Sinteza Curs Atmosfera Şi Calitatea Aerului 2015 2016

1/13/2016
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA MEDIULUI

ANUL UNIVERSITAR 2015-2016
ATMOSFERA ŞI CALITATEA AERULUI

-curs-
lect. dr. Alexandru Bănică

Facultatea de Geografie şi Geologie, UAIC Iaşi
alexandrumvbanica@gmail.com
STRUCTURA CURSULUI
 Introducere. Concepte vehiculate. O abordare geografică a problemelor legate de
atmosferă și calitatea aerului.
 Atmosfera. Formarea atmosferei. Bilanțul radiativ. Structura și dinamica generală a
atmosferei.
 Diminuarea calității aerului. Surse de poluare și poluanți ai atmosferei.
 Procese si fenomene atmosferice care influențeaza calitatea aerului Transportul și
transformarea poluanților în atmosferă.
 O perspectiva crono-spațială asupra poluării atmosferei. Monitorizare și reglementari
legislative
 Calitatea aerului în orașe
 Poluarea de interior. Poluarea sonoră.
 Transportul transfrontalier al poluanților atmoferici.
 Calitatea aerului și schimbarile climatice. Subțierea stratului de ozon.
 Calitatea mediului și sănătatea populației. Efectele complexe ale poluării aerului asupra
calității generale a mediului/ funcționalității geosistemului
 Diferențieri regionale privind calitatea aerului in lume
 Calitatea aerului în Europa.
 Calitatea aerului în România.
 Perspective in problematica geografica a calității aerului.
1
1/13/2016
OBIECTIVE GENERALE
• O perspectivă generală asupra rolului structurii și dinamicii atmosferice în
dimensionarea efectelor poluării aerului
• Cunoașterea principalilor poluanți atmosferici, a surselor de poluare, a

principiilor dispersiei lor atmosferice și a efectelor complexe ale acestora în
mediu
• Înțelegerea în pespectivă multiscalară a dimensiunii geografice a calității

aerului
BIBLIOGRAFIE
• Apostol, L. , Meteorologie și climatologie, Univ. “Ștefan cel Mare”, Suceava, 2000
• Ciulache, S.; Ionac, N., Esențial în Meteorologie și Climatologie, Ed. Universitară, București, 2007
• Cojocaru I.,Surse,procese si produse de poluare,Editura Junimea,Iași, 1995
• Gavrilescu, E. (2008) – Surse de poluare și agenți poluanți ai mediului, Editura SITECH, Craiova
• Georgescu, L.P., Atmosfera si poluarea, EDP, București, 2003
• Hester, R.E. ; Harrison, R.M., Air Quality in Urban Environments, Issues in Environmental Science and
Technology, RSC Publishing, UK, 2009
• Iojă, I.-C., Metode si tehnici de evaluare a calitatii mediului in aria metropolitan a municipiului București,
Ed. Univ din București, 2008
• Jacobson, M. Atmospheric Pollution. History, science and regulation, Cambridge University Press, 2002
• Jones, J.C. , Atmospheric Pollution, J.C Jones & Ventus publishing Aps, 2008
• Godish, T. Air quality, 4th Ed, Lewis Publishers, 2004
• Lazaridis, M., First principles of Metheorology and Air Pollution, Environmental Pollution, vol. 19, Springer,
2011
• Sokhi, R., World Atlas of Atmospheric Pollution, Anthem Press, London, 2008
• Sportisse, B, Fundamentals in Air Pollution. From Processes to Modelling, Springer, 2010
• Stefan, S., Fizica atmosferei, vremea şi clima, Bucureşti, 2006
• Ursu, P. D, Atmosfera si poluarea, Editura științifica si enciclopedica, București, 1981
• Ungureanu, I., Geografia mediului, Editura Universității ”Al. I.Cuza„, Iași, 2005
*** Aerul pe care îl respirăm. Imbunatățirea calității aerului în Europa, Agenția Europeană de Mediu,
Copenhaga, 2013
*** Material informative. Protectia calitatii aerului in context transfrontalier Romania- Ucraina, Suceava, 2007
*** (European Environmental Agency) - EMEP/EEA air pollutant emission inventory guidebook, 2013
*** (European Environmental Agency) - Air quality in Europe – 2012 report, nr. 4, Copenhagen, 2012
2
1/13/2016
ATMOSFERA ȘI CALITATEA AERULUI

- O încercare de edificare în privinţa relaţiei dintre structura şi dinamica atmosferei
şi calitatea aerului;
- referinţă multiscalară (de la nivel local, la nivel regional şi global, în mediul urban
sau rural, interior clădirilor sau exterior acestora etc), precum şi a efectelor asupra
mediului şi a sănătăţii oamenilor generate de distribuţia spaţială a concentraţiilor
diferite de poluanţi atmosferici.
- calitatea aerului și atmosfera:

• poluarea atmosferică - impurificarea cu substanțe care îi schimbă caracteristicile
• modul în care poluanții interacționează cu condițiile meteorologice (umiditatea,
temperatura, vântul etc.) ceea ce dă naștere condițiilor atmosferice de ansamblu.
- o calitate necorespunzătoare a aerului ne poate afecta sănătatea, poate produce

disconfort (de exemplu prin mirosuri), sau poate produce daune plantelor,
animalelor sau chiar unor obiecte/clădiri etc.
- poluarea atmosferică rezultă în principal din activități umane, deși putem discuta
și de forme naturale de impurificare a atmosferei
INTRODUCERE
- nu doar poluanții emiși în mod direct în atmosferă (poluanți principali) ne pot
afecta sănătatea ci și aceștia pot interacționa unii cu alții în prezența radiației
solare și pot produce (de ex.: smogul fotochimic);
- rezultat al proceselor meteorologice, poluarea aerului poate fi transportată de-a
lungul continentelor și, în funcție de particularitățile substanțelor chimice
implicate, pot persista în atmosferă. (Ex. poluarea emisă local de mașini, coșuri
industriale sau incendii forestiere, poate avea un impact regional și chiar la scară
globală);
- poluanți precum aerosolii sau dioxidul de carbon – care influențează bilanțul
radiativ al atmosferei- pot conduce la schimbări ale climatului natural al Terrei cu
impact direct la scară locală;
O perspectivă geografică include:

- o incursiune în structura și funcționalitatea sistemică a geosferelor cu un accent pe
relația dintre compoziția și dinamica atmosferei, modificările acestora și
interacțiunile complexe induse de acestea in mediu;
- relația cu structurile spațiale implicate, a diferențelor și disparităților legate de
calitatea aerului, prin diferențierea surselor de poluare și a gradului de expunere a
populației și ecosistemelor în manieră multiscalară sau trans-scalară.
3
1/13/2016
ANALIZA GEOGRAFICĂ
A CALITĂȚII AERULUI
NOȚIUNI FUNDAMENTALE
ATMOSFERĂ, CALITATE, CALITATEA AERULUI, POLUAREA AERULUI, POLUANT,
POLUATOR, EMISIE, IMISIE, DISPERSIE.
ATMOSFERA = 1. înveliş gazos al Pământului; 2. aer pe care îl respiră cineva (cf.

DEX);
= masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzand şi
stratul protector de ozon (cf. OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei
modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001).
CALITATE = totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru

este ceea ce este deosebindu-se de celelalte (cf. DEX)
CALITATEA AERULUI
Descriptor subiectiv și comparativ al lipsei impurificarii atmosferei.
Lipsa unei definiții precise: “Calitatea aerului este determinată de emisiile în aer provenite de
la sursele staţionare şi sursele mobile (traficul rutier), cu preponderenţă în marile oraşe,
precum şi de transportul poluanţilor la lungă distanţă.” (www.mmediu.ro)
În înţeles antropocentric calitatea aerului presupune acele însuşiri ale

atmosferei favorabile desfăşurării vieţii şi activităţii societăţii omeneşti.
În înţeles ecocentric, calitatea aerului presupune acele însuşiri ale
atmosferei favorabile menţinerii vieţii organismelor animale şi vegetale.
4
1/13/2016
Gaz Simbol Procent din ppm ppm
volum (atmosfera (atmosfera
•Poluare atmosferică (pollo, -uere – (atmosfera naturală) curentă)
curentă)
murdări, a deteriora) – modificare în sens Azot N2 78,1
negativ a calității aerului prin introducerea Oxigen O2 20,9
Argon Ar 0,92
de gaze, particule sau forme de energie Neon Ne 18,2
(căldură, zgomot, radioactivitate) care pot Heliu He 5,2
Kripton Kr 1,14
provoca daune oamenilor, sistemelor Xenon Xe 0,09
biologice, materiale sau atmosferei însăși în Dioxid de CO2 280,0 380,0
carbon
plan local, regional sau global. Metan CH4 0,750 1,77
Protoxide de N 2O 0,270 0,318
azot
Vapori de H 2O 0,004 - 4
apă
Compoziția chimică a atmosferei (după Daly, 2007)
•Poluant atmosferic– orice substanţă prezentă în aerul

înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare
asupra sănătăţii umane şi/sau a mediului ca întreg
(Legea 104/2011).
NOȚIUNI FUNDAMENTALE. CLASIFICĂRI

-poluare cu impact local -poluanți primari
- surse mobile
- surse fixe -de interior -poluare cu impact regional - poluanți secundari
-de exterior
- poluare cu impact global
- poluanți biologici
-poluare cu particule - poluanți chimici

- surse continue
- surse intermitente -poluare cu gaze - poluanți fizici
- poluare cu forme de energie

-surse antropice -surse urbane
-surse naturale -surse rurale
-surse de suprafaţă/la nivelul solului;

-surse înălţate.
- surse punctuale
-surse areale
-surse lineare
- surse volumetrice
5
1/13/2016
DISPERSIE - proces de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe

aflate sub formă de particule foarte mici;
EMISIE – degajarea directă sau indirectă a unor substanțe poluante, vibrații,

căldură sau zgomote din surse individuale sau difuze;
IMISIE – poluant ajuns în mediu, transferat prin difuzie, care se manifestă și este
măsurat la un receptor (omul şi factorii sistemului sau ecologic, bunuri materiale).
LIMITELE ATMOSFEREI
Coloană atmosferică
 Limita inferioară – suprafața activă a planetei (dar și un strat de

întrepătrundere)
 limita superioara – greu de stabilit - 500 km grosime (Cunningham,
2011), 480 km (Berg, 2009), 400 km (Ursu, 1981) etc.
După diferite criterii:
-80 km - după durata zorilor de zi și a amurgului cu caracteristici
cauzate de reflecsii multiple ale radiației solare
-250 km – după observarea stelelor căzătoare
-1000 km – după observarea aurorelor borelale și australe
-3000 km - se observă egalizarea densității atmosferei cu cea a
spațiului cosmic si se produce disiparea particulelor de aer
-3500 km – după observarea unor neregularități ale orbitelor
sateliților
6
1/13/2016


-curs-

ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA ATMOSFEREI

• Când Pământul s-a format, în urmă cu 4,6 miliarde ani dintr-un amestec
fierbinte de gaze și materie solidă, iar atmosfera aproape că lipsea.
Suprafața era topită.
• Atmosfera inițială a Pământului (compoziție diferită (H, He, NH3, CH4) la
temperaturi mari, mai ușoară, a fost pierdută, fiind transportată în spațiu de
fluxurile de particule (vânturi) solare;
• Pământul s-a răcit și o primă atmosferă s-a format în principal din gazele
emanate de fenomenele vulcanice. Aceasta includea hidrogen sulfurat, metan
și o cantitate de 10-200 de ori mai mare de CO2 fațăde atmosfera actuală.
După circa 500000 de ani, suprafața Pământuluis-a răcit și s-a solidificat
îndeajuns, astfel încât apa să se acumuleze pe suprafața acestuia.
7
1/13/2016
Formarea unei atmosfere mai dense odată cu răcirea. In

compozitie gaze anterior dizolvate în rocile topite. Lipsa O2
și prezența H2, CH4, N2, NH3, H2O, CO, CN- (radical cian);
Spatiu
Atmosfera 1 Atmosfera 2

 La o răcire și mai puternică – condensarea vaporilor de apă în nori. Apariția unor
condiții meteo extreme. La început, apa din precipitații se vaporiza înainte de
atingerea suprafeței terestre. După atingerea unor temperaturi sub 100 °C, o ploaie
intensă a dus la formarea oceanelor. A rezultat reducerea cantității de H 2O și CO2 din
atmosferă, rămânând doar mari cantități de N2;
 Apariția primelor forme de viață în apă. Cu 2,7 miliarde de ani în urmă algele
micoroscopice verzi-albăstrui numite cianobacterii s-au răspândit în apele oceanelor
Terrei. Ulterior, prin fotosinteză au îmbogățit atmosfera cu oxigen;
 Ieșirea formelor primitive de viață pe uscat după apariția stratului protector de ozon;
 În special datorită fotosintezei oxigenul atmosferic a ajuns acum 1 mld. de ani la
concentrațiile actuale. În urmă cu 500.000 de ani întreaga compoziție a atmosferei a
ajuns la concentrațiile actuale;
 Echilibrul existent în atmosferă – condiționat de ciclurile biogeochimice care au
menținut concentrațiile de O 2 si CO2 relativ constante în timpul evoluției recente a
Pământului.
Atmosfera 3
8
1/13/2016
CARACTERISTICILE ATMOSFEREI
Masa oceanelor 1,35 ∗ 1021 𝑘𝑔
MASA ATMOSFEREI 5,27 ∗ 10 18
𝑘𝑔
Masa litosferei 5,98 ∗ 1021 𝑘𝑔
PRESIUNEA ATMOSFERICĂ – este forța sau masa raportată la o unitate spațială a unei
coloane de aer. Presiunea atmosferică scade odată cu altitudinea pentru că moleculele
de gaz atmosferic sunt mai puține/mai rarefiate la altitudini mai mari.
-99,9% din gazele

atmosferice sunt
concentrate până la
48 km (1 mb)
-50% sunt
concentrate sub 5,5
km (500 mb)
Variaţia presiunii (a) şi a densităţii (b) în raport cu

altitudinea în atmosfera Pământului
CARACTERISTICILE ATMOSFEREI
 Densitatea atmosferei - la nivelul mării : 1,293 kg/mc
 Viteza atmosferei – (urmează rotația Pământului): 300 – 600 km/h
 Atmosfera – “un motor ineficient” – utilizează doar 3% din energia primită de la

Soare pe care o transformă în energie cinetică
O furtuna de vară = 10 bombe tip Hiroshima (45000 furtuni/zi)

Un taifun eliberează aceeași energie într-o secundă
9
1/13/2016
COMPOZIȚIA ATMOSFEREI Gaz Simbol Procent din ppm ppm

-99,03% constituită din oxigen (O2) şi azot (N). (atmosfera naturală) curentă)
curentă)
-Compoziție constantă pe o înălțime de 85 km Azot N2 78,08
(homosferă) Oxigen O2 20,95
Argon Ar 0,93
-Mai sus, compoziția devine variabilă Neon Ne 18,2
(heterosferă) Heliu He 5,2
Kripton Kr 1,14
COMPOZIȚIA AERULUI USCAT Xenon Xe 0,09
Dioxid de CO2 0,03 280,0 380,0
carbon
Azotul- cel mai abundent, un rol relativ limitat Metan CH4 0,750 1,77
Protoxide de N2 O 0,270 0,318
in procesele atmosferice, stabil, solubilitate azot
scăzută în apă (1/70 din cea a CO2). Vaporide apă H2 O 0.04-4
Moleculele de azot - precursor in formarea Ozon O3 0,07

NO3- (ion amoniu), din care plantele Compoziția chimică a atmosferei (după Daly, 2007)
sintetizeaza aminoacizi, proteine, clorofila si
acizi nucleici. În reacție cu oxigenul, azotul
produce oxizi de azot (NOx), care includ N2O,
NO, NO2, NHO3, cu concentrații care variază
foarte mult în timp și în spațiu.
Oxigenul - esențial pentru desfășurarea
proceselor metabolice oxidative, a seriei de
reacții chimice de transfer de energie care
susțin majoritatea formelor de viața.
COMPOZIȚIA ATMOSFEREI Gaz Simbol Procent din ppm ppm

(atmosfera naturală) curentă)
Argonul, “gazul leneş”, fără culoare şi miros, ca curentă)
Azot N2 78,08
şi celelalte “gaze nobile” este inert şi nu Oxigen O2 20,95
reacţionează chimic. Argon Ar 0,93
Neon Ne 18,2
Alte gaze inerte prezente în concentraţii foarte Heliu He 5,2
mici: neon, heliu, kripton şi xenon. Kripton Kr 1,14
Xenon Xe 0,09
Dioxid de CO2 0,03 280,0 380,0
Concentrațiile atmosferice de dioxid de carbon carbon
Metan CH4 0,750 1,77
(CO2) sunt relativ scazute –360-380 ppmv. E Protoxide de N2 O 0,270 0,318
una dintre cele doua materii prime din care azot
Vaporide H2 O 0.04-4
plantele verzi – în fotosinteza – își produc apă
Ozon O3 0,07
moleculele de hrana. Gaz cu efect de sera. Compoziția chimică a atmosferei (după Daly, 2007)
Ozonul (O3) stratosferic absoarbe radiația UV

care este recepționată de Pământ, un scut
pentru cea mai mare parte a materiei organice
și a vietaților (“ozonul bun”). În troposferă
nivelul ozonului este de circa 20 parți per
miliard (ppbv) cu variații mari în funcție de
activitățile antropice și de condițiile 8
atmosferice (“ozonul rău”).
10
1/13/2016
COMPOZIȚIA ATMOSFEREI
APA DIN ATMOSFERĂ PARTICULELE DIN ATMOSFERĂ
- Vaporii de apă (umiditatea) au efect de - Aerosolii – particule solide sau lichide

seră absorbind radiaţiile termice- și aerul care le cuprinde rezultă din
infraroșii. Constituie o legătură vitală în surse naturale sau antropice și sunt
circuitul apei în natură. emiși direct sau se formează secundar.
- Concentrația volumetrică 0 – 4 % - Depunerea uscată sau umedă;
- Circuitul apei în natură – componenta - Timp mediu de rezidență de la câteva
atmosferică zile la câteva săptămâni;
Importanța evaporării – a condensării și a - Procese de nucleație, condensare,
formării norilor – precipitații coagulare care le modifică forma și
mărimea.
Un nor mic poate conține 100 – 1000 t apă
Roluri:
- Nuclee de condensare pentru formarea
Evaporația în G. Mexic – 20 mld. l/ h
norilor
- Participă la reacții chimice și afectează
- Apa este și o sursă de energie termică în ecosistemele (diminuarea stratului de ozon,
atmosferă eutrofizare, acidifiere)
25 % din energia solară incidentă e - Afectează sănătatea umană
consumată prin evaporația apei, o energie - Modifică bilanțul radiativ prin difuzie și
care e apoi eliberată prin condensare absorbție
- Modifică vizibilitatea la concentrații mari
STRUCTURA ATMOSFEREI
Straturile atmosferei (adaptat după Brasseur et al., 1999)
Straturi delimitate în funcție de
distribuția pe verticală a atmosferei
HOMOSFERA
Troposfera (0- max. 18 km)– partea cea mai
apropiată de suprafaţa terestră.
- 80% din masa atmosferei
-temperatura scade cu 10 ⁰C/km în aerul
uscat şi 5⁰C/km în aerul umed., 6,5 ⁰C/km în
medie Minimum termic în tropopauză unde
temperatura ajunge la -70 - -80 ⁰C
deasupra Ecuatorului și -55 - -60 ⁰C la
latitudini medii. Scăderea temperaturii cu
altitudinea se datorează disipării graduale a
energiei termice de pe suprafaţa Terrei.
Încălzirea este mai puternică aproape de
suprafaţă astfel încât aerul cald se ridică şi
are loc un puternic amestec vertical astfel
că particulele şi poluanţii gazoşi se pot
deplasa de la suprafaţă până în partea
superioară a troposferei în câteva zile sau
chiar mai puţin, în funcţie de condiţiile
atmosferice.
16-18 km – z. ecuatorială
10-12 km – z. temperate
8 - 9 km - z. reci
11
1/13/2016
Stratul limită (de frecare)
- 0 – 500 (1500) (3000) m
ZIUA
-(sub)stratul de suprafață (10%)

– vântul își modifică puternic
viteza în funcție de înălțime
-(sub)stratul convectiv de
amestec - o parte din energia
solară este transferată în stratul
-stratul de inversiune - temperatura crește cu altitudinea, de aer imediat de deasupra
oprește mișcarea convectivă datorită conductivității. Se nasc
-stratul de antrenare – mixtări între stratul de inversiune mișcări turbulente și se ajunge la
și cel de amestec accelerația maximă în stratul
-stratul de nori – nori joși convectiv de amestec se ajunge la
accelerația maximă. mișcări
În general poluanții sunt prinși sub stratul de inversiune verticale care permit amestecul
sau în acesta astfel că poluarea va fi cu atât mai intensă cu poluanților în acest strat
cât stratul de inversiune va fi mai jos.
Stratul limită (de frecare)
- 0 – 500 (1500) (3000) m
NOAPTEA
-pământul se răcește radiativ –

temperatura aerului va crește cu
înăltimea ceea ce crează
inversiune de suprafață. Dacă
sunt emiși poluanți aceștia vor fi
prinși în stratul de suprafață.
După răcirea părții superioare a
- Stratul rezidual - ceea ce rămâne neschimbat stratului de suprafață – răcirea
noaptea din stratul de amestec. Doar în baza sa există stratului de amestec – reducerea
modificări, uneori stratul limită nocturn îngroșându- turbulențelor. Partea din stratul
se în detrimentul său. de amestec care își pierde
- Stratul de inversiune – rămâne deasupra noaptea proprietățile =Stratul
limită nocturn
12
1/13/2016
Troposfera (0- max. 17 km)
- Viteza vântului crește cu altitudinea
(sus forța crește pentru ca forța de
frecare datorată rugozității nu se
manifestă)
- Apa apare în toate cele trei stări de
agregare cu concentrații mai mari în
straturile inferioare.
- Aici apar fenomenele ce țin de vreme
Se subîmparte în:
Substratul limită (de frecare) – strat
inferior al troposferei afla sub influența
directă și puternică a suprafeței terestre.
Cca. 1 km grosime
Reacționează la schimbările suprafeței
active în mai puțin de o ora.
Substratul mijlociu de advecție
Substratul superior
Tropopauza cu grosimi de 0,5 – 2 km –
izotermie sau inversiune termică, prezența
curenților rapizi tip jet cu vitezede 200 –
550 km/h
Stratosfera (11 (17) – 32 (55) km)
-temperatura crește cu altitudinea pana ajunge la
0 ⁰C în stratopauză.
-Ample variații sezoniere mai ales la latitudini mari
-Creșterea temperaturii – absorbția radiației
ultraviolet de către ozon (ozonosfera 15-40 km)
-Datorită acestei creşteri a temperaturii cu
altitudinea amestecul de gaze este foarte lent
(doar câţiva cm/oră). Aceasta înseamnă ce le va
lua foarte mult poluanţilor să intre şi să
părăsească stratosfera. Se estimează că trebuie
cca. 5 ani unui gaz emis de la suprafaţa
Pamântului să ajungă la o altitudine de cca. 25 km;
Uneori e împărțită în :
- s. joasă (pînă la 35 km) – temperaturi mai
reduse și lipsa umidității
- S. înaltă (mai sus de 35 km)
Apariția norilor sidefii (rar)
Straturile atmosferei (adaptat după Brasseur et al., 1999) Stratopauza (50 – 55 km)
- presiune 1 mb
13
1/13/2016
Mezosfera (50-(80)85 km) – sau stratul de
mijloc al atmosferei -temperatura scade
din nou abrupt până la - 90 ⁰C;
Mezopauza constituie cel mai rece strat
din atmosferă.
HETEROSFERA
Termosfera (85-400 km) – atmosfera este
ionizata (gaze încărcate electric).
Temperatura crește datorită fluxului
puternic de energie solară și cosmică care
ajunge aici in mod direct (ajunge până la
700 ⁰C sau mai mult chiar 3000 ⁰C după
unii autori ;
Exosfera (>500 km) – atmosfera

exterioara rarefiata. Distanțe între atomii
si moleculele componente de cca. 100
km. Viteza acestora poate crește și peste
11,2 km/s acestea părăsind atmosfera
terestră.
Bilantul radiativ și dinamica atmosferei.

Procese si fenomene atmosferice care influențează poluarea
Întreaga dinamică atmosferică și
• A. Bilanțul radiativ sistemul climatic sunt

condiționate de energia pe care
Pământul o primește de la Soare.
Mare parte din energia care
ajunge la planeta noastră este
transmisă prin atmosferă și
absorbită de suprafața
Pământului. O parte din radiația
de lungime scurtă de undă este
reflectată de suprafața
subiacentă și de nori.
- ~ 30% din radiația solară
incidentă este reflectată
înapoi în spațiu de nori, de
atmosferă și de suprafața
Pământului.
- ~ 19-20 % din radiația
incidentă este absorbită de
atmosferă,
- ~ 50-51% încălzesc direct
suprafața Pământului
14
1/13/2016
Efectul de seră. O parte din radiația

infraroșie – de lungime de undă lungă –
emisă de suprafața Pământului – e
absorbită de constituienții atmosferici
precum unele gaze (ex. dioxidul de carbon)
și vapori de apă.
- energia absorbită este radiată înapoi ca

radiație infraroșie spre suprafața
Pământului, făcând atmosfera mai caldă
decât ar fi fost ea altfel.
- efectul natural de seră (”efect

atmosferic”) are un rol esențial pentru
viața pe Pământ
- datorită lui temperatura este de circa 15°

C cu 33° C mai ridicată decât dacă efectul
de seră nu ar fi existat. In
-norii au, în același timp un efect de

încălzire și unul de răcire.
Albedo = proporția din radiația incidentă

care este reflectată în atmosferă de către o
suprafață care depinde de reflectivitatea
acestuia.
EX. albedoul zăpezii proaspete este 0,8, iar

cea a pământului și a atmosferei 0,3.
ALBEDO –UL LA NIVEL MONDIAL
Albedo-ul mediu anual Fracție
(Arbogast, 2011)
15
1/13/2016
Incidența razelor solare pe (a) 21 iunie și (b) 21 decembrie
Radiația solară absorbită de pământ și de atmosferă comparativ Modalități de transfer al energiei termice
cu radiația medie emisă de Pămînt în atmosferă
(După Ahrens, 1994)
B.STRUCTURA VERTICALĂ A TEMPERATURII ŞI CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ
Stabilitatea atmosferică presupune Instabilitatea atmosferică presupune faptul că

o deplasare redusă a volumului de forţele externe aduc volumul de aer departe
aer la aplicarea unei forţe din de poziţia iniţială.
exterior. Daca aceste forţe externe
aduc volumul de aer înapoi la
condiţiile iniţiale vorbim de
stabilitate atmosferică.
Stabilitatea atmosferică depinde de profilul vertical al temperaturii şi al umidităţii în

aerul înconjurător.
Aerul mai cald are o densitate mai redusă decât aerul rece, deci este mai uşor.
Aerul umed are o densitate mai mică decât aerul uscat deci e mai uşor.
Ca urmare aerul umed şi cel cald faţă de aerul înconjurător este instabil şi va tinde să
aibă mişcări ascendente/convective în atmosferă.
Aerul mai rece şi uscat faţă de aerul înconjurător este stabil şi va coborî în atmosferă
până la atingerea echilibrului.
Stabilitatea atmosferică este legată de capacitatea atmosferei de a amesteca şi de a
dispersa poluanţii. De asemenea determină turbulenţa atmosferică generală şi
formarea norilor.
16
1/13/2016
CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ. PROCESE ADIABATICE
Atmosfera absoarbe mai puţină căldură decât suprafaţa terestă, de aceea

stratele inferioare apropiate de teren vor primi mai multă energie şi deci mai
multă căldură decât stratele superioare. Incalzindu-se, aceste strate
atmosferice devin mai uşoare decât cele de deasupra ceea ce la face să se
extindă şi să se răceasca.
Din moment ce mărirea volumului se face rapid, fără schimburi important de

căldură (prin conductivitate şi radiaţie) cu masele de aer înconjurătoare este
considerată un proces adiabatic (evident nu în termeni stricţi deoarece un
oarecare schimb de căldură există masele de aer nefiind izolate).
Când o masă de aer ajunge într-o arie cu presiune mai scăzută ea este extinsă
adiabatic şi răcită.
Când o masă de aer ajunge într-o arie cu presiune mai ridicată ea este
contractată adiabatic şi încălzită.
STRUCTURA VERTICALĂ A TEMPERATURII ŞI CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ
- condiţii de instabilitate atmosferică

în primii 100 m de la Pământ într-o zi
însorită
Când temperatura aerului care urcă e
mai mare decât temperatura aerului
înconjurător. Volumul va accelara
ascendent.
- atmosferă neutră – ziua sau
noaptea cu nori şi vânt
aceeaşi cu temperatura aerului
înconjurător. Volumul de aer va
urmări mişcarea atmosferei
înconjurătoare.
- stabilitate atmosferică – noaptea,
în apropierea suprafeţei
mai mică decât temperatura aerului
înconjurător. Volumul tinde să revină
la poziţia iniţială de echilibru.
17
1/13/2016
METODOLOGIA PASQUILL PRIVIND CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ
Viteza ZIUA NOAPTEA

vântului la Intensitatea radiaţiei solare Cuvertura de nori
înălţimea de Mare Mijlocie Mică >4-8 <3/8
10 m (m/s)
<2 A A-B B - -
2-3 A-B B C E F
3-5 B B-C C D E
5-6 C C-D D D D
>6 C D D D D
A – Foarte instabilă D - Neutră

B – Moderat instabilă E – Slab stabilă
C – Slab instabilă F - Moderat stabilă
Stabilitatea verticală a atmosferei si poluarea atmosferică

- vara suprafața se încălzește ceea ce face ca aerul cald să se ridice – se crează un sistem termic de presiune
scăzută. Când aerul din apropierea suprafeței e suficient de cald, curenții convectivi îndepărtează poluarea în
sus. Astfel de condiții instabile duc în mod normal la nivele reduse ale poluării de suprafață.
- iarna, suprafața se răcește se formează o masă de aer de presiune ridicată. Aerul rece din apropierea suprafeței
stagnează și devine incapabil de a se ridica deasupra pozitiei inițiale. Stabilitate face ca nivelul poluării să
crească. Dacă aerul din apropierea suprafeței pământului este mai rece decât aerul de deasupra se formează un
strat de inversiune termică care resticționează dispersia poluanților pe verticală. Stratul de inversiune se poate
forma și deasupra, acționând ca un capac/o calotă și limitând amestecul volumului disponibil pentru dispersia
emisiilor de nivel scăzut.
Stabilitatea atmosferică are de asemenea și variații diurne. De ex. Inversiunile matinale de la
nivelul solului vor fi până la urmă disipate în momentul în care crește cantitatea de radiație solară în timpul
zilei și încălzește suprafața. În timpul nopții suprafața se încălzește și se poate forma din nou un strat de
inversiune.
STABILITATEA și POLUAREA
ATMOSFERICĂ
- determină faptul dacă poluanții emiși
se vor ridica convectiv și se vor dispersa
sau se vor concentra în apropierea
suprafeței
- o atmosferă stabilă nu este favorabilă
mișcării verticale și dispersiei poluanților
- o atmosferă instabilă va ajuta la
curățarea mediului, aerul prin mișcarea
sa convectivă va dispersa poluanții
18
1/13/2016
C. Dinamica orizontală a atmosferei

