul c ă Dumnezeu intr ă î n rela ţie cu el , î ntr - o anu
mit ă m ăsur ă , interior Lui ) , se î ntemeiaz ă faptul de a putea crea, adic ă
-
de a crea şi des ă v î r şi o creatur ă , realiz î nd şi cealalt ă form ă posibilă a
capacit ăţ ii Lui de a fi «spre ceva ». Altfel ar r ă m î ne î nchis î ntr -un fel
de existen ţă panteist ă . Realitatea creaturii e deci semnul doveditor al
faptului c ă Dumnezeu are caracter personal, f ă r ă ca acest caracter să
.
1-1 dea creatura î ns ăşi Faptul de a putea crea î nseamn ă c ă Dumnezeu are
.
un caracter personal Creatura îşi are temeiul î n caracterul trinitur al
lui Dumnezeu . De aceea spune sf î ntul Grigorie Palama c ă dac ă Dumnezeu
nu e î n trei ipostasuri nu e nici Creator şi St ă p î n al tuturor. Urc î nd p î n ă
la fiin ţ a lui Dumnezeu categoria lui « spre ceva » ( 7tp6c TI ), sf î ntul Grigorie
Palama vede î n faptul c ă chiar î n interiorul fiin ţ ei divine exist ă acest
« spre ceva » , un temei suprem pentru faptul c ă nimeni şi nimic nu e
.
pentru sine, ci pentru altele ş i pentru al ţii Fiin ţ a divin ă nu e pentru
nimic altceva din afar ă decî t datorit ă faptului c ă e tripersonală , c ă e
deci pentru altul î n interiorul ei. Datorită acestui fapt , şi creaturile s î nt
unele pentru altele, dar şi pentru Cineva care e mai presus de ele ,
anume pentru Cel care creî ndu -le a realizat «spre ceva » al Să u cu ele şi le a -
.
imprimat prin aceasta şi lor un «spre ceva » cu Bl Dac ă Dumnezeu numai
realiz î nd şi cu creaturile al Să u « spre ceva » î l realizează pe acesta î n
ambele forme posibile, creaturile numai realiz î nd al lor «spre ceva » şi
cu ceea ce e î n afar ă de cercul lor, realizeaz ă î n mod perfect al lor
« spre ceva » dep ăşind î nchisoarea cercului lor î n mod real .
Ceea ce a spus sf î ntul Grigorie Palama aci e ultima î ntemeiere a
rela ţ iei î ntre persoane şi î ntre ele şi orice altceva chiar î n fiin ţ a divin ă.
797. Lui Dumnezeu trebuie s ă I se recunoasc ă cu at î t mai mult
lucrarea , cu c î t numai El lucrează prin excelen ţă şi nu are nimic pasiv
. .
î n El El este actus purus Dar aceasta nu î nseamn ă lipsa unui sau unor
subiecte care lucreaz ă şi a unui fond din care izvor ăşte lucrarea , î n care
e dat ă capacitatea lucr ă rii voluntare. C ă ci dac ă n -ar fi o lucrare de bun ă
voie, ea ar fi pasiv ă , chiar dac ă ar ap ă rea ca eficient ă.
516 F1LOCAL1A

