CIFOZE

Cifozele sunt deviaţii ale coloanei

vertebrale în plan sagital (în planul vertical
de simetrie), prin exagerarea curburilor
normale ale coloanei vertebrale.
Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă
a coloanei în regiunea toracică, compensată
fiind, printr-o hiperlordoză cervicală şi
lombară pentru echilibrarea coloanei.
 CIFOZA TOTALĂ
Cifoza totală atipică reprezintă o deviere a axului coloanei
vertebrale în plan sagital, cu convexitatea orientată posterior, ce
cuprinde zona lombară şi dorsală. Deformaţia care determină
apariţia cocoaşei este de aceeaşi etiologie ca şi scolioza. Poziţiile
greşite sau miopia pot favoriza aşa-numitele atitudini cifotice (copilul
are tendinţa de a sta cocoşat), dar nu pot declanşa o cifoză gravă,
funcţională. Coloana nu se va curba dacă nu există o predispoziţie
genetică. Primii ani de şcoală înseamnă pentru un copil şi un posibil
debut al unei cifoze, afecţiune care, tratată necorespunzător, poate
avea complicaţii grave. Ca deformare în ax a coloanei vertebrale,
apar frecvent între nouă şi unsprezece ani. Pe lângă examinarea
fizică şi efectuarea unor teste specifice, se va apela pentru
depistarea bolii şi la rezonanţa magnetică computerizată. Este un
procedeu modern, care nu utilizează raze X, foarte sigur pentru
copii. Maladia juvenilă Scheuermann apare la vârsta pubertăţii, cu
localizare mai mult pe vertebrele dorsale. Cifoza senilă sau a
bătrânilor are localizarea cervico-dorsală la bărbaţi şi dorsală medie
sau dorso-lombară la femei.
 Există şi cazuri cei drept mai rare, atipice, când coloana se
curbează invers: cifoza cervicală şi lordoza dorsală. Deformaţia se
compensează printr-o hiperlordoză cervicală şi lombară pentru
echilibrarea coloanei. Atitudinile cifotice pot corecta şi hipercorecta
voluntar prin contracţia musculaturii. Cele fixe (rigide) nu se mai pot
corecta prin redresarea voluntară sau mobilizare pasivă. Debilitatea
generală sau poziţiile greşite (de exemplu la masa de muncă) şi
miopia pot favoriza atitudinile cifotice. Cifozele funcţionale au la bază
un traumatism cu turtirea unei vertebre. O altă cauză acifozei se
aplică prin legea lui Delpeon „când corpul este menţinut mult timp
aplecat înainte, se produce o turtire a corpurilor vertebrale în partea
anterioară, din cauza greutăţii corporale care afectează această
parte a vertebrei”. Dr. Adrian Elisei consideră că „pentru întărirea
musculaturii coloanei vertebrale şi evitarea astfel a multor probleme
de sănătate ulterioare este bine ca orice copil să practice un sport
încă din perioada preşcolară. Printre cele mai indicate sporturi se
numără înotul şi atletismul”.
 SCOPUL EXERCIŢIILOR
CORECTIVE
 stingerea reflexului de atitudine greşită şi formarea
unui reflex de postură corectă, atât în acţiunile
statice cât şi cele dinamice, care să asigure coloanei
vertebrale o poziţie corectă;
 tonificarea în condiţi descurtare a grupelor
musculare ale spatelui şi în condiţii de lungire a
grupelor musculare anterioare ale toracelui şi
abdomenului;
 corectarea deficianţelor secundare care însoţesc
cifoza totală;
 creşterea mobilităţii coloanei vertebrale.
