Securitatea Si Sanatatea in Munca PDF

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA
Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
MATERIAL DE INSTRUIRE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

PENTRU INSTRUIREA INTRODUCTIV - GENERALA
Prezentul document a fost reîntocmit în conformitate cu Art. 7, alin. (3), lit. i), Art. 20, alin. (1), lit. a) din Legea
319/ 2006 (Legea securitatii si sanatatii in munca), respectiv a Art. 15, alin. (1), punctul 6 si Art. 88 din H.G. 1425/ 2006 si
cu scopul existentei unui singur document cu caracter de informare si instruire ca sa cuprinda toate cerintele si
materialele de instruire necesare unei instruiri adecvate si suficiente.
Acest document care pune in aplicare cerintele normelor de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca, au
ca scop informarea lucratorilor despre legislaţia de securitate şi sănătate în muncă, consecinţele posibile ale
necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă, riscurile de accidentare şi îmbolnăvire
profesională specifice unităţii, măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor.
Actele normative (legislaţia de securitate şi sănătate în muncă) cuprinse in acest document sunt :
1. Legea 319/ 2006, Art. 1, 3, 5 – 36 ;
2. H.G. 1425/ 2006, Art. 2, 14 – 34, 74 – 174 ;
3. Legea 53/ 2003 (actualizata), Art. 37 – 40, 108 – 133, 171 – 178, 182 – 187 ;
4. H.G. 971/ 2006, Art. 2 + completari mijloace de semnalizare, 3 – 6, Anexele 1, 2, 4 – 9 ;
5. H.G. 355/ 2007, Art. 2, 5, 7 – 47 ;
6. H.G. 1091/ 2006, Art. 2, 4, 5, 8, 9, 11, Anexa 2 ;
7. O.U.G. 99/ 2000, Art. 1, 3, 4 – 9 ;
8. H.G. 1048/ 2006, Art. 3 – 14 ;
9. Ordinul 427/ 2002, Anexele 2, 3 ;
10. Legea 346/ 2002, Art. 1 – 10, 12, 14, 15, 19 – 50, 106, 110, 111 ;
11. Ordinul 1687/ 2004, Art. 25 – 76, 84 – 86 ;
12. O.U.G. 96/ 2003, Art. 1 – 10, 12 – 26, Anexele 1, 2.
13. H.G. 955/ 2010 – Privind modificarea H.G. 1425/ 2006.
Prezentul document este completat cu informatii utile in domeniul securitatii si sanatatii in munca, informatii care
asigura o intelegere mai usoara a legislatiei de specialitate.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Informatii generale
Art. 1. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 1) (1) Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de
măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în timpul desfăşurării activităţii.
(2) Legea securitatii si sanatatii in munca stabileşte principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor
profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea,
consultarea, participarea echilibrata, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale
pentru implementarea acestor principii.
Art. 2. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 3) Legea securitatii si sanatatii in munca se aplică în toate sectoarele
de activitate, publice şi private, angajatorilor, lucrătorilor şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă.
Art. 3. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 5) Se definesc următorii termeni :
a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării
stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor care
prestează activităţi casnice ;
b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care
are responsabilitatea întreprinderii şi/ sau unităţii ;
c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului,
în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează
activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma
de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care
se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba ;
d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoana aleasă,
selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe aceştia în ceea ce
priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în munca ;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul
evitării sau diminuării riscurilor profesionale ;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de munca
ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de
circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil
de boala profesională sau legată de profesiune;
g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care au loc în
timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi
nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja
impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de munca,
precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv ;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice
alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii ;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declansator
pentru a produce un accident în orice moment ;
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregătesc elevii,
studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională ;
n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune
condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a
altor persoane participante la procesul de munca ;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore
de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din comportamentul
neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a
cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale ;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze servicii de protecţie
şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii ;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor
îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile ;
r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi sunt de natura
profesională.
Art. 4. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 2) Se definesc următorii termeni şi expresii folosite :
1. autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă - asumarea de către angajator a
responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă ;
2. serviciu intern de prevenire şi protecţie - totalitatea resurselor materiale şi umane alocate pentru efectuarea
activităţilor de prevenire şi protecţie în întreprindere şi/sau unitate ;
3. comitet de securitate şi sănătate în muncă - organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării şi
consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege (319/
2006) ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
4. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost identificate riscuri ce
pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate ;
5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) - accident care produce incapacitate temporara de
munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical sau, dupa caz, prin alte
documente medicale, potrivit prevederilor legale ;
6. accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-
un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept ;
7. accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un
interval de timp, în baza unui act medico-legal ;
8. accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze,
în cadrul aceluiaşi eveniment ;
9. accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau generat de traficul
rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ;
10. accident de muncă de traseu :
a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers şi care a
antrenat vătămarea sau decesul ;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal
al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul ;
c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca
la locul unde îsi încaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de angajator în afara unitatii.
11. accident în afara muncii - accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. g) şi la art. 30 din lege (319/
2006);
12. invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de
invaliditate, emisă de organele medicale în drept ;
13. invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar fi un braţ smuls din
umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către
organele medicale în drept ;
14. intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente
la locul de muncă ;
15. îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau
regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise, dispoziţiile scrise ori verbale ale
conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia ;
16. comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, autorităţilor
prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege (319/ 2006) ;
17. evidenţă - mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la evenimentele produse ;
18. cercetare a bolilor profesionale - procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de
profesionalitate a bolii semnalate ;
19. semnalare a bolilor profesionale - procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi
profesională ;
20. raportare a bolilor profesionale - procedură prin care se transmit informaţii referitoare la bolile profesionale declarate
potrivit legii la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale şi la Centrul
Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti.
Art. 5. Notiuni de baza privind terminologia de securitate a muncii :
a) Avarie - eveniment survenit in utilizarea mijloacelor de productie, caracterizat prin defectarea si deteriorarea
acestora ;
b) defectare - incetarea aptitudinii unei masini, instalatii, utilaje etc. de a-si indeplini functia specifica ;
c) dispozitiv de protectie - dispozitiv care reduce sau elimina riscul, singur sau in asociere cu un protector ;
d) echipamente tehnice - masinile, utilajele, aparatura, dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare ;
e) factori de risc de accidentare si imbolnavire profesionala - factor propriu elementelor componente ale sistemului de
munca executant-sarcina de munca-mijloace de productie-mediu de munca si care in conditiile unei situatii
periculoase, determina probabilitatea sau gravitatea producerii unei leziuni sau afectarea sanatatii;
f) functii de securitate - functiile unui echipament tehnic sau ale unui mijloc de protectie prin care, fie se elimina sau se
reduce riscu, fie se semnalizeaza prezenta unui pericol ;
g) instructaj de securitate a muncii - modalitate de instruire in domeniul decuritatii muncii care se desfasoara la nivelul
unitatii si are drept scop insusirea de catre lucratori a cunos-tintelor si formarea deprinderilor impuse de securitatea
muncii, specifice activitatii pe care o realizeaza sau urmeaza a o realiza ;
h) instructiuni proprii de securitate a muncii - componente ale sistemului de reglementari in domeniul securitatii muncii,
ale caror prevederi sunt valabile numai pentru activitatile desfasurate in cadrul unei unitati ; elaborarea lor de catre
unitati (prin efort propriu sau colaborare cu institutiile specializate) este obligatoriu atunci cand normele
metodologice sau hotararile de guvern nu acopera totalitatea activitatile desfasurate in unitate sau voluntara, atunci
cand administratorul considera necesar pentru imbunatatirea securitatii muncii, detalierea si completarea
instructiunilor cu unele prevederi specifice unitatii ;
i) instructiuni de utilizare - instructiuni a caror elaborare este obligatorie pentru orice produs, consti-tuind parte
integranta a documentatiei pentru certificarea produsului si prin care producatorul trebuie sa prezinte toate
informatiile necesare utili-zarii produsului, in conformitate cu scopul pentru care a fost creat si asigurarii securitatii
muncii ;
j) mijloc individual de protectie - mijloc de protectie (protector) destinat pentru protectia unui singur executant si care
se aplica asupra acestuia ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
k) nocivitate - proprietatea unei noxe de a produce efect daunator asupra organismului ;

l) noxa (sinonim cu factor nociv) - agent fizic, chimic sau biologic cu actiune daunatoare asupra organismu-lui, in
mediul luat in considerare ;
m) pericol - sursa unei posibile leziuni sau afectari ale sanatatii, proprietatea inerenta a unei substante, agent, surse de
energie sau situa-tie cu potential de a cauza evenimente nedorite(accidente de munca sau boli profesionale) ;
n) persoana autorizata - o persoana competenta imputernicita in scris sa indeplineasca anumite activitati ;
o) persoana avertizata - o persoana informata asupra riscului profesional si asupra comportamen-tului ce trebuie
adoptat pentru desfasurarea unei activitati in conditii de securitate ;
p) persoana competenta - o persoana care poseda cunostintele si aptitudinile necesare pentru a realiza corect anumite
activitati ;
q) persoana expusa - o persoana care se afla in intregime sau partial intr-o zona periculoasa ;
r) prevenirea - ansamblul procedeelor si masurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea
pericolelor sau reducerii riscurilor ;
s) prevenirea intrinseca - prevenire realizata in stadiul de conceptie/proiectare ;
t) protectie - ansamblul de masuri care constau in utilizarea unor mijloace specifice, denumite mijloace de protectie, cu
scopul protejarii executantilor fata de pericolele care nu au fost suficient evitate sau limitate prin prevenire intrinseca
;
u) procesul de muna - succesiunea in timp si spatiu a actiunilor conjugate ale executantului si mijloacele de productie
in sistemul de munca ;
v) protector - mijloc de protectie conceput si utilizat pentru a realiza protectie prin interpunere, ca obstacol(fizic) intre
pericol si persoana expusa ;
w) risc - probabilitatea asociata cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectarea sanatatii, intr-o situatie periculoasa ;
x) risc professional - risc in procesul de munca ;
y) situatie periculoasa - orice situatie in care o persoana este expusa uneia sau mai multor pericole ;
z) substanta periculoasa - o substanta care in virtutea proprietatilor chimice si fizico-chimice poate constitui un pericol ;
aa) zona periculoasa - orice zona in care exista sau poate aparea un pericol ;
bb) zona periculoasa a unui echipament tehnic de munca - orice zona situata in interiorul sau in jurul echipamentului de
munca in care o persoana este expusa riscului de leziune sau afectarea sanatatii.
Obligatiile angajatorului
Art. 6. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 6) Angajatorul are obligatia de a asigura securitate si sanatatea
lucratorilor in toate aspectele legate de munca iar in cazul in care angajatorul apeleaza la servicii externe si/ sau la
lucratori desemnati cu atributii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, acesta nu este exonerat de responsabilitatile
sale in acest domeniu. Obligaţiile lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
Art. 7. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 7) (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia
măsurile necesare pentru :
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor ;
b) prevenirea riscurilor profesionale ;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor ;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în munca.
(2) Angajatorul are obligaţia sa urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea
condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia sa implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii
generale de prevenire :
a) evitarea riscurilor ;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate ;
c) combaterea riscurilor la sursa ;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de
munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm
predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii ;
e) adaptarea la progresul tehnic ;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos ;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de
munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca ;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie individuală ;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale legi 319/ 2006, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/ sau
unitate, angajatorul are obligaţia :
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de munca ;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi
de producţie aplicate de către angajator sa asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii
lucrătorilor şi sa fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/ sau unităţii respective şi la toate nivelurile
ierarhice ;
c) sa ia în considerare capacitatile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în munca, atunci când îi
încredinţează sarcini ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
d) sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/ sau
reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de
alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca ;
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor
care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de munca isi desfăşoară activitatea
lucrători din mai multe întreprinderi şi/ sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii :
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca, luând în
considerare natura activităţilor;
b) sa isi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare
natura activităţilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucrătorii şi/ sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situaţie obligaţii financiare
pentru lucrători.
Art. 8. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 11) (1) Angajatorul are următoarele obligaţii :
a) sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav şi iminent despre
riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor ;
b) sa ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau sa părăsească
imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;
c) sa nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent, în afară cazurilor
excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de munca şi/ sau o zona periculoasa nu trebuie sa
fie prejudiciati şi trebuie sa fie protejati impotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor
persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi sa aplice măsurile
corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele
unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin. (3) de mai sus, cu excepţia situaţiilor în care
aceştia acţionează imprudent sau dau dovada de neglijenţa grava.
Art. 9. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 12) Alte obligatii ale angajatorului :
a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru
acele grupuri sensibile la riscuri specifice ;
b) sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care
trebuie utilizat ;
c) sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum
sunt definite la art. 5, lit. g) din Legea 319/ 2006 ;
d) sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele
de munca suferite de lucrătorii săi.
Art. 10. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 13) În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca
şi pentru prevenirea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii :
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca, precum şi de
elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea
în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de imbolnavire profesională
a lucrătorilor ;
b) sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de alta
natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii ;
c) sa obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea
oricărei activităţi, conform prevederilor legale ;
d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate ;
e) sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/ sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în
responsabilitatea lor ;
f) sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin
lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe ;
g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme
şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca ;
h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la
locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare ;
i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica ;
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testarii psihologice a aptitudinilor,
corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz,
controlul psihologic periodic, ulterior angajării ;
k) sa ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7, alin. (4), lit. e) din legea 319/ 2006 ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
l) sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi

control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea
proceselor tehnologice ;
m) sa prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării
cercetării evenimentelor ;
n) sa asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării
evenimentelor ;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului sau la
cercetarea evenimentelor ;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care
menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor şi a altor persoane;
q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor ;
r) sa asigure echipamente individuale de protecţie ;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de
protecţie.
Art. 11. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 14) Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de
către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul
colectiv de munca şi/ sau contractul individual de munca.
Art. 12. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 15) (1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi
gratuit de către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin
contractul colectiv de munca şi/ sau contractul individual de munca.
Obligatiile si drepturile angajatilor
Art. 13. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 22) Fiecare lucrator trebuie sa isi desfăşoare activitatea, în
conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu
expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane care pot fi
afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
Art. 14. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 23) (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la
art. 22 din Legea 319/ 2006, lucrătorii au următoarele obligaţii :
a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace
de producţie ;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl pună la
locul destinat pentru păstrare ;
c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi sa utilizeze corect
aceste dispozitive ;
d) sa comunice imediat angajatorului şi/ sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de munca despre care au motive
întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienta a
sistemelor de protecţie ;
e) sa aducă la cunostinta conducatorului locului de munca şi/ sau angajatorului accidentele suferite de propria
persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face posibila
realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari, pentru protecţia
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor ;
g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/ sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite
angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi
sănătate, în domeniul sau de activitate ;
h) sa isi însuşească şi sa respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi măsurile de
aplicare a acestora ;
i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la art. 22, alin. (1) din Legea 319/ 2006 se aplica, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul
de munca, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie

Art. 15. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 14) Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de
către angajator, în următoarele moduri :
a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege ;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie ;
c) prin înfiinţarea unui serviciu intern de prevenire şi protecţie ;
d) prin înfiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie.
Art. 16. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 8) (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi art. 7 din
legea 319/ 2006, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/ sau unitate, denumiţi în continuare lucrători
desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a
riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin
prezenta lege.
(4) Dacă în întreprindere şi/ sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa
personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la art. 8, alin. (4) din legea 319/ 2006, acestea
trebuie sa fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la urmatoarele informaţii (conform art. 16, alin. (2) din
legea 319/ 2006) :
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la
nivelul întreprinderii şi/ sau unităţii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/ sau fiecărei funcţii ;
b) alte persoane prezente in cadrul unitatii ;
c) echipamentele de munca existente in cadrul unitatii ;
d) echipamentele individuale de protectie existente in cadrul unitatii (nivelul de dotare al lucratorilor din unitate) ;
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca şi, cel mult,
atribuţii complementare.
Art. 17. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 9) (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor
de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt
expusi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca :
a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe sa aibă aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe sa fie în număr suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai
mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/ sau unităţii.
(3) Lucrătorul/ lucrătorii şi/ sau serviciul/ serviciile prevăzute la art. 9, alin. (2) din legea 319/ 2006, trebuie sa colaboreze
între ei ori de câte ori este necesar.
(4) În cazul microintreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite,
angajatorul isi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca pentru realizarea măsurilor prevăzute
de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu.
Art. 18. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 15) (1) Activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate prin
modalităţile prevăzute la art. 14 din H.G. 1425/ 2006, în cadrul întreprinderii şi/ sau al unităţii sunt următoarele :
1. identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv
executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/ echipamente de muncă şi mediul de muncă pe locuri de muncă/
posturi de lucru ;
2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie ;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în
munca, tinând seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de
munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora în întreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de
catre angajator ;
4. propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin lucrătorilor,
corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu aprobarea angajatorului ;
5. verificarea însusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute în planul de prevenire si protectie, a
instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în
munca stabilite prin fisa postului ;
6. întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă ;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicitatii instruirii adecvate pentru
fiecare loc de munca în instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si
sanatatii în munca si verificarea însusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite ;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul unităţii ;
9. asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi
pentru aplicarea lui ;
10. evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific ;
11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare
necesar şi amplasarea conform prevederilor H.G. 971/ 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de
securitate şi/ sau sănătate la locul de muncă ;
12. evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării
lor ;
13. evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare ;
14. evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/
sau control psihologic periodic ;
15. monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a
instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă ;
16. verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă, precum şi a sistemelor
de siguranţă ;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficientelor
constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
18. întocmirea rapoartelor şi/ sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul, inclusiv cele referitoare
la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere temporare şi mobile ;
19. evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul, încercările periodice ale
echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din H.G. 1146/ 2006
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
muncă ;
20. identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere şi
întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie, conform prevederilor H.G.
1048/ 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă ;
21. urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protecţie şi a înlocuirii lor la
termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de H.G. 1048/ 2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
22. participarea la cercetarea evenimentelor ;
23. întocmirea evidenţelor ;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din unitate, în conformitate cu prevederile
art. 12 alin. (1) lit. d) din Lege 319/ 2006 ;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării
evenimentelor ;
26. colaborarea cu lucrătorii şi/ sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi protecţie, medicul de
medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi protecţie;
27. colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/ serviciile interne/ serviciile externe ai/ ale altor angajatori, în situaţia în care mai
mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare ;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii obligatiilor si atributiilor în domeniul
securitatii si sanatatii în munca ;
30. propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu
alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini ;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi ;
32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau încercarile periodice
ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare,
potrivit prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 1.058/ 2006 privind cerintele minime pentru îmbunatatirea securitatii si
protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive ;
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca ;
Art. 19. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 16) (1) În cazul întreprinderilor cu pâna la 9 lucratori inclusiv,
angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii :
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5 ;
b) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate ;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata minima
de 40 de ore si continutul prevazut în anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului
de pregatire.
(2) În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai
multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, în
conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) În cazul în care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul
trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu
personalul propriu.
Art. 20. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 17) (1) În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori
inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ
urmatoarele conditii :
a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)- c) ;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces ori
invaliditate.
(2) În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai
multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la
servicii externe, în conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) În cazul în care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul
trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu
personalul propriu.
Art. 21. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 18) (1) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au între 50 si 249
de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii
interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul întreprinderii.
(2) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute în anexa
nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(3) În cazul în care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile
necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul
propriu.
Art. 22. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 19) (1) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de
lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(2) În cazul în care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea
tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe
servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.
Art. 23.
(Preluare din Legea 319/ 2006 – Servicii de prevenire si protectie – Art. 8) (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor
prevăzute la art. 6 şi 7 din Legea 319/ 2006, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de
activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/ sau unitate, denumiţi în
continuare lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin Legea
319/ 2006.
(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa
personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de
către angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2) din Legea 319/ 2006.
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca şi, cel mult,
atribuţii complementare.
Art. 24. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Servicii de prevenire si protectie – Art. 9) (1) În toate cazurile, pentru a se
ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/ sau
unităţii şi/ sau de riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/ sau
unităţii, se impune ca :
a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate ;
b) serviciile externe sa aibă aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate ;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe sa fie în număr suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai
mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
(3) Lucrătorul/ lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie sa colaboreze între ei ori de câte ori este
necesar.
(4) În cazul microintreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite,
angajatorul isi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca pentru realizarea măsurilor prevăzute
de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a prevederilor
prezentei legi capacitatile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4).
Art. 25. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Lucratori desemnati – Art. 20) (1) Desemnarea nominala a
lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a
angajatorului.
(2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din rândul lucratorilor cu care are încheiat contract individual de munca cu
norma întreaga.
(3) Angajatorul va consemna în fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are
capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze
Art. 26. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Lucratori desemnati – Art. 21) Pentru a putea sa desfasoare activitatile
de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa îndeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire în
1
domeniul securitatii si sanatatii în munca, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile H.G. 1425/ 2006 Art. 51 lit. a).
Art. 27. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Lucratori desemnati – Art. 22) (1) Angajatorul va stabili numărul de
lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea întreprinderii şi/ sau unităţii şi/ sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/ sau unităţii.
(2) Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate şi timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnaţi să poată
desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie conform fişei postului.
Art. 28. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii interne de prevenire si protectie – Art. 23) (1) Serviciul intern de
prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cel putin cerintele prevazute la H.G. 1425/ 2006
1
Art. 49 sau prevederile Art. 51 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele prevazute la H.G. 1425/
1
2006 Art. 50 sau prevederile H.G. 1425/ 2006 art. 51 lit. b).
(3) Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care au
contract individual de munca cu norma întreaga încheiat cu angajatorul.
Art. 29. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii interne de prevenire si protectie – Art. 24) (1) Serviciul intern de
prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă.
(2) Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să desfăşoare numai activităţi de prevenire şi
protecţie şi cel mult activităţi complementare cum ar fi : prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.
(3) Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare şi funcţionare activităţile de
prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace
adecvate.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 30. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii interne de prevenire si protectie – Art. 25) Serviciul intern de
prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor
de prevenire şi protecţie desfăşurate în întreprindere.
Art. 31. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii interne de prevenire si protectie – Art. 26) (1) Angajatorul va
stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie de mărimea întreprinderii şi/ sau unităţii şi/ sau
riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/ sau unităţii.
(2) Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire şi protecţie să poată
desfăşura activităţile specifice.
(3) Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire şi protecţie trebuie să
fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice.
(4) În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe servicii interne, acestea vor
acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei activităţii.
Art. 32. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii interne de prevenire si protectie – Art. 27) Serviciul intern de
prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate
profesionala si de mijloace materiale adecvate, în conditiile legii.
Art. 33. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 28) Serviciul extern de
prevenire şi protecţie asigură, pe bază de contract, activităţile de prevenire şi protecţie în domeniu.
Art. 34. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 29) Angajatorul
apelează la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din legea 319/ 2006.
Art. 35. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 30) Serviciul extern
trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie.
Art. 36. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 31) Serviciul extern de
prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele materiale necesare pentru a-şi desfăşura
activitatea;
b) să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu
caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu procedura stabilită
la art. 35-45.
Art. 37. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 32) (1) Serviciul extern
de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cel putin cerintele prevazute la H.G. 1425/
1
2006 Art. 49 sau prevederile Art. 51 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele prevazute la H.G. 1425/
1
2006 Art. 50 sau prevederile Art. 51 lit. b).
(3) În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa
îndeplineasca cerintele prevazute la H.G. 1425/ 2006 Art. 50 sau prevederile Art. 511 lit. b).
(4) Începând cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un singur serviciu extern de
prevenire si protectie.
Art. 38. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 33) (1) Contractul
încheiat între angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda si urmatoarele :
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de prevenire si protectie ;
b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie ;
c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute între parti.
(2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de servicii informatiile
prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor
de servicii si libertatea de a furniza servicii în România, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
Art. 39. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 34) (1) Serviciul extern
de prevenire si protectie trebuie sa întocmeasca un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevazut H.G. 1425/
2006 în anexa nr. 10.
(2) Raportul trebuie înaintat, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului, inspectoratului teritorial de munca pe raza
caruia serviciul extern de prevenire si protectie îsi are sediul social.
Art. 40. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 52) Reprezentanţii
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, definiţi conform art. 5 lit. d) din legea 319/
2006, sunt aleşi de către şi dintre lucrătorii din întreprindere şi/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv
de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 41. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 53) (1) Numarul de
reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, care se aleg, va fi
stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, în functie de
numarul total al lucratorilor din întreprindere si/sau unitate.
(2) Numarul minim prevazut la alin. (1) va fi stabilit dupa cum urmeaza :
a) un reprezentant, în cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au între 10 si 49 de lucratori inclusiv;
b) 2 reprezentanti, în cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au sub 50 si 100 de lucratori inclusiv;
c) conform cerintelor prevazute la art. 60 alin. (3), în cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 101 lucratori
inclusiv.
Art. 42. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 54) Lucrătorii comunică
în scris angajatorului numărul şi numele reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Art. 43. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 55) (1) Reprezentantii
lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa urmeze un program de
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 40 de ore, cu continutul minim conform
celui prevazut în H.G. 1425/ 2006 anexa nr. 6 lit. A.
(2) Îndeplinirea cerintei prevazute la alin. (1) se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.
Art. 44. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Servicii externe de prevenire si protectie – Art. 56) Reprezentanţii
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în conformitate
cu art. 18 din legea 319/ 2006, şi pot desfăşura următoarele activităţi:
a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă;
b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;
d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare
la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.
Art. 45. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
– Art. 47) Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare pentru dobândirea capacităţilor şi
aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităţilor de prevenire şi protecţie, sunt următoarele :
a) În termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a hotarârii nr. 955/2010, prin ordin al ministrului muncii, familiei si
protectiei sociale, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aproba cerintele minime de pregatire si
formare în domeniul securitatii si sanatatii în munca/continutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupatiile
1
specifice din domeniul securitatii si sanatatii în munca prevazute la art. 51 din normele metodologice aprobate prin
Hotarârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competentele minime si abilitatile aferente
acestor ocupatii conferite prin standardele ocupationale, echivalarea între ocupatiile specifice, precum si alte aspecte
necesare aplicarii prezentei hotarâri referitoare la formarea profesionala.
*) La data intrarii în vigoare a ordinului se abroga art. 47, urmând sa fie aplicabile, dupa aceasta data, cerintele minime
1 3
de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca prevazute la art. 51 -51 din normele metodologice aprobate
prin Hotarârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare ;
b) nivel mediu ;
c) nivel superior.
– Art. 48) (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului de
bază sunt:
a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A din
H.G. 1425/ 2006, cu o durată de cel puţin 40 de ore.
(2) Nivelul de bază prevăzut la art. 48, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 se atestă prin diploma de studii şi certificatul de
absolvire a cursului prevăzut la art. 48, alin. (1) lit. b) din H.G. 1425/ 2006.
– Art. 49) (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului mediu
sunt :
a) studii în învatamântul liceal filiera teoretica în profil real sau filiera tehnologica în profil tehnic ;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B din
H.G. 1425/ 2006, cu o durată de cel puţin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevăzut la art. 49, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 se atestă prin diploma de studii şi certificatul de
absolvire a cursului prevăzut la art. 49, alin. (1) lit. b) din H.G. 1425/ 2006.
*) În termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a hotarârii nr. 955/2010, prin ordin al ministrului muncii, familiei si
protectiei sociale, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aproba cerintele minime de pregatire si
formare în domeniul securitatii si sanatatii în munca/continutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupatiile
1
specifice din domeniul securitatii si sanatatii în munca prevazute la art. 51 din normele metodologice aprobate prin
Hotarârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competentele minime si abilitatile aferente
acestor ocupatii conferite prin standardele ocupationale, echivalarea între ocupatiile specifice, precum si alte aspecte
necesare aplicarii prezentei hotarâri referitoare la formarea profesionala.
*) La data intrarii în vigoare a ordinului se abroga art. 49, urmând sa fie aplicabile, dupa aceasta data, cerintele minime
1 3
de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca prevazute la art. 51 -51 din normele metodologice aprobate
prin Hotarârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
– Art. 50) (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului
superior, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt urmatoarele:
a) absolvirea, în domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma de licenta sau
echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenta, ori a studiilor universitare de lunga durata sau
absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor universitare de scurta durata;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa nr. 6 lit. B, cu o
durata de cel putin 80 de ore;
c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de învatamânt postuniversitar în domeniul
securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 180 de ore.
(2) Îndeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor
prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata îndeplinita si în situatia în care persoana a obtinut o
diploma de master sau doctorat în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
2
– Art. 51) Cursurile si programele de formare în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prevazute la art. 49, 50, 51 si
3
51 , se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr.
129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
1
– Art. 51 ) Ocupatiile specifice domeniului securitatii si sanatatii în munca, necesare efectuarii activitatilor de prevenire si
protectie, sunt urmatoarele:
a)tehnician în securitate si sanatate în munca;
b)expert în securitate si sanatate în munca.
2
– Art. 51 ) (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare ocupatiei
1
prevazute la art. 51 lit. a) sunt:
a)studii în învatamântul liceal filiera teoretica în profil real sau filiera tehnologica în profil tehnic;
b)program de formare pentru ocupatia de tehnician în securitate si sanatate în munca, de cel putin 80 de ore.
(2)Îndeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a programului de
formare profesionala corespunzator.
3
– Art. 51 ) (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare ocupatiei
1
prevazute la art. 51 lit. b) sunt:
a) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga sau de scurta durata absolvite
cu diploma de licenta ori echivalenta în domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice;
b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert în securitate si sanatate în munca, de cel putin 80 de ore;
c) curs postuniversitar în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 180 de ore, sau
masterat/doctorat în acest domeniu.
(2) Îndeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a programului
de formare profesionala corespunzator.
Supravegherea sanatatii lucratorilor

