DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL

CURS 1
Dreptul comertului international
Activitatea comerciala, comertul si mai ales comertul international a existat din cele
mai vechi timpuri. Tot de atunci a existat o precupare destul de intensa de reglementare a
comertului. Aceasta preocupare de reglemtare a fost inspirata, a avut in spate interese
contradictorii. Avem pe de o parte interesele statelor de a incadra cat mai strict comertul, ca
activitate generatoare de benefici, astefel incat sa fie realizate o serie de interese particulare ale
statelelor si pe de alta parte avem interesele operatorilor economici de a avea cat mai multa
libertate, de a avea cat mai multa autonomie, de a-si conduce afacerile sau operatiunile asa cum
vor ei. Comertul international se afla la intersectia acestor interese contradictorii.
Din perspectiva macroeconomica, aceea a cadrului de realizare, comertul
international ilustreaza dorinta statelor, respecitv a diverselor organizatii internationale de a
trasa o serie de reguli cu privire la desfasurarea acestor activitati, reguli care inca o data reflecta
interese particulare cu privire la piata, la protectia mainii de lucru pe piata, la protectia mediului
inconjurator, la concurenta, la folosirea minorilor in munca,etc. Toate aceste norme adoptate
de state sau de organizatii internationale pt a stabili un cadru general pt realizarea activitatilor
de comert international formeaza ceea ce numim dreptul international economic. Normele pe
care le includem in acest drept international economic sunt esentialmente norme de drept
public.
PERSPECTIVA MACROECONOMICA-DE REGULA, NORME DE DREPT PUBLIC
e.g. norme cu privire la importuri, la exporturi, la taxare, la instituirea unor restrictii la import,
la export, norme in materia dr concurentei, cu privire la folosirea mainii de lucru a minorilor-
> norme de drep public
Din perspectiva microeconomica-operatiunile concrete, tranzactiile concrete,
operatorii specifici care intervin in domeniu nostrum.
Ansamblul de reglementari privitoare la aceste schimburi concrete, privitoare la
operatori in sine formeaza dreptul comertului international. Vorbim aici de norme de drept
privat.
Putem sa definim foarte larg dreptul comertului international ca un ansamblu de norme
esentialmente de drept privat prin care se reglementeaza schimburile economice internationale
sau activitatea economica internationala.
Ce ar trebui sa lamurim?
Ar trebui sa lamurim ce inseamna activitate economica sau schimburi economice sau
ce inseamna comert, pe de o parte, si de inseamna international pe de alta parte. Asa vom
intelege foarte clar continutul DCI.
Ce inseamna comert? Ce inseamna activitate economica? Ce inseamna schimburi
economice?
 Ar trebui sa plecam de la dispozitiile pe care le avem in dreptul intern. In Codul
Comercial Vechi in art 3 erau enumerate 20 de fapte si operatiuni care prin natura lor erau
considerate comerciale. Daca eram in prezenta unei fapte sau operatiuni enumerate in lista era
clar ca suntem in domeniul dreptului commercial si reglementarile specifice urmau sa
primeasca aplicare. Codul Civil din 2011 a abrogat Codul Comercial, a inlocuit notiunea de
comerciant cu aceea de profesionist si in Codul Civil se spune ca profesionistul este cel care
exploateaza o intreprindere. Tot in C. Civ ni se spune ca el contine reglementari care privesc
relatiile intre profesionis sau intre profesionist si persoane private, respectiv intre persoane
private. Reglementarile din C.Civ s-ar putea aplica si acelor relatii considerate inainte pur
comerciale.
Profesionistul este cel care exploateaza o intreprindere.
Ce este intreprinderea? Regaseam conceptul si in legislatia anterioara- in Codul
Comercial- , regasim conceptul din in legislatia speciala in vigoare astazi, precum Ordonanta
44/2008 privitoare la pfa, ii, intreprinderi individuale. Cred ca si C Civ ne spune ce e aia
exploatare a intreprinderii= realizarea de activitati economice precum vanzarea de bunuri,
prestarea de servicii, administrarea de bunuri pe riscul intreprinzatorului, indifferent ca acele
activitati au scop lucrativ sau nu.
Activitate economica=aveam la DEA 3 criterii ce puteau sa fie avute in vedere pt
delimitarea activitatii economice
1. un criteriu pozitiv- oferirea de marfuri si servicii pe piata un schimbul unei remuneratii(
daca fac ceva gratis, daca fac ceva benevol sau daca nu ofer lucrurile pe piata, ci le fac
pt mine , activitatea nu ar trebui sa fie considerate ca fiind o activitate economica
desfasurata in cadrul unei intrepinderi!!!!!). Rezultatele activitatii ar trebui sa fie
oferite pe piata in schimbul unei remuneratii.
2. 2 criterii negative: activitatea economica sa nu aiba un scop pur social si
activitatea nu ar trebui sa presupuna exercitarea de prerogative de putere publica
Pe noi ne intereseaza criteriul pozitiv. In C.Civ ne sunt date exemple de asemenea activitati
economice: vanzarea, prestarea de servicii de servicii, administrarea de bunuri. Vanzarea
trebuie inteleasa in sens larg, poate fi vorba de vanzare en detail sau vanzare en gross, poate
fi vorba de orice fel de operatiune de distributie de bunuri; la administrare este vorba de
fiducie, inchiriere pt exploatare, apoi prestarea de servicii: gama este extrem de larga: de la
constructii, la servicii bancare, la spectacole, tot ce ne putem gandi.
Esential:
1.Activitate economica
2.Activitatea trebuie sa fie organizata prin combinarea factorilor de productie.
Factorii de productie sunt : MUNCA,CAPITALUL si ECHIPAMENTELE.
Munca-este vorba de mana de lucru, salariatii(mai mult sau mai putin)
Capitalul-sumele investite( fie ca sunt sume ce apartin efectiv operatorului economic sau
sunt sume imprumutate)
 Echipamentele tehnice sau materiile prime(sunt mai numeroase sau mai putin numeroase,
toate trebuie avute in vedere). Acestea ar trebui sa fie organizate de intreprinzator si
exploatate estfel incat sa se obtina niste sume care sa-I permita acelui intrepinzator sa
functioneze.
Ce mai e esential ca sa vorbim de intreprindere si de profesionist?
Ar trebui ca aceste activitati sa fie organizate pe riscul intreprinzatorului. El trebuie sa isi
assume raspunderea juridical pentru operatiunile respective si in patrimonial lui trebuie sa
se repercuteze consecintele acelei activitati. Daca activitatea are success intrepinzatorul va
realiza profitul, daca nu el este cel care suporta riscul unuei eventual faliment. In plus am
putea sa mentionam( o a treia conditie) activitatea economica realizata prin organizarea
factorilor de productie trebuie sa presupuna continuitate, permanenta, repetabilitate
in timp.
e.g. daca pictez o data un tablou si il vand sau imi vand o data masina si realizez profit nu
sunt neaparat profesionist in aceste domenii, dar daca fac asta in mod current as putea sa
fiu alificat drept profesionis
In C.Civ se mentioneaza irelevanta scopului urmarit. Pot sa urmaresc profitul sau nu, sunt
considerat profesionist.
ATENTIE! Faptul ca nu urmaresc profitul nu inseamna nu trebuie sa fiu organizat pe citerii
sau principii economice. Ce inseamna acest lucru? Ca din rezultatele activitatii mele trebuie
sa realizez venituri care imi permit cel putin sa imi acopar cel putin cheltuielile inregistrare
pt realizarea acelor activitati. -importanta- introducere in aceasta notiune de profesionist a
persoanelor care nu urmaresc obtinere de profit, dar administrarea se realizeaza in scop
economic, pe baze economice, entitatea care realizeaza activitatea poate sa fie considerate
profesionist
e.g. regie autonoma-nu urmareste obtinere de profit , ci realizarea unui serviciu de interes
public, dar administrarea acestui serviciu se realizeaza in scop economic, pe baze
economice, entitatea care realizeaza activitatea poate sa fie considerate profesionist
Ori de cate ori vorbim de activitati realizate de profesionisti sau sub forma unei intreprinderi
sunt toate premizele sa ne situam in sfera de aplicare a dreptului commercial si daca exista si
un element de extraneitate/atributul internationalitatii suntem in sfera dreptului comertului
international(DCI).
CONCLUZIE: raporturile de DCI sunt in general raporturi B to B, raporturi intre profesionisti
in domeniul afacerilor, raporturi intre persoane care actioneaza in scop professional pe piata.
Exista si autori care impartasesc si o conceptie mai larga, considera ca inclusive raporturile B
to C, profesionisti-consumatori, ar intra in sfera de aplicare a DCI.
Daca ne referim la texte, la reglementari o sa vedem ca unele nu disnting deloc intre raporturi
B to B sau B to C sau C to C, de e.g. Regulamentul ROMA 1 privitor la legea aplicabila
relatiilor contractuale se aplica obligatiilor contratuale, nu face distinctie- cel putin in articolul
legat de sfera lui de aplicare- intre operatiuni pur commercial , operatiuni B to C sau operatiuni
pur civile. E drept ca in cadrul regulamentului la un anumit moment avem si reguli care privesc
operatiunile de consum. Avem reguli care tin cont de pozitia de vulnerabilitate economica a
unuia dintre parteneri in raportul contr. Ca reg generala Reg nu spune ca se aplica doar rap
dintre profesionisti.
Conventia de la Viena din 1880 privid vanzarea internationale de marfuri- mentioneaza
Conventia ca nici nationalitatea partilor, nici natura civila sau comerciala a operatiunilor nu
sunt relevante pt aplciabilitatea conventiei. Ce e drept insa, doar 3 art mai incolo Conventia
prevede ca vanzarile catre consumatori finali sunt excluse in sfera ei de aplciare.
Conventia de la New York din 1958 privitoare la recunoasterea si executarea sentintelor
arbitrale straine.-aplicabilitate: independent ca sentinta a fost pronuntata intr-un litigiu
commercial pur sau intr-un litigiu civil. CNY permite insa statelor sa faca o rezevra de
comercialitate si sa spuna ca acea Conventie se va aplica doar daca sentinta arbitrala a fost
pronuntata intr-un litigiu pur comercial.
Activitati economice asa cum am descris-o not dpdv economic ii corespund in drept o
varietate de contracte. Ca sa realizam activitati economice vom realiza contracte de
vanzare-cumparare, schimb, mandate, antrepriza, asigurare, transport, contracte de
finantare, de garantie etc.
Intelegem ca includem in DCI ansamblul de reglementari care privesc aceste operatiuni sau
contracte frecvent intalnite in activitatea de afaceri. Aceste contracte sunt incheiate de
operatori economici esentialmente, dar o sa vedeti ca sfera subiectelor de DCI este un pic
mai larga. Traditional s-a afirmat ca DCI ar include un ansamblu de norme care guverneaza
raporturi intre persoane aflate pe picior de egalitate juridical(definia drept privat an
I).Foarte multe operatiuni in DCI sunt contracte incheiate intre asemenea persoane.
e.g. o societate din Romania si o societate din Franta incheie un contract legat de
transporturi
un client din Romania- persoana fizica- ia un credit de la o banca din Franta pt
construirea unui hotel in Monaco
Operatiunile de DCI ar fi operatiuni intre pers aflate pe picior de egalitate juridical- o idee
depasita de realitati. De fapt si statele sau entitatile detinute de state intervin pe piata
incheind contracte.
e.g. Statul Roman incheie nu stiu ce contract cu o companie japoneza pt exploatarea unor
resurse din Marea Neagra
Statul Roman ia un imprumut de pe pietele financiare internationale pt a-si finanta
activitatile
Acestea tot contracte sunt si si ele sunt cuprinse in sfera DCI, chiar daca unul dintre
participant este un stat sau o entitate publica.
Vom include in DCI reguli referitoare la operatorii de DCI, reguli referitoare la operatiuni, la
contr de DCI.
Includem in DCI si o a 3 a categorie de reguli. Din orice operatiuni economice se pot
naste si litigii-regulile referitoare la solutionarea litigiilor de DCI intra in sferea DCI. Dupa
cum in dr commercial intern erau posibile 2 tipuri mari de alternative de solutionare a litigilor,
la fel si in DCI partile pot sa faca apel la calea statala, respectiv la alternative private pt
solutionarea litigiului.
Alternativa statala= alternative traditionala. Avem un litigiu mergem in fata unui judecator
statal ce prnonunta o decizie in numele legii unui stat si decizia va fi obligatorie pt parti.
In DCI este extrem de frecvent ca partile sa faca apel la un judecator privat, la un arbitru pt
solutionarea disputelor dintre ei=> calea privata a arbitrajului.
Intra in sfera DCI si solutionarea litigiilor pe cale statala sau prin arbitraj, reguli referitoare la
circulatia hot jud sau a sentintelor arbitrale pe teritoriul statului.
In momentul in care am un litigiu international si pronunta o hot jud pe terit Romaniei
(ma judec in Romania si se pronunta o hot in Romania), hot repsectiva va fi de principiu
obligatorie si se va bucura de autoritate de lucru judecat in Romania. Ca sa produca efecte si
pe teritoriul altor state va trebui sa intervina o recunoastere sau o conferire a fortei executorii.
Regulile referitoare la recunoastere si la conferirea fortei executorii sunt mai suple sau mai
putin suple, dupa cum vorbim de recunoastere intre S.M ale U.E sau in restul lumii; la fel la
sentintele arbitrare(e.g. se pronunta o hot la Geneva/ sentinta arbitrala in Dubai- acestea vor
avea eficacitate in primul rand in statul respective, dar daca cel care a pierdut procesul are
bunuri in Franta sau in Romania sau in Marea Britanie, eu trebuie sa recunosc sentinta arbitrala
respectiva pe teritoriul pe care paratul are bunuri). Regulile referitoare la recunoasterea
sentintelor arbirtale intra in sfera DCI.
Operatori economici, operatiuni economice si litigii-distingem intre reguli in functie
de obeictul lor.
Ce inseamna international?
Pt a vorbi de DCI este necesar ca situatiile noastre/operatiunile noastre sa fie unele
internationale. Ce inseamna internationalitate? Nu exista o def uniform acceptata. Nu exista
autori care sa se fi pus de accord in legatura cu ce inseamna.
In praactica sunt folosite 2 criterii pt a determina internationalitate:
A. Criteriu juridic=ori de cate ori speta sau situatia prezinta legaturi cu 2 sisteme de
drept/state, ea ar fi una internationala. Aceste legaturi ar putea sa priveasca partile
operatiunii sau operatiunea in sine.
Legaturi cu 2 sisteme de drept care privesc partile: nationalitatea, resedinta, sedii localizate
pe teritoriul unor state diferite
Elemete de legatura ce privesc operatiunea in sine: locul executarii contr, locul realizarii
activitatii de afaceri, locul unde se afla bunul.
e.g. o societate din RO contracteaza cu o alta societate din RO cu privire la incheierea unui
contract la Budapesta(strict dpdv al acestui criteriu)-vezi discutii mai jos la critici
B. Criteriu economic= o situatie nu poate fi considerate ca intra in sfera DCI decat atunci
cand ea are legaturi cu economia a cel putin 2 state. Operatiunea implica in mod necesar
un plus de marfuri sau bani sau persoane peste o frontiera. Operatiunea isi va produce
efectele si va influenta economia a cel putin 2 state.
 Fiecare dintre cele 2 criterii a fost criticat in practica
Criteriul juridic a fost criticat aratandu-se ca el poate duce la solutii care nu sunt mereu
convingatoare. Nu orice element de legatura al spetei cu un sistem de drept este suficienta
pt a da internationalitate operatiunii sau situatii.
e.g. o societate romaneasca merge sa-si expuna produsele la un targ in GERMANIA. Se
intalnesc reprezentatii acestei companii cu o multime de potentiali client, dar incheie
contract cu o alta societate din Romania. Contractul se incheie in Germania, dar parti la
acest contract sunt 2 companii cu sediul in Romania, marfa va circula la de la Cluj la Alba-
Iulia, banii vor circula de la Alba-Iulia la Cluj. Pt simplul fapt ca locul incheierii
contractului este in strainatate putem considera operatiunea ca fiind veritabil
internationala? Care ar fi importanta calificarii unei operatiuni ca fiind internationala? Pe
langa competenta instantelor si legea aplicabila. Daca situatia este pur interna este clar ca
se va aplica dreptul romanesc, dar daca operatiunea are elemente de extraneitate, nu e
evident ca dreptul romanesc va primi aplicare atunci,. In speta noastra ar fi foarte usor sa
mergem sa contractam in GERMANIA.
Sau astazi locul incheierii contractului poate sa fie pur fortuit. Eu ca representant al firmei
trimit o oferta cand ma aflam in tara si am plecat in Japonia, partenerul meu de afaceri, o
companie romaneasca, deschide oferta, o verifica si imi trimite acceptarea, acceptare pe
care u o primesc, o deschid, iau act de ea in timp ce ma aflam in Japonia. Locul incheierii
contractului este locul unde s-a primit acceptarea, numai ca a tine cont de locul incheierii
contractului ca element de extraneitate este mult prea mult, ca veritabil element de
extraneitate este mult prea mult.
Criteriul locului incheierii contractului-poate sa fie pur aleator, poate sa fie uneori in mod
deliberat ales liber de catre parti si atunci in practica il putem desconsidera.
Exista insa si alte elemente de legatura care tin de operatiune sau de parti ce nu au valoare
localizatoarea puternica, luate singure cel putin.
e.g. ce tine de parti-un Italian stabilit la Cj-N si exploateaza o pizzeria. Italianul cumpara rosii
de la un taran din Apahida pt a-si face sosul pt pizza, contract intern sau international?-contract
international pe baza criteriului juridic(elem de legatura cu cel putin 2 sisteme de drept:
nationalitatea romana a uneia dintre parti si cea italiana a celeilalte pati. Numai ca atunci cand
toate celelalte elem de legatura sunt localizate pe teritoriul Romaniei, as putea considera ca
cetatenia-cel putin in materia DCI- nu este sufficient de relevant apt a caracteriza
internationalitatea contractului si atunci ar trebui sa mai am si altceva).
e.g.2 -chirie Cj-N- plata moneda euro. Contractile sunt internationale pt simplul fapt ca moneda
este euro/o moneda straina? Nu. Este un elem ce tine de operatiune. Moneda. Prin intermediul
ei stabilim intinderea obligatiei uneia dintre parti(elem essential) si totusi,, doar moneda ca
simplu elem de extraneitate nu este relevant.
e.g.3 contracte de constructive-societatile mari de antrepriza si constructii folosesc in rpactica
o serie de contr standard, contr fidic in limba engleza, chiar daca operatiunile sunt in limba
romana. O societate de constructii contracteaza cu o alta societate romaneasca in vederea
construirii unui mall in Romania, contr standard folosit este cel fidic in limba engleza. Pt
simplul fapt ca limba contr e engleza, nu pot sa consider in mod veritabil ca acel contr este unul
international.
Criteriul economic-conf acesti criteriu ar fi international operatiunea ce prezinta legaturi
cu economia a cel putin 2 state. Este criticat acest criteriu pt ca est un pic cam vag si prea
liberal. Ce inseamna legaturi cu econima a 2 state. E.g. anterior un flux de marfuri sau de
persoane sau de bani peste o fronitera, dar nu intotdeauna acest lucru este evident.
Fiecare dintre cele 2 criterii este criticat.
Cum se procedeaza in practica? In diverse Conventii internationale, in diverse instrumente
legislative care intereseaza DCI criteriile sunt folosite uneori fie doar criteriul juridic, fie alteori
doar criteriul economic, fie sunt mentionate alternative criteriul economic si juridic, fie sunt
mentioate cumulativ si criteriul economic si criteriul juridic.
e.g.Art 1110 C.Civ-criteriu juridic
e.g.2 Covenventia de la Ottawa privind factoringul-criteriul juridic-parti stabilite in state
diferite-elem de legatura-sediul fiecaruia dintre cei 2 operatori economici
e.g.3 litigiul commercial -daca intereseaza operatiuni de comert international- criteriul
economic
!!!Niciuna dintre cele 2 definitii(juridical si econimca) nu a fost consacrata definitive, nu are
favorurile doctrine majoritari, bam ai mult redactorii textelor internationale evita sa ne
defineasca internationalitatea si lasa totul pe umerii judecatorilor.
E.g. Roma I-in art 1. El se aplica ori de cate ori exista un conflict de legi(in materie
contractuala) —e.g. contract incheiat intre o societate din CJ-N si o societate din Alba Iulia-
aprtile aleg ca lege aplicabila acestui contract legea maghiara-clauza inserata in contr- pt
formarea executarea contr. Se ajunge la litigiu. In fata judecatorului partile sustin pe de o parte
ca acel contract este pur intern(o parte) si ar trebui aplicata legea romana, cealalta parte spune
ca de fapt Reg. Roma I care permite partilor sa aleaga legea aplicabila contr este pe deplin
aplicabila. Pt ca in fata judecatorului ar exista un conflict intre legea aleasa de parti si legea pur
interna pe care o impune ca aplicabila partenerului de afaceri si judecatorul trebuie sa transeze
conflictul. Ce aplica aici? Legea aleasa prin clauza din contract sau legea romana pentru ca acel
contract prezinta legaturi doar cu Romania, cu exceptia clauzei de alegere care ma trimite la un
alt sistem de drept? Art 3- ar trebui sa prevaleze ceea ce partile au ales, numai ca legiuitorul
European a fost incapabil sa defineasca ce este acela un contr international si nu a putut sa
spuna ca Reg. Roma I se aplica doar contr internationale. A spus mult mai vag ca acea
conventie se aplica atunci cand avem un conflict de legi, DAR de ce intr-un contr intern partile
ar allege o lege straina? Pt ca este mai favorabila decat normele imperative din legea statului
care s-ar fi aplicat in absenta alegerii. Si atunci cumva legiuitorul European prezuma ca in
cazul contr pur interne alegerea de catre parti a unei legi strain este inspirata de asemea
considerente frauduloase si a prevazut legiuitorul European un mechanism care permite
judecatorului, dupa o analiza in conctrero situatiei, sa salvagardeze normele imperative din
statul cu care contr era aproape exclusive conectat.
Ce spune art 3 par 3 atunci cand toate elem relevante ale situatiei sunt localizate pe teriroiul
unui singur stat contr nostrum este unul pur intern, alegerea de catre parti a unei legi straine nu
paote afecta aplicarea normelor imperative din legea statului care ar fi guvernat contractual in
lipsa alegerii.
Ce voiam sa spun cu exemplul asta, de regula, legiuitorul european nu a definit el ce
inseamna contr international, dar i-a spus judecatorului ca atunci cand constata ca toate elem
relevante ale contractului sunt pe teritoriul unui stat, atunci poti sa desconsideri legea aleasa de
parti sis a aplici legea statului in care era integrat contractual.
Nu definim internationalitatea si nu spunem ca Reg. sau Conventia se aplica doar in
situatiile internationale, dar precizam unveda in cuprinsul sau ca de fapt daca situatia este pur
interna atunci putem desconsidera legea aleasa. Legiuitorul nu a avut curajul sa-si assume el o
definitie a internationalitatii.
COLEG:Nu este vorba despre un conflict artificial? Si atunci datorita acestui lucru conflictul
sa fie natural si preexistent
Daca intr-adevar exista legaturi obiective ale situatiei cu cel putin 2 sisteme de drept,
atunci da, opearatiunea este veritabil internationala si atunci autonomia de vointe a partilor
poate sa oepreze fara probleme.
Importanta caracterizarii unei situatii ca fiind interna sau internationala. Importanta:din
perspectiva judecatorului competent(e lasata la o parte-exista optional), respectiv din partea
legii aplicabile.
Legea aplicabila:daca operatiunea este pur interna este clar ca normele interne ale unui
stat vor primi aplicare in privinta ei. Daca operaitiunea este una internationala(cetatenie
diferita, resedinta in state diferite sau locul executarii contractului este diferit de statul unde
sunt situate partile, etc) este posibil sa intervina niste norme de DCI.
(IN MATERIE DE ARBITRAJ-prevederi Cod Proc. Civ) In functie de calificarea
situatiei ca fiind interna sau internationala urmeaza sa fie aplicat un anume set de reguli, daca
litigiul este put intern se vor aplica dispozitiile de la art 541 si urmat, daca litigiul este
international se aplica dispozitiile cuprinse in art 1110 si urmat.
(In materie de vanzare-reg din C. CIV+ Romania a ratificat si Conventia de la Viena din
1980 privind vanzarea internationala de marfuri)-daca vanzarea este pur interna-probabil ca
doar normele din C.Civ urmeaza sa fie aplicabile, daca vanzarea este internationala si sunt
indeplinite si celelalte conditii de aplicare din Conv. de la Viena, probabil ca acel contr va fi
guvernat de prev Conv. de la Viena-se aplica vanzarilor internationale de marfuri.
Importanta calificare-in functie de aceasta vor putea fi aplicabil seturi de norme diferite
DEF: ansamblu de reglementari privitoare la schimburi comerciale internationale/schimburi
economice, schimburilor economice le corespund o serie de operatiuni realizate de operatori
intre care pot sa apara litigii intra in sfera DCI daca operatiunea este inernationala pe baza
criteriilor regasite in cuprinsul unui instrument, conventii.
Elementele de specificitate ale DCI:
• Problemele care pot sa apara in DCI sunt extrem de apropiate problemelor pe care le
putem avea in dr commercial intern. Ne pot interesa chestiuni ce tin de formarea
valabila a unui contr sau de executarea unui contr sau incetarea unui contr, de insolventa
 unui operator economic sau de litigii intre 2 operatori economici-probleme similar celor
din dr compercial intern. Numai ca trebuie sa stiti ca DCI ESTE UN LABORATOR
IN CARE SE TESTEAZA PRACTICI SI SE CREAZA PRACTICI
COMERCIALE NOI, CONTRACTE NOI, SE TESTEAZA MODALITATI
ALTENRATIVE DE SOLUTIONARE A LITIGIILOR. DCI ESTE UN SPATIU
DE INOVARE.
e.g. scrisorile de garantie(=documente emise, in general, de o banca emitent, la solicitarea
unui coordinator prin care banca se angajeaza ca plateste neconditionat si de regula la prima
si simpla cerere a beneficiarului o anumita suma de bani , independent de obligatia din
raportul contractual de baza) si scrisoarile de confort nu au avut o reglem legala in dr
romaneasc pana in 2011 cand a intrat in vigoare C.Civ. Ele sunt instrumente de garantie
extrem de eficace.
Contract-exista o scrisoare de garantie din partea unei banci, banca va plati acea suma la
prima si simpla cerere din partea pers fara sa poata invoca vreun considerent legat de
contract. Daca cealalta aprte sustine ca nu au fost indeplinite conditiile si se incepe un
process, partea care si-a indeplinit obligatiile poate solicita scrisoarea de garantie si sa
primeasca acea suma de bani ( fara sa mai fie obligata sa astepte sa vina instanta si sa arate
ca si-a indeplinit obligatiile si litigiul sa se resolve). In cazul in care se arata ca a fost facuta
acea cerere catre banca intempestiv vor trebui returnati banii, dar in intervalul in care s-a
desfasurat procesul partea s-a folosit de bani, pe cand daca nu i-ar fi avut exista posibilitatea
ca persoana sa ajunga la faliment pana la solutionarea litigiului.
Este un instrument de garantie effect de eficace, nu a fost reglementat in legislatia
internationala; in comertul international insa scrisorile de garantie au fost utilizate ca rezultat
al autonomiei de vointa al partilor dupa cel de-al Doilea Razboi Monndial si in a doua jumatate
a sec XX am inceput sa il utilizam foarte frecvent si apoi o serie de organizatii private au edictat
reguli de natura pirvata care privesc scrisorile de garantie si utilizarea lor in practica.
Aceasta practica a fost reglementata si in dr roman, printr-un singur art in C.Civ, la fel
au stat lucrurile si in cazul scrisorilor de confort.
Arbitrajul-un litigiu statal ridica o serie de probleme. Arbitrajul a aparatut pt operatori,
Justitia private, apelul la un arbitru privat pt solutionarea litigiului, a aparut ca o alternative
mult mai supla, mult mai comoda pt operatori pt rezolvarea disputelor intre ei. Initial au folosit
arbitrajul in operatiunile internationale si in operatiunile interne. Folosirea practica a unei
modalitati de solutionare a litigiilor a determinat pana la urma legiuitorul sa stabileasca si reguli
care reglementeaza sau gestioneaza derulareaacestor operatiuni. Au fost create in practica si
apoi legiutorul si-a dat seama ca ar trebui reglementate si astfel au luat nastere normele.
• Un al doilea aspect este reprezentat de conflictele de legi in spatiu
Ipoteza tipica:daca contractual e pur intern dr romanesc se aplica
Daca contr prezinta obiect legaturi cu 3 sisteme de drept nu mai e evident ca normele din
dr romanesc pot sau trebuie sa primeasca aplicabilitate; mai precis-contr RO-G si locul
executarii Grecia. Exista dubii cu privire la care dintre cele 3 ar trebui sa intervina in speta.
Cand operatiunea prezinta legatura cu toate cele 3 siteme de drept, de fapt normele fiecareia
dintre acele sisteme de dr au cumva vocative de a interveni pt a reglementa problema. Art
 din cod nu prevad ca dispozitiile sale sunt aplicabila doar daca e vorba despre un contr
executat pe terit Romaniei sau incheiat intre romani. Nu se precizeaza asa ceva; dupa cum
legiuitorul roman nu a prevazut reguli de aplicare spatiala pt regulile din NCC roman, nici
ceilalti legiuitori din alte state nu au facut lucru acesta, si atunci cand speta prezinta legaturi
cu 2 sau mai multe sisteme de drept, mai multe sisteme de dr au vocative sa intervina pt a
solutiona problema concreta. Apare un conflict de legi in spatiu. Acesta apare pt ca statele
nu edicteazasi reguli de aplicare spatiala pt norma pe care o edicteaza si cand speta prezinta
legaturi cu mai multe sisteme de drept theoretic oricare poate sa primeasca aplicare.
La nivel de principiu, cum rezolvam sau cum putem rezolva aceste conflicte de legi in
spatiu? 2 tehnici posibile:
1. Suprimam conflictul/eliminam conflictul-> prin edictarea unei conventii internationale-
cum este Conventia de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri-pe
care o ratifica cat mai multe state din lume si atunci daca in anumite state exista aceleasi
norme uniformecu privire la vanzare mai exista conflict de norme in spatiu? Nu, pt ca
aceeasi lege se aplica.
2. Coordonarea aplicarea legii in prezenta prin edictatea unor reguli de conflict in spatiu.
2 concepte:reguli materiale si conflicte de legi in spatiu
Reguli materiale= sunt cele care ne ofera direct raspunsul la o problema pe care trebuie
sa o rezolvam
e.g. constituire societate, ne intereseaza capitalul social-solutie L.S.
e.g.2 contr v-c, livrare pc care nu functioneaza. Ce se poate face intr-o asemea situatie?
Exista dispozitii in NCC sau in legi speciale. Se poate solicita rezoltuiune+daune intere-
dr civil-/ inlocuire, reparare(dr comertului)
Regulile de conflict de legi in spatiu
Ipoteza: eu cetatean roman vreau sa ma asociez cu 1 cetatean maghiar si 1 german pt a consitui
un SA in Franta si vrem sa stim care e capitalul social minim care trebuie varsat(toate cele 4
legi stabilesc o alta suma). REGULA DE CONFLICT IN SPATIU NU OFERA DIRECT
RASPUNSUL LA PROBLEMA CARE MA PREOCUPA, EA DOAR MA TRIMITE LA
DREPTUL STATULUI IN CARE VOI GASI RASPUNSUL LA PROBLMA CARE MA
PREOCUPA. Regula de conflict spune ca societatile si tot ce tine de ele, inclusiv constituirea
lor, este guvernata de legea din statul de la sediul social al societatii, in ipoteza noastra fiind
aplciabila legea franceza.
Regula de conflict in materie de contracte:
Contractul e guvernat de legea aleasa de parti.
Daca nu s-a ales legea aplicabila se aplica legea prestatorului caracteristic(acesta este
vanzatorul).
REPERE GENERALE:
Regulile de conflict de legi sunt reguli de dr si au aceeasi structura ca o regula de dr
obisnuita: IPOTEZA si DISPOZITIA. In ipoteza reguli de conflict includem categorii de
raportturi de dr, iar in dispozitie, prin intermediul unui element de legatura ajungem sa
determinam legea aplicabila.
e.g. delicte-RCD guvernate de legea din statul unde s-a produs prejudicial(categoria), locul de
legatura:locul producerii prejudiciului si prin dispozitie sunt plasate problemele ce din de RCD
in sfera legii din statul unde s-a produs prejudicial.
Regulile de conflict sunt de aplicare mecanica, de aplicare imediata, ele nu se
intereseaza in mod normal de continutu substantial al legii.
Atunci cand edicteaza o regula de conflict legiuitorul este inspirit de un obiectiv
particular, acela al asigurarii proximitatii , al pasarii raportului de dr in sfera de aplicare a legii
statului cu care se considera ca acel raport de dr prezinta legaturile cele mai stanse. In viziunea
legiuitorului capacitatea unei parti de a contracta prezinta legaturile cele mai stranse cu legea
nationala si de aceea a fost edictata o lege care spune:capacitate guvernata de legea
nationala(e.g)
PRINCIPIUL PROXIMITATII SAU A LEGATURILOR CELE MAI STRANSE.
In spetele cu elemente de extraneitate regulile de conflict pot sa desemneze ca aplicabila,
nu doar legea forului, legea instantei sesizate, ci si o lege straina.
e.g. contr intr-un contract avem parti care provin din state diferite(Romania si Germania) si
executarea se face intr-un al treilea stat, daca apare un litigiu care este adus in fata instantelor
romane, judecatorul roman va aplica legea desemnata de regulile de conflict pe care legiuitorul
roman sau ce European l-a instituit.
In spete cu elemente de extraneitate aplicarea legii straine nu este absolut deloc socanta. Se va
aplica o lege straina pt ca o lege edictata de legiuitorul meu ne oblige sa facem acest lucru.
METODA REGULILOR MATERIALE/SUBSTANTIALE:
-international in DCI nu trimite atat la sursele disciplinei, la izvoarele pe care trebuie sa le
consultam, ci la obiectul de reglementare al normelor(e.g. schimburi economice care perzinta
legaturi cu cel putin 2 state). Este posibil ca in DCI normele pe care le aplicam sa fie tot norme
interne.
-gestionarea conflictelor de legi in spatiu- pt eliminarea lor state sau diverse organizatii
internationale au incercat sa edicteze norme supranationale, norme prin care reglementeaza in
mod uniform diverse probleme: Conventia de la Viena din 1980, ea cuprinde un set uniform
de reguli cu privire la formarea contr de v-c, ofera, acceptare, dr si obligatiile partilor, remediile
in car ca una din parti nu isi executa obligatiile, norme substantiale care prin larga ratificare a
conventiei ajung sa fie aceleasi peste tot in lume.
Din pacate normele uniforme special elaborate pt reglementarea problemelor rezultate si
operatiuni cu elemente de extraneitate nu acopera tot dreptu sau nu acopera in general toata
problema a schimburilor economice internationale.(domeniul contr este mult mai larg decat cel
al vanzarii).
Inafara de Conventia de la Viena si alte 2 conventii , cea de la Ottawa privitoare la leasing
international si alta privitoare la factoring international exemplele sunt destul de delicate. Mai
exista in domeniul transportului international pe vanzare, leasing si factoring, dar cu aplicare
foarte slaba, pe transport rutier, aerian , naval/maritime, feroviar exista conventii internationale
prin care se uniformizeaza dr substantial sim ai exist apt cambie si cec. La unele dintre aceastea
Romania nu este parte( Ottawa, cec si cambie). Deci nu putem vorbi de uniformizare intr-un
domeniu in care Romania nu este stat care a ratificat conventia.
Normele uniforme special elaborate pt reglem operatiunilor internationale nu acopera orice fel
de domeniul comertului international, ca o dezvoltare contingenta pe materii de predilectie.
Sursele acestor norme materiale de DCI pot sa fie triple:
1. Surse statale(surse interne ale unui stat). Norme statale special elaborate pt a reglementa
operatiunile de comert international sunt foarte rare, disparate. Sunt doar reguli care
privesc admiterea paltilor in moneda straina pe un anumit teritoriu daca contr este
international sau norme care privesc fuziuni transfrontaliere de societati(sunt europene)
sau norme care privesc insolventa transfrontaliera a societatilor in Romania. Acest lcuru
presupune ca normele edictate pt operatiunile interne au vocative sa se aplice si pt
operatiunile cu elemente de extraneitate.
2. Surse supranationale(o conventie internationala)
3. Surse private(niste entitati private au edictat o serie de norme materiale care intereseaza
comertul international)
Camerei de comert internationale de la Paris
Surse private= o asociatie de reprezentanti ai mediului de afaceri, profesori universitari,
judecatori penstionati ce elaboreaza de norme pe care apoi le propune operatorilor
private, care le pot prelua in contractile lor
Normle uniforme de DCI pot sa priveasca fie tipuri de contracte specific, fie sectoare de
activitate specific carora le pot corespunde mai multe tipuri de contracte, fie pot viza activitatea
comerciala in ansamblul ei. Este clar ca Conventia de la Viena priveste un tip particular de
contr-contr de vanzare internationale de marfuri, dar pot sa am si tipuri de norme care privesc
sectoare specific de activitate(e.g. norme care privesc de exemplu sectoare spatiale sau
activitatea Agricola si contr Agricole,etc), dupa cum pot avea norme care privesc activitatea
comerciala in ansamblul ei(e.g. principiile unidroit privitoare la contractele de comert
international=sunt un set de norme elaborate de niste profesori universitari reunite in cadrul
unui institut-entitate private, nu una cu attribute suverane-; aceste principii pot sa priveasca
activitatea comerciala in ansamblu).
Normele de DCI-conditii de aplicare:
a) Spatiala
b) Materiala
c) Personala
Unele dintre aceste texte nu se aplica contr B to C sau nu se aplica contr de imprumut(e.g.
principiile unidroit nu pot fi aplicabile in cadrul contr B to C sau conventia de la Haga-nu
se aplica in raporturile dintre profesionist si consumatori. C de la Viena nu se aplica
vanzarior de consum, de nave, de aeronave, etc.
Trebuie verificate art care defines sfera de aplicare a conventiilor pt a vedea daca poate sa
pretinda sau nu aplicarea lor.
Trebuie verificata aplicarea in timp: unele Conventii sunt in vigoare, altele nu mai sunt in
vigoare.
Obiectivul normelor de DCI, norme materiale de DCI: obiectivul este acela al facilitarii
schimburilor, al asigurarii securitatii juridice pt operatiunile de comert international.
Facilitarea schimburilor se obtine atunci cand operatiunile, prin intermediul, primesc
stabilitate; atunci cand se intareste prin intermediul normelor aplicabile stabilitatea. Ce
inseamna stabilitatea raporturilor juridice? Inseamna ca este fooarte greu sa anulez contractual
sau s ail rezolutionez sau exista norme care sustin derularea operatiunii.
e.g. in foarte multe sisteme de dr in materie de vanzare s-a prevazut ca mentionarea pretului
este un elem essential de validitate si ca nu pot sa am contr de vanzare daca nu am un pret
mentionat in coprinsul lui. O astfel de regula nu este prea favorabila schimburilor. Se poate
iamgina situatia in care s-a contractat repede si pretul nu a fost menitonat , s-ar putea sa afecteze
insusi validitatea operatiunii in cazul in care aplicam regulile din dr intern. In Conventia de la
Viena s-a introdus un art 55 care priveste determinarea contr atunci cand partile nu au facut ele
acest lucru, acesta precizeaza ca daca contr a fost incheiat fara precizarea pretului pt stabilirea
concreta a acestuia va fi luat in considerare pretul obisnuit practicat de catre parti intr-un contr.
Regula simiara in NCC, dar pana ina 2011 lipsea.
e.g. Conventia de la Viena-rezolutiunea-este posibila rezolutiunea unui c-v doar atunci cand
una dintre parti comite o contraventie esentiala la contr, cu alte cuvinte realizeaza o incalzare
semnificativa a contr, nu pt orice neexecutare sau incalcare a clauzelor contr pot sa obtina
rezolutiunea, dar se pot obtine daune-interese sau alte remedii, cum ar fi reducerea pretului, dar
nu rezolutiunea, contr ramane in vigoare. Printr-o asemenea norma sustin stabilitatea
schimbului.
Normele de comert international vin cu solutii care sunt mai adaptate asteptarilor
operatorilor in DCI.
Pt foarte mult timp in dr romanesc principiul pacta sunt servanda era un principiu
sacrosanct, nu puteam face nimic dincolo de el, mai precis , chiar si in ipoteza unor schimbari
semnificative ale circumstantelor care bulverseaza echilibrul contractual, noi nu puteam face
nimic pt ca acel contr este legea partilor. In 2011 a fost introdusa posibilitatea de adaptare a
contr pt impreviziune, in Franta pana in 2016 si nici in alte state situatia nu era prea deschisa
acestei adaptari a contr. In comertul international am fost un pic mai deschisi pt aceasta
adaptare a contr astfel incat sa fie gasite solutii in care fiecare dintre partile contractante castiga.
Dci mai liberal pt a raspunde nevoilor operatorilor. Exista o preocupare legata de perenitatea
schimburilor si sustinerea activitatilor economice si majoritatea textelor pe care le vom studia
fac apel la buna-credinta, consacra conceptul de buna-credinta pe care il iau ca reper atunci
cand interpreteaza comportamentul partilor la formarea contractului sau la executarea
contractului. De asemenea, exista reguli cu privire la coruptie in operatiunile internationale si
la sanctionarea lor si trebuie sa ajungem sa ii sanctionam/excludem pe cei care nu se comporta
correct, echitabil, cinstit sau au nu au un comportament care sa permita aceasta perenitate a
schimburilor.
DCI presupune un echilibru continuu intre reguli de conflict, reguli materiale,
reguli supranationale, reguli statale si asa mai departe.
 • Al treilea element de specificitate este reprezentat de eterogenitatea surselor
disciplinei/eterogenitatea izvoarelor disciplinei:
La DCI sursele publice sau statale si sursele private joaca un rol aproape in egala masura
important.
In cadrul izvoarelor publice vom discuta despre rolul dreptului statal, dr European, despre rolul
Conventiilor internationale si Acordurilor internationale( ca surse ale DCI).
In cadrul izvoarelor private vom evoca uzantele si rolul lor in DCI, alte norme , dreptul national,
coduri de conduita, diverse principii, legi model, clause tip , contr tip care sunt o sursa a DCI.
Sursele sunt intr-o efervescenta continua, nimic nu este imuabil , totul se schimba, totul se
reinnoieste. Normele se schimba, evolueaza astfel incat sa raspunda cat mia bine nevoilor
operatorilor.

