Licenta F.F - Aldea PDF

PROGRAMUL DE STUDII DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Cadrul didactic: Dr. Gabriela-Nicoleta Chihaia
Autor:
Aldea Amalia-Gabriela
BRAŞOV
2022
PROGRAMUL DE STUDII DREPT
DISCIPLINA: Drept procesual penal
TEMA: Considerații privind ascultarea minorilor- victime și

acuzați în procesul penal. Perspective naționale și
europene.
Subsemnata Aldea Gh. G. Amalia-Gabriela declar pe proprie răspundere, sub

incidența legii penale şi a Legii dreptului de autor, că lucrarea de licență prezentată
este elaborată de mine şi am respectat normele deontologice de folosire a
bibliografiei.
Data predării lucrării, Semnătură,

CUPRINS
NOȚIUNI INTRODUCTIVE………………………………………...…………4
CAPITOLUL 1.CONSIDERAȚII PRIVIND ASCULTAREA VICTIMELOR

MINORE ÎN PROCESUL PENAL……………………………………………5
1.1 Ascultarea victimelor minore potrivit legislației naționale……………..5
1.2 Ascultarea victimelor minore potrivit legislației europene…………...10
CAPITOLUL 2.CONSIDERAȚII PRIVIND ASCULTAREA ACUZAȚILOR

MINORI ÎN ROCESUL PENAL…………………………………….…….…16
2.1 Ascultarea acuzaților minori potrivit legislației naționale…………....16
2.2 Ascultarea acuzaților minori potrivit legislației europene………...….21
CAPITOLUL 3.PROCEDURI ADAPTATE ÎN AUDIEREA ȘI SPRIJINUL

MINORILOR CU DIZABILITĂȚI PSIHOSOCIALE……………………...25
CONCLUZII……………………………………………………………...……28
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………...….30
Considerații privind ascultarea minorilor-victime... Aldea Amalia-Gabriela
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
În dreptul procesual penal, înțelegem, prin termenul de “minor”,

conform articolului 1 al Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile
Copilului „persoana aflată la o vârstă de maximum 18 ani” 1. Această
perioadă reprezintă, din punctul meu de vedere, bazele formării ca
individ și care în strânsă legătură cu alți factori precum cei individuali,
emoționali, sociali și morali vor duce la un rezultat care constă în
orientarea sau nu a minorului spre infracționalitate, cât și abordarea unei
anumite atitudini în cazul în care aceștia se regăsesc în poziție de
victime ale infracțiunii. Din această perspectivă, identificăm subiecții
procedurii audierii și considerentele care fac ca această procedură să fie
mai dificilă de parcurs decât în cauzele cu majorii.
Din cauza lipsei discernământului sau a prezenței relative a acesteia
la minori, precum și nivelul de înțelegere a acestor persoane, apare
necesitatea ca în cauzele ce implică minori, victime sau acuzați să se
adopte proceduri speciale de audiere, așa cum prevede și Codul de
procedură penală pentru cauzele cu suspecți și inculpați minori în
cuprinsul art.506-520 și directivele și convențiile la nivelul UE. Datorită
faptului anterior menționat, apare consecința ce aduce în prim plan
necesitatea de cooperare continuă între planul național și cel european
pentru o practică unitară și corectă.
Procedura audierii reprezintă punctul ce dă sens întregului proces,
aceasta este etapa decisivă atât în sensul de asigurare a protecției
minorilor victime și familiei acestora, dar și cel ce constă în ajutorul de a
se reintegra social minorul acuzat. Tocmai pentru direcția pe care o dă
anchetatorilor, această procedură trebuie tratată cu cel mai mare
profesionalism, interes și obiectivism, special adaptată subiecților
principali, minorilor. Desfășurarea acesteia într-un limbaj clar, accesibil
și adaptat capacității copiilor și conform prevederilor legale poate să
conducă mai mult ca sigur la un rezultat ideal și la preîntâmpinarea
infracționalității juvenile sau chiar a infracționalității asupra copiilor ce
vine de la alți autori.
Motivul pentru care am ales această temă are la baza faptul că, minorul
este o persoană dificilă din punct de vedere intelectual și o persoană
vulnerabilă, aceste lucruri presupunând importanța existenței și
necesitatea atingerii unor trepte de către anchetatori pentru ca audierea
pe care aceștia o realizează să fie eficientă și concomitent să fie ajutat și
minorul în vederea depășirii traumei sau reintegrării sociale. În capitolele
din conținutul lucrării voi aborda prevederi legale naționale și
internaționale ce privesc, pe rând, audierea în cazurile victimelor și
acuzaților minori, dar și situația minorilor cu dizabilități psihosociale
pentru care, momentan, nu avem o prevedere legală și expresă.
1
A se vedea Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, articolul 1.
4
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII PRIVIND ASCULTAREA VICTIMELOR MINORE
ÎN PROCESUL PENAL
1.1 Ascultarea victimelor minore potrivit legislației naționale
Momentul audierii minorilor persoane vătămate ale infracțiunilor
reprezintă o procedură foarte importantă în cadrul procesului penal, iar
efectuarea acestei etape într-o formă completă și într-o ordine firească
trebuie tratată cu seriozitate și maxim profesionalism, întrucât de
rezultatul acesteia poate fi dependentă, într-o măsură însemnată, reușita
anchetei.
Obiectivul audierii este acela de a se obține o declarație cât mai
completă, veridică și exactă de la minorul victimă, în conformitatea unor
condiții de obiectivism ale specialistului, empatie și profesionalism, care
să conducă la aflarea adevărului și concomitent să fie protejat emoțional
copilul în cauză. În acest sens, persoanele care efectuează audierea
copilului trebuie să cunoască dispozițiile legale generale privitoare la
procedurile cu minori, să respecte drepturile și garanțiile acestuia și să
țină cont de dezvoltarea copilului, atât emoțională, fizică, cât și
intelectuală, de nivelul de maturitate, de nevoile sale, de mediul din care
provine și preocupările lui. Legislația românească reglementează
drepturile și respectarea acestora privitoare la copiii victime în cadrul
procedurilor judiciare, de principiu, în cuprinsul următoarelor acte
normative: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului, Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea
protecției victimelor infracțiunilor, Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea
şi combaterea violenţei în familie și Codul de Procedură Penală.
Conform reglementărilor legale, în toate etapele și deciziile care
privesc copiii, inclusiv deciziile luate de instanțele judecătorești,
prevalență are principiul interesului superior al copilului 2. Minorul are
dreptul la demnitate, la opinie, să fie ascultat și la protecție împotriva
abuzurilor3, la despăgubiri, dreptul de a se reface cu sprijinul
specialiștilor în domeniu, și nu numai. Acesta beneficiază de toate
drepturile omului și se bucură de o protecție specială prin prisma
statutului de vulnerabilitate pe care îl are. Oricare dintre formele de abuz
asupra minorilor, inclusiv exploatarea sexuală și munca forțată, poate
face obiectul audierii copilului 4. Această procedură se realizează de
regulă, atât în faza de urmărire penală când se desfășoară nepublic, cât
și în faza de judecată în condiții de necontradictorialitate cu victima
minoră menținându-se, la cerere, același caracter nepublic.
2
A se vedea în acest sens Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art.2 alin (4)
3
Ibidem, art.5, art.6, art.29
4
Gabriela Groza, Psihologie aplicată în procesul penal, Editura Universul Juridic, București, 2019, p.196
5
Având în vedere densitatea cazurilor în care multe dintre victime