Art. 53. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 171) (1) Angajatorul are obligaţia
sa asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de munca.
(2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonereaza de răspundere în acest
domeniu.
(3) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului.
(4) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în munca nu pot sa determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru
salariaţi.
Art. 54. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 172) (1) Dispoziţiile prezentului
titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum şi cu normele şi
normativele de protecţie a muncii.
(2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili :
a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale, aplicabile
tuturor angajatorilor ;
b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi ;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal ;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a securităţii şi sănătăţii în
munca.
Art. 55. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 173) (1) În cadrul propriilor
responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru
activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a
organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la art. 173, alin. (1) din legea 53/ 2003 se va tine seama de
următoarele principii generale de prevenire :
a) evitarea riscurilor ;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate ;
c) combaterea riscurilor la sursa ;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de munca şi alegerea echipamentelor şi
metodelor de munca şi de producţie, în vederea atenuarii, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive,
precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii ;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii ;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) planificarea prevenirii ;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate fata de măsurile de protecţie individuală ;
i) aducerea la cunostinta salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
Art. 56. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 174) (1) Angajatorul răspunde de
organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în munca.
(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în munca.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau, după caz, cu
reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în munca.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 57. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 175) Angajatorul are obligaţia sa
asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de munca şi boli profesionale, în condiţiile legii.
Art. 58. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 176) (1) Angajatorul are obligaţia
sa organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu
comitetul de securitate şi sănătate în munca şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(3) Instruirea prevăzută la art. 176, alin. (2) din legea 53/ 2003 se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor
care îşi schimba locul de munca sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6
luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
Art. 59. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 177) (1) Locurile de munca
trebuie sa fie organizate astfel încât sa garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în
procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de munca, pentru
crearea condiţiilor de preintampinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de
pericol iminent.
Art. 60. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Sanatatea si securitatea in munca – Art. 178) (1) Pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii în munca instituţia abilitata prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării,
comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impună angajatorului sa solicite
organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a
fi periculoase, pentru a cunoaşte compozitia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.
Art. 61. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale – Art. 182) Angajatorii au
obligaţia sa asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicina a muncii.
Art. 62. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale – Art. 183) (1) Serviciul medical
de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie
patronala.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai
angajatorului, potrivit legii.
Art. 63. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale – Art. 184) (1) Medicul de
medicina a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munca încheiat cu un
angajator sau cu o asociaţie patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
Art. 64. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale – Art. 185) (1) Sarcinile principale
ale medicului de medicina a muncii constau în :
a) prevenirea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale ;
b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igiena şi sănătate în munca ;
c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în munca, cat şi pe durata executării contractului
individual de munca.
(2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicina a muncii poate propune angajatorului schimbarea
locului de munca sau a felului muncii unor salariaţi, determinata de starea de sănătate a acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept în comitetul de securitate şi sănătate în munca.
Art. 65. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale – Art. 186) (1) Medicul de
medicina a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de munca din punct de
vedere al sănătăţii în munca pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizării comitetului de securitate şi
sănătate în munca.
Art. 66. (Preluare din Legea 53/ 2003 – Protecţia salariaţilor prin servicii medicale – Art. 187) Prin lege specială vor
fi reglementate atribuţiile specifice, modul de organizare a activităţii, organismele de control, precum şi statutul
profesional specific al medicilor de medicina a muncii.
Art. 67. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 24, 25) (1) Măsurile prin care se asigura supravegherea
corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în munca se stabilesc
potrivit reglementărilor legale, si anume prin H.G. 355/ 2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
(2) Măsurile prevăzute la art. 24, alin. (1) din Legea 319/ 2006, vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrator sa poată
beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
(3) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.
Art. 68. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 2) (1) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă totalitatea
serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de
profesie, precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor.
Art. 69. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 5) (1) Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului
asupra sănătăţii lucrătorilor.
(2) Evaluarea riscului asupra sănătăţii se actualizează dacă s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora
evaluarea ar fi depăşită sau atunci când rezultatele supravegherii sănătăţii o impun.
Art. 70. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 7) Angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării
tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în
niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 71. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 8) (1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigură
supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt : examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea
activităţii, promovarea sănătăţii la locul de muncă.
(2) Serviciile medicale profilactice prevăzute la alin. (1) se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 1 din H.G. 355/
2007, precum şi ale actelor normative specifice.
(3) În cazuri argumentate medical, ştiinţific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta periodic, specific
noilor riscuri profesionale.
(4) Testarea psihologică a aptitudinilor în muncă se face potrivit prevederilor anexei nr. 1 din H.G. 355/ 2007.
Art. 72. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 9) (1) Aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct
de vedere medical de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/funcţia pentru care se solicită examenul
medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita şi alte investigaţii şi
examene medicale de specialitate.
Art. 73. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 10) În condiţiile în care medicul de medicina muncii face recomandări
de tip medical, aptitudinea este condiţionată de respectarea acestora, iar în fişa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul
medical va fi "apt condiţionat".
Art. 74. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 11) (1) Inaptitudinea temporară în muncă, reprezintă incapacitatea
medicală a lucrătorului de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/ funcţia pentru care se solicită examenul
medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătăţii de către medicul de medicina muncii.
(2) În situaţia în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situaţia de incapacitate medicală privind
desfăşurarea activităţii la locul de muncă în profesia/ funcţia pentru care se solicită examenul medical de medicina
muncii, medicul de medicina muncii stabileşte inaptitudinea temporară până la dispariţia cauzei medicale, iar în fişa de
aptitudine (prevazuta in anexa nr. 5 din H.G. 355/ 2007) avizul medical va fi "inapt temporar".
Art. 75. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 12) (1) Inaptitudinea permanentă în muncă, reprezintă incapacitatea
medicală permanentă a lucrătorului de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/ funcţia pentru care se
solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare
cu medicii de expertiza capacităţii de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situaţiei de fapt.
Art. 76. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 13) Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabileşte
aptitudinea/ aptitudinea condiţionată/ inaptitudinea permanentă sau temporară în muncă pentru profesia/ funcţia şi locul
de muncă în care angajatorul îi va desemna să lucreze privind :
a) compatibilitatea/ incompatibilitatea dintre eventualele afecţiuni prezente în momentul examinării şi viitorul loc de
muncă ;
b) existenţa/ inexistenţa unei afecţiuni ce pune în pericol sănătatea şi securitatea celorlalţi lucrători de la acelaşi loc de
muncă ;
c) existenţa/ inexistenţa unei afecţiuni ce pune în pericol securitatea unităţii şi/ sau calitatea produselor realizate sau a
serviciilor prestate ;
d) existenţa/ inexistenţa unui risc pentru sănătatea populaţiei căreia îi asigură servicii.
Art. 77. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 14) În funcţie de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă,
medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru :
a) adaptarea postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice şi la starea de sănătate a
lucrătorului, în situaţia prevăzută la art. 15 lit. b), din H.G. 355/ 2007 ;
b) îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă ;
c) includerea în circuitul informaţional şi operaţional din sistemul sanitar a acelor persoane care necesită o
supraveghere medicală deosebită.
Art. 78. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 15) Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru :
a) lucrătorii care urmează a fi angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată ;
b) lucrătorii care îşi schimbă locul de muncă sau sunt detaşaţi în alte locuri de muncă ori alte activităţi ;
c) lucrătorii care îşi schimbă meseria sau profesia.
Art. 79. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 16) (1) Examenul medical la angajarea în muncă se face la solicitarea
angajatorului, care va completa fişa de solicitare a examenului medical la angajare (conform modelului prevăzut în anexa
nr. 2 din H.G. 355/ 2007) şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional (conform modelului prevăzut în anexa nr. 3
din H.G. 355/ 2007).
(2) În situaţia schimbării locului de muncă, lucrătorul este obligat să prezinte copia dosarului medical de la serviciul
medical de medicina muncii de la locul său de muncă anterior.
(3) Examenul medical la angajarea în muncă constă în :
a) anamneză medicală profesională şi neprofesională şi examenul clinic general, conform modelului dosarului medical
prevăzut în anexa nr. 4 din H.G. 355/ 2007 ;
b) examenele medicale clinice şi paraclinice, conform modelului de fişă prevăzut în anexa nr. 1 din H.G. 355/ 2007.
(4) La indicaţia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilităţilor medicale cu riscurile profesionale
evaluate, examenul medical la angajarea în muncă pentru locurile de muncă şi activităţile cu expunere la factori de risc
profesional cuprinde şi examene medicale suplimentare celor prevăzute în anexa nr. 1 din H.G. 355/ 2007.
(5) Rezultatele examenului clinic şi ale celorlalte examene medicale se înregistrează în dosarul medical.
(6) Medicul specialist de medicina muncii, în baza fişei de solicitare a examenului medical la angajare, fişei de
identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical şi a examenelor medicale efectuate, completează fişa de
aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare : apt, apt condiţionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de
muncă respectiv.
(7) Numai medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical prevăzut la art. 16, alin. (3) din H.G.
355/ 2007.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 80. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 17) Fişa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea
în muncă se completează numai de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi
celălalt pentru lucrător.
Art. 81. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 18) Examenul medical de adaptare în muncă se efectuează la indicaţia
medicului specialist de medicina muncii în prima lună de la angajare şi are următoarele scopuri :
a) completează examenul medical la angajarea în muncă, în condiţiile concrete noilor locuri de muncă (organizarea
fiziologică a muncii, a mediului de muncă, relaţiile om-maşină, relaţiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă) ;
b) ajută organismul celor angajaţi să se adapteze noilor condiţii ;
c) determină depistarea unor cauze medicale ale neadaptării la noul loc de muncă şi recomandă măsuri de înlăturare a
acestora.
Art. 82. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 19) Efectuarea examenului medical periodic are următoarele scopuri :
a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/ funcţia şi locul de
muncă pentru care s-a făcut angajarea şi s-a eliberat fişa de aptitudine ;
b) depistarea apariţiei unor boli care constituie contraindicaţii pentru activităţile şi locurile de muncă cu expunere la
factori de risc profesional ;
c) diagnosticarea bolilor profesionale ;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie ;
e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viaţa şi sănătatea celorlalţi lucrători la acelaşi loc de muncă ;
f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unităţii, pentru calitatea produselor sau pentru populaţia cu
care lucrătorul vine în contact prin natura activităţii sale.
Art. 83. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 20)
Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.
Frecvenţa examenului medical periodic este stabilită prin fişele întocmite conform modelului prevăzut în anexa nr. 1din
H.G. 355/ 2007 şi poate fi modificată numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea
angajatorului.
Art. 85. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 22) Examenul medical periodic cuprinde următoarele :
a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în vederea angajării
sau de la ultimul examen medical periodic până în momentul examenului medical respectiv ;
b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevăzut în anexa nr. 4 1din H.G. 355/ 2007 ;
c) examenele clinice şi paraclinice, conform modelului de fişă prevăzut în anexa nr. 11din H.G. 355/ 2007 şi
examenului indicat de către medicul specialist de medicina muncii ;
d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevăzut în anexa nr. 4 1din H.G. 355/ 2007 ;
e) finalizarea concluziei prin completarea fişei de aptitudine, conform modelului prevăzut în anexa nr. 51din H.G. 355/
2007, de către medicul specialist de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru
lucrător.
Art. 86. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 23) Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează după o
întrerupere a activităţii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen
de 7 zile de la reluarea activităţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 din H.G. 355/ 2007.
Art. 87. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 24) Efectuarea examenului medical la reluarea activităţii are
următoarele scopuri :
a) confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/ funcţiei avute anterior sau noii profesii/ funcţii la locul
de muncă respectiv ;
b) stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă şi a unor activităţi specifice profesiei sau funcţiei, dacă este
cazul ;
c) reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menţinerea sănătăţii şi a capacităţii sale de
muncă.
Art. 88. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 25) Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul
medical la reluarea activităţii ori de câte ori îl consideră necesar, în funcţie de natura bolii sau a accidentului pentru care
lucrătorul a absentat din producţie.
Art. 89. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 26) Promovarea sănătăţii la locul de muncă reprezintă supravegherea
activă a sănătăţii lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de muncă şi, în mod particular, cu factorii de risc
profesionali.
Art. 90. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 27) În vederea conştientizării nevoilor şi obiectivelor privind sănătatea şi
securitatea în muncă în rândul lucrătorilor, medicii specialişti cu pregătire în domeniu efectuează activităţi specifice de
promovare a sănătăţii la locul de muncă pentru realizarea bunăstării lucrătorilor, bazate pe identificarea problemelor
acestora.
Art. 91. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 28) Serviciile de medicina muncii participă la realizarea şi
implementarea programelor de informare, educare şi formare profesională cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă
pentru lucrătorii la care s-a efectuat supravegherea sănătăţii prin examene medicale profilactice.
Art. 92. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 29) Pentru promovarea măsurilor privind adaptarea la muncă a
lucrătorilor şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de mediu, medicii de medicina muncii desfăşoară activitate de
consiliere privind sănătatea şi igiena ocupaţională a lucrătorului şi a reprezentanţilor acestora din întreprindere şi din
comitetul de sănătate şi securitate în muncă, după caz, şi colaborează cu organismele din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Art. 93. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 30) Persoana examinată poate contesta rezultatul dat de către medicul
specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 94. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 31) Contestaţia prevăzută la art. 30 din H.G. 355/ 2007, se adresează
autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fişei
de aptitudine în muncă.
Art. 95. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 32) Autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului
Bucureşti desemnează o comisie formată din 3 medici specialişti de medicina muncii şi convoacă părţile implicate în
termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestaţiei.
Art. 96. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 33) Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal şi este
comunicată în scris persoanei examinate medical.
Art. 97. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 34) Concluzia procesului-verbal este consemnată în fişa de aptitudine,
în care a fost precizat rezultatul examenului medical contestat.
Art. 98. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 36) Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu rezultatele proprii ale
supravegherii sănătăţii lor.
Art. 99. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 37) Dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se
păstrează la structura de medicina muncii unde s-au efectuat examenele medicale de angajare şi examenul medical
periodic.
Art. 100. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 39) Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de
supraveghere a sănătăţii la locul de muncă, conform planificării efectuate de către medicul de medicina muncii cu
acordul angajatorului.
Art. 101. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 40) Orice lucrător are dreptul să consulte medicul specialist de
medicina muncii, pentru orice simptome pe care le atribuie condiţiilor de muncă şi activităţii desfăşurate.
Art. 102. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 41) La schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului i se vor
înmâna, la solicitare, copii ale dosarului său medical şi ale fişei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la
structura de medicina muncii a unităţii respective.
Art. 103. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 42) Angajatorii în procedură de faliment vor informa structura de
medicina muncii, care va preda la rândul ei înregistrările medicale autorităţii de sănătate publică judeţene sau a
municipiului Bucureşti, după caz.
Art. 104. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 43) La întreruperea temporară sau definitivă a activităţii lucrătorului,
structura de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului său de familie.
Art. 105. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 44) Medicul specialist de medicina muncii şi medicul de familie al
lucrătorului se vor informa reciproc şi operativ referitor la apariţia unor modificări în starea de sănătate a lucrătorului.
Art. 106. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 45) Pentru protecţia sănătăţii comunitare, în cazul sectoarelor cu riscuri
(alimentar, zootehnic, farmaceutic, aprovizionare cu apă potabilă, servicii către populaţie, cazare colectivă, piscine,
salubritate etc.), examenele medicale la angajare, periodic, la reluarea muncii se pot completa cu examinările specifice
sectorului de activitate, la indicaţia medicului specialist de medicina muncii.
Art. 107. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 46) Dosarului medical îi sunt aplicabile prevederile art. 21 - 25 din
Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, referitoare la dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a
pacientului care :
Art. 108. (Preluare din H.G. 355/ 2007 – Art. 47) Lucrătorii au acces, la cerere, la toate informaţiile referitoare la
starea lor de sănătate.
Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă

Art. 109. (Preluare din H.G. 1091/ 2006 – Art. 2) Prevederile H.G. 1091/ 2006 nu se aplică :
a) mijloacelor de transport utilizate în afara întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de muncă din interiorul
mijloacelor de transport ;
b) şantierelor temporare sau mobile ;
c) industriilor extractive ;
d) vaselor de pescuit ;
e) câmpurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate în
afara ariei clădirilor întreprinderii.
Art. 110. (Preluare din H.G. 1091/ 2006 – Art. 4) Prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi de
lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/ sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/ sau a unităţii la care
lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.
Art. 111. (Preluare din H.G. 1091/ 2006 – Art. 5) Se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci
când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de
timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o
situaţie critică.
Art. 112. (Preluare din H.G. 1091/ 2006 – Art. 8) În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul
trebuie să ia toate măsurile ca :
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
a) să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise ;
b) să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor iar orice
neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cât mai
curând posibil ;
c) să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de muncă,
echipamentele şi dispozitivele, în special ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise ;
d) să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau
eliminării pericolelor.
Art. 113. (Preluare din H.G. 1091/ 2006 – Art. 9) Atunci când locurile de muncă suferă modificări, extinderi şi/sau
transformări după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a
se asigura că aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanţă cu cerinţele minime corespunzătoare
prevăzute în Anexa nr. 1 din H. G. 1091/ 2006.
Art. 114. (Preluare din H.G. 1091/ 2006 – Art. 11) Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie
informat cu privire la :
a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate) ;
b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora ;
c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice ;
d) utilizarea echipamentului individual de protecţie ;
e) primul ajutor ;
f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul.
Art. 115. La locurile de munca unde se lucreaza în pozitie ortostatica, trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru
asezarea angajatului cel putin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, banci).
Art. 116. Echipamentele tehnice, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spatiu suficient pentru sprijinirea
comoda şi stabilţ a membrelor inferioare în timpul activitaţii, cu posibilitatea miscarii acestora.
Art. 117. Înalţimea planului de lucru pentru pozitia asezat sau ortostatica se stabileăte în functie de distanta optima
de vedere, de precizia lucrarii, de caracteristicile antropometrice ale angajatului şi de marimea efortului membrelor
superioare, conform tabelului.
Art. 118. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte ample ale
braşelor, trebuie luate masuri de organizare corespunzatoare a fluxului tehnologic, de manipulare corect a materiilor
prime şi produselor laechipamentele tehnice la care angajatul intervine direct.
Înăltimea planului de lucru (mm)

Pozitia şi tipul de activitate
minim maxima
A) Pozitie asezat :
a) lucrari cu solicitare vizuala 950 1 100
deosebita ;
b) lucrari de precizie ; 850 920
c) lucrari obisnuite de birou ; 720 780
d) lucrari manuale ; 650 700
B) Pozitie ortostatica
a) lucrari de precizie 950 1180
b) lucrari de precizie cu piese mici 850 950
c) lucrari care implica mânuire de 700 900
piese grele
Art. 119. (Preluare din H.G. 1091/ 2006, Anexa 2 – Privind locurile de muncă aflate deja în folosinţă) (1) Obligaţiile
menţionate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un
risc impun acest lucru.
(2) Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării
lor.
(3) Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie ;
lucrătorii trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/ sau atingere
indirectă. Instalaţiile electrice şi dispozitivele de protecţie trebuie să corespundă tensiunii nominale, condiţiilor exterioare
şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
(4) Căi şi ieşiri de urgenţă :
a) căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în
aer liber sau în spaţii sigure (trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G. 971/ 2006);
b) in caz de pericol, trebuie să fie posibila evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate
posturile de lucru ;
c) trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă ;
d) uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior ; uşile glisante sau turnante nu sunt
permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă ;
e) uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate ;
f) căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de
orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
g) căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/ urgenţă de
intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.
(5) Detectarea şi prevenirea incendiilor :
a) in funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile
fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de
muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu
detectoare de incendii şi sisteme de alarmă ;
b) Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manevrat
(acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile H.G. 971/ 2006).
(6) Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise :
a) trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise, avându-se în
vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor ;
b) in cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare ;
c) orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea
lucrătorilor.
(7) Temperatura în încăperi :
a) in timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru trebuie să fie adecvată
organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor ;
b) temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în încăperile sanitare,
în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor
încăperi.
(8) Iluminatul natural şi artificial :
a) in măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un
iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor ;
b) locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de defecţiune la iluminatul
artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/ urgenţă de intensitate suficiente ;
c) uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii ;
d) uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
(9) Zone periculoase :
a) dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii
lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu
dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone ;
b) trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi să pătrundă în zonele
periculoase ; zonele periculoase trebuie marcate clar.
(10) Încăperi şi zone pentru odihnă :
a) dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezenţei unui numai mai
mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi
pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihni corespunzătoare ; această prevedere nu se aplică dacă
lucrătorii sun angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în
timpul pauzelor ;
b) incăperile şi zonele pentru odihnă trebui prevăzute cu mese şi scaune cu spătar ;
c) in încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor
împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
(11) Instalaţii sanitare :
a) Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte
îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să schimbe
într-un alt spaţiu ; vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă ; vestiarele trebuie să
aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru
; dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate, murdărie), vestiarele pentru
îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale ; trebuie
să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.
b) duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete :
- locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor : duşuri, dacă natura
activităţii lor impune acest lucru ; locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri
şi chiuvete ;
- duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă este necesar) ;
- trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a duşurilor pentru bărbaţi şi
pentru femei ;
- trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a cabinelor de WC-
uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
(11) Echipamente de prim ajutor :
- locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor ;
- echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.
(12) Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale). Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel
de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia :
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii
obiectelor ;
c) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze,
vapori sau praf ;
d) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată primi rapid asistenţă;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
e) să nu poată aluneca sau cădea.

(13) Principii ergonomice :
a) Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice
ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului
de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele
ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
b) Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a
poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi
prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.
c) Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător
caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară,
corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
d) La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru
aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).
f) Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea
comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
g) înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de
vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor
superioare.
Art. 120. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 1, alin. 1, 2) (1) Masurile prevazute de O.U.G. 99/ 29.06.2000 se
aplica pentru asigurarea protectiei persoanelor încadrate în munca în perioadele în care, datorita conditiilor
meteorologice nefavorabile, se înregistreaza temperaturi extreme.
(2) În sensul O.U.G. 99/ 29.06.2000, prin temperaturi extreme se întelege temperaturile exterioare ale aerului, care :
a) depasesc + 37 [ºC] sau, corelate cu conditii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel ;
b) scad sub – 20 [ºC] sau, corelate cu conditii de vant intens, pot fi echivalate cu acest nivel.
Art. 121. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 3) (1) În perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie sa
ia toate masurile prevazute de Lege pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca în limitele prevazute
de normele in vigoare.
(2) Masurile pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca vor fi stabilite de angajator, împreuna cu
reprezentantii sindicatelor sau, dupa caz, cu reprezentantii alesi ai salariatilor. În unitatile în care functioneaza
comitetele de securitate si sanatate în munca masurile vor fi stabilite de acestea.
(3) Pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca în institutii si în unitati finantate din fonduri
bugetare si extrabugetare masurile vor fi stabilite de ordonatorii de credite, respectiv de conducatorii institutiilor.
Art. 122. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 4) În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, în sensul art. 1
din O.U.G. 99/ 29.06.2000, angajatorii trebuie sa asigure urmatoarele masuri minimale :
(1) Pentru ameliorarea conditiilor de munca :
a) reducerea intensitatii si ritmului activitatilor fizice ;
b) asigurarea ventilatiei la locurile de munca ;
c) alternarea efortului dinamic cu cel static ;
d) alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenti de aer.
(2) Pentru mentinerea starii de sanatate a angajatilor :
a) asigurarea apei minerale adecvate, cate 2 - 4 litri/ persoana/ schimb ;
b) asigurarea echipamentului individual de protectie ;
c) asigurarea de dusuri.
Art. 123. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 5) În perioadele cu temperaturi scazute extreme angajatorii
trebuie sa asigure urmatoarele masuri minimale pentru mentinerea starii de sanatate a salariatilor care lucreaza în aer
liber :
a) distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5 - 1 litru/ persoana/ schimb ;
b) acordarea de pauze pentru refacerea capacitatii de termoreglare, scop în care se vor asigura spatii fixe sau
mobile cu microclimat corespunzator ;
c) asigurarea echipamentului individual de protectie.
Art. 124. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 6) (1) Angajatorii care nu pot asigura conditiile prevazute la art.
4 si 5 din O.U.G. 99/ 29.06.2000 vor lua, de comun acord cu reprezentantii sindicatelor sau cu reprezentantii alesi ai
salariatilor, dupa caz, urmatoarele masuri :
a) reducerea duratei zilei de lucru ;
b) esalonarea pe doua perioade a zilei de lucru : pana la ora 11:00 si dupa ora 17:00, în cazurile prevazute la art.
4 din O.U.G. 99/ 29.06.2000 ;
c) întreruperea colectiva a lucrului cu asigurarea continuitatii activitatii în locurile în care aceasta nu poate fi
întrerupta, potrivit prevederilor legale.
(2) Masurile prevazute la art. 6, alin. (1) din O.U.G. 99/ 29.06.2000 se vor stabili daca temperaturile extreme se
mentin pe o perioada de cel putin doua zile consecutiv.
(3) Perioadele de reducere a duratei zilei de lucru, de esalonare a zilei de lucru sau de întrerupere colectiva a
lucrului se vor stabili o data cu masurile prevazute la art. 6, alin. (1) din O.U.G. 99/ 29.06.2000.
(4) În unitatile finantate din fonduri bugetare sau extrabugetare masurile prevazute la art. 6, alin. (1) din O.U.G. 99/
29.06.2000 vor fi stabilite, dupa caz, de ordonatorul de credite sau de conducatorul unitatii.
Art. 125. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 7) La aplicarea masurilor prevazute la art. 6 alin. (1) din O.U.G.
99/ 29.06.2000 angajatorii, de comun acord cu reprezentantii sindicatelor sau cu reprezentantii alesi ai salariatilor,
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
precum si ordonatorii de credite sau conducatorii institutiilor finantate din fonduri extrabugetare, dupa caz, vor stabili
modalitatile de recuperare a timpului nelucrat si modalitatile de plata, dupa cum urmeaza :
a) prin recuperarea în urmatoarele 6 luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere colectiva
a activitatii, cu mentinerea drepturilor salariale avute anterior ;
b) fara recuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere a activitatii, dar cu acordarea
drepturilor salariale proportional cu timpul efectiv lucrat.
Art. 126. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 8) Pentru prevenirea unor îmbolnaviri determinate de munca în
conditii de temperaturi extreme se vor lua urmatoarele masuri :
a) asigurarea de catre angajator a examenului medical la angajare si a controlului medical periodic, urmarind
depistarea precoce a contraindicatiilor pentru munca la temperaturi crescute sau scazute ;
b) asigurarea primului ajutor si a transportului la cea mai apropiata unitate sanitara a persoanelor afectate ;
c) trecerea, dupa posibilitati, în alte locuri de munca sau reducerea programului de munca pentru persoanele cu
afectiuni, care au contraindicatii privind munca la temperaturi extreme.
Art. 127. (Preluare din O.U.G. 99/ 29.06.2000 – Art. 9) Pe durata întreruperii colective a lucrului în conditiile art. 6
alin. (1) lit. c) din O.U.G. 99/ 29.06.2000, contractele individuale de munca ale salariatilor se mentin, iar perioada de
întrerupere constituie vechime în munca.
Acordarea E.I.P. (echipamentul individual de protectie) si acordarea materialelor

igienico-sanitare
Art. 128. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 4) Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când
riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau
procedurile de organizare a muncii.
Art. 129. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 3, alin. 3) Avand in vedere definitia echipamentelor individuale de
protectie (conf art. 5, lit. j) din legea 319/ 2006), sunt excluse din definiţie urmatoarele :
a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru a proteja
securitatea şi sănătatea lucrătorului ;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenţă şi salvare ;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de alte instituţii de ordine publică ;
d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier ;
e) echipamentul sportiv ;
f) echipamentul de autoapărare sau de descurajare ;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi.
Art. 130. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 5, alin. 2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii :
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc mărit ;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă ;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului ;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările necesare.
Art. 131. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 6) În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea
simultană a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi să îşi
păstreze eficacitatea în raport cu riscul/ riscurile respectiv/ respective.
Art. 132. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 7) Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în
special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc, caracteristicile
postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa echipamentului individual de protecţie si sunt stabilite de angajator
cu consultarea lucratorului/ lucratorilor desemnati, serviciul intern de prevenire, serviciul extern de prevenire,
reprezentantii lucratorilor, lucratorilor.
Art. 133. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 8) (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat
purtării de către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe persoane, se iau măsuri
corespunzătoare pentru a se asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau
de igienă.
Art. 134. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 9) În cadrul întreprinderii şi/ sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie
disponibile informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie impus în conformitate cu art. 5 şi 6 din
H.G. 1048/ 2006.
Art. 135. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 10) (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de
angajator, care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, reparării şi
înlocuirilor necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să
contribuie la costul unui anumit echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este
exclusiv pentru locul de muncă.
Art. 136. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 11) Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile
împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
Art. 137. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 12) Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul,
organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
Art. 138. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 13) (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în
scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