Atmosfera este caracterizată ”Scara sinoptică este proprie analizei mişcării generale a atmosferei
printr-un continuu schimb de şi evidenţierii distribuţiei parametrilor meteorologici pe spaţii largi.
energie, impulsuri mecanice și Reţeaua de staţii sinoptice furnizează date de observaţie. Ciclonii şi
umiditate cu oceanul și uscatul de anticiclonii sunt elemente importante ale circulaţiei la latitudini
dedesubtul ei. Deși cantitățile de medii. Curgerea aerului în acestea este în principal o curgere
energie care intră și cele care ies orizontală cu mişcari verticale modeste.
din atmosfera Pământului sunt în Prin contrast, vântul la mezoscară şi microscară influenţează arii
esență egale, ele nu sunt egale mai mici şi prezintă curgeri verticale extinse care pot fi foarte
deasupra fiecărei părți a rapide, cum se întâmplă într-o furtună în dezvoltare. Scara mezo-
Pământului. Această distribuție sinoptică este proprie analizelor de detaliu în care se caută să se
inegală a energiei solare care reliefeze modul în care orografia locală influenţează procesele şi
rezultă din diferențele latitudinale, fenomenele atmosferice.
de acoperire cu nori și capacitate Deşi se obişnueşte să se împartă mişcările atmosferice în funcţie de
de absorbție a suprafeței scări spaţio-temporale, nu trebuie uitat că, curgerea aerului este
Pământului este responsabilă de foarte foarte complexă, mai complicată decât curgerea apei într-un
mișcările aerului la scară locală, râu cu vârtejuri de toate dimensiunile care se suprapun peste
regională sau globală. curgerea propriu zisă. În plus, ca şi în curgerea unui râu, fiecare
scară de miscare este legata de celelalte scări.” (Studiu FAPPM,
Fizica Universitatea București)
Masele de aer
Masele de aer – unităţi de aer atmosferic cu proprietăţi similare în ceea ce priveşte
distribuţia temperaturii şi a umidităţii.
- pot ajunge şi la diametre de peste 1500 km acoperind suprafeţe mari oceanice sau
continentale
- înălţimea poate ajunge până în tropopauză
Circulaţia generală a atmosferei asigură transferul de căldură de la Ecuator spre Poli.
În cadrul unei mase de aer sunt importante conţinutul de apă umiditatea, temperatura
şi, mai ales, modificarea temperaturii cu înălţimea.
-umiditatea influenţează tipul de nori şi deci cantitatea de precipitaţii.
-distribuţia pe verticală a temperaturii afectează stabilitatea masei de aer.
19
1/13/2016
Masele de aer
Frontul rece și condițiile meteorologice asociate Frontul cald și condițiile meteorologice asociate
După criteriul termic, mase de aer:
- calde – mai calde decât suprafaţa desupra căreia

sunt transportate.
- - reci - mai reci decat suprafaţa Pământului
Structura verticală a unui front oclus

Pentru a ajunge la caracteristici termice şi barice similare o masă de aer trebuie să fie stagnantă câteva zile
deasupra unei regiuni care, de asemenea să aibă caracteristici similare. Această regiune va fi sursa masei de
aer. Gradul în care masa de aer ajunge să aibă aceleaşi caracteristici cu regiunea sursă şi să atingă un anumit
grad de omogenitate, depinde de timpul de rezidenţă desupra acesteia şi de diferenţa de temperatură dintre
temperatura iniţială şi temperatura regiunii. Cand vântul face ca masa de aer să se mişte, aceasta reţine pe
parcursul traseului său, în mare parte, caracteristicile regiunii-sursă.
1. Vânturile Vânturile rezultă din diferențele în ceea ce

privește presiunea aerului care apar datorită
încălzirii inegale a suprafeței Pământului. În
Noțiunea de vânt este utilizată pentru a absența fricțiunii datorate rugozității scoarței
descrie mișcarea aerului în terestre, aerul s-ar deplasa strict de la presiune
dimensiunea sa orizontală. mare la presiune mică.
De aceea direcția de mișcare a aerului

este o rezultantă/controlată de
combinația dintre:
Legea a II a lui Newton pentru
mişcare arată că, acceleratia unui - forța de gradient baric /a presiunii
corp într-un sistem de coordonate
- efectul/fenomenul Coriolis
fixat în spaţiu este suma tuturor
forţelor care acţionează asupra - forța de frecare (datorată
corpului. rugozității).
- forța centrifugă
20
1/13/2016
1.1. Forța de gradient baric

Diferențele de presiune pe
orizontală, în atmosfera joasă se
caracterizează prin gradientul baric.
Acesta este egal cu variaţia presiunii
pe unitatea de distanţă, în direcţia
în care presiunea scade mai repede.
Distanța dintre izobare descrie
gradientul de presiune. Izobarele
relativ apropiate indică un gradient
puternic sau abrupt care asociază
vânturi puternice. Izobarele relativ
depărtate se caracterizează prin
gradienti barici mici și vânturi
ușoare.
Gradientul de presiune este
direcționat perpendicular pe izobare
de la presiune mare la presiune
mică.
1.2. Efectul/Fenomenul Coriolis

În deplasarea sa de la tropice sau de la latitudini
medii-mari (55®), aerul este deviat de la
traiectoria sa normală spre nord, respectiv spre
sud (Suprafața Pâmântului se mișcă mai repede
decât atmosfera). Devierea este spre est (în
emisfera nordică) pentru fluxurile care se
îndreaptă spre poli și spre vest pentru deplasările
de aer spre Ecuator.
Este un efect al mișcării de rotație a Pământului. În
mișcarea de la vest spre est a acestuia, aerul pare
a se deplasa cu o viteză mai mică.
Abaterea depinde de latitudine și de intensitatea

Efectul Coriolis este cea mai
vântului.
importantă dintre forţele
Efectul Coriolis este cel mai mare la latitudini mari și aparente şi se numeşte astfel
aproape inexistent la Ecuator. Abaterea asociată forței după numele fizicianului,
Coriolis crește cu viteza vântului pentru ca vânturile mai inginerului şi matematicianului
rapide acoperă distanțe mai mari in aceeași perioadă de francez G. C. de Coriolis
timp. (1792–1843).
21
1/13/2016
1.3. Forța de frecare

La înălțimi de câțiva kilometri, frecarea se
opune gradientului baric pe care astfel îl
moderează.
Forța de frecare atinge maximumul
potențialului în apropierea suprafeței
Pământului și acționează prin reducerea
intensității vântului.
Vânturile de suprafață bat spre ariile de joasă
presiune până când frecarea și forța Coriolis le
neutralizează.
Măsura în care gradientul vântului este redus,
iar direcția sa schimbată depinde de
rugozitatea terenului și de gradienții de
temperatură din stratul în care are loc
fricțiunea. Frecarea scade cu altitudinea, iar
viteza vântului crește în același sens.
Dat fiind faptul că fluxurile convective de aer
se diminuează noaptea, efectele fricționale
sunt mai mici. Această relație este vizibilă în
cadrul diferențelor zi-noapte în ceea ce
privește viteza vântului în funcție de înălțime.
Balanța forțelor în atmosferă Forța Coriolis acționează întotdeauna în unghi

drept față de direcția mișcării
DIRECȚIA
MIȘCĂRII
Forța Coriolis
Forța de
L gradient baric H
Forța de
frecare
Forța de gradient baric Forța de frecare opusă de suprafața terenului

împinge masa de aer este proporțională cu viteza vântului și
spre presiune scăzută acționează întotdeauna în sens invers
direcției de mișcare
22
1/13/2016
Vânturile geostrofice L
La peste 1 km altitudine efectele forței
de frecare sunt relativ mici. Izobare
Efectul Coriolis face ca vânturile să se
întoarcă în așa fel încât atunci când Forța de
efectul Coriolis și gradientul baric sunt gradient baric
în echilibru, vântul bate paralel cu
izobarele cu o viteză constantă. Curent/Vânt
În aceste condiții idealizate mișcarea geostrofic
aerului se numește echilibru geostrofic.
(întoarsă de Pământ). Vânturile
geostrofice bat paralel cu izobarele cu Forța Coriolis
intensități proporționale gradientului
baric.
Vânturile puternice sunt asociate H
gradienților barici abrupți, în timp ce
vânturile ușoare unor gradienți slabi.
Modelul geostrofic aproximează
fluxurile de aer la altitudini mari, deși
acestea nu sunt în totalitare
geostrofice.
2. Circulația generală a atmosferei (Desonie, 2007)
În secolul XVIII, SIr George Hadley a

încercat să explice circulația globală a
aerului folosind un model simplu în
care căldura/aerul cald de la Ecuator
era transportat prin intermediul a doua
mari celule convective spre poli.
Teoria : încălzirea puternică a uscatului
și a apei la Ecuator produce aer cald
care, fiind mai ușor, se ridică în partea
superioară a troposferei unde își pierde
energia termică și coboară pe Pâmănt
în dreptul polilor, întorcându-se de-a
lungul suprafeței spre Ecuator pentru a
fi din nou încălzit.
- nu ia în seamă efectul Coriolis și
forțele de frecare - nu descrie în mod
adecvat circulația globală a atmosferei.
23
1/13/2016
Circulația globală a aerului este mai bine descrisă de un model în trei zone.
Celulele de circulație a aerului tip Hadley sunt formate între tropice (de la Ecuator la 30 °
latitudine N și S). Circulația aerului de cele două părți ale Ecuatorului este caracterizată de
fluxuri spre nord și spre sud de aer cald prin partea superioară a troposferei și fluxuri sudice
sau nordice de aer mai rece de-a lungul suprafeței spre Ecuator.
Fluxurile de aer spre sud în emisfera nordică sunt estice (dinspre est) ca urmare a forței
Coriolis. Poarta numele de alizee sau vânturi ale comerțului (trade winds).
Arii de relativ calm atmosferic apar la

aproximativ 30° latitudine N și S.
Aceste arii sunt caracterizate prin
subsidența (coborârea) unor mase de
aer rece, de obicei asociate cu
sisteme anticiclonale oceanice
semipermanente.
Ca urmare, ariile se caracterizează

prin cantități reduse de precipitații,
cer senin și vânturi slabe. De aceea,
pe coastele vestice ale continentelor
apar adesea deșerturi în ariile unde se
manifestă aceste mase de aer
semipermanente de presiune ridicată.
24
1/13/2016
CURENȚII-JET
În troposfera înaltă (7,5-12 km) mișcări ale maselor de aer de la vest spre est apar în
valuri/discontinue (spre deosebire de sistemele ciclonale și anticiclonale relativ continue).
Acești curenți/râuri de aer care se mișcă dinspre vest se numesc CURENȚI-JET au un

traseu meandrat de mii de km în jurul Pământului. Ei au lățimi care variază între 100-500
km și au grosimi de doar câțiva kilometri. Viteza acestor vânturi este relativ mare, cu
maxime ce depășesc 200 km/h.
Curenții jet se formează de-a lungul zonelor numite fronturi - în lungul discontinuităților
create de cele trei celulele de circulație generală a atmosferei.
Curenții jet polari de la latitudini medii se asociază frontului polar care este situat între vînturile
estice polare (reci) și vânturile de vest (mai calde). Aceste mișcări relativ rapide ale aerului în sus
se datorează diferențelor mari de temperatură la suprafață care produc gradienți barici puternici
deasupra. Pe măsură de frontul polar se mișcă, se deplasează și curenții jet. Ca urmare
meandrează și câteodată se despart. Viteza medie cu care se mișcă este de 125 km/h iarna și 60
km/h vara – ecartul se datorează diferențelor sezoniere în ceea ce privește gradienții termici și
barici. În timpul iernii, în emisfera nordică curenții-jet polari se pot extinde până la 30° latitudine
N. Vara poziția lor se mută până la 50 ° latitudine N în medie, dar pot ajunge pană la 70° lat N. De
aici și denumirea lor de curenți-jet de latitudine medie.
25
1/13/2016
Curenții jet subtropicali sunt semipermanenți și apar deasupra tropicelor în timpul iernii. Ei sunt
mai lenți decât cei de la latitudini medii și sunt centrați pe paralela de 25° lat N și o altitudine de
cca. 13 km.
Câteodată se unesc cu curenții de la latitudini medii. Curenții jet afectează semnificativ fluxurile
de aer de la suprafața Pâmântului. Când accelerează, apar mase de aer divergente la înălțimea
curenților jet care dau naștere unor convergențe la nivelul suprafeței ceea ce poate induce o
mișcare ciclonală. Curenții jet furnizează energie furtunilor de suprafață și le direcționează
calea. De asemenea ei pot cauza convergența aerului în partea superioară și o mișcare
descendentă în apropierea suprafeței ceea ce poate intensifica sistemele de presiune ridicată.
Prin urmare curenții jet sunt responsabili de fenomene meteorologice (weather makers).
Ciclonii și Anticiclonii
Pe hărțile meteorologice, izobarele formează celule circulare sau aproape circulare de
presiune mare sau mică. Ca urmare, mișcarea aerului în aceste celule urmează o cale
curbă care tinde să fie paralelă cu izobarele.
Aceste vânturi care bat cu viteze constante se numesc vânturi de gradient. Ele sunt
produse ca rezultat a efectelor combinate ale gradientului baric și a efectului/fenomenului
Coriolis.
CICLONII – centrii/arii/sisteme de presiune joasă
ANTICICLONII – centri/arii/sisteme de presiune ridicată
26
1/13/2016
CICLONI E
În emisfera nordică, fluxurile de aer f
au un sens invers acelor de ceasornic. e
c
In emisfera sudică mișcarea este în t
sensul acelor de ceasornic.
ANTICICLONI C
o
Aerul care iese din centrul celulei de
r
mare presiune este respins de efectul
Coriolis spre interior astfel încât aerul
i
se mișcă în sensul acelor de ceasornic
o
(opusă rotației Pâmântului). l
i
În emisfera sudică sudică mișcarea s
aniciclonică este în sens invers acelor
de ceasornic.
Dacă luăm în considerare și forța de frecare și o adăugăm gradientului baric și

efectului Coriolis, aerul traversează izobarele după diverse unghiuri în funcție de
rugozitatea terenului, dar întotdeauna de la presiune mare spre presiune scăzută.
CICLONI: presiunea scade spre interior și frecarea cauzează convergența spre

centru a maselor de aer.
ANTICICLONI: presiunea descrește spre exterior, iar frecarea face ca aerul să se

miște divergent dinspre centru în afară.
Mișcările verticale în cadrul

ciclonilor și anticiclonilor
CICLONI: mișcarea în spirală a aerului spre

interior în apropierea suprafeței Pâmântului face
ca aria ocupată de masa de aer să se reducă.
Pentru a compensa efectele acestei convergențe
aerul trebuie să se miște în sus. Prin urmare
convergența de la suprafața Pământului dă
naștere unei divergențe la altitudini mai mari.
Aerul care se ridică duce la formarea norilor și a

precipitațiilor, deci sistemele de presiune redusă
se caracterizează prin instabilitate atmosferică și
furtuni.
Mișcări ale aerului asociate cu
cicloni și anticicloni
ANTICICLONI: mișcarea spre exterior a maselor de aer în apropierea Pâmântului, convergență la
altitudini superioare și subsidență (scurgere) a aerului spre suprafață. În mișcarea sa
descendentă, aerul se comprimă și încălzește masele de aer de dedesubt. În consecință nu se
mai formează nori și nici nu mai apar precipitații.
Ariile care intră sub influența sistemelor anticiclonale se caracterizează prin vreme frumoasă,
caldă și însorită în timpul verii și vreme însorită și rece în timpul lunilor reci.
27
1/13/2016
Ciclonii și anticiclonii au diametre de 100 – 1000 km.

De obicei se deplasează dintr-o arie a Pământului
spre alta. Ciclonii de scară foarte mare sunt numiti
uragane sau taifunuri.
Mulți dintre ciclonii și anticiclonii mobili se formează
în regiunile temperate ca o consecință a mișcării
aerului tropical sau polar. Ele se mișcă în general de la
vest spre est cu viteze de cca. 800 km/zi și de obicei
au o durată de viață de câteva săptămâni.
Ciclonul Danas (12 oct. 2013), în apropierea Japoniei.

La 7 oct atinsese insula Okinawa și ajunsese la o
viteză a vântului de 233 km/h. Cu mișcarea spre ape
mai reci și-a pierdut din putere treptat.
EFECTELE MARILOR SISTEMELOR DE PRESIUNE ASUPRA POLUĂRII AERULUI

1. CICLONII ȘI ANTICICLONII VS POLUAREA AERULUI
28
1/13/2016
INFLUENȚA DINAMICII ATMOSFERICE ASUPRA TRANSPORTULUI

POLUANȚILOR
INFLUENȚA LA NIVEL REGIONAL SI GLOBAL
• CICLONII
- asociați cu mișcarea în sus a maselor de aer, cu
turbulențe atmosferice și cer innorat, fac posibilă dispersia
poluării și transportarea orizontal și vertical, ceea ce
reduce concentrațiile a nivelul solului.
- blochează lumina soarelui și deci împiedică reacțiile
fotochimice.
- vânturile puternice, pe de altă parte pot duce la
antrenarea în suspensie a particulelor de praf, mai ales
când pâmântul este uscat (poluarea cu particule
sedimentabile).
• ANTICICLONII
-se asociază mișcărilor descendente, vânturilor de
suprafață cerului senin și deseori insorit. În aceste condiții
dispersia este limitată și poluarea se poate acumula, ceea
ce duce la episoade de poluare a aerului.
- în condiții de cer senin și vreme insorită pot apărea
reacții fotochimice ce pot duce la formarea smogului.
INFLUENȚA LA NIVEL
Advecția este în mare măsură responsabilă de REGIONAL SI GLOBAL
transportul pe orizontală a vântului și a proprietăților
atmosfereI (temperatură, umezeală) de la un loc la altul. Anumite procese meteorologice
Implicit poluarea este transportată de la punctul de cauzează MIȘCĂRI ale aerului
emisie spre o locație-receptor (punctul în care poluarea dintre care cele mai importante
va putea fi măsurată și observată). În special direcția sunt convecția și advecția.
văntului și intensitatea lui (viteza) vor determina în mare
măsură distribuția pe orizontală a poluării (unde a fost
transportata, cât de departe și în ce concentrații)
Convecția determină în principal distribuția verticală a

poluanților. Convecția poate fi indusă termic (ex. aerul
cald care se deplasează în sus, iar cel rece în jos) sau
mecanic (aerul care trece peste un teren muntos) în
cadrul atmosferiei joase.
Poluanții pot ajunge la altitudini mari deasupra ariilor
construite, de exemplu atunci când sunt emise de un coș
înalt și pot fi transportați orizontal de vînturile de
altitudine. Astfel, poluarea poate fi transportată până la
distanțe foarte mari (chiar de mii de km), trecând
poluanții dincolo de limitele/granițele politice sau
naturale.
29
1/13/2016
NORII
Se asociază în mai mare măsură, ariilor de joasă presiune, în timp ce, de obicei,
ariile anticiclonale au ca efect disiparea norilor și cerul senin.
- Afectează poluarea în două moduri:

1. reduc penetrarea radiațiilor UV și astfel scad rata fotolizei dedesubtul lor.
2. poluanții sunt dizolvați de apa norilor și fie ajung pe sol sub formă de ploaie
sau se reintorc in aer după evaporarea norilor
Norii de ploaie ajută la epurarea atmosferei.
II. TRANSPORTUL PE ORIZONTALĂ AL POLUANȚILOR
- Marile sisteme de presiune influențează direcția și intensitatea vânturilor care

afectează transportul poluanțIlor.
a. Efectul vitezei vântului asupra poluanților

- vânturile specifice unei arii de joasă presiune au de obicei viteze mai mari
decât cele specifice anticiclonilor parțial, și datorită gradientului baric mai puternic.
- vânturile puternice tind să disperseze poluarea produsă chimic mai repede
- vânturile puternice pot antrena cantități mai mari de praf de sol și alte particule
de aerosoli de la suprafață
b. Efectul direcției vântului asupra poluanților

- marile sisteme de presiune redirecționeză poluanții;
Când un CICLON din Emisfera Nordică e localizat în vestul unei spațiu,
produce vânturi sudice sau sud vestice spre acel spațiu
Un ANTICICLON localizat la vest de un

anumit teritoriu produce vânturi nord
vestice sau nordice spre acel teritoriu.
30
1/13/2016

INVERSIUNILE DE TEMPERATURĂ
- uneori aerul stabil se suprapune inversiunilor
de temperatură, respectiv creșterea
termperaturii cu creșterea altitudinii. Se
formează atunci când un strat de aer devine
mai rece decât stratul de deasupra sa.
- în cadrul unei inversiuni termice aerul este

în stare de echilibru şi de aceea nu este
favorizată mişcarea maselor de aer
- Inversiunile sunt importante pentru că țin
poluarea în apropierea suprafeței solului.
Astfel, creşterea concentraţiei de poluanţi în
straturile joase ale atmosferei se realizează
prin împiedicarea dispersiei.
Factori genetici:
- radiația solară– răcirea straturilor
atmosferice joase
- procesele adiabatice– încălzirea adiabatică a
maselor de aer cu traseu descendent
- advecția - transportul orizontal al maselor de
aer calde sau reci
Elemente:
- intensitate/putere –diferența dintre temperatura de la vîrf și cea de la bază;
- grosime – diferența dintre altitudinea de la varf si ce de la bază;
- altitudinea bazei inversiunii – distanța de la sol la baza inversiunii (adâncimea de
amestec – aici poluanții se pot amesteca. Uneori se pot însă amesteca și în stratul de
inversiune);
- altitudinea vîrfului inversiunii;
- temperatura la baza inversiunii;
- temperatura la varful inversiunii;
Tipuri de inversiuni:
- Inversiunile radiative
- Inversiunile de subsidență de
mari dimensiuni
- Inversiunile frontale
- Inversiuni de subsidență de mici
dimensiuni
31
1/13/2016
- Inversiunile radiative (nocturne) – apar noaptea, când pământul se răcește pentru că
emite radiațe infraroșii (IR) fără a mai primi de la soare. Astfel emisiile de radiații IR
răcesc pâmântul și formează în aerul de desupra un strat de inversiune. Maximum:
nopți lungi, calme (minimizare turbulențe responsabile de schimb de energie și
amestec), fără nori (minimizează absorbția radiațiilor IR pe particulele în suspensie) și
cu aer uscat (minimizează absorbția radiațiilor IR pe vaporii de apă). Iarna pot apărea
și ziua în regiunile slab expuse la soare. Nu se formează, de obicei, deasupra
oceanului.
Inversiunile radiative (nocturne)
- Inversiunile de subsidență de mari dimensiuni
- apar în arii anticiclonale (cu presiune ridicată) prin
coborârea maselor de aer, compresia și încălzirea adiabatică.
Masa de aer devine mai stabilă formându-se o inversiune
care poate duce la acumularea poluanților în apropierea
suprafeței.
Inversiunile de subsidență de mari dimensiuni
- Inversiuni marine – în timpul zilei uscatul se încălzește mai
repede ca marea. Aerul care se ridică deasupra uscatului
scade presiunea și produce briza marină, Aerul mai cald de
pe uscat ridicându-se si fiind inlocuit de aerul mai rece de
deasupra mării se crează inversiunea.
- Inversiunile frontale. Un front rece este marginea unei

mase de aer rece și limita cu o masă de aer cald. Fronturile
calde și reci se formează în jurul ariilor ciclonale. Fronturile
reci se mișcă in sensul invers al acelor de ceasornic în jurul
unui ciclon. Fiind mai dens decât aerul cald, frontul rece îl
poate forța pe acesta să se ridice creând o inversiune de
front. Nu se asociază de obicei cu concentrarea poluanților
pentru ca vin împreună cu arii ciclonale cu mișcări
convective.
- Inversiuni de subsidență de mici dimensiuni. Aerul care

coboară pe un versant montan, se comprimă și se
incălzește adiabatic. Cand aceasta se întâmplă deasupra
unui strat mai rece se formează inversiunea.
32
1/13/2016
Stratul de inversiune nu lasă poluanţii gazoşi să

îl traverseze astfel că daca inversiunea este
joasă înălţimea de amestec este redusă şi
poluanţii sunt prinşi într-un volum mai mic de
aer. Ca urmare nivelul poluarii, în special în
ariile urbane, poate ajunge la valori foarte mari
care pot afecta sănătatea umană.
Atmosfera tinde să fie de obicei mai instabilă
după-amiaza şi mai stabilă dimineaţa. Înalţimea
de amestec este de asemenea mai mare după-
amiaza şi mai mică dimineaţa.
TURBULENȚA
– fluxuri de aer instabile, neregulate de dimensiuni reduse – pot juca un rol

determinant în distribuția proprietăților atmosferice asupra impulsurilor,
căldurii și materiei (ex. poluanți).
- turbulența este un proces care poate acționa tridimensional și poate duce
la mișcări neregulate, aleatorii dimensiunea ariilor de turbulență putand
varia de la circa 100 m pâna la câțiva milimetri.
Turbulența apare acolo unde există o disturbare în ce privește modul de
deplasare a aerului (vânt). Cauzele posibile: gradienți termici, suprafețe cu
denivelări sau obstacole (ex. clădiri).
33
1/13/2016
TURBULENȚA
În ariile urbane cu topografie variabilă (de ex. cele din regiuni montane),
viteza vântului va scădea rapid in apropierea suprafeței ducînd la efecte
de ”forfecare” (în care straturi de aer se deplasează cu viteze diferite).
Acesta un mecanism important prin care se generează turbulențe.

Turbulențele pot genera vârtejuri (eddies), de exemplu în jurul clădirilor
care pot ”captura” poluarea și o pot localiza într-un anumit areal.
EFECTELE METEOROLOGIEI LOCALE ASUPRA POLUĂRII AERULUI

Temperatura la nivelul solului
Influențează meteorologia locală și poluarea aerului în 3 moduri:
1. Suprafețele calde produc inalțimi mari ale bazei de inversiune (adâncimi mari de
amestec al gazelor) și rate scăzute ale poluanților care sunt amestecați. Suprafețele
reci produc adâncimi reduse de amestec și mentin concentrații mari ale poluanților.
2. Efecte asupra vitezei vânturilor

- suprafețele calde favorizează convecția, cauzând amestecul aerului de la
suprafață cu aerul de desupra și invers.
- pentru că vitezele vântului la suprafață sunt aproape nule și cele de deasupra
sunt mai mari, amestecul vertical al gazelor încetinește viteza gazelor de deasupra și o
mărește pe cea a gazelor in partea inferioara
3. Modificarea temperaturii solului modifică temperatura aerului în apropierea

suprafeței ceea ce afectează desfășurarea anumitor procese. Ex. rate gazelor biogenice
emise de copaci, emisii de oxizi de carbon de la autovehicule, reacții chimice sau conversia
gazelor în particule.
34
1/13/2016

Rolul umidității în dispersia poluanților
- Atmosfera conține cantități variabile de vapori de apă;

- Umiditatea scade cu altitudinea (în stânsă legătură și
cu scăderea temperaturii și cu evaporarea);
- Tensiunea vaporilor de apa;
- Umiditatea se opune difuziei poluanților împiedicând
particulele să se deplaseze
- Creșterea umidității – apariția ceții care produce
concentrarea impurităților;
- In zonele intens poluate ceața se formează frecvent
prin condensarea vaporilor de apă pe particulele in
suspensie, acestea răcindu-se prin radiație mai mult
decât aerul;
- Ele devin nuclee de condensare chiar când
temperatura aerului nu atinge punctul de rouă sau
nivelul de umiditate relativa de 100% (chiar si la 70%
umiditate dacă există 300-500 nuclee de condensare
pe cm3);
- Ocupând straturile inferioare ale atmosferei ceața
provoacă creșterea concentrației poluanților – fiind un
factor care favorizează/intensifică reacțiile chimice.
Umiditatea solului (conținutul de apă în formă lichidă din sol)

-influențează temperatura la nivelul solului și deci concentrarea poluanților;
-o creștere a cantității de apă în sol duce la răcirea terenului - reduce convecția -
descrește stratul de amestec și încetinește vânturile de la suprafață. Aceasta favorizează
acumularea poluanților.
-scăderea conținutului de apă în stare lichidă din sol crește convecția, mărește
grosimea stratului de amestec și viteza vânturilor de suprafață, reducând poluarea.
Cum răcește apa din sol suprafața terenului?