sunt minorii, frecvența aceasta întâmplându-se chiar și în fapte ce au ca
autori membri de familie, se are în vedere un cadru legal unic care
privește protecția specială ce poate să fie oferită acestor din urmă
victime, dar și alte beneficii care sunt necesare să se ofere pentru a ajuta
minorul să se reintegreze cotidianului și să nu resimtă efectul
traumatizant al infracțiunii a cărei victimă a fost. Sunt prevăzute drepturi
de protecție specială adecvată situației următoarele: dreptul la consiliere
și asistență juridică gratuită, respectarea demnității, personalității și a
vieții private, dar și dreptul la asistență medicală și psihologică.5
În completarea enumerării anterioare și pentru a contura
necesitatea aplicării și respectării reglementărilor speciale există Legea
nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor, care reglementează o caracteristică generală de informare
a victimelor infracțiunilor privitor la drepturile pe care le au, pe lângă
asistența juridică gratuită, ele având dreptul la consiliere psihologică,
dreptul să cunoască garanțiile lor în procesul penal și beneficiul unei
compensații financiare dată de către stat victimelor unor infracțiuni6.
Acest drept din urmă se referă la minorii victime ale infracțiunilor
intenționate comise cu violență, precum: omor, omor calificat, viol și alte
asemenea. În prezent, Codul de Procedură Penală, în ceea ce privește
procedura cu minori, nu prevede expres dispoziții referitoare la audierea
victimelor minore, în schimb, acesta prevede, în conținutul unor articole,
drepturi și garanții aplicate în exercitarea audierii persoanei vătămate
majore, care sunt aplicabile și persoanei vătămate minore: asistența
juridică a persoanei vătămate, a părții civile și părții responsabile
civilmente, aceasta fiind obligatorie pentru minori , deoarece aceștia, fie
nu au capacitate de exercițiu, fie au capacitate de exercițiu restrânsă,
modul de audiere a persoanei vătămate și protecția persoanei vătămate
și a părții civile7, victima minoră se poate preleva de dispozițiile victimei
majore, singura diferență fiind statutul său de victimă-vulnerabilă
recunoscut chiar de Codul de procedură penală.
Aspecte esențiale care sunt necesare a se avea în vedere în
audierea acestor persoane sunt cele ce se referă la vârsta la care poate
fi audiat copilul, circumstanțele personale ale minorului, starea mintală a
acestuia, gradul de maturitate, gravitatea abuzului și a consecințelor
asupra copilului, precum și chestiuni obiective care vizează locul,
momentul și persoane ce pot participa la această procedură. Înainte de
audierea minorului se impune o fază de planificare a audierii care
conține strategiile ce urmează a fi folosite, tematicile ce vor fi abordate și
ordinea lor.
5
A se vedea Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, art.6, art.23
6
A se vedea Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor
art.4, art.8, art.14 și art.21
7
A se vedea Noul cod de procedură penală, Partea generala art.93, art.111 și art.113
6
Pentru acest context al audierii victimei minore, legea nu impune, ci

lasă la aprecierea organului judiciar prezența unui psiholog la audierea
copilului, în unele situații audierea în sine poate să fie condusă de
psiholog și nu de către investigator. Indiferent de cel care conduce
audierea, această procedură este precedată de o fază pregătitoare. 8 În
această etapă, organul judiciar stabilește o relație cu minorul,
explicându-i anumite reguli convenționale ale procedurii de audiere, îi
prezintă structura procedurii căruia-i va fi supus, recomandabil este ca în
această etapă să nu se discute despre infracțiune în sine, dar dacă
victima începe să discute, aceasta să nu fie întreruptă și investigatorul să
vorbească cât mai puțin.9 Stabilirea acestei relații este una crucială în
desfășurarea audierii și pentru anchetă în sine.
Pregătirea procedurii de audiere în cauzele cu minori presupune
întotdeauna parcurgerea anumitor etape. Se procedează la studierea
materialului cauzei, strângerea unor informații privitoare la copil,
informații personale10, mediul de proveniența, abuzul prin care a trecut,
întocmirea unui plan de audiere (în concordanță cu persoana victimei) si
stabilirea unei relații de comunicare și sprijin cu părinții sau cu tutorele ori
persoanele de încredere ale copilului. Îndeplinirea acestor chestiuni, din
perspectiva mea, ajută în convingerea victimei cu privire la scopul pe
care anchetatorul îl are, lucru care întărește încrederea copilului și
eficientizează comunicarea în sensul obținerii unei declarații sincere și
complete.
În ceea ce privește limita minimă de vârstă la care se poate dispune
audierea copilului nu este o prevedere tranșantă, însă, potrivit
prevederilor art.29 alin.(2) din Legea nr.272/2004, în orice procedură
judiciară și administrativă ce-i privește pe copii este obligatorie audierea
copilului ce a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, dacă
autoritatea competentă apreciază că este necesar și soluționarea cauzei
depinde de aceasta, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta
de 10 ani11. Audierea minorului se va face de îndată, conform art.111
alin (9) Noul Cod de Procedură Penală, iar dacă acest lucru nu este
posibil, se va realiza imediat cum este îndepărtată cauza care aduce o
imposibilitate de moment, fără întârzieri nejustificate. Din punctul meu de
vedere, consider ca această celeritate se recomandă, deoarece copiii au
tendința să uite mai ușor, odată cu trecerea timpului aceștia sunt
predispuși să-și amintească mai degrabă un scenariu și nu adevăratele
întâmplări, uită sau neglijează aspecte ce ar putea fi cruciale în
desfășurarea anchetei, cât și pentru rezultatul acesteia. Nivelul de
dezvoltare al copilului trebuie bine stabilit și observat, de altfel, se ia în
8
9
Idem
10
Mona-Maria Pivniceru, Cătălin Luca, Ghid de audiere a minorului în proceduri judiciare, Editura Hamangiu,
București, 2009, p.171, p.174-175
11
A se vedea în acest sens Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art.29 alin(2)
7
calcul și cât de cooperativ este minorul victimă, care deseori se lasă

distras de diverse lucruri sau poate deveni reticent din cauza nivelului
său de dezvoltare sau altor factori perturbatori și își pierde răbdarea.
Aspect important pentru confortul victimei minore reprezintă și
persoanele care participă la audierea sa. Ar fi indicat să participe o
singură persoană care să dețină și informații cu privire la psihologia
dezvoltării minorilor și să stăpânească tehnici de audiere speciale,
adaptate copilului. Minorului i-ar fi mai ușor să creeze relații emoționale
cu o singură persoană și invers, dar această relație să nu fie una
sugestivă, ci suportivă12, copilul simțindu-se confortabil să discute
problemele și întâmplările sale sensibile cu anchetatorul. În cazurile în
care circumstanțele o impun, dacă cel care audiază nu este specializat,
prezent poate fi și un psiholog13, specialist în dezvoltarea copilului, care
își expune punctul de vedere cu privire la capacitatea minorului, la
consecințele comportamentelor abuzive ce s-au petrecut asupra
acestuia, precum și un posibil diagnostic care urmărește recuperarea
victimei. Prezența unor persoane față de care victima prezintă un
atașament emoțional, ori care are față de minor o autoritate trebuie
aleasă cu atenție, fie că este membru de familie sau o persoană sub
supravegherea căreia se află minorul, poate determina ca procedura de
audiere a victimei minore să fie una greoaie, deoarece abuzul la care a
fost supus va fi dezvăluit foarte greu de către acesta.
Procedura audierii se efectuează în încăperi concepute sau adaptate
în acest scop, pe cât este posibil, în conformitate cu art.111 alin (6)
NCPP, considerând că acestea asigură un mediu securizat și prietenos,
sens în care au apărut și sălile „AUDIS”. Tot în scopul de a crea o
atmosferă prietenoasă și de a facilita comunicarea cu, copilul, articolul
113 alin.(5) prevede posibilitatea persoanei vătămate minore, care este
prezumată vulnerabilă14, ca la cererea sa, să fie însoțită de către
reprezentantul său legal sau de o altă persoană de încredere,
desemnată tot de către minor. Datorită prezumției legale de
vulnerabilitatea a minorului, legiuitorul impune ca acesta să beneficieze
de asistență juridică calificată, prevăzut în conținutul art.93 alin.(4)
NCPP, în scopul de a ajuta copilul să înțeleagă și să își exercite
drepturile și garanțiile procedurale conform legii.
Tot cu scopul de eficientizare al procedurii audierii și pentru obținerea
unor declarații veritabile de la copil, doctrina majoritară menționează că,
benefic ar fi ca minorul să fie audiat de cât mai puține ori posibil, că o
reaudiere a copilului l-ar expune pe acesta la stresul și emoțiile pe care
le-a trăit anterior și pot afecta raportul organelor judiciare atât cu victima,
cât și cu reprezentanții legali ai acesteia, sens în care obținerea
12
13
Noul Cod de procedură penală. Partea generală, art.111, alin.(6), lit.b
14
A se vedea Noul Cod de procedură penală, Partea generală, art.113 alin.(2)
8
mijloacelor de probă15 ar fi îngreunată și tergiversată. Pentru o analiză

