UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION

IONESCU DE LA BRAD”IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

SPECIALIZAREA: INGINERIE SI MANAGEMENT IN ALIMENTATIE PUBLICA

SI AGROTURISM

ȚINTAURA
(Centaurium erythraea)

Prof. coord:

Prof. dr. Robu Teodor

Student:

Balan Bogdan-Marian
CUPRINS:

Denumiri populare .............................................................................................................................. 3

Denumire științifică: Centaurium erythraea ....................................................................................... 3

Clasă superioară: Centaurium ............................................................................................................. 3

Stare de conservare: Risc scăzut (Stabil) ............................................................................................. 3

Clasificare: Specie ................................................................................................................................ 3

Descriere ............................................................................................................................................. 4

Culegerea............................................................................................................................................. 5

Substanțe active .................................................................................................................................. 5

Utilizare ............................................................................................................................................... 5

Localizare ............................................................................................................................................. 6

Componete chimice ............................................................................................................................ 6

Recoltarea ........................................................................................................................................... 7

Boli care se tratează folosind această plantă ...................................................................................... 7

Denumiri populare

Conform unei legende din Grecia antică, rănile centaurului Chiron s-au vindecat
datorită ţintaurii, explicând astfel originea denumirii științifice al speciei. Țintaura este o
plantă medicinală care a fost deja cunoscută şi utilizată în Antichitate și în Evul Mediu.

Această plantă mai este cunoscută și după următoarele denumiri: țintaulă, fierea
pământului, iarba frigurilor, potroacă, țintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea,
potrocea, potrocuță, scăunel, scânteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină,
crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri,
săfindei-de-câmp.

Denumire științifică: Centaurium erythraea

Clasă superioară: Centaurium

Stare de conservare: Risc scăzut (Stabil)

Clasificare: Specie
Descriere

Țintaura este o plată anuală sau bianuală, care face parte din ordinul Gentianales,
familia Gentianaceae. Rădăcina plantei este subțire, fusiformă, puțin ramificată. Tulpinile au
10-40 cm înălțime, sunt subțiri, cu patru coaste neacoperite de peri, ramificațiile apar numai în
partea superioară. Frunzele sunt alterne, alungite, ovale și au margini intacte. Inflorescențele
formează o umbrelă falsă, florile de culoare roz apar în lunile iulie-august. Fructele sunt
achene cilindrice de aproximativ 20 mm. Semințele sunt mici, de culoare maro, cu colțuri
dispuse aleatoriu.
Țintaura este o plantă nativă în Europa, Asia de Vest și Africa de Nord. În țara noastră
crește în special în zonele despădurite, în tufărișul de la marginea pădurilor, pe pajiști umede.
Conform unei legende din Grecia antică, rănile centaurului Chiron s-au vindecat datorită
ţintaurii, explicând astfel originea denumirii științifice al speciei. Țintaura este o plantă
medicinală care a fost deja cunoscută şi utilizată în Antichitate și în Evul Mediu.
Culegerea

Se culeg tulpinile aeriene, atunci când planta are o culoare verde deschisă, iar florile
sunt de culoare roz sau roșii, această perioadă fiind în general între iunie şi august. Plantele
culese se lasă la uscat, întinse într-un strat subțire, la umbră, într-un loc uscat. Când întoarceți
plantele pe cealaltă parte, aveți grijă ca frunzele să nu se sfărâme.

Substanțe active

Principalele substanțe active sunt glicozidele secoiridoide, care oferă plantei gustul
amar caracteristic. De asemenea, planta conține și flavonoide, acid oleanolic, acid nicotinic,
genţiană și o cantitate mică de alcaloizi.

Utilizare

Țintaura se folosește individual sau în amestecuri de ceai pentru creșterea poftei de

mâncare, stimularea digestiei și ca colagog. Ceaiul este recomandat și împotriva balonării.
Este utilizată frecvent pentru tratarea problemelor hepatice sau pentru purificarea sângelui. În
medicina populară se folosește pentru scăderea febrei, în curele de deparazitare și împotriva
epuizării nervoase. În tratamentele homeopatice, plantele proaspete se folosesc pentru
atenuarea durerilor de stomac. Se folosește și pentru fabricarea biterurilor sau băuturilor
spirtoase utilizate pentru creșterea poftei de mâncare. Nu se recomandă pacienților care suferă
de ulcer gastric.
Ceai: se toarnă o cană de apă clocotindă peste o linguriță de plante uscate zdrobite, se
lasă timp de 15 minute după care se filtrează. Un alt mod de preparare este de a turna 3 dl de
apă rece peste 1 linguriță de țintaură, și de a lăsa amestecul să stea pentru 8-10 ore, după care
se încălzește, dar nu se fierbe. Se recomandă să consumați amestecul îndulcit cu miere. Pentru
creșterea poftei de mâncare, ceaiul se consumă cu 30 de minute înaintea meselor principale, în
cazul problemelor digestive se consumă după mese.
Localizare

Planta crește în livezi și pe pajiști în locuri umede și luminoase, în zonele de munte

până la o altitudine de 1000–1200 m, în vii, în zonele defrișate, sub traseele liniilor de înaltă
tensiune. Se culege din iunie până în septembrie.

Țintaura (Centaurium erythraea) este o plantă care crește în mod natural in Europa,
Asia de Vest si Africa de Nord. In tara noastra creste in special in zonele despadurite, in
tufisurile de la marginea padurilor, pe pajistile umede.

Componete chimice

Planta conține principii amare cu structură secoiridoidică, eritrocentaurina, xantone

polisubstituite, flavonoide, alcaloizi, lactone, triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli,
alcool cerilic, acizi grași, substanțe minerale
 Planta contine: acid palmitic, principii amare, acid stearic, fitosteroli, alcaloizi
monoterpenici, ulei volatil, flavonoide, lactone, alcool cerilic, substante minerale, triterpene.

Recoltarea
Se recolteaza numai partile aeriene prin taiere (cu un cutit sau cu o foarfeca, pentru a
proteja radacinile) in lunile iunie- augus, cand planta are o culoare verde deschis, iar florile
sunt de culoare roz sau rosii.

Dupa recoltare, tulpinile de tintaura se leaga in buchete, nu foarte groase, care se

atarna pe o sfoara sau se intind in strat subtire si se usuca la umbra, in locuri bine aerisite. Din
jumatate de kilogram de tintaura rezulta, dupa uscare, ceva mai putin de o suta de grame de
planta.

Boli care se tratează folosind această plantă

 Febră  Boli de piele
 Malarie  Intoxicații alcoolice sau cu substanțe
 Lipsa poftei de mâncare chimice
 Pirozis  Eczeme și pentru cicatrizarea rănilor
 Tulburări stomacale (amestec de suc proaspăt, obținut din
 Diabet țintaură și păpădie)