5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.

com

EVAGRIE PONTICUL
(345-399)

Condamnat (persoana şi opera) de către Sinodul V ecumenic (553), alături de Origen şi

Didim cel Orb, dar venerat până astăzi ca sfânt de Bisericile necalcedoniene (nestoriană, coptă,
armeană şi etiopiană)

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 1/7
5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.com

BIOGRAFIA
- 345: se naşte în Ibora (Pont), ca fiu al preotului (mai târziu horepiscop) Evagrie
- 360: scurtă şedere în sihăstria de pe malul râului Iris în care se nevoiau Sfinţii Vasile cel
Mare şi Grigorie Teologul, unde descoperă viaţa ascetică şi scrierile lui Origen
- câţiva ani mai târziu îl regăseşte pe Sf. Vasile cel Mare în Cezareea Capadociei, care-l
orânduieşte citeţ şi lângă care rămîne până la moartea acestuia (379)
- cca 379: vine la Constantinopol , unde este hirotonit diacon de Sf. Grigorie Teologul şi
unde desfăşoară o intensă luptă împotriva ereticilor, valorificând cunoştinţele sale teologice
şi talentul oratoric
- 381: devine arhidiaconul Sf. Grigorie (devenit între timp arhiepiscop al capitalei), slujire pe
care o îndeplineşte şi în primul an al păstoririi arhiepiscopului Nectarie
- 382: nevoit să plece din Constantinopol, el vine la Ierusalim pentru a îmbrăţişa viaţa de
ascet; aici o întâlneşte pe Melania cea Bătrână, cu care leagă o puternică prietenie
duhovnicească şi la îndemnul căreia pleacă în Egipt; soseşte în muntele Nitriei, unde
vieţuieşte doi ani ca ascet şi unde întâlneşte mulţi monahi admiratori ai învăţăturii lui
Origen
- 384: se retrage la Kellia (Chilii), unde rămâne pentru tot restul vieţii, dedicându-se unor 
aspre nevoinţe şi devenind ucenic al celor doi Macarie (Egipteanul şi Alexandrinul)
o
împreună cu ucenicul său Paladie, venit în Kellia după 392, întreprinde diferite
călătorii în pustia egipteană spre a se întălni cu diferiţi Părinţi duhovniceşti;
o face frecvente deplasări în Alexandria spre a discuta cu reprezentanţii diferitelor 
şcoli filosofice de acolo, prilej cu care-l cunoaşte şi pe Didim cel Orb, care-l atrage
şi mai mult către origenism;
o ca lucru de mână el se dedică copierii de manuscrise
o treptat devine un vestit dascăl al vieţii ascetice, compunând numeroase scrieri şi

fiind căutat de numeroşi monahi şi înconjurat de o serie de ucenici precum Sf. Ioan
Cassian, episcopul Heraclide al Efesului şi Rufin. Auzind de faima sa, Teofil al
Alexandriei a dorit sa-l facă episcop, dar Evagrie a refuzat
- la finalul vieţii sale, datorită neputinţelor trupeşti este nevoit să-şi tempereze regimul de
asceză şi se retrage la Sketis, unde moare în jurul anului 399

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 2/7
5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.com

IMPLICAREA LUI EVAGRIE ÎN DISPUTELE ORIGENISTE ŞI CONDAMNAREA SA

- În calitate de adept al spiritualismului origenist şi-a atras încă din timpul vieţii opoziţia
deschisă a monahilor antropomorfiţi şi a Fer. Ieronim care în 394 îl acuză de origenism şi
 pelagianism
- 399/400: Sinod în Alexandria prezidat de arhiepiscopul Teofil, care-i condamnă pe Origen
şi adepţii săi, printre care şi Evagrie (deşi nu explicit); Teofil cere prin epistole ca
origenismul să fie condamnat în chip sinodal şi în alte eparhii, lucru parţial realizat
- 543: disputa iscată în Noua Lavră a Sf. Sava din Palestina de monahii origenişti determină
condamnarea, la cererea expresă a împăratului Justinian cel Mare, a origenismului de către
un Sinod constantinopolitan, prezidat de către patriarhul Mina, condamnare în care
Evagrie nu este menţionat nominal
- 553: Justinian cel Mare prezintă episcopilor adunaţi în Constantinopol în aşteptarea
deschiderii lucrărilor Sinodului V, o expunere scrisă asupra origenismului, care este
condamnat prin 15 anatematisme ale Sinodului V ecumenic. Deşi Evagrie nu apare
condamnat nominal, învăţătura sa este ferm condamnată
- 557: Chiril de Schitopolis, Viaţa Sf. Sava cel sfinţit : Sinodul V ecumenic a anatematizat pe
Origen şi Teodor de Mopsuestia şi „învăţăturile lui Evagrie şi Didim privitoare la
 preexistenţa sufletelor şi restabilirea tuturor (apocatastază)”
- 567: episcopul african Victor, Cronica: în timpul domniei lui Justinian cel Mare,
 patriarhul Eutihie al Constantinopolului a condamnat „cele trei capitole”, pe Evagrie
diaconul eremit şi pe Didim monahul
- sf. sec. VI: Evloghie din Alexandria, Cuvânt despre Sfânta Treime şi dumnezeiasca
 Iconomie: Sinodul V a fost convocat împotriva lui Origen, Didim şi Evagrie, ale căror 
învăţături despre preexistenţa sufletelor şi sfârşitul iadului le-au respins, iar pe ei i-a
anatematizat
- sf. sec. VI: Evagrie Scolasticul, Istoria bisericească: Sinodul V a condamnat nu doar „cele
trei capitole”, ci şi pe Origen împreună cu partizanii lui. În scrisoarea trimisă de Sinod
împăratului Justinian cel Mare erau menţionate şi învăţăturile greşite ale lui Evagrie