intrinsecă a discuțiilor purtate cu victima minoră, pentru o mai bună
înțelegere și pentru utilizarea declarațiilor minorului în confruntări, dacă
este cazul, se procedează la înregistrarea audiovideo16 a acestor
proceduri, conform art.111 alin.(8), lucru care contribuie, din punctul meu
de vedere, și la situația expusă mai sus și anume să audieze de cât mai
puține ori victima vulnerabilă17 și să se poată puncta tehnicile care
funcționează mai eficient, dar și posibile probleme pentru care minorul
refuză să recunoască un abuz sau nu cooperează.
Conținutul articolului 91 din Codul de procedura penală prevede
asistența juridica obligatorie a suspectului sau inculpatului, lipsește
stipulația expresă a dreptului la asistență juridică obligatorie a persoanei
vătămate minore, dar prin interpretarea articolului 93 alin(4), înțelegem
că asistența acestora este necesară, deoarece minorii sunt persoane
care nu au capacitate de exercițiu sau au o capacitate restrânsă. În
considerarea acestor mențiuni, susțin punctul de vedere conform căruia,
toate actele si procedurile îndeplinite cu nerespectarea acestui drept al
copilului să fie lovite de nulitate, întrucât acesta în lipsa unei persoane
specializate care să îl ajute să-și înțeleagă conținutul drepturilor nu poate
să beneficieze de garanțiile asigurate prin acestea din urmă 18. În practică
apar frecvent situații în care necunoștința cauzei sau a unor termeni și
înțelegerea deficitară a drepturilor procesuale au ca efect fie
neexercitarea lor, ori exercitarea tardivă sau chiar nerespectarea
acestora de către organele abilitate în raport cu, care aceste garanții ar fi
exercitate.
Cu privire la facultatea organului judiciar de a apela la un psiholog în
vederea exercitării audierii sau chiar a conducerii ei de către acesta
menționez a fi importantă “Cauza M.G.C împotriva României”. Este o
situație în care persoana vătămată în vârstă de 11 ani la momentul
comiterii faptei este supusă în repetate rânduri la acte sexuale rămânând
și însărcinată, dar renunțând la aceasta cu acordul părinților. De-a lungul
cercetărilor se constată faptul că a avut loc doar o singură examinare
medico-legală care rezulta faptul că victima suferea de un stres
posttraumatic și că relata întâmplările cu rușine, dar cu toate acestea, se
menționează faptul că aceasta iniția respectivele acțiuni sexuale, că era
îmbrăcată sumar și alte detalii care fac trimitere la ideea că minora în
cauză începea actul.
15
Sinteza Raportului privind practica instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea în
investigarea și soluționarea cauzelor privind infracțiuni la viața sexuală cu victime minore, p.4/10,
https://www.csm1909.ro/ViewFile.ashx?guid=cff03775-b6fa-4ca9-b00f-5fe7dd5c12b6-InfoCSM accesat în data
de 02.02.2022
16
A se vedea Noul cod de procedura penală, art.111 alin.(8)
17
A se vedea Ghidul metodologic privind audierea minorilor victime ale violenței, adoptat în aprilie 2017 printr-
un proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției, p.24-25
18
Alexandra Zaparojanu, Sancțiunea care intervine în cazul în care nu se asigură asistența juridică obligatorie,
în „Revista Themis”, nr.2/2016, p.70-p.71
9
În schimb, vârsta acesteia de 11 ani19 rezultă dincolo de orice

îndoiala că este lipsită total de discernământ, astfel că acest copil nu
avea capacitatea de a înțelege sensul actului în sine, cu atât mai mult să
poată să-și exprime un consimțământ valabil. Sunt de părere că într-o
speță de genul acesta ar fi fost esențială informarea victimei că poate
beneficia de prezența unui specialist în domeniu sau reprezentant
DGASPC20 și chiar prezența specialistului care să discute frecvent cu
minora și care să înțeleagă substraturile abordării acesteia față de
întreaga situație, lucru ce ar fi contribuit și la sprijinirea organelor
judiciare.
1.2 Ascultarea victimelor minore potrivit legislației europene
Protecția victimelor este o prioritate la nivelul Uniunii Europene, cât
și la nivelul statelor membre ale acesteia, respectiv la nivel național. Cu
precădere se urmărește protecția minorilor victime ale infracțiunii,
deoarece din cauza naivității, a traumelor cărora le sunt supuși prin fapta
penală săvârșită și a capacității lor, aceștia nu pot asimila în mod concret
însemnătatea infracțiunii și statutul pe care îl au ulterior în desfășurarea
anchetei. Prin infracțiune are să se înțeleagă pe de-o parte, un prejudiciu
ce se aduce atingere societății și, pe de altă parte, se încalcă drepturile
individuale ale victimelor, drepturi care vor trebui să fie recunoscute și
ulterior tratate cu respect și atenție de către organele judiciare, fără
discriminare din partea acestora.21
Exercitarea activității procesuale penale de către organele abilitate în
acest sens care are să se efectueze cu preferință, referindu-mă la
tratarea victimelor minore în funcție de anumite criterii, de exemplu,
audierea unui copil de etnie și a unui copil fără etnie, abordându-se față
de cel dintâi un comportament ușor superficial, discriminatoriu,
neacordându-se o atenție sporită și neasigurând protecția necesară
situației, deoarece din cauza mediului de proveniență se poate
caracteriza drept ceva obișnuit pentru societatea respectivă, consider că
s-ar încălca dreptul la nediscriminare, egalitatea tuturor în fața legii,
prevăzut în Protocolul 12 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
Principiul interesului superior al copilului primează și în procedura
audierii minorului conform legislației europene. În acest sens sunt
elaborate o serie de acte normative care reglementează drepturile și
garanțiile pe care le au minorii victime în procedurile penale și modul în
care acestea se pun în practică de către statele membre și organele lor.
Principalul document internațional aflat în viziunea UE este Convenția
Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.
19
A se vedea Cauza M.G.C împotriva României, nr.61495/11
20
A se vedea Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea victimelor infracțiunilor, art.4 și art.7
21
A se vedea Chihaia Gabriela-Nicoleta, Victim protection in criminal proceedings at European level, în
Buletinul Universității Transilvania din Brașov, http://webbut.unitbv.ro/index.php/Series_VII, accesat la data de
24.03.2022, p.167
10
Aceasta transpune drepturi ale copilului cu privire la protecția de