- 1 – evaporarea apei lichide din sol răcește solul (cu cât are mai multă apă cu atât mai
multă evaporație, cu atât mai multă răcire a solului ziua).
- 2 – apa lichidă din sol crește căldura specifică a complexului aer-apă-sol. Cu cât este mai
multă apă cu atât solul se poate încălzi mai greu sub radiație solară.
Jacobson (1999) arată că pentru Los Angeles,

creșterea cu doar 4% a conținutului de apă din sol,
scade temperatura maximă la nivelul solului cu până
la 6⁰C, scade viteza vântului cu până la 1,5 m/s și
prelungește timpul de amestec și neutralizare a
ozonului cu până la 2 ore, ducând de asemenea la
creșterea concentrației de particule.
În consecință precipitațiile, irigațiile și
schimbările climatice afectează concentrațiile de
poluanți.
35
1/13/2016
STRATE DE POLUANȚI
DE ALTITUDINE
În anumite condiții, în loc să se
disperseze, gazele și particulele pot să
se acumuleze în strate de poluanți de
altitudine. Concentrațiile de poluanți
din aceste straturi depășesc adesea pe
cele din apropierea solului
Ex. Strat de poluare de
altitudinedeasupra orașului Los
Angeles, 1972 (Foto: Gene Daniles,
EPA, USA)
SITUAȚII
1. Circulația brizelor marine poate
ridica și injecta aerul poluat în
stratul de inversiune în timpul
intoarcerii sale spre mare.
Ex. În Tokyo, Atena, lângă L. Michigan
Strat de poluare de altitudine deasupra Long

Beach, California, 2000, datorat brizei marine
prin injectarea într-un strat de inversiune a
poluantilor preluati de miscarea aerului la
înalțime .
STRATE DE POLUANȚI DE ALTITUDINE

2. O parte din aerul care urcă pe
versantul muntelui poate intra și se
poate răspândi orizontal într-un strat
de inversiune. Chiar și din aerul care
continuă să urce pe munte o parte ar
putea coborî de asemenea în stratul
de inversiune.
Au fost observate astfel de fenomene
la munții San Bernardino și San
Gabriel din apropiere de Los Angeles
3. Emisiile din anumite coșuri de

fum sau focuri se por ridica
turbulent pînă la un strat de
inversiune. Limita inferioară a
inversiunii va obliga coloana de
poluanți să se răspândească
orizontal.
Ex. Menlo Park, California, iunie
2001
36
1/13/2016
STRATE DE POLUANȚI DE ALTITUDINE
4. Se pot forma în stratul de la

limita troposferei inferioare prin
distrugerea ozonului de suprafață.
În timpul după-amiezei ozonul se
diluează uniform în stratul de
amestec.
Seara răcirea terenului stabilizează
aerul din apropierea suprafeței fără
a afecta stabilitatea celui de
deasupra. În regiunile cu emisii de
NO în timpul nopții, această
substanță distruge ozonul de la
suprafață, Dat fiind faptul că aerul
de la suprafață este stabil noaptea,
ozonul de deasupra nu se
amestecă în jos pentru a suplini
ozonul pierdut la suprafață.
INFLUENȚA LA NIVEL LOCAL
EFECTUL DE INSULĂ URBANĂ DE CĂLDURĂ

 orașele prezintă o temperatură cu câteva grade mai ridicată decât spațiul
din jur
 temperaturile mai mari din orașe pot duce la intensificarea mișcărilor
convective și creșterea vitezei vânturilor de suprafață, înălțimi mai mari
de amestec al gazelor atmosferice și deci nivele mai reduse ale poluării
 acest fapt este contrabalansat de nivelul ridicat al poluării care rezultă
din diverse surse fixe sau difuze, respectiv din trafic.
37
1/13/2016
INFLUENȚA LA NIVEL LOCAL

Caracteristicile vânturilor care se manifestă la nivel local pot fi modificate de
gradienți barici locali cauzați de o multitudine de factori:
- topografia (terenul natural sau ariile construite)
- căldura de suprafață
- turbulența
• Exemple de vânturi locale – brizele marine, brizele munte-vale și vânturile
din jurul orașelor
- în ariile urbane trăsăturile vanturilor pot fi foarte complexe. De exemplu în
apropierea clădirilor sau în ”canioane urbane” de tipul străzilor mărginite de
clădiri înalte în șiruri continue) pot duce la localizarea unor concentrații
ridicate de poluanți.
-
EFECTUL DE INSULA
URBANĂ ȘI POLUAREA
-Materialele de construcțiie urbane
(străzile și clădirile, în special)
contribuie de asemenea la creșterea
temperaturii la suprafața solului ceea
ce crează efectul de insula
urbană;
-A fost descris pentru prima oară de
Luke Howard în 1807 în cazul
Londrei – măsurând temperatura în
câteva locuri din interiorul și
exteriorul orașului a observat
Atalanta (imagine satelit Landsat 5)
diferențe consistente.
-Este o consecință atât a albedoului diferit cât și a faptului că ariile urbane conțin mai
puțină umiditate decât ariile cu vegetație din jur. Când apa în stare lichidă este absentă,
ratele de evaporare și pierderile de energie corespunzătoare sunt mai mici decât atunci
când apa în stare lichidă este prezentă.
-Creșterea termperaturilor urbane duce la creșterea stratului de amestec al poluanților,
intensități mai mari ale vânturilor și concentrații mai scăzute a poluanților în apropierea
suprafeței.
-De asemenea poate crește recurența furtunilor cu descărcări electrice.
38
1/13/2016
EFECTUL CLĂDIRILOR
Când aerul poluat se deplasează desupra clădirilor apropiate sau a altor structuri se
formează mișcări turbulente care pot uneori tine poluanțăă în apropierea ariilor de
emisie. Ca rezultat, nivelul poluării poate crește prin concentrarea poluanților în sectorlu
dinaintea ariei cu clădiri.
BRIZELE MARINE - Dimineața vânturile au adesea

intensități reduse;
- În timpul zilei țărmul încălzește aerul
de deasupra, în timp ce vântul de
suprafață aduce aer marin mai rece,
creând o celulă de convecție;
- Noaptea, răcirea radiativă a uscatului
crează o celulă convectivă în sens
invers dezvoltând briza de țărm.
BRIZELE MUNTE-VALE
- Ziua, pantele montane sunt încălzite intens de

soare, ceea ce face aerul să se ridice creând briza
de vale; curenții de aer vor avea o traiectorie
ascendentă pe versanți, până la vărfuri
- Noaptea, pantele se răcesc radiativ, inversând
celula convectivă. În cazul brizei de munte, aerul
mai rece și mai dens de pe versanți se mișcă
descendent pe pante până în punctele cele mai
joase.
39
1/13/2016
INFLUENȚA VÂNTURILOR LOCALE ASUPRA DISPERSIEI POLUANȚILOR

Brizele de mare, de lac și de golf
- ziua, uscatul se încălzește mai mult față de apă. Aerul care se ridică
forțează aerul de deasupra să se deplaseze orizontal, scăzând astfel
presiunea aerul (ia naștere o arie de joasă presiune deasupra
uscatului). Ca urmare a diferenței de presiune dintre uscat și mare
aerul se mișcă dinspre apă unde presiunea este, comparativ, mai mare.
- în același timp o parte din aerul care se deplasează deasupra
BRIZA DE M ARE uscatului se întoarce spre apă și convervența acestuia deasupra
masei de apă crește și mai mult presiunea, ceea ce crează mișcări și
BRIZA DE USCAT mai puternice apă-uscat.
- noaptea, uscatul se răcește mai puternic decât apa și presiunea,
respectiv direcția vântului se inversează
Ilustrarea celulei de circulație specifică brizei de mare, brizei de vale, efectul de horn și formarea straturilor
de poluare de altitudine mare. Presiunile (L și H) sunt relative la celelalte presiuni luate pe orizontală.
INFLUENȚA VÂNTURILOR LOCALE ASUPRA DISPERSIEI POLUANȚILOR
Brizele de vale si de munte

-Brizele de vale sunt vânturi locale care bat dinspre vale spre vârful muntelui și apar ca urmare a
încălzirii versantului muntelui în timpul zilei. Căldura crează o mișcare ascendentă a aerului .
-Briza de munte apare de obicei noaptea, când versanțiimunteluii se răcesc rapid, iar aerul începe
să ”curgă” spre vale.
EFECTELE ASUPRA POLUĂRII
-Transferă poluanții primari emiși din sursele locale spre ariile de deplasare a maselor de aer unde
ajung ca poluanți secundari.
-Poluanții pot scăpa dintr-un astfel de bazin închis prin trecerea peste aria montană.
-Efectul de horn al muntelui presupune incălzirea versantului muntelui, cauzând mișcarea
ascendentă a aerului cu conținut de poluanți și injectând poluanții din stratul de amestec în
troposfera liberă.
Ilustrarea celulei de circulație specifică brizei de mare, brizei de vale, efectul de horn și formarea
straturilor de poluare de altitudine mare. Presiunile (L și H) sunt relative la celelalte presiuni luate pe
orizontală.
40
1/13/2016
SURSE DE POLUARE ŞI POLUANŢI AI ATMOSFEREI.

Clasificări ale surselor de poluare și ale poluanților
-poluare cu impact local -poluanți primari

- surse mobile
- surse fixe -de interior -poluare cu impact regional - poluanți secundari
-de exterior
- poluare cu impact global
- poluanți biologici
-poluare cu particule
- poluanți chimici
- surse continue -poluare cu gaze
- surse intermitente - poluanți fizici
- poluare cu forme de energie
-surse antropice -surse urbane

-surse naturale -surse rurale
-surse de suprafaţă/la nivelul solului;

-surse înălţate.
- surse punctuale
-surse areale
-surse lineare
- surse volumetrice
41
1/13/2016

TIPOLOGIA SURSELOR DE POLUARE ATMOSFERICĂ (DUPĂ FORMA SURSEI)
Surse punctuale – o sursă singulară, identificabilă de

emisii poluante în aer (ex. coşul de fum al unui furnal).
Pot fi la inaltime sau la nivelul solului. Nu au o
dimensiuni geometrice.
x, y
Pot fi orice fel de emisii reprezentate prin coordonatele x și
y.
Sursele punctuale mari (large point sources) (cf.
UNECE, 2009) sunt identificabile într-o arie limitată și
se caracterizează prin emisii ce depăşesc anumite
praguri provenite din surse amplasate compact.
Surse areale – sunt surse bi-dimensionale de emisii
difuze de poluanţi atmosferici (Ex. emisiile
corespunzatoare unui incendiu forestier, unui
depozit de deşeuri sau emisiile evaporative dintr-o
pată provenind de la o deversare de lichid volatil).
- Pot fi reprezentate ca poligoane neregulate (arii
rezidenţiale cu emisii generate din încălzire) sau sub
forma de caroiaj (emisii din agricultură).

TIPOLOGIA SURSELOR DE POLUARE ATMOSFERICĂ (DUPĂ FORMA SURSEI)
Surse lineare – o sursa unidimensionale de

emisii atmosferice (ex. emisiile din traficul
autovehiculelor pe o autostrada).
Surse volumice – sunt surse tridimensionale,

emisii difuze de poluanţi atmosferici. Faţă de cele
precedente se adaugă o a treia dimensiune -
înălţimea.
Ex. 1 emisiile fugitive gazoase provenind din
flanşele conductelor, valve şi alte echipamente la
inălţimi variabile în cadrul instalaţiilor tehnologice
industriale – rafinarii de petrol, uzine
petrochimice.
Ex. 2 emisiile de la o vopsitorie de maşini cu
numeroase goluri în acoperiş şi ferestre deschise.
42
1/13/2016

Surse naturale de poluare atmosferică
Furtună de praf în estul coastelor Africii Erupția Muntelul Sf. Elena, 1980
Incendiu natural în California
Praf Cenușă & SO2 Fum

Poluarea naturală a aerului
Erupții vulcanice din secolul XIX (ex.

Tambora-1815, Krakatoa - 1883) sau mai
recente (Mt. Sf. Elena în statul Washington -
1980, El Crinchon în Mexico- 1982, Mt. Activitatea vulcanică
Pinatubo în Filipine - 1991) eliberează în
atmosferă cantităţi imense de pulberi solide,
gaze şi vapori, uneori toxice, prin conţinutul
mare de compuşi ai sulfului.
Incendiile apar natural în forate multe Incendiile spontane

regiuni ale Globului. În 1988 s-a produs
arderea unei suprafețe imense din
pădurile Parcului Național Yelowstone
(36%).
Deplasarea la mare distanță a

nisipului saharian spre vestul Africii, Furtuni de nisip/praf
până în America de Sud contribuind
inclusiv la fertilizarea pădurii
Amazoniene.
43
1/13/2016

Poluarea naturală a aerului. Vulcanismul
PINATUBO – parte a unui lanț vulcanic

compozit, din vestul Insulei Luzon (Filipine)
15 iunie 1991 – o eupție timp de 9 ore a emis o cantitate

imensă de gaze și cenușă în atmosferă- cea mai violentă
erupție vulcanică a sec. XX.
15 mil. t SO2 au ajuns în stratosferă unde au reacționat cu
vaporii de apă, rezultând o pâclă din aerosoli de H2SO4
care s-a întins pe tot Globul.
Lipsa posibilității de formare a precipitațiilor care să spele
poluanții, aceștia au râmas ani de zile până când reacțiile
chimice și circulația atmosferică i-au eliminat.
A rezultat o răcire semnificativă la suprafața Pâmântului în
medie cu 0.5°C (în unele locuri 1-2°C), aerosolii având un
rol important în absorbția și difuzia luminii solare, ceea ce
a redus de 10-100 ori fluxul luminos care a ajuns la sol.

Poluarea naturală a aerului. Vulcanismul
Global Effects of Mount Pinatubo

June 15, 2001 (NASA)
3-D Perspective View of Mt. Pinatubo, Philippines

November 10, 2001
44
1/13/2016

Poluarea naturală a aerului. Incendii naturale
Alaska, 2004
Africa,
Feb.25, 2004
Poluarea naturală
Incendiile naturale. Parcul Național Yellowstone
•Anii 1960 – politica : a suprima focul cât mai rapid
•1972 – 1987 – politica: incendiile naturale tolerate –
235 incendii în această perioadă
•1982-1987 – ani– o activitate mai redusă a incendiilor
naturale
•Apr. – mai 1988- luni ploioase – peste medie
•Iunie 1988 – secetă severă + nori de vară cu
descărcări electrice dar fără ploaie
•1988 – 9 incendii mari cauzate de oameni, 42 incendii

mari naturale (cauzate de fulgere) dintr-un total de
250 de incendii
•21 iulie 1988 – s-a adoptat o politică a combaterii
tuturor incendiilor
45
1/13/2016
Poluarea naturală
•Peste 25000 de pompieri au

luptat cu focul, dar au fost
•Incendiul din 1988 din Parcul Yelowstone și
necesare aprox. 3 luni pentru
vestul SUA stingerea incendiului
•Daune de 120 mil $
•Incendiile “controlate” au fost scăpate de sub
•300 de animale mari au murit
control în condiții de secetă și vânt, unindu-se, a direct in incendiu; altele după
rezultat un incendiu care a afectat 36% din Parc.
Poluarea naturală
1989 – au fost 2,6 mil. vizitatori ai parcului –

cel mai mare număr din anii ‘80
Refacerea arealului
forestier în Parcul
Yellowstone (1) 1988 și
(2) 1998
46
1/13/2016

-ATMOSFERICE: ozon (O3) și

oxizi de azot (NOx) din
fenomene orajoase, ozon
din intruziunea stratosferică
și reacții fotochimice.
-GEOGENE: fenomenul de
spray oceanic, eroziunea
solului, eroziunea eoliană,
emisii gazoase din sol și
suprafețe acvatice;
-BIOGENE: descompunerea
plantelor și a animalelor,
unele precum isopren și alfa-pinen
polen și spori, hidrocarburi
emise de vegetație precursori
volatile (COV) emise de importanți ai ozonului fotochimic
vegetație;
Poluarea naturală
 are un aport relativ scăzut la provocarea

de disconfort și probleme de sănătate
deoarece:
1 – nivelul de contaminare asociat cu
poluarea naturală este de obicei
scăzut;
2 – dispersia lor și distanțele mari
care separă de obicei sursele naturale
de poluare de concentrările mari de
populație
3 – sursele majore de poluare
naturală – incendiile forestiere,
furtunile de nisip sau manifestările
vulcanice sunt episodice și trecătoare.
 potențială excepție: emisiile biogenice de
substanțe organice volatile active
fotochimic ca de exemplu izoprenul și
alfa-pinen din vegetație. Sunt din ce în ce
mai multe dovezi că acești compuși joacă
un rol important în producerea oxidanților
fotochimici din arii urbane și rurale.
47
1/13/2016

Incendii pe Glob in luna ianuarie 2008
(Sursa: NASA - MODIS)
“Praful” african – una dintre principalele

surse de impurificare atmosferică.
Condițiile climatice extreme (căldură și
uscăciune) din Sahara crează turbulențe
care propulsează nisipul fin la altitudini de
4-5 km. Particulele pot rămâne în
atmosferă, la aceste înălțimi timp de
săptămâni sau luni și pot fi transportate
spre Europa sau America.
Poluarea naturală
favorizată antropic. Dust bowl
- Durată – 1933-1938 (în statele sudice), 1933-1936

în nord
- 1933- 1936 – 9 furtuni/ lună, în medie de 10 ore
Statele considerate ca făcând parte din
(20% aveau vizibilitate apropiată de 0)
“castronul de praf” și ariile afectate de
- Mai 1934 – furtuni cu origini în Dakota și Nebraska
furtunile de nisip.
au ajuns pe coasta de est și nord est la țărmul
Atlantic 1932 -14 furtuni
- Pe o suprafață de cca. 65000 kmp, inima dust 1933 – 38 furtuni
bowl – 43% din sol a fost erodat 1934 – 110 furtuni (una a depus 12 mil t în
Chicago. Afectate New York și Washington)
48
1/13/2016
Poluarea naturală
Aprilie 1935 – Duminica Neagră
- O furtună preluat și a depus
peste 300.000 t din solul
Marilor Câmpii.
- De două ori cantitatea săpată
7 ani pentru construirea
Canalului Panama
CAUZE Dust bowl deasupra Texasului, 1935

Meteorologia – secetă și furtuni
Topografia – relief plat, fără obstacole în calea vântului.
Agricultura – cultivarea în sistem monocultură (corn belt) și suprapășunatul, dry farming,
expunerea solului uscat la acțiunea directă a vântului. Foarte mulți fermieri cu parcele mici și
fără resurse pentru aplicarea măsurilor de protecție a solului.
EFECTE
- Scăderea drastică a productivității solului
- Efecte asupra sănătății umane
- Problemele agravate de secetă și de criza economică (din 1929)
- Migrații masive: sute de mii de fermieri (250.000) au plecat cu familiile spre coastele vestice
Poluarea naturală
Cea mai mare problemă de mediu a SUA în prima
parte a secolului trecut: furtunile de praf.
- Nori de câțiva km înălțime transportau sute de
milioane de tone de praf pe distanțe de mii de km
- Praful = sol erodat din Texas, New Mexico,
Colorado, Oklahoma, Kansas;
- Cerul se făcea negru în câteva minute, iar praful
întuneca aerul timp de câteva zile;
- În interiorul locuințelor un bec lumina ca o țigară
aprinsă, totul era acorperit de praf inclusiv
mâncarea din frigider;
- Oamenii purtau măști împotriva prafului;
- Numeroase îmbolnăviri de plămâni, câteva decese.
(Photo by Bert
Garai/Keystone/Hulton
Archive/Getty Images)
49
1/13/2016
POLUAREA ANTROPOGENĂ
•a fost și este văzută ca o problemă de mediu și de sănătate publică majoră deoarece de cele mai multe ori nivelele
ridicate de poluanți sunt produse în arii unde pot dăuna în mai mare măsură sănătății și bunăstării umane;
•poluarea aerului a devenit o problemă serioasă după ce oamenii au descoperit (utilitatea) focul(ui). Fumul
generat de combustia incompletă a lemnului a afectat pe oamenii primitivi, dar și generațiile care au urmat;
•pentru civilizațiile din vestul Europei, tăierea pădurilor și trecerea la utilizarea cărbunelui ca sursă de combustibil
în secolul XIV a adăugat o nouă dimensiune problemei poluării. Emisiile de poluanți din combustia cărbunelui și
fumul de cărbune au ridicat o problemă majoră de mediu.
•revoluția industrială de la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX și dezvoltarea tehnologică din secolele XIX-XX (de
ex. motorul cu combustie internă al autovehiculelor) au dus la dimensiunea actuală a poluării aerului.
POLUAREA PREINDUSTRIALĂ
- o poluare de interior cu mult mai semnificativă decât

de exterior;
- “poluarea artizanală“ (Mieck, 1990);
- intensificarea poluării aerului cu dezvoltarea orașelor;
- tranziția lentă lemn-cărbune-petrol-gaz.
Frecvența sinuzitei în Marea Britanie
Leziuni ale plămânilor Depozite de cenușă în țesuturile Colibe suedeze reconstruite utilizate pentru
la schelete găsite la Herculaneum pulmonare ale mumiilor studii referitoare la poluarea aerului
50
1/13/2016

Poluarea antropică a aerului – scurt istoric.
Diversificarea surselor și a poluanților
Descoperirea focului – Cuptoarele pentru var
Fumul generat de nestins și topitoriile pentru
combustia incompletă a realizarea de armament sau
lemnului a afectat pe monezi în epoca medievală.
oamenii primitivi, dar și Topitorie de plumb în Elveția
generațiile care au urmat.
Colibe suedeze antice. Conservarea cărnii prin

Mult mai semnificativă afumare în perioada
poluarea de interior sau preindustrială, sursă de
“poluarea artizanală” poluare cu pulberi, CO,
(Mieck, 1990) – mai ales COV etc. Cuptor pentru
în absența hornurilor. afumat hering, Paris, 1772
“Fumul, bunăstarea, Revoluția industrială,

zgomotul Romei” (Horatiu) motorul cu aburi, în
Orașul antic grec sau tandem cu utilizarea pe
roman delimitat de ziduri, scară larga a cărbunilor
dens populate. Poluarea cărbunilor.
aerului “gravioris caeli”
Cărbune, industrie și poluare

urbană în Londra medievală
POLUAREA PREINDUSTRIALĂ
Poluarea din locuințele
Lemnul era în cantități atât de mici în
secolul 13, încât cărbunele adus cu
suedeze
corăbii din nordul Angliei a început să fie Concentrații ale poluanților de interior în
folosit în special pentru a produce var și măsură să afecteze sănătatea oamenilor
pentru ciment. Fumul de la combustia din Epoca de Fier.
cărbunelui era considerat nesănătos astfel
încât în 1280 au fost încercări de a limita
acest proces preindustrial.
Roma
Acum 2000 de ani au fost Codul Iustinian
Cazuri de sinuzită în judecate procese legate
Grecia
În Legea Lucrurilor se
de plângeri în ceea ce precizează dreptul pentru
Britania anglo- Orașele Greciei antice
privește poluarea cu fum un aer curat: ”Prin legea
saxonă erau adesea mici dar naturii aceste lucruri sunt
O incidență mare a sinuzitei în foarte dens populate comune pentru toți
perioada anglo-saxonă ceea ce ducea la oamenii: aerul, apele care
sugerează faptul că în colibele concentrarea curg și, prin urmare,
pline de fum lipseau șemineele Poluare de poluanților atmosferici. țărmurile mării”
interior la
Herculaneum
Schelete bine păstrate Antracoză la mumii
arată leziuni ale Depozitele de cenușă din țesuturile
Mineritul din Spania nervurilor care plămânilor de la mumii, în special în
Geograful Strabo descrie în sugerează o frecvență Egipt sugerează o expunere îndelungată
anul 7 BC coșurile în mare a pleureziilor la fum.
alte de care era nevoie pentru a
dispersa poluantii atmosferici Hermopolis, Egipt Babylon
de la minele de argint din Steaua victorioasă a regelui Piye relatează Legile Babiloniană și
Spania. despre campania regelui nubian în Egipt și Asiriană includeau clauze
despre faptul că mirosurile și lipsa de aer referitoare la proprietățile
curat au făcut ca orașul Hermopolis să se învecinate. Ele erau legate
(după Sokhi, 2008) predea în 734 BC. de apă și aer.
51
1/13/2016

Poluarea antropică a aerului – scurt istoric.
Diversificarea surselor și a poluanților
Industria metalurgică 1976, Seveso, o explozie la

după revoluția industrială. uzina chimică de etilen glicol,
Regiunea Saar din vestul triclorofenol și hidroxid de sodiu.
Germaniei, 1876 De asemenea a ajuns în
atmosferă și o substanță toxică
2,3,7,8 tetraclordibenzendioxină.
Marele Smog Londonez a Bhopal, 1984– metil-izo-cianatul

produs in Decembrie (MIC) depozitat în contact cu apa,
1952 intre 4000-8000 a produs o reacție chimică care a
morți excedentare. eliberat un nor otrăvitor 500.000
oameni afectati, 16-30.000 de
morți, 150.000 cu sechele
Creșterea numărului de 1986, Cernobîl, explozia unuia

autovehicule – smogul dintre cele patru reactoare a
fotochimic . Donora, provocat moartea a 64 de
Pennsylvania, oct. 1948 – oameni si a inca 4000 ulterior,
smogul care ucis 20 de poluanții radioactivi ajungând
persoane și a îmbolnăvit până la 500 km distanță (cf.
7000. WHO).
ISTORII URBANE ALE POLUĂRII AERULUI Tokio

Topitoriile de cupru
Londra construite pentru
Manchester O ceață densă și persistentă în Decembrie
realizarea enormelor
La sfârșitul secolului 17 un Comitet Voluntar statui din bronz au
1952 a cauzat între 4000 și 12000 de
al Sănătății a pus problema diminuării cauzat poluare cu SO2
decese. Evenimentul a dus la apariția Legii
fumului. In Manchester au fos angajați din secolul 18. Mai
Aerului Curat (Clean Air Act) – 1956, care a
inspectori care să examineze boilerele recent, Tokio este văzut
trebuit să se concentreze atât pe poluarea
industriale și coșurile de fum, încercând să ca un oraș are a reușit
industrială cât și pe cea domestică.
încurajeze bunele practici. cu succes să-și
diminueze problemele
legate de poluarea
aerului.
Los Angeles
În anii 1940, Los Angeles a Atena
să experimenteze probleme A rămas un oraș mic mult Calcuta/Kolkata
Pittsburg
serioase de poluare a timp după ce și-a pierdut Al doilea oraș al Imperiului Englez
Abundența cărbunelui
aerului. Mai multe surse gloria antică. Totuși a suferit probleme de mediu
a dus la o puternică
industriale de poluare au fost creșterea de la mijlocul începând cu secolul 18 și a adoptat
dezvoltare industrială.
considerate de ceea ce secolului XX a dus la o legislație referitoare la fum în
Încă din 1804
părea smog pe baza intensificarea poluării 1863.
generalul Presley
emisiilor de sulfuri. În anii aerului și la dezvoltare
Neville se plângea de
1950 s-a demonstrat că Los unui nor de poluare maro
fum și deși a fost dată
Angelesul se confrunta cu denumit local nephos.
o ordonanță privind
un nou tip de poluare.
poluarea aerului în
Ozonul din smogul Auckland/Christchurch
1888, ea a fost
fotochimic a fost recunoscut Auckland a avut multă vreme
ineficientă.
ca produs al compușilor probleme majore legate de fum.
organici volatili și a Christchurch este un oraș al
fenomenelor fotochimice. combustibililor solizi (lemn și cărbuni)
folosiți la încălzirea caselor și care au
creat probleme majore de poluare în
timpul iernii până la sfârșitul secolului
(după Sokhi, 2008) XX.
52
1/13/2016
DEZASTRE LEGATE DE POLUAREA AERULUI

1948, Donora 1952, Londra 1930, Valea Meusei
Particulele solide și dioxidul de sulf din Campul anticiclonic staționar în vestul
În prima săptămână lui decembrie
exploatările de zinc din Donora Europei a dus la scăderea vitezei
1930, Belgia a fost a fost invăluită
(Pennsylvania) s-au asociat cu calmul vântului și apariția unor inversiuni
de ceață în timp ce de-a lungul Vaii
atmosferic și ceața în octombrie 1948. Ceea termice. În iarna lui 1952 s-a dezvoltat o
Meusei existau un mare număr de
ce părea de multă vreme un factor deranjant, ceață deasă și persistentă într-o lună
fabrici ale căror coșuri erau chiar
a devenit o tragedie – afectând populația calmă de iarnă (5-9 decembrie). Intre
sub limita stratlui de inversiune
(care a avut nevoie de oxigen pentru a 4000 – 12000 de londonezi a murit de
(cca.80 m). În aceste condiții și a
respira) și în special persoane în vârstă. boli repiratorii legate de prezența
creșterii concentrațiilor poluanților
smogului.
atmosferici, cca. 60 de oameni au
murit, iar alte mii s-au îmbolnăvit.
1910, Selby Smelter

Îngrijorări cu privire la
impactul surselor
industriale asupra 1984, Bhopal , India
vegetației au existat de la Un accident catastrofic al unei fabrici
sfârșitul secolului 19. A fost a Union Carbid din Bhopal, a eliberat
recunoscută in 1915, 50000 galoane de metil izocianat
periculozitatea dioxidului de (MIC) fapt ce a cauzat 16-30.000 de
1976, Seveso decese.
sulf. În iulie 1976, o explozie la
1950, Poza Rica, Mexico uzina chimică din Seveso
Un accident industrial mai (It.) a eliberat o serie de
puțin cunoscut a avut loc în poluanți precum etilen
orașul Poza Rica în care se glicol, triclorofenol și
găsea o rafinărie. Un nor dens hidroxid de sodiu. De
de hidrogen sulfurat de la asemenea a ajuns în 1973, Aukland
procesarea gazului natural a atmosferă și o substanță Intr-o suburbie a Auklandului – Parnell un
trecut pe deasupra orașului considerată foarte pesticid numit merfos care conținea doi
timp de 30 de minute. Au fost dăunătoare 2,3,7,8 compuși organofosforici care s-au scrs din
îmbolnăviri și au murit 22 de tetraclordibenzendioxină. butoaiele în care erau depozitate.
oameni.
(după Sokhi, 2008)

Poluarea antropică a aerului
(Sursa: Gail Tverberg: http://ourfiniteworld.com)
53
1/13/2016

IMPACT ASUPRA CALITĂŢII AERULUI
Poluarea antropică a aerului – poluarea urbană
Industria extractivă
Industria energetică
Industrii de transformare Industria (petro)chimică
Industria metalurgica
Producția de ciment etc.
Centralele (electro)termice
orășenești
Surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă

Industria Sursa de poluare Produsul poluant
Oţelării. Furnale, maşini de Oxizi de fier, fier, fum.
sintetizare.
Turnătorii de fontă. Furnale, instalaţii de Oxid de fier, praf, fum, fumuri de
dezbatere. ulei.
Metalurgia Furnale şi topitorii. Fum, fumuri de ulei şi metale.
neferoasă.
Rafinării de petrol. Regeneratori de catalizatori, Praf de catalizator, cenuşă de nămol.
incineratori de nămoluri.
Fabrici de hârtie. Cuptoare de recuperare a Prafuri de chimicale.
chimicalelor şi de calcar.
Sticlă şi fibre de Manipularea materiilor Praf de materii prime, ceaţă de acid
sticlă. prime, cuptoare de sticlă, sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de
tragerea firelor. răşini.

INDUSTRIA EXTRACTIVĂ
-cantităţi apreciabile de pulberi în suspensie şi sedimentabile, unele reactive sau toxice. Praf de
cărbune (în China – Taiyuan, provincia Shanxi)
-emisii de sulfuri – de la zăcămintele de sulf şi minereuri neferoase - H2S, anhidride sulfuroase,
H2SO4, SO4 2-
-hidrocarburi – zonele de extracţie a petrolului şi a gazelor naturale (C. Siberiei Centrale, Bazinul
Nord-Caspic, Bazinul G. Persic, Bazinul G. Mexic etc.).
54
1/13/2016

INDUSTRIA SIDERURGICĂ
- substanţe din prelucrarea fierului şi a cărbunilor: pulbere de cărbune, cenuşă, praf de minereu,
gaze (CO, SO2, H2S), fenoli, compuşi ai arsenului şi ai fluorului (florura de calciu e folosită ca
fondant), gudroane, hidrocarburi aromatice.
INDUSTRIA METALURGICĂ NEFEROASĂ
- particule (pulberi) şi gaze de aluminiu, magneziu, beriliu, plumb, cupru, zinc, cositor, mercur,
nichel Topirea Cu – contine 15% Cu, 50-60% FeO, 4%
v. Oraşul Karabas – Munţii Ural
compuşi ai As + cantităţi mai mici de Sb, Bi, Cd, Hg, Zn, considerat cel mai poluat de pe planeta
Pb în urmă cu 10 ani.