Art. 139. (Preluare din H.G. 1048/ 2006 – Art. 14) (1) Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie,
angajatorul trebuie să evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl folosească
îndeplineşte cerinţele H.G. 1048/ 2006 – art. 5, 6.
(2) Această evaluare cuprinde :
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace ;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual de protecţie pentru a fi eficace
împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul
în sine ;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu caracteristicile prevăzute la lit.
b).
Art. 140. (Preluare din Ordinul 427/ 2002 - Anexa 2) Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical vor fi
folosite astfel :
(1) Activităţi industriale, agricole şi de prestări de servicii :
a) în secţii de activitate cu mai mult de 5 persoane - una la cel mult 25 de persoane ;
b) activităţi cu locuri de muncă dispersate, indiferent de numărul de angajaţi ;
c) mijloace de transport în comun, altele decât auto.
(2) Activitate de comerţ :
a) spaţii comerciale care permit accesul direct al clienţilor la mărfurile expuse ;
b) spaţii comerciale organizate pe subunităţi pentru prezentare şi desfacere ;
c) pieţe agroalimentare ;
d) staţii de distribuire a carburanţilor.
(3) Activităţi de învăţământ, proiectare-cercetare :
a) grădiniţe, şcoli, alte instituţii de învăţământ care nu dispun de cabinet medical propriu - cel puţin una la 50 de
elevi ;
b) ateliere şcolare, săli de sport;
c) cămine şi internate ;
d) alte activităţi de proiectare-cercetare - cel puţin una la 25 de persoane.
(4) Activităţi culturale şi recreative :
a) săli de spectacole - una la cel puţin 100 de locuri ;
b) săli de sport sau de întreţinere fizică, altele decât cele din instituţiile de învăţământ ;
c) cluburi, alte spaţii pentru activităţi de divertisment cu cel puţin 10 locuri ;
d) baruri, restaurante, hoteluri, moteluri, pensiuni, unităţi agroturistice.
Art. 141. (Preluare din Ordinul 427/ 2002 - Anexa 3) Continutul minim obligatoriu al trusei sanitare :
Denumirea materialului Nr. bucati

- Cutie din material plastic, etanşă, cu colţuri rotunjite 1 buc
- Foarfece cu vârfuri boante 1 buc
- Garou 50 cm 1 buc
- Deschizător de gură din material plastic 1 buc
- Dispozitiv de respiraţie gură la gură 1 buc
- Pipă Guedel mărimea 4 1 buc
- Pipă Guedel mărimea 10 1 buc
- Mănuşi de examinare, pereche 4 buc
- Pahare de unică folosinţă 5 buc
- Batiste de hârtie cu soluţie dezinfectantă 10 buc
- Aţele din material plastic 2 buc
- Feşi din tifon mici 5 cm/ 4 m 5 buc
- Feşi din tifon mari 10 cm/ 5 m 3 buc
- Bandaj triunghiular l = 80 mm 2 buc
- Vată hidrofilă sterilă, pachet A 50 g 2 buc
- Ace de siguranţă 12 buc
- Leucoplast 5 cm/ 3 m 1 buc
- Leucoplast 2,5 cm/ 2,5 m 1 buc
- Alcool sanitar 200 ml 1 buc
- Comprese sterile 10 cm/ 8 cm x 10 buc 10 buc
- Pansament individual 2 cm/ 6 cm 10 buc
- Pansament cu rivanol 6 cm/ 10 cm 5 buc
- Plasture 6 cm/ 50 cm 1 buc
- Creion 1 buc
- Caiet a 50 de pagini 1 buc
- Broşură cu instrucţiuni de prim ajutor 1 buc
0
- Rivanol soluţie 1 /00, 200 ml 1 buc
- Apă oxigenată sau perogen 1 buc
- Alcool iodat 200 ml 1 buc
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Semnalizarea
Art. 142. (Preluare din H.G. 971/ 2006 Art. 2) Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/ sau de sănătate
la locul de muncă nu se aplică semnalizării prevăzute de reglementările referitoare la introducerea pe piaţă a
substanţelor şi preparatelor periculoase, a produselor şi/sau a echipamentelor, cu excepţia cazului în care aceste
reglementări fac referire în mod expres la acest lucru.
Art. 143. (Preluare din H.G. 971/ 2006 Art. 3) Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/ sau de
sănătate la locul de muncă nu se aplică semnalizării utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi
aerian.
Art. 144. (Preluare din H.G. 971/ 2006 Art. 5) Pentru aplicarea H.G. 971/ 2006 expresiile de mai jos semnifică după
cum urmează :
a) semnalizare de securitate şi/ sau de sănătate - semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o
situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de
muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal,
după caz ;
b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un
pericol ;
c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau unui pericol ;
d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific ;
e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de urgenţă ori
mijloacele de prim ajutor sau de salvare ;
f) semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute la lit. b) si e) ;
g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a unei
pictograme, furnizează o indicaţie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de intensitate
suficientă ;
h) panou suplimentar - panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează informaţii
suplimentare ;
i) culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o semnificaţie specifică ;
j) simbol sau pictogramă - imaginea care descrie o situaţie sau indică un comportament specific şi care este
utilizată pe un panou ori pe o suprafaţă luminoasă ;
j) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate
din interior ori din spate, astfel încât să se creeze o suprafaţă luminoasă ;
k) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fără folosirea
vocii umane sau artificiale ;
l) comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială ;
m) gest-semnal - mişcarea şi/sau poziţia braţelor şi/sau a mâinilor într-o formă codificata, având ca scop ghidarea
persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.
Art. 145. (Preluare din H.G. 971/ 2006 Art. 6) (1) Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin
mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie
să prevadă semnalizarea de securitate şi/ sau de sănătate la locul de muncă şi să verifice existenţa acesteia.
(2) Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizată în
conformitate cu Art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/ 2006.
Art. 146. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 1) Cerinte minime generale privind semnalizarea de securitate şi/sau
de sănătate la locul de muncă. Modalităţi de semnalizare :
a) Semnalizare permanentă :
• Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi semnalizarea privind
localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea
panourilor permanente. Trebuie să se folosească panouri şi/ sau o culoare de securitate pentru
semnalizarea permanentă destinată localizării şi identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi
stingere a incendiilor.
• Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere a persoanelor trebuie să fie semnalizate
permanent cu o culoare de securitate şi/ sau cu panouri.
• Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
b) Semnalizarea ocazională :
• Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale acustice şi/sau
comunicare verbală, ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile prevăzute la pct. 3, pentru
semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifică, precum şi pentru evacuarea
de urgenţă a persoanelor.
• Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să se
realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/ sau prin comunicare verbală.
c) Interşanjabilitatea şi combinarea semnalizărilor :
• Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele :
- o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări ;
- semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală ;
- gesturi-semnal sau comunicare verbală.
• Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare :
- semnal luminos şi semnal acustic;
- semnal luminos şi comunicare verbală;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
- gest-semnal şi comunicare verbală.

d) Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, să fie curăţate, întreţinute, verificate, reparate
periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât să se asigure menţinerea calităţilor lor intrinseci şi/ sau
funcţionale.
e) Semnalele luminoase şi acustice trebuie să facă obiectul unei verificări a bunei lor funcţionări şi a eficienţei lor
reale, înainte de punerea în funcţiune şi, ulterior, prin verificări periodice.
f) Trebuie să fie luate măsuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau vederea
lucrătorilor în cauză este limitată, inclusiv datorită purtării echipamentelor individuale de protecţie.
g) Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care conţin o culoare de
securitate :
Semnificaţie sau
Culoare Indicaţii şi precizări
scop
Semnal de interdicţie Atitudini periculoase
Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenţă
Pericol-alarmă
Evacuare
Roşu Materiale şi
echipamente de
Identificare şi localizare
prevenire şi stingere a
incendiilor
Galben sau galben- Atenţie, precauţie
Semnal de avertizare
oranj Verificare
Comportament sau acţiune specifică
Albastru Semnal de obligaţie Obligaţia purtării echipamentului individual de
protecţie
Semnal de salvare sau Uşi, ieşiri, căi de acces, echipamente, posturi,
Verde de prim ajutor încăperi
Situaţie de securitate Revenire la normal
Art. 147. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 2) Cerinte minime generale privind panourile de semnalizare.
(1) Caracteristici intrinseci :
a) forma şi culorile panourilor sunt definite la alin. (3), în funcţie de obiectul lor specific, respectiv panouri de
interzicere, avertizare, obligativitate, salvare sau de prim ajutor, precum şi panouri privind materiale şi
echipamente de stingere a incendiilor ;
b) pictogramele trebuie să fie cât mai simple posibil şi trebuie evitate detaliile inutile ;
c) pictogramele utilizate pot fi uşor diferite sau mai detaliate decât cele prezentate la alin. (3), cu condiţia ca
semnificaţia lor să rămână neschimbată şi nicio diferenţă sau adaptare să nu provoace confuzie asupra
semnificaţiei ;
d) panourile trebuie confecţionate dintr-un material cât mai rezistent la şocuri, intemperii şi agresiuni cauzate de
mediul ambiant ;
e) dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie să asigure o bună vizibilitate şi
înţelegere a mesajului acestora.
(2) Condiţii de utilizare :
a) panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate în funcţie de unghiul de vedere,
ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zonă în cazul unui risc general, fie în imediata
apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, şi într-un loc bine iluminat, uşor accesibil
şi vizibil ;
b) in cazul în care condiţiile de iluminare naturală sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente, materiale
reflectorizante sau iluminare artificială ;
c) panoul trebuie înlăturat când situaţia care îl justifică nu mai există.
(3) Panouri utilizate ; panouri de interdicţie ; caracteristici intrinseci :
a) formă rotundă;
b) pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel puţin 35%
din suprafaţa panoului).
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
ACCESUL INTERZIS
FUMATUL SI FOCUL INTERZIS ACCESUL INTERZISA STINGEREA
FUMATUL INTERZIS PERSOANELOR
DESCHIS INTERZISE PIETONILOR CU APA
NEAUTORIZATE
INTERZIS
A NU SE INTRODUCE DEPOZITAREA
VEHICULELOR DE APA NEPOTABILA A NU SE ATINGE
MANA INTERZISA
MANIPULAT MARFA
INTERZISA
ACCESUL ANIMALELOR INTERZIS URCATUL PE
STATIONAREA SUB
INTERZIS RAFTURI
SARCINA RIDICATA
INTERZIS
TRANSPORTUL DE UTILIZAREA
INTERZIS URCAREA INTERZIS ATINGEREA
PERSOANE CU TELEFONULUI MOBIL ACCESUL INTERZIS
PE TRANSPALETA CABLURILOR
MIJLOACELE DE INTERZIS
RIDICAT
INTERZIS ACCESUL INTERZIS CONSUMUL INTERZIS

INTERZIS CALCAREA INTERZIS ACCESUL
CU INGHETATA DE ALIMENTE FOTOGRAFIATUL
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
UTILIZAREA
NU ATINGE ! PERICOL PULVERIZAREA CU
ASCENSOARELOR
DE ELECTROCUTARE APA INTERZISA
INTERZISA
(4) Panouri utilizate ; panouri de avertizare ; caracteristici intrinseci :
a) formă triunghiulară ;
b) pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă trebuie să acopere cel puţin 50 % din
suprafaţa panoului).
MATERIALE MATERIALE MATERIALE

MATERIALE TOXICE MATERIALE COROZIVE
INFLAMABILE EXPLOZIVE RADIOACTIVE
GREUTATI VEHICULE DE
PERICOL ELECTRIC PERICOL GENERAL RADIATII LASER
SUSPENDATE MANIPULARE
PERICOL DE CAMP MAGNETIC RADIATII MATERIALE

ATENTIE SCARI
IMPIEDICARE PUTERIC NEIONIZANTE COMBUSTIBILE
CADERE CU ATENTIE ! PERICOL DE ATENTIE ! BATERII SI ATENTIE TUBURI SUB

RISC BILOGIC
DENIVELARE PRINDERE A MAINII ACUMULATORI PRESIUNE
ATENTIE ATENTIE ATENTIE

ATENTIE ! PERICOL DE TEMPERATURI
TEMPERATURA TEMPERATURA TEMPERATURA
PRINDERE A MAINII SCAZUTE
RIDICATA RIDICATA RIDICATA
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
ATENTIE ! PERICOL
ATENTIE ! PERICOL ATENTIE ! PERICOL MATERIALE NOCIVE ATENTIE ! PERICOL DE
ARC
DE STRIVIRE DE ALUNECARE SAU IRITANTE CADERE
ELECTROMAGNETIC
c) Panoul "Materiale inflamabile" se utilizează şi în lipsa unui panou specific pentru
temperaturi înalte.
d) Fondul panoului "Materiale nocive sau iritante" poate fi în mod excepţional de
culoare portocalie, dacă această culoare se justifică în raport cu un panou similar
existent privind circulaţia rutieră.
(5) Panouri utilizate ; panouri de obligativitate ; caracteristici intrinseci :
a) formă rotundă ;
b) pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie să ocupe cel puţin 50 %
din suprafaţa panoului).
PROTECTIA CAILOR PROTECTIA

PROTECTIA VEDERII PROTECTIA CAPULUI PROTECŢIA AUZULUI
RESPIRATORII PICIOARELOR
OBLIGATORIE OBLIGATORIE OBLIGATORIE
OBLIGATORIE OBLIGATORIE
PROTECTIA
PROTECTIA
PROTECTIA MAINILOR PROTECTIA FETEI INDIVIDUALA PASAJ OBLIGATORIU
CORPULUI
OBLIGATORIE OBLIGATORIE IMPOTRIVA CADERII PENTRU PIETONI
OBLIGATORIE
OBLIGATORIE
OBLIGATORIU
OBILATORILU PENTRU
PURTARE
OBLIGATIE GENERALA SURSA DE APA PERSOANE CU LOC DE FUMAT
INCALTAMINTE
HANDICAP
ELECTROIZOLANTA
PROTECTIA CAPULUI, PROTECTIA CAPULUI

PURTAREA MASTILOR SPALAREA MAINILOR
DIRECTIE DE URMAT OCHILOR SI AUZULUI SI A OCHILOR
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
PURATREA
ECIPAMENT PROTECTIA IMPOTRIVA PROTECTII
MANUSI OBLIGATORIU CENTURILOR
OBLIGATORIU CADERII OBLIGATORIE OBLIGATORII
OBLIGATORIE
PROTECTIA CAPULUI
FOLOSITI CREMELE DE DIRECTIE DE URMAT
DIRECTIE DE URMAT DIRECTIE DE URMAT SI RESPIRATIEI
PROTECTIE (MOD DE ACCES)
OBLIGATORIE
(6) Panouri utilizate ; panouri de salvare şi acordarea primului ajutor ; caracteristici intrinseci :
a) formă dreptunghiulară sau pătrată ;
b) pictogramă albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel puţin 50 % din suprafaţa panoului).
TELEFON PENTRU TELEFON PENTRU

DIRECTIE DE DUS DE
PRIM AJUTOR PRIM AJUTOR BRANCARDA PUNCT MEDICAL
URMAT SECURITATE
SAU SALVARE SAU SALVARE
LOC DE ADUNARE IN CURATIREA CENTRU DE PRIM

CAZ DE EVACUARE OCHILOR AJUTOR
CALE SI ACCES CALE SI ACCES

MIJLOC DE AJUTOR CALE SI ACCES CALE SI ACCES
DE EVACUARE – DE EVACUARE –
- SCARA DE EVACUARE DE EVACUARE
PE SCARI PE SCARI
(7) Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor ; caracteristici
intrinseci :
a) formă dreptunghiulară sau pătrată ;
b) pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie să acopere cel puţin 50 % din suprafaţa panoului).
TELEFON INSTALATIE DE STINGERE

SCARA HIDRANT INTERIOR STINGATOR
INCENDIU A INCENDIILOR
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
DIRECTIE DE URMAT HIDRANT

Art. 148. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 4) Cerinte minime privind identificarea şi localizarea echipamentelor
destinate prevenirii şi stingerii incendiilor.
(1) Echipamentele folosite la prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea unei anumite culori
pentru echipament şi prin amplasarea unui panou de localizare şi/ sau prin utilizarea unei culori specifice pentru locul
unde se află echipamentele respective ori punctele de acces la acestea.
(2) Aceste echipamente se identifică prin culoarea roşie. Suprafaţa roşie trebuie să fie suficient de mare pentru a permite
identificarea rapidă a echipamentului.
OBSERVATII : Acest capitol se va completa, după caz cu prescripţiile minime privind semnalel luminoase, semnalele
acustice, comunicarea verbală, gesturile semnal.
Art. 149. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 5) (1) Semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase :
a) Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol şi de cădere a obiectelor şi persoanelor se face în interiorul
zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activităţii lor, prin culoarea galbenă alternativ cu
culoarea neagră sau culoarea roşie alternativ cu culoarea albă.
b) Dimensiunile marcajului trebuie să ţină seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos semnalat.
c) Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie să fie înclinate la circa 45° şi să aibă dimensiunile aproximativ egale.
d) Exemplu :
Fig. 1. Mijloc de
imprejmuire sistem bariera
(2) Marcarea căilor de circulaţie :

d) Căile de circulaţie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect vizibilă, de
preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinaţia şi echipamentul
încăperilor impun acest lucru pentru protecţia lucrătorilor.
e) Benzile trebuie amplasate astfel încât să se ţină seama de distanţele de securitate necesare între vehiculele
care pot circula în zonă şi orice obiect aflat în apropiere, precum şi între pietoni şi vehicule.
f) Căile permanente de circulaţie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel. Fac excepţie cele
care sunt prevăzute cu trotuare sau bariere corespunzătoare.
Art. 150. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 6) Cerintele minime privind semnalele luminoase ; caracteristici
intrinseci :
(1) Lumina emisă de un semnal trebuie să producă un contrast luminos adecvat mediului, în funcţie de condiţiile de
utilizare prevăzute, fără să antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea puternică, sau vizibilitate redusă, ca
urmare a iluminării insuficiente.
(2) Suprafaţa luminoasă care emite un semnal poate avea o culoare uniformă sau poate conţine o pictogramă pe un fond
determinat.
(3) Culoarea uniformă trebuie să corespundă tabelului de culori şi semnificaţiei acestora care figurează la anexa nr. 1,
punctul 4 din H.G. 971/ 2006.
(4) Atunci când semnalul conţine o pictogramă, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele corespunzătoare
prevăzute în anexa nr. 2 din H.G. 971/ 2006.
(5) Reguli specifice de utilizare :
g) Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât şi unul intermitent, semnalul intermitent va fi utilizat
pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol sau o urgenţă mai mare de
intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusă. Durata fiecărui impuls luminos şi frecvenţa impulsurilor unui
semnal luminos intermitent trebuie stabilite astfel încât :
- să asigure o bună percepţie a mesajului ;
- să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât şi cu un semnal luminos continuu.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
c) Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea acestuia, codul
semnalului luminos trebuie să fie identic.
d) Un dispozitiv care emite un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav trebuie să fie supravegheat în mod
special sau să fie prevăzut cu un bec de rezervă.
Art. 151. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 7) Cerintele minime privind semnalele acustice ; caracteristici
intrinseci :
(1) Un semnal acustic trebuie:
a) să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt faţă de zgomotul ambiant, astfel încât să poată fi auzit, fără să fie
excesiv sau supărător;
b) să poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor, distanţa dintre impulsuri sau grupuri de
impulsuri, şi să poată fi diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele ambientale.
(2) Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecvenţă variabilă, cât şi cu frecvenţă constantă, frecvenţa
variabilă va fi utilizată pentru a indica, în raport cu frecvenţa constantă, un nivel mai ridicat de pericol, o urgenţă crescută
de intervenţie sau o acţiune impusă/solicitată.
(3) Codul care trebuie utilizat : Sunetul semnalului de evacuare trebuie să fie continuu.
Art. 152. (Preluare din H.G. 971/ 2006 - Anexa 8) Cerintele minime privind comunicarea verbala ; caracteristici
intrinseci :
(1) Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emiţător şi unul ori mai mulţi auditori, sub forma unui
limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual codificate.
(2) Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple şi clare.
(3) Calităţile de comunicare ale vorbitorului şi facultăţile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o comunicare verbală
sigură.
(4) Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori artificială, difuzată
prin oricare mijloc corespunzător.
(5) Reguli specifice de utilizare
a) Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunţa şi înţelege corect
mesajul verbal şi pentru a adopta, în consecinţă, comportamentul corespunzător în domeniul securităţii şi/sau al
sănătăţii.
b) Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie folosite cuvinte-
cod, ca de exemplu :
start - pentru a indica începerea comenzii;

stop - pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
opreşte - pentru a opri operaţiunea;
ridică - pentru a ridica o greutate;
coboară - pentru a coborî o greutate;
înainte
înapoi - sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este cazul,
dreapta cu gesturile de semnalizare corespunzătoare;
stânga
pericol - pentru a solicita oprirea de urgenţă;
repede - pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.
Prezentarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională în sistemul

de muncă
Art. 153. Sarcina de munca şi activităţile corespunzătoare se vor organiza astfel încât exigenţele profesionale
determinate de natura şi caracteristicile sarcinilor de muncă de specificul mediului de muncă (inclusiv mediul psiho-
social), de interacţiunea operator-echipament tehnic şi de relaţiile interumane, să corespund capacităţilor fizice,
fiziologice şi psihologice ale angajaţilor asigurându-se astfel solicitări profesionale în limite normale, confort fizic şi psihic,
condiţii de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 154. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Executarea contractului individual de munca - Art. 37) Drepturile şi
obligaţiile privind relaţiile de munca dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul
contractelor colective de munca şi al contractelor individuale de munca.
Art. 155. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Executarea contractului individual de munca - Art. 38) Salariaţii nu
pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile
recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 156. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Executarea contractului individual de munca - Art. 39) (1)
Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa ;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal ;
c) dreptul la concediu de odihna anual ;
d) dreptul la egalitate de sanse şi de tratament ;
e) dreptul la demnitate în munca ;
f) dreptul la securitate şi sănătate în munca ;
g) dreptul la acces la formarea profesională ;
h) dreptul la informare şi consultare ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de munca şi a mediului de munca ;

j) dreptul la protecţie în caz de concediere ;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală ;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective ;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii :
a) obligaţia de a realiza norma de munca sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fisei postului ;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii ;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de munca aplicabil,
precum şi în contractul individual de munca ;
d) obligaţia de fidelitate fata de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu ;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în úntate ;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
Art. 157. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Executarea contractului individual de munca - Art. 40) (1)
Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi :
a) sa stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii ;
b) sa stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului
colectiv de munca aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unităţi ;
c) sa dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor ;
d) sa exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu ;
e) sa constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi sa aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului
colectiv de munca aplicabil şi regulamentului intern.
(2) Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii :
a) sa informeze salariaţii asupra condiţiilor de munca şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de
munca ;
b) sa asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munca şi
condiţiile corespunzătoare de munca ;
c) sa acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil şi din
contractele individuale de munca ;
d) sa comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau
secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se
stabileşte prin negociere în contractul colectiv de munca aplicabil ;
e) sa se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinta deciziilor susceptibile sa
afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora ;
f) sa plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi sa retina şi sa vireze contribuţiile şi
impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii ;
g) sa înfiinţeze registrul general de evidenta a salariaţilor şi sa opereze înregistrările prevăzute de lege ;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului ;
i) sa asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.
Art. 158. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 108) Timpul de munca reprezintă
timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de munca.
Art. 159. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 109) (1) Pentru salariaţii angajaţi
cu norma intreaga durata normală a timpului de munca este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe saptamana.
(2) În cazul tinerilor în varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe
saptamana.
Art. 160. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 110) (1) Repartizarea timpului de
munca în cadrul săptămânii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegala a timpului de
munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
Art. 161. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 111) (1) Durata maxima legală a
timpului de munca nu poate depăşi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de munca, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe
saptamana, cu condiţia ca media orelor de munca, calculată pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu
depăşească 48 de ore pe saptamana.
(2^1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel
naţional, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta
mai mari de 3 luni, dar care sa nu depăşească 12 luni.
(2^2) La stabilirea perioadelor de referinta prevăzute la alin. (2) şi (2^1) nu se iau în calcul durata concediului de odihna
anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de munca.
(3) Prevederile alin. (1), (2) şi (2^1) nu se aplica tinerilor care nu au împlinit varsta de 18 ani.
Art. 162. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 112) (1) Pentru anumite sectoare
de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o
durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmată de o perioada de repaus de 24 de ore.
Art. 163. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 113) (1) Modul concret de stabilire
a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru
comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, în absenta acestuia, va fi
prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de munca.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 164. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 114) Programul de munca şi
modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
Art. 165. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 115) (1) Angajatorul poate stabili
programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauza, dacă aceasta posibilitate este
prevăzută în contractele colective de munca aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenta acestora, în regulamentele
interne.
(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.
(3) Durata zilnica a timpului de munca este împărţită în doua perioade : o perioada fixa în care personalul se afla
simultan la locul de munca şi o perioada variabila, mobila, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu
respectarea timpului de munca zilnic.
(4) Programul individualizat de munca poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 109 şi 111 din Legea 53/
2003.
Art. 166. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Durata timpului de munca - Art. 116) Angajatorul are obligaţia de a
tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii aceasta evidenta
ori de câte ori este solicitat.
Art. 167. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca suplimentara - Art. 117) (1) Munca prestată în afară duratei
normale a timpului de munca săptămânal, prevăzută la art. 109 din Legea 53/ 2003, este considerată munca
suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forta majoră sau pentru
lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecinţelor unui accident.
Art. 168. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca suplimentara - Art. 118) (1) La solicitarea angajatorului
salariaţii pot efectua munca suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, după caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau 112 din Legea 53/ 2003, după
caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forta majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor
accidente ori inlaturarii consecinţelor unui accident.
Art. 169. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca suplimentara - Art. 119) (1) Munca suplimentară se
compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de
lucru.
Art. 170. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca suplimentara - Art. 120) (1) În cazul în care compensarea
prin ore libere plătite nu este posibila în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) din Legea 53/ 2003 în luna următoare,
munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul
contractului colectiv de munca sau, după caz, al contractului individual de munca, şi nu poate fi mai mic de 75% din
salariul de baza.
Art. 171. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca suplimentara - Art. 121) Ţinerii în varsta de pana la 18 ani
nu pot presta munca suplimentară.
Art. 172. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca de noapte - Art. 122) (1) Munca prestată între orele 22,00-
6,00 este considerată munca de noapte.
(2) Durata normală a muncii de noapte nu va depăşi 8 ore într-o perioada de 24 de ore.
(3) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul
teritorial de munca.
Art. 173. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca de noapte - Art. 123) Salariaţii care efectuează cel puţin 3
ore de munca de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normală a zilei de munca, fără
ca aceasta sa ducă la scăderea salariului de baza, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru
fiecare ora de munca de noapte prestată.
Art. 174. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca de noapte - Art. 124) (1) Salariaţii care urmează sa
desfăşoare cel puţin 3 ore de munca de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi
după aceea, periodic.
(2) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin
comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi familiei.
(3) Salariaţii care desfăşoară munca de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legatura cu aceasta
vor fi trecuţi la o munca de zi pentru care sunt apţi.
Art. 175. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Munca de noapte - Art. 125) (1) Ţinerii care nu au împlinit varsta
de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
(2) Femeile gravide, lauzele şi cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.(Preluare din Legea
53/ 2003, Capitolul : Norma de munca - Art. 126) Norma de munca exprima cantitatea de munca necesară pentru
efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoana cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate
normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de munca determinate. Norma de munca cuprinde timpul productiv,
timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului
de munca.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 176. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Norma de munca - Art. 127) Norma de munca se exprima, în
funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte activităţi ce se normeaza, sub forma de norme de timp,
norme de producţie, norme de personal, sfera de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei
activităţi.
Art. 177. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Norma de munca - Art. 128) Normarea muncii se aplica tuturor
categoriilor de salariaţi.
Art. 178. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Norma de munca - Art. 129) (1) Normele de munca se elaborează
de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu exista normative, normele de munca se
elaborează de către angajator cu acordul sindicatului ori, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(1^1) În cazul unui dezacord cu privire la normele de munca, părţile vor apela la arbitrajul unui terţ ales de comun acord.
(2) În situaţia în care normele de munca nu mai corespund condiţiilor tehnice în care au fost adoptate sau nu asigura un
grad complet de ocupare a timpului normal de munca, acestea vor fi supuse unei reexaminari.
(3) Procedura de reexaminare, precum şi situaţiile concrete în care poate interveni se sabilesc prin contractul colectiv de
munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 179. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Pauza de masa si repauzul zilnic - Art. 130) (1) În cazurile în care
durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauza de masa şi la alte pauze, în
condiţiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Ţinerii în varsta de pana la 18 ani beneficiază de o pauza de masa de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata
zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore şi jumătate.
(3) Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil şi din regulamentul intern, nu se
vor include în durata zilnica normală a timpului de munca.
Art. 180. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Pauza de masa si repauzul zilnic - Art. 131) (1) Salariaţii au
dreptul între doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Art. 181. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Repausul saptamanal - Art. 132) (1) Repausul săptămânal se
acorda în doua zile consecutive, de regula sambata şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sambata şi duminica ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a
activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin
regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la art. 132, alin. (2) din Legea 53/ 2003 salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin
contractul colectiv de munca sau, după caz, prin contractul individual de munca.
(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioada de activitate continua ce
nu poate depăşi 15 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca şi cu acordul sindicatului sau,
după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acorda în condiţiile art. 132, alin. (4) din Legea 53/ 2003 au dreptul la dublul
compensaţiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2) din Legea 53/ 2003.
Art. 182. (Preluare din Legea 53/ 2003, Capitolul : Pauza de masa si repauzul zilnic - Art. 133) (1) În cazul unor
lucrări urgente, a căror executare imediata este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau
bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente
le-au produs asupra materialelor, instalaţiilor sau clădirilor unităţii, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru
personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.
(2) Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile alin. (1) au dreptul la dublul compensaţiilor
cuvenite potrivit art. 120 alin. (2) din Legea 53/ 2003.
. Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor.
Accidente de munca si boli profesionale
Art. 183. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 12, alin. (1), punctul c, d) Angajatorul are următoarele obligaţii :
a) sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel
cum sunt definite la art. 5 lit. g) din Legea 319/ 2006 ;
b) sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind
accidentele de munca suferite de lucrătorii săi.
Art. 184. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 26) Orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f) din Legea 319/
2006, va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de munca sau de orice alta persoana care
are cunostinta despre producerea acestuia
Art. 185. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 27) (1) Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată,
după cum urmează :
a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f) din Legea 319/ 2006
;
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/ 2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu
modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate
sau deces, la confirmarea acestora ;
a) organelor de urmărire penală, după caz.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie contractuală cu angajatorul, conform
prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesională sau legată de profesiune, depistata cu
prilejul prestaţiilor medicale.
(3) Semnalarea prevăzută la art. 27, alin. (2) din Legea 319/ 2006 se efectuează către autoritatea de sănătate publica
teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.
Art. 186. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 28) În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în
care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutiera competente
vor trimite instituţiilor şi/ sau persoanelor fizice/ juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din legea 319/ 2006, în
termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.
Art. 187. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 29) (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează
după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca;
b) de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau
confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs
incapacitate temporară de munca lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane
date dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum
avariile sau exploziile;
d) de către autorităţile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de
boala profesională şi a bolilor legate de profesiune.
(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competenta este
obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de munca, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de
constatare medico-legală.
Art. 188. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 30) (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g) din Legea 319/ 2006, este,
de asemenea, accident de munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor
activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor
activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de
vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea
ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei
juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în
timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul
de munca organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de
munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca;
i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care
este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau
fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de
munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau
orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de
la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator,
precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor
contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri
străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundaţie,
alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări care indreptatesc presupunerea
decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la art. 30, alin. (1) lit. g), h), i) şi l) din Legea 319/ 2006, deplasarea trebuie sa se facă fără
abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de reglementările
de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 189. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 31) Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi
cu numărul persoanelor accidentate, în :
a) accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice ;
b) accidente care produc invaliditate ;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza.
Art. 190. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 32) (1) Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza
procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de munca,
precum şi la asigurator, potrivit legii.
Art. 191. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 33) În sensul prevederilor art. 5 lit. h) din Legea 319/ 2006, afectiunile
suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 192. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 34) (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de
către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publica teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmarii lor, precum şi stabilirea de
măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publica teritoriale, în
colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publica teritorială şi a
municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul
Institutului de Sănătate Publica Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistica Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile
teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicatia acuta profesională se declara, se cercetează şi se înregistrează atât ca boala profesională, cat şi ca
accident de munca.
Art. 193. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 108) (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26
şi art. 27 alin. (1) din legea 319/ 2006.
(2) Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor
acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3) Evenimentul produs în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) din legea 319/ 2006, dacă a avut loc în afara
întreprinderii şi/sau unităţii şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de muncă pe
raza căruia s-a produs, de către orice persoană care are cunoştinţă despre producerea evenimentului.
Art. 194. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 109) Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele
informaţii, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13 din H.G. 1425/ 2006 :
a) denumirea/ numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul, denumirea/numele
angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data şi ora la care s-a produs evenimentul/ data şi ora la care a decedat accidentatul;
e) numele şi prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în întreţinere, ocupaţia,
vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;
g) împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;
h) consecinţele accidentului;
i) numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;
j) data comunicării;
k) unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art. 195. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 110) În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice,
soldate cu decesul victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu,
serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a
produs.
Art. 196. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 111) (1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica
starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează
cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava
starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
(2) În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se vor face,
după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin
sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui probe în
cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul său
legal va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea
evenimentului.
Art. 197. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 112) (1) Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc
evenimentul va comunica Inspecţiei Muncii :
a) incidentul periculos ;
b) evenimentul care a avut ca urmare un deces ;
c) evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv ;
d) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidentă ;
e) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
f) fevenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/ unor persoane.