CURS 2
Sursele DCI:
In legatura cu aceste surse avem o efervescenta continua, o innoire continua si
avem o articulare a surselor publice, a surselor statale si intrastatale, respective a surselor
extrastatale, articulare pe care nu o gasim neaparat in alte materii.
Surse publice:
-incidenta surselor statale sau intrastatale, surselor publice este una absolut naturala in acest
domaeniu. Statele si organizatiile internationale au tot interesul sa reglementeze comertul, s ail
anime pt ca, pe de o parte, activitatea aceasta a comertului mondial este aducatoare de beneficii
pt state , pe de alta parte, reglem clare pot sa previna o serie de probleme grave in domeniul
nostru.
-absenta relgem clare stricte vor avea consecinte negative; prevenirea lor este pe agenda de
lucru a fiecarui legiuitor, a U.E. si a diverselor state care se intalnesc la nivel mondial
-sursele publice(surse statale sau intrastatale) nu au cum sa lipseasca in domeniul DCI
despre ce surse este vorba? Unde gasim regulile care intereseaza disciplina noastra?
Pot fi mentionate 3 mari surse publice:
1. Dreptul statal- norme de origine statala
Mondilizarea schimburilor nu a dus si la mondializarea schimburilor=> nu avem un
drept uniform, un drept supranational care sa se aplice tranzactiilor internationale.
In acest domeniu, in lipsa unor norme care sa reglementeze aceste schimburi automat
va trebui sa facem apel la dreptul statelor.
Putem spune ca dreptul statelor are o vocatie inconturnabila de a interveni in acest
domeniu, pt ca nu exista un dr international uniform si acets probelme trebuie rezolvate
intr-un animut fel.
In dreptul statal vom regasi norme de DCI care intereseaza comertul international,
este vorba de niste metanorme care se preocupa doar de rezolvarea problemelor care tin
 de internationalitatea situatiei/ raportului de drept fara sa ne ofere raspunsuri la
probleme de drept material/ de drept substantial specifice.
I. In legislatia nationala gasim norme care intereseaza DIP in urmatoarele acte
normative:
• Codul de procedura civila-orice disputa/litigiu incepe cu stabilirea instantei
competente, iar dupa aceasta se vor rezolva problemele ce tin de legea aplicabila. Cartea
a VII-relugi legate de competenta instantelor in cazul spetelor cu elemente de
extraneitate. Aceste spete pot fi si de DCI. Particularitate extrem de importanta: aceste
norme se aplica doar in masura in care in acest domeniu nu intervine vreun
regulament European, pt ca stiti ca regulamentele europene au prioritate de aplicare,
iar pe materia civila si comerciala exista un Reg. European ce va avea prioritate. Doar
in masura in care Reg. nu va fi aplicabil vom face apel la normele din Cartea a VII-a.
Codul de procedura civila ne intereseaza si pt un alt aspect: in CPC exista norme cu
privire la arbitraj: norme cu privire la conventia de arbitraj, atbitrabilitatea litigiilor,
Tribunalul arbitral, procedura arbitrala, sentinta, contestarea sentintei, recunoasterea
sentintelor arbitrale,etc. aceste norme din CPC intereseaza domeniul DCI.
• Codul civil-cuprinde o serie de norme de DIP care se pot aplica in ceea ce priveste
situatiile/operatiunile de DIP.
e.g. Cartea a VII-a -reguli cu privire la conflict de legi cu privire la P.J.; reguli referioare
la drepturi asupra bunurilor;reguli de conflict de elgi cu privire la drepturile de
proprietate intelectuala, respective cu privire la drepturile de proprietate industriala, ce
joaca un rol extrem de important in domeniul international; reguli de conflict de legi cu
privire la cambie, cec, bilet la ordin(instrumente de plata in comertul international).
• Legi speciale: LEGEA 85/2014, TITLUL III cu reguli dedicate insolventei
transfrontaliere, este vorba de norme de procedura privind raporturile de DIP in materia
insolventei, norme privind conditiile in care autoritatile romane solicita si acorda
asistenta cu privire la procedurile de insolventa-> aceste reguli ar trebui sa primeasca
aplicare doar in amsura in care nu exista vreun Reg. European in materie, si tocmia ca
exista un Reg. 848/2015, care priveste insolventa transfrontaliera a societatii. Aplicarea
acestui texte va fi extrem de rara, doar in masura in care NU se aplica Reg. 848/2015.
Reguli de conflict-pt categorii de raporturi de dr avem un elem de lagatura ce ne duce
la legea aplicabila. Aceste reguli sunt bilaterale, adica pot duce fie la aplicarea legii
forului, fie la apilcarea legii din statul instantei sesizate, fie la aplicare unei legi straine.
Daca legiuitorul fa vi roman, pe baza regulilor de DIP va putea sa ajunga sa aplice o
lege straina. Sa NU credeti ca daca speta este de competenta instantelor romane
automat legea roman ava fi aplicabila-legea substantiala sau legea materiala romana
(se va aplica o norma straina-eventual determinate de regula de conflict),dar in felul
asta daca intervine acea lege straina nu se impieteaza cu nimic asupra suveranitatii
statului roman. Legea straina nu se aplcia pt ca asa vrea ea; legea straina se va aplica
pt ca o norma din dr meu, o regula de conflict pe care eu trebuie sa o respect m-a
trimis la acel drept strain.
II. Normele materiale- aceste norme de origine statala se impart in 2 categorii:
a) Norme materiale specifice DCI- e vorba de norme materiale care au fost expres edictate
de legiuitor pt a fi aplicate doar spetelor cu elemente de extraneitate/ aplicabile doar
operaiunilor internationale=> sunt foarte rare. Avem norme cu privire la investitiile
 straine in Romania. Este clar ca normele respective nu se aplica atunci cand o entitate
romaneasca investeste banii intr-o alta entitate in Romania, pt ca e o situatie pur interna.
Normele legate de investitiile straine in Romania se aplica atunci cand o pers cetatean
strain/ o companie straina investeste, in Romania, in capitalul unei societati sau in
bunuri. Aceste norme sunt elaborate special pt spetele cu elemente de extraneitate.
e.g. L.S. 31/1990-capitol dedicat fuziunilor transfrontaliere/ internationale ale
societatilor comerciale, dar exista si un capitol dedicat fuziunilor nationale. Daca
fuziunea e pur interna se va aplica acel capitol dedicat lor, iar daca fuziunea este
internationala si priveste o societate din Romania, aplic alt set de reguli. Particularitatea
regulilor din L.S.:ele nu sunt creatia pura a legiuitorului roman; in materie exista
o Directiva europeana pe care legiuitorul roman a transpus-o; nu se va aplica
direct directiva, ci norma transpusa in dreptul intern si pot fi evocate fara
problema ca sursa a DCI.
Unele dintre aceste norme pot sa fie inspirate de obeictive specific. Pot fi
inspirate mai precis de dorinta protejarii oridinii publice a statului care edicteaza
normmele respective in operatiunile de comert international. Atunci cand un stat vine
de exeplu cu o masura de embargo sau o masura de boicot sau o masura de interzicere
a exportului sau de interzicere a importurilor sau cu niste taxe antidumping, automat
urmaresc protectia unor obiective de ordine publica specifica!!!
Anumite norme special elaborate pt a reglementa operatiunile economice
internationale pot sa fie dotate de o imperativitate particulara si prin intermediul lor
legiuitorul adduce in prim-plan obiective specifice de comert exterior=>NORMELE
VOR FI IMPERATIVE.
De ce sunt nome substantiale? Pt ca se ofera direct raspunsul la probleme de drept
material.

b) Norme ce nu au vocatie specifica de a interveni doar in spetele cu elemente de

extraneitate
Normele din NCC nu exista criterii edicatate de legiuitorul roman de aplicare spatiala
a acestor norme. Legiuitoru roman nu a spus niciodata in NCC ca aceste norme sunt
aplicabile doar in masura in care acest contract este incheiat in Romania sau executat
doar in Romania, nu a spus ca aceste norme se aplica doar cand acel contract este
incheiat de Romania. Normele din NCC au vocative sa se aplice, in primul rand, in
relatie interne, in acelasi timp normele din NCC pot fara probleme sa se aplice si in
spetele cu elemente de extraneitate. Nu exista dr uniform si ceva trebuie sa se aplice pe
partea de substantial pt a rezolva aceasta problema, eventual reguli din legistatia
nationala substantiala. Cum vor junge normele din NCC roman sa se aplice in spetele
cu elementele de extraneitate? Trebuie ca o regula de DIP, o regula de conflict de
legi implementate de judecatorul sesizat sa duca la dreptul romanesc ca drept
aplicabil contracului respectiv.

2. Dreptul U.E.-norme de origine europeana

3. Dreptul uniform-norme uniforme ce intereseaza DCI= ar include un ansamblu de norme
regasite in taratate sau conventii internationale prin care se tinde inlocuirea dreptului
statal. Aceste norme au vocatia sa intervina identic in mai multe state, in locul dreptului
statal.de Ce este important sa avem un drept uniform? Previzibilitatea si securitatea
 juridical sunt extrem de importante. Daca exista un drept uniform nu mai intereseaza
ce drept va fi aplicabil(in conditiile in care avem contracte care prezinta elemente de
extraneitate) avand in vedere ca exista un drept uniform, fiind aplicabila acea Conventie
internationala prin care se uniformizeaza tratamentul juridic al problemelor legate de
operatiunea noastra.
De ce ar mai fi important sa avem un drept uniform? Asiguram conditii de concurenta
egala intre operatori, toti fiind supusi acelorasi standarde/ aceluiasi tramaent.
Un alt aspect important: avem nevoie de norme care sa fie adaptate comertului
international, avem nevoie de norme care sa fie adaptate problemelor si provocarilor din
acest domeniu.
Prevederile din NCC roman sunt inspirate din principiile unidroit, dar nu la fel in lume
este la fel. Pt operatori uneori este mai bine sa se aplice acel dr uniform care a fost elaborate
in considerarea nevoilor lor particulare.
Dreptul uniform= ansamblu de norme destinate a se aplica uniform in comertul
international si norme care se substituire dreptului statal in materie. Sunt insitutite
prin Conventii.
Clasificare CONVENTII:
1. Dupa nr de parti:
• Conventii bilaterale= 2 parti(e.g. Conventia dintre Romania si Maroc pt evitarea dublei
impuneri)
• Conventii multilaterale=e.g.Conventia de la New York