INDUSTRIA CHIMICĂ
-O mare diversitate de poluanți, în special gaze, cu emisii discontinue (evacuări momentane,
avarii)
-1. Compuși ai sulfului – dioxid și trioxid de sulf, hidrogen sulfurat, sulfură de carbon, acid sulfuric
-2. Compuși ai azotului – acid azotic, amoniac, oxizi de azot
-3. Alti compuși: monoxid și dioxid de carbon, mercaptan, clor și coruri, solvenți organici, fenoli,
cenușă, funingine, compuși ai Pb, coloranți, pesticide, îngrășăminte.
Bacău Râmnicu Vâlcea
55
1/13/2016

Poluarea antropică a aerului – activități industriale
poluatoare
Impact foarte puternic

Impact puternic REGIUNIL E EUROPENE AFECTATE
DE DIRECTIVA REFERIT OARE LA
Impact moderat CALITATEA AERULUI
Impact minor
Neafectate

Industria extractivă
Industria energetică Transporturile
Industrii de transformare Industria (petro)chimică
Industria metalurgica
Producția de ciment etc.
Centralele (electro)termice
Încălzirea locuințelor
orășenești
Surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă

Industria Sursa de poluare Produsul poluant
Oţelării. Furnale, maşini de Oxizi de fier, fier, fum.
sintetizare. Construcții
Turnătorii de fontă. Furnale, instalaţii de Oxid de fier, praf, fum, fumuri de
dezbatere. ulei.
Metalurgia Furnale şi topitorii. Fum, fumuri de ulei şi metale.
neferoasă.
Rafinării de petrol. Regeneratori de catalizatori, Praf de catalizator, cenuşă de nămol. Mică industrie
incineratori de nămoluri.
Fabrici de hârtie. Cuptoare de recuperare a Prafuri de chimicale.
chimicalelor şi de calcar.
Sticlă şi fibre de Manipularea materiilor Praf de materii prime, ceaţă de acid
sticlă. prime, cuptoare de sticlă, sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de
tragerea firelor. răşini.
Depozitare deșeuri
56
1/13/2016

Activități periurbane pe pot deveni responsabile de poluarea urbană:
menţionate adesea ca surse de
poluare importante.
Studii recente au demonstrat ca
Aeroporturi impactul emisiilor este limitat, iar
influenta se produce în special prin
traficul auto spre/dinspre aeroport.
(ex. la aeroportul Heathrow 5-30% din
emisiile de NOx se datoreaza traficului
aerian în timp ce 95-70% celui rutier)
Porturi o influenta relativ limitată; contribuie

totusi la nivelul general de emisii de PM
si NO2.
locuirea in ariile periurbane poate avea

o influenta mai ales in condiitiile in
care incalzirea se face cu combustibili
Locuirea periurbană fosili solizi sau cu lemn. Crestere
concentraţiilor de PM in aerul urban
(studii in Noua Zeelanda, Suedia, SUA
sau Danemarca)

Poluarea antropică a aerului – poluarea rurală
57
1/13/2016

Poluarea antropică a aerului – activități specific rurale
Arderea tradițională a Utilizare combustibili

miriștii solizi pentru încălzirea
locuințelor
Aplicarea de pesticide și
Zootehnia intensivă
fertilizanți
Activități industriale Culturile intensive

ex. mineritul (ex. orez)

TIPURI DE POLUANȚI
TIPURI DE POLUANȚI LUAȚI ÎN CONSIDERARE

ÎN EVALUAREA CALITĂȚII AERULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ÎN ROMÂNIA
POLUANȚI GAZOȘI
- Poluanți carbonici : CO, CO2
- Compuși ai sulfului: SO2
- Compuși ai azotului: NOx (NO, NO2, NO3)
- Ozonul (O3)
- Hidrocarburi și oxihidrocarburi: benzen (CH 6), hidrocarburi policiclice
aromatice/Benzo(a)piren (BaP)
- Poluanți toxici – metale grele : plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd),
nichel (Ni)
PARTICULE (lichide, solide)

- PM10
- PM2.5
58
1/13/2016

Clasificare poluanţi. După scara şi timpul de rezidenţă

TIPURI DE POLUANȚI
Poluant Descriere Surse Efecte asupra sănătății Efecte generale geosistemice
Monoxid de Gaz incolor, insipid Exhaustoarele motoarelor de Reduce cantitatea de Contribuie la formarea
carbon (CO) și inodor autovehicule, sursele de interior oxigen care ajunge în smogului fotochimic.
includ cuptoarele cu motorină sau organism. Dureri de cap,
cu lemne. reducerea gradului de
alertă, infarct,
impiedicarea dezvolturii
fetusului, moarte.
59
1/13/2016
POLUANȚII GAZOȘI
Oxizii de carbon (CO2, CO)
•miliarde de tone de oxizi de carbon (CO și CO2)
sunt emise din surse naturale și antropice
•datorită toxicității sale la concentrații mari CO

este considerat, de multă vreme, un poluant
major
•CO2 este relativ netoxic. Totuși potențialul efect

asupra climatului global a făcut ca și acesta să fie
în centru preocupărilor oamenilor de știință și a
politicienilor mai ales începând cu ultima parte a
sec. XX
Dioxidul de carbon (CO2)

- gaz cu efect de seră incolor, inodor considerat responsabil în cea mai mare măsură de
prezentele schimbări climatice.
Surse naturale: relativ abundent în

atmosferă, fiind un produs emis în mod
natural de procese biologice aerobice,
combustie și dezagregare a carbonaților
din roci și din sol.
-preluat de plante în procesul de
fotosinteză
Sursele antropice: consumul

de combustibili și modificările
în ultilizarea terenurilor
(despăduriri, arderea
biomasei și utilizarea pentru
agricultură).
60
1/13/2016

- produs secundar al reacţiilor chimice, dar nu un
poluant exterior important în sensul clasic al
termenului pentru că nu reacţionează chimic astfel
încât să formeze mai departe poluanţi secundari
mai periculoşi şi nu este dăunător pentru sănătate
la concentraţii obişnuite.
- joacă un rol în depunerile acide deoarece este
responsabil de aciditatea naturală a apei de ploaie,
dar aceasta nu are efecte distructive în mediu
Concentraţii limită pentru emisiile de CO2 nu
sunt stabilite în nicio ţară, însă reducerea cantităţii
totale emise este o prioritate pentru diminuarea
efectelor schimbărilor climatice.
CONCENTRAŢIILE DE CO2 au crescut

constant din 1958 – v. observaţiile de la
Observatorul Mauna Loa, Hawaii. Rata
globala a crescut de la cca. 280 ppm la
mijlocul anilor 1800 la peste 380 ppm în primul
deceniu al secolului XXI. Se pare că în
prezent creșterea este de 1,5 – 1,7 ppm/an și
se datorează în principal emisiilor de la
arderea combustibililor fosili.
Variațiile sezoniere dau o variabilitate de 7

ppmv care se asociază consumului diferențiat
prin fotozinteză în timpul iernii și verii,
respectiv excesului de emisii din respirația
plantelor din timpul toamnei și iernii. Ciclul
anotimpual variază de la 1,6 ppmv la Polul
Sud la 15 ppmv la Punctul Barrow (Alaska).
61
1/13/2016
Monoxidul de carbon (CO)

- un gaz incolor, inodor şi insipid, Sursele majore sunt motoarele de autovehicule, arderea
toxic la concentrații mari, emis de pădurilor şi a pajiştilor, emisiile din centrale termice cu
un număr mare de surse naturale și
antropice, în general fiind asociat combustibili fosili şi din industrie, fumul de ţigară, focul
combustiei incomplete a materiei deschis şi cuptoarele ineficiente folosite pentru gătit. In
organice (care conține carbon). emisfera nordică 25-30% din cantităţile de CO se datorează
emisiilor antropice de combustie şi proceselor industriale. În
Europa şi SUA în special transporturile sunt o sursă
importantă de emisie.
Monoxidul de carbon (CO)

Un produs intermediar al combustiei :
Se produc cantităţi semnificative de CO doar

dacă oxigenul se găseşte în cantităţi insuficiente.
Evacuările CO din atmosferă se fac pe mai multe căi:

- oxidarea prin reacţie cu OH· şi transformarea în CO2 :
CO poate contribui și prin reacție directă la formarea fotochimică a ozonului:

hv – un foton de energie luminoasă
Timpul mediu de rezidență a CO în atmosferă este de cca. o lună la tropice și până la 4 luni la latitudini
mediii primăvara și toamna.
62
1/13/2016

Principalii poluați atmosferici. Surse și efecte
Efecte generale
Poluant Descriere Surse Efecte asupra sănătății
geosistemice
Dioxidul de Gaz incolor care se Centrale termice pe cărbuni, Iritații ale ochilor, Contribuie la formarea
sulf (SO2) dizolvă în vaporii rafinării de petrol, producerea de respirație șuierătoare, ploilor acide, împiedică
de apă și formează acid sulfuric, topitorii, nave senzație de apăsare în vizibilitatea, distrugere
acid sulfuric care maritme piept, dificultăți de plantele și influențează
interacționează cu respirație, afecțiuni negativ calitatea apelor,
alte particule din pulmonare. impact estetic.
aer.
Evoluția emisiilor totale SOx

în România
(Raport Starea mediului, 2011)
Compușii sulfului
- emişi dintr-o varietate de surse naturale şi antropice (ca poluanţi primari) sau formaţi ca urmare a
unor procese chimice atmosferice
- compuşii cei mai comuni: dioxidul de sulf (SO2), hidrogenul sulfurat (H 2S), sulfat de dimetil
((CH3)2S), sulfură de carbon (CS2), sulfura de carbonil (COS)
Oxizii de sulf:trioxid şi dioxid de sulf
- emişi de activitatea vulcanică, dar şi
de numeroase surse antropice, în
special prin arderea combustibililor fosili
şi a biomasei, sau la topirea metalelor
- datorită afinității pentru vaporii de apă
timpul de remanență în atmosferă este
relativ scurt (uneori de ordinul
secundelor, însă în medie durata de
rezidență este de 2 zile).
63
1/13/2016
Dioxidul de sulf (SO2)

- gaz incolor, dar cu miros puternic, iritant
(poate fi detecta la concentraţii de peste
3,0 ppmv).
- Produs la arderea combustibililor fosili
precum cărbunii, gazul sau produşi ai
petrolului pentru uz industrial sau pentru
încălzirea spaţiilor. Toţi combustibilii fosili
conţin cantităţi semnificative de sulf. Se
estimează ca anual se emit în atmosferă
1.000.000.000 Mt SO2/an.
- cărbunii conţin cantităţi variabile de sulf de la <1% antracitul de bună calitate la >4% cărbunele
bituminous.
- țiţeiul (petrolul nerafinat) conţine în general la <1% sulf, dar sunt şi câteva tipuri de produse petroliere
care conţin până la 5%. La rafinarea petrolului, procesele contribuie la concentrarea sulfului.
- carburanţii conţin cantităţi reduse de sulf.
Circa 80% din sulful provenit din arderea cărbunilor şi aproape întreaga cantitate de sulf din combustibilii
lichizi şi gazoşi este emis în atmosferă sub forma dioxidului de sulf. Restul sulfului din cărbuni este
prezent ca sulf anorganic şi rămâne astfel în cenuşă.
Operaţiile metalurgice. Multe metale

precum zincul, cuprul sau plumbul sunt
introduse în proces ca sulfuri.
Concentraţiile de SO2 la topire pot
ajunge la 5-10%.
Cu un anumit procent contribuie

la emisiile atmosferice de SO2
şi incendiile deschise sau
incinerarea deşeurilor.
64
1/13/2016

1. FORMAREA SO2, SO3 si H2SO4 e relativ lentă, prin procese de oxidare directă:
Acidul sulfuric este eliminat prin intermediul precipitaţiilor, respectiv a depunerior solide sau
lichide.
Alte metode de eliminare a compuşilor cu sulf procese fotochimice şi catalitice.
Oxidarea ca urmare a reacţiei cu OH· (radical hidroxil), O3, O (atomic), peroxi radicali
(HO2·, RO2· )
2.Principalul mecanism de EVACUARE SO2:
reacţia SO3 cu vaporii de apă produce acidul
sulfuric care formează aerosoli prin procese de
nucleaţie şi condensare
Dioxidul de sulf poate forma împreună cu apa acidul sulfuros (H2SO3) ca aerosoli
higroscopici în ceaţă, nori şi picături de ploaie.
SO2 poate fi oxidat în H2SO4 şi prin intermediul reacţiei cu acidul
azotos (HNO2), O3, peroxidul de hidrogen sau apa oxigenată
(H2O2), peroxizi organici, sau prin calatiză cu Fe şi Mg.

Smogul londonez
Smog = smoke + fog
- în Londra și în alte orașe britanice,

fumul din combustia cărbunelui (cu
emisii extrem de ridicate de dioxid
de sulf) împreună cu ceața dinspre
Marea Nordului se asociau creând
condiții de reducere extremă a
vizibilității, mirosuri puternice de emisii
sulfuroase și, în cazul episoadelor
severe, îmbolnăviri și decese.
- Aceste cețe de poluare au fost Smog în Londra
experimentate de populația londoneză secolului trecut
timp de mai mult de un secol.
1952
65
1/13/2016

Smogul londonez
Marele Smog,
Decembrie 1952
- de culoare gri – ”smog gri” = ”smog londonez”
- azi termenul are o răspandire mare și se asociază

în sens larg episoadelor de poluare caracterizate de
reducerea drastică a vizibilității (fără a se mai ține
seama de tipul de poluanți, sursele și procesele de
formare a ceții)

Smogul londonez
energie detergenți sticlă substanțe
100 400
săpun curățire
hârtie Zile cu ceață
SO2 estimat
75 300
SO2 (ug/mc)
Șarpe (zile/an)
Materiale pentru 50 200

sodă caustică
(Na2CO3) 25 100
SURSE
cărbuni CaCO3
Mangal Nitrat de 1700 1800 1900
Sulf potasiu NaCl Relația dintre numărul de zile cu ceață și concentrațiile
estimate de dioxid de sulf (Sokhi, 2008)
POLUANȚI
Cenușă H2 S HCl Ceață / strat de

SO2 H2SO4 HNO3
+inversiune termică jos
CaS
SMOG
Marele Smog,
Decembrie 1952
66
1/13/2016

Smogul londonez
Claude Monet
(1840-1926)
Picturi avand ca subiect smogul londonez (1899-1901)

Efecte generale
geosistemice
Dioxid de azot Gaz brun roșcat, Motorul autovehiculelor, instalații Susceptibilitate pentru Contribuie a formarea
(NO2) foarte reactiv. electrice și alte surse industriale, infecții respiratorii, iritații smogului, a ploii acide,
comerciale și rezidențiale care ale plămânilor și deteriorarea calității apei,
funcționează pe baza arderii simptome respiratorii rol în încălzirea globală,
combustibililor fosili. (e.g. tuse, dureri în piept, împiedicarea vizibilității.
dificultăți în respirație).
Evoluția emisiilor totale NOx în România
67
1/13/2016
Compușii azotului
- azotul este gazul cel mai abundent în atmosferă. In condiţii
ambientale normale este relativ ne-reactiv şi nu joacă un rol
direct în chimia atmosferei
-ca rezultat a reacţiilor de combustie şi a proceselor biologice,
azotul este un precursor al NO și NO2 compuși activi în chimia
troposferică şi stratosferică. Dat fiind faptul că cei doi se pot
uşor reconverti din unul în celălalt, concentraţiile pot fi însumate
şi exprimate în NOx
- NOy –măsoară conţinutul total de azot oxidat atmosferic şi
include NOx dar şi produşii de oxidare atmosferică ai acestora:
HNO2, HNO3, NO3·, N2O5, acid peroxinitric (HNO4), PAN
(peroxiacetilnitraţi), alkilnitrați (RONO2), etc.
- oxidul de azot/oxidul nitric (NO), dioxidul de azot (NO2) şi oxidul azotos (N2O) apar în concentraţii măsurabile
şi în aerul considerat nepoluat. Mai ales primele două constituie însă un subiect de îngrijorare datorită reacţiilor
atmosferice multiple în care intră ca precursori ai unor compuşi mai periculoşi pentru sănătatea umană și pentru
mediu în ansamblu.
Protoxidul de azot (N20)

E un gaz mai puţin toxic. Este incolor cu miros dulceag.
Denumit şi gazul ilariant, este folosit în medicină
împreună cu alte gaze în obţinerea anestezicelor
(stomatologie, medicină). In concentraţii mari dă naștere
unor reacţii isterice (gaz ilariant).
- 70 % produs al proceselor de nitrificare/denitrificare

din mediile naturale terestre şi oceanice
- cca 8% se datorează practicilor agricole, utilizării
fertilizanţilor şi dejecţiilor animale.
Are un timp mediu de rezidenţă în atmosferă foarte îndelungat (cca 150 ani). In
stratosferă poate fi eliminat prin reacţia cu oxigenul atomic (O) - de fotoliză şi apoi
oxidare.
Are deci un rol important in chimia ozonului stratosferic (de diminuare) precum şi un
rol în creşterea intensităţii efectului de seră şi modificările climatice datorită
absortivităţii termice.
68
1/13/2016
Monoxidul de azot (N0)

Gaz incolor, inodor, relativ netoxic.
E un poluant-pivot, produs la combustia oxigenului
şi azotului (de ex. la incendii, în timpul descărcărilor
electrice atmosferice), oxidarea amoniacului din sol
de către bacterii.
Poate fi transferat din stratosferă în troposferă.
Produs industrial la obţinerea acidului azotic.
Produs la combustia gazului natural sau a benzinei,
la temperaturi foarte ridicate în funcţionarea
autovehiculelor, generarea de energie electrică în
termocentrale pe combustibili fosili, incineratoare
municipale, centrale termice pentru locuinţe etc.
Monoxidul de azot (N0)
- cantităţile sunt mai mari dacă

temperatura de combustie este foarte
mare, răcirea se face rapid cu flux de gaze
în camera de ardere, iar diluţia se
realizează instantaneu.
- se combină cu oxigenul sau, mai rapid,

cu ozonul şi formează dioxid de azot (NO2)
- în timpul unei zile concentraţii mari de NO

apar la orele de vârf (6-9 AM) şi apoi scad
brusc prin oxidarea în NO2 și alte procese
de evacuare.
69
1/13/2016
Dioxidul de azot (N02)

Gaz roşcat (de la galben până la maro în funcţie
de concentraţie), miros iritant, rată mare de
oxidare, cu efecte toxice şi corozive.
Se formează prin reacţii directe de oxidare a
monoxidului de azot care se desfăşoară relativ
lent:
Se formează și prin reacții fotochimice rapide

care implică O3, RO2·, dar și OH·, HO2·
(hidroperoxil) , H2O2 (peroxid de oxigen- apă
oxigenată)
Dat fiind faptul că dioxidul de azot este produs în primul rând prin oxidarea fotochimică a
NO, maximele concentrațiilor de NO2 apar dimineața (orele 9-10) în ariile urbane și suburbane.

ELIMINAREA oxizilor de azot din atmosferă se face în principal prin reacția NO2 cu radicalul hidroxil (OH):
În timpul nopții dioxidul de azot poate fi eliminat de reacțiile care implică ozonul O3 producând inițial trioxid
de azot/radicalul nitrat care reacționează la rândul său cu dioxidul de azot formând pentoxidul de azot.
Reacția acestuia cu vaporii de apă formează acidul azotic.
Radicalul nitrat poate de asemenea reacţiona cu formaldehida (HCHO) sau cu un radical de hidrocarbură (RH·):
In timpul nopţii radicalul nitrat poate reacţiona şi cu compuşii organici volatili (COV) produşi natural
(precum izopren sau alfa-pinen) fapt ce joacă de asemenea un rol important în formarea ozonului
troposferic.
70
1/13/2016
Acidul azotic poate râmâne în faza gazoasă sau poate reacţiona cu amoniacul (NH3)
rezultând săruri de amoniu:
Acidul azotic şi sărurile sale sunt apoi eliminate din atmosferă prin formarea de precipitaţii, respectiv prin
depuneri solide sau lichide.
Având solubilitate scăzută oxizii de azot pot ajunge în troposfera superioară unde formează
acid azotic prin reacţie cu radicalul hidroxil. De aici sunt foarte greu eliminati de depunerile lichide,
precipitaţiile solide neavand efect asupra acestora, de aceea acidul azotic este un rezervor şi un
transportor la distanţă a oxizilor de azot. Totuşi acidul azotic poate fi transformat din nou în NO 2 prin
fotoliză şi, mai rar, prin oxidare cu OH· :
Ploile/depunerile acide
- sunt o combinație de fenomene

meteorologice, chimice și biologice
- văzute de unii ca o problemă a secolului
XX, de fapt au existat cu mult înainte și
continuă să aibă efecte și în prezent.
- Precipitațiile normale dizolvă dioxidul de

carbon din atmosferă formând acidul
carbonic. Procesul eliberează ioni de
hidrogen ceea ce produce un pH mediu de
5,65. Ca urmare precipitațiile normale sunt
ușor acide încadrându-se de obicei între
5,3- 6,0.
pH = - log10[H+]
- Prezența ionilor de hidrogen

- Scară logaritmică
- Intre 0 – 14 (neutru - 7)
71
1/13/2016
Ploile acide
- Unele gaze emise de către activitățile omenești în
atmosferă se transformă în acizi fiind eliminate
SO2 + H2O --> H2SO4 (acid
din aer de procese de depunere solidă (ninsorile
sulfuric)
acide) sau lichidă (ploile acide), dar și în formă
NOx + OH --> HNO3 (acid
uscată ca praf sau aerosoli. În special oxizii de
azotic)
azot și de sulf pot produce acid azotic (HNO3) și
acid sulfuric (H2SO4) ca poluanți secundari.

Efecte generale
geosistemice
Amoniac Gaz incolor cu Din agricultură, în special din Iritant pentru ochi, nas și Contribuie la eutrofizare și
(NH3) miros caracteristic depozitarea dejecțiilor, gât. La concentrații mari acidifiere.
împrăștirerea pe câmp a apare bronhospasmul,
îngrășămintelor naturale sau a iritații foarte grave ale
fertilizanților artificiali pe bază de ochilor, tuse severă,
azot. Din industria îngrășămintelor arsuri ale pielii, moartea.
chimice
Evoluția emisiilor totale de amoniac din agricultură și gestiunea deșeurilor în România
72
1/13/2016
Amoniacul (NH3)
Al treilea ca abundenţă dintre compuşii
atmosferici ai azotului. Principalele surse sunt
reprezentate de descompunerea anaerobă a
materiei organice, animalele şi dejecţiile
acestora,.arderea biomasei, formarea humusului
din sol şi aplicarea amoniacului anhidru ca
îngrăşământ pe terenurile cultivate. Se adaugă
emisiile industriale (în special industria chimică)
şi combustia cărbunilor.
Concentraţii obişnuite: 0,1 ppbv deasupra ariilor

oceanice îndepărtate şi 1-10 ppbv deasupra
continentelor.
Are un timp mediu de rezidenţă atmosferică de
cca. 10 zile, datorită faptului că este uşor
absorbit de vaporii de apă şi la suprafaţa solului.
Amoniacul poate fi de asemenea oxidat prin
reacţia cu radicalul hidroxil OH·
PAN – peroxiacetil nitrații
Compuşii organici ai azotului - PAN

Sunt produşi ca poluanţi secundari prin reacţii fotochimice care implică NOx şi NMHC (hidrocarburi, altele decât metanul).
Radicalii peroxi se formează prin oxidarea unor NMHC precum acetaldehida (CH3CHO) care în reacţie cu hidroxilul
produce radicalul acetil care în reacţie cu oxigenul molecular (O2) produce radical peroxiacetil. Reacţia acestuia din urmă
cu oxizii de azot produce PAN (peroxiacetil nitraţi).
- PAN apar în egală măsură în arii îndepărtate rurale, în arii cu pronunţat caracter natural, ca şi în oraşe.
- sunt relativ inerenţi fotochimic şi insolubili în apă, astfel că pot avea un timp de rezidenţă în atmosferă lung.
- Principalul mod de evacuare este degradarea termică în radical peroxiacetil şi dioxid de azot.
- Ca şi acidul azotic pot călători pe distanţe mari în troposfera înaltă fiind un rezervor important de dioxid de azot.
Fiind nevoie de temperatură ridicată pentru degradare, PAN se pot forma în regiunile reci şi pot fi transportate spre
arii mai calde.
Cele mai mari concentraţii de PAN în ariile urbane și periurbane pot ajunge la 10-50 ppbv.
73
1/13/2016
Compuşi organici volatili (COV)
Compuşii organici volatili, extrem de numerosi (zeci de mii) se

găsesc ca gaze în atmosferă sau se evaporă din diferite surse de Etan
pe Pământ.
Cei mai abundenți, dar cei mai puțini reactivi sunt dioxidul de
carbon (370 ppmv), monoxidul de carbon (0,15 ppmv) [au fost
discutați anterior], metanul (1,8 ppmv), .
Compușii organici volatili non-metanici – o clasă realizată pentru
a distinge alcanii (etan, propan, butan etc.) de metan.
Tehnic hidrocarburile conțin doar atomi de carbon și hidrogen
(sunt excluși compușii cu O2 – alcooli, cabonați, acizi sau compuși
cu azot sau sulf). Propan
În sens larg compuși organici volatili sunt considerați toți
compușii care participă la reacții fotochimice și sunt substanțele cu
o presiune a vaporilor > 10 Pa la 25⁰C, punct de fierbere până la
260 ⁰C la presiune normală și cel mult 15 atomi de carbon (restul
compușilor cu carbon sunt compuși semivolatili).
Cei care conțin oxigen – se numesc compuși organici volatili
oxigenați.
Iso-butan
Constituie ”combustibilul” care menține procese oxidative fotochimice.

Unele au un impact potențial asupra climei prin proprietățile lor de gaze cu efect de seră și prin
capacitatea de a forma particule de aerosoli prin oxidare.
SURSE Alţi compuşi organici volatili sunt
-Utilizarea combustibililor fosili (cărbuni, petrol, gaz unele lichide care se pot evapora în
metan) atmosferă. Exemple sunt benzenul şi
-Arderea biomasei alte lichide folosite ca solvenţi
-Industria solvenților, utilizarea acestora, vopsitul, industriali, fluidele de curăţat, diverşi
zugrăvitul componenţi ai gazolinei, materiale
-Respirația plastice etc.
-Surse naturale biogenice - vegetația – emisii de COV
(izopren C5H8, alfa-pinen)
- surse oceanice – dimetil
sulfid, iodura de metil
74
1/13/2016

Compus Timpul de
remanență în
EVACUĂRI atmosferă
Alcani Luni- zile
 oxidarea chimică în fază gazoasă de - etan 2,5 luni
- propan 2,5 săptămâni
către OH (mai rar O3, NO3, radicali - n-pentan 4 zile
halogeni) care le transformă în CO2 și H2O
Alkene Zile-ore
 fotoliza - descompunerea în fragmente - etena 1,5 zile
mai mici prin absorbția de lumină solară - propena 11 ore
 depunerea – solidă – pe suprafețe - butena 10 ore
(vegetație) sau aerosoli Compuși ciclici Zile-ore
- ciclopentan 4 zile
– lichidă – ploaie
- metilciclohexan 2 zile
 inhalarea biologică - ciclohexan 3 ore
Compuși aromatici Săptămâni-ore
- benzen 2 săptămâni
- toluen 2 zile
- 1,3,5 - trimetilbenzen 7,5 ore
Compuși biogenici Ore- minute
Timpul mediu de ramanență în atmosferă a unor COV. - izopren 3 ore
Este considerat pentru o concentrație a radicalului OH de 6 x 10 5 - alfa-pinen 4 ore
/cm3 și o concentrație medie de ozon de 7 x 10 11 /cm3 (~30 ppbv) - limonen 30 minute
Metanul
-cca. 1,75 ppmv
-cu cca. 40 % mai mare concentrația decât în perioada
preindustrială
-60 – 80% de origine antropică
-o posibilă sursă de energie ”după petrol”
-în atmosferă metanul este oxidat rezultând oxizi de
carbon și apă. Procesul este însă lent, perioada de
remanență în atmosferă fiind de cca. 7 ani (Jones,
2008) sau 10 ani (Godish, 2004).
-un gaz cu efect de seră de 25 de ori mai puternic decât
CO2 (CH4 – 5 atomi, CO2 – 3 atomi mai multe moduri de
vibrare a moleculelor care astfel absorb mai multe
radiații infraroșii).
75
1/13/2016
Metanul
SURSE de METAN
- Gaze naturale volatilizate în atmosferă în ariile
de explotare sau emisii fugitive prin
neetanșeitățile conductelor;
- Mine de cărbuni; gaze de sondă;
- Descompunerea celulozei din plante produce
metan;
- Termitele – prin digestia celulozei de către
organisme simbiotice;
- Mlaștinile – mai ales cele tropicale –
descompunerea anaerobă amateriei organice în
sedimente;
- Dezghețarea permafrostului;
- Agricultura
- Orezăriile – ocupă peste 1,5 mil. Km2
- Zootehnia 100 mil.t./an– în
special creșterea vitelor care dau 70% din
emisiile animale
O oaie 25 l CH4/zi
O vacă 280 l CH4/zi
- Incendii de pădure;
- Descompunerea deșeurilor.
EVACUĂRI Metanul
-1- reacția metanului cu radicalul hidroxil de unde rezultă radicalul metil și apă
Alte reacții produc, mai departe HCHO (formaldehida), CO și în final CO2.
-2- evacuarea în stratosferă, metanul descompus fotochimic devenind o importantă sursă de

apă din stratosferă
Prima (1) elimină de 10 ori mai mult metan din atmosferă. Totuși diminuarea
concetratiilor de OH datorată prezentei CO, face ca timpul de ramanență să fie relativ
îndelungat.
reacționează mai slab cu alti compusi

organici volatili sau cu radicalul hidroxil
astfel că are o importanță mai scăzută ca
alți COV în producerea unor concentrații
mari de ozon
76
1/13/2016
Schiță a diverselor procese care influențează

prezența compușilor organici volatili în atmosferă
Procese fotooxidante şi ozonul troposferic
Ozonul se formează prin reacția oxigenului

Oxidanții fotochimici sunt produși în atmosferă de atomic cu cel molecular.
reacții chimice complexe care împlică lumina solară, M- moleculă care absoarbe energie
oxizii de azot, oxigenul molecular și o mare varietate – azot (N2) sau oxigen (O2)
ce compuși organici volatili non-metanici.
Iau naștere poluanți secundari printre care NO2,
PAN sau RO2, dar și O3 – compusul care a primit în
ultimul timp cea mai mare atenție datorită
concentrațiilor înregistrate și a efectelor sale.
Chiar dacă ozonul reprezintă un component natural

al atmosferei, cu concentrațiile cele mai mari în
stratosferă, ca urmare a activităților omenești au
rezultat două probleme legate de prezența acestui
component în atmosferă: scăderea concentrațiilor de
ozon în stratosferă și cresțerea concentrațiilor
troposferice.
(Goody, 1995)
77
1/13/2016

Principalii poluați atmosferici
Efecte generale
geosistemice
Ozon(O3) Gaz poluant Poluant secundar, se formează de Iritarea ochilor și a Corodează materiale,
atunci când se obicei prin reacții chimice între gâtului, tuse, inflamații clădiri, țesuturi vii,
formează în compuși organici volatili (COV), CO ale tractului respirator, reduce capacitatea de
troposferă. și NOx în prezența luminii solare. astm, afecțiuni fotosinteză și absorbția
Puternic oxidant pulmonare, creșterea CO2 – impiedică
numărului de vizite la reproducerea și creșterea
doctor șI de spitalizări, plantelor (recolte mai
creșterea mortalității scăzute
premature
Ozonul (O3) troposferic
-în cantități mici în mod natural în troposferă (0,2-

0,5 ppmv în timpul lunilor calde din an).
- un gaz relativ incolor (purpuriu la concentratii
mari), cu miros (la peste 0,02 ppmv) şi puternic
reactiv, un component esenţial al smogului
fotochimic.
Ozonului prezent în partea inferioară a

troposferei i se mai spune şi “ozonul rău”
spre deosebire de ozonul stratosferic care
protejează viaţa de acţiunea radiaţiilor UV.
Este un poluant secundar – nu este emis
direct de surse de emisie ci se formează
sub influența radiațiilor ultraviolete, prin
reacții fotochimice în lanț între poluanți
primari și precursori ai ozonului. (NOx,
Producerea ozonului din oxizi de azot: atomii de oxigen eliberați din COV, CO), respectiv prin reacții chimice
dioxidul de azot de acțiunea luminii solare atacă moleculele de oxigen
formând ozonul. Oxidul de azot se poate combina cu ozonul și forma
ale O și O2.
din nou dioxid de azot și ciclul se repetă.
78
1/13/2016
Concentrațiile mari sunt asociate de obicei anumitor activităţi

antropice care duc la emisiile mai mari de compuși organici
volatili și oxizi de azot, cu emisiile biogenice de COV și cu
reacțiile fotochimice prin care trec acestea.
Nivelul maxim a fost observat la amiază când lumina soarelui

are cea mai mare intensitate (v. Smogul fotochimic din Los
Angeles).
Poate fi produs și în mod natural prin mișcarea descendentă a

ozonului stratosferic, traversând tropopauza, mai ales primăvara.
Sursele naturale de ozon troposferic constituie 20-50% din total.
În fapt rolul emisiilor biogenice (copaci) este mult mai semnificativ
decât se credea.
Observarea unor concentrații mari în mediul rural

unde a fost asociat și cu:
- transportul ozonului la distantă, izolat
de dispersia atmosferică obișnuită printr-un strat de EVACUĂRI
inversiune; - distrugerea de suprafață sau
- transportul precursorilor (NOx, COV depunerea – include reacții cu plante,
mai puțin reactivi). pământ fără vegetație, gheață, zăpadă și
Concentrații de ozon generate de poluare structuri realizate de către om
- reacțiile fotochimice – fotodisocierea la
absorbirea radiației UV cu formare de OH
(1).
- În ariile poluate O3 reacționează cu NO
și produce NO2 + O2.(2), În timpul nopții
reacționează cu NO2 și se produce în
final HNO3 (acid azotic)(3).
(1)
(2) (3)
79
1/13/2016