(2) Evenimentele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica Inspectiei Muncii dupa primirea deciziei de încadrare
într-un grad de invaliditate.
(3) Comunicarea către Inspecţia Muncii va cuprinde informaţiile prevăzute la art. 109 din H.G. 1425/ 2006.
Art. 198. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 113) (1) La solicitarea organelor care efectuează cercetarea
evenimentului, unitatea sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa în scris cu privire la
diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
(2) Unitatea sanitară prevăzută la art 113, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 va lua măsuri pentru recoltarea imediată a
probelor de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori substanţelor
stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate
de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare
de la obţinerea acestora.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va solicita în scris unităţii medico-legale
competente un raport preliminar din care să reiasă faptul că decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/ 2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de
medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/ 2001, republicată, şi legislaţiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legală va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/ 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/ 2001, republicată, şi ale
legislaţiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legală va transmite raportul de constatare medico-legală în termenul prevăzut la art. 29 alin. (3) din
legea 319/ 2006.
(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a
emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, în termen de 5 zile lucratoare de la
data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.
Art. 199. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 114) Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a
cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se
impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi, respectiv, pentru determinarea caracterului
accidentului.
Art. 200. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 115) Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu
prevederile art. 29 alin. (1) din legea 319/2006.
Art. 201. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 116) (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară
de muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
1
(1 ) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cazurile în care lucratorii au suferit o invaliditate evidenta, cazurile în care
victimele sunt cetateni straini sau cazurile în care printre victime se afla cetateni straini.
2 1
(1 ) În cazurile prevazute la alin. (1 ) cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia
s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane, dintre care o persoana trebuie sa fie,
dupa caz:
a) lucrator desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire corespunzatoare conform art. 47 lit. c) sau care
1
îndeplineste cerintele prevazute la art. 51 lit. b).
(4) Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie să aibă pregătire tehnică
corespunzătoare şi să nu fie implicate în organizarea şi conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul şi să
nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
(5) Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu poate face parte din comisia de
cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să apeleze la servicii externe.
(6) Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de cercetare numită de angajatorul la care
s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalţi angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de circulaţie produs pe drumurile
publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu respectarea, atunci când este cazul, a prevederilor art. 116, alin.
(6) din H.G. 1425/ 2006.
(8) Cercetarea evenimentului prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) din legea 319/ 2006, dacă acesta a avut loc în afara
întreprinderii şi/ sau unităţii angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în condiţiile legii.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu art. 116, alin. (4) din H.G. 1425/ 2006 sau nu
are personal suficient trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Art. 202. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 1161) Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau
invaliditatea lucratorilor, precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judete decât judetul unde
are sediul social angajatorul se va face de catre inspectoratul teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc
evenimentul.
Art. 203. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 117) (1) În cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice în care
sunt implicate persoane aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite comisiei
numite de angajator, inspectoratului teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul sau Inspectiei Muncii,
la cererea acestora, în termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata
locului si orice alte documente existente necesare cercetarii, cum ar fi: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de
deplasare, schite.
(2) În cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, în baza documentelor prevazute la alin. (1) transmise de
organele de politie si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu,
organele împuternicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 204. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 118) (1) Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze
cercetarea evenimentelor au dreptul să ia declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare
cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la
dispoziţie în condiţiile legii.
(2) În situaţiile prevăzute la art. 118, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006, cheltuielile necesare prelevării şi analizării probelor în
vederea cercetării vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
(1)Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori
economici cu competente potrivit prevederilor legale sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda
solicitarii.
(2)În situatia prevazuta la alin. (1), expertizele tehnice întocmite vor face parte integranta din dosarul de cercetare a
evenimentului.
(3)Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor, precum si cele necesare analizarii probelor prelevate cu ocazia
cercetarii se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de
organizarea activitatii în urma careia s-a produs evenimentul.
Art. 206. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 120) (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de
munca se va încheia în cel mult 10 zile lucratoare calculate de la data producerii.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele în care este necesara prelevarea de probe, efectuarea de
expertize, determinari de noxe, pentru care se poate solicita în scris, argumentat si în perioada prevazuta la alin. (1), la
inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidenta, invaliditate confirmata ulterior, a
accidentelor colective sau a situatiilor de persoane date disparute, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor
încheia în cel mult 15 zile lucratoare de la data producerii acestora.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele în care este necesara eliberarea certificatului
medico-legal sau, dupa caz, a raportului de expertiza ori de constatare medico-legala, prelevarea de probe sau
efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita
în scris, argumentat si în termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 207. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 121) (1) În cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, în
urma caruia a intervenit invaliditatea confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca pe
raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului si va
întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat.
(2) Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face în cel mult 10 zile lucratoare
de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a
certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz, a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala.
(3) Invaliditatea evidenta va fi cercetata de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, ca
eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, în functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se
va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) si (3) situatiile în care este necesara administrarea de probe
suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori,
pentru care inspectoratul teritorial de munca însarcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita în scris,
argumentat si în termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 208. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 122) (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui
dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar ;
b) procesul-verbal de cercetare ;
c) nota de constatare la fata locului, încheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de
munca, în cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii,
conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie, iar în absenta
acestora, de serviciul extern de prevenire si protectie, în cazul evenimentelor a caror cercetare intra în
competenta angajatorului, si semnata de catre angajator, care va cuprinde precizari referitoare la pozitia
victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca,
modul în care functionau dispozitivele de protectie, închiderea fisei de instruire individuala prin barare si
semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele
si împrejurarile producerii evenimentului;
d) c1) nota de constatare la fata locului, întocmita de alte organe de cercetare abilitate si încheiata în prezenta si
cu participarea reprezentantilor inspectoratului teritorial de munca, care reprezinta piesa la dosar si înlocuieste
nota prevazuta la lit. c). Nota de constatare nu se va întocmi în situatiile în care se mentine o stare de pericol
grav si iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de munca la locul evenimentului,
argumentându-se acest fapt;
e) schiţe şi fotografii referitoare la eveniment ;
f) declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate ;
g) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale
ale producerii evenimentului ;
h) copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului
;
i) copii ale certificatului constatator sau oricaror alte autorizatii în baza carora angajatorul îsi desfasoara
activitatea
j) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, întocmite potrivit
prevederilor legale ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
k) copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor ;

l) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor ; în caz de
deces aceste fişe se vor anexa în original ;
m) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal ;
n) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute ;
o) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă ;
p) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate ;
q) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat asistenta medicala
victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora când accidentatul s-a prezentat
pentru consultatie, precum si diagnosticul.;
r) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor
de circulaţie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina caracterul accidentului,
cum ar fi :
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare ;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei ;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului ;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii
evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului ;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu ;
f) corespondenţa cu alte instituţii/ unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate ;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) şi (4) din H.G. 1425/ 2006
;
h) actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte
diagnosticul la internare şi/ sau externare ;
i) procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la art. 111 din H.G. 1425/ 2006;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Art. 209. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 123) Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii :
a) filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de
cercetare, numită de angajator, şi ştampilate cu ştampila inspectoratului sau a angajatorului;
b) numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar
să fie menţionate în opis ;
c) fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat în dosarul de cercetare ca anexă
;
d) paginile şi spaţiile albe să fie barate ;
e) schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii ;
f) fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii ;
g) formularul pentru declaraţie să fie conform modelului prevăzut în anexa nr. 14 din H.G. 1425/ 2006 ;
h) declaratiile aflate la dosar sa fie însotite de forma tehnoredactata, pentru a se evita eventualele confuzii
datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat
cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.
Art. 210. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 124) (1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă; dosarul se păstrează
în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;
b) într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a
efectuat cercetarea;
c) în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată prin decizie, deces, accidente
colective; originalul se înaintează organelor de urmărire penală şi un exemplar se păstrează la inspectoratul
teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
d) în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă; originalul se păstrează la
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea şi un exemplar se transmite angajatorului care
înregistrează accidentul;
e) în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii; originalul se înaintează organelor de
urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspecţia Muncii şi un exemplar la inspectoratul teritorial de
muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporară de muncă pentru victime
cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul şi celelalte
exemplare se păstrează de către ceilalţi angajatori.
(2) În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de muncă sau al incidentelor
periculoase în care faptele comise pot fi considerate infracţiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două
exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală.
Art. 211. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 125) (1) Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către
angajator, se înaintează pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs
evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la
data primirii.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(3) Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.

(4) În cazul în care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, dispune în
scris masuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare si/sau completarea dosarului, dupa caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucratoare de
la data primirii dosarului..
(6) Dacă evenimentul urmat de incapacitate temporară de muncă s-a produs în condiţiile prevăzute la art. 124 alin. (2)
din H.G. 1425/ 2006, inspectoratul teritorial de muncă va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmărire
penală, imediat după avizare.
(1) Dosarul de cercetare original, întocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu exceptia cazului prevazut la art.
121 alin. (3), va fi înaintat în vederea avizarii la Inspectia Muncii, în cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea
cercetarii.
1
(1 ) Dosarul de cercetare întocmit de comisia de cercetare numita de Inspectia Muncii se avizeaza de catre inspectorul
general de stat.
(2) Dosarul de cercetare pentru cazul dispariţiei de persoane, ca urmare a unui eveniment şi în împrejurări care
îndreptăţesc presupunerea decesului acestora, va fi păstrat la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, până la emiterea hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform
prevederilor legale în vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii.
(3) Inspecţia Muncii avizează şi restituie dosarele prevăzute la art. 126, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 în cel mult 10 zile
lucrătoare de la data primirii.
(4) În cazul în care Inspecţia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, poate dispune
completarea dosarului şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
(5) Inspectoratul teritorial de munca va întocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va completa dosarul, în termen de
5 zile lucratoare de la data primirii dosarului, pe baza observatiilor transmise de Inspectia Muncii.
(6) Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare prevăzute la art. 126, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006
organelor de urmărire penală, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii.
(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare întocmit în conditiile alin. (4) si (5) vor fi transmise
organelor de urmarire penala.
Art. 213. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 127) (1) Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate,
înaintat organelor de urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, pentru
completare şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în cazul în care se produce decesul accidentatului ca
urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act medico-legal.
(2) Dosarul prevăzut la art. 127, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 se restituie la inspectoratul teritorial de muncă în termen de
10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia.
(3) Completarea dosarului prevăzut la art. 127, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 şi întocmirea noului proces-verbal de
cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de muncă.
(4) Dosarul completat şi noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea avizării la Inspecţia Muncii, care le va
restitui inspectoratului teritorial de muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii.
(5) După avizarea de către Inspecţia Muncii în condiţiile prevăzute la art. 126 din H.G. 1425/ 2006, dosarul va fi înaintat
organelor de urmărire penală de către inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 214. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 128) Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să conţină
următoarele capitole:
a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea ;
d) obiectul cercetării;
e) data şi ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;
i) descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-a produs evenimentul;
j) urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la art. 128, lit. k), I) şi m) din H.G.
1425/ 2006 ;
o) sancţiunile contravenţionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penală;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la art. 128, lit. s) din
H.G. 1425/ 2006 ;
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestora;
v) numele şi semnătura persoanei/ persoanelor care a/ au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate în munca/avizul inspectorului general de stat adjunct securitate
si sanatate în munca ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
x) viza inspectorului-şef/ inspectorului general de stat.