2. Dupa sfera de aplicare( de regula cele multilaterale):

• De aplicare regionala=conventii care sunt deschise spre ratificare doar statelor
dintr-o anumita regiune
• De aplicare universala=conventii deschise spre ratificare statelor de oriunde din
lume. Pt conventiile universal cu cat nr de ratificare este mai mare, cu atat avem
acel veritabil dr uniform. Practica nu prea ne-a convins: avem conventii de aplicare
universala care sunt ratificate de 5 state sau de 7 state din aproape 200. O astfel de
ratificare face iluzorie dorinta de a avea un drept uniform, perfect adaptat care sa
asigure conditii egale de concurenta intre operatori.
3. Dupa natura normelor incluse:
• Conventii prin care se instituie norme de DIP-e.g. Conventia de la New York din
1958 privitoare la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine;
Conventia europeana din 1961 privind arbitraul; Conventia de la Geneva privitoare
la legea aplicabila cambiei sau cecului. Romania nu este parte la aceste conventii
privin cambia sau cecul, dar s-a inspirit foarte mult atunci cand a edictat normele
din NCC.
• Conventii prin care se instituie norme de drept material-e.g. Conventia de la Viena
din 1980 privind vanzarea internationala de marfuri; Conventia de la Ottawa
privitoare la leasing, privitoare la factoring; Conventii internationale in materie de
transporturi, prorpietate intelectuala.
 Dreptul uniform nu acopera tot comertul international. Exista seturi de norme pe
domenii specifice: vanzare, transporturi, arbitraj, proprietate intelectuala si
industriala esentialemente,etc.
Aplicarea dreptului uniform:
a. Aplicare materiala=trebuie sa pornim de la primele art ale conventiilor prin care se
delimiteaza aceasta sfera de aplicare.
Conventiile limiteaza puternic sfera lor de aplicare.
Conventia de la Viena NU este aplicabila oricaror vanzari, dupa cum ea nu este
aplicabila oricaror probleme ce tin de o vanzare internationala de marfuri. Ea NU se
aplica pt vanzarea de bunuri de consum, vanzarea deelectricitate, de nave, aeronave,
de bunuri la licitatie- acest gen de vanzari sunt excluse din sfera de aplicare a
conventiei.
Conventia de la Viena NU se aplica pt orice problema legata de vanzare- aplicam
conventia pt formarea contractului si pt mecanismul formarii contractului: oferta,
acceptar, intalnirea vointelor, DAR NU regasim in conventie reguli cu privire la
validitatea contractului, capacitatea partilor contractante, reguli referitoare la
consimtamant, la viciile de consimtamant, la cauza sau la obiect. Daca este vorba de
un contract international de vanzare si este vorba de o problema ce intereseaza
validitatea substantiala, formarea valabila NU vom aplica Conventia de la Viena,
vom aplica legea desemnata de regulile de conflict.
Daca e vorba de o acceptare tardiva a ofertei vom tine cont de regulile din Conventie.
ATENTIE LA JOCUL DINTRE DREPTUL UNIFORM SI DREPTUL NATIONAL.
DACA PROBLEMA MATERIALA ESTE REGLEMENTATA DE CONVENTIE,
EA VA AVEA PRIORITATE DE APLICARE, DAR DACA CEEA CE NE
PREOCUPA NU ISI GASESTE O REGLEMENTARE CONCRETA ACOLO
TRECEM LA DREPTUL NATIONAL(DESEMNAT DE REGULILE DE
CONFLICT IN SPATIU).care limi
Un alt factor care limiteaza impactul dr uniform este repezentat de reserve. In cadrul
conventiilor internationale, de regula, statele negociaza si posibilitatea realizarii unor reserve.
Si atunci, daca pe o anumita chestiune, eu ca stat am facut o anumita rezerva, dispozitiile
corespondente nu mi se vor aplica.
Pe Conventia de la Viena privitoare la vanzarea internationala de marfuri veti vedea ca
Stetele Scandinave au facut reserve la o tremie din Conventie si atunci pt acea parte nu se aplica
Conventia si atunci uniformizarea este iarasi destul de departe de a fi atinsa.
b. Aplicarea spatiala
Intotdeauna trebuie sa plecam de la textele prin care se rezolva problema expres in
cadrul Conventiei internationale si de cele mai multe ori conventiile prevad ca normele
uniforme se aplica daca relatia juridical are legatura cu doua state care au ratificat conventia
respective.
e.g. Conventia de la Viena art 1 alin (1) lit a) se prevede ca normele uniforme vor fi aplicabile
atunci cand partile la contractual de vanzare cumparare isi au sediul in state contractante
diferite. Mai precis, o companie din Romania contracteaza cu o companie din Ungaria, contract
de v-c, nu vom aplica regulile din C.Civ roman sau maghiar, ci vom aplica normele din
Conventie. De regula, toate conventiile internationale prevad treaba asta: ele se aplica atunci
cand relatia juridical prezinta legaturi cu state care au ratificat conventia respectiva.
Exista si solutii subsidiare care pot duce la aplicabilitatea normelor acelei conventii a
dreptului uniform.
e.g. Conventia de la Viena art 1 alin (1) lit b) prevede ca aceasta Conventie se aplica atunci
cand normele de DIP din statul instantei sesizate duc la legea unui stat contractant.
c. Aplicarea temporala
O conventie internationala nu este sufficient sa fie semnata pt a fi aplicabila si, in acelasi
timp, nu este sufficient ca ea sa fie in vigoare pt a fi aplicabila si pt a uniformiza dr concret.
IN PRACTICA: statele se reunesc intr-o conventie internationala si semneaza o
conventie internationala. Toti participantii la negocieri sunt de accord cu forma definitive.
Simpla semnare nu inseamna ca avem drept uniform. De regula in cadrul conventiei se
prevede ca pt ca o conventie sa intre in vigoare este nevoie de de depunerea a minim 3 sau 5
sau 6, etc. instrumente de retificare. Daca au fost 50 de semnatari si nu s-a indeplinit numarul
minim de ratificari, conventia nu este in vigoare. Vorbim de o intrare in vigoare generala a
conventiei. Ce se intampla daca se depun nr minim de ratificari? Conventia intra in general
in vigoare, dar asta nu inseamna ca ea este aplicabila intr-un anumit stat sau ca va conduce la
uniformizarea dreptului in general. De ce va mai fi nevoie? Pt a o conventie sa fie in vigoare
intr-un anumit stat trebuie ca aceasta sa fie retificata efectiv de acel stat, nefiind sufficient
ca ea sa fie in vigoare in general, trebuie ca parlamentul acelui stat sa adopte o LEGE DE
RATIFICARE. Dupa ce legea de ratificare este adoptata si produce efecte juridice, atunci
coventia va fi considerate ca uniformizeaza dreptul si pt acel stat.
e.g. Conventia de la Ottawa este in vigoare, este ratificata de un anumit numar de state, dar
asta nu inseamna ca produce efecte in toate statele semnatare, ci produce efecte doar in statele
care au ratificat conventia in concret. Romania nu a ratificat conventia=> ea nu produce efecte.
In legatura cu dr international, pt ca el sa produca efecte intr-o anumita ordine
juridica, de fapt sunt posibile 2 tehnici: tehnica pe care o avem, de exemplu, noi: promulgarea
unei legi de ratificare cu un singur articol prin care declaram conventia respectiva ca obligatorie
pe teritoriul Romaniei si o alta alternativa(un al doilea demers posibil, pe care il gasim de regula
in Germania): prevederile din conventie sunt preluate fiecare( un fel de transpunere a
Conventiei in dreptul intern). Fiecare stat are dr de a decide cum face aceasta. Pt Romania este
sufficient sa retinem ca noi avem nevoie de o lege de tarificare.
Ce ar mai fi de spus in legatura cu conventiile internationale? Unele dintre ele lasa
un joc destul de amplu autonimiei de vointa a partilor. Aplicarea conventiei internationale, a
unor conventii internationale depinde de simpla manifestare de vointa a partilor.
Daca va uitati in art 6 din Conventia de la Viena veti vedea la ce ma refer. Textul
prevede ca partile pot sa excluda aplicabilitatea conventiei in ansamblul ei sau aplicabilitatea
unor dispozitii particulare din cuprinsul conventiei. Ce implicatii are acest lucru? Partile pot
sa excluda fie conventia in ansamblul ei, fie dispozitii particulare.
e.g.un contract intre Romania si Franta, contract de vanzare; contract international incheiat
intre profesionisti. In absenta vreunei mentiuni din partea partilor contractual va fi guvernat
deprevederile Conventiei de la Viena. V-am spus mia devreme: conventia se aplica ori de cate
ori partile isi au sediu in state contractante diferite, drept uniforme. Numai ca ce pot face
partile? Pot sa introduca o clauza de(erectio iuris?) prin care sa spuna ca prezentul contract este
guvernat de dr intern finlandez SAU prezentul contract este guvernat de C. Civ francez SAU
prezentului contract nu ii vor fi aplicabile prevederile Conventiei de la Viena. Clauza negatorie,
daca vreti. Pai daca printr-o asemenea clauza partile ajung sa eluzede aplicarea dreptului
uniform, pana la urma tot la dreptul statal probabil ca ma voi intoarce si uniformizarea
reglementarilor aplicabile in DCI ne dam seama este o uniformizare departe de a fi atinsa.
Rezulta ca partile pot uneori sa excluda aplciarea normelor conventiei. Nu la fel stau
lucrurile peste tot: in materie de transporturi exista foarte multe norme imperative si acolo nu
se perminte nicicum partilor sa deroge, dar pe vanzare, da.
O alta chestiune ce ar merita discutata in legatura cu conventiile internationale este
aceea de a sti daca partile pot dimpotriva, sa extinda aplicarea conventiei dincolo de domeniul
material sau spatial prevazut de redactorii acelei conventiei prevazut in cuprinsul ei. Pt a
raspunde la aceasta intrebare trebuie sa facem distinctie intre 2 ipoteze practice:vorbim de
incorporarea normelor in contract, respectiv putem vorbi de lex contractus(legea care
guverneaza efectiv contractul, ca o lege).
Ce inseamna incorporarea legii in contract si ce consecinte avem pt treaba asta?
Ati mers vreodata la banca sa luati un credit? NU. Parintii vostri? Probabil ca da, si
acolo ati vazut ca avem un contract negociat(cateva clause pe care aprtile le-au discutat expres),
alaturi de contractual engociat mai avem un set de reguli destul de amplu la care contractual
nostrum face trimitere si vom considera acele reguli ca incluse in contractual nostrum. Cel mai
frecvent contractual negaciat face trimitere la un set de conditii generale standard, care pot sa
aiba un animt continut si pagini in functie de prioritatile si probelele intalnite de banca. Nu este
niciun dubiu ca regulile incluse intr-un document exterior contractului partilor fac parte din
negotium , din operatiunea juridical pe care partile au preconizato intre ele. Care este valoare
unei reguli din acel set de conditii generale de afaceri? Vorbim de simple clause contractuale,
nu-i asa? Am contractual negociat, am o clauza prin care trimit la un set de documente exterior
contractului si prin acea clauza de trimitere ajung sa incorporez acel set de conditii generale in
negotiumul meu, dar inca o data , clauzele din acel document exterior sunt simple clause
contractuale.
In legatura cu conventiile internationale nu este nicio indoiala ca partile pot sa
introduca in contractual lor o clauza prin care sa incorporeze in contract, cu valoarea de simple
clauze contractuale, prevederile unei conventii care, in mod normal, nu s-ar aplcia operatiunii
sau relatiei dintre ele.
Ce inseamna de fapt acest lucru? Ca in loc sa copies in contract fiecare regula din
conventia respective trimit la ea prin intermediul unei clause de trimitere. E clar ca acele norma
vor face parte din nefotiumul nostrum si doctrina spune unanim ca e clar ca pot sa produca
efecte regulile din conventii ca rezulata al incorporarii lor in contract, ca simple clause
contractuale, vor putea produce efecte.
O chestiune mult mai discutata este aceea de a sti daca normele din acea conventie
se pot aplica ca drept veritabil contractului dintre parti? Ce inseamna ca normele se aplica ca
drept veritabil? Cand o norma se aplica ca drept in raport cu contractul meu ce inseamna? Ca
pentru formarea valabila a contractului trebuie sa respect strict normele din acel drept aplicabil
pt ca altfel se poate sa ajung la nulitatea absoluta sau relativa a contractului meu in ansamblu.
De asemenea, trebuie ca fiecare clauza din contractual meu sa respecte legea, pentru ca altfel
se poate ajunge la nulitatea partiala a contractului, a unei clauze sau a unui set de clauze. De
asemenea, in cee ace priveste executarea contractului trebuie sa ma supun normelor imperative
din acea lege ce guverneaza un contract.
A guverna, legea guverneaza contractual- legea se aplica cu toate normele ei, in
special cu cele imperative in ceea ce priveste operatiunea juridical dorita de parti.
In cazul incorporarii unor norme in contract,ceea ce am trecut acolo este cumva
echivalentul vointei noastre, dar daca va exista o norma legale imperativa ce cenzureaza vointa
noastra materializata in contractul negociat sau in documentul exterior incorporate, norma legal
ava avea prioritate si clauza, ca e in contractual negociat sau in documentul exterior
incorporate, nu va avea prioritate. Atunci cand insa legea sau conventia guverneaza contractual,
e ava primi aplicare ca atare, in special cu normele ei imperative. Ei bine, pe aceasta parte, pe
problema de a sti daca partile pot prin vointa lor sa atraga aplicarea unei conventii
internationale ca veritabila lex contractus, dincolo de prevederile de aplicabilitate materiala,
spatiala sau temporala din cuprinsul conventiei, doctrina are un raspuns negativ. Deci NU se
poate, nu este ok ca noi parti, prin vointa noastra sa transformam in lege o conventie care de
fapt nu vrea sa sau nu pretinde sa se aplice raporturilor dintre noi. Tot cee ace putem face noi,
pari, este sa incorporam conventia in contractual nostrum. Dar daca legea ce guverneaza
contractual contine norme imperative, ei bine, acele norme imperative vor avea prioritate de
aplicabilitate si vor cenzura vointa noastra din contract sau diverse reguli din conventia aia pe
care noi am incorporato aici. Nu se admite ca partile sa desemneze ca lex contractus o convetie
ce in mod normal nu ar fi aplicabila celui contract.
Vointa partilor nu poate fi superioara legii. Trebuie sa interpretam textele astfel
incat sa salvgardam autoritatea legii, autoritatea dreptului.
Discutie despre principiile unidroit pe care o vom relua la un curs anterior.
d. Interpretarea
Cine interpreteaza conventiile internationale, dreptul uniform aplicabil contractelor
, relatiilor, spetelor cu elemente de extraneitate? In mod normal este vorba de instantele statale
sau de arbitri. Aici, desi e vorba de norme de drept uniform nu avem vreo instanta sau autoritate
supranationala care sa ne interpreteze aceste norme si care sa vegheze la solutii uniforme,
constante, similar peste tot. Curtea Internationala de Justitie, Tribunalul Penal International si
asa mai departe intervin doar in litigii de drept public. Pe acest domeniu al dreptului privat nu
avem asemenea instante sau autoritati supranationale. Avem in cadrul Organizatiei Mondiale
a Comertului(OMC) paneluri sau centru pentru solutionarea diferendelor, dar acele diferente
sunt intre state, legate de aplicabilitatea regulilor adoptate de state in cadrul OMC.
Noi aici vorbim de interpretarea Conventiei de la Viena sau a Conventiei de la
Geneva sau de interpretare a Conventiei de la New York, nu avem o instanta supranationala
care sa ne trazeze directive de interpretare uniforma. Or, acest lucru nu are consecinte prea
bune din perspectiva uniformitatii dreptului. Codul civil francez a fost acelasi in Franta si
Belgia si judecatorii din cele 2 tari au ajuns sa interpreteze cu totul si cu totul diferit exact
aceeasi norma. La fel este posibil ca si pe Conventia de la Viena sau oricare alta sa avem
intrpretari divergente ale normelor. Or, nu conteaza ca textul este acelasi, ceea ce ma
intereseaza pt o veritabila uniformitate este ca practica sa fie in acelasi sens.
( Ce putem face? Ce au facut, de exemplu, Universitatea Pace din SUA a creat o
baza de date www.cisg.pace.law.edu si acolo gasiti textele Conventiei de la Viena, si un table
cu articolele conventiei, iar prin intermediul conventiei puteti accesa bibliografie pe Conventia
de la Viena, plus hotarari judecatoresti nationale pe fiecare art, prin care se aplica si
interpreteaza textele respective.Cand totul e digitalizat e usor sa afli informatia, important e sa
vrei.E drept ca un judecator national cand are o problema legate de un articol din Conventia de
la Viena poate sa mearga sa citeasca bibliografia de specialitate online, fara costuri, pot citi
cum au aplicat altii si poate veni el cu o solutie)
In acest fel se poate cumva asigura uniformizarea aplicarii conventiilor
internationale.

Dreptul U.E ca sursa a DCI

Ce inseamna dreptul U.E? Ansamblu de norme privitoare la obiectivele concrete ale
Uniunii si la masurile concrete ce trebuie luate pentru realizarea lor(obiectivele uniunii si
masurile ce trebuie luate pentru realizarea lor). Ordinea juridica a U.E., urmeaza o ordine
juridical autonoma care e distincta de ordinea juridical a fiecarui stat membru, dar se integreaza
in cuprinsul acestei ordini juridice a fiecarui stat membru. De asemenea, inca de la inceput
constructia europeana a fost inspirata de obiective economice. Aceste obiectie economice au
fost dublate in timp si de alte obiective care nu au neaparat conotatii economice, numai ca
partea de economie, respective partea de commercial a ramas in continuare extrem de
importanta. Deci foarte multe din normele adoptate la nivelul U.E. intereseza comertul si
economia si ne intereseaza, bineinteles, si pe noi. Mai precis, in legatura cu comertul si cu
economia distingem la nivelul U.E intre 2 mari seturi de reguli: pe de o aprte, avem regulile
care privesc comertul intraeuropean, avem reguli care privesc comertul intre state membre, pe
de alta parte avem reguli care privesc comertul cu state terte sau comertul extraeuropean.
Comerul intraeuropean- avem poticiti specific-pe noi ne intereseaza cea privitoare la
comertul intraeuropean-piata interna.
Istoric
1968- S-a realizat uniunea vamala
1986- a fost trecut pt ptima data in Tratat, prin Actul Unic European obiectul pietei interne-
crearea unui spatiu fara frontier in care este asigurata libera circulatie a marfurilor, persoanelor,
serviciilor si capitalurilor. am avut in acest domeniu prevederi in Tratat care reglementeaza in
principal comportamentele statelor ce trebuie sa elimine restrictiile in calea liberei circulatii a
marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor.
-regasim de asemenea in Tratat reguli care privesc comportamentul intreprinderilor, este vorba
de art. 101 si 102-interzicerea si sanctionearea intelegerilor monopolistesi abuzul de pozitie
dominanta pe piata interna tocmai pt ca comertul intraeuropean sa se poate derula liber, in cat
mai bune conditii.
Mai mult decat atat pt realizarea acestor libertati fundamentale, dar si pentru realizarea altor
politici specific, nu doar piata interna, la nivelul U.E. au fost adoptate foarte multe regulamente
si directive care intereseaza si comertul international. Nimeni nu se indoieste ca operatiuni
intre Romania si Franta sau operatiuni intre Romania si Ungaria, intre Grecia si Germania, etc.
sunt operatiuni internationale. Deci au fost adoptate reguli care intereseaza si acest comert
international.
NU o sa discutam de Regulamentul 1215/2012 care priveste privind competența judiciară,
recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială intre statele membre pt
ca il facem la un optional de contencios.
Vom discuta aici Regulamentul 848/2015 care priveste insolventa transfrontaliera:
e clar ca intereseaza si comertul international.

NU vom discuta aici, DAR NE INTERESEAZA:Regulamente privitoare la :

-Societate europeana-2857/2007=o structura societara supranationala, constituita prin asocieri
de persoane juridice cu sediul in cel putin 2 state membre
-Reg. care priveste grupul de interes economic=o structura de tip societar care intereseaza
comertul intraeuropean si derularea transfrontaliera a actitivatilor
-Reg. privitor la moneda euro
Avem o multime de directive care ne intereseaza: fuziunea transfrontaliera de societati,
protectia consumatorilor, intarzierile de plata in operatiunile transfrontaliere.
Aceste norme sunt utile si in spete cu elemente de extraneitate, dar nu numai, pentru ca de
exemplu, directivele in materie de rpotectie a consumatorilor au fost transpuse in legislatiile
interne: si pot sa fie aplicabile si operatiunilor interne si celor internationale.
Legat de dispozitiile discutate la DEA, ele nu vor fi reluate, in schimb se vor discuta
chestiunile legate de insolventa transfrontaliera( cel putin 1 curs), structuri societare. Ne
intereseaza insa reglementarile care privesc comertul exterior, extraeuropean.
Pe comertul intraeuropean avem o politica speciala la nivelul UE, politica privitoare la
piata interna, politica mentionata in Tratat, politica pt care in Tratate a fost mentionata o baza
juridica specifica, cu art, care permit UE sa vina cu masuri legislative, precum acele
regulamente si directive care sustin obeictivul realizarii pietei interne. In mod similar, pe
relatiile comerciale cu statele terte, avem o politica particulara, politica comerciala comuna
evocata in Tratat. Politica comerciala comuna desemneaza un ansamblu de reguli care privesc
relatiile economice dintre SM ale UE si statele nemebre/ statele terte, acel comert exterior al
UE.
Baza juridica in domeniu este reprezentata de art 207 din TFUE. In acest art. 207 se
prevede ca politica comerciala comuna este condusa de Uniunie in numele SM, in relatiile
dintre SM si statele terte si ea include principii uniforme, in special in ceea ce priveste
modificarile tarifare, incheierea de acorduri tarifara privind schimburile de marfuri si servicii
si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale, investitiile straine directe, uniformizarea
masurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum si masurile de protectie comerciala,
printre care si cele care se adopta in caz de dumping si de comert.
Ce trebuie sa stiti este ca textul din Tratat si predecesorii lui s-au bucurat in timp d eo
interpretare larga din partea CJUE, interpretare larga. De ce? Acest text fundamenteaza
compeneta UE de a interveni cu masuri legislative care privesc comertul dintre SM si statele
terte. Art. 207 este baza juridica in acest domeniu. Cu cat interpretez mai larg o baza juridica ,
cu atat pot sa vin cu masuri mai veriate, mai ample, mai numeroase. O chestiune care a fost in
trecut discutata a fost aceea de a sti daca in domeniul politicii coemrciale comune UE se bucura
sau nu de competenta exclusiva de legiferare? Pe piata interna avem sau nu competenta
exclusiva pt UE? Nu, avem competenta partajata si UE si statele memebre si interventia UE
este considerata conditionata de subsidiaritate, proportionalitate si asa mai departe. Pe art.207
aceasta este chestiunea, fundamenteaza sau nu competenta exclusiva a UE?
art. 3 lit. e) TFUE- competenta Uniunii este exclusiva in domeniul politicii comerciale
comune.-dar acest text este aplicabil doar de la Tratatul de la Lisabona incoace. Pana la Tratatul
de la Lisabona nu au existat reguli in Tratat reguli cu privire la clasificarea specifica a
competentelor pe categorii. Totul a fost o chestiune de interpretare jurisprudentiala. Inclusvi in
domeniul nostru, acel al politicii comerciale comune CJUE a luat destul de repede pozitie cu
privire la chestiunea competentelor , intr-un aviz /1975 care privea competenta Comisiei
Europene de a negocia un acord comercial cu un stat tert: CJUE a afrimat cu claritate ca in
domeniul politicii comerciale comune NU se poate admite o competenta paralela intre UE si
statele memebre, dimpotriva UE trebuie sa se bucure de competenta exclusiva.
CJUE: nu se poate admite ca intr-un domeniu precum acela guvernat de acordul in
cauza, ce tine de politica privitoare la exporturi si, mai general, de politica comerciala comuna
sa existe o competenta a SM paralela aceleia a comunitatii, atat in ordinea juridica
comunitara, cat si in aceea internationala. Nu se poate admite o competenta paralela intre
SM si Comunitate.
Din dispozitiile art. 113 din Tratat privitoare la conditiile in care trebuie incheiate
acordurile in materie de politica comerciala comuna rezulta ca o competenta paralela intre SM
si Comunitatea in materie este exclusa.
Un prim argument este argumentul textual, textul nu ar permite aceasta competenta
paralela, dar mai important este argumentul teleologic a admite o asemenea competenta
echivaleaza cu a recunaoste ca SM pot avea in raport cu statele terte pozitii divergente fata
de cele pe care Comunitatea intelege sa le asume, fapt care ar denatura jocul institutional, ar
periclita raporturile de incredere in interiorul Comunitatii si ar impiedica-o pe aceasta sa-si
indeplineasca misiunea in apararea interesului comun.
NU POATE EXISTA O POLITICA COMERCIALA COMUNA, ASA CUM
SPUNE TRATATUL, DACA SM POT, FIECARE DINTRE ELE, SA ADOPTE
NORMELE PE CARE LE DORESC, DIFERITE DE CELE PE CARE UE LE-A
ADOPTAT PT TOATE STATELE MEMBRE, PRINCIPIUL ESTE, DECI
EXCLUSIVITATEA COMPETENTEI EUROPENE.
Ce inseamna lucru asta? Principiul este ca daca vorbim de o competenta exclusiva doar
UE poate sa intervina cu masuri legislative care intereseaza comertul international. Automat
SM sunt private ele insele de competente de legiferare in domenniu(principiu).
 Exceptie:este posibil ca textele europene, textele adoptate de autoritatile europene sa
admita ele insele ca SM pot interveni exceptional in cazuri limitative pt adoptarea de masuri
care intereseaza aceasta politica comuna/raporturile comerciale cu statele terte. Pt ca un SM sa
legifereze si sa incheie un acord trebuie ca un act european sa abiliteze statul membru sau
statele membre sa intervina in domeniul respectiv SAU uneori, pe baza de urgenta este posibil
ca Comisia/ autoritatile europene sa abiliteze in concret SM sa intervina cu masuri legislative.
e.g. import lapte praf din China si constatam ca este contaminat cu melanina, substanta
periculoasa pt bebelusi. Reglementarea acestor raporturi este de competenta exclusiva a UE ,
numai ca data fiind urgenta si gravitatea situatiei concrete SM au fost abilitate expres sa vina
cu masuri care intereseaza importul de lapte praf. Interzicerea importului de lapte praf pt cateva
luni.
Regulamentele europene intervenite in domeniul politicii comerciale comune(e.g.
Regulamentul privitor la exporturi) permite SM sa vina cu masuri diferite de cele pe care le
avem in cuprinsul regulamentului DACA acele masuri ar putea fi justificate de motivul
protectiei securitatii publice. Ati vazut inclusiv la piata interna in raproturile dintre noi,
principiul este libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor, exceptional
SM sunt autorizate sa vina cu masuri restrictive daca putem invoca o exceptie legala sau
jurisprudentiala: ordinea publica, securitatea publica, sanatatea publica. La fel si in domeniul
comertului exterior, avem regulamente care spun ca in baza angajamentelor pe care UE le are
in cadrul OIM: exporturile catre statele terte sunt libere(principiul libertatii exporturilor), avem
si exceptia care spune ca SM pot interveni cu masuri restrictive daca sunt inspirate de motive
de securitate publica.
Speta din 1995- Germania a edictat o lege prin care a instituit restrictii la exportul catre state
T a unor bunuri utilizabile in scopuri militare si Comisia Europeana a introdus o actiune in
infringement, o actiune in nerespectarea obligatiilor de catre Germania si CJUE a trebuit sa
se pronunte asupra problemei de a sti daca masura respectiva adoptata de Germania este sau
nu conforma angajamentelor germane. CJUE: in art. 11 din Reg. se permite adoptarea sau
adoptarea de catre SM a unor restrictii cantitative justificate in special pe motive de securitate
publica. Si cu privire la masura Germaniei a decis in concret urmatorul lucru. Art. 113 din
TFUE si art. 11 din Reg. nu se opun unor dispozitii nationale aplicabile schimburilor cu
state T in temeiul carora exportul unui produs susceptibil sa fie utilizat in scopuri militare
este subordonata eliberarii unei autorizatii pe moticca aceasta este necesar pentru a evita
riscul unei perturbari grave a relatiilor exterioare, succeptibila sa afecteze securitatea
publica a unui stat memebru in sensul art. 11 din Regulament.
Masura Germaniei-autorizatie la export limita schimburile. Germaia a reusit sa
demonstreze in fata CJUE ca masura respectiva era justificata de acel interes public(doresc sa
evit riscul unei perturbari grave a relatiilor exterioare si aceasta afecteaza securitatatea publica)
si CJUE a validat acea masura germana.
Pentru a vedea daca SM pot deroga de la prevederile regulamentului, in minus sau in
favorem trebuie sa consultam dispozitiile regulamentului respectiv. Numai in masura in care
textul imi permite acea legiferare, eu ca stat pot sa legiferez, daca nu, masura europeana este
cea aplicabila pt ca, inca o data, vorbim de competenta exclusiva in materie.
 In 1975 CJUE a spus ca nu putem aveam compentente paralele, dimpotriva competenta
trebuie sa fie exclusiva, prin tratatul de la Lisabona s-a modificat TFUE si s-a adaugat acel art
3 lit. e) care clarifica sau care elimina orice fel de indoieli in domeniul acesta.
Nu mai putem noi ca SM sa conducem noi in mod izolat o politica independenta in
materie de comert exterior, comert cu state T.
Care sunt instrumentele europene in materie de politica comerciala comuna? Ce fel de
reglementari avem in domeniul lor?
Art.3 alin (1) lit. e)-TFUE
Art. 207 TFUE
Din lectura coroborata a art 3 alin (1) lit. e) si a art. 207 din TFUE rezulta ca UE poate
sa intervina cu 2 tipuri de masuri in domeniul nostru. Pe de-o parte, este vorba de acorduri
bilaterale, incheierea unor acorduri bilaterale care intereseaza comertul cu state terte(aceste
acorduri vizeaza, in primul rand, comportamentele statelor, acordul dintre UE si Canada sau
acordul dintre UE si SUA privitor la comert), pe de alta parte, UE poate sa intervina cu masuri
unilaterale care vizeaza, de regula, comportamentul operatorilor economici.
Cu titlu de principiu, se poate spune ca UE si SM sunt state membre ale OMC(logica
este una a liberalizarii, deschidem pietele pt a se facilita comertul international si masurile
restrictive admise in domeniul asta trebuie sa fie extrem de limitative).
Toate masurile adoptate de UE in ceea ce priveste politica comerciala comuna, in ceea
ce priveste raporturile dintre SM si statele T, aceste masuri trebuie sa se conformeze
angajamentelor pe care UE le are ca entitate membra a OMC=> legiferez, pot sa legifere, dar
ceea ce fac trebuie sa respecte angajamentele supranationale pe care eu le-am asumat la randul
meu. Din pacate vorbim despre UE inainte de vorbim despre OMC.
Acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate cu UE pot fiza tari aparte sau grupuri
de tari.
Avem acorduri cu statele din OECD, cu statele din Bazinul Mediteranean, cu statele
din zona Africa-Caraibe-Pacific, cu statele din Europa centrala si de est, cu statele din Asociatia
Europeana a liberului schimb,etc. Este vorba de acorduri preferentiale prin care se stabilesc
reguli mai suple privitoare la raporturile comerciale dintre statele Uniunii si statete beneficiare
ale acelui acord, reguli mai favorabile decat cele pe care le am in comertul mondial in general.
Daca am o conventie care priveste acordul de asociere intre Moldova, Kosovo si asa
mai departe si UE, acord particular, este clar ca in acel acord voi prevedea reguli care privesc
clar relatiile dintre Moldova si UE, Kosovo si UE si aceste reguli vor fi mai favorabile decat
cele pe care le am in general, pentru ca logica acestor acorduri bilaterale este aceea de a stabili
reguli preferentiale, mai suple, de facilitare a comertului.
Reguli unilaterale-privesc comportamentele sau conduita operatorilor.
O prima categorie de reguli unilaterale este reprezentata de reguli vamale. Regulile
vamale figureaza astazi in Codul Vamal modernizat. Este vorba de un ansamblu de reguli care
privesc esentialmente, dar nu numai, taxele vamale ce trebuie sa fie percepute atunci cand
marfuri sunt exportate din UE catre state T sau atunci cand importam din state T in UE.
 In materie vamala UE legifereaza si SM nu mai pot avea ele propriile lor reguli.
Taxele astfel colectate se fac venit la bugetul european si nu se mai fac venit la bugetele
SM.
In egala masura regasim in Codul Vamal reguli cu privire la clasificarile care apar,
reguli legate de regimurile vamale, reguli cu privire la datoria vamala si asa mai departe, drept
public esentialmete, reguli pe care trebuie sa le respecte operatorii in concret.
Un al doilea set de reguli unilaterale prin care UE poate sa intervina este reprezentat de
masurile de aparare comerciala. Aparare comerciala contra ce? A operatorilor din SM
impotriva operatorilor(indirect) din state terte. De fapt, in cadul masurilor de aparare
comerciala introducem masurile antidumping si antisubventii.
Dumping. Normle europene in materie sunt construite dupa normele pe care le avem in
cadrul OMC. Si in cadrul OMC definitia dumpingului priveste de fapt doua ipoteze: pe de-o
parte, vand pe piata statului de destinatie un produs la un pret inferior costului de productie al
respectivului bun(prima ipoteza).
e.g. am produs in China calculatoare cu costul efecti de 100$ bucata si eu le vand in UE la un
pret inferior costului de productie-95,90,85,80$. De ce as vinde la un pret inferior costului de
productie? Eu fiind o companie cu forta economica mare imi pot permite ca pe o anumita
perioada de timp 6 luni, 1 an, 3ni, 5 ani sa vand in pierdere pt mine urmand ca pierderea de aici
sa fie acoperita de castigurile pe alte piete, anihiland astfel concurenta locala. Cati vor putea sa
sutina aceleasi preturi mici ca si mine? Nu foarte mult. Astept ca concurentii cei mai numerosi
sa dea faliment si dupa eu pot sa cresc pretul.
Cea de-a doua ipoteza in care am dumping este cea in care vand pe piata statului de
destinatie produse la un pret inferior sau egal, dar de regula inferior pretului pe care il am pt
produsele respective pe piata statului de originie.
e.g. am produs calculatorul in China cu 100$ bucata, ca sa am un profit il vand in China cu
110$ bucata. Daca acelasi calculator il vand cu 110, cu 109, cu 108 si in aceste ipteze sunt in
prezenta dumpingului. De ce? Pretul este, de regula, inferior pretului de vanzare obisnuit
practicat pt acelasi produs pe piata statului de origine. Am costurile cu transportul, cu taxele
vamale, cu realizarea diverselor formalitati. Deci nu se poate sa am acelasi pret pt ca nu ar tine
cont de o serie de costuri suplimentare pe care le am tocmai pt ca vand produsul pe o piata
straina.
Oricare ar fi forma de dumping este evident ca intreprinderile din statul unde se vand
produsele acelea la pret de dumping au de suferit. Pot sa ajunga la faliment.
Ei bine, statele, dar la nivelul UE, UE vine cu masuri prin care se contrabalanzeaza se
reactioneaza impotriva acestor produse vandute la pret de dumping. Mai precis, Comisia
Europeana dupa realizarea unei investigatii in care se va demonstra existenta dumpingului, a
prejudiciului pentru industria europeana si raportul de cauzalitate intre dumping si prejudiciu
se va impune o taxa antidumling ce va fi platita de toti cei care aduc in Romania, sa zicem, sau
pe teritoriul UE produse la pret de dumping. Avem un regulament general la nivelul UE care
stabileste regulile in materie(din 2009, Reg. 1225/2009 privind protectia impotriva importurilor
care fac obiectul unui dumping din partea tarilor care nu sunt membre ale Comunitatii
Europene).
Colega:Taxele se aplica pt fiecare operatiune comerciala sau se aplica unitar unui singur
operator. e.g.sa zicem ca imi comand ceva din China, taxa respectiva se aplica pt fiecare
operatiune desfasurata de operatorul economic respectiv sau i se aplica o singura data acelui
operator economic fara sa se tina cont de cate operatiuni face?
Profa: se calculeaza in functie de volumul de vanzari. E.g companie din Romania care aduce
panouri solare din China si s-a stabilit ca in acest domeniu companiile chineze vand la pret de
dumping, acea companie romaneasca care aduce aici acele produse cumparate la pret de
dumping din China va trebui sa plateasca pe langa taxa vamala obisnuita si o taxa antidumping,
pentru fiecare produs. Care e logica? Daca pt fiecare produs platesc acea taxa antidumping, e
evident ca nu voi putea sa sustin foarte mult aceasta practica la nivelul statelor membre. Va
trebui sa imi repercutez si taxa vamala si cea antidumping in pretul produsului si atunci voi
creste pretul de vanzare pe piata si astfel competitorii mei, producatorii europeni vor ajunge
cumva sa fie protajeti, chiar daca eu importator am paltit taxa respectiva.
Toti cei care importa aici produse sunt obligati sa plateasca pe langa taxa vamala
obisnuita si acea taxa antidumping. Atentie mare ca in domeniul asta regulile sunt stabilite prin
regulamente europene si regulamentele europene sunt de aplciare imediata, produc efecte
fara sa fie necesare transpunerea in ordinea juridica a statelor memebre, plus ca avem
principiul ca nimeni nu poate invoca necunaosterea legii. Ai adus, trebuie sa platesti.
Subventiile= contributii publice , sunt finantari pe care statele le acorda diversilor
operatori care urmeaza sa exprte, de regula, produsele realizate. Ei bine, daca produsele care
ajung sa fie vandute pe piata europeana au facut in tara de origine, tara terta, obiectul unei
finantari publice, autoritatile europene pot interveni pt a obliga acei importatori sa plateasca o
taxa antisubventii, care se adauga taxelor obisnuite.
O a treia categorie de norme prin intermediul carora autoritatile europene pot sa
intervina in domeniul nostru, este vorba de masurile de salvgardare la import sau la export.
In materie de exporturi si importuri exista regulamente europene care spun ca principiul
este acela al liberatii, sunt libere exporturile de marfuri din UE catre state T, respectiv sunt
libere importurile din state T in UE. De ce avem acest principiu? Pt ca asa ne-am angajat in
cadrul OMC . totusi, acest principiu este insotit de exceptii, care imbraca forma acestor masuri
de salvgardare la import sau export. Mai precis, atunci cand se constata ca exporturile dintr-un
anumit produs ar fi nocive pt economia europeana, mai precis, s-ar crea o penurie de produse
esentiale in UE(export tot si noi murim de foame), atunci legiuitorul european poate interveni
cu masuri care sa limtieze exporturile din acel produs. De regula, este vorba de masuri de
supraveghere care pot sa duca la instituirea unor autorizatii de export sau care pot sa duca
uneori la stabilirea unor contingente sau cote la export.
Pt a salvgarda interesele europene/ pt ca UE sa-si poata indeplini angajamanetele
internationale, ea poate sa vina cu masuri prin care sa limiteze cumva exportl, la fel si la
importuri. Daca constat ca un flux masiv de importuri pt un anumit produs din state terte este
de antura sa afecteze industria producatoare autohtona pe care eu am tot interesul sa o mentin,
atunci eu ca autoritate europeana as putea veni su masuri prin care se limiteaza importurile
respective. Cadrul pt adoptarea acestor masuri de salvgardare la import sau export este unul
foarte strict, pt ca actionez in conformitate cu angajamentele surpanationale din cadul OMC.
 Ajung la o alta categorie de masuri, poate ca una din cele mai importante, este vorba de
masurile de protectie adoptate impotriva unor legi extreteritoriale. Prin diverse documente ale
Comisiei Europene le mai denumim si legi de blcoare, un alt termen: legi de blocaj. Profa: sunt
in dubiu cu traducere, consider ca ar fi mai degraba legi de blocaj si nu de blocare, dar pana la
lamurirea traducerii, sunt incerte. In doctrina romaneasca nu sunt foarte frecvent invocate
aceste legi.
Ce inseamna legi extrateritoriale? Legile extrateritoriale sunt legi care sunt edictate pt
a fi aplicate unor persoane sau situatii car enu sunt neapacar legate, conectate sau situate pe
teritoiul statului care a aplicat norma respectiva. Aplic norma unor persoane care sunt infara
teritoriului meu geografic sau aplica norma unor situatii sau realtii juridice care nu sunt
localizate pe teritoriul meu. Despre ce e vorba? De regula, aceste norme extrateritoriale sunt
inspirate de obiective politice si a fost vorba de e.g. in anii 90 de legile americane prin care s-
a incercat o reglementare a comertului cu Cuba sau cu Uniunea Sovietica. Ce prevedeau aceste
norme? Erau norme edictate de statul american, se limitau schimburile comerciale cu Cuba sau
cu Uniunea Sovietica, dar cine erau destinatarii acestor norme? In primul rand, companii
americane, dar si orice alte companii din lume in care interesele americane erau majoritare. Ce
insemna acest lucru? Ca daca o companie americana a investit intr-o companie localizata pe
teritoriul UE, detinea mai mult de 50% din capitalul ei social sa zicem, acea companie fiind
localizata si avand sediul in UE, avand afacerileaici, salariati in UE, atunci inclusiv acea
companie europeana, o societate comerciala stabilita udneva in UE care avea interese
majoritare americane trebuia sa intrerupa oricefel de schimburi comercial cu Iranul, Cuba sau
Uniunea Socvietica. Deci legea era de aplicare extreteritoriala. Nu viza doar americanii sau
persoanele care locuiau in SUA, ci si persoane care in mod normal nu erau incluse in sfera de
jurisdictie a SUA.
Cum a reactionat UE? Ptrintr-o astfel de lege de blocaj/de blocare. Spunem ca
companiie europene sau cetatenii europeni nu trebuie sa se supuna legii extrateritoriale straine.
Nu trebuie sa se supuna. Dupa spunem ca hotararile judecatoresti straine prin care aceste
companii europene sau acesti cetateni europeni care nu au respectat legea extrateritoriala
americana( hotararile judecatoresti impotriva acestor companii) nu vor fi recunoscute pe
teriroiul UE, vor produce eventual efecte pe teritoriul SUA, dar nu in UE nu. Un al treilea efect,
companiile europene sau cetatenii europeni care au fost prejudiciati pt ca au respectat norma
europeana de blocaj si nu au respectat norma teritoriala americana vor fi despagubiti pentru ca
s-au conformat normei europene si au trebuit sa suporte sanctiuni, fiind prejudiciati in alta
parte.
e.g. in 2018 autoritatile europene au actualizat legislatia europeana de blcoaj in
contextul elgilor extrateritoriale americane care au reglementat acordul Piran. Presedintele D.T.
are o politica particualra in acest domeniu.

