Tema nr.3.

Kinettoterapia în boala scoliotică

1.Definiția și caracteristica scoliozei .
2.Clasificarea scoliozelor.
3.Etiologia scoliozei .
4.Manifestările clinice ale scoliozei.
5.Tratamentul bolii scoliotice .
Bibliografie:
1. Sbenghe, T. ,,Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor”. Bucureşti:
Editura Medicală, 1981
2. Stamatin, S., Marin, I. ,,Traumatologie şi ortopedie”, Chişinău: Editura Universitas, 1993.
3. Корнилов Н. В., Грязнухин Э.Г. Травматология и ортопедия. Руководство для врачей в
4-х томах. Том 2//С.-П., «Гиппократ».- 2005.-892 с.
5. Смирнова Л.А., Шумада И.В. Травматология и ортопедия. Практические занятия//
Киев.- «Вища школа».- 1982.-352с

1. Definiția și caracteristica scoliozei

Scolioza – provine de la cuvintul grecesc scolios ceea ce înseamna girbovit,sucit,ghebos.Este e
patologie grava cronica al coloanei vertebrale ce progreseaza in timp si se caracterizeaza prin
devierea coloanei vertebrale in plan frontal si se poate realiza sub forma unei simple inclinari
laterale, sub forma unei incurbari partiale sau totale. Scolioza are urmatoarele caracteristici:
1.apre curbura in plan frontal
2.are loc rotatia vertebrelor in jurul axei verticale
3.Apare ghibozitatea costala produsa de rotatia vertebrelor si modificarea directiei coastelor
4.Apare asimetria la nivelul centurii scapulare si pelviene,umarul da partea concavitatii este tras
in jos iar soldul din partea convexitatii apare coborit
5.Are loc dereglarea functiei organelor si a sistemeleor de organe
(cardoivacular,respirator,nervos)
Boala scoliotica are efecte negative nu numai asupra coloanei vertebrale dar se rasfringe asupra
intregului organism caracterizindu-se printr-un complex de modificari morfologice la nivelul
coloanei vertebrale, cutiei toracale si a organelor interne. Principalele modificari pot fi
caracterizate in felul urmator:

1
 1. Deformarea coloanei vertebrale este reprezentata de curbura laterală a acesteea, curbura
patologica cuprinde un numar variabil de veretebre pentru zona toracala pot fi 6-7 veretbre, pentru
curbura lombara 4-5 vertebre iar pentru o curbura toraco-lombara in proesul pathologic pot fi
incluse 6-9 vertebre. Numarul vertebrelor incadrate in curburile patologice primare poate creste de la
un caz la altul (exemplu:in scoliozele paralitice nr.vertebrelor incadrate in procesul pathologic este
mai mare, in curburile compensatorii nr. vertebrelor este mult mai variat.
2. Rotatia corpului vertebrei apare desebit de evidenta la scoliozele cu înclinare laterală peste 45
de grade, dar nu evalueaza intotdeauna paralel cu marimea unghiului, de regula rotatia apare mai
devreme si evalueaza mai rapid in regiunea lombara decit in cea toracala .
3. Deformarile toracice sunt caracterizate prin aparitia ghebului costal, acesta este determinat de
angularea (indoirea) puternica a arcurilor posterioare ale coatselor din convexitatea curburii
scoliotice datorită tractiunii exercitate de procesele transversale ale vertebrelor rotate spre posterior.
Coastele din partea convexa a scoliozei angulate se departeaza una de alta se ingroasa si devin mai
rigide mai tari cautind sa se opuna rotatiei vertebrale. Coastele din partea concavă se turtesc se
apropie una de alta se latesc si se orizontalizeaza.
4.Vertebrele sufera multe modificari independent de locul lor in cadrul curburii patologice,
corpul vertebrei de virf este turtit lateral devenind uniform sau trapezoid formind un unghi deschis
spre convexitatea curburii, apofizele sunt rotate spre concavitate si devin inegale calalul neural se
micsoreaza se ingusteaza nucleul pulpos al discului intervertebral se deplaseaza spre convexitate.
5. Procesele transverse de partea concava se turtitesc iar cele din partea convexa tind sa se
verticalizeze tragind dupa sine arcurile posterioare ale coastelor care vor forma ghebul costal.
6. Ligamentele işi modifica structura
7. Continutul canalului neural sufera din cauza aderentelor si a presiunii la nivelul gaurilor
intervertebrale.
8. La nivelul musculaturii apar modificari degenerative si distrofice. Se constata asimetria
tonusului muscular din partea convexitatii și concavitatii col.vertebrale, muschii spatelui din partea
concave a deformatiei au o mobiliatate mai redusă în comparație cu cea convexă.
În rezultatul modificărilor sus mentionate cutia toracica se micsoreza in plan vertical luind o
pozitie modificata “strimba’ si se mareste in plan orizontal.
Modificari funcţionale: modificările structurale ale coloanei vertebrale si ale cutiei. toracale
atrag după sine un şir de modificări functionale ale sistemului respirator a cordului si a vaselor
sangvine mari. Plaminul din partea convexa a deformației se micșoreaza in volum in comparatie cu
cel din partea concave a deformatiei, se micșorează excursia cutiei toracice in deosebi in partea
2
concave fapt care duce la ventilarea neproportionala a plaminilor. La fel are loc dereglarea
ventilatiei pulmonare din cauza deformatiei arborelui bronsic, se modifica pozitia si excursia
diafragmei ca urmare a modificarii presiuniii intratoracale si intraabdominale. In cazul in care
prevaleaza presiunea intraabdominala difragma este situată mai sus decit de obicei, de aici putem
constata ca nivelul diferit al diafragmei la persoanele ce au scolioza depinde de localizrea scoliozei
si gradul de dezvoltare a acesteea.
Dereglarile inimii au loc in dependenta de localizrea, gradul si forma scoliozei ceea ce denota o
legatura strinsa cu modficarea schimbului de gaze. Daca in organism se atesta o isuficienta de
oxygen fapt care se compenseaza prin marirea debitului cardiac, marirea tensiunii arteriale si
suprasolicitarea ventricolului drept, in rezultat pacientii cu scolioza pot avea urmatoarele
tulburari:leziuni cardice, insuficinet cardio-respiratorice, malformatii ale organelor interne.
Modificarile sus numite apar si se dezvolta treptat ele pot fi evidentiate in dependent de
gravitatea scoliozei durata acestea si eficineta tratamentului efectuat. Boala scoliotica apare cu
predominatie la copii cuprinsi in virsta 7-15 ani are diverse arii de raspindire este intilnita mai
frecvent in europa centrala mai putin frecventa in America ne nord si lipseste aproape cu desăvîrșire
in Africa America de sud india.
Din numeroasele statistici effectuate rezultă că boala scoliotică se intilneste aproximativ la 3%
din pupulație (dupa POPOV) si in raport de unu la sase intre baieti si fete care dupa unele statistici
ajung de la unu la noua.

2 Clasificarea scoliozei
Dupa cum s-a observant mai sus particularitățile etiologice ale scoliozelor sunt variate. Dupa
clasificarea lui Kobba (inca din 1958) scoliozele se impart in 5 grupe mari:
1.Scolioze miopaice la baza dezvoltarii acestora stau procesele distructive din muschi si aparatul
ligamentar al coloanei vertebrale.
2.Scolioze neurogene – care se dezvolta in urma afecțiunii nerologice:
a. cu etiologie central (infirmitatea motorie cerebrala, tumori medulare si altele)
b. cu etiologie periferica –neuropatii periferice, poliomielita, amiotrofii spinale infantile si altele
3.Scolioze ce se dezvolta ca urmare a anomlaiilor de dezvoltare a vertebrelor si coastelor
4.Scolioze ce se dezvolta in urma anomaliilor si bolilor cutiei toracale.
5.Scolioze ideopatice (etiologie necunoscuta )
Scoliozele se mai clasifia dupa forma curburilor:
1.In forma de C cu o singura curbura patologica