Art. 215. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 129) (1) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. b) din H.G. 1425/ 2006 se
vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum
şi numele angajatorului şi ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetări.
(2) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. c) din H.G. 1425/ 2006 se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a
solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. e) din H.G. 1425/ 2006 se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în
care s-a produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
(4) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. g) din H.G. 1425/ 2006 se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale
angajatorilor la care sunt/ au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul
documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,
adresa punctului de lucru.
(5) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. h) din H.G. 1425/ 2006 se vor indica, de asemenea, următoarele: numele,
prenumele, cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat,
profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă,
data efectuării ultimului instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul
accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire şi la aceasta.
(6) Capitolul prevăzut la art. 128 lit. i) din H.G. 1425/ 2006 va conţine următoarele subcapitole :
a) descrierea detaliată a locului producerii evenimentului ;
b) descrierea detaliată a echipamentului de muncă ;
c) descrierea detaliată a împrejurărilor ;
d) descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
(7) În capitolele prevăzute la art. 128 lit. k) - m) din H.G. 1425/ 2006 se va face trimitere la reglementările legale în
vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora.
(8) Denumirea capitolului prevăzut la art. 128 lit. o) din H.G. 1425/ 2006 se va schimba în "Propuneri pentru sancţiuni
administrative şi disciplinare", în cazul accidentelor cercetate de către comisia numită de angajator.
1
(8 ) În capitolul prevazut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la îndeplinire a masurilor dispuse, precum si
persoanele responsabile de îndeplinirea acestora.
(9) Capitolele prevăzute la art. 128 lit. w) şi x) s din H.G. 1425/ 2006 e vor regăsi în procesul-verbal de cercetare numai
pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform competenţelor.
(10) În cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevăzut la art. 128 lit. w) din
H.G. 1425/ 2006, care va fi numit "Viza angajatorului".
Art. 216. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 130) În situaţiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu
întruneşte condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-
verbal de cercetare prevăzute la art. 128 lit. q) şi r) din H.G. 1425/ 2006 şi se vor dispune măsurile care trebuie luate de
angajator pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare.
Art. 217. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 131) Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator
poate face propuneri de sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va menţiona în procesul-verbal de
cercetare.
Art. 218. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 132) (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeste
în mai multe exemplare, dupa cum urmeaza:
a) în cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care înregistreaza
accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime;
b) în cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru lucratori cu angajatori diferiti,
pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime;
c) în cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistreaza accidentul, organul de
urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si victime;
d) în cazul accidentului de munca mortal, precum si în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care
înregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea,
Inspectia Muncii, asigurator si familiile victimelor;
e) în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistreaza incidentul, organele de urmarire penala,
inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.
(2) Procesul-verbal de cercetare poate fi întocmit într-un număr mai mare de exemplare, după caz.
Art. 219. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 133) (1) În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un
angajator, altul decât cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis şi acestuia.
(2) În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa pe
teritoriul altui judeţ decât cel pe raza căruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de
cercetare inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia are sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorul.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 220. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 134) (1) În cazul în care un lucrator prezinta un certificat medical cu
cod «accident de munca», angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul
desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acestuia o
declaratie scrisa privind data, locul, modul si împrejurarile în care s-a produs evenimentul în urma caruia s-a accidentat.
(2) În baza declaratiei prevazute la alin. (1) si în functie de data, locul, modul si împrejurarile producerii
evenimentului, angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul
desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va comunica si cerceta
evenimentul sau, în situatia în care evenimentul prevazut la alin. (1) nu a avut loc în timpul procesului de munca
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori în timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la
domiciliu si invers, va arhiva declaratia originala împreuna cu o copie a certificatului medical.
Art. 221. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 135) (1) Înregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor
periculoase se face în registrele de evidenta prevazute la art. 141 si 142, în baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de munca se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima, cu exceptia situatiilor
prevazute la art. 136.
(3) Accidentele de munca produse la sediile secundare aflate pe raza altui judet decât cel unde este declarat sediul
social se vor înregistra la sediul social, cu exceptia cazului în care sediul secundar are personalitate juridica..
Art. 222. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 136) (1) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe
bază de contract, comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/ sau unitatea unui angajator, alta decât
cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
(2) În situatia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare
pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se
înregistreaza de catre angajatorul care, în urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului..
(3) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului, se
înregistrează de către angajatorul la care este/ a fost angajată victima.
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea si/sau
unitatea altui angajator se înregistreaza de catre angajatorul care, în urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de
producerea accidentului.
(5) Accidentul de munca suferit în timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri în
perioada de reconversie profesionala se înregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia
profesionala.
(6) Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau angajatorul care a organizat acţiunea respectivă.
(7) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea
de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat
din întreprinderea şi/ sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8) În cazul accidentului de munca produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoana, din proprie initiativa,
pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul
public sau privat în afara întreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, înregistrarea
se face în conditiile prevazute de lege..
(9) Accidentul de munca de traseu se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de
angajatorul care, în urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(10) Accidentul de munca de circulatie se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz,
de angajatorul care, în urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(11) Accidentul de munca produs în afara întreprinderii si/sau unitatii ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de
catre un alt angajator se înregistreaza de catre angajatorul care, în urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de
producerea accidentului.
(12) Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă de la vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor
angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să delege însoţitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu
le aparţin, se va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea
accidentului sau, după caz, în condiţiile clauzelor prevăzute în documentele încheiate.
Art. 223. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 137) Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu
privire la înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii va stabili modul de
înregistrare a accidentului în cauză.
Art. 224. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 138) (1) Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă
şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea
definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la art. 138, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006, este data înscrisă în
hotărârea judecătorească ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul şi data hotărârii judecătoreşti la
inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 225. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 139) Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza
procesului-verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 226. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 140) (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele
împuternicite prin lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care se înaintează spre avizare după
cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în termen de
3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea
procesului-verbal de cercetare.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(3) Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în termen de 5 zile lucrătoare de la
primirea formularului.
(4) Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare şi
distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi
are sediul social, domiciliul sau reşedinţa.
(5) În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare odată cu emiterea deciziei de
încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va
fi înaintat unităţii de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
(6) Angajatorul are obligatia de a anunta încheierea perioadei de incapacitate temporara de munca la inspectoratul
teritorial de munca la care a înaintat FIAM, în termen de 5 zile lucratoare de la încheierea perioadei de incapacitate
temporara de munca.
(7) În cazul în care angajatorul si-a încetat activitatea, accidentele suferite de lucratorii acestuia vor fi înregistrate în
contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuata de inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia angajatorul îsi
desfasura activitatea.
Art. 227. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 141) (1) Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15 din H.G. 1425/
2006;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16 din H.G. 1425/
2006;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17 din H.G. 1425/ 2006;
d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de
lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18 din H.G. 1425/ 2006.
(2) În registrul prevăzut la art. 141, alin. (1) lit. d) din H.G. 1425/ 2006 se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru
care perioada de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii
accidentului.
(3) Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.
Art. 228. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 142) (1) În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a
incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a incidentelor
periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa în :
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase ;
c) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de
lucru.
Art. 229. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 143) (1) Comunicarea evenimentelor produse în afara graniţelor ţării,
în care sunt implicaţi lucrători ai unor angajatori români, se face conform prevederilor art. 108 - 113 din H.G. 1425/ 2006.
(2) În situaţia prevăzută la art. 143, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 angajatorul are obligaţia de a comunica evenimentul şi
misiunii diplomatice sau oficiului consular român din ţara respectivă.
(3) Orice eveniment produs pe teritoriul alte ţări în care sunt implicaţi lucrători români, detaşaţi sau puşi la dispoziţie de
către angajatori români la angajatori străini, respectiv utilizatori străini, pentru efectuarea unor lucrări pe teritoriul altui
stat, se comunică imediat de către angajatorul român misiunii diplomatice sau oficiului consular român din ţara
respectivă.
(4) Angajatorii români care detaşează ori pun la dispoziţie lucrători la angajatori străini, respectiv utilizatori străini, au
obligaţia să includă în cuprinsul convenţiilor internaţionale şi contractelor bilaterale încheiate cu partenerii străini clauze
cu privire la comunicarea evenimentelor.
(5) Evenimentele în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare române,
precum şi persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara graniţelor ţării vor fi comunicate
Ministerului Afacerilor Externe din România de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare române. Ministerul
Afacerilor Externe are obligaţia de a comunica aceste evenimente Inspecţiei Muncii.
Art. 230. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 144) (1) Cercetarea evenimentelor produse în afara graniţelor ţării în
care sunt implicaţi lucrători ai unor angajatori români se va face conform prevederilor art. 114 - 134 din H.G. 1425/ 2006.
1
(1 ) În cazul evenimentelor produse în afara granitelor tarii care au avut drept consecinta incapacitatea temporara de
munca sau decesul lucratorilor asigurati potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale, republicata, dosarul de cercetare întocmit de comisia numita de angajator va cuprinde documentele care au
fost întocmite de organele de cercetare din tara în care a avut loc evenimentul, precum si documentele medicale de la
unitatile sanitare care au acordat îngrijiri de specialitate accidentatului.
(2) La cercetarea evenimentelor prevăzute la art. 144, alin. (1) din H.G. 1425/ 2006 poate participa şi un delegat din
partea misiunii diplomatice sau oficiului consular român din ţara respectivă.
(3) Cercetarea evenimentelor în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,
precum şi persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara graniţelor ţării se face de către
Ministerul Afacerilor Externe.
(4) În cazul evenimentelor menţionate laart. 144, alin. (1) şi (3) din H.G. 1425/ 2006, care au produs invaliditate
confirmată prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor dispărute şi în cazul incidentului
periculos, Inspecţia Muncii poate delega reprezentanţi care să efectueze cercetarea la faţa locului.
(5) În situaţia prevăzută la art. 144, alin. (4) din H.G. 1425/ 2006, cercetarea se va finaliza de către Inspecţia Muncii sau,
după caz, inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorul.
Art. 231. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 145) (1) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate
de incapacitate temporara de munca raspunde angajatorul care a încheiat contractul cu partenerul strain, în cazul
efectuarii de lucrari cu personal român, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, în cazul accidentelor suferite de
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare române si de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de
interes public în afara granitelor României, aflati în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
(2) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces raspunde inspectoratul
teritorial de munca pe raza caruia îsi are sediul social angajatorul la care era angajata victima.
(3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu:
a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs
evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unitatile sanitare care au acordat îngrijiri de specialitate victimei,
precum si traducerea acestora în limba româna;
b) copie a contractului încheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a încheiat contractul, obiectul contractului, ce
fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si
sanatatea în munca, modul în care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si înregistrarea accidentelor de
munca.
(4) Documentele prevazute la alin. (3) vor fi puse la dispozitia organului de cercetare de catre angajatorul la care era
angajata victima.
(5) Pentru documentele prevazute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii în limba româna vor fi suportate de
angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 232. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 146) Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor
periculoase se fac de către angajatorul român, conform prevederilor art. 143 - 145 din H.G. 1425/ 2006.
Art. 233. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 147) (1) Orice eveniment produs pe teritoriul României, în care sunt
implicaţi cetăţeni străini aflaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul teritorial de
muncă pe raza căruia a avut loc, de către angajator sau de către orice altă persoană care are cunoştinţă despre
eveniment.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă care a primit comunicarea va înştiinţa misiunea diplomatică sau consulatul ţării din
care provine persoana accidentată, prin intermediul Inspecţiei Muncii.
Art. 234. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 148) (1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de către
inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia au avut loc, împreună cu celelalte organe competente, precum şi cu
reprezentanţi ai angajatorului străin implicat în eveniment sau de către Inspecţia Muncii, conform art. 29, alin. (1), lit. c)
din legea 319/ 2006.
(2) La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului ţării respective.
(3) Termenul de cercetare este cel prevăzut la art. 120 din H.G.1425/ 2006.
(4) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la art. 122 din H.G.1425/ 2006.
(5) Dosarul de cercetare se va întocmi astfel :
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca sau care sunt accidente
usoare; dosarul se pastreaza în arhiva inspectoratului teritorial de munca care a cercetat evenimentul;
b) în doua exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective; originalul se înainteaza organelor
de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) în 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se înainteaza organelor de urmarire
penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-
a produs evenimentul;
d) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca pentru victime cu
angajatori diferiti; originalul se pastreaza în arhiva inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea.
(6) Dosarul de cercetare întocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis Inspectiei Muncii în conditiile
prevazute la art. 126 alin. (1).
(7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de
catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea sau, dupa caz, de catre Inspectia Muncii..
Art. 235. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 149) Orice suspiciune de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta
profesionala, se va semnala obligatoriu de catre toti medicii, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul
oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.
Art. 236. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 150) Medicul care suspecteaza o boala profesionala sau o intoxicatie
acuta profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta în anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la
unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura
spitalelor, în vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala ori de intoxicatie acuta profesionala.
Art. 237. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 151) După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de
medicina muncii din cadrul autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti cercetează în termen de
7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.
Art. 238. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 152) Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a
reprezentantului acestuia ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin.
(2) din legea 319/ 2006.
Art. 239. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 153) Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea
caracterului profesional al îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului-verbal de
cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20 din H.G.1425/ 2006.
Art. 240. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 154) Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională este
semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele
îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli
profesionale similare.
Art. 241. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 155) (1) În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori,
după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul
nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică
formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
boală profesională, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
şi de Ministerul Sănătăţii Publice.
(2) Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale
şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.
Art. 242. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 156) Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor
interesaţi, în termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei.
Art. 243. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 157) Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se
înmâneaza angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnavirea, pentru evidenta îmbolnavirilor profesionale si pentru a
urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului
teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului la nivel teritorial.
Art. 244. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 158) Pe baza confirmarii caracterului profesional al îmbolnavirii,
medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de îmbolnavire profesionala, completând fisa de
declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita în continuare fisa de declarare BP2, care trebuie sa aiba
stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si trebuie sa cuprinda data declararii,
prevazuta în anexa nr. 21.
Art. 245. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 159) Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se
păstrează la autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele
documente :
a) opisul documentelor din dosar ;
b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, şi anume copie de pe carnetul de
muncă) şi, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată ;
c) copie de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii ;
d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigură
asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă) ;
e) document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire emis de clinica/ secţia de
medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinţa medicală emisă de medicul de medicina muncii care a
precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii
necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate ;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională ;
g) copie de pe fişa de semnalare BP1.
Art. 246. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 160) (1) În cazul bolilor profesionale:
a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte
medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de
declarare a cazului de boala profesionala BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-
declarate;
b) semnalarea si declararea se fac într-un interval de maximum 2 ani de la încetarea expunerii profesionale considerate
cauza a îmbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si cancerul.
(2) Pentru bolile profesionale declarate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului
Economic European trebuie întocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 de catre Directia de
Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.
Art. 247. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 161) În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost
desfiinţată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate
declara prin fişa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la art. 159 din H.G.1425/ 2006, cu excepţia
procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.
Art. 248. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 162) Toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator
unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de
la directia de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza în evidenta de catre directia de sanatate publica din judetul
sau din municipiul Bucuresti în care se afla angajatorul respectiv.
Art. 249. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 163) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, este răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2.
Art. 250. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 164) Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se declara
numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.
Art. 251. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 165) (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza în cursul lunii
în care s-a produs declararea, de catre directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la
Centrul national de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Compartimentul sanatate ocupationala si mediul de
munca din cadrul Institutului National de Sanatate Publica, denumit în continuare Centrul national de monitorizare a
riscurilor, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.
(2) O copie a fisei de declarare BP2 se va înmâna lucratorului diagnosticat cu boala profesionala.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se va înmâna lucratorului a carui boala
profesionala a fost infirmata în urma cercetarii.
Art. 252. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 166) La nivelul Centrului national de monitorizare a riscurilor se
constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele
de declarare BP2.
Art. 253. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 167) Centrul national de monitorizare a riscurilor reprezinta forul
metodologic care asigura asistenta si îndrumare tehnica profesionala în domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de
profesiune, precum si în elaborarea de reglementari pentru protectia sanatatii în relatie cu expunerea la agenti periculosi
în mediul de munca, promovarea sanatatii la locul de munca (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limita de expunere
profesionala, metode standardizate de masurare a concentratiilor de agenti chimici conform recomandarilor Comisiei
Europene, instruiri de specialitate).
Art. 254. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 168) Centrul national de monitorizare a riscurilor raporteaza semestrial
datele privind morbiditatea profesionala Directiei de sanatate publica si control în sanatate publica din cadrul Ministerului
Sanatatii.
Art. 255. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 169) Centrul national de monitorizare a riscurilor transmite informatiile
de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate în activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor.
Art. 256. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 170) Lista bolilor profesionale ale căror declarare, cercetare şi evidenţă
sunt obligatorii este prevăzută în anexa nr. 22 din H.G.1425/ 2006.
Art. 257. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 171) Structurile de medicina muncii din cadrul directiilor de sanatate
publica judetene si a municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuala, Centrului national de monitorizare a
riscurilor situatia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale în anul respectiv.
Art. 258. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 172) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se
înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
Art. 259. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 173) Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în anexa nr. 23
din H.G.1425/ 2006.
Art. 260. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Art. 174) Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se
dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea
lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.
Art. 261. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 1) Asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale
reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde
raporturi specifice prin care se asigura protecţia socială a salariaţilor impotriva diminuării sau pierderii capacităţii de
munca şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca şi a bolilor profesionale.
Art. 262. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 2) Asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale
garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea :
a) promovării sănătăţii şi a securităţii în munca şi prevenirii accidentelor de munca şi a bolilor profesionale ;
b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de munca şi ale bolilor profesionale.
Art. 263. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 3) Asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale se
fundamentează pe următoarele principii :
a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forta de munca angajata cu contract individual de munca
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate ;
c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale din contribuţii diferenţiate în
funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurare, potrivit prevederilor
prezentei legi ;
d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de munca şi al bolilor
profesionale ;
e) solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de munca şi boli
profesionale isi asuma reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea
riscurilor prevăzute de lege ;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege ;
g) asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor ;
h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munca şi
boli profesionale prin prezenta lege.
Art. 264. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 4) (1) Prin asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale
răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi pentru care s-a plătit
contribuţia de asigurare este preluată de asigurator.
(2) În situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod
subsidiar şi complementar, intra în funcţiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.
Art. 265. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 5) (1) Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi :
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de munca, indiferent de durata acestuia,
precum şi functionarii publici ;
b) persoanele care isi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a
cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile legii 346/ 2002, cu ale
persoanelor prevăzute la art. 5, alin. (1), lit. a) din legea 346/ 2002 ;
c) somerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii ;
d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 266. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 6) (1) Se pot asigura în condiţiile prezentei legi, pe baza de contract
individual de asigurare, persoanele care se afla în una sau mai multe dintre următoarele situaţii :
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari ;
b) comanditati, administratori sau manageri ;
c) membri ai asociaţiei familiale ;
d) persoane autorizate sa desfăşoare activităţi independente ;
e) persoane angajate în instituţii internaţionale ;
f) proprietari de bunuri şi/sau arendasi de suprafeţe agricole şi forestiere ;
g) persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodariilor individuale sau activităţi private în domeniul
forestier;
h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura;
i) alte persoane interesate, care isi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate
anterior.
(2) Conţinutul contractului individual de asigurare se stabileşte în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 267. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 7) (1) Prevederile art. 5 din legea 346/ 2002 sunt aplicabile şi
angajaţilor romani care prestează munca în străinătate din dispoziţia angajatorilor romani, în condiţiile legii.
(2) Au calitatea de asigurat şi cetăţenii străini sau apatrizii care prestează munca pentru angajatori romani, pe perioada
în care au, potrivit legii, domiciliul sau resedinta în România.
Art. 268. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 8) (1) Are calitatea de asigurator, potrivit prezentei legi, Casa
Nationala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumita în continuare CNPAS.
(2) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale se exercita de casele teritoriale de
pensii.
(3) Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale, în calitate de prestatori de servicii,
pot fi realizate, în condiţiile din legea 346/ 2002, şi de asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe
sectoare de activitate ale economiei naţionale.
Art. 269. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 9) (1) Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi şi
din contractele de asigurare, se stabilesc între :
a) angajatori şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 şi 7 din legea 346/ 2002 ;
b) asiguraţi şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 6 din legea 346/ 2002.
(2) Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data : încheierii contractului individual
de munca, stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care
desfăşoară activităţi în funcţii elective, numirii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, depunerii
adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru someri, ucenici, elevi şi studenţi sau
încheierii contractului individual de asigurare, după caz.
Art. 270. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 10) (1) În vederea încheierii asigurării pentru accidente de munca şi
boli profesionale şi a stabilirii cotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asiguratorului, printr-o
declaraţie pe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificarii Activităţilor din Economia Nationala - CAEN,
numărul de angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.
(2) Modelul şi conţinutul declaraţiei prevăzute la art. 10, alin. (1) din legea 346/ 2002 se stabilesc prin normele
metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Declaraţia se depune la sediul asiguratorului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii personalităţii juridice sau a
începerii raporturilor de munca ori de serviciu între părţi, după caz.
(4) În cazul modificării uneia sau mai multor informaţii din declaraţia prevăzută la art. 10, alin. (1) din legea 346/ 2002,
angajatorul are obligaţia sa anunţe asiguratorul în termen de 15 zile.
Art. 271. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 12) Persoana asigurata potrivit art. 6 din legea 346/ 2002, o data cu
încheierea contractului individual de asigurare, are obligaţia de a depune o declaraţie de venituri şi de a comunica, în
termen de 15 zile, asiguratorului orice modificare intervenita cu privire la situaţia şi statutul ei.
Art. 272. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 14) (1) În cazul în care din culpa angajatorului sau a persoanei
asigurate pe baza de contract individual de asigurare nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de munca şi
boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege şi efectuate de către
asigurator se recuperează de la angajator sau de la persoana asigurata pe baza de contract individual de asigurare.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica în cazurile prevăzute la art. 23 alin. (2) din legea 346/ 2002 şi la art. 24 alin. (2) din
legea 346/ 2002, dar se aplica în cazurile confirmate după data de 1 ianuarie 2003.
Art. 273. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 15) (1) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în
timpul activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de
munca/ serviciu şi a contractelor individuale de asigurare.
(2) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, ulterior încetării raporturilor de munca şi a contractelor de
asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acorda dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale
eliberate conform legii, ca boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de munca.
Art. 274. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 19) Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de munca şi
boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi servicii :
a) reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de munca ;
b) reabilitare şi reconversie profesională ;
c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de munca ;
d) indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de munca şi indemnizaţie pentru reducerea timpului de munca
;
e) compensaţii pentru atingerea integrităţii ;
f) despăgubiri în caz de deces ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
g) rambursări de cheltuieli.
Art. 275. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 20) (1) Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară
de munca, pentru reducerea timpului de munca sau pentru trecerea temporară în alt loc de munca se calculează ca
medie a veniturilor salariale brute realizate de către salariat în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului, respectiv a
veniturilor stipulate în contractele individuale de asigurare, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru
accidente de munca şi boli profesionale.
(2) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate
temporară de munca, pentru reducerea timpului de munca sau pentru trecerea temporară în alt loc de munca o constituie
media veniturilor salariale lunare brute la care s-a achitat contribuţia, respectiv a veniturilor stipulate în contractul
individual de asigurare, pe baza căruia s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de munca şi boli
profesionale.
(3) Pentru calculul indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de munca, pentru reducerea timpului de munca sau
pentru trecerea temporară în alt loc de munca se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acorda
concediul medical sau, după caz, se solicita alte drepturi de asigurări sociale.
(4) La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acorda dreptul de asigurări pentru accidente de munca şi
boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sarbatori legale în care nu se lucrează.
Art. 276. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 21) Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru investigarea,
diagnosticarea, reabilitarea stării de sănătate, precum şi recuperarea capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile
legale în vigoare.
Art. 277. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 22) (1) Asiguratorul are obligaţia de a achită contravaloarea serviciilor
medicale acordate pana când se realizează:
a) restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat;
b) prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de munca şi a necesităţii de îngrijire permanenta.
(2) Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului celor care se afla în incapacitate
temporară de munca, ca urmare în exclusivitate a unui accident de munca sau a unei boli profesionale, se suporta
integral din contribuţiile de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale.
Art. 278. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 23) (1) Asiguraţii au dreptul la servicii medicale corespunzătoare
leziunilor şi afecţiunilor cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează :
a) asistenta medicală de urgenta la locul accidentului, în mijloacele de transport specializate şi în unităţile
spitaliceşti ;
b) tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de medic ;
c) servicii medicale în spitale sau în unităţi sanitare cu personalitate juridică specializate pentru boli profesionale ;
d) tratament de recuperare a capacităţii de munca în unităţi de specialitate ;
e) servicii de chirurgie reparatorie ;
f) cure balneoclimaterice.
(2) Pentru bolile profesionale confirmate anterior datei de 1 ianuarie 2005 şi pentru care se continua reabilitarea
medicală ulterior acestei date ca urmare exclusiva a cauzei profesionale, se decontează următoarele prestaţii şi servicii :
a) tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente ;
b) servicii medicale în spitale, în secţii sau unităţi sanitare cu personalitate juridică specializate pentru boli
profesionale ;
c) tratament de recuperare a capacităţii de munca în unităţi de specialitate ;
d) servicii de chirurgie reparatorie ;
e) cure balneoclimaterice ;
f) dispozitive medicale în vederea corectării şi recuperării deficienţelor organice, functionale sau fizice ;
g) investigaţii de specialitate şi analize de laborator, necesare în vederea stabilirii caracterului de profesionalitate
al bolilor.
(3) Fondurile necesare decontării prestaţiilor şi serviciilor prevăzute la art. 23, alin. (2) din legea 346/ 2002 se suporta de
la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Art. 279. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 24) (1) În vederea corectării şi recuperării deficienţelor organice,
functionale sau fizice cauzate de accidente de munca şi boli profesionale, asiguraţii au dreptul la dispozitive medicale,
care se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Pentru cazurile de accident de munca confirmate anterior datei de 1 ianuarie 2005 şi care necesita dispozitive
medicale în vederea corectării şi recuperării deficienţelor organice, functionale sau fizice, costurile acestora se suporta
din fondurile bugetului de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Art. 280. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 25) (1) Pentru reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de
munca asiguraţii beneficiază de programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asiguratorului, în
funcţie de natura şi de diagnosticul bolii.
(2) Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcţie de tipul bolii.
(3) Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile şi se stabileşte de medicul asiguratorului, în funcţie de tipul
afectiunii şi de natura tratamentului.
(4) Criteriile pe baza cărora se acorda biletele pentru tratament balnear se aproba anual de CNPAS.
Art. 281. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 26) (1) Asiguraţii au obligaţia sa urmeze şi sa respecte programele
individuale de recuperare stabilite de medicul specialist al asiguratorului.
(2) Dreptul la prestaţii şi servicii pentru reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de munca se suspenda în cazul în
care asiguraţii nu urmează sau nu respecta programul individual de recuperare.
Art. 282. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 27) Tratamentul medical în perioada programului individual de
recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţile medicale se suporta de către asigurator cu respectarea tarifelor şi
criteriilor stabilite prin contractulcadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
sociale de sănătate, aprobat anual prin hotărâre a Guvernului, şi prin normele metodologice de aplicare a acestui
contract.
Art. 283. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 28) (1) Unităţile care efectuează prestaţii şi servicii medicale se
stabilesc de asigurator în vederea reabilitării medicale şi recuperării capacităţii de munca a asiguraţilor care au suferit
accidente de munca şi boli profesionale.
(2) Tarifele pentru prestaţiile şi serviciile medicale aferente reabilitării medicale şi recuperării capacităţii de munca se
stabilesc pe baza prevederilor existente în contractul-cadru al sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
Art. 284. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 29) Prestaţiile şi serviciile pentru reabilitare şi reconversie profesională
se acorda de către asigurator la solicitarea asiguraţilor care, deşi nu şi-au pierdut complet capacitatea de munca, nu mai
pot desfasura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale.
Art. 285. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 30) Asiguratorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru următoarele
prestaţii şi servicii de reabilitare şi reconversie profesională :
a) cheltuielile privind serviciile medicale şi psihologice pentru aprecierea stării fizice, mentale şi aptitudinale în
vederea reconversiei profesionale ;
b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie ;
c) plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie.
Art. 286. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 31) (1) Indemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de
reconversie se acorda lunar şi reprezintă 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii
accidentului de munca sau a bolii profesionale.
(2) Indemnizaţia se acorda numai dacă persoana asigurata nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de
reconversie, de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de munca sau de pensie de invaliditate gradul III, acordată
potrivit legii.
Art. 287. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 32) Indemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie
se acorda numai dacă persoana asigurata respecta dispoziţiile asiguratorului cu privire la :
a) instituţia la care urmează sa se desfăşoare cursul ;
b) programul de instruire ;
c) modalitatea de absolvire.
Art. 288. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 33) (1) Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se
afla în incapacitate temporară de munca în urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale.
(2) În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de munca, certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija
angajatorului, de direcţiile de sănătate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii
în a carei raza se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
Art. 289. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 34) (1) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
munca reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.
(2) În cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6, cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de munca reprezintă
80% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.
(3) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de munca în cazul urgentelor medico-chirurgicale este de
100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.
Art. 290. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 35) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca în cazul
accidentului de munca sau al bolii profesionale se suporta în primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-
a zi de incapacitate, din contribuţia de asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale.
Art. 291. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 36) Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară
de munca este de 180 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical.
Art. 292. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 37) (1) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării
medicale şi profesionale a asiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile.
(2) Medicul asiguratorului poate decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului
recuperator, reluarea activităţii în acelaşi loc de munca sau în alt loc de munca ori poate propune pensionarea de
invaliditate.
(3) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi
de rezultatele acţiunilor de recuperare, conform procedurilor stabilite de CNPAS.
Art. 293. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 38) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca datorată
accidentelor de munca şi bolilor profesionale se acorda pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale.
Art. 294. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 39) În situaţia în care medicul expert al asigurărilor sociale din
sistemul public de pensii decide încadrarea într-un grad de invaliditate, indemnizaţia se va acorda pana la sfârşitul lunii
următoare celei în care s-a dat avizul de pensionare, fără a se depăşi durata maxima de acordare a concediului medical,
prevăzută la art. 37.
Art. 295. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 40) (1) Asiguraţii care, datorită unei boli profesionale sau unui
accident de munca, nu isi mai pot desfasura activitatea la locul de munca anterior manifestării riscului asigurat pot trece
temporar în alt loc de munca.
(2) Indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de munca se acorda în condiţiile în care venitul salarial brut lunar
realizat de asigurat la noul loc de munca este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la
momentul depistarii afectiunii.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 296. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 41) Indemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din
durata normală, ca urmare a unor afecţiuni cauzate de accidente de munca sau boli profesionale, se acorda asiguraţilor
care, în aceste condiţii, nu mai pot realiza durata normală de munca.
Art. 297. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 42) (1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 40 alin. (2) din legea 346/ 2002
şi la art. 41 din legea 346/ 2002 se acorda la propunerea medicului curant, cu avizul medicului asiguratorului, pentru cel
mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.
(2) Cuantumul lunar al indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) este egal cu diferenţa dintre media veniturilor salariale din
ultimele 6 luni şi venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de
munca, fără a se depăşi 25% din baza de calcul.
Art. 298. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 43) Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii
care, în urma accidentelor de munca sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiente şi
reduc capacitatea de munca între 20 - 50%.
Art. 299. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 44) Compensaţia se acorda la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe
baza deciziei medicului asiguratorului, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 43 din legea 346/ 2002.
Art. 300. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 45) (1) Compensaţia pentru atingerea integrităţii reprezintă o suma
fixa în bani şi se acorda integral, o singura data, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit
asiguratul, şi nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.
(2) Cuantumul compensatiei pentru atingerea integrităţii se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon
maxim de 12 salarii medii brute, comunicate de Institutul Naţional de Statistica.
(3) Criteriile şi grilele pe baza cărora se acorda compensaţia pentru atingerea integrităţii se stabilesc prin decizie a
preşedintelui CNPAS.
Art. 301. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 46) (1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de
munca sau a unei boli profesionale, beneficiază de despăgubire în caz de deces o singura persoana, care poate fi, după
caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa
acesteia, persoana care dovedeşte ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
(2) Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute, comunicate de Institutul Naţional de Statistica.
Art. 302. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 47) Cererea pentru obţinerea despăgubirii în caz de deces se depune
la sediul asiguratorului, însoţită de actele din care rezulta dreptul solicitantului, potrivit prezentei legi.
Art. 303. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 48) (1) Admiterea sau respingerea cererii se face prin decizie emisă
de asigurator în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii.
(2) Decizia se comunica în scris solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii ei.
Art. 304. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 49) Plata despăgubirii în caz de deces se face în termen de 15 zile de
la data comunicării deciziei prevăzute la art. 48 din legea 346/ 2002.
Rambursări de cheltuieli
Art. 305. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 50) (1) Asiguratorul acorda rambursări de cheltuieli în următoarele
situaţii:
a) transportul de urgenta, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace
decât cele uzuale;
b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare, în situaţia în care acestea au fost
deteriorate în urma unui accident de munca soldat cu vătămări corporale.
c) în cazul aplicării dispozitivelor medicale implantabile prin intervenţie chirurgicala în vederea recuperării
deficienţelor organice, functionale sau fizice cauzate de accidente de munca şi boli profesionale.
(2) Costurile suportate de asigurator sunt destinate sa asigure recuperarea functionalitatii organismului celui asigurat, iar
cuantumul acestora se va stabili anual prin decizie a preşedintelui CNPAS.
Art. 306. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 106) Contribuţiile de asigurare pentru accidente de munca şi boli
profesionale, după calculare şi reţinere, se virează pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
datorează drepturile salariale.
Art. 307. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 110) În cazul reorganizării judiciare sau al falimentului angajatorului,
sumele datorate de acesta pentru asigurare vor fi recuperate potrivit legii.
Art. 308. (Preluare din Legea 346/ 2002 – Art. 111) (1) Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi
la art. 6 la termenul stabilit atrage neacordarea drepturilor la prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de munca
şi boli profesionale.
(2) Neplata contribuţiei de asigurare de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 din legea 346/ 2002, pe o perioada de 3 luni
consecutive, constituie pentru asigurator motiv de reziliere a contractului individual de asigurare.
Art. 309. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 25) Victima unui accident de munca sau a unei boli profesionale,
care, desi nu si-a pierdut complet capacitatea de munca, nu mai poate desfasura activitatea pentru care s-a calificat,
beneficiaza, la cerere, de cursuri de calificare sau de reconversie profesionala.
Art. 310. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 27) (1) În vederea aprobarii participarii la cursurile de reconversie
profesionala asiguratul trebuie sa depuna o cerere la sediul casei teritoriale de pensii pe raza careia îsi are domiciliul.
(2) Modelul cererii este prevazut în anexa nr. 6 la prezentele norme metodologice.
Art. 311. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 28) Dupa primirea cererii, asiguratului i se va întocmi un dosar care
va cuprinde pe lânga cerere si copii de pe procesul-verbal de cercetare, FIAM sau fisa BP2.
Art. 312. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 29) (1) În termen de 15 zile de la primirea cererii, asiguratului i se
va comunica institutia si data la care va avea loc evaluarea starii fizice, mentale si aptitudinale.
(2) Comunicarea locului si datei evaluarii starii fizice, mentale si aptitudinale se va face prin invitatie scrisa conform
anexei nr. 7 la prezentele norme metodologice.
Art. 313. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 30) (1) Dupa efectuarea aprecierii starii fizice, mentale si
aptitudinale a asiguratului, furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocuparii fortei de munca autorizati au
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
obligatia sa transmita casei teritoriale de pensii concluziile examinarii, împreuna cu propunerile legate de activitatile pe
care asiguratul le mai poate efectua.
(2) Comunicarea concluziilor se va face în termen de 5 zile de la data efectuarii expertizei, sub forma unui referat.
Art. 314. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 31) (1) În termen de 15 zile de la primirea concluziilor, pe baza
dosarului, precum si a concluziilor aprecierii starii fizice, mentale si aptitudinale a asiguratului, directorul executiv al casei
teritoriale de pensii admite sau respinge cererea prin decizie motivata.
(2) Decizia va cuprinde propuneri privind unul sau mai multe cursuri de reconversie profesionala, furnizorul
acestora, programul de instruire, precum si modalitatea de absolvire.
Art. 315. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 32) (1) Decizia se comunica asiguratului în termen de 5 zile de la
emiterea acesteia.
(2) Asiguratul poate accepta sau refuza propunerea casei teritoriale de pensii, în termen de 15 zile de la primirea
acesteia.
Art. 316. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 33) În cazul în care asiguratul accepta propunerile casei teritoriale
de pensii, acestuia i se vor comunica furnizorul de formare profesionala, locul si data începerii cursului, în termen de 5
zile de la stabilirea acestora, prin invitatie scrisa conform anexei nr. 8 din Ordinul 1687/ 2004.
Art. 317. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 34) Daca asiguratul refuza cursurile propuse de catre casa
teritoriala de pensii, acesta îsi pierde dreptul la prestatii privind reabilitarea si reconversia profesionala.
Art. 318. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 35) (1) Asiguratul are obligatia de a respecta programul de instruire
stabilit de organizatorul acestuia.
(2) Nerespectarea programului de instruire de catre asigurat atrage întreruperea efectuarii acestuia, precum si
suspendarea dreptului la indemnizatie.
Art. 319. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 36) Asiguratul are dreptul la o singura examinare finala gratuita.
Art. 320. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 37) Furnizorii de formare profesionala au obligatia de a anunta orice
încalcare de catre asigurat a programului de instruire profesionala.
Art. 321. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 38) Pe durata cursurilor asiguratilor li se acorda o indemnizatie în
conformitate cu prevederile sectiunii a 3-a din prezentul capitol.
Art. 322. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 39) În sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli
profesionale se acorda urmatoarele tipuri de indemnizatii:
a) indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;
b) indemnizatie pentru trecerea temporara în alt loc de munca;
c) indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;
d) indemnizatie pe durata cursurilor de calificare si de reconversie profesionala.
Art. 323. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 40) (1) Indemnizatiile se calculeaza si se platesc de catre angajatori
si se deduc din contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
(2) Casele teritoriale de pensii preiau în plata numai persoanele care beneficiaza de una dintre indemnizatiile prevazute
la art. 39 din Ordinul 1687/ 2004 si al caror angajator si-a încetat activitatea, în conditiile legii, prin faliment, reorganizare
judiciara sau administrativa si persoanele asigurate prin contract individual, precum si persoanele care beneficiaza de
indemnizatie de somaj.
Art. 324. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 41) (1) Indemnizatiile de asigurari pentru accidente de munca si boli
profesionale si despagubirea de deces se platesc pe baza cererii-tip privind solicitarea drepturilor de asigurari pentru
accidente de munca si boli profesionale, prevazuta în anexa nr. 9 din Ordinul 1687/ 2004, si a celorlalte acte prevazute
de reglementarile legale în vigoare, exclusiv indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, pentru a carei
acordare nu este necesara completarea cererii-tip.
(2) În afara cererii-tip prevazute la alin. (1), pentru obtinerea indemnizatiilor mai sunt necesare urmatoarele
documente:
a) certificat medical;
b) procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca;
c) FIAM sau, dupa caz, fisa BP2.
Art. 325. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 42) Cererea-tip privind solicitarea drepturilor de asigurari pentru
accidente de munca si boli profesionale se depune la casele teritoriale de pensii:
a) de catre angajatori si institutia care administreaza bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, o data cu
"Declaratia privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat";
b) de catre celelalte categorii de asigurati, la data solicitarii prestatiei medicale.
Art. 326. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 43) Cererea se aproba sau se respinge prin decizia motivata a
directorului executiv al casei teritoriale de pensii, în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea acesteia. Decizia se
comunica atât asiguratului, cat si angajatorului.
Art. 327. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 44) (1) Sumele reprezentând indemnizatii care se platesc de catre
angajator asiguratilor potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice se retin de acesta din contributia de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale datorata pentru luna respectiva.
(2) Indemnizatiile se platesc pentru numarul de zile lucratoare din duratele exprimate în zile calendaristice ale
concediilor medicale sau pentru numarul de zile lucratoare din perioada în care persoana asigurata urmeaza
cursuri de reconversie profesionala, beneficiaza de reducerea timpului normal de munca sau de trecerea temporara
în alt loc de munca.
(3) Sumele reprezentând indemnizatii platite de angajator asiguratilor potrivit prevederilor prezentelor norme
metodologice, care depasesc cuantumul contributiei datorate de acesta în luna respectiva, se recupereaza din
contul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale de la casa teritoriala de pensii pe raza careia se
afla sediul sau domiciliul acestuia.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(4) Indemnizatiile pe care angajatorii le achita fara îndeplinirea conditiilor legale si pe care acestia le deconteaza cu
sistemul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale reprezinta sume încasate necuvenit, care
constituie debite ce urmeaza sa fie recuperate potrivit reglementarilor legale în vigoare.
Art. 328. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 45) În cazul asiguratilor care se regasesc în doua sau mai
multe dintre situatiile prevazute la art. 5, 6 si 7 din Legea nr. 346/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
si care desfasoara activitate la mai multi angajatori, indemnizatiile prevazute la art. 39 din prezentele norme
metodologice se platesc o singura data de catre angajatorul la care a avut loc accidentul de munca sau la care
s-a declarat boala profesionala.
Art. 329. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 46) Asiguratii beneficiaza de o indemnizatie pe perioada în care se
afla în incapacitate temporara de munca datorita unui accident de munca sau datorita unei boli profesionale.
Art. 330. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 47) (1) Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de
munca reprezinta 80% din baza de calcul.
(2) Baza de calcul a indemnizatiilor pentru incapacitate temporara de munca este:
a) media veniturilor salariale brute realizate de catre persoanele angajate în ultimele 6 luni anterioare manifestarii
riscului; în cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizatiilor o constituie
media veniturilor salariale lunare brute la care s-a achitat contributia;
b) veniturile stipulate de catre asiguratii individuali în contractele pe baza carora s-a stabilit contributia de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale.
c) drepturile acordate în perioada respectiva pentru somerii care urmeaza cursuri de recalificare sau de reconversie
profesionala, exclusiv sumele acordate cu titlu de plati compensatorii.
Art. 331. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 48) Indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca se
acorda pe o durata de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotite de la prima zi de imbolnavire. Începând cu a 91-a
zi concediul medical se poate prelungi pana la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
Art. 332. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 49) (1) Medicul curant poate propune, în situatii temeinic justificate,
prelungirea concediului pentru incapacitate temporara de munca peste 180 de zile, în scopul evitarii pensionarii de
invaliditate si mentinerii asiguratului în activitate.
(2) Medicul expert al asigurarilor sociale decide, dupa caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea
programului de recuperare, trecerea temporara în alt loc de munca, reducerea timpului de munca, reluarea
activitatii în aceeasi profesie sau într-o alta profesie ori pensionarea de invaliditate.
(3) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor
stabilite de CNPAS, în raport cu evolutia cazului si cu rezultatele actiunilor de recuperare.
Art. 333. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 50) Asiguratul care datorita unei boli profesionale sau datorita unui
accident de munca nu îsi mai poate desfasura activitatea la locul de munca anterior manifestarii riscului asigurat sau
care nu mai poate realiza durata normala de munca poate beneficia, la cerere, de trecerea temporara în alt loc de munca
sau de reducerea cu o patrime a timpului normal de lucru.
Art. 334. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 51) (1) Asiguratul îsi poate relua activitatea la vechiul loc de munca
sau poate realiza programul normal de lucru înainte de expirarea perioadei maxime de reducere a programului de lucru,
prevazuta de legislatia în vigoare, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.
(2) Angajatorul va înstiinta casa teritoriala de pensii, în termen de cel mult 5 zile, despre modificarea intervenita în
situatia asiguratului.
Art. 335. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 52) Cuantumul indemnizatiilor pentru trecerea temporara în alt loc
de munca si pentru reducerea timpului de munca este egal cu diferenta dintre media veniturilor salariale din ultimele 6
luni si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, fara a
se depasi 25% din baza de calcul.
Art. 336. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 53) Indemnizatiile pentru trecerea temporara în alt loc de munca,
precum si cele pentru reducerea timpului de munca se acorda, pentru o perioada de cel mult 90 de zile într-un an
calendaristic, în una sau în mai multe etape.
Art. 337. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 54) (1) Victima unui accident de munca sau a unei boli profesionale
beneficiaza la cerere, în conditiile legii, de o indemnizatie pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie
profesionala.
(2) Indemnizatia se acorda numai daca asiguratul respecta integral programul de instruire pe toata durata cursurilor.
(3) În situatia în care asiguratul nu respecta programul de instruire din motive ce îi sunt imputabile, organizatorul
cursurilor de calificare sau de reconversie profesionala înstiinteaza de îndata casa teritoriala de pensii despre
aceasta, care sisteaza plata indemnizatiei.
(4) Prevederile alin. (3) nu se aplica în cazurile de forta majora. Forta majora se dovedeste cu acte.
(5) Constatarea cazurilor de forta majora prevazute la alin. (4) se efectueaza de catre personalul împuternicit al
casei teritoriale de pensii.
Art. 338. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 55) Indemnizatia pe durata cursurilor de calificare sau de
reconversie profesionala se acorda lunar si reprezinta 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut la data
survenirii accidentului de munca sau a bolii profesionale.
Art. 339. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 56) Indemnizatia pe durata cursurilor de calificare sau de
reconversie profesionala se acorda doar daca persoana asigurata nu beneficiaza în paralel de indemnizatie pentru
incapacitate temporara de munca sau de pensie de invaliditate gradul III, acordata potrivit reglementarilor în vigoare.
Art. 340. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 57) Au dreptul la o compensatie pentru atingerea integritatii
asiguratii care în urma accidentelor de munca sau a bolilor profesionale ramân cu leziuni permanente care produc
deficiente si reduc capacitatea de munca între 20-50%.
Art. 341. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 58) Compensatiile pentru atingerea integritatii se acorda doar daca
accidentul de munca a antrenat o incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile, conform definitiei accidentului de
munca.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 342. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 59) Compensatia pentru atingerea integritatii se acorda doar dupa
încheierea perioadei de incapacitate temporara de munca.
Art. 343. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 60) În vederea obtinerii compensatiei pentru atingerea integritatii
persoana asigurata depune o cerere-tip privind solicitarea drepturilor de asigurari pentru accidente de munca si boli
profesionale, conform anexei nr. 9 din Ordinul 1687/ 2004.
Art. 344. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 61) (1) În termen de 15 zile de la depunerea cererii, medicul expert
al asiguratorului decide asupra acordarii compensatiei pentru atingerea integritatii, precum si asupra cuantumului
acesteia.
(2) În cazul în care medicul expert al asigurarilor sociale considera ca sunt necesare examinari ulterioare, acesta
poate dispune efectuarea acestora.
Art. 345. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 62) Grilele, intervalele si cuantumul pe baza carora se acorda
compensatiile pentru atingerea integritatii se stabilesc prin decizie a presedintelui CNPAS.
Art. 346. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 63) În cazul decesului asiguratului ca urmare a unui accident de
munca sau a unei boli profesionale, despagubirea în caz de deces se acorda, la cerere, unei singure persoane, care
poate fi una dintre persoanele mentionate la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 346/ 2002, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Art. 347. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 64) Despagubirile în caz de deces se acorda pe baza urmatoarelor
acte: cerere-tip privind solicitarea drepturilor de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, prevazuta în
anexa nr. 9, certificat de deces - original si copie, actul de identitate al solicitantului, acte de stare civila ale solicitantului
care sa ateste calitatea acestuia sau acte din care sa rezulte ca au fost suportate cheltuielile ocazionate de deces, dupa
caz.
Art. 348. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 65) (1) Directorul executiv al casei teritoriale de pensii admite sau
respinge cererea prin decizie motivata.
(2) Termenul de solutionare a cererii este de 15 zile de la data depunerii acesteia la casa teritoriala de pensii.
(3) Plata despagubirii se efectueaza prin casieria casei teritoriale de pensii.
(4) Decizia se comunica petentului în termen de 5 zile de la emiterea acesteia.
(5) Cuantumul despagubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute, comunicate de Institutul National de
Statistica.
Art. 349. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 66) Dupa efectuarea platii despagubirilor în caz de deces,
asiguratorul are obligatia de a înscrie pe versoul certificatului de deces original mentiunea "ACHITAT", data, semnatura si
stampila.
Art. 350. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 67) În vederea rambursarii cheltuielilor ocazionate de transportul de
urgenta sau de confectionarea unor dispozitive destinate sa asigure recuperarea functionalitatii organismului victimei
accidentului de munca, persoana juridica sau persoana fizica care a suportat cheltuielile se adreseaza casei teritoriale de
pensii în raza careia s-a produs accidentul de munca.
Art. 351. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 68) (1) Cererea de rambursare a cheltuielilor trebuie sa cuprinda
urmatoarele elemente: datele de identificare a solicitantului, cum sunt numele, prenumele, codul numeric personal,
domiciliul sau denumirea, împuternicirea reprezentantului persoanei juridice, codul unic de înregistrare, sediul, contul
bancar, dupa caz, precum si datele de identificare a accidentatului/accidentatilor: numele, prenumele, varsta, codul
numeric personal, cetatenia, domiciliul, locul de munca la care este/sunt încadrat/ încadrati.
(2) Modelul cererii de rambursare a cheltuielilor este prevazut în anexa nr. 10 la prezentele norme metodologice.
(3) Cererea se depune la sediul casei teritoriale de pensii, însotita de documente justificative, dupa caz.
Art. 352. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 69) (1) În cazul în care persoana indreptatita solicita rambursarea
cheltuielilor ocazionate de transportul de urgenta utilizând alte mijloace decât cele uzuale, aceasta trebuie sa prezinte:
a) facturi sau alte documente din care sa rezulte tipul cheltuielilor efectuate, precum si cuantumul acestora;
b) declaratia pe propria raspundere a angajatorului sau a persoanei care a solicitat transportul, dupa caz, din care
trebuie sa reiasa caracterul de urgenta al transportului, mijlocul de transport utilizat, precum si descrierea
împrejurarilor care au impus utilizarea altor mijloace decât a celor uzuale pentru salvarea victimei accidentului de
munca;
c) dovada, emisa de organele competente, din care sa rezulte faptul ca solicitantul nu înregistreaza obligatii
restante la Fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
(2) Pentru serviciile de transport cu autovehicule, suma solicitata a fi rambursata se determina prin înmultirea
numarului de kilometri echivalenti (dus-întors) pentru mediul urban, respectiv a numarului de kilometri efectiv
realizati pentru mediul rural, cu consumul normat de combustibil pe kilometru parcurs si cu pretul mediu al
combustibilului utilizat.
(3) Pentru serviciile de transport aerian si pe apa, suma solicitata a fi rambursata se calculeaza pe baza numarului
de ore de zbor, respectiv a numarului de mile marine estimat, inmultit cu costul mediu al unei ore de zbor, respectiv
costul mediu pe mila marina.
(4) Tipurile de transport de urgenta ce pot fi decontate de CNPAS sunt altele decât cele ale unitatilor specializate în
efectuarea unor servicii de transport sanitar si care îndeplinesc criteriile de autorizare prevazute de reglementarile
Ministerului Sanatatii, precum si cele de acreditare.
Art. 353. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 70) Medicul expert al asigurarilor sociale din cadrul casei teritoriale
de pensii confirma sau infirma, prin referat motivat, faptul ca salvarea victimei impunea transportul de urgenta cu alte
mijloace decât cele uzuale.
cheltuielilor ocazionate de confectionarea ochelarilor, aceasta trebuie sa prezinte urmatoarele: dovada, emisa de
organele competente, din care sa rezulte faptul ca solicitantul nu înregistreaza obligatii restante la Fondul de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale, prescriptia medicului, documente din care sa reiasa ca ochelarii au fost
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
deteriorati în timpul accidentului de munca, de exemplu: declaratia pe propria raspundere a victimei accidentului,
declaratiile martorilor, copie de pe procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca.
(2) Cheltuielile ocazionate de confectionarea ochelarilor vor fi decontate integral, fara a se depasi pretul de referinta
stabilit prin decizie a presedintelui CNPAS.
cheltuielilor ocazionate de confectionarea aparatelor acustice, aceasta trebuie sa prezinte urmatoarele: dovada, emisa
de organele competente, din care sa rezulte faptul ca solicitantul nu înregistreaza obligatii restante la Fondul de
asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, prescriptia medicului care trebuie sa fie însotita de audiograma
tonala liminara si audiograma vocala, eliberate de o clinica de specialitate sau de un serviciu specializat, documente din
care sa reiasa ca aparatul acustic a fost deteriorat în timpul accidentului de munca, cum ar fi: declaratia pe propria
raspundere a victimei accidentului, declaratiile martorilor, copie de pe procesul-verbal de cercetare a accidentului de
munca.
(2) În sensul prezentelor norme metodologice, prin sintagma aparat acustic se întelege proteza auditiva.
Art. 356. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 73) În cazul în care persoana indreptatita solicita rambursarea
cheltuielilor ocazionate de confectionarea protezelor oculare, aceasta trebuie sa prezinte urmatoarele: dovada, emisa de
organele competente, din care sa rezulte faptul ca solicitantul nu înregistreaza obligatii restante la Fondul de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale, prescriptia medicului, documente din care sa reiasa ca proteza oculara a
fost deteriorata în timpul accidentului de munca, cum ar fi declaratia pe propria raspundere a victimei accidentului,
declaratiile martorilor, copie de pe procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca.
Art. 357. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 74) (1) Cererea, însotita de documentele justificative sus-
mentionate, se depune la casa teritoriala de pensii în raza careia s-a produs accidentul de munca.
(2) Directorul executiv al casei teritoriale de pensii poate solicita orice alte documente necesare în vederea emiterii
deciziei de admitere/respingere a cererii de rambursare a cheltuielilor.
(3) Cererea de rambursare a cheltuielilor poate fi admisa în totalitate, admisa partial sau respinsa.
(4) Impotriva deciziei de rambursare a cheltuielilor se poate face plângere la instanta judecatoreasca în a carei raza
teritoriala se afla domiciliul sau sediul reclamantului.
Art. 358. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 75) În situatia în care cererea de rambursare a cheltuielilor este de
competenta CNPAS, casa teritoriala de pensii va transmite Directiei generale accidente de munca si boli profesionale
urmatoarele documente:
a) cererea motivata a solicitantului;
b) referatul compartimentului de specialitate din cadrul casei teritoriale de pensii;
c) propunerea directorului executiv privind solutionarea cererii.
Art. 359. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 76) Nivelul maxim cu privire la preturile de referinta la care se
acorda rambursarile de cheltuieli prevazute la art. 50 din Legea nr. 346/ 2002, cu modificarile si completarile ulterioare,
se stabileste prin decizie a presedintelui CNPAS si se actualizeaza anual cu coeficientul de inflatie.
Art. 360. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 84) (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de organele
competente, angajatorul la care se înregistreaza accidentul va completa FIAM, care va fi tipizat, conform modelului
prevazut în anexa nr. 11 la prezentele norme metodologice.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata si constituie documentul de declarare oficiala a
accidentului de munca.
(3) FIAM va purta semnatura si stampila reprezentantului legal al angajatorului, precum si semnatura si stampila
conducatorului autoritatii competente sa decida caracterul accidentului, dupa caz.
(4) FIAM se completeaza imediat dupa încheierea cercetarii accidentului, conform instructiunilor de completare a
FIAM aflate în vigoare.
(5) Un exemplar al FIAM va fi transmis casei teritoriale de pensii din judetul respectiv, în termen de 5 zile de la
finalizarea cercetarii (o data cu dosarul pentru avizare).
Art. 361. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 85) (1) În baza formularelor de înregistrare a accidentelor de munca
si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, casa teritoriala de pensii si inspectoratul teritorial de
munca vor inregistra si vor tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor periculoase înregistrate de
angajatorii care au sediul pe teritoriul judetului respectiv.
(2) Evidenta se tine, de asemenea, în Registrul de evidenta a accidentatilor în munca si, respectiv, în Registrul de
evidenta a incidentelor periculoase, care se afla la angajator.
Art. 362. (Preluare din Ordinul 1687/ 2004 – Art. 86) În urma cercetarii bolilor profesionale de catre autoritatea
competenta sa efectueze cercetarea, un exemplar al fisei BP2 întocmite conform reglementarilor în vigoare se va
transmite casei teritoriale de pensii.
Capitolul. XI. Protectia maternitatii la locul de munca
Art. 363. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 35) Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide,
lehuzele sau femeile care alapteaza, ţinerii, precum şi persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor
care le afectează în mod specific.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 364. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Art. 36) Angajatorii au obligaţia sa amenajeze locurile de munca ţinând
seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.
Art. 365. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 1) Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza masuri de protectie
sociala pentru :
a) salariate gravide si mame, lauze sau care alapteaza, de cetatenie romana ori a unui stat membru al Uniunii
Europene si din Spatiul Economic European, care au raporturi de munca sau raporturi de serviciu cu un
angajator ;
b) cetateni ai altor state si apatrizi, care au, conform legii, domiciliul sau resedinta in Romania, daca fac parte din
categoriile de salariate prevazute la art. 1, lit. a) din O.U.G. 96/ 2003.
Art. 366. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 2) In sensul prevederilor prezentei ordonante de urgenta, termenii si
expresiile de mai jos sunt definite dupa cum urmeaza :
a) protectia maternitatii este protectia sanatatii si/ sau securitatii salariatelor gravide si/sau mame la locurile lor de
munca ;
b) locul de munca este zona delimiata in spatiu, in functie de specificul muncii, inzestrata cu mijloacele si cu
materialele necesare muncii, in vederea realizarii unei operatii, lucrari sau pentru indeplinirea unei activitati de
catre unul ori mai multi executanti, cu pregatirea si indemanarea lor, in conditii tehnice, organizatorice si de
protectie a muncii corespunzatoare, din care se obtine un venit in baza unui raport de munca ori de serviciu cu
un angajator ;
c) salariata gravida este femeia care anunta in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de graviditate si
anexeaza un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care sa ii ateste
aceasta stare ;
d) salariata care a nascut recent este femeia care si-a reluat activitatea dupa efectuarea concediului de lauzie si
solicita angajatorului in scris masurile de protectie prevazute de lege, anexand un document medical eliberat de
medicul de familie, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data la care a nascut ;
e) salariata care alapteaza este femeia care, la reluarea activitatii dupa efectuarea concediului de lauzie, isi
alapteaza copilul si anunta angajatorul in scris cu privire la inceputul si sfarsitul prezumat al perioadei de
alaptare, anexand documente medicale eliberate de medicul de familie in acest sens ;
f) dispensa pentru consultatii prenatale reprezinta un numar de ore libere platite salariatei de catre angajator, pe
durata programului normal de lucru, pentru efectuarea consultatiilor si examenelor prenatale pe baza
recomandarii medicului de familie sau a medicului specialist ;
g) concediul postnatal obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mama are obligatia sa il efectueze
dupa nastere, in cadrul concediului pentru sarcina si lauzie cu durata totala de 126 de zile, de care beneficiaza
salariatele in conditiile legii ;
h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiaza salariatele prevazute la art. 2, lit. c) - e) din
O.U.G. 96/ 2003 pentru protectia sanatatii si securitatii lor si/sau a fatului ori a copilului lor.
Art. 367. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 3) (1) Salariatele prevazute la art. 2, lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003 au
obligatia de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care sa le ateste starea.
(2) In cazul in care salariatele nu indeplinesc obligatia prevazuta la art. 3, alin. (1) din O.U.G. 96/ 2003 si nu informeaza
in scris angajatorul despre starea lor, acesta este exonerat de obligatiile sale prevazute in prezenta ordonanta de
urgenta, cu exceptia celor prevazute la art. 5, 6, 18, 23 si 25 din O.U.G. 96/ 2003.
Art. 368. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 4) Angajatorii au obligatia sa adopte masurile necesare, astfel incat :
a) sa previna expunerea salariatelor prevazute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot afecta sanatatea si securitatea ;
b) salariatele prevazute la art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003 sa nu fie constranse sa efectueze o munca
daunatoare sanatatii sau starii lor de graviditate ori copilului nou-nascut, dupa caz.
Art. 369. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 5) (1) Pentru toate activitatile susceptibile sa prezinte un risc specific
de expunere la agenti, procedee si conditii de munca, a caror lista este prevazuta in anexa nr. 1 din O.U.G. 96/ 2003,
angajatorul este obligat sa evalueze anual, precum si la orice modificare a conditiilor de munca natura, gradul si durata
expunerii salariatelor prevazute la art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003, in scopul determinarii oricarui risc pentru
securitatea sau sanatatea lor si oricarei repercusiuni asupra sarcinii ori alaptarii.
(2) Evaluarile prevazute la art. 5, alin. (1) din O.U.G. 96/ 2003 se efectueaza de catre angajator, cu participarea
obligatorie a medicului de medicina muncii, iar rezultatele lor se consemneaza in rapoarte scrise.
Art. 370. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 6) (1) Angajatorii sunt obligati ca, in termen de 5 zile lucratoare de la
data intocmirii raportului, sa inmaneze o copie a acestuia sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.
(2) Angajatorii vor informa in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii privind riscurile la care pot fi supuse la locurile
lor de munca, precum si asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanta de urgenta.
Art. 371. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 7) (1) In termen de 10 zile lucratoare de la data la care angajatorul a
fost anuntat in scris de catre o salariata ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 2 lit. c) - e), din O.U.G. 96/
2003, acesta are obligatia sa instiinteze medicul de medicina muncii, precum si inspectoratul teritorial de munca pe a
carui raza isi desfasoara activitatea.
(2) De la data primirii instiintarii medicul de medicina muncii si inspectoratul teritorial de munca vor verifica conditiile de
munca ale salariatei la termenele si in conditiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.
Art. 372. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 8) Angajatorul are obligatia sa pastreze confidentialitatea asupra starii
de graviditate a salariatei si nu va anunta alti angajati decat cu acordul scris al acesteia si doar in interesul bunei
desfasurari a procesului de munca, cand starea de graviditate nu este vizibila.
Art. 373. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 9) In cazul in care o salariata se afla in una dintre situatiile prevazute la
art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003 si desfasoara la locul de munca o activitate care prezinta riscuri pentru sanatatea sau
securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii si alaptarii, in sensul celor prevazute la art. 5 alin. (1) din O.U.G. 96/
2003, angajatorul este obligat sa ii modifice in mod corespunzator conditiile si/ sau orarul de munca ori, daca nu este
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
posibil, sa o repartizeze la alt loc de munca fara riscuri pentru sanatatea sau securitatea sa, conform recomandarii
medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu mentinerea veniturilor salariale.
Art. 374. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 10) (1) In cazul in care angajatorul, din motive justificate in mod
obiectiv, nu poate sa indeplineasca obligatia prevazuta la art. 9 din O.U.G. 96/ 2003, salariatele prevazute la art. 2 lit. c) -
e) din O.U.G. 96/ 2003 au dreptul la concediu de risc maternal, dupa cum urmeaza :
a) inainte de data solicitarii concediului de maternitate, stabilit potrivit reglementarilor legale privind sistemul public
de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, salariatele prevazute la art. 2 lit. c) din O.U.G. 96/ 2003 ;
b) dupa data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevazute la art. 2 lit. d) si e), in cazul in care
nu solicita concediul si indemnizatia pentru cresterea si ingrijirea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani
sau, in cazul copilului cu handicap, pana la 3 ani.
(2) Concediul de risc maternal se poate acorda, in intregime sau fractionat, pe o perioada ce nu poate depasi 120 de zile,
de catre medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical in acest sens, dar nu poate fi
acordat simultan cu alte concedii prevazute de legislatia privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari
sociale.
(3) Eliberarea certificatului medical se va face in conditiile in care salariata s-a prezentat la consultatiile prenatale si
postnatale, conform normelor Ministerului Sanatatii.
Art. 375. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 12) (1) Pentru salariatele care se afla in una dintre situatiile prevazute
la art. 2 lit. c) si d) din O.U.G. 96/ 2003 si isi desfasoara activitatea numai in pozitia ortostatica sau in pozitia asezat,
angajatorii au obligatia de a le modifica locul de munca respectiv, astfel incat sa li se asigure, la intervale regulate de
timp, pauze si amenajari pentru repaus in pozitie sezanda sau, respectiv, pentru miscare.
(2) Medicul de medicina muncii stabileste intervalele de timp la care este necesara schimbarea pozitiei de lucru,
perioadele de activitate, precum si durata perioadelor pentru repaus in pozitie sezanda sau, respectiv, pentru miscare.
(3) Daca amenajarea conditiilor de munca si/sau a programului de lucru nu este din punct de vedere tehnic si/sau
obiectiv posibila sau nu poate fi ceruta din motive bine intemeiate, angajatorul va lua masurile necesare pentru a
schimba locul de munca al salariatei respective.
Art. 376. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 13) In baza recomandarii medicului de familie, salariata gravida care
nu poate indeplini durata normala de munca din motive de sanatate, a sa sau a fatului sau, are dreptul la reducerea cu o
patrime a duratei normale de munca, cu mentinerea veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al
angajatorului, potrivit reglementarilor legale privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
Art. 377. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 14) Salariatele prevazute la art. 2 lit. c) si e) din O.U.G. 96/ 2003 nu pot
fi obligate de catre angajator sa realizeze activitati pentru care evaluarea a evidentiat riscul de expunere la agenti sau
conditii de munca prevazute la lit. A si B din anexa nr. 2 din O.U.G. 96/ 2003.
Art. 378. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 15) Angajatorii au obligatia de a acorda salariatelor gravide dispensa
pentru consultatii prenatale in limita a maximum 16 ore pe luna, in conditiile prevazute la art. 2 lit. f) din O.U.G. 96/ 2003,
in cazul in care investigatiile se pot efectua numai in timpul programului de lucru, fara diminuarea drepturilor salariale.
Art. 379. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 16) Pentru protectia sanatatii lor si a copilului lor, dupa nastere,
salariatele au obligatia de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, in conditiile prevazute la art. 2 lit. g) din
O.U.G. 96/ 2003 si in cadrul concediului pentru lauzie stabilit prin Legea nr. 19/ 2000 privind sistemul public de pensii si
alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 380. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 17) (1) Angajatorii sunt obligati sa acorde salariatelor care alapteaza, in
cursul programului de lucru, doua pauze pentru alaptare de cate o ora fiecare, pana la implinirea varstei de un an a
copilului. In aceste pauze se include si timpul necesar deplasarii dus-intors de la locul in care se gaseste copilul.
(2) La cererea mamei, pauzele pentru alaptare vor fi inlocuite cu reducerea duratei normale a timpului sau de munca cu
doua ore zilnic.
(3) Pauzele si reducerea duratei normale a timpului de munca, acordate pentru alaptare, se includ in timpul de munca si
nu diminueaza veniturile salariale si sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
(4) In cazul in care angajatorul asigura in cadrul unitatii incaperi speciale pentru alaptat, acestea vor indeplini conditiile de
igiena corespunzatoare normelor sanitare in vigoare.
Art. 381. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 18) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca a salariatelor
gravide si/sau mame, lauze sau care alapteaza, regulamentele interne ale unitatilor trebuie sa contina masuri privind
igiena, protectia sanatatii si securitatea in munca a acestora, in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de
urgenta si ale celorlalte acte normative in vigoare.
Art. 382. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 19) (1) Salariatele prevazute la art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003 nu
pot fi obligate sa desfasoare munca de noapte.
(2) In cazul in care sanatatea salariatelor mentionate la art. 19, alin. (1) din O.U.G. 96/ 2003 este afectata de munca de
noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitarii scrise a salariatei, sa o transfere la un loc de munca de zi, cu
mentinerea salariului de baza brut lunar.
(3) Solicitarea salariatei se insoteste de un document medical care mentioneaza perioada in care sanatatea acesteia
este afectata de munca de noapte.
(4) In cazul in care, din motive justificate in mod obiectiv, transferul nu este posibil, salariata va beneficia de concediul si
indemnizatia de risc maternal, conform art. 10 si 11.
Art. 383. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 20) (1) Salariatele prevazute la art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003 nu
pot desfasura munca in conditii cu caracter insalubru sau greu de suportat.
(2) In cazul in care o salariata care desfasoara in mod curent munca cu caracter insalubru sau greu de suportat se
incadreaza in prevederile art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003, angajatorul are obligatia ca, pe baza solicitarii scrise a
salariatei, sa o transfere la un alt loc de munca, cu mentinerea salariului de baza brut lunar.
(3) Denumirea si enumerarea muncilor cu caracter insalubru sau greu de suportat la care face referire art. 20, alin. (1)
din O.U.G. 96/ 2003 sunt stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.
(4) Prevederile art. 19 alin. (3) si (4) din O.U.G. 96/ 2003 se aplica in mod corespunzator.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 384. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 21) (1) Este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de
munca sau de serviciu in cazul :
a) salariatei prevazute la art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003, din motive care au legatura directa cu starea sa ;
b) salariatei care se afla in concediu de risc maternal ;
c) salariatei care se afla in concediu de maternitate ;
d) salariatei care se afla in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu
handicap, in varsta de pana la 3 ani ;
e) salariatei care se afla in concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul
copilului cu handicap, in varsta de pana la 18 ani.
(2) Interdictia prevazuta la art. 21, alin. (1) lit. b) din O.U.G. 96/ 2003 se extinde, o singura data, cu pana la 6 luni dupa
revenirea salariatei in unitate.
(3) Dispozitiile art. 21, alin. (1) din O.U.G. 96/ 2003 nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a
reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.
Art. 385. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 22) (1) Salariatele prevazute la art. 21 alin. (1) din O.U.G. 96/ 2003, ale
caror raporturi de munca sau raporturi de serviciu au incetat din motive pe care le considera ca fiind legate de starea lor,
au dreptul sa conteste decizia angajatorului la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data
comunicarii acesteia, conform legii.
(2) Actiunea in justitie a salariatei prevazute la art. 22, alin. (1) din O.U.G. 96/ 2003 este scutita de taxa judiciara de
timbru si de timbru judiciar.
Art. 386. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 23) In cazul in care o salariata contesta o decizie a angajatorului,
sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Art. 387. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 24) (1) Angajatorul care a incetat raportul de munca sau de serviciu cu
o salariata prevazuta la art. 21 din O.U.G. 96/ 2003 are obligatia ca, in termen de 7 zile de la data comunicarii acestei
decizii in scris catre salariata, sa transmita o copie a acestui document sindicatului sau reprezentantilor salariatilor din
unitate, precum si inspectoratului teritorial de munca ori, dupa caz, Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
(2) Copia deciziei se insoteste de copiile documentelor justificative pentru masura luata.
Art. 388. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 25) (1) Inspectoratul teritorial de munca pe a carui raza isi desfasoara
activitatea angajatorul sau, dupa caz, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in termen de 7 zile de la data primirii
deciziei prevazute la art. 23 din O.U.G. 96/ 2003, are obligatia sa emita aviz consultativ corespunzator situatiei
constatate.
(2) Inspectoratul teritorial de munca sau, dupa caz, Agentia Nationala a Functionarilor Publici va transmite avizul
angajatorului, angajatei, precum si sindicatului sau reprezentantilor salariatilor din unitate.
Art. 389. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Art. 26) (1) Angajatorii au obligatia sa afiseze la loc vizibil, in fiecare dintre
unitatile pe care le detin, cate o copie a prezentei ordonante de urgenta, o perioada de 6 luni de la data publicarii sale in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Reprezentantii sindicali sau reprezentantii alesi ai salariatilor avand atributii privind asigurarea respectarii egalitati de
sanse intre femei si barbati, desemnati in baza Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, au
obligatia de a organiza semestrial, in unitatile in care functioneaza, informari privind prevederile prezentei ordonante de
urgenta.
Art. 390. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Anexa 1) Lista minimala a agentilor, procedeelor si conditiilor de munca
susceptibile sa prezinte un risc specific de expunere, la care se face referire in art. 5 din O.U.G. 96/ 2003 :
A. Agenti :
1. Agenti fizici, considerati ca agenti cauzali pentru leziuni ale fetusului si/sau dezlipirea de placenta, in special :
a) socuri, vibratii sau miscari bruste;
b) manipularea manuala de mase grele, implicand riscuri in special la nivelul coloanei vertebrale dorsolombare;
c) zgomot;
d) radiatii ionizante;
e) radiatii neionizante;
f) ambiante termice extreme, reci sau calde;
g) miscari si pozitii de munca, deplasari (fie in interiorul, fie in exteriorul unitatii), oboseala mentala, fizica, alte
eforturi fizice legate de activitatea salariatelor prevazute la art. 2 lit. c) - e) din O.U.G. 96/ 2003.
2. Agentii biologici din grupele de risc 2, 3 si 4, definite astfel conform legislatiei in vigoare, in masura in care se cunoaste
ca acesti agenti sau masurile terapeutice cerute de existenta lor pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce
urmeaza a se naste si in masura in care nu figureaza in anexa nr. 2 din O.U.G. 96/ 2003.
3. Urmatorii agenti chimici, in masura in care se stie ca pun in pericol sanatatea femeii gravide si a copilului ce urmeaza
a se naste si in masura in care nu figureaza in anexa nr. 2 din O.U.G. 96/ 2003 :
h) agentii cancerigeni si/sau mutageni, in masura in care nu sunt mentionati in listele de valori limita de expunere
profesionala la agenti chimici si pulberi din normele generale de protectie a muncii si in masura in care nu
figureaza in anexa nr. 2 din O.U.G. 96/ 2003 ;
i) agentii chimici prevazuti in lista de valori limita de expunere profesionala la agenti chimici din normele generale
de protectie a muncii ;
j) mercurul si derivatii sai ;
k) medicamentele antimitotice ;
l) monoxidul de carbon ;
m) agentii chimici periculosi cu cale de absorbtie cutanata.
B. Procedeele industriale ce pot duce la aparitia cancerului, prevazute in normele generale de protectie a muncii.
C. Conditii de munca : Activitati subterane miniere.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 391. (Preluare din O.U.G. 96/ 2003 – Anexa 2) Lista minimala a agentilor, procedeelor si conditiilor de munca la
care se face referire in art. 14 din O.U.G. 96/ 2003 :
A. Salariatele gravide prevazute la art. 2 lit. c) din O.U.G. 96/ 2003 :
1. Agenti
a) Agenti fizici : - activitatea in atmosfera hiperbarica, de exemplu in incinte presurizate si la scufundari
subacvatice ;
b) Agenti biologici : - toxoplasma ; - virusul rubeolei,exceptand cazurile in care se dovedeste ca salariata gravida
este suficient protejata fata de acesti agenti prin imunizare.
c) Agenti chimici : - plumbul si derivatii acestuia, in masura in care pot fi absorbiti de organismul uman.
2. Conditii de munca : Activitati subterane miniere.
B. Salariatele care alapteaza, prevazute la art. 2 lit. e) din O.U.G. 96/ 2003 :
1. Agenti : Agenti chimici - plumbul si derivatii sai, in masura in care pot fi absorbiti de organismul uman.
2. Conditii de munca : Activitati subterane miniere.
Capitolul. XII. Informarea, consultarea, instruirea si participarea lucratorilor privind activitatiile de