CURS 3 (primele 2 ore)

Săptămâna trecută am vorbit despre rolul dr UE, ca sursă a DCI. Art. 207 TFUE ofera o bază
UE pentru a interveni în domeniul comerțului dintre statele membre UE și diverse state terțe.
V-am explicat ca exista o discutie, aceea de a ști dacă competența este exclusivă sau nu . Am
spus că a fost tranșată destul de repede de CJUE, se bucură de competență exclusivă ( statele
membre vor putea interveni cu măsuri de legiferare doar daca sunt autorizate în mod expres).
Am trecut destul de repete prin tipurile de măsuri... (enumeră ce am făcut)

Măsurile de protecție împotriva unor legi cu aplicare extrateritorială

Ce înseamnă legi extrateritoriale?

• Sunt legi edictate pt a fi aplicate unor pers sau fapte aflate dincolo de teritoriile
autorității care edictează normele respective.
• De regulă, sunt inspirate de motive politice, imbraca forma măsurilor de embargou
comercial.

Întrebare Impotriva cui sunt edictate? Se numesc legi de blocaj sau de blocare (Comisia
Europeană nu s-a inteles asupra formei). Aceste masuri de protecție numite legi de
blocaj/blocare.

Răspuns Adversarul SUA deoarece în anii 90 dar si actual SUA datorita unor motive politice
a adoptat astfel de legi extrateritoriale prin care s-a interzis, de ex, comerțul cu Rusia/ Iranul,
ș.a. văzănd că aceste legi americane sunt de natură să afecteze interesele operatorilor economici
europeni, Uniunea a intervenit cu astfel de legi de blocaj. Care era obiectul acestor măsuri?
UE prin regulamente specifice stabilea că operatorii economici europeni nu trebuie sa se plieze
exigențelor legilor extrateritoriale americane(1). De asemenea, mai prevedea că operatorii
europeni care au fost sancționați undeva în lume (în special pe teritoriul SUA ) pt ca nu au
respecatat legilatia americană, vor fi despăgubiți de uniune(2). Al 3 lea aspect, de regula, legile
de blocaj obliga autoritatile europene sa refuze recunoasterea hot jud pronunțate pe teritoriul
unor state terțe împotriva unor operatori economici europeni care nu au respectat legea de
blocaj americană, și s-au supus în schimb legii de blocaj europene(3).

Nu trebuie să le respecți, primești despăgubiri dacă ești prejudiciat, orice

hotărâri judecătorești împotriva ta pronunțate în state terțe nu vor fi
recunoscute pe teritoriul UE.

Cea mai recentă lege de blocaj, este un regulament european din aug 2018. În mai 2018,
administrația Trump, nemulțumită de situația din Iran a decis sa denunte acordul nuclear (spune
ce nu trebuia să facă fiecare). L-au denunțat pt că Iranul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate
și astefl s-a venit cu acestă lege extrateritorială. Mai precis, legea interzicea comerțul cu Iranul,
dar mai mult decât atât, spunea că urmează să fie aplicate sancțiuni oricăror companii de
oriunde din lume în care avem în spate interese americane dacă se achiziționează petrol de la
companii iraniene, dacă se folosesc nave de transport de mărfuri iraniene, ș.a. Erau vizate prin
legea extrateritorială americană, nu doar companiile americane, ci oricăror operatori din lume
sub amenințarea unor sancțiuni. Nu a durat mult. În aug 2018 UE și-a reactualizat legislația în
domeniul măsurilor de blocaj. Regulamentul 2018/1100 al Comisiei de modificare a anexei ...+
un Regulament de punere în aplicare (Regulamentul 2018/1101 al Comisiei) = 3 tipuri de
măsuri

1. Interzicem respectarea normelor extrateritoriale americane (sfera persoanelor vizate:

persoane fizice care au reședința și cetățenia unui stat membru al UE, orice fel de
companii, indiferent care ar fi originea capitalului lor, care sunt înregistrate pe teritoriul
uni stat membru al UE, orice companie înregistrată în state terțe dacă sunt deținute de
europeni și dacă aceste companii dețin nave de transport care sunt înmatriculate în unul
dintre statele membre ale UE, orice persoane fizice care au reședința pe teritoriul UE,
exceptând ipoteza în care acele persoane sunt cetățeni americani și se află temporar în
statele membre, orice fel de persoane fizice care desfășoară o activitate profesională pe
teritoriul statelor membre)

Tot în vara lui 2018 Comisia Europeană a venit cu o notă informativă prin care a clarificat
implicația acestui regulament în ceea ce privește persoanele juridice și entitățile dependente de
ele. Ce înseamnă filială? Entitate cu personalitate juridică, cu patrimoniu propriu, încheie
contracte în nume propriu. Ce înseamnă sucursală? Nu are personalitate juridică, nu are
patrimoniu propriu, nu încheie contracte în nume propriu. Comisia Europeană a precizat că
beneficiază de prevederile regulamentului și filialele europene ale unor companii americane.
De ce? Pt că filialele sunt înregistrate pe teritoriul unor state membre și, ca atare, au
naționalitatea unui stat membru. În schimb, sucursalele unor comapnii americane, sucursael
care funcționează pe teritoriul unui stat membru, nu sunt ținute să respecte prevederile
europene și nu sunt îndreptățite să obțină despăgubiri (sucursalele, deși funcționeză aici, deși
sunt înregistrate la Registrul Comerțului pe teritoriul unui stat membru, de fapt, nu au
personalitete juridică, sunt simple extensii ale companiilor americane).

În același timp, Comisia a venit cu o precizare legată de situația filialeleor pe care companiile
europene le pot avea pe teritoriul Statelor Unite. Filialele înregistarte pe teritoriul Statelor Unite
sunt pers jur americane, nu contează că au capitelul social deținut de investitori europeni. Din
moment ce sunt americane, ele nu sunt ținute să respecte prevederile normelor europene și nici
nu sunt îndreptățite să beneficieze de efectele pozitive. În schimb, societățile mamă care au
filială în Statelor Unite, au dreptul avantajului corespondent.

După cum legile extrateritoriale americane au definit destul de lax sfera lor de aplicare
teritorială, la fel și legea de protecție europeană are o sferă de aplicare personală destul de largă.

Operatorii enumerați mai sus NU TREBUIE SĂ RESPECTE LEGEA

EXTRATERITORIALĂ AMERICANĂ. Legiuitorul european nu ne obligă să contractăm
cu societăți care se află în Iran, tot ceea ce vrea să facă legiuitorul este să păstreze neîngrădită
libertatea noastră de decizie comercială. Dacă ne interesează să contractăm cu o companie din
Iran, ni se spune că nu trebuie să respectăm legea americană. Dar dacă nu vrem să contractăm
cu o companie din Iran, de asemenea, pe baza legii de protecție europene, putem contracta.

2. Operatorii pot să obțină despăgubiri dacă au fost prejudiciați pe teritoriul unor state
terțe în urma aplicării normelor americane. ( de exemplu, societăți americane ce
dețineau companii în Europa, înregistrate aici = aveau puterea de decizie în adunarea
generală a asociaților. Apare o reglementare americană care interzice comerțul cu
Rusia, o companie olandeză în care interesele americane erau majoritare a decis
rezilierea unui contract cu o altă companie rusă. În adunarea generală a societății
olandeze, interesele majoritare erau americane. Compania a votat în AGA rezilierea
contractului, urmată de obligarea la plata unor daune-interese față de partenerul rus
afectat. Care este situația companiei olandeze? Avem în societate 2 categorii de asociați
: asociați majoritari și asociații minoritari. S-a admis promovarea unor acțiuni în
instanță pt obținerea daunelor-interese împotriva acționarilor majoritari. Competența
jurisdicțională se stabilește potrivit regulilor din Regulamentul 1215 /2012.
3. Se interzice recunoașterea pe teritoriul statelor membre a hot jud în care operatorii
economici europeni au fost sancționațti în afara spațiului european pentru că nu ar fi
respectat norma europeană.

A 5 a categorie de acte ce pot fi adoptate în politica economică comună MĂSURILE

PREFERENȚIALE. Toate normele ar trebui să se plieze angajamentelor pe care UE le
are în calitate de parte contractantă la Organizația Mondială a Comerțului ( principiul
libertății comerțului). Inclusiv în Organizația Mondială a Comerțului se recunoaște
libertatea statelor de a veni cu masuri preferențiale, măsuri prin care se favorizează
comerțul cu anumite state din lume, și doar cu anumite state din lume pt că încercăm să
susținem dezvoltarea acelor state. În considerarea angajamentelor pe care UE le are și în
limitele sale, se pot și au fost adoptate astfel de măsuri preferențiale. Avem 2 tipuri de
măsuri: regim general și mai multe regimuri speciale.

Cu titlu general se prevede că pt orice fel de mărfuri de manufactură, mărfuri produse

manual și pt orice fel de produse agricole provenind din state în curs de dezvoltare, avem
un regim preferențial care constă în reducerea la maxim, sau uneori în eliminarea taxelor
vamale de import în UE (uneori pot să am taxe vamale 0, alteori 0,2 și așa mai departe).

Regimurile speciale – doresc să încurajez comerțul echitabil, doresc să încurajez vânzarea

pe teritoriul UE a unor produse care nu au fost produse prin exploatarea copiilor sau a unor
produse care nu au fost obținute prin exploatarea lucrătorilor peste 18 ore pe zi la peste 40
de grade pe platforme care se prăbușesc (Zara) etc. UE vine cu asemenea măsuri speciale
prin care să descurajeze exploaterae copiilor, a lucrătorilor, de descurajare a comerțului cu
droguri stabilite pe durată determinată și pe categorii de țări sau pe categorii de zone. Dacă
se importă produse din Bangladesh și se constată că muncitorii au avut condiții decente și
nu au fost exploatați, taxele sunt spre zero. Se prezumă că au fost exploatați și taxele vor
fi mai mari dacă nu demonstrează condițiile de muncă.

Categorie particulară de reguli/măsuri MĂSURILE DE EMBARGOU- masuri prin

care un anumit stat/ entitate din UE interzice schimburile comerciale cu unul sau mai multe
state. De regula, aceste măsuri de embargou sunt inspirate de motive politice (exemplul
Americii cu Iranul de mai sus, UE a impus un embargou în anii 90). Prin aceste măsuri se
dorește respectarea drepturilor omului, să se susțină obiectivele politice pe care statul ce
edictează măsura le-am avea. Cum se procedează la nivelul UE? Cine are competența
legislativă ? Cine are puterea de a interveni cu astfel de măsuri? Până în 2011 am avut
Pilonul II, politica externă și de securitate comună, măsurile de embargou au legătură cu
această politică externă, sunt inspirate de motive politice. Au fost susținute 2 opinii în
practică. Prima consiliul de miniștri/ statele membre ale UE au susținut poziția subiectivă.
Din moment ce scopul măsurilor de embargou este unul politic, nu ar trebui să recunoaștem
competența europeană în domeniu; statele membre ar trebui să bucure de puterea de a
legifera (țin cont de scop, aici scopul nu cel al reglementării schimburilor comerciale și al
rezolvării unor probleme ce țin de dreptul umanitar). O a 2 a poziție, cea obiectivă
promovată de Comisia Europeană. Comisia Europeană a susținut de foarte mult timp că nu
ar trebui să ținem cont de motivele care inspiră o anumită măsură; ar trebui să ținem cont
de efectul ei concret. Dacă măsura este susceptibilă să afecteze schimburile comerciale cu
state terțe, ea intră în sfera politicii comerciale comune și doar autoritățile europene ar avea
puterea să legifereze. Poziția obiectivă promovată de Comisia Europeană este cea care are
favorurile CJUE. CJUE a intervenit în 1997 cauza Centro-Com contextul războiului din
Balcani. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție în 1992, o rezoluție
prin care s-a interzis comerțul cu anumite state din Balcani, cu Bosnia și Muntenegru, cu
excepția comerțului cu medicamente și echipamente medicale. Acestă rezoluție a fost
transpusă în legislația europeană printr-un regulament, regulamentul 1432/1992.
Suplimentar, UE a venit și cu un embargou financiar prin care se interzicea orice fel de
tranferuri către și dinspre aceste state, cu excepția fondurilor care sunt utilizate pentru plata
medicamentelor și echipamentelor medicale. Avem măsura supranațională, măsura
europeană și o a 3 a măsură din Marea Britanie prin care a fost dublată măsura europeană
și s-a precizat că orice fonduri din conturi iugoslave sau către conturi iugoslave. O societate
italiană a vândut niște loturi de medicamente și echipamente medicale unei companii
stabilite în... S-a stabilit că plata urma să fie făcută printr-un cont pe care Muntenegru îl
deținea în Londra. Banca a încercat să ajunge la litigiu si jud englezi au ridicat problema
autorizării pt orice fel de plăti, dac era sau nu conforma obligației europene a Marii Britanii.
CJUE întrebată dacă Anglia mai poate veni cu o astfel de măsură din moment ce la nivelul
UE există această reglementare. Primul argument al MB a fost acela că măsura engleză a
fost inspirată de politica externă și de securitate și ar trebui să se plaseze în domeniul
statelor membre. Curtea a acceptat nuanțat acest argument, pt simplul fapt ca o măsură a
unui stat membru ar ține de competența exclusivă, nu înseamnă că acel stat nu trebuie să
respecte celelale angajamente asumate. Trebuie verificat modul în care exercită
competența. Paralelă cu Costac. ENEL ( Costa deținea acțiuni la o societate italină. Statul
a decis naționalizarea sectorului respectiv de activiatte. Costa privat de dr de proprietate.
Curtea a decis că statele membre au competență exclusivă. Modul de exercitare a acestei
comp nu trebuie să afecteze prerogativele de suveranitate transferate UE). În materie de
nume, UE nu se bucură de comp de legiferare, statele comp exclusiva. Dar s-ar putea ca
deciziile statelor să afecteze libertatea de circulație. Curtea spune că eu ca stat trebuie sa
corectez măsura mea.Speță: Cetățean grec s-a stabilit în Germania, de profesie era medic,
își stabilise o clientelă. Numele lui trebuia transliterat, trecut de la caracterele grecești, la
caractere latine. Numele lui a fost denaturat. El a contestat spunând că reprezintă un
obstacol în calea dreptului de liberă stabilire. CJUE a recunoscut că statele se bucură de
comp exclusivă de legiferare, dar statele trebuie să fie a atente să nu afecteze dr de liberă
stabilire. S-a spus că domnul își putea pierde clientela, măsura era restrictivă și nu putea fi
justificată, astfel Germania a fost sancționată.

În domeniul embargoului, exista Regulamentul din 1969, prin care la nivelul UE, inclusiv
Marea Britanie,se stabilea principiul libertații exporturilor. În 1992 a fost adoptat un nou
regulament la nivelul UE prin se instituia embargoul împotriva Bosniei, împotriva sattelor
din fosta Iugoslavie. Această măsură de embargou interzicea orice fel de schimburi
comerciale cu excepția comerțului cu medicamente. Dacă comerțul cu medicamente era
vizat de excepatarea asta, atunci automat intra sub incidența Regulamentului din 1969-
principiul libertății. CJUE spune că măsura adopată de autoritățile engleze – trebuie să
verificăm dacă este conformă cu dreptul european. La ce norme ne raportăm? La
Regulamentul din 1992 care conține măsura de embargou, dar el exceptează comerțul cu
medicamente din sfera lui de aplicare, de fapt norma de referință va fi Regulamentul din
1969-principiul libertății exporturilor. Măsura engleză este restrictivă? DA -Obligația
obținerii unei autorizări. În Regulamentul din 1969 statele pot interveni cu măsuri
restrictive dacă ele sunt justificate prin motive de securiate publică. Măsura engleză este
restrictivă, dar trebuie să vedem dacă ar putea să fie justificată. Marea Britanie a justificat
cu acele motive politice, dorea să impună o traiectorie politicii sale interne și de securitate.
Teoretic, măsura ar putea fi justificată. CJUE, în momentul în care securitatea publică din
toate statele membre a fost salvgardată prin intermediul Regulamentului din 1992, statele
membre nu mai au voie să intervină cu reglementări particulare. Deci pot invoca securiatea
publică doar dacă nu există reglementare europeană. Anglia este sancționtă de CJUE pt că
nu respectă dreptul UE, este contrară angajamentelor asumate. Plata s-a putut efectua în
speță.

Trebuie să eliminăm restricțiile, dar putem veni cu măsuri restrictive pt motive de securitate
publică sau alte exigențe imperative de interes general ( motivele invocate să fie reale, să
nu existe armonizare, să nu depășească ceea ce este strict necesar). Dacă s-a armonizat un
anumit domeniu, eu ca stat nu mai pot veni cu propriile propuneri. Speța a fost pronunțată
sub imperiul Tratatului privind comunitățile europene. art.251TFUE se prevede clar că UE
are competență de a interveni cu măsuri de embargou împotriva statelor terțe. Consiliul,
hotărând cu majoritate calificată, adopă măsurile necesare privind întreruperea sau
restrângerea totală sau parțială a relațiilor economice și financiare cu una sau mai multe.
Am o bază juridică la nivelul UE pt adoptarea unor astfel de măsuri de embargou, corelativ,
statele membre ar trebui să se abțină să intervină. În mod similar, pe măsuri financiare art
75(1) TFUE-embargoul financiar- a 4 a liberate de circulație a capitalurilor și plăților care
vizează nu doar rap dintre statele membre, ci și rap dintre statele membre și stetele terțe.
Până la tratatul d ela Lisabona, pe adoptarea de măsuri restrictive, statele membre și UE
aveau competență partajată. Se prevedea că măsurile de blocare /poprire a conturilor ar
putea fi luate, înainte de Lisabona, si de statele membre, și autoritățile europene. Astăzi,
art. 75 (1)TFUE prevede că doar UE intervine.

În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 67, în
ceea ce privește prevenirea și combaterea terorismului și a activităților conexe,
Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu
procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulația
capitalurilor și plățile, cum ar fi înghețarea fondurilor, a activelor financiare sau a
beneficiilor economice care aparțin unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități
fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deținute de acestea.

Parlamentul și Consiliul prin procedura ordinară intervin cu măsuri, în niciun caz statele
membre.

Dar statele membre ar mai putea interveni cu măsuri de embargou? Art 346-347 TFUE-
clauze de salvgardare ce pot fi invocate de statele membre ca justificare pt respectarea
angajamentelor lor europene.

Articolul 346 (ex-articolul 296 TCE) (1) Dispozițiile tratatelor nu contravin următoarelor
norme: (a) nici un stat membru nu are obligația de a furniza informații a căror divulgare
o consideră contrară intereselor esențiale ale siguranței sale; (b) orice stat membru poate
lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale
siguranței sale și care se referă la producția sau comerțul cu armament, muniție și material
de război; aceste măsuri nu trebuie să modifice condițiile de concurență pe piața internă
în ce privește produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare.

Articolul 347 (ex-articolul 297 TCE) Statele membre se consultă în vederea adoptării în
comun a dispozițiilor necesare pentru a evita ca funcționarea pieței interne să fie afectată
de măsurile la care un stat membru poate fi obligat să le adopte în caz de probleme interne
grave care aduc atingere ordinii publice, în caz de război sau de tensiune internațională
gravă care constituie o amenințare de război ori pentru a face față angajamentelor
contractate de acesta în vederea menținerii păcii și securității internaționale.
Art 347 ar fundamenta dr statelor membre de a interveni cu măsuri de embargou, de blocare
a schimburilor cu un stat terț dacă există risc de război sau amenințare care ar putea
degenera în război.

CJUE a fost chemată să se pronunțe asupra unei versiuni anterioare, însă nu a reușit să își
pronunțe efectiv decizia. Indicațiile date de avocatul general sunt utile și astăzi. Speță:
războiul din Balcani și fosta Republică Iugoslavă Macedonia și-a declarat suveranitatea.
Noul stat a proclamat o constituție. Printre art. fundamentale din aceasta figura intenția
reunirii tuturor macedonenilor sub o sigură suveranitate. De asemenea, a fost menționat
simbolul național al statului (soarele virginei). După ce Constituția a fost pronunțată, s-au
inflamat spiritele foarte tare la Atena. Autoritățile au considerat că ceea ce s-a întâmplat în
Macedonia reprezintă o amenințare la adresa suveranității teritoriale pt că o întreagă
regiune din nordul Greciei poartă denumirea de Macedonia. Simbolul național era specific
nordului Greciei. Au perceput asta ca o amenințare de război. Autoritățile grecești au
declarat un embargou, interzicând orice fel de schimb cu fosta Republică Iugoslavă
Macedonia. Comisia Europeană a intervenit. Autoritățile grecești au încercat să se apere
invocând clauza de salvgardare de al ert. 244-245 TCE. Până la urmă, tot incidental a fost
rezolvat pe cale diplomatică. Autoritățile macedonene au retras din Constituție prevederile,
au renunțat la simbol . Grecia a renunțat la măsura de embargou. Avocatul general a
intervenit în speță și a prezentat concluziile ce sunt utile și astăzi. Textul 346-347 a fost
interpretat de CJUE în alte spețe care nu au legătură cu măsurile de embargou. Posibilitatea
utilizării clauzelor de salvgardare de la art. 346-347 în spețele ca cea în discuție- măsurile
trebuie să fie justificate prin perturbări interne serioase care afectează menținerea ordinii
publice pe teritoriul statului în cauză și care pot să degenereze într-un conflict armat. Statul
membru are libertatea de a define standardele de protecție în domeniu pe teritoriul lor;
numai că nu este suficient ca statele membre să afirme existența unor probleme interne
grave sau existența unei amenințări, trebuie să și dovedească în fața autorităților
europene evenimentele concrete ( să dovedească că măsura este justificată în acele
circumstanțe excepțională). Circumstanțele excepționale trebuie interpretate strict,
vorbim de o normă excepțională.

În plus, trebuie să arăt că măsurile pe care le adopt eu chiar sunt de natură să prevină acel
război (să depășească acea tensiune). Să fie necesare și proporționale. Măsura să nu
depășească ceea ce este strict necesar pt a atinge obiectivul urmărit (adecvat, necesar, stricta
proporționalitate).
 Concluzie. Singurul fapt că vb de ordinea publică internă sau de securitatea internă a
statului, nu face ca orice măsură pe care un stat o ia, care afectează comerțul internațional,
să fie automat declarată compatibilă cu dr UE. CJUE s-a recunoscut dintotdeauna
competent să cenzureze intervențiile legislative ale statelor, intervenții prin care se merge
dincolo de ceea ce e strict necesar. Chiar dacă vb de ordinea/securiatea publică, CJUE
este competentă să cenzureze măsuri naționale.

Sursele extrastatale

Reguli a-naționale- include un ansamblu de norme stabilite în scopul aplicării doar pt rap jur
private internaționale sau cu elemente de extraneitate și care apar pe alte canale decât cele care
aparțin ordinii statelor sau ordinii jur internaționale. Orice norme cu incidență în domeniu, dar
care nu sunt adopate de state/ organizații internațioanle care au puterea de a edicta norme în
domeniu. Dacă aceste norme nu sunt adopate de către state, individual sau în conferințe etc,
cine sunt autorii acestor norme a-naționale? organisme private sau organizații internaționale.

Asociații profesionale ale operatorilor economici într-un anumit domeniu (ex GAFTA).

Camera de comerț internațională (putem avea ca membri diverse companii private, profesori
universitari, arbitri ș.a) codifică norme ( a codificat INCOTERMS), a reunite într-un document
practicile și uzanțele uniforme în materie de scrisori de garanție, a creat modele de contracte
sau modele de clauze standard ce sunt propuse membrilor camerei. În cadrul acesteia
funcționează un centru de arbitraj, avem un regulament de arbitraj. Funcționează ca o instituție
permanent de arbitraj.

Institutul unidroit –institute pt unificarea dr privat. nu este o entitate publică, legile model,
convențiile pe care le propune nu sunt edictate în numele statelor.

Regimul normelor a-naționale este acela de soft-law , ele sunt norme juridice neobligatorii.
Ele acced frecvent la juridicitate tocmai datorită voinței părților contractante.

INCOTERMS- sunt coduri de 3 litere care ascund veritabile clause în materie de contracte de
vânzare internațională de mărfuri (ex prețul CIP atunci când se vb de vânzarea unei mașini-
dacă îl utilizez, contractual meu va fi automat completat cu 10 pagini de clause ). Sunt uzanțe
codificate, nu produc efecte juridice per se, dar dacă le-am introdus în contractual nostru, vom
fi ținuți de toate clauzele aferente. În mod similar, am reguli și uzanțe uniforme în materie de
credit documentar sau de contracte de garanție- nu sunt reguli elaborate de state. În C.Civ, la
scrisoarea de garanție avem un singur articol. Acel angajament prin care o entitate denumită
emitent se obligă față de o anumită persoană, beneficiar, în considerarea unui raport
preexistent, să plătească o sumă de bani la cererea agentului (garanții autonome sau la primă
cerere).