 EXERCIŢII CORECTIVE:
 Pe marginea bazinului:
 din culcat facial, cu mâinile la spate, cu capul şi trunchiul în
extensie, mişcări imitative de picioare craul sau bras;
 acelaşi exerciţiu, dar cu sprijin pe coate;
 pe genunchi depărtat, de glezne apucat, extensia amplă a
capului şi trunchiului cu inspiraţie, revenire cu expiraţie;
 din aceeaşi poziţie iniţială, extensii şi arcuiri ale capului,
trunchiului, dar şi ale braţelor din lateral spre înapoi;
 pe genunchi depărtat, ridicarea alternativă a picioarelor în
lateral, sprijin pe vârf, simultan cu ducerea braţelor din
lateral spre înapoi;
 din aşezat pe marginea bazinului, mişcări imitative de braţe
spate sau spate dublu.
 Exerciţii în bazin cu apă mică:
 din stând sprijinit pe marginea bazinului sau pe scară, trecere în cumpănă pe un picior,
extensii şi arcuiri ale capului şi trunchiului;
 stând cu spatele la scara bazinului, apucat înapoi jos – proiectarea accentuată a
bazinului înainte, extensia şi arcuirea trunchiului şi ridicare pe vârfuri;
 tot din stând cu o plută sau cu o minge ţinută în mâini – ridicarea braţelor simultan cu
extensia trunchiului – inspiraţie şi revenire – expiraţie;
 stând depărtat mâinile pe şold, sau depărtat pe sacră, ridicarea alternativă a picioarelor
spre înapoi cu arcuire, concomitent cu extensia şi arcuirea trunchiului;
 stând cu spatele la scara bazinului, apucat înapoi, cu braţele extinse sus – proiectarea
accentuată a bazinului înainte, extensia şi arcuirea trunchiului şi ridicare pe vârfuri;
 stând cu spatele la scară, cu piciorul în sprijin pe a 2-a sau a 3-a treaptă – extensia
trunchiului şi ridicarea braţelor prin lateral sus – inspiraţie revenire expiraţie;
 stând cu spatele la perete sau la scară, având un flotor (minge sau colac) aşezat la
nivelul la nivelul curburii maxime (regiunea lombară), extensii ale trunchiului şi capului –
inspir, revenire;
 acelaşi exerciţiu cu ridicarea alternativă a genunchilor la orizontala apei;
 mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă sau pe şold, extensii şi arcuiri de trunchi, coordonat
cu respiraţia;
 din mes, extensii şi arcuiri ale trunchiului şi braţelor, care sunt poziţionate lateral;
 din mers, având la spate un plutitor susţinut cu braţele flectate la nivelul coatelor sau pe
umeri, extensia şi arcuirea trunchiului la fiecare pas;
 mers cu o minge sau o plută pe creştetul capului, extensia trunchiului şi balansarea spre
înapoi a picioarelor la fiecare pas;
 mers fandat cu braţele lateral, extensii şi arcuiri ale trunchiului la fiecare păşire;
 mers înapoi cu mâinile prinse la spate sau pe şold şi cu trunchiul în extensie amplă,
tălpile alunecând pe fundul bazinului.