prevenire si protectie
Art. 392. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Informarea lucratorilor : Art. 16) (1) Ţinând seama de mărimea
întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii
acestora sa primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind :
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la
nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii ;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea 319/ 2006.
(2) Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/ sau
unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, sa primească informaţii adecvate
privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.
Art. 393. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Informarea lucratorilor – Art. 17) Angajatorul trebuie sa ia măsuri
corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aibă
acces la :
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea 319/ 2006 ;
b) evidenta şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea 319/ 2006 ;
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, precum şi informaţii provenind de la
instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
Art. 394. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Consultarea si participarea lucratorilor – Art. 18) (1) Angajatorii consulta
lucrătorii şi/ sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la
securitatea şi sănătatea în munca.
(2) Aplicarea prevederilor art. 18, alin. (1) din Legea 319/ 2006 implica :
a) consultarea lucrătorilor ;
b) dreptul lucrătorilor şi /sau reprezentanţilor lor sa facă propuneri ;
c) participarea echilibrata.
(3) Lucrătorii şi/ sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) din Legea 319/ 2006 iau parte în mod echilibrat sau
sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsura care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în munca;
b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) din Legea 319/ 2006 şi la art. 10 alin. (2) din
Legea 319/ 2006, precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) din Legea 319/
2006 ;
c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1) din Legea 319/ 2006, art. 16 şi 17 din Legea 319/ 2006 ;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4) din Legea 319/ 2006 ;
e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21 din Legea 319/ 2006.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul sa solicite
angajatorului sa ia măsuri corespunzătoare şi sa prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru
lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi
prejudiciati din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în art. 18, alin. (1) - (3) din Legea 319/ 2006.
(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea
exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din Legea 319/ 2006.
(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au
dreptul sa apeleze la autorităţile competente, în cazul în care considera ca măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de
către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în munca.
(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie sa li se
acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de munca şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de
control.
Art. 395. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Consultarea si participarea lucratorilor – Art. 19)
În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 din Legea 319/ 2006 şi ale art. 18 alin. (1) din Legea 319/ 2006, la nivelul
angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în munca.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 396. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 20) (1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii
pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în
special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau :
a) la angajare ;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer ;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent ;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru ;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20, alin. (1) din Legea 319/ 2006 trebuie sa fie :
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri ;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în
întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi
sănătate în munca, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca au dreptul la instruire
corespunzătoare.
Art. 397. (Preluare din Legea 319/ 2006 – Consultarea si participarea lucratorilor – Art. 21) (1) Instruirea prevăzută la
art. 20 alin. (1), (2) şi (4) din Legea 319/ 2006 nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor
acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea 319/ 2006 trebuie sa se realizeze în timpul programului de
lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) din Legea 319/ 2006 trebuie sa se efectueze în timpul programului de lucru, fie
în interiorul, fie în afară întreprinderii şi/sau unităţii.
Art. 398. instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 20 din
legea 319/ 2006.
Art. 399. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 75) Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 400. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 76) (1) Instruirea lucrătorilor în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
Art. 401. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 77) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze :
a) instruirea introductiv-generală ;
b) instruirea la locul de muncă ;
c) instruirea periodică.
Art. 402. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 78) La instruirea personalului în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia,
studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Art. 403. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 79) Fiecare angajator are obligaţia să asigure
baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
Art. 404. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 80) Angajatorul trebuie sa dispuna de programe
de instruire - testare la nivelul întreprinderii si/sau unitatii pentru:
a) conducatorii locurilor de munca;
b) lucratori, pe meserii si activitati.
Art. 405. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 81) (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform
modelului prezentat în anexa nr. 11 din H.G. 1425/ 2006, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele
care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi însotita de o copie a ultimei
fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii.
(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza în întreprindere/unitate, de la angajare pâna la data încetarii raporturilor de
munca.
Art. 406. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 82) (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere
si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti
potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si
functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si însotirea acestora în întreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de
servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor respectivi privind activitatile specifice
întreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de
prevenire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau unitatii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la art. 82, alin. (1) şi (2) din H.G. 1425/ 2006 se consemnează în fişa de instruire colectivă,
conform modelului prezentat în anexa nr. 12 din H.G. 1425/ 2006.
(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către
angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se
păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi însotiti de catre un reprezentant desemnat de
catre angajator, fara a se întocmi fisa de instruire.
(Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 83) Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din legea 319/ 2006 ;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/ sau unitate la alta ;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/ sau unitate la alta ;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Art. 407. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 84) Scopul instruirii introductiv-generale este de
a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/ sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în
muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/ sau unităţii, în general.
Art. 408. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 85) Instruirea introductiv-generală se face de
către :
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ; sau
b) lucrătorul desemnat ; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie ; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 409. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 86) Instruirea introductiv-generală se face
individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Art. 410. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 87) (1) Durata instruirii introductiv-generale
depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/ sau al unităţii, în general.
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile art. 87, alin. (2) din H.G. 1425/ 2006 persoanele prevăzute la art. 82 din H.G. 1425/
2006, cărora li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau
unitate.
Art. 411. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 88) (1) în cadrul instruirii introductiv-generale se
vor expune, în principal, următoarele probleme :
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă ;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă ;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii ;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
Art. 412. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 89) (1) Instruirea introductiv-generală se va
finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) din H.G. 1425/ 2006 nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele
prezentate în instruirea introductiv-generală.
Art. 413. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 90) (1) Instruirea la locul de muncă se face
după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum
şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii
exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din H.G. 1425/ 2006, inclusiv la schimbarea
locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
Art. 414. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 91) (1) Instruirea la locul de muncă se face de
către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
(2)Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Art. 415. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 92) (1) Durata instruirii la locul de muncă
depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie
la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/ sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către
conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu :
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie ; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 416. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 93) (1) Instruirea la locul de munca se va
efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii
în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator,
tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
(2) Instruirea la locul de munca va cuprinde cel putin urmatoarele:
a) informatii privind riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de
lucru;
b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor, precum si în cazul pericolului grav si iminent;
d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau
postului de lucru;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
e) demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind
utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor,
aspecte care sunt obligatorii. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 94) Începerea efectivă a
activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful
ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.
Art. 417. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 95) Instruirea periodică se face tuturor
lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din H.G. 1425/ 2006 şi are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 418. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 96) (1) Instruirea periodică se efectuează de
către conducătorul locului de muncă.
(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre doua instruiri si periodicitatea verificarii instruirii vor fi stabilite prin
instructiuni proprii, în functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru.
1
(2 ) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către
angajator/ lucrătorul desemnat/ serviciul intern de prevenire şi protecţie/ serviciile externe de prevenire şi protecţie, care
vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
(5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Art. 419. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 97) Instruirea periodică se va efectua pe baza
tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/ serviciul intern de de prevenire şi protecţie/ serviciul extern de prevenire şi protecţie şi
aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Art. 420. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 98) Instruirea periodică se face suplimentar
celei programate în următoarele cazuri :
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare ;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de
muncă şi/ sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi
riscuri în unitate ;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă ;
d) la executarea unor lucrări speciale ;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent ;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru ;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 421. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 99) Durata instruirii periodice prevăzute la art.
98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv,
împreună cu :
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire ; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Art. 422. (Preluare din H.G. 1425/ 2006 – Instruirea lucratorilor – Art. 100) Instruirea periodică prevăzută la art. 98 din
H.G. 1425/ 2006 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/ serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire
şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Capitolul. XIII. Consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în
muncă
Art. 423. Avand in vedere prevederile legii securitatii si sanatatii in munca, dintre trasaturile esentiale care o
caracterizeaza, se pot enunta :
- intarirea obligatiei angajatorilor de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor prin masuri care iau in considerare
principiile generale de prevenire ;
- instruirea, formarea si perfectionarea angajatilor in corelatie cu sarcinile de munca si cu riscurile la care pot fi expusi
;
- prioritatea masurilor de protectie intrinseca si colectiva fata de cele individuale ;
- instituire responsabilitatilor angajatilor fata de propria securitate si sanatate.
Art. 424. Principala consecinta a necunoasterii legislatiei in domeniul securitatii si sanatatii in munca este
accidentarea lucratorilor (cu consecinte diferite : incapacitate temporara de munca, invaliditate, deces) sau
imbolanavirea profesionala a lucratorilor, deoarece prevederile legislative din domeniul securitatii si sanatatii in munca
prevad masuri esentiale pentru securitatea si sanatatea in munca, prevad obligatii si atributii clar exprimate atat pentru
lucratori cat si pentru angajatori iar daca fiecare in parte va respecta legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca
probabilitatea de manifestare a factorilor de risc va fi scazuta sau inexistenta.
Art. 425. (1) Astfel spus, legislatia impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea de securitate a
echipamentelor tehnice, pentru inlocuirea sau chiar eliminarea substantelor si produselor periculoase, pentru organizarea
ergonomica a locurilor de munca, pentru cresterea nivelului de pregatire a lucrarilor si asigurarea participarii acestora la
elaborarea si luarea deciziei in domeniul protectiei muncii si pentru supravegherea sanatatii lucratorilor in munca.
(2) Aceste preocupari sunt sustinute de contextul economic actual, marcat de cresterea importantei calitatii produselor
care implica si calitatea de securitate a acestora si face sa creasca numarul de organizatii si societati preocupate sa
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
conceapa si sa utilizeze tehnici si instrumente, metode si proceduri care sa faciliteze imbunatatirea continua a calitatii,
metode de evaluare a nivelului de securitate.
Art. 426. Avand in vedere accidentul de muncă, in funcţie de nivelul la care se produc, pot avea urmatoarele tipuri de
consecinte :
a) consecinţe la nivelul individului, respectiv :
- al victimei = suferinţă fizică, pierderea încrederii în capacitatea sa, diminuarea veniturilor, etc. ;
- al celor apropiaţi victimei = durere, suferinţă, stress, diminuarea aportului în familie, etc. .
b) consecinţe la nivelul angajatorului = pierderi de producţie, capacităţi de producţie; deteriorări şi distrugeri de
mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă;
c) consecinţe la nivelul societăţii = cheltuieli de asigurări sociale (pensii de invaliditate, de urmaş), de asistenţă
medicală etc. .
Art. 427. (1) Statistica accidentelor de munca arata ca intr-un numar covarsitor de cazuri, executantul a fost vinovat
de producerea accidentelor de munca fie din necunoasterea sau nerespectarea normelor de securitate si sanatate in
munca, fie din necunoasterea modului in care trebuie utilizate mijloacele tehnice puse la dispozitie pentru realizarea
sarcinilor de munca.
(2) Pentru ca atat lucratorii cat si angajatorii sa inteleaga importanta activitatiilor de prevenire si protectie, este necesar
ca pentru inceput fiecare sa ia la cunostinta legislatia in doemniul securitatii si sanatatii in munca. Daca obligatiile legale
nu sunt cunoscute atat angajatorul cat si lucratorii nu isi vor asuma raspunderile ce li se atribuie.
Art. 428. (1) Toate masurile care se iau in domeniul securitatii si sanatatii in munca au la baza cel putin o cerinta
legala iar majoritatea cerintelor legale au prevazute contraventii sau chiar pedeapsa cu puscaria cuprinsa intre 1 (unu) si
(doi) ani.
(2) Avem in calcul mai multe tipuri de masuri : tehnice, organizatorice, igienico-sanitare, ce se pot lua pentru diminuarea
sau inlaturarea pericolelor de accidentare. Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca
de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere
a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un
an la 2 ani sau cu amenda. Dacă fapta a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani
sau amenda. Fapta săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Art. 429. Pentru o mai buna intelegere vom prezenta raspunderea juridica a legislatiei in domeniul securitatii si
sanatatii in munca : Conform Legii 319/ 2006 - Capitolul VIII, « Art. 37. Constituie infracţiuni neluarea măsurilor legale de
securitate şi sănătate în muncă şi se pedepsesc în temeiul prezentei legi, următoarele fapte :
(1) Neluarea vreuneia din măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de
a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este
închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă,
iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
Art. 38. Constituie infracţiuni nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi se pedepsesc în
temeiul prezentei legi, următoarele fapte :
(1) Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin
aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se
pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este
închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţie a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor
deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 2 ani sau zile-
amendă.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-
amendă, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-
amendă.
Art. 39. (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege,
dacă nu au fost comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 RON la 10.000 RON încălcarea dispoziţiilor art. 13
lit. b), c), p) şi r) :
Art. 13. În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi
a bolilor profesionale, angajatorii trebuie :
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură,
bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii ;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea
oricărei activităţi, conform prevederilor legale ;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care
menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane participante la
procesul de muncă ;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie, în conformitate cu art.7 alin.(6), corespunzătoare prevederilor
legislaţiei în vigoare;
(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 RON la 10.000 RON încălcarea dispoziţiilor art. 13
lit. n) :
n) să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorii de muncă, cu prilejul controalelor şi al cercetării evenimentelor;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(4) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 RON la 8.000 RON următoarele :
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12, alin. (1) lit. a) şi b) :
Art. 12. (1) Angajatorul trebuie :
a) să deţină o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri de salariaţi
care sunt expuşi riscurilor specifice ;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care
trebuie utilizat ;
ale art. 13 lit. a), d), e), f), g), h), i), j), k), l), m) şi o) :
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi la
elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în
muncă, prin a căror aplicare să fie diminuate sau eliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a
lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă ;
d) să stabilească pentru lucrători, în fişa postului, şi pentru ceilalţi participanţi la procesul de muncă atribuţiile şi
răspunderea ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate ;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/ sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea sa ;
f) să asigure şi să controleze, prin servicii externe, prin lucrătorii desemnaţi sau prin propria competenţă, după caz,
cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi lucrătorii şi participanţii la procesul de muncă, a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi educării lucrătorilor şi participanţilor la procesul de
muncă, cum ar fi afişe, pliante, filme, diafilme, cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, în funcţie de fiecare caz ;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la
locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire necesare ;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică în vigoare ;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical la angajare şi a verificării aptitudinilor
psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic,
ulterior angajării ;
k) să ţină evidenţa locurilor de muncă cu pericol deosebit, conform reglementărilor în vigoare ;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi
control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea
proceselor tehnologice ;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării
cercetării evenimentelor ;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la
cercetarea evenimentelor ;
ale art. 20 alin. (1), (2) şi (3) :
Art. 20. (1) Angajatorul va asigura ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul
securităţii şi sănătăţii, în special, sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său
a) la angajare ;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer ;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru ;
e) la executarea unor lucrări speciale ;
(2) Instruirea prevăzută la paragraful anterior trebuie să fie :
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri ;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprindere şi/ sau unităţii din exterior, care desfăşoară activităţi în
întreprinderea sa, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate pe durata
desfăşurării activităţii în întreprinderea şi/ sau unitatea sa.
ale art. 29 alin. (1) lit. a) :
Art. 29. (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie se efectuează astfel :
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă ;
şi ale art. 30 alin. (2) :
Art. 30. (2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de
muncă, precum şi la asigurător, potrivit Legii nr. 346/ 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
b) obligarea lucrătorilor de a contribui financiar la măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă;
c) neluarea măsurilor prevăzute în norme pentru lucrul la înălţime ;
d) neluarea măsurilor prevăzute în norme pentru lucrul în spaţii închise şi în condiţii de izolare ;
a) încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (5) :
Art. 7. (5) Fără a aduce prejudicii altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară
activitatea lucrători din mai multe întreprinderi, angajatorii acestora trebuie :
a) să coopereze în implementarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena luând în considerare natura
activităţilor ;
b) să îşi coordoneze acţiunile lor în vederea protecţiei şi prevenirii riscurilor profesionale ;
c) să se informeze reciproc despre aceste riscuri ;
d) să-i informeze despre aceste riscuri pe lucrătorii şi/ sau reprezentanţii acestora.
ale art. 8 :
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 8. (1) Fără a aduce prejudicii obligaţiilor ce fac obiectul articolelor 6 şi 7, angajatorul va desemna unul sau mai mulţi
lucrători, pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprinderea şi/ sau unitatea proprie, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a activităţii de prevenire a
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin
prezenta lege.
(4) Dacă, în întreprinderea sau unitatea respectivă, nu se pot lua măsurile necesare de prevenire şi protecţie din lipsa
personalului specializat, angajatorul trebuie să recurgă la persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/ unităţii
respective, abilitate conform legii, denumite în continuare servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul recurge la persoanele sau serviciile externe prevăzute la alineatul precedent, acestea
trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au sau susceptibili de a avea efecte asupra
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces lainformaţiile prevăzute la art. 18 – Legea 319/ 2006 Legea
Securitatii si Sanatatii in Munca.
(6) Angajatorii trebuie să asigure ca lucrătorii desemnaţi să primească, în principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
ale art.11 alin. (1) :
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui risc de pericol iminent, asupra
acestui risc şi asupra măsurilor luate sau care trebuie să fie luate pentru protecţia lor ;
b) să ia măsuri şi să dea instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/ sau să părăsească imediat
locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în cazul de pericol iminent ;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol iminent, înafara cazurilor
excepţionale şi pentru motive justificate.
ale art. 13 lit. q) şi s) :
q) să asigure echipamente de muncă care să nu prezinte pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor sau ale
celorlalţi participanţi la procesul de muncă ;
s) să acorde obligatoriu un nou echipament individual de protecţie, în cazul degradării acestuia sau a pierderii calităţilor
de protecţie.
şi ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) :
Art. 27. (1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează :
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele definite la art.5 lit.f) ;
b) asigurătorului, potrivit Legii nr.346/ 2002, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de
incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora ;
b) neluarea măsurilor prevăzute în norme, care să prevină prezenţa peste limitele admise în norme a factorilor nocivi
chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman, în procesul
de muncă ;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială sau totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau
reparate, precum şi aplicarea unor procese tehnologice care nu corespund normelor de securitate şi sănătate în muncă ;
d) neîntocmirea sau nerespectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de
siguranţă ;
e) neluarea măsurilor pentru prevenirea şi lichidarea avariilor ;
f) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul în locurile în care acestea sunt interzise prin norme ;
g) neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, la executarea,
exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi a măsurilor pentru prevenirea
efectelor electricităţii statice şi a descărcărilor atmosferice ;
h) nerespectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă privind depozitarea, manipularea, transportul sau
utilizarea materialelor toxice, corosive, inflamabile, a pesticidelor, precum şi a deşeurilor rezultate ;
i) neasigurarea sau nefolosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate, la locurile de muncă unde există pericole de
incendiu sau de explozie ;
j) nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu
energie electrică a echipamentelor de muncă ;
k) încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea şi utilizarea fondului necesar pentru realizarea măsurilor de
securitate şi sănătate în muncă.
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 RON la 6.000 RON următoarele:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) :
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor şi a celorlalţi
participanţi la procesul de muncă, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/ sau unităţii, ţinând seama de
prezenţa altor persoane ;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul
medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Conform alineatului precedent, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă.
Numărul acestor lucrători, pregătirea acestora şi echipamentul pus la dispoziţia lor trebuie să fie adecvate mărimii şi/ sau
riscurilor specifice întreprinderii şi/ sau unităţii.
şi ale art. 16 :
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
Art. 16. (1) Avându-se în vedere mărimea întreprinderii şi/ sau unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare
astfel încât lucrătorii şi/ sau reprezentanţii acestora în întreprindere şi/ sau unitate să primească, în conformitate cu
prevederile legale, toate informaţiile necesare privind :
a) riscurile pentru securitate şi sănătate şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/
sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/s au funcţie ;
b) măsurile luate în conformitate cu art.10.
(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/ sau
unitate exterioară, angajaţi în întreprinderea sa, să primească informaţiiadecvate privind aspectele la care s-a făcut
referire la lit. a) şi b) de la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.
b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, art. 15 :
Art. 14. Alimentaţia de protecţie se acordă, atunci când condiţiile de muncă o impun, obligatoriu şi gratuit, de către
angajatori, persoanelor care lucrează în locuri de muncă cu condiţii grele şi vătămătoare şi se stabileşte prin contractul
colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Art. 15. Materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către angajatori; categoriile de materiale igienico-
sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora, se stabilesc, prin contractul colectiv de muncă şi/
sau contractul individual de muncă.
şi ale art. 34 alin. (1), (6) şi (7) :
Art. 34. (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate
publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(6) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca
accident de muncă.
(7) Medicii de medicină a muncii aflaţi într-o relaţie contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, vor declara
suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului
Bucureşti.
c) nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind transportul, manipularea şi depozitarea
echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor ;
d) nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor
periculoase, golurilor, săpăturilor, puţurilor şi luminatoarelor ;
e) nerespectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea exploatării fără pericole a instalaţiilor de
sudare, a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune, a conductelor prin
care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă ;
f) nerespectarea prevederilor legale securitate şi sănătate în muncă privind întreţinerea, revizia şi repararea periodică a
echipamentelor de muncă ;
g) nerespectarea prevederilor legale privind exploatarea în condiţii de siguranţa a mijloacelor de transport şi a celor de
ridicat ;
h) nerespectarea prevederilor legale de securitate şi sănătate în muncă privind aplicarea metodelor de exploatare
miniera, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj,
corespunzător clasificării minelor din punct de vedere al emanaţiilor de gaze.
a) încălcarea dispoziţiilor art. 17 :
Art. 17. Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii cu atribuţii specifice în materie de
securitate şi sănătate sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
pentru a-şi îndeplini funcţiile, în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la :
a) evaluarea riscurilor şi măsurile la care s-a făcut referire în art.12, alin. (1), (a) şi (b) ;
b) lista şi rapoartele la care s-a făcut referire în art. 12 (1) (c) şi (d) ;
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile
de control şi autorităţile competente în domeniu.
şi ale art. 21 :
Art. 21. (1) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 20, alin.(1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/
sau a reprezentanţilor lucrătorilor.
(2) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 20, alin.(1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 20, alin.(4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.
b) încălcarea prevederilor legale privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în
Muncă;
c) încălcarea prevederilor legale de securitate şi sănătate în muncă privind timpul de muncă, munca în schimburi şi
intensitatea muncii ;
d) nerespectarea prevederilor legale privind asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
e) neasigurarea iluminatului de siguranţa la locurile de munca prevăzute în normele de securitate şi sănătate în muncă ;
f) încredinţarea utilizării şi supravegherii echipamentelor de muncă unor persoane neautorizate ;
g) nerespectarea prevederilor legale privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de salvare.
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12, alin. (1), lit. c) şi d) :
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă care au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a
bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă aşa cum sunt definite la art. 5 lit. g) ;
d) să redacteze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale, rapoarte privind accidentele de
muncă suferite de lucrătorii săi.
şi ale art. 18 alin. (4) şi (5) :
Art. 18. (4) Lucrătorii sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alineatele (1) şi (2).
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(5) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale şi să le furnizeze mijloacele necesare
pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) :
Art. 34. (5) Bolile profesionale noi declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială, la
Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din Institutul de sănătate publică
Bucureşti şi la Centrul de calcul şi statistică sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit
conform Legii nr. 346/ 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi
completările ulterioare.
c) neluarea de măsuri corespunzătoare pentru ca numai lucrătorii şi ceilalţi participanţi la procesul de muncă care au fost
instruiţi adecvat să poată avea acces la locurile de muncă unde există riscuri pentru securitatea şi sănătatea acestora ;
d) nerespectarea prevederilor legale privind organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a
echipamentului individual de protecţie ;
e) neîntocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de
serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare ;
f) neprezentarea de către persoanele fizice şi juridice abilitate pentru a presta servicii în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă a raportului semestrial de activitate.
(9) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori,
după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în lege, agentul constatator făcând
menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Art. 40. (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 40, alin. (2)-(8) se fac de către inspectorii
de muncă ;
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 40 alin. (6), lit. b) şi alin.(7), lit. b) se fac şi de către
inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al unităţilor subordonate.
(3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 38 şi art. 39, inspectorii prevăzuţi la alin. (1)
şi (2) ale acestui articol, vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.
Art. 41. Sancţiunile contravenţionale se aplică angajatorilor.
Art. 42. Angajatorii sancţionaţi contravenţional pot formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria în a cărei razăteritorială a fost săvârşită fapta.
Art. 43. Dispoziţiile Ordonanţei nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea
Nr.180/ 2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile în măsura în care nu conţin dispoziţii contrare
prezentei legi. »
Art. 430. Costul accidentelor :
(1) Prin tragismul lor, accidentele de muncă afectează, aşa cum s-a mai arătat în primul rând victimele şi familiile
acestora. Prin suferinţele suportate, prin pierderea capacităţii de muncă, accidentele de muncă sau îmbolnăvirile
profesionale produc puternice traume fizice, psihice şi sociale, afectând profund viata de familie. De cele mai multe ori
costurile suportate de victimele accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale nu pot fi evaluate.
(2) În egală măsură, la producerea unui accident sau a unei îmbolnăviri profesionale, trebuiesc luate în consideraţie şi
elementele concrete şi indiscutabile ce nu pot da naştere la nici o interpretare. Astfel la analiza costului total se au în
vedere două componente:
a) costul direct, care cuprinde toate cheltuielile legate de serviciul de ambulanţă, de spitalizare, de medicamente,
de protezări, de reinserţie, de readaptare, etc. Costul direct se introduce în cheltuielile de întreprindere şi în
ultimă instanţă sunt suportate de consumatorii care cumpără produsele firmei. Tot în costul direct se introduc
amenzile şi cota parte din pensia victimei.
b) costul indirect care de cele mai multe ori este greu de evaluat la adevăratele sale dimensiuni.
(3) Costul indirect implică :
a) Costurile salariale :
- plata concediului medical pe primele zile ;
- ajutoarele sociale ;
- plata orelor necesare cercetării accidentului ;
- plata orelor pierdute de salariaţii care trebuie să participe la cercetare în calitate de martori ;
- timpul pierdut cu angajarea unui înlocuitor ;
- timpul necesar formării înlocuitorului ;
- diverse.
b) Costuri materiale :
- valoarea materialelor pierdute ;
- valoarea echipamentelor tehnice deteriorate ;
- costul reparaţiilor echipamentelor tehnice.
c) Costul serviciilor în situaţia în care se impune apelarea la terţi.
d) Costuri datorate întreruperii producţiei pe perioada dintre momentul producerii accidentului şi momentul reluării
activităţii.
e) Costuri diverse (penalizări pentru întârzieri la livrare, alterarea imaginii firmei în rândul clienţilor, surclasare de
produse, penalizări, amenzi pentru accident).
(4) De asemenea, la estimarea costului indirect trebuiesc incluse şi unele costuri incalculabile suportate de victimă
constând în:
a) pierderi financiare în bugetul familiei datorate :
- diminuării câştigului real ;
- cheltuieli suplimentare legate de spitalizare (vizite, alimentaţie suplimentară etc.).
b) perturbări ale vieţii de familie (suspendarea unor lucrări, abandonarea unor proiecte etc.) ;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
c) modificări în climatul conjugal şi mediul social datorate irascibilităţii victimei ;