puterea Sa. Că ci El nu poate pătimi nicidecum ceva în fi-

rea Sa. Dar poate adă uga ceva f ă pturilor dacă vrea. A avea
în potenţă pătimirea şi trebuinţa de a primi ceva după
fiinţă, ţine de neputin ţă. Dar a avea puterea de a face şi
a adă uga f ă pturilor ceva cî nd vrea , ţine de tă ria dumne-
zeiască şi atotţiitoare 798.
134. Toate cele ce sî nt (creaturile) se recapitulează
î n zece categorii : fiinţă , calitate, cantitate, spre ce (rela-
ţie), unde (locul) , cî nd (timpul), a face, a pă timi, a avea ,
a zăcea (a sta ). Cele nouă din urmă sî nt contemplate î n
fiinţă (î n substanţă) . Aşa fiind , Dumnezeu este fiinţă mai
presus de fiinţă , în care singură se contemplă numai faptul
de a fi spre ceva şi a face, care nu aduc acesteia nici o com-
punere sau schimbare. Căci Dumnezeu face toate, nepă-
timind nimic după fiin ţă. Căci este şi Creator faţă de
creaţie şi î nceput (principiu) şi Stă pî n al zidirii că reia
i-a dat î nceput şi care-I slujeşte Lui. Ba este şi Tatăl
-
nostru , n ăscî ndu ne din nou prin har. Este însă şi Tatăl
faţă de Fiul, Care nu a î nceput nicidecum î n timp ; şi e
Fiu fa ţă de Tatăl ; şi Duhul este purcesul Tatălui, î m-
preună-veşnic cu Tatăl şi cu Fiul , fiind toţ i trei de una
şi aceeaşi fiinţă. Iar cei ce zic că Dumnezeu este numai
fiinţă , neavî nd nimic ce se contemplă în ea , fac pe Dum-
nezeu să nu aibă nici puterea de a crea şi de a lucra nici
raportarea spre ceva. Dacă , deci, cel pe care-1 socotesc
ei Dumnezeu nu are acestea , nu e nici lucrare, nici Făcător
şi nu are nici lucrare. Şi nu e nici început (obî rşie) , nici
Creator şi Stă pî n ; nu e nici Tatăl nostru după har. Căci
cum ar fi acestea, odată ce nu sî nt contemplate î n fiinţ a
Lui şi odată ce El nu are puterea de a face şi de a se ra-
porta la ceva ? Ba se desfiinţează şi Cele trei ipostasuri
ale Treimii, dacă nu se contemplă în fiinţa Treimii rapor-
798. Propriu -zis la El se reduce toat ă lucrarea î n crea ţ ie. El le face
toate prin toate. Dacă creaturile pot lucra , aceasta o au tot de la Dumnezeu .
-
Dac ă Dumnezeu s ar comporta ca Cel ce priveşte pasiv vreo lucrare , ar
fi un semn de oarecare neputin ţă î n El. El n - ar mai fi atotputernic .
SflNTUL GRIGOR1E PALAMA 517

tarea spre ceva. Iar dacă nu e î n trei ipostasuri, nu e nici

Stă pî n al tuturor , nici Dumnezeu 7". Aşadar cei ce cugetă
aşa, asemenea celor potrivnici, sî nt şi f ă ră Dumnezeu.
135. Dumnezeu are şi ceea ce nu este fiinţă. Dar
dacă nu este fiinţă , nu înseamnă că este accident. Căci
ceea ce nu numai că nu dispare, dar nici măcar nu pri-
meşte, sau sufere vreo oarecare creştere sau micşo-
rare, nu poate fi numărat î ntre accidente. Dar dacă
aceasta nu este nici accident nici fiinţă, nu î nseamnă că
nu este dintre cele ce nu sî nt nicidecum, ci există şi există
cu adevă rat . Nu este accident, fiindcă este cu totul ne-
schimbabil. Dar nu este nici fiinţă , căci nu este dintre
cele ce subzistă de sine. De aceea i se zice de unii teologi
şi accident , ară t î nd numai atî ta, că nu este fiinţă. Deci ce
urmează ? Dacă fiecare dintre î nsuşirile ipostatice şi fie-
care dintre ipostasuri nu e nici fiinţă nici accident la
Dumnezeu , pentru aceasta este oare dintre cele ce nu sî nt
nicidecum ? Doamne fereşte ! î n acelaşi fel deci şi lu-
crarea dumnezeiască a lui Dumnezeu nu e nici fiin ţă ,
nici accident , dar pentru aceasta nu e dintre cele ce nu
sî nt nicidecum. Sau ca să spun ceea ce socotesc toţi teo-
logii : Dacă Dumnezeu face ceva prin aceea că voieşte ,
dar nu numai prin aceea că are o anumită fire, urmează
că altceva este a voi şi altceva a avea o anumită fire. Iar
dumnezeiască. Deci ce vom zice ? Fiindcă voia la Dum-
dacă e aşa, voia dumnezeiască este altceva decît firea
nezeu este altceva decît firea şi nu este fiinţă , nu exist ă
ea nicidecum ? î n nici un caz nu ! Ci este, şi este a lui
Dumnezeu, Care nu are numai fiinţă , ci şi voinţă, după
care face, fie că vrea cineva să o numească accident , ca
799. Chiar lucr ă rile Lui reale Î I arata pe Dumnezeu exist î nd î n
ipostasuri, adic ă exist î nd real, prin faptul c ă e spre ceva î n interiorul
Lui şi spre ceva creat. C ăci dac ă fiin ţ a Lui nu le - ar avea pe acestea ,
n -ar fi spre nimic, n- ar lucra , deci n - ar fi Subiect (respectiv trei ) care
lucreaz ă şi se manifest ă . Fiin ţ a aceasta ar fi neipostatic ă , adic ă ireal ă,
sau simplu cugetat ă. Prin lucră ri, deci prin faptul că e persoană sau
persoane, exist ă ş i î l tr ă im pe Dumnezeu ca real.
518 FIL0CAL1A