care acesta poate beneficia împotriva oricărei forme de abuz, neglijență
sau tortură, dreptul la recuperare fizică și reintegrare socială. Pentru
întregirea cadrului procesual al audierii coexistă și Convenția de la
Lanzarote pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a
abuzurilor sexuale, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii
Europene, care în art.24 enunța drepturile copilului și Directiva
2012/29/UE a Parlamentului European și al Consiliului lui, aceasta din
urmă stabilește norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția
victimelor criminalității și care înlocuiește Decizia-cadru 2001/220/JAI.
Din coexistența acestor reglementări rezultă importanța coordonării
si cooperării care este de esență a se desfășura la nivel european între
toate statele membre. Consider că acest lucru este benefic, deoarece
reglementările naționale se completează cu reglementările europene în
lipsa unor posibile omisiuni și astfel se contribuie la o dezvoltare
continuă a metodelor pe care le utilizează anchetatorii în raporturile cu
victimele minore. La fel ca și în cadrul național, convențiile și directivele
europene asigură pentru victimele minore aceleași drepturi procesuale
precum: dreptul la opinie, la protecție, asistență juridică gratuită,
consiliere psihologică și reintegrare socială, dreptul de a fi audiat, de a fi
informat, cât și dreptul de a i se datora respect demnității copilului, vieții
sale private și primordialitatea interesului superior al minorului22 în toate
hotărârile pe care le pronunță instanțele și organele din sprijinul
acestora. Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului
vine în conformitate cu principiile prevăzute de Carta Fundamentală a
Uniunii Europene și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
respectând în continuare drepturile fundamentale și promovând cu
prioritate dreptul la demnitate, la viață și integritate fizică și psihică. 23
Aceeași Directiva a Parlamentului European și al Consiliului său prevede
că audierea victimelor infracțiunii trebuie să aibă loc cât mai curând
posibil și numărul audierilor să fie menținut la minimum și repetat numai
dacă este absolut necesar, în prezența reprezentantului legal sau a unei
persoane la alegerea minorului. Menționează de altfel și necesitatea
depunerii unor eforturi din partea statelor membre pentru ca victimele
minore să conștientizeze drepturile procesuale pe care le au, pentru a
reduce riscul de victimizare și pentru a minimiza impactul infracționalității
asupra lor24. În dreptul Uniunii Europene este recunoscut explicit statutul
victimelor copii în art.3925 a Convenției ONU. Toate reglementările care
22
A se vedea Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului din 1989, art.3, art.12, art.19, art.32
23
A se vedea Chihaia Gabriela-Nicoleta, Victim protection in criminal proceedings at European level, în
Buletinul Universității Transilvania din Brașov, http://webbut.unitbv.ro/index.php/Series_VII, accesat la data de
24.03.2022, p.169
24
Ibidem, p.173
25
A se vedea Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului din 1989, art.39
11
enumeră drepturile acestora trebuie sa adopte o abordare îndreptată

spre copil, adaptată acestuia și nivelului său de înțelegere, fapt ce
denotă că trebuie avute în atenție, ca și în legislația națională, o serie de
caracteristici esențiale pentru audierea victimei: vârsta copilului, nivelul
de maturitate, dezvoltarea acestuia și a capacității lui, opiniile, nevoile și
preocupările sale, mediul de proveniență și alte asemenea. Ca un efect
al acestor considerații apare garanția faptului că atât copilul, cât și
reprezentantul său legal, părinți, tutore ori persoana care îl
supraveghează, dar și avocatul ce are să îl asiste pe copil sunt informați
privitor la toate drepturile, măsurile sau beneficiile ce vizează în mod
special minorul, victimă a infracțiunilor26 în cadrul procesual penal,
implicit în procedura audierii.
Un alt document de esență în reglementările UE îl reprezintă
Convenția de la Lanzarote din 2007 care prevede în conținut un cumul
de măsuri generale pe care statele membre trebuie să le aibă în vedere
pentru asigurarea drepturilor victimelor minore, specificând și despre
situația în care acestea din urmă au poziția de martori 27. De altfel, prin
aceasta se urmărește și realizarea unui scop comun de protejare a
copiilor împotriva exploatării sexuale, pornografiei infantile și orice alt
abuz sexual, indiferent de autorii infracțiunilor, cât și asigurarea unei
asistențe pentru minori, asistență care poate consta atât în cea juridică,
cât și în cea psihologică. Se constată din practică că aceste abuzuri și
exploatări sexuale comise asupra copiilor au urmări îngrijorătoare pentru
sănătatea fizică și psihică a minorilor. Așadar, cazurile de acest gen
necesită mult timp și răbdare, întrucât vulnerabilitatea victimelor este una
ridicată, iar audierea acestora se face cu o grijă deosebită pentru a nu
intensifica traumele, efectul comiterii abuzului asupra minorului. Abuzul
sexual ce este săvârșit asupra copilului și se face prin constrângere este
mai ușor de dezvăluit de către acesta, în schimb, atunci când se
întâmplă prin consens este mai greu de făcut o astfel de dezvăluire.
Această consimțire provine din relația care se stabilește între
acuzat și acuzator, respectiv între minorul victima și abuzator, situație
când dintr-o asemenea legătură, victima consimte la abuz fără a înțelege
prea mult la acel moment din ceea ce se întâmplă și care îl face ulterior
să trăiască cu un sentiment de vinovăție și rușine pentru că a acceptat,
că nu s-a opus sau poate i-au plăcut anumite momente.28 O contribuție
remarcabilă în modalitatea de efectuare a procedurilor penale care
implică victime minore o reprezintă garanțiile transpuse în Orientările
Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind justiția în interesul
copilului.
26
A se vedea Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului lui
27
A se vedea Convenția de la Lanzarote din 2007 pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și
abuzurilor sexuale
28
12
Se face apel prin acestea29 ca statele care iau parte să depună

toate diligențele posibile pentru ca victimele vulnerabile, în speță minorii,
să depună mărturiile în cele mai benefice condiții și cele mai favorabile
spații, adaptate la condițiile esențiale enumerate anterior, anume: vârsta
lor, maturitatea, gradul de dezvoltare, nivelul lor de înțelegere și
analizarea situației în care copilul ar avea dificultăți de comunicare cu
organele abilitate în scopul audierii lor în strânsă legătură cu mediul de
proveniență al lor30. În realitate, din cauza lipsei sălilor specializate de
ascultare a minorilor, audierea de cele mai multe ori are lor fie în biroul
organului de cercetare penală, fie pe holurile instituțiilor, lucru care din
perspectiva mea, inhibă copilul și nu se poate crea o comunicare care să
dea randament în anchetă. Asemenea cazuri au loc din cauza
insuficienței mijloacelor oferite instituțiilor în acest sens.
De menționat sunt și orientările pe care le emite ONU conform
cărora minorii victime ale infracțiunii de criminalitate au dreptul să fie
tratați în procedurile judiciare într-o manieră “adaptată copilului”, să
exprime “o abordare echilibrată a dreptului copilului de a fi protejat și
care ia în considerare nevoile și opiniile personale ale minorului”31.
Această mențiune marchează importanță din perspectiva încrederii
copilului pentru procedurile judiciare și pentru persoanele abilitate să
desfășoare aceste proceduri. Înțelegem din “proceduri adaptate copilului”
modalitatea în care prevederile Convenției trebuie aplicate de către
statele membre, sens în care Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului
recomandă ca “în concordanță cu articolul 12 al Convenției, statul parte
să integreze, să faciliteze și să pună în practică principiul respectării
opiniilor copilului la nivelul familiei, școlii și comunității, dar și în instituții,
în activitatea administrativă și juridică”32 și că “statul care este parte a
Convenției să depună toate mijloacele și diligențele pentru a pune în
aplicare principiul interesului superior al copilului prevăzut în articolul 3
din Convenție și integrat în orice prevedere și pus în aplicare prin decizii
juridice și administrative, proiecte, programe și servicii ce au impact
asupra minorilor.”33 În același document menționat anterior regăsim,
privitor la dreptul minorului de a fi informat, precizări conform cărora
acesta din urmă are dreptul să știe că poate beneficia de servicii
medicale, psihologice și sociale34, să cunoască rolul său în procedura
audierii, scopul prezenței lui în fața organelor judiciare și ce urmează, cât
și modul în care aceasta va avea loc. Reglementarea europeană oferă
29
A se vedea Consiliul Europei, Comitetul de Miniștri, Orientările privind justiția în interesul copilului, 17
noiembrie 2010
30
Ibidem, punctul 64
31
A se vedea Consiliul Economic și Social al ONU, Rezoluția nr.2005/20, Orientări în materie de justiție
referitoare la copiii victime și martori ai actelor de criminalitate
32
A se vedea Recomandările Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului (2009), Comentariul general nr.12
privind dreptul copilului de a fi ascultat pct.34
33
Ibidem, Comentariul general nr.3, pct.29
34
Ibidem , art.39
13
contur celei naționale prin completarea sa în cazurile lacunare, urmărind