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 3/7
5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.com

- începutul sec. VII: Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sinodica de întronizare: Sinodul V s-a
ocupat de origenism, l-a condamnat pe Origen şi învăţătura sa, precum şi învăţătura
origenistă a lui Evagrie
- sec. VII: Cronica pascală: Sinodul V a condamnat învăţăturile lui Origen, Didim şi
Evagrie
- sec. VII: receptarea ca eretic lui Evagrie de către Ioan Moshul,  Limonariu şi Sf. Ioan
Scărarul , Scara 
- 649: Sinodul de la Lateran, prezidat de papa Martin I, enumeră printre ereticii condamnaţi
de Sinodul V şi pe Evagrie din Pont, fără a distinge între persoana şi învăţătura sa
- 787: în actele Sinodul VII ecumenic se vorbeşte de condamnarea persoanei/învăţăturii lui
Evagrie
- 869-870: Sinodul constantinopolitan prezidat de patriarhul Fotie aminteşte de
condamnarea învăţăturii şi persoanei lui Evagrie

SCRIERILE

- Ele s-au bucurat de o largă circulaţie în sec. V şi prima jumătate a sec. VI, când au fost

traduse în limbile latină (Rufin şi Ghenadie din Marsilia), armeană, siriacă, coptă, etiopiană
şi mai târziu în arabă. Datorită condamnării din 553, corpus-ul evagrian s-a transmis de
atunci selectiv şi fragmentar, de regulă prin substituirea numelui real al autorului şi în
traduceri orientale
- Până în primul deceniu al sec. XX erau cunoscute doar scrierile ascetice editate deficitar în
sec. XVII, în PG (vol. 40 şi 79), după care începe să fie editat parţial, mai mult sau mai
 puţin critic şi restul corpus-ului evagrian, demers care a încurajat şi dezvoltarea studiilor 
referitoare la persoana şi opera lui Evagrie (protestantul W. Bossuet, 1928; iezuitul I.
Hausherr, 1934-5, 1960; ortodoxul Iustin Moisescu, viitorul patriarh al BOR, teză de
doctorat, 1939; A. Guillaumont; J. Meyendorff, 1969; G. Bunge, 1983-9)

Structura corpus-ului evagrian

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 4/7
5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.com

a.  Despre vieţuirea practică (Tratatul practic sau Monahul ): prolog-epistolă adresată

monahului Anatolie; 100 de capitole, cuprinzând scurte definiţii şi descrieri ale
luptelor monahilor cu cele opt duhuri ale răutăţii (lăcomia, desfrânarea, iubirea de
argint, întristarea, mânia, akedia, slava deşartă şi mândria), în care insistă asupra
metodelor de combatere ale acestora; final-citate din cuvintele marilor Părinţi ai
 pustiei (Antonie, Macarie)
b.  Antirrheticul sau replicile împotriva celor opt gânduri: scriere structurată în 8 părţi,
în care autorul opune, după exemplul Mântuitorului în pustie, gândurilor răutăţii
citate corespunzătoare din Sf. Scriptură
c. Gnosticul  (Către cel ce s-a învrednicit de gnoză): 50 de capitole referitoare la viaţa
contemplativă, stadiu ce urmează vieţii practice (active)
d. Capete gnostice (600 de probleme prognostice): scriere dogmatică impregnată de
origenism (de tezele condamnate de Sinodul V) şi de aceea păstrată numai în
traducere siriacă şi armeană, care conţine toate principiile doctrinei teologice ale lui
Evagrie: despre fiinţa lui Dumnezeu, despre cele trei Persoane ale Sf. Treimi,
despre începutul şi sfârşitul lumii
e. Către monahii din chinovii (137 de sentinţe)  şi Către fecioare (56 de sentinţe):