În practică s-au consolidate anumite uzanțe care fac ca acest instrumentru să fie extreme de
eficace. Pt a aduce certitudine în practică, funcționarii de la Camera de comerț internațională
au colectat și codificat uzanțele într-un document pe care îl poate consulta absolute oricine.
Simplul fapt că am colecția de uzanțe nu înseamnă că sunt ținută de aceasta dar, în practică,
băncile ce emit o scrisoare de garanție bancară internațională, automat, în cuprinsul lor fac apel
la acele reguli și uzanțe uniforme în materie de scrisori de garanție. Reguli și uzanțe uniforme
ajung să fie incorporate în contractual părților. Ajung la juridicitate normele edictate de o
entitate privată.

Creditul documentar – contract între un importator și exportator. Exportatorul vinde ,

importatorul trebuie să plătească. Părțile în state diferite și la distanță mare=riscurile extreme
de mari. S-a imaginat acest credit ce presupune intervenșia unei bănci (putem avea și 2 sau mai
multe bănci). Banca îi promite exportatorului că în momentul în care exportatorul pune la
dispoziția băncii un anumit set de documente clar negociate inițial (care atestă că marfa a fost
încărcată, autorizația de transport, asigurare, listă cu inventarul mărfurilor încărcate ș.a ) de cei
2, apoi între importator și bancă, banca urmează să facă plata. Când exportatorul trimite
documentele băncii (conformitate strictă), banca îl plătește. El știe că dacă își execută cum
trebuie obligația și obține acele documente, automat va primi plata din partea băncii.
Importatorul știe că banca nu va elibera niște bani decât dacă banca intră în posesia
documentelor.
Resursele dreptului comertului international CURS 4

Pe discutiile dreptului anational, am vazut in materie foarte multe organizatii guvernamentale

atat si alte asociatii profesionale intervin si edicteaza norme care sunt apoi urmate de operatori
in practica.
Unele dintre aceste norme reprezinta ……. proces de inovare, creeam solutii noi pe care apoi
le propunem practicii, evident plecand de la datele pe care le avem, de la informatiile pe care
le avem,de la cei mai adaptati operatori in domeniu, deci am putea vorbi de un proces de
codificare, inovare in timp ce alte norme sunt rezultatul unui proces de standardizare. Mai
precis aceste organizatii editeaza :

- legi model
- creeaza contracte tip
- creeaza clauze tip
- creeaza conditii generale de a face tip

care apoi sunt preluate de operatori economici in practica atunci cand contracteaza.
De fapt sunt preluate de operatori, contractele, titularul, beneficiarul titlului conditiilor generale
de a face, pentru ca legile model de fapt au ca destinatar statul, deci urmeaza, sa le preia
eventual legislatia lor.
Am vazut saptamana trecuta lucru extrem de important pe care il are Camera de Comert
Internationala cu sediul la Paris, cea de foarte multi membrii de la societati comerciale la
profesori universitari la avocati, Camere de Comert Nationale s.a.m.d repartizate peste tot in
lume.
In cadrul Camerei de Comert Internationale s-au codificat uzante, pe langa clauze si modele
tip si ultimul punct abordat in cursul nostru de saptamana trecuta a privit reguli ….
Va spuneam eu ca sunt coduri de trei litere, standardizate, ce ascund in spatele lor veritabile
clauze dintr-un contract de vanzare - cumparare.
Icoterms nu regleaza orice fel de probleme legate de o vanzare, ele nu reglementeaza problema
validitatii contractului, nu reglementeaza problema transferului proprietatii in schimb regasim
reguli de la locul livrarii, de la momentul transferului riscurilor, obligarea realizarii unor
formalitati, obligatia suportarii unor costuri.

Va spuneam eu, ca acesti icoterms sunt patru mari grupe si pe fiecare grupa obligatiile
vanzatorului cresc in intensitate in timp ce obligatiile cumparatorului descresc dar atentie
mare , dupa cum obligatiile vanzatorului vor creste probabil ca si pretul solicitat in
contract va fi mai mare.
In momentul in care, eu cumparator am cat mai putine obligatii, sau trebuie sa fi sub cat mai
putine costuri sau cat mai putine formalitati, ma astept ca pretul pe care il platesc sa fie unul
mai mare.
Am vazut saptamana trecuta primul icoterms, exworps nu-i asa, vanzare la Carta a-IV-a deci
trei litere pe care le putem include si in contractele interne si in contractele
internationale,si va spuneam ca, daca exista un astfel de termen, vanzatorul trebuie sa
produca marfa si sa o ambaleze, in Comertul International e clar ca trebuie sa o ambaleze
pentru export, urmand sa o puna la dispozitia cumparatorului la poarta fabricii.
Daca nu se prevede exact locatia, vanzatorul poate sa aleaga intre mai multe magazine
sau dintre mai multe arii sau dintre mai multe depozite de unde va face livrarea urmand
sa transmita cumparatorului notificarea adecvata dar odata cu punerea marfurilor la
dispozitia cumparatorului in locul convenit sau desemnat de catre vanzator, obligatiile
vanzatorului s-au terminat.
Tot ce inseamna angajarea unui transportator international, plata transportatorului
international, realizarea formalitatilor de export din tara de origine si plata taxelor de export
din tara de origine, realizarea formalitatilor de import din statul destinatiei, plata taxelor de
import din statul destinatiei sunt toate suportate de catre cumparator.
Mai mult, v-am spus si saptamana trecuta, riscul se transfera de la vanzator la cumparator
in momentul in care i-a pus marfa la dispozitie la poarta fabricii.
Din acel moment orice fel de riscuri legate de distrugere/deteriorare sunt suportate de catre
cumparator, care nu va putea cere de exemplu reparare sau poprire de la vanzator, eventual va
avea actiuni in justitie impotriva transportatorului, va putea cere asigurare, dar nu se spune
nimic conform termenului despre asigurare, riscurile sunt la cumparator pe termenul exworks
adica din momentul in care marfa i-a fost pusa la dispozitie.

GRUPA F - cuprinde trei termeni : francoterrier, francotransportor, free longside ship, liber
de-a lungul navei ( min 07:18 ) .
Termenii din aceasta grupa au ca si figuralitate faptul ca livrarea marfurilor nu se mai
face la poarta fabricii vanzatorului, dimpotriva in cadrul statului vanzatorului, marfa
urmeaza sa fie transportata pe un anumit parcurs.
A,F,A,S,F,C,A, SI O, aici este uzina vanzatorului, aici undeva in tara vanzatorului, urmeaza
sa inceapa transportul international, fiecare dintre cei trei termeni presupune ca vanzatorul
produce marfa, o ambaleaza si o transporta pe costul si pe riscul lui, pana in acest moment cand
incepe transportul international.
Francocherier este utilizat in orice tip de transport, rutier, feroviar, prin ( 8: 52) si prin ….
transportul maritim si naval.
Cheltuielile si riscurile pana in locul unde incepe operatiunea de transport international sunt
suportate de vanzator.
Automat intelegem ca, cumparatorul va trebui sa angajeze un transportator, sa caute el un
transportator care sa-i asigure transportul marfii, deci asigura transportul cumparatorul.
De asemenea nu doar ca angajeaza, suporta si toate cheltuielile aferente transportului
international cumparatorul.
De asemenea, cumparatorul se va asigura ca realizeaza formalitatile de export din tara de
origine, si suporta taxele vamale de export din tara de origine, suporta cheltuielile pana in statul
de destinatie, face formalitatile de import in statul de destinatie, si plateste eventuale taxe
vamale de import in statul de destinatie.
Inca o data, pana ce se preda marfa, cheltuielile si riscurile sunt in sarcina vanzatorului,
din momentul in care se preda marfa, cheltuielile si vom vedea imediat si riscurile, sunt
o serie de formalitati, sunt in seama cumparatorului, dar momentul transferului precis
al riscului plus o serie de cheltuieli, variaza in functie de termenii pe care ii avem.
Mai precis la fracocherier trebuie sa predau marfa primului transportator international, locul
transferului marfurilor si momentul transferului marfurilor este acela al predarii marfurilor
catre primul transportator international.
Intre termenii freelongside si ( 11:12 ) exista o diferenta legata de momentul transferului
riscurilor pe de o parte, si de suportarea unor cheltuieli pe de alta parte.
Mai precis la freelongsideship, eu ca vanzator trebuie sa duc marfa in port si sa o depun pe
chei.
Livrarea se va realiza pe chei langa mijlocul de transport cu care se va face transportul
international.
Dar, inca o data, am spus ca, cumparatorul trebuie sa angajeze transportul, si sa-l plateasca
pentru ca livrarea se face pe chei, de-a lungul navei, riscul incarcarii marfii, pe chei, pe nava,
este suportat de catre cumparator si tot cumparatorul suporta costurile cu incarcarea marfurilor
de pe chei pe nava.
Tineti minte livrarea se face long-side-ship, de-a lungul navei, jos.

Dimpotriva la free-on-board livrarea se face la bordul vasului cu care urmeaza sa se efectueze

transportul international.
Ce consecinte avem pentru treaba asta ?
Eu ca vanzator, nu doar ca duc marfa in port, ci trebuie sa o descarc de pe mijlocul meu de
transport, eventual platesc cheltuieli cu antedepozitul , daca transportul international incepe in
3 zile, 2 zile s.a.m.d plus urc marfa la bordul navei cu care urmeaza sa facem transportul
international, si o urc eu, vanzator, pe costul meu respectiv pe riscul meu.
Daca nava va fi deteriorata pe parcursul incarcarii, probabil ca va trebui sa inlocuiesc marfa,
eventual se va putea cere rezolutiunea contractului respectiv.
Deci retineti ca livrarea se face pe nava.
Acum pe acest slide se vede deja on board si la celalalt long-side-ship intelegem ca e pe chei.
Toate costurile, toate formalitatile sunt suportate la fel ca si la exworts de cumparator.

Mergem la termenii din GRUPA C :

Ati analizat binenteles slide-ul, si a-ti vazut ca probabil este prezentata cu albastru situatia
vanzatorului, in timp ce cu portocaliu este prezentata situatia cumparatorului.
Spuneam ca la termenii din grupa c, cumparatorul deja va avea un pic mai multe obligatii decat
la termenii din grupa c ( stiu ca e ilogic dar asa este inregistrat :) ), mai precis, particularitatea
este urmatoarea, aici este fabrica vanzatorului, aici in centru este transportul international, ok,
aici marfa este transportata primului transportator.
Ei bine, conform termenilor din Grupa C, vanzatorul suporta toate cheltuielile cu transportul,
pana in statul de destinatie.
Cheltuielile sunt in sarcina vanzatorului plus el va trebui sa realizeze formalitatile aferente.
El va alege transportatorul, ii va spune la ce moment sa vina pentru a prelua marfa s.a.m.d , va
realiza formalitati de export din tara de origine, va plati taxele de export din tara de origine, va
face formalitatile statului de destinatie si eventual va plati taxe in statul de destinatie, dar
organizarea transportului si cheltuielile sunt in sarcina vanzatorulu.
In schimb conform termenilor din Grupa C din momentul predarii, cumparatorul preia toate
riscurile aferente distrugerii/deteriorarii marfurilor in cadrul operatiunii de transport
international.
Vanzatorul - cheltuielile, cumparatorul - riscurile.
Care sunt diferentele totusi dintre cei patru termeni ? Nu sunt asa de mari pe cat ne-am astepta,
avem mai intai ( 16: 53 ) .
Ce inseamna cost ? Sumele pe care o persoana trebuie sa le plateasca atunci cand inchiriaza un
spatiu pe mijlocul de transport cu care urmeaza sa se livreze operatiunea.
Vorbim de FRAPRIGHT pentru transportul maritim si ( 17:28 ) pentru transportul inclusiv
maritim.
Costul si obligatia realizarii contractului incheirii contractului de transport sau cumpararii
acelui spatiu pe nava sunt pentru realizarea operatiunii de transport.
CTR si CPT ( 18 : 07 ) sunt identice ca drepturi si obligatii ale partii, situatia este identica celei
descrise aici pe tabla, numai ca CTR post and fry pentru import of destination intervine in
transportul maritim, in transportul naval, in timp ce CPT intervine in transportul multi-modal
si utilizeaza mai multe mijloace de transport.
Poate sa fie vizat acolo si transportul maritim si cel naval daca mai am si rutier, daca ma am si
feroviar sau aerian.
Acum luam ceilalti termeni, cei ce contin litera I , intre CFR si CIF exista o singura diferenta,
diferenta concretizata in obligatia vanzatorului de a subscrie o asigurare pentru marfurile
transportate, pentru marfurile livrate, o asigurare ce urmeaza sa aiba ca beneficiar pe
cumparator, deci vanzatorul va trebui sa aleaga o asigurare, sa plateasca el indemnizatia de
asigurare dar daca riscul asigurat, daca marfa va fi cumva distrusa sau deteriorata de fapt
cumparatorul va fi cel care va primi indemnizatia respectiva.
“ I “ de la CIF vine de la , respectiv de la “ci” vine de la isurs ( 19 :57 ), vorbim de obligatia
vanzatorului de a subscrie o asigurare care este suficienta o valoare minimala pentru asigurarea
respectiva.
Daca cumparatorul, vedeti ca el suporta riscurile, doreste o asigurare suplimentara , el este liber
sa o faca, numai ca icoterms nu regleaza tema asta.
Termenii CI respectiv CIF prevad doar ca vanzatorul va trebui sa ofere si o polita de asigurare
minimala, prin urmare pentru marfurile care au fost incarcate in mijlocul de transport.
Diferenta dintre CIF si CIP este ca CIP-ul este utilizat la fel ca si termenul CPT, transportul
multi-modal in timp ce CIF este utilizat in transportul naval.
Inca o data se pot regasi termenii astia in vanzarile interne si puteti intalni intr-un contract de
vanzare pretul este unul CIF sau vanzarea este una CIF, intelegeti ca cheltuielile din livrare
sunt suportate de vanzator in timp ce riscul distrugerii/deteriorarii este suportat de catre
cumparator.
Care-i importanta suportarii riscurilor de catre una sau alta dintre parti ?
Daca riscul e suportat de vanzator, automat el va avea obligatia sa le inlocuiasca daca au
disparut sau sa asigure reparatia corespunzatoare daca doar au fost deteriorate.
Cum stau lucrurile atunci cand riscurile sunt suportate de catre cumparator?
El primeste o marfa deteriorata, el va fi cel care va trebui sa introduca o actiune in instanta
impotriva personei responsabile pentru a putea obtine despagubiri, el nu va putea cere
vanzatorului in temeiul contractului inlocuirea locului de marfuri ajunse deteriorate.
Va putea insa sa introduca o actiune in instanta impotriva transportatorului sau impotriva
tertului care a deteriorat marfa, pentru a putea obtine acele despagubiri.
Da, uneori va avea si acea asigurare si ce se intampla, si la ceilalti termeni pot sa fie incheiate
asigurari si persoana care suporta riscul, prevede eventualitatea distrugerii sau deteriorarii si
incheie un contract de asigurare, numai ca incoterms nu regleaza ei problema asigurarii.
Problema asigurarii este reglata doar pentru cei doi termeni CIF respectiv CI, pentru ceilalti
partile, in functie de riscurile pe care si le asuma fiecare pot sa incheie asemenea asigurari.
La termenii din GRUPA C, vanzatorul, asigura marfa, indemnizatia va reveni cumparatorului
pentru marfa deteriorata in acelasi timp daca despagubirea este redusa in raport cu prejudiciul
suferit, cumparatorul poate fara probleme sa promoveze o actiune in instanta, inca o data
impotriva transportatorului sau impotriva persoanei care este vinovata de distrugerea sau
deteriorarea marfii.
Termenii din GRUPA D, categoria din grupa D a fost un picut mai larga in anii 2000, includea
trei termeni, alti trei termeni care nu se regasesc aici.
In editia 2000 aveam inclusiv termenul DDU ( Delivery … ) livrare cu taxele vamale platite in
statul de destinatie, de asemenea regaseam in editia 2000 Delivery ex ship - DES respectiv
Delivery Escale - livrare la chei.
Acum termenii astia Delivery escale si Delivery ex ship sunt cumva inclusi in cei doi termeni,
Delivery termini, Delivery place pe care ii gasim noi astazi.
Tot in versiunea 2010 aveam si termenul DAF - livrare la frontiera, in ultima perioada au
disparut termenii DA, DES, DEQ si DDI.
A-ti inteles deja obligatiile vanzatorului pe termenii din grupa D, sunt maximale in timp ce
obligatiile cumparatorului sunt extrem de reduse.
Vanzatorul la termenii din GRUPA D, produce marfa, o ambaleaza pentru export, angajeaza
transportatorul international, realizeaza formalitatile de export din tara de origine, suporta
costul transportului pana in tara de destinatie.
De asemenea, in plus de cheltuieli, vanzatorul, suporta si eventualele riscuri cu distrugerea sau
deteriorarea marfii pe parcursul transportului international, cheltuielile si riscului ii apartin
vanzatorului.
Diferentele dintre cei trei termeni sunt date precis de locul livrarii si de mici nuante in ceea ce
priveste suportarea riscurilor respectiv efectuarea unor formalitati.
Delivery at place, livrarea se face in locul de destinatie convenit. Delivery at place Constanta
etc, atentie ca daca ma refer doar la loc livrarea marfii se va face pe mijlocul de transport
cu care eu, vanzator am dus marfa la locul convenit.
Asta inseamna ce ? Ca, eventuale riscuri cu descarcarea marfii de pe nava pe chei, respectiv
eventuale costuri si apoii pana ajunge marfa la magazinul cumparatorului sunt suportate de
cumparator.
Retineti ca nu trebuie sa o descarc eu, vanzator si nu trebuie sa suport, eu, vanzator riscurile
aferente .
Delivery at terminal livrarea aici nu se mai face doar intr-un anumit loc, intr-o anumita
localitate, livrarea se face prin un anume terminal convenit de catre parti.
Ce inseamna ca livrarea se face la terminal ? Ca marfa va trebui sa fie descarcata de vanzator
pe terminalul gara nr cutare ( asta este terminalul ), marfa se va livra descarcata de catre
vanzator, riscurile descarcarii si cheltuielile cu operatiunea de descarcare sunt in sarcina
vanzatorului dar de acolo, preluarea marfii, transportul ei pana la magazin sau la fabrica
cumparatorului sunt in sarcina cumparatorului.

In fine, avem si grupa D, Delivery Duty Date, conform acestui termen, vanzartorul isi asuma
toate obligatiile, toate costurile, toate riscurile pana la destinatia finala.
El este cel care, vanzatorul, care realizeaza formalitatile in tara de destinatie, plateste taxele
vamale de import in tara de destinatie, riscurile se transmit de la vanzator la cumparator in
momentul in care vanzatorul i-a pus marfurile la dispozitia cumparatorului spre a fi preluate,
asadar atentie, dupa ce au fost realizate formalitatile de import in tara de destinatie si dupa ce
au fost platite taxele vamale de import in statul de destinatie.
Regulile incoterms sunt codificari de uzante in materie de vanzare si operatiuni conexe,
codificari realizate de Camera de Comert Internationala.
Pentru ca un anumit termen sa produca efecte juridice, trebuie ca partile sa preia termenul
respectiv in cuprinsul contractului lor, desi e foarte uzual in Comertul International sa
contractam folosind incoterms nu putem spune ca incoterms sunt uzante propriu-zise.
Stiti de la obligatii sau de pe la alte materii, in domeniul dreptului privat, ca uzantele, si o sa
vedem peste cateva minute si noi ca uzantele intervin si se aplica ori de cate ori nu exista vointa
partilor de a deroga de la ele, prin simplul fapt ca exista, uzantele ni se aplica.
In cazul acestor incoterms nu putem sa retinem calificarea de uzante? De ce ? Pentru ca vedeti
sunt variatii extrem de importante intre acesti termeni si arbitrul sau judecatorul chemat sa
transeze litigiul, in absenta vreunei indicatii precise a partilor in cuprinsul contractului, nu
poate sa decida ca de fapt contractul este DDP in loc de Exworths pentru ca miza este una
extrem, extrem de mare.
Sunt unii autori care spun ca incoterms ar fi uzante, nu-i asa pentru ca regimul nu este unul de
uzante propriu-zise, au in spate uzante care au fost codificate dar se aplica doar in baza vointei
partilor acesti incoterms si in lipsa manifestarii de vointe a partilor acesti termeni nu pot sa
intervina.
Un alt aspect ce tine de regimul incoterms, daca am zis ca sunt uzante codificate si am zis ca
se aplica doar daca am cerut noi sau am prevazut in contract ca urmeaza sa ni se aplice, intelegm
ca, noi parti, noi avocati ai partilor, putem consilia partile sa deroge sau sa modifice vreuna din
regulile pe care un incoterm le are.
Se poate deroga de la una din prevederile unui incoterms dupa cum putem sa excludem complet
aplicarea unui incoterms, dar desi am ales sa zicem, livrarea este una free-long-side-ship am
putea spune ca vanzatorul se va ocupa si de formalitatile de export.
In mod normal la free-long-side-ship, formalitatile sunt in sarcina cumparatorului.
Trecem prin long-side-ship Constanta, cheile nu mai stiu care si completam termenul spunand
ca vanzatorul va face formalitatile de export.
Automat vointa noastra declarata, vointa de care derogam expres de la acesti incoterms va avea
prioritate de aplicare.
Ca sa facem o paralela cu dreptul contractelor ca sa va obisnuiti cu rationamentele, partile pot
sa contracteze folosind conditii generale standard, seturi de clauze pre-redactate de catre unii
dintre operatori, destinate a fi preluate, repetate in contractele de acelasi tip pe care le scrie
operatorul.
Mergeti la Wizz air sa luati un bilet de avion, dati click pe nu stiu cate conditii generale de
afaceri sau mergeti la Banca si luati un credit, avem contractul negociat pe o pagina/doua plus
un set de vreo 100 de pagini de conditii generale de afaceri.
Regula este ca o chestiune negociata in cuprinsul contractului, prevaleaza asupra acelor clauze
standard pre-redactate de catre una dintre parti pentru ca prin vointa, partea asta negociata clar
ca e o vointa speciala, e manifestata expres, va avea prioritate, avem reguli in sensul asta, fara
dubiu in Codul Civil.
La fel si in cazul acestor incoterms, in loc sa copiem 10 pagini de clauze sau 5 pagini de clauze
cat ar putea sa aiba un astfel de incoterms includem in contractul nostru 3 litere, dar nu, putem
sa derogam de la una sau mai multe clauze dintre cele pe care le-ati putut copia in contractul si
vointa noastra expres manifestata va trebui sa fie respectata de catre judecator.
Un ultim aspect in legatura cu acesti incoterms, ei uniformizeaza, ei standardizeaza cumva
contractele si drepturile si obligatiile partilor dar atentie mare, ce am facut noi aici este o
prezentare sintetica, regulile esentiale in legatura cu acesti incoterms, daca se va ajunge la
litigiu si vom discuta acolo drepturile si obligatiile uneia dintre parti pe baza unui incoterm
specific, va trebui sa fie consultata versiunea oficiala a incoterms, tocmai am spus unui
incoterms pot sa-i corespunda 5 pagini de reguli, nu le putem vedea aici pe absolut toate.
In fata judecatorului discutam pe acel text si aici apare uneori o mica problema pentru ca juristii
consiliaza operatorii economici sa introduca un astfel de incoterm fara sa-l fi citit in detaliu si
fara sa fi consiliat operatorul economic in concret, cu privire la obligatiile care ii revin.
Astfel ca, desi dorinta noastra e aia de standardiza absolut totul si sa avem previzibilitate, daca
nu am consultat textul inainte, s-ar putea ca un anume termen sa se intoarca impotriva ta.
Atentie mare operatorii economici pentru care veti lucra sunt implicati in operatiuni de comert
international si doresc sa foloseasca acesti incoterms consiliatii sa obtina in prealabil de pe site-
ul CCI ( Camerei de Comert Internationale ), versiunea oficiala, se plateste ceva dar aveti
versiunea oficiala si pe baza ei discutati cu clientul daca un anume incoterms este sau nu
versiunea cea mai potrivita pentru situatia lui in concret, aici avem regulile mari, regulile
generale in domeniu.
Va reamintesc ca, contextul despre care discutam este cel al resurselor extrastatale al resurselor
comertului international, pana acum am vorbit de dreptul anationa, principiile …. , am vorbit
de regulile si uzantele in materie de creditori, de incoterms, am vorbit despre codurile de
conduita, am vorbit despre legile model, sursa dreptului comertului international.
Retineti ca si legile model si principiile …. si incoterms, toate sunt reguli create deliberat de
diverse societati, asociatii profesionale sau organizatii internationale.
Un rol important in cadrul surselor dreptului comertului international insa, este jucat de dreptul
spontan in cazul lor, este esentialmente vorba despre uzante ( in cazul dreptului spontan ),
uzanta/sursa a dreptului comertului international.

Ora a-II-a

Pana acum, aproape la orice disciplina au fost invocate ca si izvor de drept, ati vazut, in
principal la obligatii, a-ti facut la dreptul muncii probabil, la familiei, nu-i asa, toate materiile
in care ar trebui sa tinem cont de art. 1 Cod Civil.
Uzantele joaca un rol important si in Comertul International, cum le-am definit, aceasta
definitie este data de un Profesor francez, aceasta definitie de pe slide, in ea se regasesc
elementele caracteristice uzantelor asa cum le cunoastem noi de la celelalte discipline.
Intelegem ca este vorba despre reguli nescrise urmate de operatori economici in practica lor,
reguli care au dobandit progresiv in generalizare timp si spatiu forta unor veritabile
reglementari, reguli nescrise nascute din repetarea neintrerupta si constanta in comportamente
in cadrul unei colectivitati sau in cadrul unor grupuri de persoane.
Foarte multe texte internationale fac referire la la uzante si as numi un rol, pentru acestea in
cadrul comertului international.
Am tot discutat de Conventia de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri.
In art. 9 CV lasa un loc uzantelor, o sa vedem imediat cele doua texte, art. 9 parag.2 vorbeste
de uzante normative, art.9 parag.1 vorbeste de uzante conventionale.
Mai mult decat atat, in Conventia de la Geneva 1961, Conventia Nationala privind Abitrajul,
art. 7 vorbeste despre legea aplicabila fondului litigiul arbitral.
Ce spune art. 7 ? Ca in mod normal arbitrul aplica legea aleasa de parti, daca partile nu au ales
legea aplicabila, arbitrul va determina legea aplicabila tinand cont de regula de conflict pe care
o considera cea mai adecvata, de asemenea acelasi art. 7 spune ca intotdeauna arbitrul va face
si aplicarea uzantelor comerciale specifice raportului sau specifice materiei respective.
Putem aplica in litigiile, de fapt suntem angajati sa aplicam in litigii aceste uzante.
In mod suplimentar si legiuitorul european face trimitere la aceste uzante de comert
international, de exemplu, in art. 25 din Regulamentul European 1215/2012 legiuitorul
european reglementeaza conventiile de alegere a instantei competente, pentru litigiile
internationale, litigii civile si comerciale si la un anumit momement legiuitorul european
stabileste conditiile de validitate formala a conventiilor atributive de jurisdictie.
Se prevede acolo ca, conventia e valabila din punctul de vedere al formei daca respecta forma
scrisa, este o definitie autonoma a acelei forme, sunt destul de stricte, apoi conventia e de
asemenea valabila daca i-a fost confirmata verbal de o confirmare scrisa din partea uneia dintre
parti.
In fine, din 1978 Conventia de la Bruxelles si apoi Regulamentul 44 si astfel si Regulamentul
1215 au adus foarte multe secvente in materie pentru ca se spune ca, Conventia de Arbitraj,
Conventia tributiva de jurisdictie e separabila daca a fost intr-o forma conforma uzantelor de
comert international care sunt larg cunoscute si repetate la operatiunea comerciala de acelasi
tip sau daca conventiile astea sunt asociate intr-o forma care corespunde practicilor si
obisnuintelor stabilite intre parti.
Conventia de la Viena, Conventia de la Geneva, legiuitorul european, fac referire la aceste
uzante.
Care sunt caracteristicile lor, caracteristici pe care le putem deduce pe baza definitiei tocmai
mentionate. Este clar ca este vorba de reguli de conduita, care i-a nastere din repetarea si
standardizarea unor comportamente intr-un anumit mediu.
Primul element esential este deci repetio, repetarea neintrurpta, constanta a unui comportament.
Daca cumva acel comportament nu mai este urmat neintrerupt, putem vorbi de o eventuala
cadere in desuetudine a uzantei deci atentie mare la eventuale intreruperi in practica.
Bun, repetitio elementul obiectiv, alaturi de elementul obiectiv avem si un element subiectiv,
avem un element psihologic. Toata lumea respecta regulile respective ca si cand ar fi impuse
printr-o lege veritabila, le respectam avand convingerea ca este vorba despre norme obligatorii.
Vorbim de opinio necesitatis, toata lumea se supune regulilor cu convigerea ca e vorba de
norme obligatorii a caror nerespectare risca sa duca la sanctiuni pentru cei interesati.
Uzantele le putem clasifica in diferite categorii, vorbim de uzante ale partilor sau uzante
conventionale, dupa cum putem vorbi de uzante normative sau de uzante comerciale propriu-
zise si in fine putem vorbi de cutume.
A-ti mai incercat dvs sa faceti o diferenta intre uzante si cutume ?
Ca si proces de creare al normelor nu, ca si regim probabil nu.
Multi autori spun ca, cutumele ar fi specifice dreptului international public in timp ce uzantele
ar fi specifice mai degraba comertului international, dar dincolo de treaba asta,cutumele sunt
reguli fixate, reguli certe, reguli imemoriale, reguli pe care le gasim intr-o anumita colectivitate
si carora absolut toti indivizii se supun in general.
Acum pentru uzante s-ar pune mai degraba accentul pe partea asta de formare, uzantele sunt
niste cutume in curs de formare desi inca o data, ca regim situatia este aceeasi, la uzante inca
pot sa existe variatii, inca putem sa derogam de la ele daca ne manifestam expres vointa,
cutumele sunt reguli pe care le urmam din generatii.
Mai mult decat atat, cutumele sunt specifice unei colectivitati, unei socieatati in timp ce
uzantele, veti vedea le vom regasii pe medii profesionale particulare. Vorbim de uzante in
comert in timp ce cutuma se poate referi de exemplu la artificiile pe care le dam la minuta sau
posibilitatea realizarii unor jocuri in cadrul unor zile festive.
Pentru domeniul nostru, al dreptului, ne intereseaza mai degraba uzantele.
Art. 9 parag.1 Conventia de la Viena - “ Partile sunt legate prin uzantele la care ele au
consimtit si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele “, in mod similar art.1 parag.9(1) din
principiile Unidroit “ Partile sunt legate de uzantele la care au consimtit si de practicile care
s-au stabilit intre ele “