etapa premergătoare etapei audierii în sine pentru stabilirea unui plan și
strângerea informațiilor referitoare la infracțiune și la copil. Prevederile
europene impun reducerea victimizării repetate și secundare, sens în
care este efectuată înregistrarea audio-video a audierii inițiale35.
Anchetatorii se prevalează de această reglementare în limita
posibilităților oferite în cadrul instituțiilor.
CJUE, sesizată cu o cauză în care o educatoare este urmărită
penal pentru rele tratamente aplicate unui elev, conform Codului Italian,
martorii sau victimele minore trebuie să depună mărturie în timpul
procesului în fața instanței de judecată, prin excepție acestora li se pot
lua declarații și separat, înainte de proces, printr-o procedură specială,
dar în prezența unui judecător. În acest sens, procurorul de caz solicită
instanței naționale să acorde această procedură deoarece copiii abuzați
sunt de o vârstă mică, dar instanța respinge solicitarea. Cu această
ocazie, CJUE oferă interpretare cu privire la anumite prevederi
remarcabile privind statutul copiilor în calitate de victime în procedurile
penale. Curtea evidențiază faptul că Decizia-cadru 2001/220/JAI (în
prezent Directiva 2012/29/UE) obligă statele membre să asigure
protecția specifică victimelor vulnerabile, în speță minorul, însemnând că
instanța națională, cea italiană în situația prezentată, trebuie să
autorizeze victimelor minore să depună mărturie într-un mod care le
garantează protecția atât în afara procesului, cât și înainte de acesta.36
Prin urmare, în mod evident este necesar a se avea în vedere impactul
pe care îl pot avea unele persoane asupra minorilor în procedurile
penale și modalitățile în care aceștia ar putea fi influențați în momentul
desfășurării unei proceduri de audiere. Minorul din situația prezentată
anterior se află într-o poziție ușor intimidabilă și într-un raport de
subordonare, dat fiind că fapta asupra sa a fost săvârșită de educatoare,
o persoană ce era de fapt însărcinată cu formarea educațională a
copilului și fundamentală ca individ, aceasta beneficiind de un statut
autoritar față de copil. Pe lângă raportul dintre cei doi, un motiv în plus
reprezintă vârsta fragedă a victimei ce face imposibilă reacția copilului
într-o asemenea situație, în sensul de a putea opune rezistență sau să
se apere în vreun mod sau altul.
Prin formularea “manieră adaptată minorului”, fac trimitere la
utilizarea unui limbaj ușor și la situația în care audierea acestuia se
efectuează de către organele abilitate într-un mod prin care se insistă
asupra unor întrebări ce supun minorul la stres, ori sunt adresate pe un
anumit ton sau au loc diferite gesturi prin care s-ar simți obligat să
discute sau nu ar putea spune întocmai ceea ce simte și ce dorește. O
astfel de situație reprezintă o încălcare a dreptului minorului la opinie.
35
Directiva 2012/29/UE, pct.53
36
A se vedea CJUE, C-105/03, Proces penal împotriva Mariei Pupino [GC]
14
CAPITOLUL II
CONSIDERAȚII PRIVIND ASCULTAREA ACUZAȚILOR MINORI ÎN
PROCESUL PENAL
2.1 Ascultarea acuzaților minori potrivit legislației naționale
În sistemul național este clar tratată răspunderea penală a minorilor
în cazul săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală, stabilindu-se
anumite etape ale dezvoltării discernământului în funcție de vârsta
copilului la momentul săvârșirii faptei. Codul penal român stabilește
prezumția absolută de lipsă a discernământului la minorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani la data săvârșirii infracțiunii, care nu va
răspunde penal, daca la acest moment minorul avea între 14 și 16 ani,
discernământul său trebuie dovedit de organele judiciare, iar după vârsta
de 16 ani, minorul are o prezumție relativă, astfel că el va răspunde
potrivit legislației în vigoare.37
Scopul procedurii de audiere a acuzatului minor este același ca și
în cazul victimelor minore, cel de a obține o declarație clară și adevărată,
respectându-se prevederile care reglementează procedura specială a
infractorilor minori și neaducându-le atingere dreptului acestora de a nu
se autoincrimina, dreptului la tăcere și dreptului la apărare, urmărindu-se
finalitatea de aflare a adevărului în cauză și pronunțarea unei soluții
corecte pentru cauza respectivă.
Codul de procedura penală este ansamblul de norme legale
fundamental în plan național pentru procedura în cauzele cu infractori
minori. Sunt prevăzute atât dispozițiile aplicabile în faza de urmărire
penală, cât și faza judecății și punerea în executare a măsurilor luate față
de minori, privative sau neprivative de libertate. Particularitatea acestui
capitol în cadrul procedurilor penale naționale o reprezintă chiar
subiectul activ al infracțiunii, minorul. Această procedură specială are în
vedere tratamentul sancționator și circumstanțe mai “blânde” pentru că
acuzatul minor este analizat sub mai multe aspecte ce îl definesc ca
individ. Se pune accent pe nivelul de dezvoltare al minorului și
discernământul său, ținându-se seama și de criteriile de individualizare
ale fiecăruia precum educația, mediul social și familial.
Din punct de vedere al momentului audierii acuzatului minor, nu
este menționată o prevedere legală, de obicei se urmărește a fi audiat
imediat cum se descoperă infracțiunea săvârșită și autorul acesteia38,
consider ca celeritatea ar fi cea mai potrivită în acest caz, deoarece din
cauza emoțiilor pe care le pot simți în urma actului infracțional, copiii pot
37
A se vedea Codul Penal, art.113
38
Mona Maria-Pivniceru, Cătălin Luca, Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare, Editura Hamangiu,
București, 2009, p.128
15
acționa divers, astfel încât să nu spună adevărul sau să-l redea în mod
alterat.
Cele mai importante de analizat sunt datele privitoare la copilul
acuzat ce se referă la dezvoltarea minorului, deoarece in aceasta
perioadă a sa apar factorii care ulterior duc la delicvență juvenilă.
Dezvoltarea se referă la un cumul din punct de vedere fizic, specific
vârstei, nivelul cerebral, unde sunt implicate emoțiile, rațiunea,
comportamentul și autocontrolul minorului și dezvoltarea morală, aceasta
din urmă este dată de raționamentul care stă la baza deciziei 39, de ce
minorul este determinat și decide să săvârșească o infracțiune. Deseori
la minori este întâlnită ipoteza în care emoțiile, trăirile lor interioare sunt
mai puternice decât rațiunea și rezultă astfel ușurința săvârșirii faptelor
penale. Cele menționate mai sus arată de ce Codul de procedură penală
impune efectuarea unei expertize medico-legale la minorii cu vârsta între
14-16 ani40. Obiectivul prioritar al acesteia este să stabilească
discernământul persoanei, starea psihică a minorului la momentul
săvârșirii infracțiunii, dacă a fost conștient de fapte și de consecințe.
Aceasta oferă sprijin organelor judiciare, atât în cursul urmăririi penale,
cât și în timpul judecății.
Delicvența minorilor este asociată cu o serie de factori pe care
organele judiciare vor trebui să le aibă în vedere în momentul
desfășurării procedurii de audiere a copilului acuzat. Factorii care explică
latura infracțională sunt cei de natură individuală, precum IQ-ul,
comportamentul copilului, lipsa afectivității sau dezangajarea morală, dar
și de natură familială41, antecedente penale în familie, structura acesteia
sau vârsta fragedă a părinților. Alte elemente pot reprezenta și
comunitatea în care trăiește, dacă este una defavorizată, abandonul
școlar, dar și controlul social din jurul acuzatului minor.
În urma DCC nr.102/2018, ce declară neconstituțional conținutul
art.505 alin.1 din codul de procedură penală, ce se referă la persoanele
chemate la audierea sau confruntarea minorului, avem în vedere
obligativitatea citării pentru minorul cu vârsta între 14-18 ani a părinților,
tutorelui, curatorului sau persoanei care supraveghează minorul, după
caz și direcția generală de asistență socială si protecție a copilului 42.
Având în vedere mențiunea de mai sus, CCR subliniază că minorii nu
pot fi discriminați în funcție de vârstă să fie sau nu însoțiți de
reprezentanții răspunderii părintești în efectuarea activității judiciare la
care minorii sunt parte.
Persoana care urmează să desfășoare procedura audierii
acuzatului minor trebuie să facă o prezentare prealabilă și clară a ceea
39
Gabriela Groza, Psihologie aplicată în procesul penal, Editura Universul Juridic, București, 2019, p.39-p.40
40
Codul de procedură penală, Partea generală, art.184, alin.1
41
Ibidem, p.44-p.46
42
Mihail Udroiu, Fișe de Procedură penală. Partea specială. Teorie și cazuri practice, Editura C.H. Beck,
16
ce se întâmplă, într-un limbaj accesibil și adaptat vârstei copilului, să-i