una ce nu este fiinţă , fie nici accident , ca una ce nu suferă

nici o compunere sau schimbare. Aşadar Dumnezeu are
şi ceea ce este fiin ţă şi ceea ce nu este fiin ţă, chiar dacă
aceasta nu e numită accident , adică are voinţă şi lucrare
dumnezeiască.
136. Fiinţa, dacă nu are o lucrare ce se deosebeşte
de ea , va fi cu totul inconsistentă şi numai o plăsmuire
a cugetării. Căci omul, aşa zis î n genere , nu cugetă , nu
crede, nu vede, nu miroase, nu grăieşte, nu aude, nu se
mişcă , nu răsuflă, nu mănî ncă, şi, simplu grăind , nu are
lucrare ce se deosebeşte de fiin ţă şi nu se arată că este î n
ipostas. De aceea « omul î n genere » este cu desă vî rşire in-
consistent (inexistent). Dar omul care are lucrare firească
deosebită de fiin ţă , una sau mai multe, sau toate cî te le-am
zis, se cunoaşte din ele că este î n ipostas şi nu este incon-
sistent. Iar fiindcă aceste lucră ri nu se vă d numai la unul ,
ci la doi, la trei sau mai mulţ i , se arată că omul este î n ne-
numărate ipostasuri.
137. Dumnezeu , după dreapta credinţă a noastră, adi-
că a Bisericii , întemeiată prin harul Să u , are o lucrare fi-
rească ce-L arată pe El însuşi şi prin aceasta se deosebeşte
de fiinţa Lui. Căci El preştie şi poartă de grijă decele de j os,
le crează , le susţine, le stă pîneşte, le preface după voia Sa ,
precum ştie. Prin aceasta se arată că este î n ipostas, dar nu
numai fiin ţă neipostatică. Iar fiindcă toate aceste lucrări nu
se contemplă numai î ntr-un ipostas, ci î n trei, Dumnezeu se
cunoaşte prin ele ca exist înd î n trei ipostasuri. Potrivnicii
însă , zicî nd că Dumnezeu nu are o lucrare firească ce-L a-
rată pe El, şi prin aceasta deosebită de fiin ţ a Lui, zic că
Dumnezeu nu este î n ipostas şi fac pe Domnul, Cel în trei
ipostasuri, cu desă vî rşire neipostatic ( inconsistent). Ast-
fel covî rşesc într-atî ta în ră t ăcire pe Sabelie Libianul , pe
cî t întrece necredin ţ a î n răutate, dreapta credinţă 800.
800. Dac ă lucrarea nu se deosebeş te de fiin ţă , dac ă fiin ţ a nu are o
lucrare deosebit ă de ea , prin care fiinţ a s ă fie indicat ă , prin care s ă se
manifeste, ea nu se afl ă nici î n ipostasuri , care să dea prin lucr ă ri sem-
SF 1NTVL CR1G0 R1E PALAMA 519