3
 2.In forma de S cu doua curburi patologice
Dupa localizarea curburilor:
1.Scolioza cervicala
2.Scolioze cervico-toracale
3.Scolioze toracale
4.Scolioza toraco-lombara
5.Scolioza lombara

Clasificare dupa proba firului cu plumb:

1.Scolioze echilibrate –firul cade in pliul interfisier
2.Scolioze neechilibrate –firul nu cade in pliul interfesier
Dupa structura scoliozei:
1.Scolioze nestructurale sau functionale
2.Scolioze structurale sau osoase La nivel de os

3. Etiologia scoliozei
Din punct de verdere etiologic mai multi savanti impart cauzele aparitiei scoliozei in trei grupe
mari:
1.Sunt factorii primari patologici; in aceasta grupa sunt incluse toate scoliozele congenitale, este
verificat clinic ca apare mai des la tipul astenic cu tulburări endocrine, cu membrele fine, cu o fire
inchisa nesociabila, poate fi cauzata de cresterea si dezvoltarea coloanei cu diferite malformatii cu
atrofii musculare, cu turtirea corpurilor vertebrelor, cu intinderea sau oprirea din crestere a vertebrei,
sudarea mai multor vertebre si formarea unor asa numite sinostoze vertebrale sau a sinostozelor
costale, in zona lombara se produc deseori lombalizarea vertebrelor sau sacralizarea acestora.
Factorii primary patologici de origine dobindita includ unele maladii cu o durata mare si
extenuante cum ar fi rahitizmul, maladii infectioase febrile insufficient tratate cum ar fi
reumatismul, tuberculoza si altele. Aceste maladii pot constitui factorii de declansare a evolutiei unei
scolioze dupa aceste maladii copii vor fi supravegheati cu atentie inca sase 12 luni.
2. Factorii statico-dinamici--- din aceasta grupa de cauze fac parte pozitia asimetrica indelugata a
corpului, inegalitatea membrelor inferioare, talpa plata asimetrica, torticolisul, sechele dupa operatii
pe cutia toracala, luxatia de femur asimetrica, afectiuni neurollogice la nivel muscular a spatelui de o
singura parte. Pozitiile vicioase ale corpului la copii sunt generatoare de tulburari de statica si
crestere a coloanei vertebrale. Acuitatea vizuala si cea auditiva trebuie atent urmarite la copii
deoarece ele de asemenea pot duce la aparitia scoliozei.
3.Factorii patologigi generali---- din aceasta grupa fac parte acei factori care micsoreaza
rezistenta generala a organismului si micsorararea functionalitatii generale psihico fizice a elevului

4
datorita suprasolicitarilor la ore in timpul scolii lipsa de exercitii in aer liber, stari de subnutritie
suportate in copilarie.

4. Manifestarile clinice ale scoliozei.

Dupa savantul rus Popov toate scoliozele pot fi grupate in trei grupe mari:
1.Scolioze de origine discogena sau ideopatice. Teoria aparitiei acestei scolioze este
necunoscuta dar se presupune ca apar schimbari metabolice la nivelul tesutului conjunctiv al
discurilor intervertebrale de o parte sau alta a coloanei vertebrale. Nucleul pulpos se deplaseaza spre
zona mai slaba astfel se formeaza convexitatea curburii patologice deci apare scolioza. Aproximativ
90 % din numarul total de scolioze fac parte anume din aceasta parte.
2.Fac parte scoliozele gravitationale sau statice. Din aceasta grupa fac parte acele scolioze la
baza carora se afla modificarea centrului de greutate al corpului care duce la modificarea tuturor
segmentelor ALM respective si la aparitia curburilor compensatorice in coloana vertebrala.
Curburile aranjate in plan frontal prezintă scolioze ex: talpa plata unilaterala, cicatrice grave pe corp,
lucru greu unilateral sau asimetric cum ar fi hamalii(profesie).
3.Scolioze de origine neuromusculare –din aceasta grupa fac parte acele scolize care se
dezvolta din cauza enervarii asimetrice a partii drepte si stingi a corpului, atrofie unilaterală a
muschilor spatelui si diferite miopatii (mio-mushi, patii-boală).