aducă la cunoștință acestuia informațiile privitoare la proces și drepturile
pe care le are în procedura judiciară și etapele ce urmează să le
parcurgă, aceleași informații să fie comunicate și părinților, tutorelui,
curatorului ori persoanei care supraveghează minorul 43. Audierea
urmând a se desfășura în condiții de legalitate și obiectivism față de
autorul minor și față de cauză.
Locul în care se face ascultarea copilului nu este prevăzut printr-o
normă imperativă, de regulă se face la sediul organelor de cercetare
penală sau la instanță, daca este posibil, aceasta să se desfășoare într-o
încăpere special amenajată pentru ca audierea să aibă loc în condiții
optime și concretizând astfel obligația organelor de cercetare penală de
a chema la audierea copilului persoanele menționate de Codul de
procedură penală, întrucât mediul în care se află copilul la momentul
ascultării și prezența unor persoane cu, care are legături de afecțiune și
care se bucură de încrederea minorului oferă posibilitatea de creștere a
șanselor ca acesta să relateze adevărul cu o oarecare ușurință.
Copilului i se aduc la cunoștință drepturile pe care le are, în cazul
în care el se află în conflict cu legea, prevăzute de codul de procedură
penală printre care se enumeră și dreptul la tăcere, să nu dea nicio
declarație în cursul procesului penal. Acesta va relata liber întâmplările și
vor fi consemnate în declarație de cel care efectuează audierea44, fiindu-i
interzis să exercite presiuni sau acte de tortură asupra minorului sau alte
mijloace ce ar putea aduce atingere drepturilor acestuia chiar daca în
urma lor s-ar putea obține o recunoaștere din partea copilului, o astfel de
recunoaștere este ilegal obținută, prin urmare, fiind nulă. Organul abilitat
trebuie să fie înarmat cu perseverență, răbdare și calmitate, să adreseze
întrebări minorului fără a sugera răspunsul la acestea, concise și cu
obiectiv clar, iar în redarea liberă a acuzatului să nu întrerupă pe cât
posibil cursul acesteia, o astfel de întrerupere poate avea loc ca o
excepție în cazul în care se observă o îndepărtare de la subiect la niște
chestiuni care nu sunt concludente cauzei 45.
Ordinea adresării întrebărilor nu este una prestabilită, în schimb ar
fi potrivit ca anterior desfășurării procedurii în sine să se stabilească între
organul abilitat și copil o relație de cunoaștere în limitele necesare pentru
a motiva în plus acuzatul minor la a purta o discuție deschisă și eficientă
cu organul judiciar și pentru a favoriza astfel scopul procesului. În cursul
desfășurării judecății, Codul de procedură penală prevede în mod expres
ca ascultarea minorului să se facă o singură dată, reascultarea acestuia
având loc doar din motive temeinic justificate. Consider că această
prevedere susține ideea de protecție a minorului în procesul penal și a
43
A se vedea Codul de procedura penală, Partea specială, art.505 prim.
44
A se vedea Codul de procedură penală, Partea generală, art.83, lit.a
45
Mona Maria-Pivniceru, Cătălin Luca, Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare, Editura Hamangiu,
București, 2009, p.145- p.147
17
cărei nerespectare ar genera o presiune asupra acestuia și ar avea ca

efect inhibarea copilului, necooperând cu instanța sau cu organele de
cercetare penală. Același act normativ prevede expres și obligativitatea
asistenței juridice46 în cazul în care suspectul sau inculpatul este minor,
drept ce se impune a fi respectat pentru minor din nevoia lui de
înțelegere a termenilor ori a etapelor procesuale ce urmează a se
desfășura, de asemenea, avocatul poate exercita drepturile procesuale
ale minorului care sunt supuse unui termen și sesizarea imediată a
săvârșirii vreunui abuz asupra copilului acuzat sau nerespectarea
drepturilor acestuia. Necesitatea ca minorul să fie într-o continuă
legătură cu reprezentantul său, dar și cu părinții sau cu persoana sub a
cărei supraveghere se află, rezultă din nivelul său de dezvoltare.
În ceea ce privește referatul de evaluare a minorului, acesta este o
facultate a organelor de cercetare penală, o obligativitate a instanței în
cazul în care minorul este trimis în judecată și organele de cercetare
penală nu l-au efectuat și un drept al suspectului sau inculpatului minor
căruia nu-i va putea să-i fie respins în raporturile cu organele de
cercetare penală ca efect al Directivei (UE) 2016/800. 47 Acesta va
cuprinde date privitoare la mediul familial și social al minorului, starea de
sănătate și evoluția sa din punct de vedere fizic, moral, intelectual,
afectiv, dar și propuneri referitoare la eventualele măsuri educative
potrivite ce pot fi luate asupra minorului inculpat 48. În practică s-a reținut
situația în care nu a fost respectată obligația instanței de a dispune
efectuarea referatului de evaluare a minorului când acesta este trimis în
judecată. Astfel că, prin Sentința penală nr.37/10 martie 2011
Judecătoria Toplița hotărăște să condamne inculpatul, care era minor la
data săvârșirii faptei, la patru luni închisoare pentru furt calificat și
aplicarea unei pedepse complementare privind exercitarea unor drepturi
civile. În urma analizării circumstanțelor se dispune suspendarea
condiționată a pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 1 an și 4
luni. În speță este vorba despre furtul unei cabaline din curtea persoanei
vătămate de către inculpatul minor, dar care nu a păstrat animalul pentru
că acesta a fugit și a fost recuperat de proprietar, iar acuzatul a rămas
doar cu hamul din piele al acestuia. De-a lungul procesului, minorul în
cauză și-a recunoscut vinovăția și a avut o atitudine cooperantă în
discuțiile cu organele judiciare, apreciindu-se astfel că pedeapsa aplicată
este proporțională cu toate criteriile de individualizare a pedepsei.
Această hotărâre este atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Toplița susținându-se nelegalitatea și netemeinicia acesteia
din următoarele considerente: faptul că instanța nu a dispus efectuarea
referatului de evaluare a minorului fiind obligată conform art.506 alin. (1)
46
A se vedea Codul de procedură penală. Partea generală, art.90, lit.a
47
Mihail Udroiu, Fișe de Procedură penală. Partea specială. Teorie și cazuri practice, Editura C.H. Beck,
48
A se vedea Legea 252/2016 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, art.33
18
prim, cu excepția situației când se dispune efectuarea de către organele