138. Cele trei ipostasuri dumnezeieşti nu au numai

o lucrare asemă nătoare, cum e la noi, ci cu adevă rat una
şi după număr. Aceasta nu pot să o spună cei ce cugetă
ale celor potrivnici. Fiindcă ei zic că Cele trei Ipostasuri
nu au o lucrare comună necreată , ci că Ipostasurile sî nt
lucră ri pe rî nd ale Unuea din Ele, incit după ei, nu este
o lucrare comună dumnezeiască. Deci nici astfel nu pot
să spună că Cele trei Ipostasuri au o singură lucrare, ci
desfiin ţî nd pe r î nd alt şi alt Ipostas, se poate vedea că
fac neipostatic pe Dumnezeu , Cel î n trei Ipostasuri 801.
139. Cei cu sufletul bolnav de această opinie î nşe-
lă toare, numind creată lucrarea ce se deosebeşte de fiin ţ a
lui Dumnezeu , socotesc că şi lucrarea creatoare a lui Dum-
nezeu , adică puterea Lui creatoare este creată. Dar nu
poate crea şi lucra cineva f ă ră lucrare, precum nici exista
nu poate f ără existenţă . Deci precum cel ce zice că exis-
tenţa lui Dumnezeu este creată nu poate zice că Dum-
nezeu există în chip necreat , aşa nu poate socoti cel ce
numeşte lucrarea lui Dumnezeu creată , că El poate lucra
şi zidi î n chip necreat.
140. Fă pturi ale lui Dumnezeu sî nt şi se numesc , de
cei ce cugetă binecredincios , nu lucrarea lui Dumnezeu ,
după aiurelile celor potrivnici ( vai ce necredinţă !) , ci re-
zultatele lucră rii dumnezeieşti. Că ci dacă f ă pturile ar fi
nul existen ţ ei reale a fiin ţei. Deci o astfel de fiin ţă nici nu exist ă î n
mod real.
801 . Dac ă Cele trei Ipostasuri nu au o lucrare comun ă , ci Iposta -
surile s î nt lucr ă ri succesive ale Unui singur Ipostas , prin aceasta se des -
fiin ţ eaz ă Ipostasurile dumnezeieşti î n general , c ă ci nu se mai recunoaş te
o rela ţ ie î n interiorul dumnezeirii ( un « spre ceva » ) , iar f ă r ă aceasta nu
se poate dovedi nimic ca exist î nd . Dumnezeu devine astfel ceva incon -
sistent , sau simplu cugetat , pl ă smuit. Fiecare Ipostas trebuie s ă aib ă lu -
crare , trebuie s ă manifeste existen ţ a real ă a fiin ţ ei prin lucrare. Dar la
Dumnezeu lucrarea aceasta trebuie s ă fie comun ă , pentru c ă şi fiin ţ a e
comun ă. Altfel se despart Ipostasurile ş i se desfiin ţ eaz ă unitatea de fiin ţă
a lui Dumnezeu , sau se desfiin ţ eaz ă Treimea Ipostasurilor , fiin ţ a dumne -
.
zeiasc ă ră m î n î nd o simpl ă abstrac ţie
520 FILOCALIA

lucrarea, ele ar fi sau necreate (o, ce nebunie !), ca unele

ce ar exista înainte de a se fi creat, sau Dumnezeu n-ar
avea lucrare î nainte de f ă pturi (o, ce credinţă rătăcită !)
Dar Dumnezeu fiind lucrător şi atotputernic din veci,
f ă pturile, ori cum s-ar numi, nu sî nt lucrarea lui Dum-
nezeu , ci cele să vî rşite sau rezultatele lucră rii. Iar lucrarea
lui Dumnezeu este, după teologi, necreată şi î mpreună-
veşnică cu Dumnezeu .
141. Nu lucrarea se cunoaşte din fiinţă , ci fiinţa se
cunoaşte din lucrare. Dar se cunoaşte că este, nu însă şi
ce este. De aceea şi Dumnezeu se cunoaşte, după teologi
că este, nu din fiinţă , ci din pronia Sa. Deci lucrarea se
deosebeşte de fiinţă şi prin aceasta, anume că lucrarea
este ceea ce face cunoscut, iar fiinţa, ceea ce se cunoaşte
prin lucrare că este. Dar apă ră torii rătăcirii, silindu-se
să ne convingă că lucrarea dumnezeiască nu se deose-
beşte î ntru nimic de fiin ţa dumnezeiască , se silesc, des-
fiinţî nd aceea prin ce Dumnezeu se cunoaşte, să ne con-
vingă că nu cunoaştem că Dumnezeu există , precum nu
cunosc nici ei. Iar cel ce nu cunoaşte aceasta, este cel mai
f ă ră Dumnezeu şi mai lipsit de minte.
142. Cînd aceştia zic că Dumnezeu are lucrare, dar ea
nu se deosebeşte nicidecum de fiinţa dumnezeiască, î n-
cearcă să-şi umbrească ră tăcirea lor şi să ză păcească şi să
amă gească î n chip î nşelător (sofistic) pe ascult ă tori. Căci
aşa f ăcea şi Sabelie Libianul, zicî nd că Dumnezeu şi Tatăl
are şi Fiu , dar Acesta nu se deosebeşte î ntru nimic de El.
Precum deci acela a fost vă dit zicî nd pe Tatăl, f ără Fiu ,
î ntrucî t nega deosebirea dintre Ei după ipostas, aşa aceş-
tia , zicî nd că lucrarea dumnezeiască nu se deosebeşte î ntru
nimic de fiinţa dumnezeiască , se vă desc acum cuget î nd
pe Dumnezeu , ca neavî nd cî tuşi de pu ţin lucrare. Căci
dacă acestea nu se deosebesc întru nimic, Dumnezeu nu
are nici pe «a face», nici pe « a lucra ». Căci, după teologi,
nu poate lucra cineva f ără lucrare, precum tot după ei,
nu poate exista f ără existen ţă. Iar că lucrarea dumne-
SFtNTVL GRIGORIE PALAMA 521