Dupa gradul de dezvoltare a bolii scoliotice desebim patru grupe: scolioza de gradul 1,2,3,4.
Pentru aprecierea gradului de dezvoltare a bolii scoliotice trebuie sa cunoastem niste criterii:
1.Forma deformarii coloanei vertebrale
2.Unghiul de deviere al coloanei vertebrale de la axa vertical
3.Gradul de detorsie al corpului vertebrei
4.Stabilizarea procesului pathologic
Scolioza gradul intii se caracterizeaza prin aparitia unei curburi patologice in planul frontal,
coloana vertebrala are forma “C” unghiul de deviere al coloanei vertebrale de la axa verticală este de
1-10 grade. Gradul de torsie al corpurilor vertebrelor este slab pronunțat scolioza este instabilă deci
functională deoarece la schimbarea pozitie corpului din ortostatica in aplecat scolioza poate sa
dispara. Scolioza de gradul intii este usor de confundat cu tinuta sau atitudinea asimetrica de aceea
diagnoza se pune numai in baza fotografiei renghenelogice.
Scolioza gradu doi se caracterizează prin aparitia unei curburi compensatorice deci apar déjà
doua curburi patologice in coloana vertebrală forma coloanei este in “S”. Unghiul de deviere al
coloanei veretebrale de la axa vertical este de 11-25 grade. Torsia corpurilor vertebrelor este mai

5
pronunțată, iar la nivelul curburii patologice primare apare un val muscular, iar in concavitate o
adincitura. Scolioza este functionala deoarece la schimbarea pozitiei din ortostatism in atirnat,
cubura patologica poate sa dispara deci procesul nu este stabilizat.
Scolioza gradul trei se caracterizeaza prin aparitia a doua sau mai multe curburi patologice forma
coloanei vertebrale este in “S” torsia copurilor vertebrelor este vizibila la nivelul curburii primare
apare un gheb costal cu inaltimea de pina la trei cm in partea concavitatii apare o lasatura coastele se
apropie una de alta si au tendinta de a se indrepta, ungiul de deviere al coloanei vertebrale de la axa
verticala este de 26-40 grade, apar modificari in functia apartuluui respirator CV si a SN. La
schimbarea pozitie corpului din ortostatism in atirnat sau aplecat curburile patologice nu dispar, deci
este o scolioza structurala si un process stabilizat.
Scolioza gradul 4 se caracterizeaza prin prezenta mai multor curburi patologice, forma coloanei
vertebrale este in “S”, unghiul de deviere al coloanei vertebrale fata de axa verticala este mai mare
de 40 de grade. Torsia corpurilor vertebrelor este foarte pronuntata apare atit ghebul costal posterior
cit si un gheb costal anterior, pacientul suporta atit schimbari functionale cit si schimbari organice a
tuturor sistemelor de organe. Pacientii din aceasta grupa de obicei sunt asociabili rautaciosi si cu
psihicul afectat, este o scolioza stabilizata, iar la modificarea pozitiei corpului practic nu se
micsoreaza curburile patologice deci este o scolioza structurală.