d) modificări de comportament ale victimei vis à vis de muncă sau faţă de colegi ;
e) dificultăţi sau imposibilităţi de a continua munca.
(5) Continuitatea procesului de producţie. Este bine cunoscut faptul că producerea unui accident de muncă
generează întreruperea lucrului pentru o perioada de timp relativ limitată, dar în acelaşi timp generează o stare de
tensiune nervoasă în rândul personalului datorată evenimentului şi incertitudinii că acesta nu se va repeta. Acest lucru
face ca procesul de muncă să se desfăşoare cu scăderi ale ritmului de muncă şi implicit cu scăderea producţiei.
(6) Reducerea costurilor. Mijloacele de prevenire a riscurilor bine alese măresc viteza de derulare a fluxului tehnologic
micşorând sau eliminând timpii morţi, fapt ce conduce la o creştere a producţiei şi implicit la reducerea cheltuielilor pe
unitatea de produs. În acelaşi timp sunt eliminate şi cheltuielile făcute cu realizarea măsurilor de protecţie a muncii ce ar
putea fi dispuse în urma cercetării eventualelor accidente ce se pot produce în sistemul dat.
(7) Creşterea eficienţei muncii. Aplicarea unor măsuri de prevenire conduce la reducerea sau eliminarea cheltuielilor
făcute cu repararea utilajelor afectate de accidente, la eliminarea costurilor directe ale accidentului (asistenţa socială,
plata concediului medical, ajutoare materiale etc.), la evitarea perturbărilor procesului prin reorganizări ale personalului
precum şi la eliminarea cheltuielilor suplimentare legate de pregătirea personalului ce suplineşte pe cei accidentaţi.
(8) Creşterea productivităţii. Alegerea tehnologiilor şi a echipamentelor cât mai puţin periculoase, stabilirea
ergonomică a fluxului tehnologic, disciplinarea tehnologică a personalului, respectarea graficelor de întreţinere-reparaţie
sunt tot atâtea elemente care contribuie la creşterea productivităţii atât prin creşterea randamentului utilajelor, cât şi prin
creşterea randamentului personalului. De asemenea, un rol deosebit la creşterea productivităţii îl are realizarea unui
mediu de lucru normal. Este ştiut faptul că un mediu ambiental corect conduce la creşterea atenţiei şi implicit la
reducerea numărului de rebuturi prin creşterea confortului în muncă.
(9) Creşterea calităţii produselor. Acest fapt se realizează aproape automat derivând din disciplinarea personalului prin
respectarea procedurilor de lucru. Un produs realizat în condiţiile optime prevăzute de procedurile de lucru nu poate fi
decât un produs de calitate.
(10) Îmbunătăţirea climatului socio-profesional. Implicarea întregului personal în activitatea de prevenire a riscurilor
conduce la conştientizarea rolului socio-profesional pe care îl are fiecare. De asemenea, aceasta conduce la găsirea
celor mai bune metode de organizare a muncii (formare a echipelor de lucru, transmitere a sarcinilor de muncă etc.). Un
personal conştient de sarcinile sale, cunoscător al mijloacelor de acţiune este un personal performant. Relaţiile
profesionale şi sociale corect stabilite în cadrul formaţiei creează un climat de siguranţă şi încredere.
(11) Creşterea prestigiului societăţii. Prin asigurarea unor condiţii de securitate sporită în muncă, prin neintervenţia
unor factori perturbatori cauzaţi de accidente în respectarea contractelor şi angajamentelor şi ca urmare a realizării unor
produse de calitate, atât în rândul angajaţilor proprii cât şi în rândul beneficiarilor şi colaboratorilor se va crea o imagine
favorabilă cu privire la seriozitatea societăţii.
(12) Eliminarea consecinţelor. Eliminarea consecinţelor administrative, contravenţionale sau, după caz, penale
suportate de eventualele persoanele vinovate de producerea unor accidente precum şi a despăgubirilor către victime sau
urmaşii acestora.
Capitolul VI. Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii
Art. 431. In cadrul instruirii introductiv-generale persoana care urmeaza sa fie angajata va fi instruita in vederea
cunoasterii riscurilor specifice unitatii, iar pentru ca riscurile sa fie intelese mai usor vom face o prezentare de ansamblu
si cu includerea de studii de caz :
(1) Prevenirea accidentelor :
1. O instituţie de învăţământ trebuie să fie un loc de muncă şi un mediu de învăţare sigur şi sănătos. Dacă la locul
respectiv sunt prezente grupuri vulnerabile (de exemplu, cei foarte tineri) trebuie acordată o atenţie deosebită şi trebuie
să se ţină seama de necesităţilor persoanelor cu disabilităţi.
2. Printre domeniile care trebuie analizate pentru prevenirea accidentelor sunt alunecările, împiedicările şi căderile,
managementul antreprenorilor care lucrează în incintă, activităţile de întreţinere şi securitatea laboratoarelor şi
atelierelor.
3. Deşi pericolele şi riscurile în unitatiile de invatamant variază, există unele elemente care se aplică tuturor şcolilor şi
facultăţilor:
a) Locurile de muncă din interior, indiferent că sunt clase, cancelarii sau bucătării trebuie să aibă ventilare, iluminat,
umiditate şi spaţiu adecvate şi trebuie să fie ţinute curate ;
b) Dacă în instituţia de învăţământ intră vehicule, pentru acestea trebuie să existe trasee clare şi, dacă este posibil,
pietonii trebuie să fie separaţi de vehicule ;
c) Zonele pietonale trebuie să fie bine întreţinute, în special pavajul. Şcolile trebuie să permită mişcări masive ale
persoanelor ;
d) Trebuie acordată o grijă deosebită protecţiei împotriva căderilor din zone cum sunt balcoanele şi scările. Pentru
protecţia copiilor mici poate fi necesară o balustradă de protecţie suplimentară ;
e) Ferestrele şi uşile transparente trebuie să fie marcate clar şi construite din material adecvat.
(2) ALUNECĂRI, ÎMPIEDICĂRI ŞI CĂDERI :