Uzantele conventionale sunt specifice raporturilor dintre doua parti contractante, ele nu au
ajuns inca sa se generalizeze pentru o anumita colectivitate particulara sau daca vreti pentru o
anumita ramura comerciala. In raporturile dintre noi ne-am comportat intr-un anume fel si in
felul asta a luat nastere acea regula nescrisa.
Daca regula asta nescrisa ajunge sa fie extinsa si la alte relatii decat cele specifice situatiei
dintre doua parti, astfel incat sa fie urmata de profesionisti dintr-un anumit domeniu sau o
anumita arie, ea este, se ridica daca vreti, la rangul de uzanta normativa.
Sa luam un mic exemplu, vin in fiecare saptamana la dvs cu 5 minute intarziere sau la fiecare
curs. Astazi cu 5 minute, maine cu 5 minute s.a.m.d.
Dumneavoastra stiind ca eu vin cu 5 minute intarziere, intarziati si dvs la curs, nu ajungeti la
fix la curs, ajungeti la si 4 minute. Astazi asa, maine asa, poimaine asa, un an de zile, pai la
sfarsitul semestrului am putea spune ca in relatiile dintre noi, s-a creat aceasta uzanta ca e
tolerabila o mica intarziere de 5 minute in momentul inceperii cursurilor sau seminariilor.
Numai ca sa zicem ca nu v-ati intalni cu mine numai in anul IV, sa zicem ca v-ati intalni cu
mine in primul semestru din anul I, bun, si in raporturile dintre noi ia nastere regula asta, numai
ca eu nu ma vad doar cu dvs dupa cum dvs nu va vedeti doar cu mine aici la facultate, eu ma
vad si cu alte grupe de studenti la care merg mereu cu 5 minute de intarziere, dvs mergeti si la
alte cursuri la care va duceti la si 4 la si 5 si ii constrangeti pe colegi mei sa intre la si 5 ca
poate ca nu accepta sa intre mereu studenti dupa ce s-a inceput cursul si vedeti cum de la o
practica intre doua parti se ajunge la o practica intr-o colectivitate astfel incat regula ajunge sa
fie tolerata.
Nu ma va sanctiona nimeni ca am stat 50 minute ( mai depasesc uneori, ajung in pauza ) , nu
ma va sanctiona nimeni ca am stat 50 de minute la curs sau 50 de minute la seminarul dvs
pentru ca este tolerabila cumva derogarea de la regula.
Dar sa venim cu un exemplu in planul relatiilor contractuale dintre doua parti :
Un cumparator C si un vanzator slovac. Contractul purta asupra unor produse de patiserie.
In contract nu se prevedea nimic cu privire la dovada livrarii. Ce se intampla ?
Relatia noastra comerciala a fost una destul de lunga de 5 ani de zile si in acesti 5 ani de zile
vanzatorul livra marfa cumparatorului care urma sa o plateasca.
La un moment dat vanzatorul trimite spre plata niste facturi, niste facturi pe care cumparatorul
refuza sa le onoreze aratand ca marfa corespondenta nu i-ar fi fost niciodata livrata.
Ce s-a intamplat ? S-a ajuns binenteles la un litigiu pentru ca suma era consistenta si in fata
judecatorului, vanzatorul, da, a venit cu facturile respecttive, a spus ca ele corespundeau unor
livrari de marfuri ceruta plata.
Cumparatorul cum s-a aparat ?
A adus niste marfa, seful magazinului lui, plus un salariat din magazin care au aratat ca pe
parcursul celor 5 ani cat a durat relatia asta contractuala, de fiecare data cand vanzatorul aducea
marfa, seful de magazin sau salariatii ce preluau marfa, semnau facturile respective de primire.
Cumparatorul prin intermediul unor martori a reusit sa demonstreze in fata judecatorilor ca
intre parti a luat nastere o regula nescrisa conform careia dovada livrarii se face cu facturile
semnate de catre reprezentantii cumparatori.
S-a depus marturie ca asa s-a intamplat in cadrul relatiei de afaceri.
Bun daca asa s-a intamplat a doua oara, a 10-a oara a 100-a oara, se creeaza asteptari intre parti
ca acea regula nescrisa urmeaza sa fie respectata in continuare de catre parti si in speta noastra,
inca o data, s-a facut proba uzantei conventionale, uzantei specifice raporturilor dintre doua
parti, cum ca dovada livrarii se face cu facturile semnate sau cu documentele de calatorie
semnate, in fata judecatorului facturile deduse de catre vanzator nu aveau semnatura aia din
partea cumparatorului, judecatorul a considerat ca vanzatorul nu a dovedit efectiv livrarea, deci
vanzatorul nu a fost indreptatit la plata, tinandu-se cont, inca o data, de acea regula nescrisa in
raporturile comerciale intre parti.
Acuma noi nu stim sigur daca livrarea din speta chiar s-a facut sau nu, este posibil ca vanzatorul
sa nu fi trimis deloc marfa, este posibil ca transportatorul sa fi mancat prajiturile, este posibil
ca cumparatorul sa fi primit marfa dar reprezentantul vanzatorului, transportatorul, a gresit,
daca s-a facut acea livrare, reprezentantul vanzatorului a gresit ca nu a solicitat semnatura
cumparatorului pe facturile respective.
Pentru ca inca o data, intre parti a luat nastere acea regula nescrisa ca dovada se face in felul
asta.
Nu pot sa derog de la vreo uzanta fara sa fac vreo notificare, fara sa-l atentionez “ vezi ca in
viitor urmeaza sa ne comportam altfel “. Simpla deviere de la un comportament o uzanta risca
pana la urma sa produca efecte impotriva mea si asa cum v-am spus, inca o data, vanzatorul nu
a putut sa primeasca plata.
Un alt exemplu de uzanta conventionala :
Stiti ca in contractele de vanzare, daca partile sunt profesionisti, denuntarea defectelor trebuie
sa se in termen de 2 zile din momentul receptarii marfii. Regula este una supletiva, teoretic am
putea spune ca, cumparatorul in contract ar putea sa denunte orice defecte ale marfurilor in
termen de 5 zile din momentul in care s-a primit marfa.
Avem un contract in care introducem o astfel de clauza contractuala ce spune 5 zile pentru
denuntarea defectelor marfurilor.
Incepem derularea operatiunii, se intampla ca marfa sa fie cu defect, cumparatorul o
examineaza prima data sa zicem si, trimite denuntarea in 7 zile din momentul in care a primit
marfa.
Vanzatorul nu zice nimic, inlocuieste marfa cu defect. Se mai face o livrare, iarasi avem
produse defecte, iarasi cumparatorul denunta defectele in a 7-a zi si iarasi vanzatorul tace si
inlocuieste marfa cu defect si se intampla asa de 100 de ori intre parti, ei bine, avem o clauza
in contract care spune ca trebuie sa denuntam defectele in a 5-a zi, maxim in a 5-a zi. Avem o
practica intre parti conform careia, vanzatorul a remediat defectele care i-a fost remediate in a
7-a zi din momentul livrarii si vine livrarea numarul 101 in care marfa are de asemenea defect,
cumparatorul denunta defectul in ziua a 7-a, vanzatorul spune nu, am o clauza in contract
conform careia tu trebuia sa-mi denunti defectul pana in ziua a 5-a pentru ca asa ne-am inteles.
Bun, cine va avea dreptate intr-o asemenea speta ?
Contractul obliga la, spune Codul Civil, nu doar la ceea ce este expres stipulat in cuprinsul lui
ci obliga la toate urmarile pe care legea, echitatea, uzantele, practicile statornicite intre parti le
dau acelui contract dupa natura lui, contractul obliga si la altceva decat ce am scris noi in
cuprinsul lui.
Bun, ne-am inteles ca denuntam defectele in a 5-a zi dar am obtinut derularea operatiunii
comerciale si intre noi a luat nastere o practica nescrisa, ne-am comportat constant fara devieri
pe o perioada destul de lunga de timp, intr-un anume fel.
Dorinta noastra de la momentul zero formalizata in contract, este posibil sa ajunga sa fie
modificata prin comportamentul nostru pe parcursul respectivului contract si avem regula in
Codul Civil ce spune ca contractul obliga si la urmarile pe care uzantele si practicile le dau
acelui contract dupa natura lui.
Intr-o asemenea ipoteza, parerea mea este ca acea practica statornicita intre parti va avea
prioritate in fata vointei declarate de catre parti in contractul respectiv.
Cum am putea face totusi ca o asemenea solutie sa nu ajunga sa fie pronuntata de catre
judecator, practica sa prevaleze .
Vorbim de o clauza inspirata din practica americana, denumirea este de Now oral modification
( clauza de ne-modificare orala ), inseram in contractul nostru o clauza prin care prevedem ca
orice modificare a continutului prezentului contract urmeaza sa se realizeze exclusiv in scris.
Pai daca am incheiat contractul in scris si introducem o asemenea clauza de ne-modificare
orala, atunci acea practica convenita sau statornicita intre noi s-ar putea sa nu fie urmata de
judecator fiindca vointa noastra la inceputul contractului a fost evident, dupa cum am putea
introduce in contract o clauza, denumita clauza de tolerare.
Orice tolerari de catre una dintre partile contractante a unui comportament deviant, a unui
comportament prin care nu se respecta prevederile angajamentului scris nu inseamna pentru
partea respectiva, renuntarea la dreptul de a se prevala de clauzele scrise ale prezentului
contract.
De ce tot spunem de la inceput, te voi lasa eventual sa nu respecti strict clauzele contractului
dar asta nu inseamna ca renunt la dreptul de a ma prevala de clauzele astea daca cumva ajungem
la litigiu.
Daca suntem in prezenta fie a unei clauze de ne-modificare orala fie in prezenta unei clauze de
tolerare in contractul nostru atunci uzanta conventionala, aceea care a luat nastere intre cele
doua parti contractante, probabil nu va produce efecte in relatia respective dar inca o data vointa
partilor a fost clara de la inceput inca din momentul semnarii contractului. Bun, a-ti inteles ca
aceste uzante conventionale sunt specifice relatiilor de afaceri dintre doua parti.
De regula ele nu la un intreg mediu profesional, a-ti inteles ca de la uzantele conventionale
partile pot sa deroge, partile pot sa evite aplicarea lor.
Si a-ti inteles de asemenea ca atunci cand una dintre parti invoca o regula nescrisa, care s-a
nascut in urma repetarii unor comportamente, in practica trebuie sa si dovedeasca uzanta
respectiva.
Daca am dovedit-o si daca nu am exclus expres aplicarea acestor uzante, eventual
conventionale, judecatorul va tine cont de ele in relatiile dintre noi si situatia noastra va fi
stabilita in consecinta inclusiv pe baza acestor uzante conventionale.

Uzantele normative , nu intarziem 5 minute doar la ora de DCI, intarziem 5 minute la toate
cursurile din facultate.
Ce spune art. 9 parag.2 din Conventia de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri “
In afara de conventia contrara a partilor, partile sunt considerate ca s-au referit in mod tacit
in contract , si pentru formarea sa la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o
cunoasca si care in comertul international este larg cunoscuta si in mod repetat respectata de
catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere “ .
Uzante pe care partile le cunosteau sau trebuiau sa le cunoasca, elementul subiectiv-
cunoasterea, apoi trebuie sa avem si un element obiectiv - uzanta trebuie sa fie larg cunoscuta
si in mod repetat respectata in comertul international in ramura in care partile activeaza si apoi
pornind de la o uzanta normativa, de ce, pentru ca forta acestor uzante este similara unei legi
supletive.
Legiuitorul, autorii Conventiei de la Viena au spus partile sunt considerate ca s-au referit in
contract si pentru formarea lui la uzante, asta inseamna ca partile s-au supus si uzantelor care
intervin in domeniul respectiv, partile vor fi tinute de regulile instituite in acele uzante.
Va spuneam ca la fel in art. 7 din Conventia de la Geneva arbitrii trebuie sa tina seama de
prevederile contractului si mereu si de uzantele comerciale si v-am spus ca in Regulamentul
1215 se prevede ca Conventia atributiva de jurisdictie se prevede ca poate sa fie valabila daca
fac o forma conforma unei uzante din comertului international avuta in vedere de catre parti.
Uzantele normative specifice mediului de afaceri se pot clasifica in mai multe categorii. Daca
tinem cont de un criteriu geografic vorbim de uzante locale, uzante care sunt specifice unui
anumit port, unui anumit oras, unei anumite localitati, unei anumite regiuni geografice.

Un exemplu, am avut o speta cu un vanzator austriac de cherestea si un cumparator german.

Ce s-a intamplat, cumparatorul a achizitionat marfa, nu a examinat-o in momentul primirii si
abia dupa 35 de zile de la receptie a verificat marfa, a constatat ca are o serie de defecte si a
incercat sa denunte defectele respective vanzatorului incercand sa obtina o reducere a pretului
corespunzatoare.
Bun, vanzatorul s-a opus pretentiei cumparatorului aratand ca, contractul nu prevedea nimic cu
privire la denuntarea defectelor dar in alpii austrieci in zona de unde fusese cumparata
cheresteaia respectiva exista o uzanta conform careia denuntarea defectelor la cherestea se face
in maxim 14 zile din momentul in care s-a livrat marfa.
In speta diferenta era evidenta de la 14 la 35, oricum s-a ajuns cu speta in instanta si ce au decis
instantele ? Aici problema era una diferita, in contractul partilor nu aveau nimic cu privire la
termenul respectiv de denuntare a defectelor, numai ca in Conventia de la Viena aveam o
reglementare, e drept nu foarte precisa, denuntarea defectelor trebuie sa se faca intr-un termen
scurt, rezonabil, tinand cont de natura marfurilor s.a.m.d.
Oricum se poate discuta uneori daca termenul de 35 zile este unul rezonabil in raport cu natura
contractului s.a.m.d.
Ideea e ca desi Conventia a autorizat termene rezonabile pentru denuntare si eu i-as spune “
mai, 30 zile este termen rezonabil pentru denuntarea contractelor “ , de fapt in practica aveam
o uzanta specifica comertului cu cherestea specifica regiunii respective din alpii austrieci si
uzanta asta era una mult mai severa pentru unii cumparatori.
Trebuie sa intelegeti ca prin uzante se poate deroga de la prevederile legale, se poate deroga de
la legi si daca pe aceeasi chestiune am o lege si o uzanta probabil ca uzanta va avea prioritate.
Este o regula nescrisa care ni se aplica din moment ce nu exista intentia expresa a partilor de a
deroga de la respectiva uzanta.
In decizia noastra, ce au constat instantele?
Pe de o parte da, uzanta va avea prioritate in fata prevederilor supletive din Conventia de la
Viena.
Apoi s-a constat ca din alpii austrieci, din regiunea respectiva se incheiau contracte cu
cumparatori de cherestea de peste tot din Europa, deci vorbim de un centru unde se incheie in
mod normal contracte internationale.
Ce s-a mai constatat de asemenea, deci uzanta, da era specifica unui loc dar intervenea in
operatiunea de comert international si mai precis intervenea in cazul vanzarilor de cherestea,
partile fiind, ambii profesionisti in domeniul asta de vanzari de cherestea.
Ce sa mai constatat, e ca vanzatorul german nu era la primul contract, la prima operatiune ca
partener de afaceri din zona respectiva deci nu putea sa spuna ca nu avea cunostinta nicicum
de uzanta aceea.
Instantele au facut aplicarea uzantei din speta si au decis ca din moment ce cumparatorul nu a
denuntat in timp util defectele marfurilor, cumparatorul nu este indreptatit sa se bucure de
remediile prevazute in cadrul conventiei.

Uzantele speciale sunt caracteristice unor tipuri de contracte de acelasi tip sau sunt
caracteristici unor ramuri comerciale particulare. Astfel putem vorbim de uzante in contractele
de transport, uzantele in contracte de asigurare, uzantele in vanzari de produse petroliere,
uzantele in contractele de comert cu animalele vii, uzante specifice comertului cu ou.
Pe comertul cu ou am un exemplu, asta m-a surprins pe mine prima si prima data, in comertul
international cu oul ezista o clauza nescrisa care spune ca la fiecare 144 oua livrate e posibil ca
12 sa fie sparte si nu se angajeaza raspunderea vanzatorului pentru livrare de marfuri
neconforma si nici de posibila reducere a pretului.
Si acum sa ne gandim, hai ca daca se sparg 12 oua nu e mare lucru :))))) , dar noi nu vindem o
data doar 144 oua, vindem 144.000 oua, la 144.000 e posibil ca 12.000 sa fie sparte, vreo 2
camioane,3 , nu stiu cate sunt si sa nu se angajeze raspunderea pentru livrare de marfuri
neconforma.
Asta este uzanta, evident ca putem deroga de la ea, putem stabili reguli mult mai suple dar de
regula stabilim reguli mai severe.
Din moment ce suntem profesionisti, activam intr-un anume domeniu nu putem sa invocam
necunoasterea legii, nu putem sa ne ascundem dincolo de necunoasterea precisa a anumitor
reguli, stim nu doar regulile legale ci si toate regulile nescrise specifice profesiiei in care
activam, si daca, abia am intrat pe piata ne informam, sunt tot felul de camere de comert si
industrie care pot oferi certificate de cutuma, ne putem adresa asociatiilor sau organizatiilor
profesionale ale unor operatori si putem solicita certificate de cutuma.
Uneori aceste asociatii si aceste camere de comert si industrie elaboreaza culegeri de cutuma,
trebuie sa depun efort de informare pentru ca altfel risc sa ne fie aplicabile aceste reguli nascute
din practica.
Daca nu putem face efortul de informare, ne putem proteja contractual pe terenul contractului.
Deci inca o data regula e contractul obliga nu doar la ce este cuprins in cuprinsul lui ci si la
urmarile pe care uzantele si e vorba de aceste uzante normative, se dau contractului dupa natura
lui.
Uzantele conventionale erau practici statornicite intre parti, cum ne putem proteja ?
Printr-o clauza excludem aplicarea uzantelor cum ar suna clauza respectiva.
Denumirea pe care o avem pentru aceasta clauza iarasi devine pe filiera engleza este Mecer
prose sau Empireer agreement prose - clauza de integralitate.
Este clauza prin care partile prevad ca negotiul lor este exclusiv cel delimitat intre cele 4 colturi
ale , sau four corner closes, negotiul lor, operatiunea juridica dintre ele este cea deliimitata
strict prin intelegerea formalizata in cuprinsul contractat.
Clauza prin care partile precizeaza ca documentul s-a scris, semnat de ele, reprezinta acordul
lor complet ce descalifica din punct de vedere juridic si inlocuieste toate documentele
anterioare schimbate de ele respectiv toate regulile nescrise si uzantele ce ar putea pretinde
aplicarea respectivului contract.
Clauzele prin care precizeaza ca drepturile si obligatiile lor sunt exclusiv cele care rezulta din
documentul scris, redactat de ele si pentru interpretarea contractului si reprezentarea
drepturilor si obligatiilor lor nu pot fi avute in vedere elemente exterioare contractului precum
solutii deduse din uzante.
Asiguram etanseitatea contractului scris si excludem aplicarea uzantelor in raporturile dintre
noi, perfect posibil lucrul asta.
Deci retinem ca uzantele speciale corespund unor contracte particulare, unor tipuri de
contracte sau unor domenii de activitate specifice, comert cu animale, ou, petrol etc. sau
contracte de transport, asigurare mandat.
Mai departe uzantele noastre ar putea sa fie uzante generale, nu sunt specifice unui anumit tip
de contract sau nu sunt specifice unui sector de activitati economice, corespund activitatii
economice sau contractelor in ansamblul lor.
O astfel de uzanta generala ar putea sa fie o uzanta cu privire la pret, in contractele comerciale
se considera ca pretul negociat de parti nu include taxele deci automat vom adauga si taxe sau
alte uzante privitor la calitatea marfurilor.
Daca in contract nu s-a prevazut calitatea, vanzatorul nu poate fi tinut sa livreze marfa de
calitate premium, de top, dar nici nu e suficient sa livreze calitatea minimala, deci undeva
marfurile livrate trebuie sa aive o calitate medie, o calitate standard.
Pe o uzanta care nu e specifica unui tip de contract sau unui anumit domeniu de activitate ci
priveste in general schimburile comerciale.
In anii trecuti a-ti discutat de asemenea cu colegii mei despre distinctia intre uzante praeter
lege , secundum lege , respectiv uzante contra lege .
Uzante secundum lege - legea trimite la ele , in cadrul Conventiei de la Viena nu avem articole
particulare care sa trimita la uzante dar avem art.9 care ne permite, inca o data, luarea in
generalizare a uzantelor.
Avem cele doua reguli generale ce ne spun ca putem sa tinem cont in general de uzantele
normative sau de uzantele conventionale.
In ceea ce priveste uzantele contra legem , problema lor apare in legatura cu ce fel de legi,
legile imperative, pana la urma imperative pentru ca am vazut ca acolo unde sunt norme
supletive, o anumita practica specifica unui domeniu profesional sau o anumita practica
specifica relatiilor de afaceri dintre doua parti poate deroga prevederilor legale.
Principiul este ca daca intr-un anumit domeniu am norme imperative, in mod normal,
judecatorul sau arbitrul tine cont de normele alea imperative si nu aplica uzantele, si in
codul nostru civil se spune ca uzantele nu primesc aplicare daca sunt contrare ordinii
publice sau bunelor moravuri. Or ordinea publica este cea care este formalizata prin
intermediul unor dipozitii imperative in domeniul contractului.
Numai ca exceptional s-au vazut si cutume care au primit aplicare in fata unor norme
imperative.
Doua exemple, in Franta de exemplu s-au admis aplicarea unor tratamente rele animalelor este
infractiune, pe canal european, nu avem voie sa chinuim. Sau contraventie ?
In fine, nu avem voie sa chinuim animalele pentru ca ne expunem unor sanctiuni probabil
penale, numai ca in anumite regiuni din Franta, anumite regiuni din Spania, s-a pastrat traditia
coridelor, si, si acolo la acele spectacole cu animale sunt numite animale si totusi cei care
chinuie acele animale e in virtutea unei cutume pe care o practica din timpuri stravechi nu sunt
pedepsiti si cumva prin intermediul acestei clauze nescrise ajungem sa derogam de la o norma
imperativa si in materie penala.
Pe domeniul comercial exemplele sunt mult mai putine, tot din Franta un caz, reglementarile
legale interzic capitalizarea dobanzilor mai repede de un an.
Ei bine, practica in favoarea deponentilor a permis capitalizarea la 3 luni, desi, inca o data,
regula imperativa era “nu ai voie sa dai “ , de fapt sa ceri dobanda ca asta era marea problema,
sa ceri dobanda la dobanda asa cu capitalizarea, s-a permis in practica capitalizarea la 3 luni in
favoarea deponentilor si este o uzanta prin care derogam de la o norma imperativa.
Ce ar mai fi de completat cu aceste uzante este ca, deci ele pot sa completeze o norma supletiva
sau sa deroge de la o norma supletiva, uzantele conventionale, partile pot sa deroge de la
prevederile uzantelor conventionale si am vazut ca,clauzele posibile, clauzele de integralitate.

Doua cuvinte despre Dreptul European, am spus ca se face referire la uzante si in art. 25 din
Regulamentul european 1215/2012. Binenteles ca fiind vorba de un text european si de o
notiune destul de incerta, uzantele ( min 01: 15 ) si restrictia UE a fost chemata sa intervina si
sa ne interpreteze textul respectiv.
Ce-a spus Curtea de Justitie, ca in nici un caz uzantele n-ar trebui sa fie stabilite prin raportare
la dreptul unui stat, insusi textul european ne da voie sa tinem cont de uzante, ceea ce trebuie
este ca uzanta respectiva, sa fie activa, sa fie urmata in comertul international in bransa
comerciala in care activeaza partile, deci existenta uzantei, aspectul obiectiv, existenta se
dovedeste constatand repetabilitatea respectiv urmarirea constanta a acelei uzante de catre
parti, plus ca este importanta cunoasterea de catre parti sau acea prezumtie de cunoastere daca
partile sunt profesionisti.
Dati-mi voie sa va citesc un extras, am avut o speta legata de existenta unei uzante in contractele
de vanzare de valori mobiliare pe piata de capital.
Ce spune Curtea ? Instanta de trimitere va trebui sa tina seama de faptul ( min 02: 50 ) ca profit
este o intreprindere care isi desfasoara activitatea in domeniul investitiilor financiare.
Deci este necesar ca intreprinderea sau compania careia ii opunem uzantele sa activeze in
ramura unde uzanta respectiva este intalnita, isi desfasoara activitatea in domeniul respectiv,
trebuie sa tinem cont si de eventuale raporturi pe care intreprinderea asta le-ar fi stabilit in
trecut cu celelalte parti din actiunea principala.
Faptul ca sunt activi si ca operez pe o anumita piata incheind diverse contracte poate sa fie o
dovada a faptului ca eu cunosteam sau ca pot sa fiu tinut de uzanta aia pe care poate ca nu o
cunosteam dar pe care nu aveam cum sa nu o stiu din moment ce eram activ acolo.
Tinem cont de numarul si de regularitatea contractelor incheiate de intreprindere pe piata
respectiva, eventual cu partenerul care sunt in litigiu.
Cu cat numarul este mai mare cu atat eu pot scapa mai greu de aplicarea unei uzante specifica
acelei branse. Odata cu activismul meu in acel domeniu, prezumtia ca eu cunosteam uzanta e
din ce in ce mai greu de rasturnat. Instanta va trebui sa verifice daca emisiunea unor obligatiuni
pe piata in acest sector de activitate este insotita in general si cu regularitate de un prospect
care contine o clauza atributiva de competenta si daca o asemenea practica e suficienta de
cunoscuta pentru a putea fi calificata ca fiind consolidata.
Deci trebuie sa verificam repetarea comportamentului si cunoasterea regulei respective in
mediul profesional, aspectele astea tin de partea obiectiva, astea sunt indicatiile date de Curtea
de Justitie. Mai spune Curtea, existenta nu trebuie sa fie determinata de legile de una din statele
contractante si trebuie constatata nu prin raportare la comertul international in general ci la
bransa generala in care partile contractante isi exercita activitatea.
Deci, ar fi posibil ca uzanta sa fie specifica unei anumite regiuni, unui anumit port, unei anumite
zone, unui anumit oras, dar daca in acel port, in acel oras se incheie foarte multe contracte
internationale atunci uzanta ar putea sa fie considerata de comert international chiar daca ea nu
este urmata constant de operatorii din toata lumea. Ceea ce conteaza e, ca in locul asta se
incheie multe contracte cu straini, multe contracte internationale si atunci toti cei care vin sa
contracteze aici mai ales daca nu sunt la primul contract se pot astepta ca regulile nescrise din
zona asta sa le fie aplicabile si lor.
Atat despre uzante, trecem la un alt subiect conex cu tema noastra, o data discutam de:

SURSELE EXTRA-STATALE ALE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

Mai precis, in domeniul dr. comertului international, o serie de autori au afirmat existenta lex
mercatoria ca ordine juridica autonoma de ordinea juridica a statelor, anumiti autori au afirmat
existenta acestei lex mercatoria ca o ordine juridica paralela ordinii juridice a statelor.

Ce este aceasta lex mercatoria , cum ar lua ea nastere si vedem apoi discutia, este drept sau nu
este drept lex mercatoria ?

Definitia ii apartine aceluiasi autor francez de la care m-am inspirat mai devreme la definitia
uzantelor, Bertold Goldman, este un jurist francez de origine romana, profesor celebru in
Franta, reguli internationale pe care participantii la schimburile economice internationale le
creeaza si le instituie progresiv pentru ei insisi, reguli pe care arbitrii contractual insemna sa
judece litigiile constatate le precizeaza sau chiar le elaboreaza potrivita intentiei partilor.
Reguli create de operatori economici sau de judecatori privati pentru a fi aplicabile
schimburilor economice internationale, dreptul comerciantilor.
Promotorul teoriei lex mercatoria a fost juristul francez, Bertold Goldman, care a sustinut
existenta unei societas mercatoria, societatea comerciantilor, societatea operatorilor de dreptul
comertului international, capabila societatea asta sa genereze propriile ei norme, sa sustina
aplicarea lor in relatia lor dintre operatorii economici si sa aplice sanctiuni in caz de
nerespectare a lor.

Ce ar cuprinde lex mercatoria ?