 Exerciţii în bazin cu apă adâncă:
 cu sprijin la sparge-val, cu faţa spre perete, extensii ale capului şi trunchiului simultan
cu ridicarea spre înapoi a unui asau a ambelor picioare;
 din aceeaşi poziţie iniţială, deplasare laterală stânga-dreapta prin mutarea mâinilor din
aproape în aproape pe şanţ;
 acelaşi exerciţiu din plutire pe piept, cu mâinile pe şanţul sparge-valului, braţele
flectate, iar coatele sprijinite pe perete; din atârnat la scară, având o minge sau o plută
între glezne, balansarea întregului corp în lateral;
 acelaşi exerciţiu cu brăţări greutăţi la glezne;
 din plutire pe piept cu faţa în apă, braţele extinse şi mâinile sprijinite pe sparge-val, iar
picioarele sprijinite pe un obiect flotor, ridicarea alternativă a braţelor din apă
concomitent cu cextensia capului (inspiraţie) şi a trunchiului, revenire (expiraţie
subacvatică);
 din aceeaşi poziţie iniţială, ridicarea trunchiului şi a feţei din apă
 prin apăsarea energică în marginea şanţului de ptrea plin;
 acelaşi exerciţiu efectuat la scară, ridicarea progresivă a corpului din apă prin mutarea
alternativă a mâinilor pe o treaptă superioară;
 tot din plutire pe piept, cu mâinile sprijinite pe sparge-val, la şase bătăi de picioare –
vâslire cu un singur braţ şi răsucirea capului şi a trunchiului pentru inspiraţie (inspiraţia
se realizează în val, respectiv în depresiunea sau golul format de cap în timpul
înaintării);
 acelaşi exerciţiu, vâslind alterantiv cu raţele;
 picioare bras sau craul cu pluta, menţinând permanent faţa la suprafaţa apei;
 picioare craul sau bras cu mâinile prinse la spate, ridicând energic capul din apă
pentru inspiraţie (se realizează după şase bătăi de picioare craul, iar la bras după
fiecare mişcare simultană de picioare);
 picioare craul, cu braţele extinse înainte şi mâinile sprijinite pe o minge, ridicarea
capului din apă pentru inspiraţie, apăsând energic pe minge;
 picioare spate cu mâinile la ceafă sau la spate, ori cu sprijin pe un obiect flotor,
susţinut în regiunea toracală;
 înot alunecare craul cu plută, vâslire alternativă şi respiraţie pe fiecare parte, răsucind
mult corpul în axul longitudinalîn momentul inspiraţiei (se realizează pe partea braţului
care execută drumul aerian);
 acealşi exerciţiu vâslind cu un singur braţ;
 înot alunecare craul, fără sprijin, un braţ sus, elălalt jos şlângă coapsă, schimbând
simultan poziţia braţelor după fiecare şase bătăi de picioare şi răsucind pronunţat
umerii în timpul inspiraţiei, se inspiră la fiecare braţ sau la un ciclu de braţe;
 înot braţe craul, cu picioarele susţinute de un flotor, executând în momentul inspiraţiei
aceeaşi răsucire exagerată în axa umerilor (se poate inspira la 2 sau 3 braţe);
 înot alunecare spate, cu braţele extinse sus, vâslire cu un singur braţ, la fiecare şase
bătăi de picioare;
 acelaşi exerciţiu cu vâslire alternativă;
 înot alunecare spate cu vâsliri simultane, un braţ sus, unul jos;
 alunecare spate dublu, cu vâsliri simultan-simetrice, din două poziţii iniţiale ale braţelor,
ambele sus sau ambele lângă coapsă;
 acelaşi exerciţiu, folosind mişcări de picioare bras în loc de spate;
 înot braţe spate sau spate dublu, cu sau fără sprijinul picioarelor pe flotor;
 procedeu spate integral – în coordonare braţe-picioare-respiraţie.
 INDICAŢII METODICE:
Tratamentul începe cu exerciţii de mobilizare pasivă a coloanei, până la
corectare şi hipercorectarea cifozei. Tot în scopul obţineriimobilităţii coloanei se
indică suspensiile la scara fixă sau elongaţiile.
Un alt obiectiv al tratamentului este tonifierea musculaturii spatelui, în special a
celor paravertebrali, care fixează omoplaţii. Tonifierea se obţine prin contracţii
izometrice, cu spatele în poziţie corectă sau hipercorectă. Se folosesc exerciţii
de respiraţie care contribuie la corectarea cutiei toracice.
Tratamentul de recuperare prin kinetoterapie durează mai multe luni sau chiar
ani, în funcţie de vârstă şi de severitatea deformaţiei, iar la copii cel puţin pâna
la sfârşitul perioadei de creştere. Se vizează automatizarea poziţiilor corecte.
Copiii vor fi educaţi să-şi controleze ţinuta în tot timpul zilei pentru a se forma
deprinderea de atitudine corectă, odată cu toniefierea musculaturii.