SMOGUL FOTOCHIMIC
NOx CO COV
Reacții fotochimice.
Interacțiunea dintre gazele
de eșapament ale
automobilelor (NO2, COV,
CO) și radiațiile ultraviolet în
lumină solară cauzează
reacții chimice. De remarcat
formarea acidului azotic și
depunerile acide (după
Cristopherson, 2011) .
Bazinul Los Angeles-ului are un climat semiarid, cu perioade

însorite extinse. SMOGUL
Fiind situat la circa 30° lat. N – aerul de subsidență din celula
Hadley produce un sistem anticiclonic oceanic, împreună cu
sistemele de deasupra insulelor Hawaii. Subsidența maselor de
FOTOCHIMIC
aer produce numeroase episoade de inversiuni termice care sunt
responsabile de reducerea dispersiei poluanților pe verticală. În
plus, munții din est și nord sunt bariere în calea maselor de aer
ceea ce diminuează și mai mult dispersia. Aceasta contribuie la
formarea și persistența smogului.
Sursele majore de poluare sunt automobilele (cca. 5,8 milioane –
în 2008 și un total de 7,5 milioane vehicule motorizate), care emit
gaze de eșapament și evaporative în atmosferă. Poluarea
generată de motoarele autovehiculelor, lumina solară abundentă,
condițiile deficitare de dispersie datorate inversiunilor termice și
barierele topografice contribuie la apariția SMOGULUI
FOTOCHIMIC (cu producere de ozon în apropierea solului).
Dată fiind prezența dioxidului de azot (NO2), tipul de smog
caracteristic unor astfel de arii precum Los Angelesul este maro.
Smog in LA
80
1/13/2016
Smog desupra Sao Paolo

SMOGUL
Există și forme intermediare de smog – între
cel Londonez și cel din Los Angeles și care se
datorează atât emisiilor de poluanți de la
automobile cât și combustiei cărbunelui.
Smog la Teheran (auto)
Smog desupra Mexico City
http://www.smogcity.com/

Poluarea complexă la scară regională. Smogul din Los Angeles.
Problema ozonului troposferic.
Smog desupra Mexico City
Smog la Teheran (auto)
Smog desupra Sao Paolo
Acțiunea O3 în Europa (2009) asupra

Sănătății populației Culturilor Pădurilor
81
1/13/2016

Efecte generale
geosistemice
Metale grele Pot fi incluși în Prelucrarea metalelor, topitorii de Efecte toxice variabile Toxicitate și acumulare în
PM. plumb, fabricarea bateriilor, lanțurile trofice.
Plumb (Pb) Elemente producătorii de fier și oțel, în Anemie, creștere Afectează animalele și
metalice. trecut combustibili fosili presiune sânge, efecte plantele de uscat,
cardiovasculare și renale, afectează ecosistemele
Cadmiu – Cd afectează sistemul acvatice.
Mercur – Hg nervos, scădere IQ,
Arsenic – As cancer.
Nichel - Ni
Evoluția emisiilor totale de Pb în România
Metale grele – plumb (Pb), cadmiu (Cd), mercur (Hg)
Plumb
Mercur
Cadmiu
http://msceast.org/index.php?option=com_content&view=article&id=23&Itemid=35
82
1/13/2016

Anumite metale şi halogenii sunt elemente chimice toxice când sunt eliberate în mediu
în concentraţii mari. Principalele metale toxice sunt plumbul, mercurul, arsenicul,
nichelul, beriliul, cadmiul, uraniul, cesiul sau plutoniul. Halogenii (clor, fluor, brom, iod)
sunt elemente toxice puternic reactive. Cele mai multe dintre aceste materiale sunt
exploatate prin minerit şi prelucrate ulterior. Metalele apar în emisiile din combustibili şi
în special din cărbuni.
Plumbul (Pb)
Plumbul (Pb) este un metal greu, gri -
albăstrui, un poluant indestructibil (nu
poate fi descompus în substanţe mai
simple şi inofensive) și toxic chiar și la
nivele reduse de expunere și are efecte
acute și cronice asupra sănătății umane.
- acționează asupra mai multor organe,
putând cauza probleme neurologice,
ea mai cardiovasculare, renale, gastrointestinale,
ă fie folosită hematologice și reproductive.
ă la 98%.
uarea cu
Plumbul
SURSE DE POLUARE (Pb)AI ATMOSFEREI.
ŞI POLUANŢI
Metale grele – plumb (Pb)

450.000 t/an emise din surse de origine antropica
- se estimează că în Antichitate se emitea doar 15% din cantitatea actuală;
- maximum în secolul XX, când se utilizau pe scară largă combustibili cu
plumb;
- foarte persistent– ½ din Pb rămas în mediul european a fost generat înainte
de Revoluția Industrială.
SURSE
- praful spulberat de vânt, emisii vulcanice (cca. 2000 t/an);
- industria de metalurgică (prelucrare- topitorii, îmbogățirea minereului). Cele
mai mari concentraţii se găsesc în vecinătatea topitoriilor de metale feroase şi
neferoase şi a secţiilor de producere a bateriilor;
- conducte și robinete cu părți din Pb, vopsele, faianță, mâncare și chiar în
lumânări și jucării;
- în combustibili – în anii 1990 – 60% din Pb atmosferic provenea din
benzină (în orașe până la 80-90%)
– după interzicerea prezenței Pb în benzină, în anii 1980, s-au
redus emisiile cu până la 98% în SUA (1997 față de 1970) și
cu 90% în Europa; nu însă și în țările în curs de dezvoltare
(Africa, Orientul Mijlociu, America Latină)
83
1/13/2016
Metale grele – Cadmiu (Cd)

Surse antropice: metalurgia
Surse naturale: vulcani, particule
neferoasă, centralele pe combustibili
din eroziune eoliană, emisii biogene
fosili, incinerarea deșeurilor,
siderurgia, producția de ciment
În atmosferă Cd apare atașat de particule, mai ales de cele fine (0,5- 1 µm sau chiar
de cele de 0,1 µm)
Sub formă de :
- oxizi (CdO) – emiși de majoritatea surselor antropice
- sulfuri (CdS) – emisii din metalurgia neferoasă și arderea cărbunilor
- cloruri (CdCl2) – incinerare deșeuri
- formă elementară (Cd) – emiși în procese care implică arderea combustibililor
organici și arderea deșeurilor
Durata medie de rezidență a unei particule de 1 µm este de câteva zile și depinde de
densitatea particulei și de parametrii meteorologici.
De aceea particulele cu Cd pot parcurge distanțe mari – în 3 zile – 1300 km la o viteză de 5
m/s. Depunerile solide și lichide sunt responsabile de evacuare.
Cadmiul este un element ne-esențial și toxic pentru oameni afectând în principal rinichii și
sistemul osos. E cancerigen prin inhalare. Este acumulat în oase și poate servi ca sursă
de expunere mai târziu în viață.
Mercurul (Hg)
Cinabrul – principala rocă cu

conținut ridicat de mercur
POLUAREA NATURALĂ
Principalele surse:
- vulcanii – emit mercur la erupții
- activitatea geotermală poate elibera Hg
din adâncime
Mină de aur la suprafață, de capacitate redusă
84
1/13/2016
Mercurul (Hg)
- minele de aur de dimensiuni reduse – 727 t/an
- peste 35% din emisiile antropice
- arderea cărbunilor pentru electricitate,
industrie, centrale termice și gătit – 475 t (mai
ales energetica și utilizarea în industrie).
- mineritul – extragerea metalelor
- metalurgia, siderurgia
- industria cimentului – implică ardere de
combustibili fosili, dar și materiale cu continut
de Hg Utilizarea becurilor care contin
- rafinarea petrolului mercur este in crestere
- obiecte de uz curent: baterii, vopseluri,
dispozitive electrice și electronice, termometre,
becuri fluorescente și economice, pesticide,
fungicide, medicamente, cosmetice
- amalgamul dentar pentru plombe.
- industria chimica – pentru productia de clor
sau de soda caustică
- alte surse: combustia gazului metan, producția Pădurile re-emit mercur
primară a aluminiului depozitat de vegetație
Mercurul (Hg)
Utilizarea becurilor care contin

mercur este in crestere
Pădurile re-emit mercur

depozitat de vegetație
85
1/13/2016
Mercurul (Hg)
Mercurul (Hg)
Forme ale mercurului în aer

- mercur gazos elementar – cea mai
mare parte, poate sta in atmosferă un
timp îndelungat si poate fi transportat la
scară globală. Foarte puțin se depune în
această forma. Trebuia să fie oxidat (cu
concursul radiației solare) pentru a fi
depus.
Mercurul gazos elementar poate fi transportat la nivel global. - mercur gazos oxidat
Mercurul emis sub formă de particule tinde să fie depus mai
aproape de surse
- particule în care este legat și mercurul
Ultimele două forme sunt mai ușor de

eliminat din atmosferă.
86
1/13/2016
Mercurul (Hg)
Distribuția globală a emisiilor antropice de mercur în atmosferă (2010)

Concentrații mai mari în emisfera nordică față de cea sudică, deoarece aici
sunt și mai multe activități industriale care emit Hg.
Hg emis de la surse îndepărtate contribuie cu 10-30% din depunerea anuală.
In mai toate regiunile 35-70% din ce se depune provine din surse naturale și
reemisii.
Excepție Asia Estică unde 75% din emisii sunt antropice.

200%
Pb 75% reducere
Deposition reduction.
150%
100%
50%
Reducerea depunerilor de HG, Cd și 0%

1990 1995 2000 2005 2010
Pb în țările semnatare ale Convenției 200%
privind poluarea transfrontalieră Cd 50% reducere
(1990-2011) 150%
100%
50%
Flux mediu
0%
1990 1995 2000 2005 2010 50% variatie
90% variatie
200%
Hg 35% reducere
150%
100%
50%
0%
1990 1995 2000 2005 2010
87
1/13/2016


Particule (PM) Particule foarte mici Motoarele diesel, centrale Iritarea ochilor, astm, Impiedicarea vizibilității,
de cenușă, praf, sau termice, unități industriale bronhiolită, afecțiuni depuneri atmosferice, efecte
alte materiale, pulmonare, cancer, metale estetice negative.
diverse, praf antrenat de vânt,
inclusiv mici picături grele otrăvitoare, efecte
PM10 de lichid. cuptoare cu lemne cardiovasculare.
PM2,5 Uneori se formează ca poluant (PM2.5 – la expunere lunga –
secundar și poate antrena arteroscleroză, afectează
compuși toxici. sarcina, boli respiratorii în
copilărie, neurologice)

PARTICULE (AEROSOLI) - PM
Aerosoli = suspensii stabile de particule atmosferice

solide și lichide, particule, între 0,001 microni la 100
microni, amestecuri complexe de diferite substanțe
chimice
Surse: pot fi rezultatul combustiei, al suspensiei spray-
ului marin, al suspensiei materialelor de la sol (particule
de sol, material parental, materiale de origine antropică
etc.), sau, de foarte multe ori, sunt produși în mod
secundar prin reacții chimice în cadrul atmosferei
Efecte directe asupra difuziei și a absorbției radiației cu

influențe asupra albedoului atmosferei și asupra
sistemului climatic.
Efecte indirecte: creșterea numărului nucleelor de
condensare disponibile în nori si deci a albedoului
norilor, a conținutului de apă al acestora, a înălțimii lor și
a duratei lor de viață.
88
1/13/2016

Caracteristici:
- mărime
- compoziție chimică
- morfologie
(EEA, 2012)
Caracteristici:
- mărime
- morfologie
Comparație între particulele

fine și cele grosiere
(adaptat după Wilson & Suh,
Lazaridis, 2011)
89
1/13/2016

Caracteristici:
- mărime
- morfologie
Particulele fine sunt mult mai numeroase comparativ cu cele grosiere, dar ca masă reprezintă foarte puțin
față de celelalte. Particulele grosiere costituie, pe de altă parte, cea mai mare parte a suprafeței și a masei
aerosolilor.

Caracteristici:
- mărime
- morfologie
Particulele în suspensie (PM) sunt

amestecuri chimice complexe cu
componente diferite (de la unele de
câțiva nanometrii la altele de câteva
sute de microni).
Particulele nu reprezintă un poluant ci
un amestec de poluanți distribuiți
diferentiat pe diverse dimensiuni, care
își schimbă continuu mărimea și
compoziția. Majoritatea aerosolilor
sunt polidisperși, adică cuprind
particule de diferite dimensiuni.
Lazaridis, 2011
90
1/13/2016

Caracteristici: Formarea particulelor se face prin procese de :
- mărime - nucleație – o fază de tranziție de la cea gazoasă la cea lichidă
- compoziție chimică - condensare și evaporare - creștere dimensională la condensarea
- morfologie vaporilor de apă.
- coagulare – ciocnirea particulelor unele de altele datorită mișcării lor
relative si formarea de particule mai mari
Scade număril lor și cresc dimensiunile.
Structura cenușii de hexan
Posibile combinații între

carbonul negru și materialele
non-absorbante în particulele
de cenușă

CARBONUL NEGRU (black carbon)
Carbonul negru – este un element provenit din combustia incompletă a
combustibililor fosili, a biocombustibililor și a biomasei, fiind emisă în același timp
de surse naturale (cenșă) și antropice.
Prin absorbția radiației calorice din atmosferă și reducerea albedoului induce
încălzire climatică.
91
1/13/2016


DISPESIA ȘI TRANSPORTUL ATMOSFERIC AL POLUANȚILOR

TRANSPORTUL ȘI DISPERSIA POLUANȚILOR

INTRODUCERE
Capacitatea de autoepurare a atmosferei, prin îndepărtarea
(transportul), dilutia (difuzia) şi, în final, eliminarea (depozitarea)
poluanţilor.
Atmosfera este mediul în care Determinată/Limitată de diversele

reacţiile chimice reuşesc, în final, fenomene ale dinamicii atmosferei
să elimine poluanţii.
Poluanţii pot atinge concentraţii periculoase ca rezultat al

supraîncărcării locale sau regionale a atmosferei joase, a barierelor
topografice, precum şi a dinamicii atmosferei la scară mică,
mijlocie sau mare.
Poluanţii eliberaţi din surse de suprafaţă sau de înălţime (din coşuri de

fum) sunt imediat preluaţi în procesele atmosferice şi dispersați în volume
de aer din ce în ce mai mari prin transport pe orizontală şi pe verticală.
92
1/13/2016
TRANSPORTUL ȘI DISPERSIA POLUANȚILOR

DISPERSIA – reprezin
DISPERSIA – amestecul și împrăștierea poluanților în aer
procesul de imprasti
poluantilor proveniti
TRANSPORT – mișcarea aerului duce poluanții dintr-o
anumita sursa in aer,
regiune atmosferică în alta
apa.
Sunt influențate de: Un rol esențial îl au și circulația
natura fizică și chimică a poluanților atmosferică, localizarea și
factori atmosferici (viteza vântului sau stabilitatea concentrația emisiilor,
atmosferică) transformările fizice și chimice pe
localizarea sursei în raport cu obstacole fizice care le suferă poluanții, dar și
factori topografici care afectează mișcarea aerului modificările altor componente ale
mediului.
care determină:
Înalțarea colanei de poluanți

Extinderea pe orizontală și pe verticală
Transportul
Concentrațiile maxime la nivelul solului
Distanța față de sursă la care poluanții ajung în concentrații semnificative
Poluarea atmosferică nu cunoaște granițele statale și nici

împărțirile administrative, de multe ori ea trece cu ușurință și
limitele unităților majore de relief.
DISPERSIA ȘI TRANSPORTUL POLUANȚILOR

SCĂRILE METEOROLOGICE ALE DINAMICII ATMOSFERICE
ȘI ALE DISPERSIEI POLUANȚILOR
Scară Arie Perioadă Fenomene
geografică
(Kmp)
Microscară 2-5 Minute Comportamentul coloanei de
poluanți/mișcarea
descendentă (downwash)
Mezoscară 15-160+ Ore-zile Brize de mare –uscat, lac,
munte sau vale
Scară >1 mil. Zile Sisteme ciclonale sau

sinoptică anticiclonale migratorii
Scara Săptămâni-luni Celulele Hadley, furtuni

planetară tropicale, curenți jet, fronturi
calde și reci
(Godish, 2004)
93
1/13/2016

SCĂRILE GEOGRAFICE MAJORE ALE DINAMICII ATMOSFERICE
ȘI ALE DISPERSIEI POLUANȚILOR
MICROSCARA
- nivel caracteristic pentru diametre sub 1 km
- mişcări complexe ale aerului care depind în mare măsură de caracteristicile de detaliu ale
asuprafeţei subiacente (forma clădirilor, orientarea lor faţă de direcţia dominantă a vântului etc.)
- deşi sunt importante şi efectele termice, fluxurile sunt în principal determinate de efecte
hidrodinamice (ex. canalizarea curenţilor, efectele de frecare datorate asperităţiilor terenului
etc)
MEZOSCARA
- diametre între 1 si 1000 km
- configuraţia dispersiei depinde de efecte hidrodinamice (ex. canalizarea fluxurilor, efectele
asperitatilor) şi neomogenităţi în bilanţului energetic datorate in special variaţiei caracteristicilor
functionale ale ariilor (utilizarea terenurilor, vegetatie, apa), dar si consecintele orientării terenului
si ale pantei.
- la aceasta scară devin extrem de interesante aspectele privind efectele termice mai ales când
actiunea sinoptica este slabă (ex. condiţii slabe de ventilare)
- de la scara locala la regionala (ex. studii urbane)
MACROSCARA - de la nivel regional la nivel continental şi la nivel global

- peste 1000 km diametru
-miscările atmosferice sunt în principal asociate cu fenomenele sinoptice (ex. distribuţia geografică
a fenomenelor sinoptice , respectiv a sistemelor de presiune ciclonică-anticiclonică)
- se datorează mai ales neomogenităţilor la scară largă în ceea ce priveşte bilanţul energetic
94
1/13/2016

CATEGORII DE MODELE DE DISPERSIE
(După Zannetti, 1993 si Moussiopoulos, N. et al. , 1996, preluate de Tita, M.C., 2012)
- Modelul ascensiunii norului de fum
- Modelul Gauss
- Modelul semi-empiric
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
- Modelul receptorilor
- Modele stochastice

După Zannetti, 1993 si Moussiopoulos, N. et al. , 1996, preluate de Tita, M.C., 2012 :

- Modelul Gauss
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
Are în vedere inlocuirea pe verticală şi comportamentul generic al norului de fum în faza

inițială de dispersie.
În general poluanții capătă un traseu vertical.
- efect mecanic – determinat de impulsul jetului de poluant direcționat vertical
- efect termic – determinat de diferența de nivel dintre norul de poluare mai cald (deci cu
presiune mai mică) și aerul ambiental mai rece – forțe ascensionale
Aceasta cât și tendința generală de deplasare duce la creșterea inălțimii norului de fum la coș.
95
1/13/2016
TRANSPORTUL LOCAL AL POLUANȚILOR
- poluarea emisă pe un coş mai înalt parcurge o

distanţă mai mare pâna să ajungă la nivelul solului,
astfel ca se va dilua mai mult;
-există posibilitatea ca un coş mai înalt sa fie

deasupra stratului de inversiune. Poluarea va fi
emisă, în acest caz, în sus formând o pană tip steag
care nu poluează aria dedesubtul coșului de fum;
-dacă nu este destul de înalt, coloana/pana va

fumega afectând aria subiacentă;
-dacă inversiunea este foarte jos, este necesar un

coș destul de înalt încăt să depășească stratul de
inversiune și să să formeze o pană în formă de pod.
Arhitecții ar trebui să știe grosimea medie a stratului
de inversiune nocturnă radiativă pentru a cunoaște
înălțimea necesară a coșului de fum.
www.atmos.ucla.edu/.../chimne yplumes/Note03.html

Viteza de vacuare a gazelor. Cu cât este mai mare, cu atât gazele își
vor păstra mai mult forma și compoziția inițială la ieșire, până a fi
preluați și dispersați spre sol.
Viteza gazelor poate crește prin:
-îngustarea coșului de fum, încăt jetul să fie mai subțire și mai rapid
(dezavantaj: restricții în ce privește debitul),
-utilizarea de energie suplimentară prin intermediul unei pompe sau
a unui ventilator pentru a da un impuls mai puternic jetului
(dezavantaj: este necesară energie suplimentară și de adaugă noi
costuri de întreținere).
-cu cât temperatura la ieșire cu cât este mai mare cu atât va crește
turbulența gazelor la ieșirea din coș;
-fumul trebuie să se ridice mai sus până este răcit adiabatic și astfel
adus la o temperatură neutră
Temperatura gazelor poate crește prin:
-încălzirea fumului (dezavantaje: consum de energie, cost de

întreținere)
- utilizarea unor temperaturi mai mari de combustie (dezavantaje:
mai mult combustibil, posibil emisii mai mari).
www.atmos.ucla.edu/.../chimneyplumes/Note03.html
96
1/13/2016


- Modelul Gauss
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
- Cel mai vechi model de dispersie (1936) și cel mai utilizat
- Ipoteza: concentrația fumului, pe orice direcție a vântului are o distribuție gaussiană (normală)
independentă atât pe orizontală câr și pe verticală
- Utilizat atât pentru evaluarea dispersiei continue pentru dinamica norului de fum (tip pană) cât și
pentru evaluarea unor poluări discontinue/accidentale – modele tip Puff.
Ipoteze specifice:
- Fluidul atmosferic se deplasează cu o
viteză constantă
- Coeficienții de difuzie sunt independenți
de coordonatele sistemului
- Poluantul ajuns la sol este reflectat înapoi
în atmosferă
- În mediul difuziv nu există pierderi de
poluant (de ex. prin reacții chimice)
MODELUL GAUSSIAN - Sursă punctiformă continuă de poluare

(Tița, 2012)
Date de intrare:
- Stabilitatea atmosferică (v. Pasquill)
- Viteza și direcția vântului
- Temperatura aerului
- Gradientul de temperatură
- Parametrii de dispersie
- Înălțimea de amestec
97
1/13/2016


- Modelul Gauss
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
Conține de fapt o multitudine de variante dezvoltate de obicei ca aplicații practice

Simplificări în funcție de parametrii de intrare (disponibilitatea și credibilitatea datelor
condiționează modelul).
Analiza empirică a acestora.


- Modelul Gauss
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
Rezolvă numeric ecuațiile de difuzie

atmosferică.
Incluse în modelele de previzionare
atmosferică .
Urmărește norul de poluare cum se
îndepărtează de sursă lărgind treptat aria
de interes.
MODELUL EULERIAN
98
1/13/2016


- Modelul Gauss
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
Model matematic de dispersie care urmărește

poluarea pe suprafețe succesive - parcelele
poluate se succed odată cu trecerea norului de MODELUL LAGRANGE
poluare
Spațiul analizat se deplasează împreună cu
poluantul.


- Modelul Gauss
- Modelul Euler
- Modelul Lagrange
- Modelul chimic
- include modelul de calcul al transformărilor chimice pe care le suferă poluantul
- de la modele simple care pot pleca de la o singură reacție (transformarea dioxidului de sulf în
sulfați) până la reacții fotochimice complexe
- monitorizarea concentrațiilor la receptor
- caută să repartizeze concentrațiile observate într-un punct la mai multe tipuri de surse
- necesară cunoașterea compoziției chimice a emiiilor de la sursă și a imisiilor la receptori
- bazat pe ecuații de masă și statistici intrinseci, dar nu dau referințe cu privire la relația dintre
surse și receptori
- bazate pe tehnici statistice sau semi-empirice pentru analiza tendințelor, a periodicității și a
relației dintre calitatea aerului și măsurătorile atmosferice, mergând până la prognozarea episoadelor
de pouare atmosferică
99
1/13/2016

DISPERSIA POLUANȚILOR DIN SURSE PUNCTUALE
- particulele cu diametrul aerodinamic ≥20 μm au o capacitate mare de aplanare, prin urmare
se depun la distanțe relativ mici de sursă;
- cele mai mici și mai ales cele cu diametrul ≤1μm au un mod de dispersie asemănător cu cel
al gazelor și vaporilor.
Difuzia se realizează atât orizontal cât și vertical, de la concentrații mari (în centrul
coloanei) la concentrații mici (spre periferia coloanei).
-influența înălțimii fizice a coloanei de poluare asupra modului de desfășurare a dispersie
Factori:
- înălțimea fizică a coșului
- ascensiunea coloanei
- înălțimea efectivă a coloanei - distanța de la teren la centrul coloanei/penei
ascensiunea
coloanei
Impactul asupra calității

aerului depinde de
Înălțimea efectivă
a coloanei
dispersie care la rândul ei

înălțimea fizică
depinde de înălțimea panei

a coșului
de poluare

DISPERSIA PENELOR/COLOANELOR DE POLUANȚI
Clasificare a penelor de poluanţi după influenţa densităţii asupra dispersiei:
- pene flotante – sunt mai uşoare decât aerul deoarece au o temperatură mai
mare şi o densitate mai mică decât aerul ambiental care le înconjoară, sau au
aceeaşi temperatură ca aerul ambiental, dar o greutate moleculară mai mică şi
deci o densitate mai mică.
-Ex. 1 Emisiile gazoase de la furnale sunt flotante pentru că sunt considerabil
mai calde şi mai puţin dense ca aerul ambiental.
-Ex.2. Emisiile de metan sunt flotante pentru că metanul este mult mai uşor
decât aerul ambiental.
- pene de gaz dense – sunt mai grele decât aerul inconjurator deoarece au o
densitate mai mare decât acesta. Cauza poate fi masa moleculară mai mare a
gazelor (de exemplu pentru emisii de dioxid de carbon). De asemenea gazele
emise pot a avea o densitate mai mare dacă au o temperatură mult mai
scăzută decât aerul ambiental.
-De ex. emisiile de gaz metan eliberate accidental dintr-un rezervor de GPL pot
avea o temperatură de -161 °C.
- pene de gaz pasive sau neutre – nu sunt nici mai grele nici mai uşoare decât
aerului.
100
1/13/2016
TIPURI DE PENE/COLOANE DE POLUANȚI
Pană turbulentă
(Looping plume)
Altitudine
Temperatură
Turbulență puternică
Gradient ambiental
Gradient termic adiabatic
-Penele cu bucle se fomează la eliberarea poluanţilor într-o atmosferă instabilă.
-Schimbările rapide de temperatură şi presiune dau naştere unor pene care apar agitate
(cu mişcări neregulate) şi pufoase;
-Dacă instabilitatea atmosferică este de obicei favorabilă dispersiei poluanţilor,

concentraţiile mari de poluaţi antrenaţi în mişcare descendentă de aerul care se răceşte
pot fi dăunătoare dacă sunt prinse la nivelul solului;
- Situaţia apare în zilele însorite cu vânturi uşoare sau moderate care prin mişcări
ascendente şi descendente care imprimă aceeleaşi mişcări şi emisiilor.
Pană captivă
(Trapping plume)
-Este produsă în zile însorite şi senine sau în nopţi senine

cu vânturi uşoare;
-Este rezultatul existenţei unei mase de aer instabile care
crează un strat de inversiune atât deasupra cât şi
dedesubtul panei;
-Este una dintre cele mai favorabile situații pentru dispersia
poluanţilor;
-Inversiunile de temperatura, atât deasupra cât şi
dedesubtul panei protejează sursele de la sol de expunerea
potenţială, în timp ce vânturile de altitudine dispersează şi
diluează poluantul.
Altitudine
Temperatură
Gradient ambiental
101
1/13/2016
Pană conică
(Coning plume)
Altitudine
Temperatură
Gradient ambiental
Vânt puternic, dar fără tulburențe
-Apare în condiţii de atmosferă neutră şi se

distinge prin circumvoluțiuni mari şi pufoase
-Se formează mai ales în zilele cu cer parţial

acoperit când există alternanţe de momente de
încălzire şi de răcire a atmosferei
-Gazele calde eliberate în atmosfera ambientă mai

rece se amestecă, se extind şi urcă în atmosfera
superioară (Godish, 1997).
Lofting plume
(Pană sub formă de pod )
-Apare într-o atmosferă relativ stabilă, când aerul cald râmâne

desupra aerului rece şi crează un strat de inversiune.
Altitudine
-Poluanţii emişi în partea inferioară a stratului de inversiune rămân

prinşi la nivelul solului (uneori în concentraţii mari), iar lipsa
instabilităţii atmosferice, inclusiv a curenţilor verticali, împiedică Temperatură
transportul acestora (Godish, 1997).
-Pentru poluanţii emişi pe coşuri înalte, deasupra stratului de

inversiune, riscul menţinerii poluanţilor şi a poluării atmosferei ariei Gradient ambiental
de emisie este semificativ diminuat Gradient termic adiabatic
102
1/13/2016
-Penele fumegânde se fomează la

Pană fumegândă eliberarea poluanţilor într-o atmosferă
(Fumigating plume) instabilă.
-Schimbările rapide de temperatură şi

Altitudine presiune dau naştere unor pene care apar
agitate (cu mişcări neregulate) şi pufoase;
Temperatură
Gradient ambiental
-Dacă instabilitatea atmosferică este de obicei favorabilă

dispersiei poluanţilor, concentraţiile mari de poluaţi
antrenaţi în mişcarea descendentă de aerul care se
răceşte pot fi dăunătoare dacă sunt prinse la nivelul
solului;
-Situaţia apare în zilele însorite cu vânturi uşoare sau
moderate care prin mişcări ascendente şi descendente,
imprimă aceeleaşi mişcări şi emisiilor.
Pană sub formă de steag/ de eventai

(Fanning plume)
-Apare în condiţii de stabilitate atmosferică şi este caracterizată prin

curenţi de emisii de poluanţi lungi şi aplatizaţi;
-Presiunea atmosferică fiind stabilă, nu există nici o trendinţă a

Altitudine
poluanţilor de a se ridica şi nici de a coborî, ceea ce permite ca

intensitatea vântului (orizontal) să transporte şi să disperseze
poluanţii
Temperatură
-De obicei apar dimineaţa devreme, chiar înainte de momentul în
care soarele începe să încălzească atmosfera şi când vântul bate uşor
(Godish, 1997)
Gradient ambiental
103
1/13/2016
TRANSPORTUL REGIONAL și GLOBAL AL POLUANȚILOR
Unii poluanți pot rămâne în atmosferă mai multe zile, luni sau chiar ani. Cu
cât un poluant rămâne mai mult în atmosferă el poate traversa o distanță mai mare.
De exemplu, un poluant are nevoie de cîteva zile pentru a traversa Oceanul Atlantic,
dar circa 1 an pentru a trece în emisfera sudică.
Începând cu anii 1970 a început să se dea o atenție specială și să se

reglementeze nu doar nivelului local al poluării atmosferice ci și nivelul regional și global.
- 1972 – Conferința națiunilor Unite asupra mediului de la Stockholm – a dat semnalul

pentru cooperarea internațională activă pentru combaterea acidifierii;
- 1983 – Convenția UNECE aspra Poluării Transfrontaliere a Aerului pe Distanțe Lungi a
pornit de la îngrijorările privind ploile acide, dar s-a extins ulterior și la depunerile de
azot, ozon, metale grele, particule solide și poluanți organici persistenți (POP) (Aarhus,
1998 și Gotheborg,1999). In 1991 a fost ratificată și în România (Legea 8/1991).
TRANSPORTUL POLUĂRII AERULUI LA NIVELUL