5 Tratamentul bolii scoliotice

Tratamentul bolii scoliotice este complex si consta din: tratament orthopedic; kinetoterapeutic
si chirurgical. Pentru indicarea tratamentului corect mai intiii de toate se va efectua examinarea
scoliozei. Examinarea se face cu scop de a stabili cu precizie diagnosticul de a urmari evolutia bolii
si pentru a aprecia rezultatele tratamentului. Examinarea va conține: anamneza; examinarea clinica
prin somatoscopie; clinic dinamic; antropometric general; examen radiologic si examenul de
laborator.
Metodele si tehnicile kinetoterapeutice folosite in tratamentul scoliozei
In practica sunt cunoscute mai multe tipuri de tratament pentru scolioze (acupunctura,reflex-
terapia ,hi,chiropraxia, tratamente nautriste… ), dar medicina contemporana ,indica numai 3
tipuri de tratament ,care sunt recunoscute de Organizatia mondiala pentru sanatate si anume:
1. Tratament prin kintoterapie ;
2.tratamentul orthopedic ;
3.tratamentul chirurgical .

6
 Tratamentul scoliozelor este complex si consta din asocierea acestor 3 metode:
kinetoterapeutice, ortopedice si chirurgicale. Coraportul intre aceste metode depinde de stadiul
bolii si de virsta pacientului. Daca scolioza a fost depistata la timp, ea poate fi tratata conservative,
fara a apela la operatii.
Tratamentul ortopedic: consta din folosirea diferitor aparate ajutatoare, cum ar fi corstete
de diferite modalitati; patucuri gipsate, care se confectioneaza pentru fiecare copil individual in
pozitia coloanei vertebrale indreptate total. Copilul va dormi in acest patuc pe spate, iar coloana
vertebrala nu va avea posibilitate sa se incurbeze in plan frontal . Patucurile se schimba dupa cum
creste copilul .
Tratamentul chirurgical: De obicei la operatie se recurge atunci, cind scolioza este inascuta
sau in cazurile cind scolioza progreseaza mult. Dupa interventia chirurgicala, pacientul continua
tratamentul kinetoterapeutic.
Tratamentul kinetoterapeutic: consta din respectarea mai multor regimuri, cum ar fi:
regimul locomotor;
regimul egienic si
regimul de miscare sau gimnastica corectiva.
Regimul locomotor –copiii cu scolioze frecventeaza scoli special in care lectiile atit in clasa
cit si pregatirea lectiilor pentru acasa se petreceau in pozitia initiala in decubit. Tot mobilierul
scolar classic (masa,scaun )este inlocuit cu triunghiuri special confectionate individual pentru
fiecare copil in parte . Inaltimea acestui triunghi este egal cu lungimea humerusului copilului ; un
alt tip de triunghi a carui latime este egala cu departarea umerilor ,masurata anterior –posterior
impartita la 2 ,iar lungimea triunghiului ,iar lungimea triunghiului este egala cu departea intre
umarul drept si ariipa bazinului stinga masurate pe diagonal . . . triunghiul dat se foloseste ca un
support tinut sub cutia toracala pentru descarcarea static a coloanei vertebrale . .
Regimul egienic –In dependent de tipul scoliozei ,regimul egienic poate avea o influenta
majora in profilaxia complicatiilor .In acest regim se include : egiena imbracamintei ; egiena
alimentatiei ; egiena somnului; egiena mobilierului .
Regimul de miscare sau gimnastica de corectie –Exercitiile de corectie se impart in exercitii
simetrice ,asimetrice si exercitii de detorsie (de rasucire ).
Exercitiile simetrice reprezinta sisteme de miscari indeplinite cu ambele parti ale corpului egal
sau simtetric. Acest tip de exercitii se presriu scoliozelor de gradul 1-3-4.
Execitiile asimetrice reprezinta sisteme de miscari indeplinite diferit cu partea dreapta si stinga a
corpului. Cel mai frecvent se prescriu pacientilor cu scolioze de gradul 2 si exercitiile de detorsie
7
reprezinta un anumit tip de miscari folosite in cazul bolii scoliotice pentru rasucirea corpurilor
vertebrelor din convexitate.
torsionarea se va face intotdeauna spre concavitate. pentru aceasta ,kinetoterapeutul va avea
nevoie de ajutor. De obicei detorsionarea se face de catre 2 kinetoterapeuti. Primul kinetoteapeut se
pozitioneaza linga curbura superioara ,iar cel de al 2 fixeaza partea inferioara a aceleasi curburi
( daca avem scolioza in c ). Primul kinetoterapeut indeplineste detorsia, iar al 2, fixeaza coloana
vertebrala. Daca avem scolioza in forma de S, atunci primul kinetoterapeut fixeaza curbura
superioara, iar al 2 fixeaza curbura inferioara . Derotatia se va efectua mai intii intro curbura apoi
in cealalta .
Obiectivele kinetoterapiei in tratarea scoliozelor sunt:
1. Amelorarea pozitiei coloanei vertebrale
2. Marirea flexibilitatii coloanei vertebrale
3. Cresterea fortei muscular (abdominal si paravertebrale )
4. Ameliorarea respiratiei
Sunt cunoscute mai multe metode si tehnici folosite in tratarea scoliozei:
Tehnica Cotrel: aceasta tehnica se bazeaza pe extensie , derotatie ,elongatie si flexie lateral .
Este o tehnica apreciata mult si consta din:
pozitia initiala-decubit ventral cu membrele inferioare extinse; membrele superioare extinse in
sus pe linga urechi la
1. Extensia intregului corp;
2. Extensia bratelor cu desprinderea lor de la podea ;
3. Intreg corpul se lordozeaza;
4. Se extend din articulatia soldului membrele inferioare (avem o arcurie spre extensie cit mai
mare).
Derotatie – aceeasi pozitie initiala; membrul superior de partea convexitatii este lasat in jos pe
linga corp, iar cel din partea concavitatii pe linga ureche extins in sus; La 1, de plasma trunchiul
spre convexitate, alunecind cu bratul pe membrul inferior; celalt membrul superior se deplaseaza
deasupra capului in semicerc.
Elongatie -din pozitia initiala sezind pe genunchi cu bazinul pe calcie, trunchiul aplecat inainte
peste coapse, bratele intinse pe linga urechi, iar miinile pe sol . In acest fel coloana vertebrala este
total blocata. se face inclinare lateral, miinile deplasindu-se prin pasire spre convexitate, revenire la
pz. initiala.