Pentru corectarea acestei deficienţe a coloanei vertebrale sunt
recomandate următoarele mijloace:
 exerciţii pentru trunchi sub forma mişcărilor de extensie totală, de înclinare laterală, de
răsucire, rotare sau extindere a coloanei;
 exerciţii pentru cap şi gât – extensii, răsuciri şi rotări numai spre înapoi;
 exerciţii pentru braţe – extensii spre înapoi, în special peste nivelul umerilor, astfel încât
să mărească amplitudinea mişcărilor trunchiului şi coloanei.
 CIFOZA DORSALĂ
SCOPUL EXERCIŢIILOR CORECTIVE:
 tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii
spatelui din regiunea dorsală şi în condiţii de
lungire a grupelor musculare anterioare ale
toracelui;
 îmbunătăţirea mobilităţii coloanei vertebrale în
întregime;
 corectarea deficienţelor secundare,
compensatorii, ale coloanei vertebrale sau ale
celorlalte segmente.
 EXERCIŢII CORECTIVE:
Pe marginea bazinului:
 din aşezat pe marginea bazinului, cu un plutitor la spate (sau
baston), susţinut la nivelul coatelor, cu braţele flectate – extensii
de trunchi cu inspiraţie şi revenire cu expiraţie;
 tot din aşezat, cu mâinile la ceafă, ridicarea pronunţată a coatelor
spre înapoi, liber sau cu rezistenţă manuală asigurată de
kinetoterapeut
 pe călcâie aşezat, cu mâinile la ceafă, ridicarea coatelor înapoi
cu arcuire, liber sau cu rezistanţă manuală;
 din aceeaşi poziţie iniţială, cu mâinile sprijinite pe marginea
bazinului, ridicarea în sprijin pe genunchi cu deplasarea braţelor
extinse în lateral - inspiraţie, revenire - expiraţie;
 pe călcâie aşezat, cu un plutitor la spate, susţinut la nivelul
omoplaţior - trecere în sprijin pe genunchi simultan cu ridicarea
braţelor sus, cu capul şi trunchiul în extensie.
 Exerciţii în bazin cu apă mică:
 stând depărtat cu sprijin pe toată talpa şi braţele în lateral – extensia amplă a
trunchiului şi ridicarea braţelor înapoi cu arcuire şi inspitaţie, revenire-
expiraţie;
 acelaşi exerciţiu cu trunchiul aplecat către suprafaţa apei, încât fazele
respiratorii să fie executatecât mai aproape de acest nivel;
 stând orientat către scara bazinului, mâinile sprijinite pe o treaptă la nivelul
umerilor sau puţin mai sus – ridicarea alternativă a genunchilor la orizontala
apei, cu inspiraţie şi extensia trunchiului, revenire cu expiraţie;
 stând cu un picior pe sacră – extensia trunchiului concomitent cu ridicarea
braţelor spre înapoi sus – inspiraţie, revenire – expiraţie;
 stând cu unpicior pe o treaptă a scării şi mâinile la ceafă – semirotări de
trunchi în plan postrior;
 stând orientat către sacră, mâinile sprijinite la nivelul umerilor –
semigenuflexiuni (sau genuflexiuni dacă nivelul apei este mai scăzut) cu
inspiraţie şi revenire – expiraţie;
 acealaşi exerciţiu cu mâinile la spate, pe şold sau cu o minge medicinală pe
cap;
 stâd cu spatele la peretele bazinului, braţele în lateral sprijinite pe sparge-val
– depărtarea progresivă de perete cu paşi mici, succesivi, mâinile păstrând
sprijinul pe şanţ;
 extensia trunchiului cu păşire amplă înainte şi revenire cu pas înapoi, menţinând
poziţia redresată a trunchiului;
 aceaşi poziţie iniţială, cu genunchii ridicaţi la piept – răsuciri laterale, antrenând atât
trunchiul cât şi segmentele inferioare în balans;
 stând lateral faţă de perete, cu un braţ extins înapoi şi sprijinit pe marginea bazinului –
extensia trunchiului şi deplasarea braţului liber, cât mai mult, către cel aflat în sprijin;
 mers cu mâinile la spate, ridicarea alternativă a genunchilor spre suprafaţa apei,
menţinând trunchiul în poziţie corectă sau hipercorectă;
 acelaşi exerciţiu cu un plutitor apucat la spate, la nivelul umerilor, sau cu mâinile la
ceafă;
 mers cu trunchiul drept sau înclinat uşor înainte, mâinile susţin la spate o minge, un
colac sau o plută;
 mers cu trunchiul drept şi mâinile la ceafă, extesia şi arcuirea coatelor spre înapoi-sus
la fiecare pas;
 mers pe vârfuri cu rotarea braţelor spre înapoi şi extensia trunchiului la fiecare mişcare
a braţelor;
 mers pe vârfuri cu mâinile pe umăr, extensii ale trunchiului pe fiecare pas;
 mers lateral, cu un plutitor sau un baston la spate la nivelul umerilor, înclinări ale
trunchiului alternativ stânga-dreapta.