zeiască se deosebeşte, pentru cei ce cugetă să nătos, de

fiinţa dumnezeiască, e vădit şi prin aceasta. Lucrarea să-
vî rşeşte prin lucrare ceva ce nu este lucră torul. Căci
Dumnezeu lucrează şi face f ă pturile. El î nsă e necreat.
Iar a se raporta la ceva, î nsemnează totdeauna a se ra-
porta la altceva. Că ci Fiul se zice î n raport cu Tatăl. Tatăl
î nsă nu este niciodată Fiu al Tatălui. Deci precum rapor-
tarea la ceva nu se poate să nu se deosebească de fiinţă,
sau să nu se contemple în fiinţă, ci să fie fiin ţă , aşa nici
lucrarea nu e cu putinţă să nu se deosebească de fiin ţă ,
ci să fie fiinţă , chiar dacă nu le place celor potrivnici.
143. Vasile cel Mare, vorbind în capitolele lui silo-
gistice despre Dumnezeu , zice că lucrarea nu e nici cel
ce lucrează , nici ceea ce e lucrat (săvî rşit ). Aşadar lucrarea
nu este nedeosebită de fiinţă. Iar dumnezeiescul Ciril,
vorbind şi el despre Dumnezeu , zice că « a face» ţine de
lucrare, iar «a naşte» de fire. Iar firea şi lucrarea nu sî nt
acelaşi lucru. La rî ndul să u purtătorul de Dumnezeu Da-
maschin zice că naşterea este lucru al firii dumnezeieşti,
iar creaţ ia, lucru al voinţei dumnezeieşti. î n altă parte
zice iarăşi tot el, î n chip lă murit : « Altceva este lucrarea
şi altceva izvorul lucră rii ; lucrarea este mişcarea fiinţială
a firii, iar izvorul lucră rii, firea din care iese lucrarea ».
Aşadar î n multe locuri dumnezeieştii pă rinţi, zic că lucra-
rea se deosebeşte de fiinţa dumnezeiască.
144. Fiinţ a dumnezeiască este cu totul f ă ră nume,
fiindcă este mai presus de cugetare. Dar se numeşte din
toate lucrările Sale, nici unul din nume nedeosebindu-se
cî nd e vorba de ea, după î nţeles, de altul. Căci prin fie-
care şi prin toate nu se numeşte nimic altceva decî t
ascunsul acela, care nu se cunoaşte nicidecum ce este.
Dar cu referire la lucrări, fiecare din aceste nume are un
î nţ eles deosebit. Căci cine nu ştie că a crea, a stă pî ni, a
judeca, a purta de grijă , a ne înfiia Dumnezeu prin harul
Să u se deosebesc î ntre ele ? Deci cei ce zic că aceste lu-
522 FIL0CAL1 A