de cercetare penală, în speță nici organele de cercetare penală nu au
făcut-o și faptul că pe lângă măsura educativă minorului i s-au aplicat și
pedepse complementare, legea menționând că pentru minor pot fi
impuse obligații, nu pot fi aplicate pedepse accesorii sau complementare
celui ce este minor la data săvârșirii faptei, chiar daca la data pronunțării
hotărârii era major49. Instanța de recurs găsește întemeiată calea de
atac, motivând că neefectuarea referatului de evaluare a minorului
atrage nulitatea absolută a hotărârii, întrucât era o obligație a instanței ce
a pronunțat sentința, așadar va fi casată integral hotărârea atacată și
trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond50, iar referitor la
pedepsele complementare, acestea se aplică pe lângă pedepsele
principale, deci, nefiind aplicabilă minorilor cărora li se aplică măsuri
educative privative sau neprivative de libertate.
Minorii acuzați beneficiază de aceleași drepturi pe care le au și
inculpații majori, conform Codului de procedura penală, elementul
esențial de diferențiere apare din punct de vedere al nivelului de
maturitate și al capacității lor de a asimila latura infracțională, modul de
săvârșire și percepția asupra acestor lucruri. Copiii delicvenți au și ei
dreptul la protecția vieții private, la interpret gratuit sau traducător, după
caz, să propună administrarea de probe, precum și alte drepturi
prevăzute de lege51 pentru a contribui la reintegrarea socială a acestuia.
2.2 Ascultarea acuzaților minori potrivit legislației europene
În perspectiva Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene și Convenția ONU privind Drepturile Copilului trasează
principalele drepturi pe care copiii aflați în conflict cu legea penală le au
în procedurile judiciare penale. Drepturile pe care acestea le stabilesc
sunt cu privire la asigurarea unui proces echitabil, dreptul oricărei
persoane să fie apărată, reprezentată și consiliată și de a i se acorda
asistență juridică. Convenția ONU prevede în mod special pentru copii,
dreptul acestora de a nu fi uciși, supuși torturii sau tratamentelor crude,
dreptul la asistență juridică și de a fi tratați în mod echitabil.52
În completarea celor enumerate anterior, UE stabilește o serie de
directive, astfel se remarcă: Directiva 2010/64 privind dreptul la
interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, Directiva 2012/13
UE privind dreptul de informare în cadrul procedurilor penale și Directiva
2013/48 UE privind dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul
procedurilor penale și de arestare cu mandat european. Deși în aceste
directive nu avem prevederi exprese referitoare la copii, excepție făcând
49
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția a V-a, Universul Juridic, București, 2018, p.235
50
Decizia nr.306/R, Procedura în cauzele cu infractori minori. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare,
din 04.05.2011, portal.just.ro, accesat în data de 27.02.2022
51
Codul de procedură penală. Partea generală, art.83
52
A se vedea Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, art.37 și art.40
19
Directiva 2013/48/UE, statele membre în aplicarea acestor directive vor

trebui să respecte prevederile Cartei drepturilor fundamentale a UE din
art.24, anume respectarea principiului interesului superior al copilului 53 și
vor acorda importanța cuvenită în cauzele cu acuzați minori.
Orientările Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului
prezintă importanță pentru procedurile judiciare în care sunt minori, deși
acestea nu au caracter obligatoriu, ele reprezintă totuși o etapă
preliminară pentru demersurile de garantare a faptului că procedurile
judiciare penale și nu numai, țin cont de nevoile specifice ale copiilor. Ele
sunt esențiale pentru copiii implicați în procedurile penale, deoarece
emană drepturi privind informarea minorului privitor la acuzația ce i se
aduce și comunicarea acelorași informații părinților copilului, dreptul
minorului acuzat de a fi audiat numai în prezența unui avocat, după caz,
părinți sau tutore, să beneficieze de celeritatea procedurilor și de o
interogare și audiere adaptată vârstei și capacității sale.54 În acest sens,
în practică se găsesc utile pentru considerentele anterioare Cauzele T.
contra Regatului Unit și V. contra Regatului Unit prin care, Curtea prin
hotărârile din 16 decembrie 1999, declară încălcat art.6 din Convenție.
Cauzele au în fapt situația a doi minori care au comis o infracțiune de
omor asupra unui copil de 2 ani la vârsta de 10 ani și au fost judecați la
vârsta de 11 ani, totul desfășurându-se în prezența mass-mediei55. Acest
lucru a determinat ca atât în sală, cât și în afara ei să fie tensiune și
minorii, care deja erau tulburați din cauza situației, nu au putut comunica
cu avocații care-i reprezentau, nu aveau cum să se simtă în largul lor, nu
aveau capacitate să-și poată pregăti apărarea în atmosfera respectivă ,
erau expuși privitorilor, fiind că procesul s-a desfășurat cu ușile deschise
și i-au făcut pe copii să se simtă intimidați și inhibați. Este esențial ca un
minor să fie tratat într-o manieră adaptată vârstei și dezvoltării sale și ca
măsurile adoptate să promoveze capacitate acestuia de a înțelege
procedurile și de a participa efectiv la acestea, simpla reprezentare fără
ca ei să participe efectiv nu reprezintă echitatea procesului. De
asemenea, în cauzele cu infracțiuni grave, precum sunt cele contra vieții,
procesele și ascultarea copiilor ar trebui să se desfășoare cu ușile
închise, deoarece trebuie să se reducă pe cât posibil riscul de intimidare
și inhibare al minorilor în cauză.
Pentru funcționarea fără impedimente a procedurilor penale este
imperios necesar ca minorul suspectat sau acuzat de săvârșirea unei
fapte să poată să înțeleagă ce i se întâmplă și să poată să se facă
înțeles, deoarece o persoană care nu vorbește sau nu înțelege limba
utilizată în cadrul procedurilor penale va avea nevoie de interpret sau de
53
A se vedea Carta drepturilor fundamentale a UE, art.24
54
A se vedea Manual de drept european privind drepturile copilului, Agenția pentru Drepturi Fundamentale
a Uniunii Europene și Consiliul Europei, 2015, p.210
55
A se vedea Mihail Udroiu. Tratat de Procedură penală. Partea specială, Editura Hamangiu, București, 2017,
p.565
20
traducător, după caz. Traducerea și interpretarea trebuie să aibă loc, pe

cât posibil, la un nivel calitativ suficient pentru a permite persoanelor în
cauză să înțeleagă procedura, cazul instrumentat împotriva lor și să își
exercite corespunzător drepturile procesuale de care beneficiază. 56
Directiva 2012/13 UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor
penale, minorul acuzat sau suspectat de o infracțiune are dreptul să
primească informații despre drepturile sale elementare în procedurile
judiciare penale, verbal sau în scris, într-un timp util și fără a aduce
atingere cursului normal al procedurilor penale și nici duratei rezonabile
a acestora. Informarea trebuie să aibă loc cu promptitudine, verbal sau
scris și într-un limbaj accesibil, furnizând informații referitoare la
drepturile actuale, dar și ulterioare ale acuzatului în cauză. 57 Cele două
directive sprijinindu-se una pe cealaltă în cursul procedurilor judiciare
clarifică aspecte privind aceste drepturi ale acuzaților în procesul penal și
ajută la prevenirea erorilor de justiție și reducerea căilor de atac, dar nu
suprimarea lor. Neinformarea minorilor acuzați despre drepturile lor și
despre natura cauzei, precum și despre orice alte informații legate de
aceasta, ori chiar informarea tardivă, poate atrage încălcarea dreptului la
un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
În comparație cu cele două directive menționate anterior, Directiva
2013/48/UE privind accesul la un avocat cuprinde referințe directe la
copii. Aceasta se aplică minorilor acuzați din momentul în care li se
aduce la cunoștință statutul lor și până la pronunțarea definitivă a unei
hotărâri, implicit se aplica și în procedura audierii. Aceștia au dreptul de
a comunica confidențial cu avocatul lor, chiar și înaintea primei interogări
efectuate de organele de cercetare penală, precum și dreptul avocatului
să participe și să fie prezent efectiv la procedura audierii acuzatului sau
la alte acțiuni de anchetare și strângere de probe. 58 CEDO consideră că
accesul la un avocat este unul dintre pilonii principali ai dreptului la un
proces echitabil prevăzut de Carta drepturilor fundamentale a UE,
stabilindu-se acest drept încă din fazele incipiente ale procesului penal.
Convenția ONU privind Drepturile Copilului în art.40, recunoaște
oricărui copil acuzat sau suspectat de săvârșirea unei infracțiuni dreptul
la un tratament corect și care să țină seama de vârsta lui. Stabilindu-se
astfel că, justiția juvenilă are ca scop reintegrarea minorilor în societate
unde vor putea să conștientizeze treptat gravitatea incidentului și să aibă
un comportament constructiv pe viitor. Același articol al Convenției
prevede în alineatul 2, dreptul copiilor la un proces echitabil și faptul că
56
Marijan Bitanga/ Simona Franguloiu/ Fernando Sanchez-Hermosilla, Ghid privind drepturile procedurale ale
persoanelor suspecte sau acuzate: dreptul la informare și dreptul la traducere și interpretare, Editura Magic
Print Onești, 2018, p.41-42
57
Ibidem, p.42-43
58
A se vedea Manual de drept european privind drepturile copilului, Agenția pentru Drepturi Fundamentale
a Uniunii Europene și Consiliul Europei, 2015, p.214
21
aceștia trebuie să beneficieze de niște drepturi suplimentare, inclusiv