1. În mod normal, alunecările şi împiedicările sunt cele mai obişnuite tipuri de accidente şi, în instituţiile de învăţământ
unde pot fi mulţi tineri care se mişcă într un spaţiu relativ mic, riscul este mai mare decât la alte locuri de muncă.
Reducând riscul acestor tipuri de accidente, puteţi reduce numărul de accidente care se produc în şcoala sau facultatea
dumneavoastră.
2. Ca parte a evaluării riscurilor trebuie să se aibă în vedere cauzele alunecărilor şi împiedicărilor şi mijloacele de
reducere a producerii acestora. Acestea pot fi împărţite în mai mulţi factori de risc (sursa : Fişa informativă pentru
educaţie nr. 2 – Prevenirea incidentelor de alunecare şi împiedicare în Serviciul de Sănătate şi Securitate din sectorul
educaţie. Marea Britanie).
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
a) mediu (pardoseli, scări, pante etc.) ;

b) contaminare (apă, alimente, gunoi etc.) ;
c) organizare (sarcină, cultura securităţii, etc.) ;
d) incălţăminte ;
e) factori individuali (informare şi instruire, supraveghere, etc.).
3. La evaluarea riscurilor trebuie să fie luat în considerare fiecare factor de risc şi trebuie să se acţioneze adecvat pentru
eliminarea riscului. De exemplu:
a) Se nivelează suprafeţele neregulate pentru reducerea riscului de împiedicare;
b) Se asigură curăţenia şi prevenirea scurgerilor;
c) Se educă lucrătorii şi elevii pentru identificarea riscurilor potenţiale şi ce trebuie să facă dacă văd un pericol, de
exemplu de alunecare;
d) Se aplică practic o politică de „pantofi sensibili”.
4. Se ţine seama de TOŢI membrii personalului şi de TOŢI elevii (poate fi personal cu
dizabilităţi, iar unii elevi, de exemplu, copii foarte mici, pot avea nevoi speciale).
(3) MANAGEMENTUL CONTRACTORILOR :
1. Multe şcoli utilizează antreprenori pentru diferite activităţi, variind de la repararea şi întreţinerea clădirilor la funcţii
cheie cum sunt furnizarea alimentaţiei şi curăţenia. Deoarece în şcoală pot exista grupuri de vârstă vulnerabile,
sănătatea şi securitatea trebuie să fie gestionate corect, în special când în incinta scolii există persoane străine.
Legislaţia europeană atribuie îndatoriri atât angajatorului cât şi antreprenorului pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii
celor care pot fi afectaţi de activitate (de exemplu, personalul, copiii).
2. În mod normal, angajatorul, prin persoana responsabilă cu securitatea instituţiei de învăţământ, trebuie să asigure :
a) Competenţa şi proceduri de securitate şi sănătate ale contractorului înainte de
începerea contractului;
b) Comunicarea clară între şcoală şi antreprenor pentru protejarea securităţii lucrătorilor şi
copiilor (aceasta incluzând examinarea, planificarea procesului şi normarea muncii (de
exemplu, în cazul în care zonele care trebuie să fie întreţinute sunt utilizate de alte
persoane din şcoală, cum sunt copiii care utilizează terenul de joacă în momentul în care
se efectuează activitatea de întreţinere);
c) Antreprenorii cunosc procedurile de urmat şi riscurile suplimentare ale lucrului în
instituţii de învăţământ;
d) Personalul şcolii ţine elevii în afara zonei de lucru;
e) Echipamentele utilizate (ale antreprenorilor sau ale şcolii) sunt adecvate;
f) Pe durata activităţii sunt respectate toate măsurile de prevenire pentru securitatea
personalului şi a copiilor;
g) La sfârşitul contractului, o încheiere satisfăcătoare a muncii şi un schimb de
documentaţii de securitate.
(4) ACTIVITATI DE INTRETINERE :
1. Întreţinerea şi repararea clădirilor şcolilor poate fi o sarcină continuă cu un îngrijitor din
şcoală sau cu antreprenori din afară. Indiferent care este situaţia, activitatea de întreţinere
trebuie să fie întotdeauna inclusă în evaluarea riscurilor. De exemplu, trebuie luată în
considerare munca legată de întreţinerea zilnică, cum sunt curăţenia şi reparaţiile minore.
Lucrătorii şi elevii trebuie să fie protejaţi de orice pericole specifice (de exemplu, lichide
toxice de curăţat). Depozitarea substanţelor şi uneltelor poate avea o importanţă
deosebită.
2. Întreţinerea şi repararea clădirilor şcolilor poate implica antreprenori externi. Între şcoală
şi antreprenor trebuie să existe o comunicare clară pentru asigurarea securităţii atât a
lucrătorilor cât şi a copiilor. Antreprenorii trebuie să cunoască riscurile suplimentare
generate de munca în instituţii de învăţământ, iar personalul şcolii trebuie să fie instruit în
etape pentru a ţine elevii în afara zonei de muncă.
3. Pentru reducerea riscului de accidente la transport, livrările trebuie să fie programate
astfel încât vehiculele să nu se găsească la locul de muncă în perioadele în care elevii
intră sau ies din incintă.
4. De asemenea, trebuie să se ia în considerare munca legată de întreţinerea zilnică, cum
sunt curăţenia şi reparaţiile minore. Lucrătorii şi elevii trebuie să fie protejaţi de orice riscuri
specifice (de exemplu, lichide de curăţat toxice). Stocarea substanţelor şi uneltelor poate
avea o importanţă deosebită.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(5) SECURITATEA SI SANATATEA IN LABORATOARE SI ATELIERE :

1. Laboratoarele şi atelierele sunt locuri în care este cel mai probabil ca elevii să fie expuşi la riscuri generate de
substanţe şi mecanisme periculoase. Nivelul de educaţie va influenţa mult tipul de pericol şi gradul de risc, dar există
unele elemente comune :
a) Trebuie afişate clar instrucţiuni scrise şi subliniate regulile de securitate ;
b) Instrucţiunile de securitate trebuie să fie prezentate oral şi afişate ;
c) Profesorii trebuie să reprezinte exemple bune prin comportamentul lor ;
d) Trebuie să existe o supraveghere permanentă suficientă ;
e) Toţi cei care lucrează la o maşină trebuie să cunoască bine instrucţiunile de utilizare şi
toate cerinţele de întreţinere, precum şi de sănătate şi securitate.
2. Securitatea laboratoarelor - La evaluarea riscurilor trebuie să fie identificate pericolele specifice din laboratoare.
Nivelul de educaţie va influenţa mult tipul de pericol şi gradul de risc, dar există unele elemente comune:
a) Substanţele periculoase, uneltele şi echipamentele trebuie să fie depozitate în siguranţă
pentru a împiedica utilizarea neautorizată;
b) Echipamentele ştiinţifice din laboratoare trebuie să fie întreţinute regulat;
c) Pentru utilizare în caz de urgenţă trebuie să existe echipamente adecvate, de exemplu
duşuri de urgenţă.
d) Poate fi relevantă legislaţia naţională bazată pe directiva Consiliului 94/33/CE din 22
iunie 1994 privind protecţia tinerilor la locul de muncă, în special pentru schemele
referitoare la experienţa în muncă.
3. Securitatea atelierelor :
a) Atelierele sunt locurile unde este cel mai probabil ca studenţii şi elevii să fie expuşi la
mecanisme periculoase.
b) Operatorul maşinilor trebuie să cunoască toate instrucţiunile de utilizare a acestora şi
toate cerinţele de întreţinere şi de securitate.
c) Trebuie să se furnizeze îmbrăcăminte de protecţie şi echipamente individuale de
protecţie adecvate (de exemplu, pentru protecţia ochilor). Maşinile şi uneltele trebuie să fie
verificate şi întreţinute regulat. Trebuie să existe o supraveghere permanentă suficientă.
4. Protecţia sănătăţii
a) Deseori, un pericol pentru sănătate poate fi mai greu de identificat decât accidentele
potenţiale. Mai multe informaţii privind riscurile pentru sănătate sunt disponibile, în mai
multe limbi, de la Agenţie.
b) Vârsta copiilor poate afecta riscul la care sunt expuşi lucrătorii din sectorul învăţământ.
De exemplu: copiii pot fi purtători de boli infecţioase cum este varicela, care pot fi
transmise personalului care nu este imunizat. Ridicarea şi purtarea copiilor, în special
copiii mici sau cei cu nevoi speciale, poate duce la un risc ridicat de afecţiuni musculo-
scheletice. Lucrul cu adolescenţi poate implica un risc mai mare de violenţă decât lucrul cu
alte grupuri de vârstă.
5. Elemente psihosociale :
a) Sectorul învăţământ diferă de alte ramuri de activitate prin aceea că la locul respectiv
există mulţi tineri care pot avea nevoi speciale. Această caracteristică înseamnă că
personalul (nu numai profesorii) este expus riscului de stres şi violenţă legat de muncă. De
asemenea, într-o instituţie de învăţământ, hărţuirea poate constitui o problemă, la fel ca în
orice al loc de muncă.
b) Stresul legat de muncă se produce atunci când solicitările mediului de muncă depăşesc
capacitatea lucrătorilor de a le face faţă (sau controla). Nu este o boală, dar poate duce la
boală mentală sau fizică.
c) Violenţa la locul de muncă este un incident în care o persoană este abuzată, ameninţată sau agresată la locul de
muncă şi care pune în pericol securitatea, sănătatea, bunăstarea sau performanţa în muncă. Ea cuprinde insulte,
ameninţări sau agresiune fizică sau psihică exercitată de persoane din afara organizaţiei împotriva unei persoane aflată
la locul său de muncă.
d) Hărţuirea morală este un comportament iraţional, repetat, faţă de un angajat sau un grup de angajaţi, care creează un
risc pentru sănătate şi securitate. Se menţionează că hărţuirea este „internă” (adică provine de la cineva din cadrul
organizaţiei), iar violenţa este „externă” (de exemplu, din partea unui copil).
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
(6) STRESUL LEGAT DE MUNCA :

1. Stresul legat de muncă se produce atunci când solicitările mediului de muncă depăşesc capacitatea lucrătorului de a
le face faţă (sau controla). Nu este o boală, dar poate duce la boală mentală sau fizică. Stresul legat de muncă este un
simptom al unei probleme organizatorice, nu al unei slăbiciuni individuale. Stresul îi poate afecta pe toţi cei din sectorul
învăţământ, nu numai pe profesori.
2. Rapoartele arată că peste un sfert din lucrătorii Uniunii Europene cred că stresul legat de muncă le afectează
sănătatea. O sarcină de muncă grea poate contribui la stresul legat de muncă.
3. Există multe surse de stres pentru profesori. Unele cauze sunt prezentate mai jos :
a) Presiuni privind abilităţile profesionale (de exemplu, introducerea unor metode noi de
predare, modificări ale programei şi ale cursurilor) ;
b) Presiuni economice (salariu necorespunzător, nesiguranţa serviciului) ;
c) Elevii (de exemplu, numărul crescut de elevi într-o clasă, lipsa de motivare, atenţie şi
interes a elevilor, realizarea unor noi obiective de predat sau nevoia de a atinge noi
niveluri de cunoaştere ale elevilor) ;
d) Relaţii dificile părinte/profesor (poate din cauza noilor cerinţe privind rolurile profesorului
sau din cauza participării din ce în ce mai scăzută a părintelui) ;
e) Planificare şi programare slabă (de exemplu, restructurare continuă, reforme frecvente
în sistemul de educaţie profesională, trecerea de la munca individuală la muncă de echipă,
lipsă de personal şi subvenţii slabe, ierarhie administrativă puternică cu lipsă de sprijin,
resurse financiare insuficiente) ;
f) Presiuni sociale şi personale (cum ar fi preocuparea pentru calitatea educaţiei, lipsă de
coerenţă între scopurile personale şi obligaţiile profesionale, nerecunoaştere şi
dezaprobare, lipsă de respect public) ;
4. Şcoala ca un loc de muncă stresant (de la sarcini de muncă şi ore de muncă excesive,
lipsa de timp, lipsă de control şi autonomie, zgomotul mediului înconjurător, ventilaţie
proastă, lipsă de solidaritate şi de morală, prea multe materiale de scris şi îndatoriri
administrative).
5. În educaţie stresul este unul dintre cele mai importante riscuri pentru sănătate. Şcolile sunt locuri din ce în ce mai
stresante. Nivelul stresului raportat la meseria de profesor este mult peste media pentru industrie, alte servicii şi
societate în general.
6. Pentru a face faţă unora dintre aceste probleme trebuie să fie introduse modificări organizatorice şi instituţionale, deşi
nu există o singură cauză a stresului şi deci nu pot fi soluţii simple. Mai jos sunt prezentate şapte etape pentru reducerea
stresului :
a) Analiza adecvată a riscurilor ;
b) Planificarea atentă a acţiunilor preventive ;
c) Combinarea măsurilor orientate către muncă şi a celor orientate către lucrător ;
d) Soluţii specifice contextului ;
e) Utilizarea unor specialişti externi corespunzători ;
f) Dialog social efectiv, parteneriat şi implicarea lucrătorilor ;
g) Acţiuni preventive susţinute şi sprijinul conducerii.
7. Pentru identificarea nivelurilor de stres şi pentru dezvoltarea strategiilor de rezolvare
poate fi utilizată evaluarea stresului prin chestionare relevante. De asemenea, este utilă
conversaţia cu colegii şi stabilirea duratei pentru fiecare activitate. Pot fi de ajutor discuţiile
cu şeful catedrei şi cu directorii. De asemenea, în aceste situaţii, sindicatele profesorilor îşi
pot susţine membrii.
(7) VIOLENTA :
1. Violenţa în şcoli şi în alte instituţii de învăţământ produce o îngrijorare din ce în ce mai mare. Rezultatele celei de a 3-a
Anchete Europene privind Condiţiile de Muncă 2000 arată că 4% dintre angajaţi au fost supuşi violenţei la locul lor de
muncă (din interiorul sau din exteriorul locului de muncă) şi, în plus, 12% dintre lucrătorii din sectorul învăţământ au
raportat că au fost supuşi intimidării.
2. Violenţa în muncă este un incident în care o persoană este abuzată, ameninţată sau atacată la locul de muncă şi care
pune în pericol securitatea, sănătatea, bunăstarea sau performanţa în muncă a acesteia. Ea cuprinde insulte, ameninţări
sau agresiune fizică şi psihică, exercitată de persoane din afara organizaţiei împotriva unei persoane aflată la locul său
de muncă. Violenţa poate avea şi o dimensiune rasială sau sexuală. Pentru personal, violenţa este o problemă de
securitate şi sănătate şi trebuie să fie tratată la nivelul organizaţiei. Nu este o problemă a individului.
3. În general, un act de violenţă apare într-o situaţie unde există o tensiune sau presiune foarte ridicată sau suprimată şi
în care sunt în joc probleme personale. Un conflict care nu a fost rezolvat corespunzător poate escalada către violenţă.
Lucrătorii din sectorul învăţământ pot fi victimele violenţei deoarece agresorii îi văd ca „reprezentanţi” ai instituţiei sau
sistemului.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
4. Elevii, foştii elevi, părinţii, vizitatorii sau intruşii pot iniţia violenţă împotriva personalului din sectorul învăţământ. Nu
numai profesorii suferă din cauza violenţei la locul de muncă, ci şi asistenţii, personalul de întreţinere, personalul pentru
curăţenie, bucătarii, secretarele şi alt personal ajutător.
5. Lucrătorii sunt expuşi cel mai mult riscului de violenţă atunci când serviciile lor implică:
a) Tratarea directă cu elevii şi/sau tutorii acestora,
b) Muncă la ore târzii sau de unul singur,
c) Vizite în afara şcolii sau acasă la elevi, sau
d) Lucrul cu copii cu nevoi speciale.
6. Riscurile trebuie să fie identificate înainte de a începe activitatea – trebuie să fie determinate vulnerabilităţile şi să fie
aplicate practic măsurile potrivite, pentru managementul lor, pe baza informaţiilor disponibile despre bune practici. Dacă
este necesar, trebuie să fie consultate autorităţile relevante. Personalul trebuie să fie informat despre riscurile posibile şi
să fie instruit corespunzător.
7. În cele ce urmează se prezintă o listă de întrebări care ajută la identificarea zonelor în care se pot lua măsuri pentru
reducerea riscului de violenţă pentru personal.
8. Proiectarea mediului de muncă
a) Acolo unde există risc de violenţă se pot îmbunătăţi vizibilitatea şi iluminatul ?
b) Poate fi mai bine controlat accesul la locul de muncă, iar vizibilitatea şi intrările pot fi
îmbunătăţite pentru a permite verificarea vizitatorilor ?
c) Se pot înlocui uneltele, instrumentele echipamentele şi mobilierul care pot fi folosite ca
arme ?
d) Pot fi îmbunătăţite măsurile de securitate fizică (de exemplu, alarmele) ?
e) Se poate realiza un mediu fizic pozitiv (de exemplu, culorile, controlul atmosferei) ?
9. Măsuri administrative de ţinere sub control
a) Politica antiviolenţă poate fi îmbunătăţită şi prezentată mai bine ?
b) Personalul, părinţii şi elevii sunt informaţi despre drepturile şi responsabilităţile lor ?
c) Există un comitet de securitate care poate analiza problema violenţei ?
d) Există proceduri adecvate în locul respectiv pentru cazul în care se produce un incident
şi când au fost acestea revizuite ultima dată ? Este adecvat procesul de păstrare a
înregistrărilor, iar înregistrările sunt revăzute pentru a identifica modelele sau riscurile ?
e) Se poate îmbunătăţi comunicarea dintre lucrători şi conducere, în privinţa violenţei ?
f) În evaluarea riscurilor, problemaviolenţei este tratată corespunzător ?
g) Au fost adoptate practici de lucru mai sigure (de exemplu, escortarea colegilor, a celor
ce lucrează până târziu, supravegherea elevilor de doi membri ai personalului acolo unde
este posibil) ?
h) Numărul personalului este suficient pentru a asigura securitatea personalului ?
i) Personalul poate coopera pentru elaborarea propriilor metode de muncă ?
j) Există structuri de sprijin (de exemplu servicii de consiliere) în locul respectiv ?
k) Cum sunt supravegheaţi vizitatorii în incinta şcolii ?
10. Strategii comportamentale :
a) Angajaţii sunt instruiţi pentru un răspuns nonviolent şi rezolvarea conflictului?
b) Sunt instruiţi pentru recunoaşterea semnelor timpurii şi potenţialului unor acte de
violenţă?
c) Sunt prevăzute servicii de educaţie psihologică pentru sfaturi şi consiliere?
d) Elevii şi părinţii sunt implicaţi în elaborarea unei politici de toleranţă zero pentru violenţă,
limbaj şi comportare discriminatorii, grosolănii sau hărţuire?
e) Este încurajată dezvoltarea unui sentiment de comunitate şi cooperare?
f) Sunt încurajate atitudinile pozitive, toleranţa şi respectul faţă de ceilalţi?
g) Sunt popularizate bunele practici?
11. Creşterea cunoaşterii şi parteneriate
a) Autorităţile sunt implicate în programe de creştere a cunoştinţelor relevante?
b) Există cooperare între personalul şcolii, directori, părinţi, elevi, autorităţi şi sindicate?
12. Este important să existe proceduri bine cunoscute care să fie urmate în cazul producerii unui incident violent, în
scopul prevenirii unor vătămări suplimentare pentru victimă şi limitării deteriorărilor suferite. În această privinţă, este
important ca:
a) Persoana care a fost victima unei violenţe sau a fost martoră la un act de violenţă, să nu
fie lăsată singură în orele ce urmează evenimentelor;
b) Conducerea trebuie să se implice, să manifeste simpatie şi sprijin pentru victimă;
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
c) Să se acorde victimei sprijin psihologic atât imediat cât şi ulterior în eventualitatea unui
stres post-traumatic;
d) Să se acorde sprijin victimei pentru proceduri administrative şi legale (de exemplu, cum
să raporteze incidentul);
e) Să se informeze ceilalţi lucrători;
f) Să se revizuiască evaluările riscurilor pentru identificarea unor măsuri suplimentare,
dacă este necesar.
13. Violenţa în educaţie nu afectează numai victimele directe, ci şi alte persoane care utilizează acelaşi mediu
(personalul, copii şi tinerii). Reacţia persoanelor la actele de violenţă, indiferent dacă sunt victime sau observatori, poate
depinde de personalitatea lor, de strategiile de reacţie învăţate, de mediul fizic şi de normele şi regulile de organizare.
Răspunsurile imediate pot fi pasive (acceptare sau evitare) sau active (negociere, autoapărare fizică).
14. Consecinţele actelor de violenţă pentru persoane sunt:
a) Vătămare fizică
b) Stres
c) Traumă emoţională
d) Sentimente de neputinţă
e) Demotivare.
15. Consecinţele pentru angajator/organizaţie sunt:
a) Schimbare mai frecventă a personalului,
b) Abstenteism crescut şi concediu medical
c) Costuri de asigurare mai mari.
(8) HARTUIREA :
1. Hărţuirea este un comportament iraţional, repetat, asupra unui angajat sau un grup de angajaţi, care creează un risc
pentru sănătate şi securitate. Spre deosebire de violenţă, care vine de obicei din exterior, hărţuirea se produce între
colegi.
2. În acest context prin „comportament iraţional” se înţelege acel comportament pe care o persoană raţională, ţinând cont
de toate împrejurările, îl consideră că victimizează, umileşte, discreditează sau ameninţă; termenul de „comportament”
include acţiuni individuale sau de grup. Ca mijloc de victimizare se poate folosi un sistem de muncă. Sintagma „risc
pentru sănătate şi securitate” se referă la riscul de afectare a sănătăţii mentale sau fizice a unui angajat.
3. Hărţuirea se previne cel mai bine prin dezvoltarea unei culturi a organizaţiei, cu standarde şi valori împotriva hărţuirii.
Aceasta se poate realiza prin :
a) Instruirea tuturor privind hărţuirea ;
b) Cercetarea întinderii şi naturii problemei ;
c) Formularea unei politici cu indicaţii clare pentru interacţiunea socială ;
d) Distribuirea efectivă a standardelor şi valorilor organizaţiei la toate nivelurile organizaţiei
prin mijloace cum sunt manuale pentru personal, şedinţe de informare, ziare ;
e) Asigurarea ca standardele şi valorile organizaţiei să fie cunoscute şi respectate de toţi
angajaţii ;
f) Îmbunătăţirea responsabilităţii şi competenţei managementului în rezolvarea conflictului ;
g) Stabilirea unui contact independent pentru angajaţi ;
h) Implicarea angajaţilor şi a reprezentanţilor lor în evaluarea riscurilor şi în activităţile de
prevenire a hărţuirii.
(9) Afecţiuni musculo-scheletice
1. Manipularea manuală implică mişcarea unor greutăţi mari prin forţa mâinilor sau a corpului şi trebuie să fie evitată. În
sectorul învăţământ, există un risc deosebit de rănire când sunt ridicaţi copiii. Afecţiunile profesionale ale membrelor
superioare pot apare datorită unei proiectări ergonomice slabe a locurilor de muncă, de exemplu în activitatea prelungită
la calculator la birourile şcolii. De asemenea, mutarea echipamentului pentru exerciţii fizice poate conduce la dureri de
spate.
2. Activităţile care pot produce afecţiuni musculo-scheletice sunt dactilografierea într-o poziţie necorespunzătoare,
mişcări repetate foarte des, presiunea manuală directă pe ţesuturi ale corpului, organizarea proastă a muncii (şi modul în
care o percep lucrătorii), scrisul pe tablă la înălţimi mai mari decât înălţimea umerilor, etc.
3. Abordarea europeană a prevenirii:
a) Se evită riscurile de afecţiuni musculo-scheletice (AMS).
b) Se evaluează riscurile de AMS care nu pot fi evitate.
c) Se combat riscurile de AMS la sursă.
d) Se adaptează munca la individ.
e) Se adaptează munca la progresul tehnic.
f) Se înlocuiesc elementele periculoase cu cele nepericuloase sau mai puţin periculoase.
Tel: 40-56-403000 Fax 40-56-403021
g) Se elaborează o politică de prevenire globală, coerentă.

h) Măsurile de prevenire colective au prioritate faţă de măsurile de prevenire individuale.
i) Se realizează formarea şi perfecţionarea adecvate a angajaţilor.
ÎNTOCMIT,
Şef Birou Compartiment Prevenire şi Protecţia Muncii
Ing. Gabriela LAZĂR

Securitatea Si Sanatatea in Munca PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Securitatea Si Sanatatea in Munca PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN TIMIŞOARA

Piaţa Victoriei nr. 2 – 300006 TIMIŞOARA – ROMÂNIA

MATERIAL DE INSTRUIRE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

k) nocivitate - proprietatea unei noxe de a produce efect daunator asupra organismului ;

l) sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi

Obligatiile si drepturile angajatilor

Organizarea activitatilor de prevenire si protectie

Supravegherea sanatatii lucratorilor

Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă

Înăltimea planului de lucru (mm)

e) să nu poată aluneca sau cădea.

Acordarea E.I.P. (echipamentul individual de protectie) si acordarea materialelor

(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

Denumirea materialului Nr. bucati

- gest-semnal şi comunicare verbală.

INTERZIS ACCESUL INTERZIS CONSUMUL INTERZIS

MATERIALE MATERIALE MATERIALE

PERICOL DE CAMP MAGNETIC RADIATII MATERIALE

CADERE CU ATENTIE ! PERICOL DE ATENTIE ! BATERII SI ATENTIE TUBURI SUB

ATENTIE ATENTIE ATENTIE

PROTECTIA CAILOR PROTECTIA

PROTECTIA CAPULUI, PROTECTIA CAPULUI

TELEFON PENTRU TELEFON PENTRU

LOC DE ADUNARE IN CURATIREA CENTRU DE PRIM

CALE SI ACCES CALE SI ACCES

TELEFON INSTALATIE DE STINGERE

DIRECTIE DE URMAT HIDRANT

(2) Marcarea căilor de circulaţie :

start - pentru a indica începerea comenzii;

Prezentarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională în sistemul

i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de munca şi a mediului de munca ;

. Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor.

Accidente de munca si boli profesionale

f) fevenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/ unor persoane.

k) copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor ;

(3) Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.

x) viza inspectorului-şef/ inspectorului general de stat.

Capitolul. XI. Protectia maternitatii la locul de munca

Capitolul. XII. Informarea, consultarea, instruirea si participarea lucratorilor privind activitatiile de

c) modificări în climatul conjugal şi mediul social datorate irascibilităţii victimei ;

Capitolul VI. Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii

(2) ALUNECĂRI, ÎMPIEDICĂRI ŞI CĂDERI :

a) mediu (pardoseli, scări, pante etc.) ;

(5) SECURITATEA SI SANATATEA IN LABORATOARE SI ATELIERE :

(6) STRESUL LEGAT DE MUNCA :

g) Se elaborează o politică de prevenire globală, coerentă.

S-ar putea să vă placă și