 Exerciţii în bazin cu apă adâncă:
 din imersie la marginea bazinului, corpul în plan vertical şi faţa sub nivelul apei –
balansări laterale ale întregului corp – inspir prelung şi apnee, apoi revenire la
suprafaţă – inspiraţie specifică scurtă;
 din atârnat, cu spatele la perete şi braţele sprijinite pe şanţ, ridicarea picioarelor
extinse sau a genunchilor la suprafaţa apei, fără a depărta trunchiul sau bazinul de
perete;
 din putire, cu picioarele susţinute de plută, sparge-val sau culuar – vâsliri în procedeul
craul sau spate;
 picioare craul sau bras, cu braţele extinse înainte şi mâinile sprijinite pe un obiect
flotor: (plutitor, colac, minge), menţinând capul ridicat la suprafaţă;
 acelaşi exerciţiu, cu mâinile prinse la spate, capul ridicându-se energic deasupra apei
doar în momentul inpiraţiei;
 picioare spate, cu braţele sus – lângă cap, cu mâinile la ceafă sau la spate;
 picioare spte cu sprijinul capului pe o plută;
 braţe în procedeul spate (văsliri alternative);
 braţe spate dublu (vâsliri simultan simetrice) cu sau fără susţinerea picioarelor pe un
obiect flotor;
 alunecare spate dublu – braţele vâslesc simultan, iar picioarele lovesc apa alternativ;
 procedeu spate integral (braţe-piciare coordonat cu respiraţia specifică procedului).
 INDICAŢII METODICE
Datorită frecvenţei cu care este îtâlnită această deviaţie sagitală a coloanei,
precum şi a gravităţii ei determinată de gradul încurbării, de faptul că este sau
nu dureroasă, de redoarea care o însoţeşte şi mai ales de tulburările cardio-
respiratorii pe care le poate provoca, în tratarea cifozei dorsale trebuie
respectateurmătoarele indicaţii:
 exerciţile dinamice, sub forma mişcărilor corective, efectuate în sensul redresării
coloanei dorsale şi a altor segmente deficiente care însoţesc cifoza, trebuie iniţiate din
poziţii corecte corective şi hipercorective;
 cele mai importante dintre aceste exerciţii dinamice sunt:
 exerciţii pentru trunchisub forma exerciţiilor de extensie (segmentul dorsal), de îndoire
laterală sau de răsucire şi sub forma întinderilor în axul vertical al coloanei şi a
semirotărilor efectuate posterior;
 exerciţile de înot trebuie să fie realizate utilizând respiraţii specific – inspiraţia cu gura
larg deschisă, iar expiraţia sub apă cu gura puţin întredeschisă, suflând aerul forţat din
plămân pe gură şi nas, pentru învingerea presiunii;
 cele mai valoroase exerciţii de înot sunt:
 exerciţii executate cu braţele prinse la spate;
 exerciţiile în procedeul spate – picioare, braţe sau chiar procedeu integral.