EMISFERELOR PLANETEI
In contextul reducerii în anumite țări a
poluării din surse locale, transmiterea la
distanțe mari a poluanților crește ca
importanță.
Poluarea aerului tinde să se deplaseze

între continente în două moduri:
-I -Prin advecții episodice când

masele de aer sunt translate de la
sursă la receptor;
-II - Prin creșterea la nivel global a
poluării de fond care duce la
creșterea concentrațiilor de
suprafață la distanțe foarte mari de
aria de emisie.
Concentrațiile finale ale poluanților, care ajung în aerul continentului-receptor, depind de puterea
emisiilor, durata transportului, gradul de transformare fotochimică și depunerile umede sau
uscate din timpul tranzitului
Unii poluanți stau în atmosferă mai mult de un an, destul de mult pentru a se amesteca atât în
Emsfera Nordică cât și în cea Sudică
Amestecul este oricum mai rapid de la vest la est în emisfera nordică la latitudini medii unde
vanturile de vest crează o ”centură-transportor” care duce poluanții între America de Nord,
Europa și Asia.
104
1/13/2016

Trăsăturile de bază ale transportului atmosferic:
- Diferențe latitudinale în privința grosimii medii a troposferei;

- Curenții-jet subtropical (SJ) și polar (PJ) – iarna (săgeți magenta),
vara (săgeți galbene);
- Transport vertical iarna dominat de nori convectivi la tropice (Celula
Hadley) și centuri-transportor calde (warm conveyor belt - WCB)
create de ciclonii din zona temperată ;
- Traseul alizeelor (vânturi estice tropicale) (săgeți bleu) .
www.newmediastudio.org/.../Trade_Winds.html

- la latitudini medii predomină vânturile de vest care pot

transporta poluantii din Asia până pe castele Anericii de
Nord peste Oceanul Pacific., din America de Nord în Europa
sau deasupra Europei până în Asia.
Antrenarea poluanților se face la trecerea fronturilor atmosferice sau
prin convecție când aceştia sunt ridicați din stratul limită inferior
până în troposfera medie sau chiar înaltă. De aici, influența
rugozității terenului fiind mai mică, transportul se poate desfășura
mai rapid decât în apropierea suprafeței.
Penele de poluanți pot fi transportate prin partea mediană și
superioară a atmosferei, dar pentru a deveni relevante din
perspectiva calității aerului ele trebuie să coboare până apropape de
nivelul solului. Uneori, în coborâre poluanții sunt diluați și ajung să
fie greu de distins față de poluarea locală, mai ales în regiunile cu un
nivel ridicat al impurificării atmosferei.
- celula Hadley are la tropice un rol important în dispersia
poluanților
- în aria intertropicală predomină alizeele care în emisfera
nordică au o directie NE-SV în troposfera mai joasă
- în ariile polare, troposfera joasă rece și stabilă se formează
un ”dom” deasupra Arcticii care izolează regiunea de
poluarea de la latitudini mai mici.
105
1/13/2016
TRANSPORTUL LA SCARA INTER-CONTINENTALĂ
Transportul la scara inter-continentală peste Oceanul Pacific
”Trenul poluării”
Săgețile roșii – traseul rapid al poluării cu

ozon din Asia care contribuie la cele mai
mari concentrații de ozon înregistrate în
Atlanticul de Sud.
Smogul asiatic cu cantități moderate de
ozon se deplasează spre sud în Oceanul
Indian.
Ajunge la altitudini mai mari prin intermediul
unor nori cu extindere mare în înălțime.
Apoi se poate mișca mai repede peste
Africa Centrală.
Fulgerele și incendiile de vegetație din
Africa pot încărca și mai mult norul de
poluare.
Sursa: NASA, imagine MODIS
106
1/13/2016
Transportul la scara inter-continentală a emisiilor antropice de sulf

Surse europene Surse nord-americane
Transportul prafului din Sahara spre Golful Mexic (17.08.2007)

- linii roșii – traiectoriile norului de praf
- imaginile verticale – concentrații măsurate de praf (D) și fum (S)
Proveniență fum: incendii – arderea biomasei în Africa (17-19.08.2007) și în America
de Sud (22.08.2007)
(Sursa: Kurt Severance – NASA Research Center)
107
1/13/2016

- pătură de poluare creată
în 1997 desupra Oceanului
Indian, provenind de la
fumul de la incendiile din
Indonezia, a stagnat în
Sud-Estul Asiei sub formă
de smog reușind să ajungă
până în India.
- spectrometru pentru
cartarea ozonului (TOMS),
- albul reprezintă aerosolii
(fumul) rămasi în
vecinătatea ariilor
incendiate,
- verde, galben și roșu -
cantitățile crescânde de
ozon troposferic (smog)
transportate spre vest de
vânturile de mare
altitudine
O coloană/pană de poluanți privită din satelit
(NASA,1997; Sokhi, 2008)
108
1/13/2016
Contribuțiile în sud-estul
Asiei la poluarea la distanță
mare, în privința emisiilor
de NOx, din țările selectate
spre țările vecine bazat pe
modelul ATOS Langrange
(Sursa: Halloway și al., 2002)
109
1/13/2016
Distribuirea pe scară largă a fumului greu din

arderea biomasei din Amazonia deasupra
întregii Americi de Sud

Transportul compușilor sulfului
în bazinul Mării Mediteane
– Poluanții pot fi transportați din Europa în Nordul Africii și arii

din Orientul Mijlociu datorită încălzirii diferențiate dintre uscatul
Africii de Nord și cel al sudului Europei și al apelor Mării
Mediterane;
- Ex. Sulfații monitorizați în Israel nu au putut fi explicați doar

prin sursele locale. Durata transportului poluanților din Europa
în Orientul Mijlociu - 90 ore este comparabilă cu durata
transformării SO2 emis în particule de sulfați
-Coloane de aer din diferite părți ale Europei pot fi transportate
peste Mediterana menținându-și totuși caracteristicile;
-În perioada caldă a anului Zona de Convergență intertropicală
se deplasează spre Nord (peste Egipt, Libia și Algeria). Datorită
sistemului de alizee ce traversează marea Egee și a brizelor
marine puternice, masele de aer poluat din Europa pot fi
transprtate spre sud și pot intra în Zona de Convergență
Intertropicală în câteva zile (Kallos et all, 1998).
-Odată intrate în această zonă particulele de sulfați pot influența
caracteristicile precipitațiilor și deci calitatea apei.
110
1/13/2016
Traseele caracteristice și scările de transport ale maselor de aer din Regiunea Euro-
Mediteraneană
- săgețile albastre și verzui (A, B, C, D) – trasee ale poluării antropice (ozon, sulfați etc) prin troposfera
joasă
- săgeți gri – transport prin atmosfera superioară a poluării antropice (M1, M2, M3) – recirculația
termică
- săgeți maro – transport de praf deșertic din Africa prin troposfera joasă (până în 5 km)
În timpul verii anului 2004, cel mai mare incendiu

înregistrat din Alaska a izbucnit în iunie-iulie și a ars
2,72 mil ha pădure boreală.
Au fost monitorizate incendiile (marcate
cu puncte roșii) și fumul prin
intermediul sateliților – colectându-se
date ți realizându-se modele.
(Sursa: NASA – MODIS)
111
1/13/2016
Figurile arată datele privind

adâncimea optică a aerosolilor
(AOA) înregistrată cu satelitul
MODIS Terra.
Pe 16 iulie coloana de poluanți

trece granița de nord a SUA și
avansează spre sud-est în urma
unui front rece. Ca urmare
concentrațiile de PM 2,5 din
estul SUA au crescut
seminficativ.
S-a observat de asemenea

faptul că poluanții emiși au fost
transportați până în Europa.

- Incendiile din savana de la sud de Sahara și din pădurea
ecuatorială afectează biomasa și atmosfera Africii mai
ales în sezonul secetos între lunile decembrie și aprilie în
fiecare an
- Majoritatea incendiilor nu apar însă natural ci sunt efectul
arderilor ierburilor și pădurilor pentru utilizarea agricolă a
terenurilor
- Rezultă cantități mar de CO, un bun indicator al poluării
aerului
- 1-25 februarie 2004 (imagine compozită) – NASA
(satelitul Terra) – concentrații CO la 3 km altitudine
- Se observă extinderea norului de poluare spre vest
Februarie 25, 2004 dincolo de Oceanul Atlantic, spre America de Sud
Dimensiunea aceluiasi fenomen – incendiile in

2009 (Satelitul Aqua al NASA).
(NASA image by Jeff Schmaltz, MODIS Rapid
Response Team. Caption by Rebecca Lindsey.
112
1/13/2016

8.06.2010 O furtună de praf de deasupra
Saharei ajunge și deasupra Mării Roșii.
Albastru deschis și verde sugerează
prezența fitoplanctonului, dar poate fi și
sediment în apă.
Astfel de furtuni sunt foarte comune în
Sudan (Haboob). Vânturi care bat spre nord
și est.
24.06.2012 – praful deșertic spulberat până

dincolo de coastele Marocului și deasupra
Oceanului Atlantic
- Praful – destul de dens încât să ascundă
suprafața acvatică de dedesubt, inclusiv o
parte dintre Insulele Canare
(Imagini NASA- MODIS, Satelit Aqua)


IMPACTUL GEOSISTEMIC COMPLEX AL POLUĂRII ATMOSFERICE
DEZASTRELE TEHNOGENE ȘI POLUAREA AERULUI

113
1/13/2016
IMPACTUL GEOSISTEMIC AL MODIFICĂRII CALITĂȚII AERULUI
PLOILE ACIDE
114
1/13/2016
1860, ploaia neagră. Păstorii din 1881, zăpadă neagră. 1881-1934, lucrări privind declinul
apropierea ariilor mlăștinoase au dat Geologul Waldemar rezervelor de pește.Amund Helland a sesizat
numele de ”murdărie de mlaștină” Bragger a descris cenușa pierderea efectivelor de pește din 1890, posibil
cenușii care se acumula în lâna oilor, de pe câmpurile ca rezultat al acidifierii. Knut Dahl a studiat
iar observațiile privind ploaia neagră înzăpezite ale Norvegiei efectele acidității apelor asupra păstrăvilor în
din Marea Britanie au demonstrat că ca fiind originară din anii 1920, și Haakon Torgersen a făscut
emisiile industriale erau transportate industria din Marea experimente de reintroducere de specii în râuri
la mare distanță. acide arătănd ca păstrăvul preferă răurile unde
Ploile acide. 1850, analize la ape de ploaie. In
Britanie.
a fost adăugat var (pentru neutralizare).
O perspectivă istorică special pentru compușii importanți pntru

agricultură la Rothamsted pentru mai
1674, prima analiza a apei de
ploaie Olaf Borrichius (1626-1690)
mult de un secol, indicând o creștere
profesor la Univ. din Copenhaga
graduală a încărcării cu sulfați și nitrați.
1862, ploaia neagră Traseul
probabil de transport al poluanților în
cca. 1600, daune asupra viilor Anglia, ianuarie 1862
din Franța. John Evelyn credea
Lucrările lui Hans Egner și că viile din Franța au suferit 1845 ”Ploile acide” au foste descrise
Erik Erikkson de la distrugeri din cauza incendierii de Duros în Nimes
sfârșitul anilor 1940 au miristilor pentru practicarea
fundamentat contribuția lui agriculturii din Anglia
Svante Oden, cel care a c. 1840 nutrienți în apa de ploaie
introdus problema ploilor Justus von Leibig a analizat ploaia din
acide. Suedia era perspectiva nutrienților pentru plante
SUA și Canada s-au confruntat cu considerată în mod
distrugeri ale recoltei datorate special vulnerabilă având
transportului transfrontalier al un pH mai mic de 4 și
fumului de la topitorii în primii ani ai soluri subțiri.
secolului XX. În estul continentului, 1883, analiza apei de
mai ales la granița SUA/Canada, ploaie. Sosirea unor
decidenții au fost alarmați de chimiști germani a
acidifierea lacurilor și efectele încurajat realizarea unor
asupra ecosistemelor. studii ale compoziției
apei de ploaie – analize
Pe țărmul pacific, emisiile de nitrați și amoniac
de compuși ai sulfului au începute la Komaba,
Au existat importante temeri că ruinele crescut rapid la sfârșitul Tokyo.
mayașe vor fi afectate puternic de ploile secolului XX. Mari cantități
acide. Totusi, deși ploile acide distrug de cărbuni sunt arse
monumente în multe părți ale lumii, nu astăzi în tări și regiuni ale
s-a confirmat o amenințare semificativă. căror ecosisteme noi și
soluri sunt amenințate de
depunerile acide.
Efectele ploilor acide
Depuneri acide. Păduri

distruse în Muntele Mitchell
din Appalachi (Cristopherson,
2011)
Depunerile acide – o problemă importantă în America de Nord, Europa și Asia.

Pot călători la distanțe foarte mari față de locul de producere.
Efecte:
 acidifierea apelor (râuri, lacuri, ape freatice),
 distrugerea ecosistemelor forestiere,
 schimbări majore în chimia solului,
 distrugerea clădirilor sau a sculpturilor și a altor obiecte de patrimoniu istoric și
cultural.
115
1/13/2016
Efectele ploilor acide asupra ecosistemelor forestiere: exemple regionale

Locație Detalii
Parcul Național Deteriorarea stării generale a parcului
Shenandoah, Virginia inclusiv din cauza ploilor acide. Nivelul
pH-ului precipitațiilor în pădure 4,6. În
unele locuri compoziția
litologică/mineralogică a terenului poate
neutraliza parțial apele de ploaie.
Parcul Național Krkonose, Distrugerea a cca. ¼ dintre copaci prin
Rep. Cehă creșterea vulnerabilității la atacul unor Pădure de molid (Polonia)
insecte, atribuită expunerii la ploi acide.
În zonă nu sunt poluatori, dar emisiile de
oxizi de sulf au venit din alte regiuni ale
Cehiei și din țările vecine.
India Ploile acide au redus foarte mult
producția agricolă a țării. India emite
cca. 1 mil. t. SO2/an.
Pădurea Neagră, Distrugeri importante prin ploi acide
Germania raportate la mijlocul anilor 1980. Au fost
afectați cca. 50% dintre copaci.
Sudul Norvegiei Schimbări în distribuția vegetației
datorată extincției unora, mai sensibile,
ca urmare a ploilor acide.
Pădure în Munții Pădurea Negră (Germania)
Efectele ploilor acide asupra peștilor: exemple regionale:

Locație Detalii
Adirondack Mountains, A fost descoperit în urmă cu 20 de ani că cele
New York mai multe lacuri din zonă erau prea acide
pentru a susține viața peștilor. Este ¼ cu un
pH sub 5.
Suedia Mortalități totale ale peștilor din 18000 de
lacuri din cauza ploilor acide. Soluția găsită:
adăugarea de var în apă pentru neutralizare.
Sudul Norvegiei Dispariția somonilor din râuri. Limitarea
emisiilor de dioxid de sulf a redus fenomenul.
Partea vestică a uscatului Efecte in Alaska sau vestul Canadei)
nord-american Pierderi semnificative de pești din râuri spre
sud – statul Washington și statele din Munții
Stâncoși.
Japonia Pierderi majore de pește prin ploi acide.
Posibil să fie cauzate de emisii de dioxid de
sulf din China.
These fishes are poisoned by acid rain.

Source
from:http://library.thinkquest.org/07aug/013
20/acid%20rain/answers.html
116
1/13/2016
Clădiri și structuri afectate de ploi acide

Structură afectată Detalii
Taj Mahal, India Pierderea lustrului suprafețelor din

cauza ploilor acide
Clădirea Capitolului, Daune observabile la coloanele din
Washington DC marmură cauzate de ploile acide
Praga, Rep. Cehă Desfigurarea multor clădiri istorice
cauzată de ploi acide
Westminster Abbey & Eroziune accelerată datorată ploillor
St. Paul Cathedral, acide
London
Statuia Libertății, New Efectele ploilor acide, observabile în
York modificarea culorilor.
(atacarea/corodarea cuprului din
Calcitul, constituient componența statuii)
dominant al marmurei
Statui și monumente afectate de ploile acide
Silver Bridge (Ohio) construit în 1928, s-a

prăbușit în 1967 din cauza coroziunii
ploilor acide și a supraîncărcării. Au murit
46 de oameni
OZONUL TROPOSFERIC
117
1/13/2016

Reacții oxidative cu efecte distructive asupra
recoltelor și a vegetației naturale (inclusiv în pajiști,
mlaștini și marginile pădurilor - detectate în 16 țări
europene) – distrugerea, diminuarea productivității
ca urmare a prezenței ozonului disponibil/preluabil
de către plante (nu neapărat a concentrațiilor
atmosferice mari).
- cauciucul, fibrele textile și anumite vopseluri pot

fi afectate/distruse de expunerea la ozon
- unele materiale elastice pot deveni rigide și se

pot rupe
EUTROFIZAREA
118
1/13/2016
EUTROFIZAREA
Aportul excesiv de nutrienți

- Azot (N) – din nitrați
- Fosfor (P) – din fosfati
Surse atmosferice ale eutrofizării: industria,

fertilizanții agricoli, zootehnia, arderea
combustibililor fosili
Se poate produce și pe cale naturală în timp

îndelungat.
Eliberarea nutrienților în râuri, lacuri, arii Efecte
costiere poate da naștere la supra- - abundența plantelor acvatice și a algelor
fertilizare / eutrofizarea apelor. Aceasta - Degradarea calității apei, pierderea
poate duce la creșterea explozivă a transparenței și acumularea de sedimente
algelor și a plantelor acvatice cauzând - Modificarea biodiversității – doar speciile
diminuarea drastică a oxigenului din apă cele mai bine adaptate supraviețuiesc
(mediu hipoxic sau anoxic). - ”înflorirea” apei cu cianobacterii
EFECTELE POLUĂRII AERULUI ASUPRA VEGETAȚIEI

CONCENTRAȚII DE
POLUANȚI ÎN AER
FRECVENȚĂ DOZĂ DURATĂ
FACTORI ABIOTICI PRELUARE DE FACTORI BIOTICI Stomata- formație epidermică vegetală

- Umiditatea - Trăsături genetice alcătuită din două celule între care se află
CĂTRE o deschidere, servind la schimbul de gaze
solului PLANTE PRIN - Stadiul de
dintre plantă și mediu și la eliminarea
- Temperatura dezvoltare
- Cuticulă - Patogeni
apei din plantă
- Rediația
- Nutrienți - Stomate - Lanțuri trofice
- Alți poluanți (ierbivore)
EFECT/RĂSPUNS
- Vizibil
- Invizibil
PLANTE POPULAȚII
INDIVIDUALE (COMUNITĂȚI) Cuticula reprezintă un strat care este
bogat în ceară. Ea acoperă epiderma
frunzelor, mugurii de tineri și alte organe
Deteriorarea aeriene ale plantelor. Cuticula are
- funcțiilor ecologice proprietăți hidrofobe, micșorează
pierderea apei și reduce posibilitatea
- performanței economice intrării agenților patogeni.
- efectivelor ideale
- resurselor genetice
119
1/13/2016
 Încă de la mijlocul secolului XIX, în Europa au fost

observate efecte fitotoxice ale unor poluanți precum
SO2, HCl, HF.
 Leziuni severe până la distrugerea vegetației au fost

asociate cu emisii de SO2 și metale grele din industria
metalurgică.
 În prezent poluanții care cauzează leziuni

semnificative, în afară de SO2, sunt O3, PAN, florurile
și etilenul (C2H4).
 Alti poluanți responsabili de degradarea ecosistemelor

– NO2, Cl2, HCl, NH3 și PM au fost clasificați ca
poluanți minori deoarece cantitățile emise și expunerea
la acești poluanți în concentrațiile necesare producerii
de leziuni e rară (în special la poluări accidentale
efectele sunt vizibile).

Leziunile/modificările plantelor au:
- efecte vizibile
- leziuni cronice – rezultă din expuneri intermitente la concentrații relativ
reduse de poluanți cu distrugerea clorofilei/cloroza ca simptome majore.
Cloroza e asociată atât cu anumiți poluanți, cât și cu îmbătrânirea
naturală și cu pagube provocate de deficiențe nutriționale.
- leziuni acute – expuneri scurte (câteva ore) la nivele ridicate de poluanți
fititoxici. Necroza țesuturilor e simptomul dominant – cu caracteristici
diferite ale țesutului necrozat în funcție de poluant.
- efecte subtile – reducerea creșterii, accelerarea îmbătrânirii florilor, ruperea
mugurilor, ruperea altor părți ale plantei, curbarea pețiolului frunzei
(epinastrie)
necroza epinastrie
cloroza
120
1/13/2016

Expuneri ale plantelor la SO2 – simptome acute în 48 de ore.
Necroze inter-nervuri
Țesutul in partea centrală internă a plantei este distrus, la speciile cu frunze late
rezultând modele de țesuturi roșii, maro sau albe între nervuri.
La plantele cu frunze inguste (iriși, gladiole, unele cereale) leziunile apar bifacial ca
dungi necrotice între nervurile cele mai lungi.
Necroză inter-nervuri la fasole
datorată expunerii la SO2 (Godish,2004)
Necroză inter-nervuri zmeură

datorată expunerii la SO2 (Godish,2004)

Expunerea plantelor la ozon
–pete in special pe partea superioară a frunzei- când grupuri de celule ale epidermei sunt omorâte sau
lezate. Pot fi albe, de culoarea bronzului sau galbene.
- La plantele cu frunze înguste apar mici pete necrotice sau clorotice între nervuri. Frecvent expunerea
pinilor provoacă moartea acelor care devin brun-roșcate
Leziuni datorate ozonului la vița de vie

(Godish,2004)
Leziuni datorate ozonului

la tutun (Godish,2004)
121
1/13/2016

Expunerea la peroxiacetil nitrat (PAN) – componental smogului lezează plantele
agricole. Distruge țesuturile în partea inferioară a suprafeței frunzelor și poate fi descrisă ca
o glazura pe partea de dedesubt a frunzei. Nu au fost de obicei observate la speciile cu
frunze înguste.
Expunere frunze la PAN
Expunerea plantelor la fluoruri
– prin preluarea acidului fluorhidric prin frunze sau din

particule de fluoruri solubile absorbite de frunze sau de
rădăcini. Fluorurile sunt transportate prin nervuri la marginile
frunzelor și la vârfurile acestora unde se acumulează.
- Leziunile apar ca urmare a expunerii timp de săptămâni sau

luni la concentrații mari. Cele severe apar când fluorul se
acumulează în țesuturile marginale ale frunzelor.
- La speciile cu frunze late leziunile cauzate de fluor apar

marginale sau de tip necroză. Țesuturile necrozate sunt adesea
separate de țesuturile sănătoase printr-o bandă subțire, clar definită
roșcată. Ele se pot desprinde de țesuturile încă sănătoase în
apropierea benzii roșcate dând frunzei un aspect neregulat.
- La speciile cu frunze înguste - necroză care se extinde în

dungi neregulate de-a lungul frunzelor. Țesuturile necrozate pot
varia de la albicios la diferite nuanțe de maro. O bandă de țesut
maro închis demararchează țesuturile lezate de cele săntoase.
Se pot manifestă simptome precum puncte (pestrițe) clorotice la
marginea și vârfurile frunzelor, iar pe măsură ce procesul se
extinde apar petice clorotice între nervuri care se unesc formând
benzi continue. Necroza apare când țesuturile sunt puternic
lezate.
122
1/13/2016
Exemple de plante sensibile la anumiți poluanți comuni (după Sokhi, 2008)
Specii de plante
Ozon Frasin Vița de vie

Fasole Plop hibrid
Cireș negru Urzică
Trifoi Plopul-lalea
Pin alb Tutun
Dioxid de sulf Orz Larice
Fag Lucerna
Mesteacan Pin
Trifoi Plop
Patlagina comuna Grâu
Floruri Cais Iarba caprelor
Bradul Douglas Piersică
Frezia Pin
Gladiola Lalea
Oxizi de azot Fasole Molid norvegian
Ienupăr Pinul silvestru
Salată Tutun
Amoniac Trifoi Pin
Muștar Floarea soarelui
Etilen Gălbenele Cartof
Petunii Roșie
EFECTE ECONOMICE ALE INTERACȚIUNII POLUANȚI – PLANTE

- leziunea asupra plantelor greu cuantificabila economic
- O3 – provoacă peste 90% din leziunile asupra recoltelor din SUA.
O reducere cu 25% a ozonului troposferic ar duce la o creștere a producției agricole cu o valoare de
1,71 mld $, 40% - 2,52 mld. $
Declinul pădurilor
- legat de mai multi factori naturali si antropogeni (secete, insecte, temperaturi scăzute
etc.), dar și de poluarea aerului
- V. ploile acide.
123
1/13/2016
EFECTELE ASUPRA ANIMALELOR DOMESTICE
Efectul florurilor
- Fluoroza la vite, oi, cai și porci a rezultat indirect, prin ingestia de furaj contaminat din
surse gazoase, particule și din sol. (frecventă cu 100 de ani în urmă în Florida, Utah,
Oregon, Tennessee etc.). Au fost observate mai rar efecte acute, de obicei efectele fiind
cronice după un consum îndelungat de furaje cu continut mare de fluor.
- Fluorul se interferează cu metabolismul calcului, deci toxicitatea cronică se manifestă
prin modificarea structurii/compoziției dinților (ceea ce insemna dificultăți la
masticație) și a scheletului (îngroșarea oaselor lungi și calcifierea ligamentelor cu efecte
precum mișcări rigide și schipatari) .
- Animalele arată emaciate ca rezultat al diminuării cantitățiide hrană ingerată simultan
scăzând și cantitatea de lapte produsă.
EFECTELE ASUPRA ANIMALELOR DOMESTICE

Efectul plumbului
- Otrăvirea șeptelului cu Pb, relativ comună la începutul secolului XX când se foloseau
insecticide pe bază de plumb-arsenic ca spray în livezi.
- Identificate și în apropierea fabricilor metalurgice (a topitoriilor) Ex. În SUA pâna la
sfârșitul anilor 1960.
- În principal prin ingerarea de furaj contaminat cu praf ce contine Pb.
- Manifestări acute –primele simptome: sete excesivă, salivare, pierdere apetit,
constipație, delir și producție scăzută de lapte. Animalele afectate mor când sunt expuse
la concentrații mari.
- Manifestări cronice: un spectru larg: diaree, colici, disfuncții nervoase, articulații
umflate, letargie, lipsă de coordonare, mugete, emaciere/jigărire.
Alte substanțe cu efecte de otrăvire a turmelor la concentrații mari: arsenic (As), seleniu (Se), molibden (Md)
124
1/13/2016
DEZASTRE LEGATE DE POLUAREA AERULUI

Data Localizare Decese
excedentare
Decembrie 1873 Londra, Marea Britanie 270-700
Februarie 1880 Londra, Marea Britanie 1000
Decembrie 1892 Londra, Marea Britanie 1000
DECESE CAUZATE DE Decembrie 1930 Valea Meusei, Belgia 63
POLUAREA AERULUI Octombrie 1948 Donora, SUA 20
Decembrie 1952 Londra, Marea Britanie 4000
Noiembrie 1953 New York, SUA 250
Ianuarie 1956 Londra, Marea Britanie 480
Noiembrie- New York, SUA 46

Decembrie 1962
Decembrie 1962 Osaka, Japonia 60
Ianuarie – New York, SUA 200- 405

Februarie 1963
Noiembrie 1966 New York, SUA 168
Sursa: după Elstrom, 1992
DEZASTRUL DE LA BOPHAL (India, 1984)

Fabrica de pesticide deținută de o firmă indiană
subordonată companiei multinaționale Union Carbide
(SUA) a fost construită la sfârșitul anilor 1960 pentru
piețele agricole indiene. Lipsa cererii a determinat
închiderea în 1983, dar au rămas depozitate cantități mari
de substanțe periculoase.
Cea mai mare catastrofă industrială din istorie – metil-

izo-cianatul (MIC) depozitat a intrat în contact cu apa și a
produs o reacție chimică care a eliberat un nor otrăvitor.
Cauza: după închiderea fabricii personalul calificat a fost

înlocuit cu muncitori neexperimentați, proasta întreținere,
încălcarea instrucțiunilor obligatorii (spălare conducte cu
apă sub presiune încărcată cu săruri rămase pe conducte,
deconectarea instalațieie de siguranță etc.)
Norul toxic de gaze care s-a răspândit la nivelul solului

prin oraș și au otrăvit toate persoanele întâlnite în calea sa.
Metil-izo-cianat (MIC) Acid hidrocianic (Cianida)

Un component al pesticidului Sevin, era păstrat în trei Este posibil să fi fost produs prin
rezervoare (cca. 53 t). reacția MIC cu alte gaze din
Un lichid inflamabil, foarte toxic. atmosferă.
Reacționează violent cu apa și cu anumte metale (Zn, Fe, Cu) și Un lichid incolor, inflamabil,
cu sărurile altor metale. extrem de toxic, letal
Prin descompunerea chimică poate produce cianida Miros dulce de migdale
125
1/13/2016
Prezența MIC, chiar la scurgeri

nesemnificative reclamă evacuarea
populației pe o rază de 3 km.
Consecințe
- 16000-30000 de morți,
- 6000-8000 persoane au murit după prima săptămână
- 500000 persoane expuse la gazul otrăvitor
- 150000 au supraviețuit, dar cu probleme de sănătate
cronice până azi (inclusiv cancer), probleme
respiratorii grave, boli congenitate, complicații
ginecologice, surzenie sau orbire.
- 50000 au rămas complet handicapați pentru tot restul
vieții
- Daune aduse mediului natural – poluare în jurul
Bophalului și azi de sute de ori mai mare decât
limitele admise
Dezastrul de la SEVESO (Italia, 1976)

A afectat un mic oraș muncitoresc (17000 locuitori) de la nord de Milano, în
același timp aproape de inima industrială a Italiei și destul de ferit în
spațiul rural al Lombardiei pentru a atrage companii multinaționale.
Uzina chimică (produși precursori ai unor parfumuri - Cea mai mare expunere a populației la 2,3,7,8-
Industrie Chimiche Meda Societa Anonima tetraclordibenzeno-p-dioxina (TCDD) sau
- ICMESA), deținută de două companii elvetiene și care simplu dioxină (una dintre cele mai periculoase
funcționa în Meda, un oraș din apropiere de Seveso. substanțe cunoscute). Numeroase studii
ulterioare au dat naștere actualelor standarde de
securitatea activităților industriale. În EU
Sistemul de control al reactorului chimic pentru regulile actuale de siguranță în industrie poarta
producerea triclorfenolului, un component al anumitor chiar numele Directiva Seveso II.
ierbicide a fost dereglat iar temperatura a crescut dincolo
de limitele normale. Explozia reactorului a fost evitată
numai prin deschiderea valvelor de siguranță dar,
datorită temperaturii ridicate reacția a dus la formarea 1,2,4,5-tetraclorbenzen 2,3,7,8-
tetraclordibenzeno
masivă a 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxinei (TCDD). 2,4,5-triclorfenol -p-dioxina
126
1/13/2016
TCDD (dioxina) emisă în aer în cantități neprecizate a

fost transportată spre sud de vânturile dominante.
Norul toxic format a afectat municipalitățile Meda,
Seveso, Cesano Maderno și Desio. Cel mai afectat a fost
Seveso situat imediat la sud de fabrică.
S-a estimat ca circa 37000 de oameni au fost supuși la contaminare.