opuscule ce cuprind sfaturi morale către monahi şi monahii, scrise în felul

 Proverbelor lui Solomon, de o frumuseţe literară aparte şi care s-au bucurat de o
largă apreciere în Răsărit şi în Apus
f.  Epistole: cca 64, dintre care  se detaşează   Epistola dogmatică către Melania
(rezumat precis al întregului sistem teologic al lui Evagrie) şi  Epistola despre
credinţă (scriere de tinereţe, compusă în perioada c-politană, ce atestă influenţa
învăţăturii Sf. Grigorie Teologul)
g.  Despre rugăciune: tratat în 153 de capitole, transmis sub numele Sf. Nil Sinaitul,
care expune învăţătura evagriană referitoare la rugăciunea curată
h. Cuvânt către Evloghie, despre răutăţile opuse virtuţilor : opuscul ce descrie nouă
 patimi şi nouă virtuţi în descrieri contrastante
i.  Despre cele opt gânduri ale răutăţii: opuscul atribuit Sf. Nil Sinaitul

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 5/7
5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.com

 j. Schiţă despre nevoinţă şi liniştire în viaţa monahală: scriere destinată începătorilor,
ce defineşte trăsăturile specifice ale vieţii monahale
k.  Despre deosebirea patimilor şi gândurilor ( Despre feluritele gânduri ale răutăţii)
l. Tratat către Evloghie monahul: scriere ce dezvoltă principii ale vieţii monahale,
considerată între operele Sf. Nil Sinaitul
m. Scrieri exegetice (Scholii): la Psalmi, la Proverbele lui Solomon, la Ecclesiast

Contribuţii esenţiale în domeniul asceticii şi misticii

- sinteză între teologia trinitară a Capadocienilor, cosmologia şi eshatologia lui Origen şi

experienţa spirituală a Părinţilor pustiei; deşi învăţătura sa dogmatică a fost condamnată de
Biserica Ortodoxă, ascetica şi mistica sa au influenţat decisiv spiritualitatea ortodoxă din
sec. IV până la ivirea isihasmului
- Teme predilecte: diviziunea tripartită a vieţii spirituale (  praktike, physike, theologia);
catalogul celor opt duhuri ale răutăţii sau patimi principale-profundă analiză a patimilor 
trupeşti şi sufleteşti şi a remediilor lor; rugăciunea curată; întemeietor al genului centuriilor 
sau aforismelor (capetelor) ascetice şi mistice

Bibliografie
 Avva Evagrie Ponticul, În luptă cu gândurile. Despre cele opt gânduri ale răutăţii şi replici împotriva lor , comentarii
ierom. Gabriel Bunge, trad. şi prezentare diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2006
 Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, vol. I, trad., introd. şi note de Pr. Prof. dr. D. Stăniloae, ed. a II-a, Ed.
Harisma, Bucureşti, 1992, pp. 48-112
PALADIE,   Istoria lausiacă (Lavsaicon). Scurte biografii de pustnici, trad., introd. şi note de Pr. Prof. dr. D.
Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993

BUNGE, Ierom. Gabriel, Akedia. Plictiseala şi terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în luptă cu demonul 
amiezii, prezentare şi trad. diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999
Idem,  Mânia şi terapia ei  după avva Evagrie Ponticul sau Vinul dracilor şi pâinea îngerilor , cuvânt înainte şi trad.
diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998
Idem,  Părintele duhovnicesc şi gnoza creştină după avva Evagrie Ponticul, cu două studii de Michael O’Laughlin ,
trad. diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000
Idem, Evagrie Ponticul. O introducere, studiu introd. şi trad. diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 6/7
5/15/2018 EvagriePonticul-slidepdf.com

GUILLAUMONT, Antoine, Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului, trad. de Constantin
Jinga, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998, pp. 251-286
Patriarhul IUSTIN,  Evagrie din Pont , prefaţă şi studiu introd., de Pr. Prof. dr. Ştefan Alexe, Episcopia Argeşului şi
Muscelului/Ed. Anastasia, 2003

LOUTH, Andrew, Originile tradiţiei mistice creştine. De la Platon la Dionisie Areopagitul , trad. de Elisabeta
Voichiţa Sita, cuvânt înainte de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2002, pp. 141-156

http://slidepdf.com/reader/full/evagrie-ponticul 7/7