cră ri dumnezeieşti naturale sî nt create î ntrucî t se deo-

sebesc î ntre ele şi de firea dumnezeiască , ce altceva fac
decî t coboară pe Dumnezeu la treapta de f ă ptură ? Căci
cele create, cele stă pî nite, cele judecate şi, simplu , toate
cele de felul acesta , sînt f ă pturile, iar nu Creatorul , Stă-
pî nitorul şi Judecătorul, nici puterea de a judeca, de a
st ă pî ni şi de a crea, care se contemplă î n chip firesc î n El .
145. Fiin ţ a lui Dumnezeu , precum este, după cuvâ n-
t ă torii de Dumnezeu , cu totul f ă ră nume, ca mai presus
de nume, aşa este şi cu neputin ţă de î mpă rtăşit, fiind ,
după ei, mai presus de î mpă rtăşire. Dar aceştia , care nu
ascultă acum de î nvăţătura Duhului, dă ruit prin sfin ţ ii
noştri pă rinţ i, ne bî rfesc pe noi, care mărturisim î mpre-
ună cu aceia , zicî nd că, dacă lucrarea dumnezeiască se
deosebeşte de fiin ţa dumnezeiască şi dacă se contemplă
peste tot ceva în fiinţa lui Dumnezeu , se produc mulţ i
dumnezei , sau Dumnezeu cel Unul devine compus. Ei
nu ştiu că nu puterea de «a lucra » şi lucrarea, ci î nsuşirea
de « a pă timi » şi pă timirea pricinuiesc compunerea. Dum-
nezeu , î nsă , lucrează nepă timind nimic, nici schimbî n-
du-Se. Aşadar nu e compus din pricina lucră rii. Pe lî ngă
aceea Dumnezeu are şi referinţă faţă de ceva şi fa ţă de
creaţie, ca Cel ce este î nceputul (Principiul) şi Stă pî nul
ei . Dar pentru aceasta nu se numă ră î mpreună cu cele
ce s-au f ă cut . A spune că sî nt mulţi dumnezei, pentru că
Dumnezeu are lucrare, chiar şi dacă fiinţa dumnezeiască
şi lucrarea dumnezeiască sî nt ale unui unic Dumnezeu ,
mai bine zis sî nt Acelaşi Dumnezeu , este cu adevă rat o
aiureală a nebuniei lor.
146. După ce Domnul a spus către ucenicii Să i :
«Sî nt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moar-
tea pîn ă nu vor vedea î mpă răţia lui Dumnezeu venind
î ntru putere » (Marcu IX , 1) , după şase zile, lu î nd pe
Petru , pe Iacob şi pe Ioan şi urcî ndu-se pe muntele Jlabo-
rului, «le-a strălucit ca soarele şi veşmintele Lui s-au f ă-
—
cut albe ca lumina » (Matei XVII, 1 2 ). Căci aceia nu mai
SF Î NTUL GRIGORIE PALAM A 523

puteau privi ; mai bine zis, nemaifiind î n stare să

caute la lumina aceea, au că zut cu faţa la pă mînt.
(Matei XVII, 6). Totuşi, după f ăgăduinţa Mî ntuitorului, au
văzut î mpă răţia lui Dumnezeu , lumina aceea dumnezeias-
că şi tainică, pe care Grigorie şi Vasile cel Mare o numesc
dumnezeire. Cel dinţii zice : « Dumnezeirea ce s-a arătat
pe munte ucenicilor este lumină şi frumuseţe a Celui cu
adevă rat puternic, dumnezeirea inteligibilă şi contem-
plată a Lui» 802. Vasile cel Mare zice : « Acea lumină
este şi frumuseţ e a lui Dumnezeu, contemplată numai de
sfin ţ i î ntru puterea Duhului dumnezeiesc» 803. De aceea
şi zice iarăşi : «Petru şi fiii tunetului au vă zut frumuse-
ţea Lui î n munte, covî rşind strălucirea soarelui şi s-au
î nvrednicit să vadă cu ochii arvuna prezen ţ ei Lui » 804.
Iar Cuvî ntătorul de Dumnezeu Damaschin , î mpreună cu
Ioan cel cu Gură de Aur , au numit lumina aceea : raza
naturală a dumnezeirii. Cel dinţ ii scrie : « Fiu născut f ă ră
de î nceput din Tatăl are raza naturală f ă ră de î nceput a
dumnezeirii şi slava dumnezeirii se face slava trupu-
lui» 805. Iar Cuvîntă torul de Aur zice : « Domnul S-a ară-
tat pe munte mai strălucit decît Sine, dumnezeirea ară-
t înd razele Sale ».
147. Această lumină dumnezeiască şi tainică , dum-
nezeirea şi î mpă răţ ia lui Dumnezeu , frumuseţ ea şi stră-
lucirea firii dumnezeieşti, vederea şi bucuria sfinţ ilor î n
veacul f ă r ă de sf î rşit , raza şi slava firească a dumnezeirii ,
ereticii cu m încă rime de limbă o numesc nălucă şi f ă p-
tură, iar pe cei ce nu pot suferi să hulească asemenea lor
această lumin ă dumnezeiască şi socotesc că Dumnezeu
este necreat at ît după fiin ţă cît şi după lucrare, îi pî răsc,
802. Sf î ntul Grigorie de Nazianz, Omilia 40 , 6 ; P. G ., XXXVI , 365 A.
Omilia 39 la sf î ntul Botez , P. G., XXXVI , 364 B.
803. Omilia la Psalmul 44 , V ; P. G „ XXIX , 400 CD.
804. Ibidem.
805. Sf î ntul Ioan Damaschin, Cuv . la Schimbarea la f a ţ ă , P. G., XCVI ,
564 B .
524 F1L0CALIA