Efecte imediate:
- Mirosul și inflamarea ochilor
- Nu au fost morți
- 240 de oameni afectați de cloracnee (o boală de piele cauzată de expunerea
la clor și derivați ai acestuia, leziuni și cruste sebacee)
- Unele persoane afectate prezentau disfuncții la nivelul ficatului și al
sistemului nervos.
- Plantele afectate de nor s-au uscat și au murit din cauza puterii dioxinei
ierbicide.
- Cca. 70.000 animale infectate au trebuit sa fie sacrificate pentru a evita
transmiterea toxinei în lanțul trofic și interzicerea practicării creșterii
animalelor chiar și în ariile afectate mai puțin
- Clădiri distruse
- Populația evacuată de pe cea mai contaminat arie (peste 110 ha)
Efecte ulterioare
- Conștientizare pericolului legat de gestionarea industrială a substanțelor
chimice extrem de toxice
- Demolarea fabricii
Unul dintre copiii din SEVESO cu - Realizarea Directivei SEVESO
pielea afectată de cloracnea generată - Mediu local este in curs de refacere
de expunerea la dioxină
ACCIDENTELE NUCLEARE ȘI EFECTELE

GEOSISTEMICE COMPELEXE
- De citit:
http://www.anpm.ro/efectele_radiatiilor_asupra_sanatatii_oamenilor-25849
127
1/13/2016
ACCIDENTELE NUCLEARE ȘI EFECTELE

GEOSISTEMICE COMPELEXE
International Nuclear and Radiological Nivelul 7 – Accidente majore

Event Scale (INES) – Scara evenimentelor Impact asupra oamenilor și a mediului
nucelare și radiologice (logaritmică) Eliberări majore de material radioactiv
cu efecte importante asupra sănătății
și a componentelor mediului.
Necesită implementarea unor
contramăsuri bine planificate și
extinse.
Au fost înregistrate 2 astfel de
evenimente până în acest
moment:
1. Dezastrul de la Cernobîl – 26
aprilie 1986
2. Dezastrul de la Fukushima – din
11 martie 2011
128
1/13/2016
CERNOBÎL (26 aprilie 1986)
- Explozia unuia dintre cele 4 reactoare datorată unui complex de factori (erori de de concepție,
de corelare a randamentului fisiunii cu capacitatea reală de producție echivalent energetică a
infrastructurii electromecanice și datorită unei deficiențe grava a sistemului intern de
comunicare informatizată)
- Moartea a 64 de oameni și o estimare de încă 4000 de morți ulterior, din cauza cancerului
(WHO)
- Orașul Cernobâl (14000 loc.) în mare parte abandonat, orașul Pripyat (49400 locuitori) complet
abandonat și o zonă de restrictie permanenta instituită pe o raza de 30 km.
129
1/13/2016
- O mare parte din

radioactivitatea emisă a fost
sub forma unor particule mici
care au fost depuse în
principal pe o rază de 30 de
km de la reactor.
- Radionuclizi mai volatili au
fost emiși în formă gazoasă sau
ca particule extrem de fine.
- Norul de poluare s-a ridicat
până la 1-2 km în altitudine
datorită căldurii exploziei și a
incendiului (Smith & Clark,
1989).
- Radioactivitatea a fost
răspândită de vânt prin toată
Europa.
- Inițial coloana de poluare a
fost transportată spre nord
contaminând în mai mare
măsură Bielorusia decât
Ucraina (70% dintre terenurile
contaminate) (Ungureanu I.,
2005).
130
1/13/2016
Numele centralei Fukushima Daiichi Chernobyl

Localizarea Japonie Ucraina (în fosta URSS)
Data accidentului Martie 11, 2011 Aprilie 26, 1986
Punerea în funcțiune a centralei 1971 1977
Perioada de funcționare înainte de
40 years 9 years
accident
Putere electrică 4.7 Gigawatti 4 Gigawatti
Tipul de reactor Apă fiartă cu vas de izolare Pe bază de grafit, fără izolare
6; 4 (și bazinele de deșeuri radioactive) implicate în
Numărul de reactoare 4; 1 implicat în accident
accident
Cantitatea de combustibil în
1,600 tone 180 tone
reactoare
Erori de concepție – neținându-se suficient cont de Erori de concepție ducând la instabilitate în
severitatea efectelor valurilor tsunami. Pierderea condiții de nivel săzut da energie, insuficienta
Cauza dezastrului
sistemului de răcire ca urmare a valului tsunami care pregătire a personalului, explozie în timpul unui
a distrus liniile electrice și generatoarele de rezervă test de control
Nivelul maxim detectat de radiație 72,900 mSv/h (în reactor) 200,000 mSv/h (sievert)
Radiație eliberaă 900 PBq în atmosferă în martie 5,200 PBq
Nivele ale radiației care depășesc limitele anuale

O arie de pâna la 500 km distanță de centrală
Aria afectată permise la peste 60 km în NV și 40 km în SSW
contaminată (cf. WHO)
conform datelor oficiale
Aria de excludere 20 km (30 km voluntar) 30 km
Cca. 150.000 din aria înconjurătoare a reactorului în
Populatia relocată 300.000 1986, cca. 220.000 oameni în Belarus, F. Rusă și
Ucraina după 1986 (în total 335000
2 membri ai personalului care au încercat să 31 (64 confirmate de ONU in 2008 din cauza
Număr de decese directe
inspecteze clădirile din cauza înnecului radiațiilor)
Toate reactoarele au fost închise în 2000. Reactorul

Închidere la 16.12.2011, dar dezafectarea va dura 30-
Statutul actual distrus a fost învelit într-un sarcofag din beton. Un
40 de ani
nou sarcofag din beton va fi terminat până în 2015.
131
1/13/2016

OZONUL STRATOSFERIC
CALITATEA AERULUI ȘI SCHIMBĂRILE CLIMATICE

132
1/13/2016
Efectele complexe ale poluării aerului asupra geosistemului de

la scară regională la scară globală.
(după Sokhi, 2008)
OZONUL STRATOSFERIC
133
1/13/2016
- Ozonul (O3) – un gaz incolor care se

comportă ca un un agent oxidant foarte
reactiv, iritant în cadrul smogului
fotochimic, dar și un absorbant puternic
a radiațiilor ultraviolet (proprietate
descoperită de Hartley în 1880).
Această proprietate este responsabilă
de inversiunea de temperatura care
definește în prezent stratosfera (= un
strat de inversiune permanentă).
- Stratul de ozon stratosferic a început

să se formeze în urmă cu 2,3 mld. ani
după apariția primelor forme de viață cu
capacitate de fotosinteză și de
(Sokhi, 2008)
producere de oxigen. Totuși abia în
urmă cu 400 mil. ani a ajuns să se
dezvolte în forma actuală.
- stratul de ozon compactat la presiunea normala de la suprafața Pământului ar avea o grosime de cca.
3 mm, dar este suficient pentru a proteja viața de radiația solară care ar putea rupe legături din compuși
biologici importanți precum ADN-ul (Bjorn, 2007).
- Măsurarea cantității de ozon din aer se face prin determinarea sumei moleculelor de ozon pe o
coloană verticală care pornește de la nivelul terenului și se termină la limita superioară a atmosferei și
care are suprafața bazei de 1 cmp. Impărțind această sumă la 2,7 x 1016 se obține abundența ozonului
pe coloană exprimată în Unități Dobson (DU). In 2000, media globală era de 293,4 DU. (are aceeași
cantitate de molecule câte are o coloană de aer la presiunea de 1 atm la 0°C).
- Introducerea de către om a unor cantități importante de compuși ai clorului și ai bromului începând cu anii
1930 și transferul lent alacestor compuși în stratosferă a dus la reducerea semnificativă a ozonului
stratosferic mai ales începând din anii 1970.
The Dobson un
named after Gordon M
(1889–1976), a researc
University
Gordon M. B. Dobson (1889–1976), cercetător la
who, in the 1920s, b
Universitatea Oxford, a construit, în anii 1920, primul
instrument capabil să măsoare abundența ozonului instrument, now called a D
într-o coloană care pornește de la nivelul solului și ține measure
până l limita superioară a atmosferei- Dobson-metru total ozone column abund
ground. In 2000, the glo
column
abundance of ozone from
was 293.4 DU. This colu
contains the same numbe
as a column of air 2.93-m
134 of
1/13/2016
2. Ozonul și atomii de oxigen

sunt continuu convertiți unii în
ceilalți, în măsura în care
1. Moleculele de oxigen radiațiile UV sparge ozonul, iar
suferă un proces de oxigenul atomic reacționează
fotoliză, formându-se doi cu altă moleculă de oxigen .
atomi de oxigen. (LENT) (RAPID)
3. Ozonul se pierde prin

reacția oxigenului atomic sau a
moleculei de ozon unul cu Procesul convertește radiația UV în
celălalt sau cu alte gaze energie termică, încălzind
precum clorul. (LENT) stratosfera.
- Ciclul ozon-oxigen implică trei forme (allotrope) de oxigen O, O2 si O3.

- Ozonul se formează în atmosferă în momentul în care moleculele de oxigen
suferă un proces de fotodisociere după ce au absorbit un foton UV a cărui
lungime de undă este mai mică de 240 nm.
- Moleculele de ozon vor absorbi radiațiile UV între 200-310 nm după care de vor
diviza din nou în oxigen atomic și oxigen molecular.
Substanțe responsabile de diminuarea statului de ozon

• La începutul anilor 1970, oamenii și-au dat sema că produc substanțe care distrug stratul de
ozon, fapt ce poate afecta iremediabil echilibrul planetei
• Elementul cheie care afectează ozonul stratosferic clorfluorocarboni (CFC) – compuși non-
reactivi, netoxici, insolubili și care se acumulează în atmosferă. Ajungând în stratul de ozon din
stratosferă ei sunt descompuși de radiațiile UV, iar clorul reactiv este eliberat.
• Oxizii de clor, brom, azot și hidroxilul acționează ca niște catalizatori pentru distrugerea
ozonului (accelerând reacțiile chimice)
• Clorul se găsește în mod natural în cantități foarte mici în atmosferă sub 1ppbv însă omul a
reușit să tripleze această cantitate prin producerea la scară industrială a CFC. În reacție cu
ozonul, clorul formează monoxidul de clor (ClO) care reacționează cu oxigenul atomic și
formează din nou atomul de clor și oxigenul molecular. În ciclul sa de viață un atom de clor poate
recombina cca. 10000 de molecule de oxigen.
135
1/13/2016
Substanțe care deteriorează stratul de ozon.

Surse
- CFC
- Oxizii de azot de la zborurile supersonice –
primii care au fost luați în considerare
- Oxizi de azot de la fertilizanții cu azot
- Brom din bromura de metil utilizată ca
fumigant
- Brom de la haloni utilizați la stingătoarele de
incendiu
- Particule de aerosoli de la erupții vulcanice
- Variații în ceea ce privește cantitate de
radiații UV receptate (petele solare – cicluri
de 11 ani)
- Oscilații atmosferice (ex. El Nino)
- concentrații relativ scăzute la Ecuator

(250-290 DU) întreg anul datorită
mișcărilor atmosferice verticale de aer
sărac în ozon care transportă apoi pe
orizontală aerul bogat în ozon spre
latitudini mai mari.
- în emisfera nordică un maxim de

primăvară (martie-mai), care ajunge la
350-460 DU în apropierea Polului Nord.
Se datorează transportului spre nord a
ozonului troposferic dinspre Ecuator. In
apropierea Polului aerul cu ozon coboară
și astfel crește concentrația pe coloană a
ozonului.
- în emisfera sudică, în timpul primăverii

(septembrie-noiembrie) în aria subpolară
la latitudini de 60-65° lat. S cu maximum
ajungând la 350-420 DU. Se datorează
tot mișcării atmosferice dinspre Ecuator.
O mare parte din ozon este obligată sa
coboare pe frontul vortexului polar (curent
jet) care de deplasează în jurul Antarcticii
în troposfera superioară și în stratosferă.
- minimum in Emisfera sudică de sub 150

DU se înregistrează la Polul Sud datorită
reacțiilor chimice cu compuși ai clorului și
ai bromului. Acest minimum este numit
Gaură Antarctică în stratul de ozon.
136
1/13/2016
GAURA ANTARCTICĂ DIN STRATUL DE OZON
- 1985-1987 – Protocolul de la
Montreal
(după discuții asupra CFC care au
durat 10 ani)
- British Antarctic Survey a anunțat o

modificare brutală a cantității de
ozon stratosferic la Polul Sud –
scădere de 40% între 1970 și 1985.
- Temperaturile extrem de scăzute

din Antarctica au dus la persistența
norilor polari stratosferici. Reacțiile
pe suprafața particulelor norilor au
dus la producerea de Cl din rezerve
inactive de acid clorhidric (HCl) și
azotat de clor (ClNO3).
- În timpul iernii australe reactia

dintre cei doi compuși pe suprafața
norilor îi transformă în Clor gazos.
- Primavara Cl2 este transformat de

lumina solară în ClO care începe să
distrugă ozonul. Până la sfîrșitul lui
septembrie se formează deja o
”gaură” în stratul de ozon.
Valoarea minima a ozonului

Suprafața găurii de ozon
(mil. km2) (DU)
Valoare maxima Valoare minimă
Antarctica, septembrie 2006 – Cea mai mare
An Data Valoare Data Valoare
gaura de ozon înregistrată vreodată
1979 17 September 1.1 17 September 194.0
1980 21 September 3.3 16 October 192.0
1981 10 October 3.1 10 October 195.0
1982 02 October 10.8 02 November 170.0
1983 17 October 12.2 06 October 154.0
1985 03 October 18.8 24 October 124.0
1986 06 October 14.4 06 October 140.0
1989 03 October 21.7 07 October 108.0
1991 04 October 22.6 06 October 94.0
http://ozonewatch.gsfc.nasa.gov/
137
1/13/2016
- Sunt similarități cu Antarctica, dar

și diferențe
- În timpul iernii mișcările

stratosferice mișcă ozonul
descendent spre Arctica –
rezultând un maxim deasupra
polilor.
- Primăvara formarea ClO duce de

asemenea la distrugerea ozonului
- Se formează astfel un mozaic de

zone de maxim si de minim
- Diferența majoră este că Arctica

este în mai mare măsura
influențată de circulația
stratosferică. Relieful mai inalt și
contrastul uscat-ocean cauzează
mișcări în valuri care se propagă
în stratosferă
- Un an interesant 1997 când

vortexul a fost mai rece și mai
stabil ca în alți ani ceea ce a
produs o pierdere simetrică a
ozonului rezultând un minim în
martie care arăta ca o Gaură
Antarctică în miniatură.
Protocolul de la Montreal (1987) și efectele sale
138
1/13/2016

EFECTELE POLUĂRII ATMOSFERICE ASUPRA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

139
1/13/2016
CALITATEA AERULUI și SĂNĂTATEA UMANĂ
Efecte sanogene Efecte nocive asupra sănătății
- Atmosfera ionizată POLUAREA DE INTERIOR POLUAREA DE EXTERIOR

- Influența climatului
asupra sănătății
- Poluarea urbană.
- Utilizarea (improprie) a Poluarea industrială
combustibililor solizi
- Poluanți emisi de materialele - Poluarea la distanțe

de constructie, mobilier, mari/ transfrontalieră
obiecte de uz casnic etc.
INSIDIOS LENT/CUMULATIV/INDIRECT - Schimbări globale ale
- efecte toxice atmosferei
DEPĂȘIRI ACCIDENTALE
- poluarea radiativă - schimbări climatice,
- subțierea stratului
DEZASTRE – DEPĂȘIRI de ozon, CFC,
CATASTROFALE ALE aerosoli (black
CONCENTRAȚIILOR MAXIM carbon)
ADMISE
In cadrul relației interactive dintre organism si FENOMENELE ELECTRICE DIN

mediu, factorii fizici ai aerului joaca un rol ATMOSFERA JOASA
important. Atmosfera include constituenții de Ele sunt generate de câmpul electric
baza ai biosferei fără de care viața pe Pamânt este terestru care are la baza și particulele de
imposibilă. materie ce sunt purtatoare de sarcini
electrice (aeroionii care pot fi pozitivi sau
negativi).
- zone cu atmosfera nepoluată, curata (de
regulă la munte și în vecinatatea căderilor
de apa), incarcata cu ionii usori, 3-
4.000/ml aer, fata de x sute/ml aer de ioni
grei;
- în aerul ionizat este posibil sa se
realizeze un transfer de sarcini electrice de
la aeroioni la particulele coloidale din
plasma sau din globulele rosii, avand, ca
rezultat creșterea stabilitații acestora;
Tratamente curative au fost aplicate cu bune rezultate la: - se mai presupune crearea unui
bolnavii cu afectiuni respiratorii (bronșita, astm), bolnavii cu mecanism neuro-reflex prin intervenția lor
afecțiuni ale aparatului circulator (hipertensiune), bolnavii
cu tulburari neuropsihice (neurastenie, insomnie, cefalee,
asupra secretiilor hormonale si asupra
stari depresive, reactii anxioase, instabilitate neuro-motorie neurosecretiilor;
etc.), bolnavii cu ulcer gastro-duodenal, unele tulburari - pot interveni in metabolismul
endocrine, arsuri etc. serotoninei.
140
1/13/2016
IONII POZITIVI
IONII NEGATIVI
- Stările electrice care acompaniază - Se acumulează în atmosferă după o furtună
fronturile atmosferice (le preced) - Au o influență pozitivă, asociindu-se
- Cresc iritabilitatea, induc aparița de îmbunătățirii stării fizice generale și sănătății
migrene, tromboembolism, cresc agitația - Utili pentru buna funcționare neurohormonală
și agresivitatea - Ajută la protecția corpului împotriva stressului
- Efecte asupra activității hormonale: indus
eliberare de serotonină și scăderea - Imbunătățesc stările fiziologice ale
adrenalinei organismului mai ales la repaus
- Expunerea pe o perioada scurta cauzează - Sunt capabili să epureze atmosfera de poluanți
stress, iar expunerea de lunga durată precum praful, fumul de țigară, păr de
poate induce o stare generala de animale, spori, virusuri, bacterii etc.
surmenare (oboseală).
http://www.totheends.com/job2.html
În funcție de acțiunea asupra organismului

climatul se poate împărți în:
- climat excitant sau specific (climatul alpin și de
stepa);
- climat indiferent sau nespecific (climatul
subalpin și de coline)
- climatul marin - are pozitie intermediara (el
cuprinde atat elemente excitante cat si indiferente).
Factorii excitanti sunt reprezentati in special de:
variatii de presiune atmosferica, diferente mari de
temperatura, curenti puternici, radiatii intense.
Climatul alpin (peste 1000 m) caracterizat prin presiune, temperatura, umiditate, CO2, O2, -
scăzute, radiații ultraviolet și luminoase, curenți de aer - crescute, provoaca: creșterea numarului
de hematii, a volumului respirator, a frecvenței pulsului și a tensiunii arteriale, a debitului cardiac
și a metabolismului, scăderea proceselor de adaptare etc.;
Climatul subalpin (între 500-1000 m) se caracterizeaza prin scăderea factorilor fizici fața de
climatul alpin - și are efecte ușor stimulante asupra organismului;
Climatul de șes - se caracterizeaza prin temperatura, presiune și radiatii relativ uniforme, zone
mai mult sau mai putin umede dominate sau nu de curenti de aer. Este in general un climat
indiferent, un climat de cruțare, favorabil pentru bolnavi si convalescenți;
Climatul marin - se caracterizeaza prin: presiune atmosferica constantă, umiditate ridicată,
radiația solara (in special ultraviolete) abundenta, aeroioni salini cu continut mare de iod - ce
imprima climatului marin un caracter excitant in sezonul estival (creste metabolismul bazal,
numarul de hematii, amplitudinea respiratorie etc.) și indiferent in extrasezon;
Climatul polar - se caracterizeaza prin modificari de temperatura și luminozitate și are efecte cu
manifestari sezoniere asupra organismului uman.
141
1/13/2016
EFECTE NOCIVE ASUPRA SĂNĂTĂȚII
Tendința riscurilor
ambientale, în general,
și a celor legate de
poluarea aerului, în
Gospodăriile Comunitățile special, pe parcursul
Regionalul/Globalul
tradiționale moderne dezvoltării economice
post-modern
de a transla de la cele
legate de gospodărie, a
cele comunitare și la
cele regionale și
Risc
globale.
De la poluarea de
interior a locuințelor
încăzite cu combustibil
solid, la poluarea
industrială urbană, la
poluarea
Dezvoltare transfrontalieră și la
schimbările globale
(după McGranaham &
Murray, 2003) generate de
modificările induse
antropic.
Concentrație poluant EXPUNERE Admisie– introducerea unui

în aer Intrarea in contact cu poluantul
compus chimic în organism
simultan cu introducerea
Preluarea compusului in corp pe mediului său de manifestare
diferite cai (piele, gura , nas) (aer– inhalare; mâncare, apă -
Cantitate poluant preluată ingerare)
DOZA
într-un interval de timp Absorbție– introducerea unui
Ingestia sau absorbția poluantului
compus chimic în organism
prin diferite parti ale corpului într-
prin piele, ochi, plâmâni, sistem
un anumit interval de timp
gastrointestinal, după inhalare
sau ingestie.
DOZA POTENȚIALĂ –
cantitate introdusă ,
organism Starea generala de sănătate
O parte din substanțe sunt
DOZA APLICATĂ –e eliminate prin urină,
mai mică și depinde de transpirație, fecale sau este
biodisponibilitatea expirată
compușilor chimici
DOZA INTERNĂ –concentrația

compusului care este absorbit în organism
și este capabilă să acționeze asupra
țesuturilor și organelor vitale
DOZA BIOLOGIC ACTIVĂ – ceea ce

ajunge la tesuturi și interacționează cu
Risc asupra sănătății (După Lazaridis, 2011)
acestea.
142
1/13/2016
EXPUNEREA SI DOZA PE DIFERITE CAI

(după USEPA, 1992, Lazaridis, 2011)
Traseul dermal Doza biologic
Doza Doza activă
Expunere Doza
potențială aplicată internă
Substanța
Organ Efect
chimică Metabolism
ASIMILARE
PRIN
PIELE
Traseul respiratoriu
Doza biologic
Doza Doza activă
Expunere Doza
Substanța
Organ Efect
chimică Metabolism
ADMISIE PE ASIMILARE
GURĂ/NAS PRIN
PLAMÂNI
Traseul oral
Doza biologic
Doza Doza activă
Expunere Doza
Substanța
Organ Efect
chimică Metabolism
ADMISIE PE ASIMILARE
GURĂ TRACTUL
DIGESTIV
Plantare Ventilare: Anti-oxidanţi:

Substituirea Controlul copaci: modificarea timpului Măşti: lavaj intervenţie
combustibilului emisiilor depunere de activitate pulmonar medicală
Sursa Emisii Concentraţia Expunerea Doza Efecte asupra sănătăţii
Cantitatea şi calitatea Emisiile atmosferice Concentraţia Expunerea Măsurarea

Efectele asupra
combustibilul ne dă de poluanţi depind poluantului depinde de dozei
presupune
sanatatii
anumite indicii de cantitatea depinde nu numărul de depind nu
privind efectele utilizată, tehnologia doar de emisii oameni posibil aflarea
cantităţii de doar de doză
potenţial dăunătoare şi tipul ci şi de a fi afectaţi, de ci şi de vârstâ,
combustibilului condiţiile concentraţiile poluant care
ajunge în corp sex, statut de
consumat. atmosferice imisiilor şi de fumător sau
(sau de timpul de nu şi de
ventilaţia din contact cu existenţa altor
interiorul acestea boli
clădirilor)
143
1/13/2016
Severitatea efectelor
asupra sănătăţii
Moarte prematură
Internări prelungite în spital
Internări de urgenţă
Vizite la doctor
Restricţionarea activităţii/performanţe scăzute

Folosirea medicamentelor
Simptome
Funcţionarea plămânilor este afectată
Efecte uşoare (subclinice)
Proporţia din populaţie afectată
decese pe an
Internări în spital din cauză Internări în

de astm (0,01% din cazurile 75 spital cu alte
cu efecte adverse) boli respiratorii
265 240
3.500
vizite la doctor din cauza
unor probleme
respiratorii
180.000
crize de astm/an
(în persoane*zi de intensificare notabilă
a simptomelor astmului de ex. care
necesită medicație suplimentară)
930. 000
zile cu restricții de activități/an
(în persoane-zi activități restricționate din cauza bolilor)
2.000.000
simptome respiratorii acute * zi/an
(în persoane-zi cu manifestarea unor simptome respiratorii precum
discomfort în piept, tuse, hârâit, răceli diagnosticate de doctor etc.)
Piramida efectelor adverse al nivelului de O3 troposferic în New

York la mijlocul anilor 1990 (NAAQS, 1997)
144
1/13/2016
Severitatea răspunsului la poluarea aerului în

funcţie de senzitivitatea subiectului
Severitatea răspunsului
Senzitivitate
ridicată
Senzitivitate
redusă
Fără simptome Concentraţia poluantului
(După EEA,2013)
145
1/13/2016
Anatomia sistemului respirator uman
(Lazaridis, 2011)
146
1/13/2016
Influența asupra corpului omenesc a

câtorva poluanți gazoși și ai unor
componenți ai aerosolilor și zonele
(organe, țesuturi) în care se pot
acumula
(După Turco, 2002, Lazaridis, 2011)
Populația urbană expusă unor nivele periculoase ale poluării atmosferice

în 2011 conform:
Valori limita EU Valori limita OMS ( WHO)
Circa o treime din europenii care Daca avem in vedere standardele

traiesc la oras sunt expusi poluarii Organizatiei Mondiale a Sanatatii,
atmosferice la nivele care aproximativ 90% dintre europenii
depasesc standardele europene din orase sunt expusi unor nivele
privind calitatea aerului. periculoase pentru sanatate.
147
1/13/2016

Monoxid de Gaz incolor, insipid Exhaustoarele motoarelor de Reduce cantitatea de Contribuie la formarea
carbon (CO) și inodor autovehicule, sursele de interior oxigen care ajunge în smogului fotochimic.
includ cuptoarele cu motorină sau organism. Dureri de cap,
cu lemne. reducerea gradului de
alertă mentală, boli
cardiovasculare infarct,
impiedicarea dezvolturii
fetusului, moarte.
- Letal la >1000 ppmv (asfixiere);

- Concentrațiile extreme datorate expunerii în incinte slab ventilate în care au loc
procese de combustie
- Mecanimul principal al toxicității CO: hipoxia asociată legării preferanțiale a CO
de hemoblobină (Hb) formând carboxihemoglobina (COHb). Afinitatea CO este
de 240 ori mai mare decât a O 2. Scade capacitatea sângelui de a tranporta
oxigen.
- Uneori si efecte extravasculare prin legarea CO de proteine intercelulare.
- Formarea COHb e reversibilă, dar procesul de revenire este relativ lent, durata
de înjumătătțire fiind de 2-6,5 ore, in functie de nivelele inițiale.
- Expunerea la concentrații mai mici, dar pe o durată mai mare poate avea ca
efecte în special boli cardiovasculare și neurologice.
Efecte generale
geosistemice
Dioxidul de Gaz incolor care se Centrale termice pe cărbuni, Iritații ale ochilor, Contribuie la formarea
sulf (SO2) dizolvă în vaporii rafinării de petrol, producerea de respirație șuierătoare, ploilor acide, împiedică
de apă și formează acid sulfuric, topitorii, nave senzație de apăsare în vizibilitatea, distrugere
acid sulfuric care maritme piept, dificultăți de plantele și influențează
interacționează cu respirație, afecțiuni negativ calitatea apelor,
alte particule din pulmonare. impact estetic.
aer.
- Fiind solubil in fluide apoase, SO 2 este inlăturat eficient în partea superioară a

tractului respirator;
- Formează acidul sufuros (H 2SO3) care apoi se disociază în ioni de bisulfit și sulfit care
pot intra în sistemul circulator;
- Sub 1% din SO2 inspirat intră în alveolele pulmonare. Expunerea e mai mare în timpul
exercițiilor fizice sau când se expiră pe gură;
- Induce anumite dificultăți respiratorii – impiedică formarea de mucus, produce uscarea
căilor respiratorii , în cazuri extreme poate duce la bronșită. Agravează manifestările
astmului.
148
1/13/2016
Efecte generale
geosistemice
Dioxid de azot Gaz brun roșcat, Motorul autovehiculelor, instalații Susceptibilitate pentru Contribuie a formarea
(NO2) foarte reactiv. electrice și alte surse industriale, infecții respiratorii, iritații smogului, a ploii acide,
comerciale și rezidențiale care ale plămânilor și deteriorarea calității apei,
funcționează pe baza arderii simptome respiratorii rol încălzirea globală,
combustibililor fosili. (e.g. tuse, dureri în piept, împiedicarea vizibilității.
dificultăți în respirație).
- Mai puțin solubil față de SO2, trece în regiunea pulmonară unde poate produce
daune țesuturilor;
- În cazul unor expuneri ocupaționale, unele efecte adverse precum edemul
pulmonar se pot manifesta la câteva ore după ce expunerea s-a terminat; In
categoria celor astfel expuși, lucrători în : fabricarea acidului azotic, silozuri ale
fermelor, activități care implică formarea unui arc electric, folosirea
explozibililor în minerit etc.
- Poate fi un agent care agravează problemele respiratorii, dar încă nu sunt
dovezi că ar putea distruge mecanismele defensive ale sistemului respirator
permițănd bacteriilor să se înmulțească și să invadeze plămânii.
Efecte generale
geosistemice
Amoniac Gaz incolor cu Din agricultură, în special din Iritant pentru ochi, nas și Contribuie la eutrofizare și
(NH3) miros caracteristic depozitarea dejecțiilor, gât. La concentrații mari acidifiere.
împrăștirerea pe câmp a apare bronhospasmul,
îngrășămintelor naturale sau a iritații foarte grave ale
fertilizanților artificiali pe bază de ochilor, tuse severă,
azot. Din industria îngrășămintelor arsuri ale pielii, moartea.
chimice
149
1/13/2016
Efecte generale
geosistemice
Ozon(O3) Gaz poluant Poluant secundar, se formează de Iritarea ochilor și a Corodează materiale,
atunci când se obicei prin reacții chimice între gâtului, tuse, inflamații clădiri, țesuturi vii,
formează în compuși organici volatili (COV), CO ale tractului respirator, reduce capacitatea de
troposferă. și NOx în prezența luminii solare. astm, afecțiuni fotosinteză și absorbția
Puternic oxidant pulmonare, creștere CO2 – impiedică
număr vizite la doctor șI reproducerea și creșterea
spitalizări, creșterea plantelor (recolte mai
mortalității premature scăzute
- Unul dintre cei mai prezenti poluanți atmosferici, puternic oxidant
- Experimente pe șobolani au evidențiat rănirea și distrugerea celulelor ciliate de pe căile
respiratorii, a celulelor epiteliale scuamoase din alveole. Proliferarea de celule și țesuturi
cu rol de a repara daunele da naștere la inflamații;
- Afectează capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecțiilor;
- Totuși poate neutraliza anumite virusuri precum cele care cauzează gripa;
- Deși potențialul cancerigen nu este dovedit, unele studii indică faptul ca ozonul este
mutagen, deci genotoxic;
- Se pare ca există mecanisme de adaptare a organismului la concentrații mari de ozon
efectul fiind mai mare in ziua a 2 a de expunere, funcționarea normal revenind în a 5 a zi
- Se asociază cu scăderea activității plămânilor, agravarea unor boli preexistente precum
astmul, creșterea numarului zilelor de spitalizare, mortalitate prematură.
Efecte generale
geosistemice
Metale grele Pot fi incluși în Prelucrarea metalelor, topitorii de Efecte toxice variabile Toxicitate și acumulare în
PM. plumb, fabricarea bateriilor, lanțurile trofice.
Plumb (Pb) Elemente producătorii de fier și oțel, în Anemie, creștere Afectează animalele și
metalice. trecut combustibili fosili presiune sânge, anemia, plantele de uscat,
efecte cardiovasculare și afectează ecosistemele
Cadmiu – Cd renale, afectează acvatice.
Mercur – Hg sistemul nervos, scădere
Arsenic – As IQ, cancer.
Nichel - Ni
150
1/13/2016
Metalele și sănătatea
Metal Concentrație Efect asupra sănătății

limită (ppm)
Arsenic (As) 0.5 Cancer al plămânilor, pielii și ficatului. Efect teratogen
(produce malformații). Otrăvitor la doze mari.
Cadmiu (Cd) 0.2 Acumulare în rinichi, plămâni și la inimă. Simptome
precum cele ale bolii Wilson, 50 ppm pot fi fatale la o
oră expunere. Cancerigen.
Crom (Cr) 1.0 Erupții cutanate, cancerla piele (după o expunere
continuă și îndelungată), carcinogen.
Fier (Fe) 10.0 Sideroză sau boala plâmânului roșu
Plumb (Pb) 0.15 Efecte distructive asupra creierului. Anemia
(diminuarea celulelor roșii din sânge), paralizia
extremităților
Mangan (Mn) 5.0 Dureri ale extremităților și de spate. Somnolență.
Pierderea controlului asupra vezicii urinare. Sângerări
nazale.
Mercur (Hg) 0.05 Atacarea sistemului nervos central. Tremur și
distrubări neuropsihice.
Nichel (Ni) 1.0 Erupții cutanate. Cancer al sinusurilor și al plămânilor
(la expunere continuă). Expunere la 0.001 ppm de
nichel-carbonil Ni(CO)4 duce la greață, stări de vomă,
posibil moarte.
Vanadiu (V) 0.5 Spasme acute a bronhiilor, emfizem
Zinc (Zn) 5.0 Febră, dureri musculare, greață și stări de vomă.

