Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pot face obiectul îndreptării unei hotărâri judecătorești (deci, a unei sentințe, decizii
sau încheieri) doar erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților
sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri, cum ar fi: datele de
identificare ale părților, adresele acestora, date privitoare la un bun care face obiectul cererii
de chemare în judecată, omisiunea preluării în dispozitiv a unor dispoziții cuprinse în
încheierea de ședință, etc.
Erorile materiale care pot face obiectul rectificării constau, deci, în greșeli formale, de
consemnare în hotărâre a unor date care rezultă în mod cert din dosar, din susținerile probate
ale părților sau din caietul grefierului de ședință și nu din greșeli de judecată.
Astfel, pe calea îndreptării hotărârii nu se poate cere corectarea unui aspect de fond al
raporturilor dintre părți sau lămurirea, completarea hotărârii ori înlăturarea dispozițiilor
potrivnice din aceasta.
Din acest considerent, în practica judiciară s-a decis adesea că invocarea greșitei
aplicări a legii, omisiunea aplicării unui text de lege, completarea elementelor de identificare a
părților cu date noi fată de cele existente în dosar, dacă în felul acesta se tinde la schimbarea
persoanei acestora, completarea măsurilor din dispozitivul hotărârii cu date ce nu se regăsesc
în încheierea de ședință, etc., nu constituie erori materiale susceptibile de rectificare pe calea
îndreptării hotărârii judecătorești.
3. Natura juridică a cererii de îndreptare a hotărârii
Pentru îndreptarea hotărârii judecătorești instanța poate să se sesizeze din oficiu sau
poate fi sesizată prin cererea părții ori părților interesate.
Îndreptarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci ca cerere
incidentală, necontencioasă, adresată instanței care a pronunțat hotărârea care face obiectul
îndreptării.
Această cerere trebuie să cuprindă elementele obligatorii ale oricărei cereri adresate
instanței de judecată, prevăzute de art. 148-151 și 194-197 din noul Cod de procedură civilă.
În cadrul cererii, se vor arăta toate erorile materiale cuprinse în hotărâre, a căror
rectificare se cere, arătându-se cum ar fi fost corect să fie cuprinse în hotărâre cele ce se
pretind a fi greșite, care sunt dovezile faptului că acestea sunt eronate și care sunt elementele
din care rezultă eroarea materială sau erorile materiale sesizate.
Înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013),
cererea de îndreptare a hotărârii era scutită de plata taxei judiciare de timbru și de aplicarea
timbrului judiciar, potrivit art. 281 alin. (2) din vechiul Cod de procedură civilă și art. 14 din
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru,
aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 – acte abrogate ca urmare a intrării în vigoare a O.G. nr.
80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În prezent, având în vedere intrarea în vigoare a O.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, potrivit art. 27 din acest act normativ, cererea de îndreptare a hotărârii se
timbrează la valoarea de 20 lei, fără a se mai aplica pe aceasta timbrul judiciar.
Conform art. 55 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea
de îndreptare a hotărârii judecătorești introdusă până la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe,
taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu sunt datorate.
Pentru cererea de îndreptare a hotărârii judecătorești introdusă după data intrării în
vigoare a O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, chiar dacă aceasta are ca temei
juridic dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă (a se vedea punctul 12. de mai jos), se
datorează taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Conform art. 3 și art. 6 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile noului Cod de procedură civilă, deci
inclusiv cele privitoare la îndreptarea hotărârilor, se aplică numai proceselor și executărilor
silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Procesele începute prin cereri depuse, în
condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în
vigoare a noului Cod de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate
la instanță după această dată.
Totodată, potrivit art. 24 din noul Cod de procedură civilă „dispozițiile legii noi de
procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în
vigoare”, iar potrivit art. 25 alin. (1) din același cod „procesele în curs de judecată, precum și
executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.
Prin urmare, dacă instanța a fost sesizată cu cererea de chemare în judecată a
reclamantului anterior datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15 februarie
2013), se impune ca o cerere de îndreptare a hotărârii să se întemeieze și soluționeze conform
dispozițiilor legii vechi, în vigoare la data sesizării instanței de judecată, adică în conformitate
cu prevederile art. 281, art. 2812a și art. 2813 din vechiul Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 443 Cod procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire
la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții
contradictorii, părțile pot cere instanţei care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul
sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispozițiile legale mai sus citate are în
vedere clarificarea obscurității hotărârii judecătorești, dând astfel posibilitatea executării ei în
limitele avute în vedere prin modalitatea de soluționare a litigiului. Această putere de
interpretare, recunoscută judecătorului după ce s-a dezînvestit, de interpretări sau să nu ridice
dificultăți de punere în executare prin menționarea unor dispoziții contradictorii în chiar
dispozitivul hotărârii.
Textul are în vedere, așadar, caracterul neclar sau contradictoriu al mențiunilor din
dispozitiv pentru că, în situația caracterului contradictoriu al considerentelor, hotărârea ar fi
afectată de viciul nemotivării, neregularitate care nu poate fi îndreptată după procedura
prevăzută de art. 443 Cod procedură civilă, ci poate face obiect al criticilor în căile de atac.
De asemenea, nu este posibilă prin recurgerea la această procedură nici asigurarea
concordanței între dispozitiv și considerente, constatarea existenței unei astfel de contradicții
putând constitui cel mult motiv de declanșare a căilor de atac prevăzute de lege împotriva
hotărârii respective. (Decizia civilă nr. 71 din 24.04.2018 a Curţii de Apel Galaţi,
portal.just.ro)