bî rfindu-i că cred î n doi dumnezei. Dar ruşineze-se ! Căci

cu toate că e necreată şi lumina dumnezeiască , unul este
Dumnezeul nostru î ntr-o singură dumnezeire. Căci, pre-
cum s-a ar ătat pe larg mai sus, şi fiinţa necreată şi lu-
crarea necreată , adică harul dumnezeiesc şi lumina lui
sî nt ale unui singur Dumnezeu.
148. Ereticii rătă ciţ i spunî nd, deci, cu î ndră zneală
la Sinod că socotesc nălucă şi f ă ptură , şi î ncercî nd să
stingă lumina dumnezeiască ce a strălucit din M î ntuitorul
pe Tabor , şi fiind respinşi pe larg , dar nelăsî ndu-se con-
vinşi, au fost supuşi afurisirii şi anatemei scrise 806. Căci
ei hulesc venirea î n trup a lui Dumnezeu 807 şi susţin ne-
buneşte că dumnezeirea lui Dumnezeu este creată , şi cit
îi priveşte , fac f ă ptură pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfintui Duh.
Că ci dumnezeirea Celor Trei este una şi aceeaşi. Iar dacă
zic că cinstesc dumnezeirea necreată , e vă dit că susţin
două dumnezeiri ale lui Dumnezeu , una creată şi alta ne-
creată. Astfel rî vnesc să întreacă pe toţi rătăciţii şi ră u-
credincioşii din vechime.
149. Altă dată , că ut î nd să acopere rătăcirea lor , zic
că lumina care a strălucit pe Tabor , e şi necreată şi fiinţă
a lui Dumnezeu , hulind şi î n felul acesta î n multe pri-
vinţe. Fiindcă acea lumină a fost vă zută de apostoli, ei
cugetă î n chip ră tăcit că fiinţa lui Dumnezeu se poate
vedea. Dar să audă pe cel ce zice : « Nimenea n-a trăit cu
adevă rat , care să fi vă zut sau să fi arătat cu graiul fiin ţa
sau firea lui Dumnezeu » (Ierem. XXIII, 18). Şi nu numai
nimenea dintre oameni, dar nici dintre î ngeri. Căci chiar
şi serafimii cu şase aripi îşi acopă r feţele cu aripile înain-
tea luminii covî rşitoare ce iese de acolo (Isaia VI, 2 ). Deci
odată ce suprafiin ţa lui Dumnezeu nu a fost vă zută de
806. E vorba de Sinodul din 1341.
807. Sf î ntul Grigorie Palama a remarcat î n mai multe r î nduri c ă ne -
garea lucr ă rii necreate a lui Dumnezeu î n f ăpturi implic ă î n ea negarea î n -
trupării. Trupul lui Hristos r ăm î ne î n acest caz al ă turea de dumnezeirea
Lui, dar nu e penetrat de ea.
SFINTUL GRIC0 R1E PALAMA 525

nimeni niciodată , cî nd ereticii zic că lumina aceea este

tocmai acea suprafiinţă , mă rturisesc că şi lumina aceea
este cu totul nevă zută şi că nici fruntaşii apostolilor nu
s-au î nvrednicit de vederea ei pe munte, nici Domnul nu a
f ăgăduit-o cu adevă rat acelora, nici nu spune adevă rul cel
ce zice : « Am vă zut slava Lui» (Ioan I, 14). Căci fiind cu
El în muntele cel sf înt şi priveghind, «Petru şi cei î m-
preună cu d î nsul au vă zut slava Lui». Iar altul zice des-
pre Ioan , ucenicul cel cu deosebire iubit de Hristos, că
« a vă zut pe munte î nsăşi dumnezeirea Cuv î ntului desco-
perită ». Deci au vă zut , au văzut cu adevă rat acea lumină
necreată şi dumnezeiască , Dumnezeu rămî n î nd nevă zut ,
după ascunzimea Sa mai presus de fiinţă, chiar de-ar
cră pa că peteniile ereziei şi cei de un cuget cu ei.
150. Dar cî nd î i î ntreabă cineva pe aceşti eretici,
care spun că lumina aceea este fiinţa dumnezeirii : «Oare
se vede fiinţa lui Dumnezeu ?», fiind siliţi, îşi descoperă
viclenia , zicî nd că au spus că acea lumină este fiinţă ,
fiindcă prin ea s-a vă zut fiin ţa lui Dumnezeu . Căci « fiinţ a
lui Dumnezeu se vede prin f ă pturi». Astfel nenorociţ ii
prefac iarăşi î n f ă ptură lumina Schimbă rii la faţă a Dom-
nului. De altfel prin f ă pturi nu se vede fiinţa , ci lucrarea
creatoare a lui Dumnezeu. Deci în chip rătăcit şi î ntr-un
glas cu Eunomie zic şi aceştia că fiinţa lui Dumnezeu se
vede prin f ă pturi. Astfel aiureala necredinţei lor are
multe chipuri. Drept aceea trebuie să fugim de ei şi de
î mpă rtăşirea cu ei, ca de o hidră stricătoare de suflet şi
cu multe capete, ca de o str îmbare cu multe chipuri a
dreptei credinţ e.
 C U P R I N S
NICHIFOR DIN SINGUR ĂTATE