Particule (PM) Particule foarte mici Motoarele diesel, centrale Iritarea ochilor, astm, Impiedicarea vizibilității,
de cenușă, praf, sau termice, unități industriale bronhiolită, afecțiuni depuneri atmosferice, efecte
alte materiale, pulmonare, cancer, metale estetice negative.
diverse, praf antrenat de vânt,
inclusiv mici picături grele otrăvitoare, efecte
PM10 de lichid. cuptoare cu lemne cardiovasculare.
PM2,5 Uneori se formează ca poluant (PM2.5 – la expunere lunga –
secundar și poate antrena arteroscleroză, afectează
compuși toxici. sarcina, boli respiratorii în
copilărie, neurologice)
151
1/13/2016
POLUAREA CU PARTICULE ÎN SUSPENSIE ȘI EFECTELE ASUPRA

SĂNĂTĂȚII
Pot include:
- substanțe organice periculoase (inclusiv benzen, bifenili policlorurati,
hidrocarburi policiclice aromatice)
- substanțe anorganice periculoase precum metale, compuși ai sulfului.
Metalele cauzează rănirea plămânilor, bronhoconstricția și
creșterea incidenței infecțiilor (Ghio & Samet,1999).
Particulele PM10 se corelează cu cazuri de astm și boli cronice cu
obstrucționarea a căilor digestive.
Pneumoconioza - afectiune difuza a plămânilor cauzată de
inhalarea îndelungata a prafului răspandit în atmosferă – numită și boala
plămânului negru afectează în special muncitorii din minele de cărbuni
(după ani de expunere). Praful se acumulează în alveolele pulmonare,
formează cicatrici și îngreunează respirația.
Expunerea pe termen
lung la particule PM
2,5 poate provoca
probleme cardiace și
pulmonare și povoca
decese premature în
mai mare măsură
decât PM10, fiind
preluate direct în
sânge.
152
1/13/2016
Beijing, 2011
Paris, 1995
Bangkok, Thailanda
POLUAREA DE INTERIOR
 Oamenii petrec 80-95% din viață în interiorul unor
clădiri sau al mașinilor, astfel că sunt mult mai mult
timp expuși poluării de interior decât celei exterioare.
 În plus nivelul pe care principalii poluanți în ating la
interior este de 2-5 ori mai ridicat decât cel din exterior,
iar la unii poluanți poate ajunge chiar la un raport 1:
100 (cf. EPA)
 Pentru că poluarea interioară se suprapune uneori
unor tulburări comune de sănătate (răceli, gripe sau
sureri de stomac etc.), ea nu este întotdeauna luată în
considerare.
Sindromul clădirii “bolnave” (Sick building


Vizualizing Environm
syndrome) = iritații ale ochilor, greață, dureri de cap,
infecții respiratorii, simptome de răceală, depresie și
oboseală cauzate de poluarea de interior
 Conform WHO poluarea de interior este, pe plan Living in the environm

mondial cea mai importantă problemă legată de Cauze ale sindromului clădirii bolnave
poluarea aerului, în special pentru oamenii săraci. - Ventilație inadecvată
- Contaminanți chimici din surse
interioare sau exterioare
 2,7 mil. oameni mor anual pe Glob din cauza poluării - Contaminanți biologici
aerului, dintre care 1,8 milioane in mediul rural, în special
din cauza poluării aerului interior.
153
1/13/2016
(EEA, Semnale de mediu, 2013)
154
1/13/2016
Cloroform Para-diclorbenzen Tetracloretilen

Sursă: dușuri fierbinți cu apă tratată Sursă: odorizante, Sursă: produse de curațare a Formaldehidă
P cu clor
Amenințări: posibile: cancer
cristale cu insecticide
anti-molii
hainelor
Amenințări: posibile:
Sursă: umplutură
mobilă , lambriuri,
O 1,1,1 - Tricloretan
cancer
disfuncții nervoase, afectarea
ficatului și a rinichilor,
PAL, spumă de izolare,
Amenințări: iritarea
L Sursă: sprayuri cu posibil cancer ochilor, a gâtului, pielii
aerosoli și plămânilor, greață,
U Amenințări: posibile: amețeală
amețeală, respirație
A neregulată
Stiren
R Oxizi de azot Sursă: carpete, produse
din plastic
E Sursă: cuptoare pe gaz
sau pe lemne Amenințări: afectează
rinichii și ficatul
A neventilate
Benzo-alfa-piren
iritarea plămânilor,
Sursă: fum de țigară, foc
răceli la copii, dureri
D de cap
de șemineu
Amenințări: cancer
E Particule pulmonar
Sursă: cuptoare pe gaz
sau pe lemne
neventilate, animale Radon - 222
I de casă Sursă: radioactivitatea
din sol și din rocile din
N Amenințări: posibile:
iritarea plămânilor, jurul fundației, rezerva de
T atacuri de astm,
lăcrimarea ochilor,
Fum de țigară apă
Sursă: țigară
E iritarea nasului, cancer
pulmonar
Amenințări: cancer pulmonar,
pulmonar
afecțiuni respiratorii, boli de inimă
R Monoxid de carbon Clorură de metilen Clorură de metilen
Azbest
I Sursă: izolarea conductelor,
Sursă: defecțiuni ale
arzătorului, blocare guri de
Sursă: decapanți de vopseluri,
diluanți
Sursă: țigară
dale din vinil
O Amenințări: boli de plămâni,
evacuare fum, lipsă ventilare
cuptoare pe gaz sau lemne
Amenințări: disfuncții ale sistemului
nervos, diabet
pulmonar, afecțiuni
respiratorii, boli de inimă
R cancer pulmonar Amenințări: dureri de cap, + Amoniac (din produse de curățenie)
somnolență, bătăi neregulate + Benzina (în garaj de al mașină, de la utilaje de uz caznic etc.)
ale inimii, moarte + Pesticide (produse pentru grădinărit)
STUDIU DE CAZ
POLUAREA CU RADON ȘI EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂȚII
RADON 222
Gaz incolor și inodor radioactiv produs prin degradarea
naturală a uraniului 238 conținut în cantități mici de roci și
sol.
Concentrații mai mari în anumite depozite de minerale (de
uraniu, fosfat, granit sau șisturi).
În momentul în care ajunge în atmosferă se dispersează
repede, ajungând la nivele nepericuloase.
În cazul clădirilor (în special cel situate pe depozitele
susmenționate) poate intra prin crăpături în plăci și pereți,
la intrările conductelor. Ajuns în interior se poate concentra
în timp mai ales în spațiile slab ventilate.
EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII

- cancer pulmonar– în corelație și cu fumatul (90% dintre cei
care fac boala ca urmare a radiației cu radon sunt foști sau
actuali fumători);
- în SUA radonul a ucis 20000 de americani (estimări pentru 2009
2009 )
- uneori eforturile de a face casele mai eficiente energetic prin
izolare cresc pericolul concentrării radonului, gazul
radioactiv nemaireușind sa iasă afară prin pereți
155
1/13/2016
Distribuția concentratiei Rn 222 în casele din diferite tari ale Lumii (Lazaridis, 2011)
POLUAREA CU RADON ȘI EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂȚII
- Dispunere nordică și
vestică (Suceava,
Neamț, Botoșani,
Iași, urmate de Bacău
și Vaslui) a ariilor cu
concentrații mai mari
în sol și în locuințe.
- Doar 2% dintre
locuințele din
Moldova depăsesc
200 Bq/mc în
atmosfera interioară
(Grecea, Iacob, 2002)
156
1/13/2016
”NORUL PERSONAL”, EXPUNEREA și SĂNĂTATEA
 Concentrațiile de gaze și de particule solide măsurată în
apropierea unui individ în interioarul unei clădiri pot fi
mai mari decât cele măsurate dintr-un punct staționar de
monitorizare depărtat de respectivul individ.
 Concentrația relativ mai mare măsurată în apropierea

unui individ se numește ”NORUL PERSONAL”
(personal cloud). (Rodes et al., 1991; McBride et al., 1999).
 Un ”nor personal” poate apărea când mișcarea unei

persoane stârnește gaze și particule de pe haine și de pe
suprafețele din apropiere, crescând concentrațiile
poluanților. Adesea este atribuit unor activități (gătit,
făcut curățenie, asigurarea toaletei personale, fumat) sau
altele care pot genera poluanți în proximitatea
individului.
 Oamenii emit de asemenea radiații infraroșii (IR) care

cresc, stârnesc și ridică poluanții.
 Concentrațiile ”norului personal” pot fi de a 3 la 67 g/mc
la PM10 și de la 6 la 26 g/mc la PM2,5. (Wallace, 2000).
 Concentrațiile ”norului personal” trebuie separate de

poluarea de fond interioară și exterioară atunci când se
determină efectele particulelor asupra sănătății.
FUMATUL
PROCENT DE DECESE CAUZATE DE FUMAT, 2004
- 6 milioane de oameni mor anual ca urmare a unor probleme

Fumatul si mortalitatea cauzate de fumat (1 la 6 secunde) (2008)
cauzata de cancer la plămâni - O cauză esențială a 71% dintre cazurile de cancer, 42% boli
respiratorii cronice, 10% din bolile cardiovasculare
- 12% din mortalitatea masculină

- 7 % din mortalitatea feminină
Fumat totuși –
Poluarea
71% 8% -22% dintre persoanele peste 15 ani fumează
1,3 mil. cazuri mortalitate cancer la plămâni (cf.www.who.int)
157
1/13/2016
FUMATUL
-Mortalitate in exces a fumatorilor fata de
non-fumatori este de 70%, in stransa
legătura cu cantitatea de fum inhalata si
de durata fumatului. Speranta de viata
scade la fumatori (o persoana care
fumeaza doua pachete de tigari pe zi
Rate ale morbiditatii mai mari la fumatori.
traieste in medie cu 8-9 ani mai putin
-a. Manifestari preclinice: disconfortul unei tuse
decat o persoana cu regim de viata
excesive si productie de flegma, raguseala
similar, dar nefumatoare).
-b. Efecte majore: boli respiratorii cronice
precum bronsita, emfizem pulmonar
-c. Efecte extreme: o cauza majora a cancerului.
Implicat in factorii cauzatori ai cancerul de
plamani, a laringelui, a cavitatii bucale,
esofagului, vezicii urinare, rinichilor si
pancreasului
Risc de cancer : de 10-12 ori mai mare decat la
populatia nefumatoare.
Totusi cea mai mare parte a mortalitatii cauzate de
cancer e legata de bolile cardiovaculare induse (x 2
numarul de morti de cancer din cauza
fumatului)
Contribuie la aparitia arterosclerozei arterei
aorte si a arterelor coronare.
POLUAREA DE INTERIOR FUMATUL

Fumul de tigara contine mii de compusi
chimici, dintre care cea mai mare contributie la
efectele asupra sanatatii o au:
-Monoxidul de carbon (CO) – nivele ridicate in
fumul de tigara de 1,5 – 5,5% (15000 - 55000
ppmv). Creste riscul de infarct miocardic si
moarte subita la persoanele cu afectiuni
cardiovasculare. Se fixeaza pe molecula de
hemoglobina cu o afinitate de 200 de ori mai
mare decat oxigenul. Rezulta blocarea
oxigenului – hipoxie puternica, afectarea
peretilor aortei si a celor coronarieni cu efecte
puternice asupra sistemului nervos central
-Nicotina – Actioneaza asupra musculaturii striate si a
sistemului nervos central cu efecte stimulative de
scurta durata. Substanta toxica: o picatura poate omori
un cal. 30 de tigari sunt o doza letala. Efecte: de la
vasoconstrictie periferica (vertije, cefalee), cresterea
tensiunii arteriale, accelerare rism cardiac, cardiopatie
Particule
ischemica. Contribuie major cresterea colesterolului,

tahicardie, la boli arterosclerotice coronariene.
-Gudronul - constituie dintr-o varietate de
hidrocarburi policiclice aromatice (HPA) cu efecte
cancerigene.
-Cianida
-Oxizi de sulf si de azot
-Aldehidele
-Elemente radioactive
-Alte elemente rare
(Ungureanu, Irina, Geografia
158
1/13/2016
Populația care folosește combustibili solizi (%), 2007
Urban Rural
DALYs = Disability Adjusted Life Years

The sum of years of potential life lost due to premature
mortality and the years of productive life lost due to disability
159
1/13/2016
Decese atribuibile poluării aerului din gospodării, 2004
Decese atribuibile poluării aerului din gospodării
la copii sub 5 ani, 2004
160
1/13/2016
DALYs = Disability Adjusted Life Years

The sum of years of potential life lost due to premature
mortality and the years of productive life lost due to disability
Decese atribuibile poluării aerului de exterior, 2008
161
1/13/2016
Decese atribuibile poluării aerului de exterior

la copii sub 5 ani, 2008
Expunerea la particule solide PM10 în tările Lumii (2003-2010)
162
1/13/2016
Expunerea la particule solide PM10 în 1081 orașe (2003-2010)
163
1/13/2016
Posibilități de îmbunătățire până în 2020 a

politicilor EU privind poluarea atmosferică
Scăderea speranței de viață atribuibilă PM2.5 [luni]
Legislația actuală Maximum de reducere

tehnic fezabil
203 mil. 136 mil. 96 mil.

Ani din viață pierduți = Years of life lost [YOLLs]
164
1/13/2016
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ŞI GEOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

Indicatori ai calității aerului

INDICATORI AI CALITĂȚII AERULUI
"Un indicator oferă informaţii despre o problemă Indicatorii semnalează condiţii, schimbări
de importanţă mare sau face perceptibilă o ale calităţii, ale stării ori ale unui element
tendinţă sau un fenomen care nu este detectabil cuantificabil. Ei produc Informaţii şi
imediat. Un indicator este un semn sau descriu starea fenomenelor care ne
simptom, care face ceva cunoscut cu un grad interesează prin corelarea cu alţi
rezonabil de certitudine. Un indicator arată şi parametri.
dovedeşte, iar semnificaţia sa se extinde dincolo
de ceea ce este măsurat, la un fenomen de Indicatorii de mediu au un rol foarte
interes mai mare" (EEA 2010) important în monitorizarea progresului în
implementarea politicilor de mediu (Soyez
şi Graßl 2008).
Dintre indicatorii specifici pentru evaluarea calităţii aerului amintim:

- concentraţiile şi cantităţile de oxizii de azot, dioxid de sulf, monoxid de
carbon, pulberi în suspensie (inclusiv conţinutul de metale grele al acestora)
- compuşi organici volatili (în special benzen)
Alti compuşi care sunt interesanţi din punct de vedere al cantităţilor emise:
- gazele cu efect de seră (CO2, CO, CH4) (Soimakallio şi Koponen 2011, Brown,
Southworth şi Sarzynski 2009, Eickhout et al. 2007, You et al. 2011),
- gazele care afectează stratul de ozon (CFC, haloni) (Wali et al. 2010),
- compuşii cu caracter acid (substanţe acide, în special oxizi de sulf şi azot) (Menz şi
Seip 2004).
165
1/13/2016
VALORI LIMITĂ
Valori limită, valori ţintă, marja de toleranţă, perioade de
mediere (Conf OM 592-2002)
VALORI LIMITĂ – PRAGURI DE ALERTA SI DE INTERVENTIE
Prag de alertă – 75% din concentrația maxim admisă pentru o noxă

Prag de intervenție – atingerea valorii concentrației maxim admise
166
1/13/2016
VALORI LIMITĂ
Valori anuale ale indicatorilor de calitate a aerului în aria metropolitană
a Mun. București (micrograme/mc)(prelucrare date ARPM - Ioja, 2008)
Indicator Pulberi în Ozon Plumb Monoxid de Dioxid de Dioxid de

suspensie carbon azot sulf
CMA anual 40 120 0.5 10 30 20
Valoare 57,5 46 0.14 18.8 46.4 12.9

medie
Berceni 47.68 52 0.18 15 33 14
Cercul 75.56 28 0.2 26.1 88 18

Militar
Mihail Bravu 75.37 36 0.2 26.1 81 15
Titan 58.37 52 0.3 26.1 44 12
Drumul 55.58 38 0.1 24.1 52 9

Taberei
Balotești 41.44 60 0.07 23 10 16
Măgurele 51.53 52 0.15 18 23 11
Lacul Morii 53.2 50 0.14 18 40 8
Arătați care valori depășesc pragul de interventie și care pragul de alertă.
INDICELE DE CALITATE A AERULUI – AIR QUALITY INDEX (AQI)
Are foarte multe variante de calcul la nivelul diferitelor state (EPA 2001).
Indicele permite evaluarea nivelului de poluare a aerului, a incidenţei asupra stării de
sănătate a populaţiei şi ecosistemelor naturale.
167
1/13/2016
INDICELE DE CALITATE A AERULUI – AIR QUALITY INDEX (AQI) (V1)

CLASIFICAREA NOXELOR
După raportul cu concentrația maxim admisă:
-Noxe a căror valoare nu depășește CMA:
AQI = 100 * (C/ CMA)

C = concentrația înregistrată a noxei
CMA = concentrația maxim admisă pentru noxa respectivă
-Noxe a căror valoare depășește CMA:
AQI = 100 * (C/CMA)n

n- coeficient care depinde de gradul de periculozitate
După gradul de periculozitate:
-I- Noxe foarte periculoase (ozon, clor, mercur, cadmiu etc) n=1,7
-II- Noxe periculoase (hidrogen sulfurat, oxizi de azot, formaldehidă) n=1,3
-III- Noxe moderat periculoase (dioxid de sulf, funingine, pulberi în suspensie) n=1
-IV- Noxe puțin periculoase (monoxid de carbon, hidrocarburi alifatice) n=0,9
Valoarea AQI global se calculează ca medie aritmetică a tuturor noxelor monitorizate.


CMA anual 40 120 0.5 10 30 20
Valoare 57,5 46 0.14 18.8 46.4 12.9

medie
Berceni 47.68 52 0.18 15 33 14
Cercul 75.56 28 0.2 26.1 88 18

Militar
Mihail Bravu 75.37 36 0.2 26.1 81 15
Titan 58.37 52 0.3 26.1 44 12
Drumul 55.58 38 0.1 24.1 52 9

Taberei
Balotești 41.44 60 0.07 23 10 16
Măgurele 51.53 52 0.15 18 23 11
Lacul Morii 53.2 50 0.14 18 40 8
Calculati valoarea indicelui de calitate a aerului pentru arealele selectate din mun. Bucuresti
168
1/13/2016
În prezent, Agenţia pentru Protecţia Mediului a Statelor Unite ale Americii

(US EPA) calculează acest indice după formula:
AQI = [(AQIhigh – AQIlow)/ (Chigh – Clow)] x (C – Clow) + AQIlow
unde
C este concentraţia noxei,
Clow este valoarea pragului de clasă mai mic decât C,
Chigh este valoarea pragului de clasă mai mare decât C,
AQIlow este valoarea indicelui corespunzătoare pragului Clow,
AQIhigh este valoarea indicelui corespunzătoare pragului Chigh
169
1/13/2016
Indicele de calitate a aerului (AQI) atrage atenţia asupra spaţiilor cu probleme de calitate
a aerului şi a surselor la nivelul cărora trebuie să se intervină pentru limitarea nivelului de
poluare a aerului.

CMA anual 40 120 0.5 10 30 20
Valoare 57,5 46 0.14 18.8 46.4 12.9

medie
Berceni 47.68 52 0.18 15 33 14
Cercul 75.56 28 0.2 26.1 88 18

Militar
AQI = [(AQIhigh – AQIlow)/ (Chigh – Clow)] x (C – Clow) + AQIlow

unde
C este concentraţia noxei,
Clow este valoarea pragului de clasă mai mic
decât C,
Chigh este valoarea pragului de clasă mai
mare decât C,
AQIlow este valoarea indicelui
corespunzătoare pragului Clow,
AQIhigh este valoarea indicelui
corespunzătoare pragului Chigh
170
1/13/2016
INDEXUL CALITĂȚII AERULUI PENTRU SĂNĂTATE (Canada)

Air quality health index (Canada) – AQHI
- Se calculează în funcție de riscul pentru
http://www.ec.gc.ca/cas-aqhi/default.asp?lang=En&n=9E5D28AD-1 sănătate asociat efectelor combinate
ale câtorva poluanți atmosferici
dăunători:
- Ozonul (O3) – măsurat la nivelul
solului
- Particulele fine (PM2.5)
- Dioxidul de azot (NO2)
Formularea acestui indicator complex
(AQHI) se bazează pe relația dintre cei
trei poluanți și mortalitatea
prematură observată în mai multe
orașe din Canada.
În mod semnificativ, toți cei trei
poluanți pot induce riscuri asupra
sănătății chiar și la nivele reduse ale
expunerii, mai ales dacă problemele
de săntate sunt preexistente.
Inițial fuseseră incluși si alți doi
poluanți
- Dioxidul de sulf (SO2)
- Monoxidul de carbon (CO)
Au fost însă eliminați pentru ca
prezintă puține informații utile pentru
predicția efectelor asupra sănătății.
INDEXUL ZILNIC AL CALITĂȚII AERULUI

Daily air quality index (UK) - DAQI
http://www.ec.gc.ca/cas-aqhi/default.asp?lang=En&n=9E5D28AD-1
Committee on Medical Effects of Air Pollutants (COMEAP).
Indicele general pentru un areal restrâns sau o regiune întinsă este determinat de
cea mai mare concentrație înregistrată pentru unul dintre următorii poluanți:
- Dioxidul de azot (NO2)
- Dioxidul de sulf (SO2)
- Ozon
- PM2.5
- PM10
171
1/13/2016


172
1/13/2016
INDICELE SPECIFIC DE CALITATE A AERULUI
Indicele specific corespunzător dioxidului de sulf,

dioxidului de azot și ozonului se stabilește prin
încadrarea valorii medii orare a concentrațiilor în unul
dintre domeniile de concentrații din tabel.
Indicele specific corespunzător monoxidului de carbon

se stabilește prin încadrarea mediei aritmetice a valorilor
orare înregistrate în ultimele 8 ore în unul dintre
domeniile de concentrații din tabel.
Indicele specific corespunzător pulberilor în suspensie se

stabilește prin încadrarea mediei aritmetice a valorilor
orare înregistrate în ultimele 24 de ore în unul dintre
domeniile de concentrații din tabel.
173
1/13/2016
174
1/13/2016
Amplasarea staţiilor de monitorizare în aglomerarea Iaşi

Legendă:
IS-1 - Podu de Piatră - Bdul N. Iorga, Iaşi
IS-2 - Decebal Cantemir - Aleea Decebal nr. 10, Iaşi
IS-3 - Oancea Tătăraşi - Str. Han Tătar nr, 14 Iaşi
IS-4 - Copou Sadoveanu - Aleea Sadoveanu nr, 48, Iaşi
IS-5 - Tomeşti - Str. M. Codreanu, Tomeşti, jud. Iaşi
IS-6 – Bosia Ungheni – Sat Bosia, Com. Ungheni, jud. Iaşi
175
1/13/2016
Staţia IS-3 OANCEA TĂTĂRAŞI adresa: Iaşi, Str. Han Tătar nr, 14 Iaşi
Staţia IS-3 OANCEA TĂTĂRAŞI adresa: Str. Han Tătar nr, 14 Iaşi
6
INDICE GENERAL
5
4
3
2
1
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
DATA
Poluantul care a definit indicele general de calitate 4 în staţia industrială IS-3 a fost ozon.
Staţia IS-4 COPOU SADOVEANU adresa: Iaşi, Aleea Sadoveanu nr. 48
Staţia IS-4 COPOU SADOVEANU adresa: Iaşi, Aleea Sadoveanu nr, 48

6
INDICE GENERAL
5
4
3
2
1
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
DATA
Indicele general de calitate 4 din staţia Copou Sadoveanu a fost definit de ozon.
Valori limită, valori ţintă, marja de toleranţă, perioade de

mediere (Conf OM 592-2002)
176
1/13/2016
INDICELE DE POLUARE A AERULUI - IP (după Vintilescu, 1995)
Ip = (-1)*100*(C-CMA)/(C+CMA)
C = concentrația înregistrată a unei noxe
CMA – concentrația maxim admisă
-valorile negative înseamnă un nivel ridicat de poluare
PRAGURI
-Prag de începere a monitorizării unui indicator de calitate (70)
-Prag de alertă –PA (15)
-Prag de intervenție – PI (0)
-Prag de pericol – PP (-15)


CMA anual 40 120 0.5 10 30 20
Valoare 57,5 46 0.14 18.8 46.4 12.9

medie
Berceni 47.68 52 0.18 15 33 14
Cercul 75.56 28 0.2 26.1 88 18

Militar
Mihail Bravu 75.37 36 0.2 26.1 81 15
Titan 58.37 52 0.3 26.1 44 12
Drumul 55.58 38 0.1 24.1 52 9

Taberei
Balotești 41.44 60 0.07 23 10 16
Măgurele 51.53 52 0.15 18 23 11
Lacul Morii 53.2 50 0.14 18 40 8
Calculati valoarea indicelui de poluare a aerului pentru arealele selectate din mun. Bucuresti
177

Sinteza Curs Atmosfera Şi Calitatea Aerului 2015 2016

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Curs Atmosfera Şi Calitatea Aerului 2015 2016

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1/13/2016

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA MEDIULUI

ATMOSFERA ŞI CALITATEA AERULUI

lect. dr. Alexandru Bănică

• Cunoașterea principalilor poluanți atmosferici, a surselor de poluare, a

• Înțelegerea în pespectivă multiscalară a dimensiunii geografice a calității

ATMOSFERA ȘI CALITATEA AERULUI

- calitatea aerului și atmosfera:

- o calitate necorespunzătoare a aerului ne poate afecta sănătatea, poate produce

O perspectivă geografică include:

ATMOSFERA = 1. înveliş gazos al Pământului; 2. aer pe care îl respiră cineva (cf.

CALITATE = totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru

În înţeles antropocentric calitatea aerului presupune acele însuşiri ale

Compoziția chimică a atmosferei (după Daly, 2007)

•Poluant atmosferic– orice substanţă prezentă în aerul

NOȚIUNI FUNDAMENTALE. CLASIFICĂRI

-poluare cu particule - poluanți chimici

- poluare cu forme de energie

-surse de suprafaţă/la nivelul solului;

DISPERSIE - proces de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe

EMISIE – degajarea directă sau indirectă a unor substanțe poluante, vibrații,

 Limita inferioară – suprafața activă a planetei (dar și un strat de

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA MEDIULUI

ATMOSFERA ŞI CALITATEA AERULUI

lect. dr. Alexandru Bănică

ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA ATMOSFEREI

ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA ATMOSFEREI

Formarea unei atmosfere mai dense odată cu răcirea. In

ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA ATMOSFEREI

-99,9% din gazele

Variaţia presiunii (a) şi a densităţii (b) în raport cu

 Viteza atmosferei – (urmează rotația Pământului): 300 – 600 km/h

 Atmosfera – “un motor ineficient” – utilizează doar 3% din energia primită de la

O furtuna de vară = 10 bombe tip Hiroshima (45000 furtuni/zi)

COMPOZIȚIA ATMOSFEREI Gaz Simbol Procent din ppm ppm

Moleculele de azot - precursor in formarea Ozon O3 0,07

COMPOZIȚIA ATMOSFEREI Gaz Simbol Procent din ppm ppm

Ozonul (O3) stratosferic absoarbe radiația UV

atmosferice (“ozonul rău”).

- Vaporii de apă (umiditatea) au efect de - Aerosolii – particule solide sau lichide

-(sub)stratul de suprafață (10%)

-pământul se răcește radiativ –

Exosfera (>500 km) – atmosfera

Bilantul radiativ și dinamica atmosferei.

Întreaga dinamică atmosferică și

• A. Bilanțul radiativ sistemul climatic sunt

Efectul de seră. O parte din radiația

- energia absorbită este radiată înapoi ca

- efectul natural de seră (”efect

- datorită lui temperatura este de circa 15°

-norii au, în același timp un efect de

Albedo = proporția din radiația incidentă

EX. albedoul zăpezii proaspete este 0,8, iar

ALBEDO –UL LA NIVEL MONDIAL

Albedo-ul mediu anual Fracție

Incidența razelor solare pe (a) 21 iunie și (b) 21 decembrie

B.STRUCTURA VERTICALĂ A TEMPERATURII ŞI CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ

Stabilitatea atmosferică presupune Instabilitatea atmosferică presupune faptul că

Stabilitatea atmosferică depinde de profilul vertical al temperaturii şi al umidităţii în

CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ. PROCESE ADIABATICE

Atmosfera absoarbe mai puţină căldură decât suprafaţa terestă, de aceea

Din moment ce mărirea volumului se face rapid, fără schimburi important de

STRUCTURA VERTICALĂ A TEMPERATURII ŞI CONDIŢIILE DE STABILITATE ATMOSFERICĂ

- condiţii de instabilitate atmosferică