Exista cumva doua metode pentru determinarea lex mercatoria. Unii autori promoveaza
metoda ( min 09:14 ), alti autori promoveaza o metoda functionala in domeniul asta.
In ceea ce priveste metoda ……… ( insteal cred ), o regasim la foarte multi autori, ar exista o
serie de reguli respectiv o serie de principii pe care le-am include in lex mercatoria .
De unde deducem aceste reguli, de unde deducem aceste principii ?
Pai in primul rand ar fi vorba de uzantele comerciale specifice comertului international, regulile
astea nascute din uzante ar fi incluse in lex mercatoria .
Dupa cum, am include in lex mercatoria o serie de principii generale de drept specifice statelor,
principii care vizeaza evident activitatea de comert internationala, principii precum pacta sunt
servanda , principiul bunei-credinte in comertul international, principiul raspunderii doar
pentru fapta savarsita cu vinovatie, principiul obligatiei minimizarii s.a.m.d.
Principiile astea sunt consacrate de dreptul statal, dar pentru ca sunt comune statelor, ar face
parte si din aceasta lex mercatoria. Am include in lex mercatoria de asemenea orice fel de
reguli generate de asociatii sau organizatii profesionale pe care le-am invocat saptamana
trecuta.
Clauza tip, contracte tip, seturi de conditii generale de afaceri pe care operatorii le folosesc
repetat intre raporturile dintre ei. Mai important si daca ne uitam la definitie, inca o data, in lex
mercatoria s-ar include toate regulile deduse din sentintele arbitrale, din sentintele prin care
arbitrii au transat diverse litigii de dreptul comertului international.
Evident am include in lex mercatoria toate principiile elaborate de Unidroit, principiile
Unidroit pentru contractele de comert international.
Unii spun ca inclusiv Conventia de la Viena prin care se codifica uzante, ar face parte din lex
mercatoria . Acei incoterms pe care i-am vazut mai devreme ar face parte din lex mercatoria ,
reguli si uzante uniforme in materie de credit documentar, in materie de scrisori de garantie la
care am facut referire acum 2 saptamani ar face si ele parte din aceasta lex mercatoria .
Si inca o data, ideea aceea este, ca avem reguli pe care le regasim mentionate undeva.
Alti autori comemorani noua, promoveaza o alta metoda, metoda functionala,.
Profesorul francez Emmanuel Gallard spune ca lex mercatoria ar fi doar o modalitate de
determinare a dreptului aplicabil unei dispute, o modalitate ce-i permite arbitrului sa compare
diferitele legislatii prezente, legislatii de conflict, legislatii materiale sa tina cont de principiile
generale din domeniu si sa ajunga la normele cele mai adecvate pentru solutionarea spetei.
Va dati seama ca aceasta ultima metoda preuspune o discretie foarte mare pentru arbitru ce
transeaza speta, si in acelasi timp o incertitudine destul de mare pentru partile implicate in
litigiu. Pana ce arbitrul nu a decis el ce e mai potrivit sa aplice in speta, nu-i foarte clar ce reguli
ne ghideaza noua comportamentele in practica.

Cum ar interveni aceasta lex mercatoria in practica ?

Lex mercatoria ar avea ca vehicul principal contractele de comert international, mai precis,
partile s-au referit in contractele lor la lex mercatoria.
Acum, lucrurile sunt foarte nuantate in practica, daca vorbim de lex mercatoria ca lex
contractus , vom vedea ca rezultate nu-s foarte edificatoare, mai precis un profesor francez care
profeseaza acum in Luxemburg, a facut un studiu practic legat de litigiile care au ajuns in fata
arbitrilor de comert international pe o perioada de aproape 10 ani de zile, 1999-2000, 6500
litigii au fost verificate de autorul asta, ca clauzele de alegere a dreptului aplicabil erau extrem
de frecvente, majoritatea contractelor prevedeau o clauza de alegere a dreptului aplicabil dar
dintre aceste doar 1 pana la 2% faceau trimitere la dreptul anational, la lex mercatoria intr-o
forma sau alta ca drept aplicabil, deci 65 contracte din 6500 faceau trimitere la lex mercatoria
.
Lucrurile nu s-au oprit aici, astea 65/100 contracte in care se faceau trimitere la lex mercatoria,
de fapt marea majoritate trimiteau la Conventia de la Viena privind legea aplicabila vanzarii
internationale de marfuri, or ce-am vazut noi saptamana trecuta ?
Comventia este ratificata in peste 90 state din lume, deci este inserata in ordinea juridica a
statelor, nu poti sa spui ca te referi la un drept anational pur cand alegi o conventie care e in
peste 90 de state.
Deci ideea asta ca lex mercatoria ajunge la efectivitate pentru ca partile merg si desemneaza
lex mercatoria ca drept aplicabil nu este atat de fundamentata in practica. Si mai mult, acelasi
autor da exemple, in domenii in care partile se bucura de o libertate foarte mare, de fapt ele
aleg sa limiteze inca o data aceasta libertate.
Doua exemple, pleaca autorul de la situatia asociatiei privitoare la comertul cu seminte si
cereale, da asta am invocat-o saptamana trecuta .
O asociatie destul de veche, in fine, mostenitoare …. 100 de ani in timp, in cadrul acestei
asociatii se creeaza reguli si sunt urmate de catre membrii acestei asociatii, a creat un contract
tip ce este utilizat in comertul cu cereale si seminte.
Ei bine, in cadrul acestui contract tip propus, asociatia asta nu pretinde o autonomie totala fata
de dreptul statal, dar se prevede ca litigiile intre acesti particulari pot sa fie solutionate pe calea
arbitrajului ceea ce inseamna un minim de autonomie, in acelasi timp se prevede ca clauzele
din contractul asta propus de parti, in caz de litigiu vor fi completate de prevederile dreptului
statal aplicabil.
Deci, desi incercam sa elaboram norme pentru operatori nu avem pretentia asta ca ele sa fie
singurele care ne guverneaza si acceptam cumva in mod natural ca dreptul sa aiba ultimul
cuvant in domeniu.
La fel, in domeniul contractelor cu produse financiare avem international swaps si delivery
association o asociatie ce vine cu reguli in domeniul comertului cu derivate de credit, s-ar putea
sa fie o serie de contracte swap, future, forward, tranzactionam ratele dobanzii, eu iti dau rata
pe care o am la creditul meu, in schimbul ratei pe care o ai tu sau vinde-mi moneda, in fine,
operatiuni pur speculative, si pentru aceste contracte asociatia asta, si pentru aceste operatiuni
asociatia asta a redactat contracte detaliate cu reguli clare care sa raspunda operatorilor, deci
avem un model de contract tip, dar in cuprinsul acestui contract se introduce o clauza de rectio
iuris , in favoarea dreptului statal.
Legea elaborata de state are ultimul cuvant in domeniu. Bun, pe lex mercatoria introdusa in
contract prin intermediul clauzelor de rectio iuris lucrurile sunt destul de relative.
Este adevarat insa ca, lex mercatoria se bucura de efectivitate. Vedeti, continutul ei asa cum e
descris aici, unde varia ? Am spus ca includem clauze tip, contracte tip, conditii generale
standard, ei bine, partile la operatiuni in comert international chiar folosesc acele contracte tip,
acele clauze standard si regulile astea din lex mercatoria chiar ajung pana la urma sa guverneze
comportamentul nostru.
Va explicam eu saptamana trecuta, cand un contract, in acelasi contracte cu aceleasi clauze
este preluat si repetat in 10,100, 1000 de operatiuni de acelasi tip, cumva contractul nostru
ajunge sa produca efecte dincolo de modelul individual.
Exact aceleasi reguli reglementeaza comportamentul la 10, 100, 1000 de persoane.
Deci lex mercatoria ajunge in concret sa se bucure de efectivitate.
Apoi un alt element, un alt instrument in care lex mercatoria ajunge sa se bucure de efectivitate
este reprezentat de sentintele arbitrale.
In fata arbitrilor, arbitrii sunt primii, sunt principalii promotori ai lex mercatoria. B. Goldman
era arbitru, Emmanuel Gallard pe care l-am invocat mai devreme este arbitru, Filip U. care a
sustinut lex mercatoria a fost arbitru de comert.
Deci arbitrii pretind, aceasta libertate.

Ce trebuie sa retineti ?
Ca in fata arbitriilor, clauza prin care spunem ca prezentul contract este guvernat de lex
mercatoria sau pentru solutionarea arbitrului, litigiul tine cont de prevederile lex mercatoria,
clauza asta valoreaza clauza de desemnare a dreptului aplicabil.
Nu vorbesc, nu voi vorbi in aceasta ipoteza de simplul arbitraj in echitate, este mult mai mult,
pentru arbitrii lex mercatoria este drept.
Plus ca, asa cum am vazut mai devreme arbitrii constata regulile din lex mercatoria, le
precizeaza sau chiar le elaboreaza potrivit intentiei partilor si sentintele pronuntate in litigii de
dreptul comertului international sunt incluse in lex mercatoria.
Practica instantelor statele este mult mai reticenta.
In anii 90 am avut o sentinta a Curtii de Apel din Paris, in hotararea balenciana in care
judecatorii valencieni , a spus ca transeaza in drept litigiul arbitrul ce face aplicarea prevederilor
lex mercatoria. Deci, s-a ajuns sa nu se cenzureze o sentinta in care arbitrii au aplica lex
mercatoria.
De fapt judecatorii statali, sunt mult mai reticenti in a considera ca lex mercatoria este drept
veritabil, si asta e pozitia generala urmata astazi.
Pozitia asta de reticenta este sustinuta de exemplu, si de prevederile Regulamentului Roma I
privitor la prevederile obligatiilor contractuale, regulament care o sa-l analizam in intalirile
noastre viitoare.
Acolo se spune asa, v-am mai evocat lucrul asta, contractul guvernat de legea aleasa de parti.
Bun, legea aleasa, aici nici o precizare dar in articolele urmatoare se face referire intr-o forma
sau alta la legea statului.
Deci Regulamentul care e obligatoriu pentru parti, interpreteaza termenul lege ca facand
trimitere la legea unui stat sau la o lege care e in vigoare intr-un stat ori despre lex mercatoria
nu se poate spune lucrul asta. Sunt norme elaborate de operatori, de asociatii private, de arbitrii
care in mod normal nu edicteaza dreptul in numele unui stat.
Bun, judecatorii statali sunt totusi destul de toleranti in materie, cel putin in ceea ce priveste
sentintele arbitrale.
O sa vedem noi peste vreo cateva saptamani ca un judecator statal poate sa refuze pe un anumit
teritoriu recunoasterea unei sentinte arbitrale daca sentinta respectiva este contrara ordinii
publice de DIP , din statul unde judecatorul respectiv functioneaza.
Iarasi, peste vreo cateva saptamani o sa vedem ca ordinea asta publica de DIP e mult mai
restransa decat ordinea publica interna.
Deci trebuie ca sentinta asta a mea sa aduca atingere grav, la glanda, importanta unei norme
absolut esentiale din dreptul meu pentru a refuza recunoasterea ei.
Din simplul fapt ca arbitrul a facut aplicarea unei normei diferite de cele pe care o am eu in
domeniu, chiar imperativa, nu-i suficient sa spun “ ah, socheaza, aduce atingere prea grav
teritoriul meu” . Trebuie sa incalce, sentinta aia, inca o data, o regula absolut fundamentala.
Plus ca, inca o data, si in fata judecatorilor statali, putem sa tinem cont de exemplu de uzante
sau de principii generale de drept, pe cand arbitrul aplica uzante, pe care si eu judecator le-as
fi aplicat intr-o anumita speta, sunt relativ tolerant cu solutia, si spun, accept recunoasterea
sentintei arbitrale fara sa opun exceptia de ordine publica internationala.
Bun, deci in fata judecatorilor statali, solutia este mai nuantata.
Ajungem la problema cea mai disputata in legatura cu lex mercatoria.

Este aceasta lex mercatoria o ordine juridica veritabila paralela ordinii juridice a statelor
?
Cu alte cuvinte, avem sa zicem 190 de sisteme in lume, lex mercatoria ar fi al 191-lea
pentru a ne putea raporta la el veritabil ca drept aplicat ?

Ei bine, aceeasi autori care promoveaza lex mercatoria, sustin fara umbra de dubiu ca lex
mercatoria ar fi drept veritabil. Cum s-ar justifica ?
Pai, astazi lex mercatoria ar cuprinde un ansamblu suficient de amplu, suficient de coerent de
norme astfel incat ea sa poata sa ofere raspunsuri la diverse probleme pe care le-am putea noi,
ca operatori, in comertul international.
Bun, deci am avea norma, pe de alta parte acea societas mercatorum, societatea operatorilor de
comert international, ar dispune de o structura personalizata capabila sa raspunda nevoilor
operatorilor.
Mai precis, avem entitati care elaboreaza si care dezvolta in mod permanent, constant, norme.
Dupa cum in cadrul unei norme juridice, statale, Parlamentul si exceptional Guvernul
elaboreaza norme si in cadrul acelui societas mercatorum avem Asociatiile Profesionale,
Camerele de Comert si Industrie, avem arbitrii care creeaza, care dezvolta norme.
Deci avem creatori de norme in cadrul acestei lex mercatoria. Bun, pe de alta parte dupa cum
in cadrul unei ordini juridice propriu-zise, avem instantele care supravegheaza aplicarea
normelor, care orienteaza aplicarea normelor, si care aplica sanctiuni atunci cand normele nu
sunt aplicate si in cadrul comertului international ar exista organe jurisdictionale care permit
acestei lex mercatoria sa se bucure de o efectivitate deplina.
Am evocat arbitrii de dreptul comertului international care transeaza disputele aplicand
normele din lex mercatoria.
Si apoi am spus ca in cadrul unei ordini juridice statale, daca o hotarare judecaroreasca nu se
executa de buna voie, putem face apel la mecanismul de constrangere statal si putem executa
silit hotararea.
Un mecanism similar ar exista in in domeniul comertului international, dar de fapt acolo esenta
este reprezentata de faptul ca operatorii economici respecta sentintele arbitrale in mod voluntar
fara sa fie nevoie de constrangere.
Ar exista cumva sanctiuni morale in cadrul lumii de afaceri daca n-as respecta sentintele
arbitrale.
Acum argumentele astea avansate de promotorii expertatori au ajuns au ajuns sa fie relativizate
cumva de cei care critica existenta lex mercatoria ca o ordine juridica propriu-zisa.
Un argument foarte important aici, a fost acela incompletudinii respectiv al impreciziei
regulilor pe care le avem in lex mercatoria.
O ordine juridica statala se bucura de completudine in sensul ca orice problema juridica pe care
as avea-o, ma duc in fata unui judecator pe baza legii romane sau pe baza mecanismelor pe
care le am in dreptul romanesc, orice judecator va putea sa transeze problema.
Intr-o ordine statala am binenteles foarte multe reguli, unele extrem de detaliate si apoi am
posibilitatea lor in considerarea uzantelor, a analogiei, a principiilor generale de drept, si gasim
o solutie.
Multi au spus ca lex mercatoria ar fi ceva foarte vag, niste reguli flue, niste reguli foarte
imprecise, foarte superficiale, ce nu ar permite oferirea de raspunsuri la probleme extrem de
concrete, la probleme extrem de punctuale ce le-am avea noi in domeniul asta.
Acum, si critica asta poate sa fie relativizata, ca daca suntem de acord ca, Conventia de la Viena
face parte din lex mercatoria, nu putem spune ca in Conventia de la Viena sau in principiile
Unidroit nu avem norme precise, detaliate .
Numai ca dincolo de Viena sau dincolo de Principiile Unidroit, trebuie sa acceptam ca exista
acel club, acel caracter foarte vag, foarte disparat al normelor, ca nu sunt seturi de norme
coerente pe probleme clare.
Am o chestie pe executare, am o chestie pe forta majora de formare a contractului, nu am reguli
detaliate, precise pentru foarte multe probleme.
Apoi in legatura cu acea organizare institutionala, a spus ca ar exista asociatii care edicteaza
norme respectiv ar exista arbitrii ce ne impun, ce aplica norme.
Pai, exceptand uzantele care ni se aplica, pentru ca noi facem parte dintr-un domeniu
profesional, regulile evitate de diverse asociatii profesionale, nu ne vor fi aplicabile decat in
baza vointei noastre.
Principiile Unidroit vor guverna contractul nostru, daca in contract am facut vreo trimitere la
Principiile Unidroit sau un anumit incoterms va face parte din contractul nostru daca am facut
trimitere la el sau regulile si uzantele uniforme in materie de credit documentar ne vor ghida
comportamentul daca am facut trimitere la el, deci vointa e esentiala, dupa cum interventia
arbitrilor, vom vedea peste cateva saptamani are la baza in mod necesar vointa partilor.
Nu pot sa merg la arbitraj, nu putem merge la arbitraj daca nu avem o conventie de arbitraj
prin care am prevazut ca litigiile dintre noi sunt solutionate de arbitrii, deci vointa partilor este
esentiala.
Organizarea institutionala a societatii mercatoria, societatii operatorilor, si apoi la fel stau
lucrurile si cu executarea sentintelor, oare de ce le executam de buna voie?
Pentru ca, o sa va uitati si pe Conventia de la Geneva si pe Conventia de la New York si in
CPC se prevede ca daca una dintre parti nu executa de buna voie o sentinta arbitrala, cealalta
parte poate sa solicite executarea silita.
Da, recunosc sentinta si apoi o pun in executare ca orice alta hotarare judecatoreasca. Plus, in
dreptul statal respectiv in dreptul conventional, motivele de anulare a sentintelor arbitrale,
motivele de refuz de recunoastere a sentintelor arbitrale sunt reduse la minim.
Pe degetele de la doua maini ne cam intindem cu ele si sunt cazuri flagrante, cazuri grave.
Iluzoriu sa spunem ca recunoastem sentintele arbitrale de buna voie, de fapt le recunoastem
pentru ca stim ca celalalt realizeaza o actiune in instanta si in plus executarea sentintei si desigur
acolo mai trebuie sa platesc si cheltuieli de executare, deci tot de frica constrangerii statale
probabil ca execut.
Acum, cred ca v-ati prins deja, eu sunt mai conservatoare in domeniu si as spune ca lex
mercatoria nu se bucura, n-ar trebui sa se bucure astazi de statutul de ordine juridica veritabila
paralela ordinii juridice, e suficient sa psun ca lex mercatoria guverneaza contracte, rapoarte
s.a.m.d.
Ce fac statele in domeniul asta ? Pentru ca nu neaparat pozitia mea e cea mai importanta ci
pozitia statelor.
Cand au fost convinse ca regulile din lex mercatoria sunt extrem de utile si merita preluate in
dreptul statal, statele au preluat in legislatia lor norme de lex mercatoria.
De exemplu, s-a ratificat Conventia de la Viena, de exemplu, legiuitorul roman in CC se inspira
la maxim din Principiile europene de dreptul contractelor si oricum nici macar initial nu era in
acel flue, ajunge sa fie drept veritabil ca o preluam in legislatie.
Bun, deci fie preluam norme de lex mercatoria in legislatia noastra si oferim ca model standard
, fie acceptam, ceea ce este si firesc, operatorii in domeniu se bucura de o larga autonomie dar
pastram cu mare grija, cu mare atentie maximala, supapa de protectie a ordinii juridice
internationale respectiv a legilor de politie.
Daca ce au facut arbitrii ar contrazice o lege o aplicatie imediata, o lege extrem de importanta
pentru ordinea noastra economica,juridica, sociala, politica, cenzuram.
Daca ce au facut arbitrii contrazice principii fundamentale ii sanctionam, daca dimpotriva ce
au facut arbitrii este tolerabil, nu incalca drepturi fundamentale ale noastre, acceptam rezultatul
muncii lor si il introducem in ordinea statala.
CURS 5
Curs 5
Organizatia Mondiala(Internationala) a Comertului
Istoric(completare cu inregistrarea)
1947-ACORD INCHEIAT DE 23 DE STATE-ACORD GATT
-joaca 2 roluri particulare-cadru pt negocieri
-cadru pt rezolvarea diferendelor pt state legate de acel tratat
Negocieri-baza lor se afla in GATT 1947; erau mai intense
Statele sunt legate de aceasta logica mercantilista
Primele negocieri au vizat scaderea barierelor tarifare- au fost vizate taxele vamale
Odata cu runda Kenedy-in cadrul rundelor de negocieri s-au ridicat si alte probleme fata de
cele tarifare, e.g. reguli privind protectia anti dumping; protectia statelor in curs de dezvoltare
1986-Uruguai-finalizata in 1994, cu acordul de la Marrakesh- a dus la crearea organizatiei
mondiale a comertului
- Au fost semnate 3 acorduri generale- acord Gatt 94( cu privire la comertul cu marfuri),
acordul general cu privier la comertul cu servicii(GATS) si acordul TRIPS(privind dr
de propietate intelectuala care intereseaza coemrtul) si 4 acorduri speciale care priveau
comertul cu marfuri: porc de achizitie publica, comert cu produse lactate, comert cu
cartne de vita si acordul privind comertul cu aeronave civile(dintre cele speciale, doar
primul si ultimul au fost ratificate)
- Daca apare un conflict intre acordurile generale si cele speciale-daca a vorba de un
elem specific al unui acord special el va avea prioritate
Memmorandum de acord privind reg si procedurile care guverneaza solutionarea fiderendelor
Rundele de negocieri au continat…
2013-runda de negocieri-Runda B- care s-a finalizat cu acorduri …
Pe baza acordurilor existente intre state in cadrul rundelor de negocieri se incearca elimineare
de abrieri in comertul international, punandu-se accent si pe temele sensibile> state in curs de
dezvoltare
OMC-organizatie cu personalitate juridica
In 2014- membri
Isi propune sa sustina cooperarea intre statele membre
Desi initaial negocierile au avut loc in cadrul natiunilor unite, omc nu are legatura cu natiunile
unite, desi ambele sedii se afla la Geneva
Obiectivele: administrarea acordurilor existente, facilitarea unor noi negocieri, …
Structura : conferinta ministeriala-reuneste ministrii ec si com dintre statele membre ale OMC
-stabileste politica de necogiere, orientarile generale,…..
Consiliul General-organ permanent, constituit din delegatii statelor
In mod normal exercita prerogativele pe care le are comferinta ministeriala , cat timo aceasta
nu fucntioneaza. Are si prerogative speciale
Cele 2 sunt sustinute de un secretariat, aprox 700 de angajati: specialist in drept, economie,
finainte. Ei pregatesc lucrarile conf m , ofera consultanta statelor care vor sa adere si ofera
condultanta pt statele in curs de dezvoltare.
Exista numeroase consilii specializate
Reguli adoptate in OMC
DR adoptat in cadrul oim nu este un dr privat are ca destinatari operatorii propriu-zisi….,
destinatarii sunt statele. Ele trebuie sa liberalizeze comertul, sa
Normele adoptate in cadrul OMC nu sunt dotate de efect direct. Companiile nu se pot prevala
de normele cuprinse in unul din acordurile curpinse in OMC. Daca vrea sa se prevaleze de
acele norme companiile se vor adresa statelor care vor lua masurile necesare.
EXC. La nivelul UE s-a admis ca daca prev in cauza ar fi clare, precise, neconfitionate si ar
conferi in mod direct dr companiilor, el ear putea sa se prevaleze de ele, dar va fi foarte rar
utilizata In practica.
Reguli care privesc comertul cu marfuri -GATT 94
Principiile fundamentale care guverneaza relatiile comerciale intre statele membreu ale OMC
1.P. nediscriminarii- are la randul lui 2 componente:
A.clauza natiunii celei mai favorizare-art 1 GATT
atunci cand un sm al oim acorda unui producator strain un oarecare beneficiu at statul
respective va trebui sa acorde exact aceleasi benef prod originare din toate celelalte sm ale
OMC
ea vizeaza masurile care sunt luate la frontiera
daca acordul la anvantaj se acorda unui produs strain, aceste benef se vor acorda tuturor
produselor care provin din statele OMC, care sunt asemanatoare sau identice
cum il tratez pe cel mai favorizat va trebui sa tratez toate bunurile porvenite din sm ale oim
Reg se aplica neconditionat, gratuit, fara a verifica vreo exigenta de reciprocitate.
Sunt vizate masurile in legatura cu bunurile care trec o frontiera, privesc produse identice sau
similare si nu conteaza daca masura este fiscala sau de alta natura
B. principiul tratamentului national-vizeaza masurile interne
Este evocat in curpinsul art 3 din GATT
Sm al OMC este obligat sa nu trateze bunurile straine diferit sau mai putin favorabil fata de
cele nationale. Profita doar produselor identice sau similar
Daca pt un produs autohton am
Nu conteaza daca prod autohtone sunt produse sau nu monopol de stat.
Ceea ce conteaza este situatia de facto si nu cea de iure. Daca in conctre de constata o
discriminare de facto a produselor autohtone fata de cele straine se considera ca s-a incalcat p
tratamentului national
2. protectia prin taxe vamale si consolidarea
Art 11 din GATT institutie similar art 34 si 35 din TFUE eliminarea oricaror restrictii
cantitative si masurilor cu efect echivalent lor
Spre deosebire de UE. In carul OMC ne-am angajat sa eliminam restrictiile dar se vor pastra
taxele vamale…. ..
Regula e ca daca pt un anumit produs sau tip d eproduse depaseste 15% din valoarea bunului
respective este considerat a fi vars tarifar si va fi supus negocierii.
Daca pt un anumit produs s-au scazut taxele vamale , ele vor ramane consolidate la nivelul
respective, iar statele membre nu vor putea interveni unilateral pentru a majora/ modifica acele
taxe, eventual este posibila limitarea lor.
Ro-stat membru UE, rezulta nu Ro va negocia , ci U.E.(are 28 de voturi pt ca ea voteaza pt
toate statele mebre )
Derogari si exceptii de la principiile fundamentale
Derogari-reprez un mechanism specific in virtutea caruia un sm al OMC poate solicit apt o pers
de max 1 an de zile o susp a angajam pe care la are in cadrul OMC atunci cand se confrunta cu
o sit exceptioanala. Cererea trebuie justitif printr-o sit exceptionala in care se afla statul(razboi,
probleme ec). Se poate acorda expres de OMC……pt max 1 an
Daca sm doreste o prelungire va trebui sa-si reiinoiasca cererea si sa aduca noi motive si s evor
face noi analize
EXCEPTIILE
- in fav acordurilor regionale
Care este dif dintre uniune vamala si zona de liber schimb?
Ce presupune o uniune vamala?
Intre ele sm elimina ssau suprima orice fel de taxe vamale sau taxe cu ef echivalent. In comertul
cu state terte avem un tarif vamal comun stabilit de autoritatile UE
Zona de liber schimb-se aseamana cu uniunea vamala prin aceea ca pt state din zona nu se
percep taxe, dar fiecare stat participant are liberateta de a stabili taxele dorite in raport cu statele
terte
Uniunile vamare resoectiv zonele de liber schimb presupun o intgrare mai mare a statelor,
presupun o…..