.
Pag

Scurt ă not ă biografic ă 7

Cuv î nt despre rug ăciune al lui Nichifor din singur ă tate . 11

MITROPOLITUL TEOLIPT AL FILADELFIEI

Via ţ a şi scrierile 35
Cuvintul lui Teolipt , mitropolitul Filadelfiei, despre ostenelile vie ţ ii
c ă lugă reş ti 43
Al aceluia şi Teolipt al Filadelfiei. Cuv î nt despre lucrarea cea
ascunsă î ntru Hristos 66

SFINTUL GRIGORIE SINAITUL

Via ţ a lui 75
Scrierile lui Grigorie Sinaitul 85
Ale celui dintre sfin ţi p ă rintelui nostru Grigorie Sinaitul. Capete
foarte folositoare î n acrostih 91
Alte capete ale aceluia şi 156
Despre prefacerea cea p ă tima şă 157
Despre prefacerea cea bun ă 158
A aceluiaşi : î nvăţă tur ă cu de- am ă nuntul despre liniştire şi rugă ciune,
despre semnele harului şi ale am ăgirii ; apoi despre deosebirea
dintre c ă ldur ă şi lucrare ; şi c ă f ă r ă pov ăţ uitor , uşor vine
am ă girea 159
Despre felul cum poate fi aflat ă lucrarea 161
Ale aceluiaşi : despre liniş tire şi despre cele dou ă feluri ale rug ă -
ciunii 171
Cum trebuie f ă cut ă rug ă ciunea ? 172
Despre r ăsuflare 174
Cum trebuie s ă c î nt ă m ? 175
Despre deosebirea dintre cei ce c î nt ă 175
CUPRINS 527

Pag.

î mpotrivirea lui ( Grigorie Sinaitul ) 176

Despre am ă gire 180
Despre citire 181
Ale aceluia şi ; despre felul cum trebuie s ă ş ad ă la rug ă ciune cel ce
se liniş teşte 186
Despre felul cum trebuie ţ inut ă mintea 187
Despre alungarea g î ndurilor 188
Cum trebuie s ă se c î nte 189
Despre m î ncare 192
Despre am ă gire şi despre alte multe lucruri 194

SFlNTUL GRIGORIE PALAMA

Via ţ a ş i scrierile lui 205

Al sf î mtului Grigorie Palama : cuvî nt pentru cei ce se liniş tesc cu
evlavie. AI doilea din cele din urm ă . Despre rugăciune . 223
Al aceluia ş i : cuv î nt pentru cei ce se lini ş tesc cu evlavie ; al treilea
dintre cele din urm ă. Despre sf înta lumin ă 203
Din cuv î ntul sf î ntului Ioan Gur ă de Aur la î nt î iul mucenic Ştefan 373
A sf î ntului Grigorie Palama ; despre î mp ă rt ăşirea dumnezeiasc ă şi
î ndumnezeitoare 374

TOMUL AGHIORITIC

Ale sf î ntului Grigorie Palama , arhiepiscopul Tesalonicului , 150 capete

despre cunoş tin ţ a naturală , despre cunoaş terea lui Dumnezeu ,
despre via ţ a moral ă ş i despre f ă ptuire 424
Cuprinsul 526
I- , F I L O C Ă L I A, Voi VII .
528 pagini, format 1/16 din
.
.
61 x 86 Dat la cules la
.
.
80 aprilie 1977 Bun de tipar la 81 august 1977
.
Apă rut in 1977 Comanda nr 162/ 1977
EDITURA ŞI TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC
ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE
ROM Â NE