8
 Elongatie din pozitia initiala decubit dorsal, poate fi autocorectie prin tractiune coloanei cervical
. Pentru aceasta se imbraca un capastru de care este fixaa o coada ,care trece pe dupa un scripete .
Pacietnul isi face autotractiune indreptind in acelas moment membrele inferioare . Aceasta va duce
la extinderea si corectarea curburilor coloanei vertebrale . (tehnica Cotrel ).
Patrupedia Clap - Metoda clap foloseste pozitia patrupeda pentru activarea muscular in
conditiile unei coloanei vertebrale orizontale.
Metoda schroot –se considera o gimnastica ortopedica care acorda prioritate respiratiei pentru
asigurarea alinierii detorsionarii si a modelajului cutiei toracale corecte . Esentialul in exercitiile
schroot este realizarea unei inspiratii maxime in 3 sau 4 timpi ,pe parcursul careia pacientul
trebuie sa localizeze maximum de oxygen inspre concavitatea curburii patologice si efectuind in
acelas timp corectia segmentelor corporale .
Metoda van Nederhofer –Aceasta metoda se adreseaza tuturor pacientilor cu scolioza si
foloseste contractia izometrica a musculaturii obilce transversal a trunchiului cu scop de tonizare
corectiva
Conceptul vojta –este un principiu de tratament bazat pe miscarile reflexe ,se adreseaza in
primul rind copiilor cu scolioze din grupul neuromuscular . Sensul terapiei voijta consta ina ceea ca
se incearca programarea neurofiziologice a modelului correct de miscare prin introducerea unei
coordornari reflexe automate a corpului .