-in fav statelor in curs de dezvoltare-ea opreaza in fav satatelor in curs de dezolvare. Idea care
sta la baza ei este de a sustine statele in curs de dezvoltare
-exc aplicabile tuturor sm ale OMC:
1. masuri restrictive instituite in considerarea bunurilor in cauza
Este posibil ca statele sa vina cu restrictii in considerearea bunurilor in cauza-e.g. aur, bunuri
fabraicate in inchisori, bunuri de tezaur. Se pot impune reststrictii, (vezi ora 2)
2. m restrictive insituite pt protectia unor categorii de interese publice
-in cazul (..ora 2)
Trebuie ca masura sa fie necesara si adecvata sis a nu constituie o restrictie adecvata.
3. masuri restrictive instituite pt protectia intereselor esentiale legate de securitatea statelor
E vorba de comertul cu arme, cu ….
4. masuri de aparare comerciala(anti-dumping; anti-subventii)
Uniunea poate venii cu masuri prin care isi protejeaza propriile intrepinderi …
Pos adoptarii acelor masuri restrictive, a masurilor anti-dumping, anti-subventii, era in acord
cu reg existente in cadrul OMC
Inainte sa fie laute asemenea masur ism trebuie sa constate efectiv existenta dumping, raportul
de cauzalitate…
Ce fel de masuri pot lua statele?..
Pot impune taxe anti-dumping ..
E posibilia realizarea unor intelegeri cu cei care vand acele produse
Masurile anti-dumping-NU se pot aplcia retroactive si durata este una maximala de 5 ani de
zile. Este posbilia prelungirea perioadei in
Subventii-contributii publice, statale oferite pt diverse produse; finantari publice pt diverse
produse
Subventii autorizate(plasate intr-o lista verde)-comert in anumite ca
Subventii platate intr-o lista rosie-cele ….; erau acordata cand bunurile urmau sa fie exportate
sau cand umau sa fie comercializate in acel stat. pt facilitarea comertului sau consumului
produselor interne.
Subventii plasate intr-o lista portocalie-puteau avea anumite efecte nocive…
Cele din lista verde au fost eliminate, iar in prezent exista 2 categorii de liste cele din lista rosi
si cele din lista portocalie…

5. masuri de salvgardare(Ora2)
Masurile de salvagradare ar trebui sa aiba un caracter neselectiv.
e.g. import lapte praf intr-o cantitate mare din China , nu se poate vorbi doar de acel import de
lapte praf din China, ci ar trebui se se faca la nivel global.(…)
Reguli refertiraore la comertul cu marfuri
a. Reguli referitoare la evaluarea si inspectarea marfurilor
-valoarea marfurilor este influentata de valoarea lor declarata in vama
Acorduri privitor la evaluarea in vama:-
Acordul privitor la inspectia anterioara expeditiei:-
b. Reguli referitoare la obstacolele la importul marfurilor straine
-obstacolele tehnice: imbraca forma reg care privesc compozitai, calitatea,
continutul,ambalajul marfurilor. Reguli de calitate, reguli de Securitate.
Pot fi determinate de
Ele trebuie sa se aplice in conf cu claua natiunii celei mai fav si cu ragula tratam nationa.
Daca accept ca un anumit detergent provenind din Turcia sa aiba o anumita compozitie va
trebui sa accept si un produs provenind din China si avand aceeasi compozitie…

-licentele la import:se face distinctie intre 2 categorii de licente:

Licente automate> eliberate in t de 10 zile din momentul in care se face solicitarea
Licente automate
Reguli referitoare la comertul cu servicii
GATS-domeniu de aplicare: orice fel de servicii, cu exc celor furnizate in exercitarea puterii
guvernamentale
Se inseamna servicii?....
In cadru GATS se face o distinctie intre 4 categori de servicii:
Servicii care ele insele au un caracter transfrontalier: e.g. transport aerian sau serviciile de
audiovisual…
Servicii care pot fi prestate benef straini: servicii de educatie, turism si medicale …
Servicii prestate prin intermediul unei prezente
Servicii care presupun deplasarea personalului in strainatate(deplasarea p.f sau p.f in
strainatete in vederea prestarii unui serviciu).
e.g.
in cadrul acestui acord luptam impotriva masurilor prin care se restrictioneaza comertul,
indiferent de ce fel de bariere sunt daca ….
Structura GATS:
-acorduri cadru
Sm isi asuma 3 mari anagjamanete, obligatii neconditionate:
Tratam natiunii celei mai fav-daca un anumit sm se angajeaza sa confere un anumit avantaj
prestatorilor de serv provenind dintr-un s
Transparenta reglem ref la servicii. Este f important apt ca in domeniul serv sm au masuri
dintre cele mai obscure, or necunoasterea lor pot afecta
Administrarea rezolabila, obiectiv si impartiala a reglementarilor interioare-sm pot
reglementa cum vor serviciile din statul membru
Acele amsuri trebuie instituite pe baze rezonabile, instituite pe baze rezonabile
Obligatiile conditionate ale sm
Principiul tratam national….
Exceptii:
• protectia unor interese particulare;
e.g. industria cinematografica
• acordurile de integrare econommica;
• masurile de salvgardare.
Daca s-ar constata ca libertatea conferita unor state terte a
Nu e vorba de o liberalizare
-anexe
-acorduri intre state si liste cu angajamente specifice.
Acorduri privind aspectele Dreptul de Proprietate Intelectuala ce intereseaza comertul -
TRIPS(ora 3)
Istoric:
Domenii vizate: drepturi de autor si conexe, marci, brevete, indicatii geografice, desene si
modele.
1.Principiul tratamentului national
Dr pe care le are un autor roman cu privier la opera lui vor fi protejate pe teritoriul romaniei
si vor fi protejate pe teritoriul oricarui stat membru,bucurandu-se de aceleasi drepturi precum
autorii din acel stata.
Opera si creatorii dintr-un stat membru se vor bucura de protective pe teritoriul statului lor,
precum si pe teritoriul celorlalte state memebre in aceleasi limite precum cele conferite
autorilor si operelor si acele state.
2. Principiul tratamentului natiunii celei mai favorizate pt protectia DPI, pt exercitarea
DPI(ora 3)
3. Exceptii->vizeaza tocmai protectia creatiei internationale
Morala publica, sanatatea publica ar putea fin invocate in favoarea unor masuri restrictive
REZOLVAREA DIFERENDELOR IN CADRUL OMC-PROCEDURA
….
Mecanismul de solutionare a diferendelor se aplica pt orice fel de acorduri inchiate in cadrul
OMC(…) sau pt orice fel de dispute legate de interpretarea si aplicarea dispozitiilor.
Se refera strict la litigii intre state
Derularea procedurii
Daca un anummit stat are o problema in leg cu resp reg asumate in cadrul OMC , acest sm va
trimite o notif organului de sol a diferendelor din cadul OMC(fucntioneaza in cadrul
consiliului ministerial). In mom in care facem sol resp oferim detalii in leg cu sit de fapt
reprosarta si a temeiului juridic pe care se intemeiaza cererea noastra(…..). plangerea odata
inreg la organul…va fi transmisa statului parat pt informare si eventual pt pregatirea
dosarului afferent.
Din mom initierii proc incepe sa curga o pers de 30 de zile in care sm deruleaza discutii intre
ele si incearca sa gaseasca o sol …….pe baza diplomatica. Se incearca sol pasnica a
discutiilor, fara sa exsite o mediere a organelor pt sol diferendelor.
Daca in urma acelor negocieri nu se reuseste gasirea unei sol care sa fie acceptabila pt ambele
statae implicate in different se va ajunge la constit unui Panea special(3 experti) care va
solutiona dosarul. Fiecare stat desemneaza un expert , iar al treilea e desemnat de state de
comun acord sau va fi numit de….
Panelul special transeaza speta in 6 luni, dar este posbilia o reducere sau o preglungire
In fata grupul special litigiul are caracter adversial. Fiecare parte isis prezinta propriile
argumente si incearca demontarea argumentelor celuilalt stat…
Grupul special va prezenta un inscris organului pt sol diferendului sau pt rezolvarea
diferendului. Se v face un raport scris.
Acest raport scris poate fi contestat de una sau de ambele parti, dupa cum el poate fi asumat
de organul pt solutionarea diferendului
Daca organul pt solutionarea diferendelor nu intelege sa isi asume raportul scris sau una din
parti intelege s ail conteste se va merge mai departe in fata unui organ de apel. El este format
dintr-un nr de 7 memebri care functioneaza in cadrul Consiliul General al
Comertului(insituite permanenta, membrii au un mandate de 4 ani)
Organul de apel are termen de 60 de zile pt solutionare si prezentarea unui raport
Disputele se finalizeaza cu un raport care e asumat de organul de solutionare a diferendului.
Acest raport trebuie sa fie respectat de buna voie de catre state
În favoarea statelor în curs de dezvoltare.
Tehnica și mecanismul de funcționare sunt similare cu cele pe care le-am văzut în
cadrul acordurilor regionale, numai că aici excepția operează în favoarea satatelor în curs de
dezolvare. Idea care sta la baza ei este de a susține statele în curs de dezvoltare, de a susține
implicarea acestor state în comerțul mondial.
Această excepție ar putea fi formulată astfel: „Avantajele care sunt conferite unui stat
membru de către un stat membru al OMC, unui stat în curs de dezvoltare, nu trebuie să fie
neapărat acordate tuturor statelor membre ale OMC.” Deci, dacă eu doresc ca un anumit stat
din luamea a 3-a să avanseze mai repede și să se dezvolte, pot să prevă că la importul de produse
din statul respectiv taxa vamală va fi 0 sau 1% din valoare.
Pentru că în cadrul OMC este prevăzută o excepție în favoarea statelor în curs de
dezvoltare, statul membru ce vine cu o astfel de măsură liberală, ce favorizează comerțul cu
state în curs de dezvoltare, statul respectiv nu va fi ținut să extindă avantajul corespondent
tuturor statelor membre ale OMC. Ideea este de a reduce decalajele care există între diverse
națiuni din lume. Poate că Statelor Unite sau Canadei ori Japoniei nu le este necesar să le confer
aceleași avantaje pe care le ofer statului Burundi sau Pakistanului.

Excepții aplicabile tuturor statelor membre ale OMC:

1. Masuri restrictive instituite în considerarea bunurilor în cauză
Exact ca la DEA, unde se prevedea că statele membre pot să vină cu măsuri restrictive
dacă acestea privesc protecția tezaurelor artistice, arhelogice, istorice – comerțul cu aur, pietre
și metale prețioase, bunuri care sunt fabricate în închisori. Un anumit stat poate să vină cu
măsuri prin care se limitează circulația acestor bunuri în cadruul comerțului mondial. Astfel,
se pot impune autorizații, licențe, se poate interzice complet exportul, iar măsura respectivă va
fi valiă, întrucât în conformitate cu regulile din GAT ’94 avem dreptul să venim cu astfel de
măsuri
2. Măsuri restrictive insituite pentru protecția unor categorii de interese publice
Este vorba de morala publică, securitatea publică, sănătatea publică, ocrotirea vieții
persoanelor, a animalelor, a vegetalelor, respectarea drepturilor de proprietate inteletuală.
Aceleași exigențe de la DEA sunt aplicabile și în acest caz:
a. Măsurile chiar să fie necesare pentru atingerea obiectivului urmărit
 b. Măsurile să nu instituie o discriminare arbitrară sau deghizată în comerțului
internațional.
O speță relevantă în acest sens (pentru a 2-a cerință) este cea cu păpușile gonflabile.
UK vine cu o măsură: „Este interzis total importul cu păpuși conflabile pe teritoriul Marii
Britanii”, această măsură având la bază protecția morealei pubice. Însă, în concret, s-a constatat
că morala publică era afectată de păpușile gonflabile de import, întrucât pentru cele de origine
internă nu eista niciun fel de limitare. Atunci nu se putea vorbi de urmărirea protecție moralei
publice, întrucât produsele naționale aveau voie să fie produse, comercializate etc.
Trebuie ca statul să aibă un comportament coerent pentru ca măsura respectivă să treacă
testul inexistenței unei discriminări arbitrare.
3. Măsuri restrictive instituite pentru protecția intereselor esențiale legate de securitatea
statelor
E vorba de comertul cu arme, cu materiale militare, cu materiale nucleare. Statele mebre
ale OMC pot să vină cu restricții cantitative, cu limitări, cu licențe, cu autorizații.
4. Măsuri de aparare comercială (anti-dumping; anti-subventii)
Le-am analizat și atunci când am vorbit de dreptul Uniunii Europene ca sură a dreptului
comerțului internașional. Atunci am precizat că Uniunea poate să vină cu măsuri prin care își
protejează proriile ei întreprinderi în ceea ce privește concurența neloială cu întreprinderi din
alte state terțe, care vând pe piața europeană produse la preț de dumping ori produse care au
fost obiectul unor subveții în statele de origine. Posibilitatea adoptării acelor măsuri de apărare
comercială este în acord cu regulile existente în OMC. Deși principiul este al libertății
schimburilor, eliminând restricțiile cantitative și măsurile cu efect echivalent, dacă produsele
străine sunt vândute pe piața europeană la preț de dumping ori au fost obiectul unor subvenții,
statul de destinație poată să vină cu măsuri de limitare a schimburilor. Înainte de a se lua astfel
de măsuri, trebuie ca statele mebre să constate existența reală a practicării dumpinglui, existeța
prejudiciului adus unui anumit sector comercial (unei anumite industrii autohtone), existența
unuri raport de cauzalitate între cele două.
Ce fel de masuri pot lua statele?
În mod normal statele pot să impună taxe anti-dumping. În același timp, este posibilă
și realizarea unor înțelegeri cu acei operatori, prin care aceștia din urmă își asumă un
angajament de ridicare a prețului, promit că nu mai vând pe piața europeană la preț de dumpig.
Măsurile anti-duming, conform art. 6 al acordului GAT, nu se pot aplica retroactiv și
durata lor maximală este de 5 ani de zile. Ar putea să se prelungeacă măsurile după verificări
suplimentare, în care să se constate că acele întreprinderi din state terțe, care vând pe piața
europeană la preț de dumping, nu și-au corectat comportamentul.
În ceea ce privește subvențiile (subvențiile fiind contribuții statale oferite pentru diferite
produse), în cadrul OMC inițial se făcea distincție între 3 mari categorii:
a. Autorizate (lista verde) – prin care se urmărea prodecția mediului înconjurător sau
prin care se următrea dezvoltarea unor regiuni defavorizate.
b. Subvenții plasete în lista roșie – clar interzise, care puteau fi vizate de măsurile
restrictive. Ele erau acordate bunurilor care urmau să fie exportate sau atunci când
 bunurile urmau să fie comercializate în plan intern. Prin aceste subvenții, din lista
roșie, se viza în mod direct comerțul transfronalier, fie să fie facilitat exportul sau
se facilita comercializarea produselor autohtone. Dacă scopul era de a influența
comerțul, automat statele puteau să reacționeze și să ia măsuri.
c. Subvenții plasate în lista portocalie – puteau avea efecte nocive asupra
schimburilor.
În prezent, cele din lista verde au fost eliminate și au mai rămas doar două categorii:
a. Suvenții plasate în lista roșie – acordate pentru a influența schimburile transfronaliere
b. Subvenții plasate în lista portocalie – care nu sunt în mod specific destinate pentru a
influența comerțul și schimbul transfrontalier, dar care pot în concret să le afecteze.
În cadrul OMC se precizează că pentru subvențiile incluse în lista roșie statele pot să
intervină cu măsuri anti-subvenții fără probleme, iar pentru cele din lista portocalie se pot
adopta de către statele membre doar dacă se dovedește în mod concret efectul nociv al acelor
subvenții asupra schimburilor.
*** Este posibil ca întreprinderile dintr-o anumită țară să consiere că statul de destinație unde
ele exportă, impune taxe anti-dumping sau la obligă la plata unor sume compensatorii fără să
respecte angajamentele asumate în cadrul OMC. Ex. o întreprindere din China care exportă
anumite bunuri pe piața europeană se plânge de comportamentul Comisiei care aaplicat o taxă
anti-dumping fără să fie făcute verificări sistematice cu privire la existența dumpingului.
Întreprinderea aceasta nu are posibilitatea să acționeze în mod direct în instanță autoritățile
europene. Întreprinderea se va lânge statului propriu – va contacta autoritțile din China. Astfel,
între autoritățile europene și cele chineze se vor declanșa o serie de negcieri legate de
respectarea sau nu a angajamentelor pe care UE le are în cadrul OMC. Dacă lucrurile nu se
rezolvă la acest nivel, statul Chinez va putea să promoze o acțiune împotriva organelor
europene în fața Organului pentru rezolvarea diferendelor din cadrul OMC.
Concluzie: întreprinderile afectate de măsuri anti-dumping, anti-subvenții nu se pot
apăra singure împotriva acestor măsuri. Regulile pe care le avem vizează comportamentul
statelor, vom avea angajamente pe care statele le-au asumat unele față de altele, statele trebuie
să le respecte, ei sunt principalii „actori”, care veghează la respectarea lor.
Mai mult decât atât, dacă la nivelul Uniunii Europene avem o comisie care veghează dacă un
stat membru a respectat sau nu regulile, în cadrul OMC nu există un asemenea mecanism pentru
supraveghere, control etc. Astfel, fiecare stat membru al OMC va veghea ca restul satelor să
își respecte obligațiile. Dacă se constată o încălcare acel stat membru poate să inițieze acele
proceduri, acele litigii în fața Organului pentru rezolvarea diferendelor din cadrul OMC.
5. Măsuri de salvgardare
Dacă se constată o creștere semnificativă a importurilor sau exportul ce subminează
aprovizionarea pieței interne, statele pot să intervină cu măsuri restrictive.
În cazul OMC, măsurile de salvgadare pot să intervină doar pe o perioadă de maximum
4 ani, care ar putea fi prelungite pe o perioadă de încă 2 ani, iar apoi de alți 2. Însă mai mult de
8 ani nu este posibil.
 Masurile de salvagradare ar trebui sa aiba un caracter neselectiv. Ex. eu constat în
momentul de față o creștere semnificativă de import de lapte praf din China, care este în măsură
să afecteze industria europeană. Nu pot să vin cu o măsură care să vizeze doar importul de lapte
praf din China, pot să vin cu o măsură care să vizeze importul de lapte praf de peste tot din
lume, este vorba de o aplicare neselectivă a măsurii restrictive.

Reguli refertiraore la comertul cu marfuri

1. Reguli referitoare la evaluarea si inspectarea marfurilor
Măsurile protecționiste ce pot să fie luate de state privesc taxele vamale. Taxele vamale
sunt calculate în funcție de valoare în vamă a mărfurilor. În mod normal avem un acord din
1994, acest acord privitor la evaluarea în vamă, unde se specifică că ceea ce ar trebui să conteze
la valoarea în vamă este valoarea declarată, prețul contractului. Bineîneles că pot să apară și
fraude din partea întreprinderilor interesate (pot să apară declarate prețuri mai mici sau mai
mari, cantitatea să varieze etc.).
Un alt acord (tot din 1994), privitor la inspecția anterioară expediției, prevede că în
operațiunile comerciale între întreprinderi, înainte de a începe operațiunea de import, o
întreprindere independentă va eximana mărfurile și va verifica conformitatea dintre
documentele aferente și realitatea faptică (ex. dacă pe o navă am încarcat 7 tone de produse
petroliere de top, trebuie ca în documente să apară aceeași mențiune legată de cantitatea și de
calitatea lor reală).
2. Reguli referitoare la obstacolele la importul marfurilor straine
Obstacolele tehnice: imbraca forma reglementărilor care privesc compoziția, calitatea,
continutul, ambalajul marfurilor, reguli de calitate, reguli de securitate.
Acestea pot să fie justificate de obiective particulare: ocrotirea sănătății persoanelor, a
animalelor, a vegetalelor etc.
Ele trebuie să se aplice în conformitate cu clauza națiunii celei mai favorizate și cu regula
tratamentului național. Ex. dacă accept că un anumit detergent provenit din Turcia să aibă o
anumită compoziție, trebuie să accept ca un alt detergent provenit din China, care are aceeași
compoziție, poate să fie comercializat în statul meu, nu pot să variez standardele, nu pot să
impun verificări sau standarde suplimentare. Este vorba de coerență în comportament, în
reglementare. Pot să vin cu reglemtări legate de calitate, conținut, ambalaj, etc., dar trebuie să
fie aplicate în conformitate cu clauza națiunii celei mai favorizate și cu regula tratamentului
național.
Licentele la import: se face distinctie intre 2 categorii de licente:
a. Automate – se eliberează în maximum 10 zile din momentul în care au fost solicitate
b. Neautomate – se eliberează în termen de maximum 60 de zile de la cerere

Reguli referitoare la comertul cu servicii

General Agreement on Trade in Services - GATS (1994)
Domeniu de aplicare: orice fel de servicii, cu excepția celor furnizate in exercitarea
puterii guvernamentale.
Servicii = o parte pune la dispoziția alteia, în deplină îndependență, competențele,
calitățile, o anumită prestație, în schimbul unei remunerații. !!! Contează deplina independență
– lipsa unei constrângeri
In cadru GATS se face o distinctie intre 4 categori de servicii:
a. Servicii care ele insele au un caracter transfrontalier
Ex. transport aerian sau serviciile de audiovisual
b. Servicii care pot fi prestate beneficiarilor straini
Ex. servicii de educatie, turism si medicale
c. Servicii prestate prin intermediul unei prezente comerciale în străinătate
O companie își dechide filială în străinătate, prin intermediul căreia prestează servicii (ex.
servicii bancare, de asigurare)
d. Servicii care presupun deplasarea personalului in strainatate (deplasarea persoanelor
fizice sau persoanelor juridice in strainatete in vederea prestarii unui serviciu)
Ex. angajez un arhitect străin să realizeze schițele și să supravegheze ridicarea unei clădiri în
statul meu; trimit un avocat sau un expert care să îmi furnizeze o prestație pe teritoriul altui stat

În cadrul acestui acord luptam Împotriva masurilor prin care se restrictioneaza

comertul, de orice natură ar fi el, bariere tarifare sau netarifare, toate sunt avute în vedere dacă
au potențialul de a afecta comerțul între statele membre.
Structura GATS:
1. Acord cadru – în care sunt stabilite regulile generale și angajamentele necondiționate
ale statelor membre
2. Listă cu anexe – sunt abordate probleme particulare din diferite domenii (ex. comerțul
cu telecomunicații sau audiovisual)
3. Acorduri între state și liste cu angajamente specifice

Statele membre isi asuma 3 mari anagjamanete, obligatii neconditionate:

i. Regula tratamentului natiunii celei mai favorizate
 - Daca un anumit stat membru se angajeaza sa confere un anumit avantaj
prestatorilor de servicii provenind dintr-un anume alt stat străin, exact acelaș
avantaj ar trebui să fie oferit prestatorilor din alte state membre ale OMC
ii. Angajamentul de a menție transparența reglemetărilor în ceea ce privește serviciile
- Este foarte important, deoarece in domeniul serviciilor statele membre au
masuri dintre cele mai obscure, ori necunoasterea lor pot afecta semificativ
prestarea acelor servicii de către operatorii străini. Pe baza acestei obligații
statele membre ale OMC se angajează să asigure publicitate crespunzătoare, să
asigure un acces pentru operatorii străini la reglementările care vizează acele
servicii.
- Dacă un stat vine cu o măsură care interesează comerțul, iar aceasta este
nepublică, se consideră că statul respectiv nu își asumă angajamentele față de
OMC
iii. Angajament de a administra rezonabil, obiectiv și imparțial reglementările
interioare
- Statele membre au libertatea să reglementeze cum vor prestarea serviciilor pe
teritoriul lor, pentru a proteja beneficiarii finali (ex. pot să spun că pot fi avocați
doar persoanele licențiate în drept și care au luat examenul de admitere în
profesie)
- Aceste măsuri trebuie instituite pe baze rezonabile, să fie stabilite în mod
obiectiv și parțial
Obligatiile conditionate ale statelor membre
1. Principiul tratamentului național
Un anumit sector de serviciu este deschis concurenței operatorilor străini doar dacă statul
membru OMC și-a asumat un angajament pozitiv în acest sens. Ex. servicii de transport pe
teritoriul României pot să fie realizate de întreprinderi situate pe teritoriul altor state membre
(! NU UE, ci ORC, ex. Turcia, Irlanda etc.), doar dacă eu – Statul Român am acceptat să
deschid concurenței piața serviciilor respective, pentru operatorii străini, pentru că, în caz
contrat, doar operatorii autohtoni și, eventual, operatori din statele membre UE vor putea presta
serviciul respectiv pe teritoriul român.
Dacă un anumit sector de servicii a fost deschis concurenței, iar satul membru și-a asumat
un angajament specific, atunci trebuie să fie aplicabil principiul tratamentului național. Astfel,
prestatorul străin nu trebuie să fie tratat mai puțin favorabil decât prestatorii autohtoni.
Dacă după ce un stat și-a asumat angajamentul pozitiv, pricipiul va fi acela al libertății,
bineînțeles că o serie de măsuri restrictive se pot impune: pentru protectia unor interese
particulare. Ex. industria cinematografica europeană se află în concurență cu industria
cinematografică americană. Pentru a încuraja producția de filme în Europa s-a negociat o
excepție care vizează numărul de filme autohtone, respectiv numărul de filme străine, ce pot să
fie difuzate local. În Franța se respectă strict această regulă – companiile de cablu difuzează
cel puțin în jumate din timp filme de origine europeană.
2. Acorduri de integrare economică – se încurajează comerțul, inclusiv comerțul cu
servicii, se încurajează libera prestare a serviciilor, dar acest lucru este posibil dacă se
tolerează înțelegeri între un număr redus de state.
 Ex. în cadrul UE – principiul liberei prestări a serviciilor, iar statele pot să intervină
doar excepțional cu măsuri restrictive. În cadrul OMC se tolerează ca în cadrul acestor acorduri
de integrare economică putem avea reguli mult mai favorabile, aplicabile între mebrii acelui
acord, reguli care nu trebuiesc extinse la toți membrii OMC.
3. Măsurile de salvgardare – dacă s-ar constata că prestarea serviciilor de către prestatori
străini ar aduce prejudicii semnificative prestatorilor autohtoni se poate veni cu măsuri
restrictive în domeniu.

!!! Nu e vorba de o liberalizare globală a prestării de servicii, liberalizare este doar în măsura
în care statele au asumat expres această liberalizare

Acorduri privind aspectele Dreptul de Proprietate

Intelectuala ce intereseaza comertul – TRIPS

Domenii vizate: drepturi de autor si conexe, marci, brevete, indicatii geografice, desene
si modele.
Impune o serie de norme pentru protecția minimală a drepturilorde proprietate
intelectuală și de poprietate industrială, ce trebuiesc instituite de state.
1. Principiul tratamentului national
Opera si creatorii dintr-un stat membru se vor bucura de protective pe teritoriul statului
lor, precum si pe teritoriul celorlalte state memebre in aceleasi limite precum cele conferite
autorilor si operelor si acele state.
Ex. Dreptul pe care le are un autor roman cu privier la opera lui vor fi recunoscute și protejate
pe teritoriul Romaniei, la fel cum vor fi recunoscute și protejate drepturile unui autor americat
sau elvețian. La fel, opera autorului român va fi protejată pe teritoriul altui stat membru exact
ca cele din acel stat.
În acordul TRIPS s-a introdus pentru prima dată reglementări cu privire la drrepturile
protejate și la conținutul fiecărui drept protejat. Ex. dreptul de autor include drepturi
extrapatrimoniale și patrimoniale, stabilindu-se ce subcomponentele acestor categorii de
drepturi (dreptul de a modifica opera, de a retrage opera de pe piață, de a o vinde etc.).
Prin acest acord a fost stabilită obligația statelor de a introduce măsuri prin care să se
prevină, să se sanacționeze încălcările unor drepturi de proprietate intelectuală sau industrială.
Ex. legislația română are norme în acest sens privind concurența neloială, precum și în ceea ce
privește piratarea piratarea, norme care consacră există acțiunea civilă în încetare și în obținere
de daune-interese dacă s-a realizat o încălcare.
S-au stabilit, totodată, proceduri armonizate pentru obținerea și menținerea drepturilor
de proprietate intelectuală și industrială. Ex. pentru protejarea unei mărci aceasta trebuie
înregistrată la OSIM și la Registrul Comerțului, plus că trebuiesc îndeplinite o serie de condiții
pentru ca marca să fie înregistrată (la fel și în cazul brevedelor, modelelor, desenelor etc.).
2. Principiul tratamentului natiunii celei mai favorizate pentru protectia și exercitarea
dreptului de proprietate intelectuală
Opera si creatorii dintr-un stat membru se vor bucura de protective pe teritoriul statului lor,
precum si pe teritoriul celorlalte state memebre in aceleasi limite precum cele conferite
autorilor si operelor si acele state.
Dacă consimt unui anumit stat un avantaj în legătură cu creația intelectuală, industrială,
exact aceleași avantaje trebuiesc oferite produselor, creatorilor din restul statelor membre
OMC.
3. Exceptii: vizeaza tocmai protectia creatiei internationale
Morala publica, sanatatea publica ar putea fin invocate in favoarea unor masuri restrictive
Comerțul cu produse contrafăcute: dacă o anumită invenție, creație se bucură de
protecție de teritoriul statului, el va avea posibilitatea de a limita importul cu produse similare
prin care s-ar încălca dreptul de proprietate intelectuală pe teritoriul meu.

Rezolvarea diferendelor in cadrul omc-procedura

În 1994, odată cu consituirea OMC, s-a pus la punct un sistem de soluționare a litigiilor
dintre state, litigii în legătură cu interpretarea sau aplicarea regulilor asumate de către state.
Sistemul este unul hibrid, pentru că el încurajează, dar și asigură respectarea regulilor.
Mecanismul de solutionare a diferendelor se aplica pentru orice fel de acorduri inchiate
in cadrul OMC (se aplică și pentru probleme ivite cu prilejul aplicării GAT ’94, GATS, TRIPS,
se aplică și pentru rezolvarea diferendelor legate de acele acorduri speciale, cum ar fi cele
legate de aeronave etc.) sau pentru orice fel de dispute legate de interpretarea si aplicarea
dispozitiilor.
!!! Se refera strict la litigii intre state, nu între companii private.
Derularea procedurii
Daca un anummit stat are o problema in legătură cu respectarea regulilor asumate in
cadrul OMC, acest stat mmembru va trimite o notificare Organului de soluționare a
diferendelor din cadul OMC (fucntioneaza in cadrul Consiliului Ministerial,unde există
reprezentanți permanenți din partea tuturor statelor membre). În momentul in care facem
solicitarea respectivă oferim detalii in legătură cu situația de fapt reproșată și a temeiului juridic
pe care se intemeiaza cererea noastra. Plangerea odata inreg la Organul pentru rezolvarea
diferendelor va fi transmisa statului parat pentru informare si eventual pentru pregatirea
dosarului aferent.
 Din momentul inițierii procedura, începe sa curga o perioadă de 30 de zile in care statele
membre deruleaza discutii intre ele si incearca sa gaseasca o sol reciprocă acceptabilă, toate
acestea derulându-se pe baza diplomatica. Se incearca soluționarea pasnica a discutiilor, fara
sa exsite o mediere a Organului pentru soluționarea diferendelor.
Daca in urma acelor negocieri nu se reuseste gasirea unei soluții care sa fie acceptabila
pentru ambele statae implicate in diferent, se va ajunge la constituirea unui Panel special
(format din 3 experti), care va solutiona dosarul. Fiecare stat desemneaza un expert propriu, iar
al treilea este desemnat fie de state, de comun acord, fie va fi numit de către Organul pentru
soluționarea diferendelor.
Panelul special transeaza speta in 6 luni, dar este posbilia o reducere (dacă speța reclamă
măsuri urgente – 3 luni) sau o preglungire (dacă speța este complexă – până la 9 luni).
În fata grupul special procedura are caracter adversial. Fiecare parte isi prezinta
propriile argumente si incearca demontarea argumentelor celuilalt stat.
La finalul perioadei de principiu de 6 luni grupul special va prezenta un inscris
organului pt soluționarea diferendului sau pentrut rezolvarea diferendelor. Acest raport scris
poate fi contestat de una sau de ambele parti, dupa cum el poate fi asumat de organul pentru
soluționarea diferendelor. Dacă este asumat și nu există contestare din partea părților, acel
raport scris va reprezenta hotărârea definitivă, odată cu el se va rezolva disputa.
Daca organul pentru solutionarea diferendelor nu intelege sa isi asume raportul scris
sau una din parti intelege sa il conteste, se va merge mai departe in fata unui organ de apel. El
este format dintr-un număr de 7 memebri, care functioneaza in cadrul Consiliul General al
OMC (insituite permanenta, membrii au un mandate de 4 ani). Ei se vor pronunța încă o dată
asupra dosarului în cazuă. Organul de apel are termen de 60 de zile pentru solutionare si
prezentarea unui raport. Raportul final va fi înaintat Organului pentru soluționarea diferendelor
pentru asumare. În mod normal, cu excepția cazului în care existe un consens negativ, Organul
pentru soluționarea diferendelor își asumă măsura respectivă.
Disputele se termină cu un raport, care este asumat de către Organul pentru soluționarea
diferendelor.
În mod normal hotărârile, rapoartele respective, trebuie să fie executate de bună voie
de către statele care au fost parte la litigiu, mai precis de către statul care a pierdut. În practică,
pentru că executarea presupune adoptarea unor măsuri legislative, proces care poate să fie
destul de lung, este posibilil ca în favoarea statului care a câștigat să fie luate o serie de măsuri
pozitive, o serie de măsuri de compensare. Dacă statul care a pierdut nu înțelege să se
conformeze deciziei din cadrul raportului, statul care a câștigat poate să fie autorizat, în mod
excepțional, să vină cu o serie de represalii, măsuri restrictive, de limitare, de suspendare a
avantajelor, pe o perioadă determinată de timp.
Represaliile trebuie să fie autorizate de către Consiliul General, de către Organul pentru
soluționarea diferendelor, altfel nu pot să fie adoptate. O singură dată (din ceea ce cunpaște
doamna profesor) au fost autorizate astfel de represalii – Ecuador vs. SUA.
Organele OMC monitorizează respectarea raportului final de către statele membre.