dreptul de a fi asistați de părinți și dreptul la protecția vieții private.
Dreptul la un proces echitabil presupune printre altele și dreptul la
apărare al minorului acuzat în procedurile penale, așa cum prevede art.6
din Convenția Europeană a drepturilor omului. Astfel că, acest drept la
apărare asigură garanția părților de a avea posibilitatea să-și apere
interesele printr-un apărător ale sau din oficiu. 59 Desfășurarea ascultării
minorului delicvent, chiar din faza incipientă a cauzei, fără ca acesta să
fie asistat de un specialist în domeniu, va atrage după sine încălcarea
dreptului la un proces echitabil, întrucât minorul, fie din pricina vârstei, fie
a emoțiilor sub stăpânirea cărora se află, nu are puterea de înțelegere a
urmărilor pricinuite de o audiere în lipsa apărătorului său. Cu privire la
asistarea minorilor acuzați de către părinți, tutore sau cel ce îl
supraveghează, Directiva UE 2016/800, urmărește să instituie niște
norme minime comune pentru a fi respectat dreptul minorilor acuzați la
un proces echitabil, sens în care, copiii acuzați sau suspectați ar trebui
să aibă dreptul să fie însoțiți de titularul răspunderii părintești în toate
etapele în care aceștia sunt prezenți.60 Conchizând, audierea minorilor
cu nerespectarea dispozițiilor ce implică reprezentanții lor, apărătorul, cât
și informarea acestora cu privire la drepturi și la cauză, vor încălca
dreptul la un proces echitabil.
Articolul 37 al Convenției ONU face trimitere la interzicerea aplicării
de rele tratamente, tortură sau pedepse crude în cursul procedurilor
penale, prin urmare, minorul nu va putea să fie supus niciunui fel de
abuz în timpul audierii sale și nici în restul etapelor procesuale.61 Acesta
nu va putea să fie constrâns în nici un fel pentru a oferi răspunsurile pe
care organele de cercetare penală așteaptă a le primi, fiindu-i oferită
protecție specială prin statutul de vulnerabilitate de care se prevalează în
calitate de minor. Ori de câte ori minorului i se vor adresa întrebări sub
un anume ton sau sub anumite amenințări ori violențe, care pot fi
psihice, fizice sau morale, ori anumite gesturi care sunt apte de a-l face
pe minor să se simtă jignit și să-i producă copilului stări de temere ori
anxioase, consider că poate fi încălcat în această situație art.40 din
Convenția ONU.62
În practică, CEDO a fost sesizată cu o cerere care privește situația
unui minor în vârstă de 17 ani ce a fost acuzat de jaf și crimă. Acesta a
fost dus la secția de poliție însoțit de tatăl său. Minorul a fost arestat și
dus într-o încăpere pentru a fi audiat, dar fără a fi prezent tatăl lui și fără
59
A se vedea Buruiana, I. (2013). Problematica respectării dreptului la un proces echitabil la nivel european şi
internaţional. Studii Europene, 2, https://nbn-resolving.org/urn:nbn:de:0168-ssoar-419025, accesat în data de
03.04.2022, p.7
60
A se vedea Directiva (UE) 2016/800 a Consiliului Uniunii Europene privind garanțiile procedurale pentru copiii
care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale
61
A se vedea Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului, art.37
62
Ibidem, art.40 , alin.(2) , lit.b
22
a fi asistat de un avocat. Concomitent cu audierea minorului, tatăl său a

fost informat cu privire la dreptul minorului de a fi asistat de un avocat.
Ulterior acestui moment, tatăl este anunțat cu privire la faptul că, între
timp, fiul său a recunoscut săvârșirea faptei. Curtea punctează mai multe
aspecte în această cauză și se referă la vârsta minorului acuzat , motiv
pentru care se consideră că acesta nu putea să fie conștient de dreptul
său la reprezentare înainte de a da orice fel declarație. De asemenea, se
apreciază că era puțin probabil ca minorul să fi putut aprecia în mod
rezonabil consecințele unui interogatoriu în lipsa unui avocat într-o
procedură penală de anchetare. Deși, aparent, organele de cercetare
penală erau dispuse oricând să permită ca minorul în cauză să fie asistat
de avocat dacă li s-ar fi solicitat, totuși aceștia nu au procedat la
informarea acestuia despre dreptul de a lua legătura cu un avocat încă
de la început, neexistând nicio dovadă că minorul acuzat sau tatăl lui ar
fi renunțat în mod expres și inechivoc la acest drept al lor la asistență
juridică, fiind încălcat art.6 din Convenția europeana a drepturilor omului,
dreptul la un proces echitabil.63 Consider că informarea și adaptarea
acesteia la capacitatea și vârsta minorului în conflict cu legea penală
sunt primordiale în vederea realizării etapelor procesuale penale în
conformitate cu prevederile legale și cu respectarea tuturor principiilor
care privilegiază minorul în procedurile judiciare. Asistența minorului în
procedurile penale este una esențială și imperativă, deoarece acesta nu
are întotdeauna posibilitatea de a înțelege sensul exact al celor ce i se
comunică în desfășurarea procedurilor, dar nu numai, minorul nu ar fi în
măsură să decidă cu exactitate cum ar fi potrivit să se apere și ce este
potrivit a folosi pentru a se menține în fața acuzațiilor. Situația expusă
nuanțează rolul pe care minorul acuzat îl are în cadrul procedurilor și
importanța realizării activității judiciare ce-i implică cu o atenție
deosebită, atât față de procedură, cât mai ales față de copil, întrucât
astfel rezultatul anchetei ce se urmărește a se obține riscă să fie
degradat.
Un alt argument care contribuie la necesitatea de a fi respectat
dreptul la asistență juridică este cel ce ne indică faptul că minorii sunt
caracterizați nu doar prin capacitate și vârstă, ci și prin sensibilitate,
referindu-mă prin acest lucru la faptul că aceștia sunt mult mai ușor
intimidabili, emotivi și lipsiți total sau parțial de autocontrolul trăirilor.
Respectarea drepturilor procesuale penale în procedura audierii
trebuie să fie respectate indiferent de poziția pe care o are minorul,
acuzat sau nu. Acesta nu va trebui tratat diferit în funcție de poziția
procesuală pe care o are, ori dacă suferă de ceva sau nu, beneficiind în
mod egal de drepturi și garanții procesuale care să asigure atât protecția
personală a copilului și a vieții sale private, cât și parcurgerea unei
proceduri echitabile.
63
A se vedea CEDO, Cauza Panovits împotriva Ciprului, nr.4268/04, 11 decembrie 2008
23
CAPITOLUL III
PROCEDURI ADAPTATE ÎN AUDIEREA ȘI SPRIJINUL MINORILOR
CU DIZABILITĂȚI PSIHOSOCIALE
Conform Ordinului nr.1306/1883/2016 pentru aprobarea criteriilor
biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap
şi a modalităţilor de aplicare a acestora, dizabilitatea este definită drept
“un concept care cuprinde deficienţele/afectările, limitările de activitate şi
restricţiile de participare. Acest termen denotă aspectele negative ale
interacţiunii dintre individ, care are o problemă de sănătate, şi factorii
contextuali în care se regăseşte, respectiv factorii de mediu şi factorii
personali;”.64 În context european, Convenția ONU definește persoanele
cu dizabilități ca fiind „persoane care au incapacităţi fizice, mentale,
intelectuale sau senzoriale pe termen lung, care, în interacţiune cu
diferite obstacole, pot împiedica participarea lor deplină şi efectivă la
viaţa socială, în condiţii de egalitate cu ceilalţi”.
Atât legislația națională, cât și cea europeană nu cuprinde
prevederi exprese care să reglementeze norme privind procedura
adaptată de audierea victimelor sau a acuzaților minori cu dizabilități
psihosociale în procesul penal. Minorii cu astfel de dizabilități au aceleași
drepturi în procedurile penale, în conformitate cu poziția procesuală, ca
și victimele sau acuzații minori fără dizabilități, deoarece este interzisă
discriminarea persoanelor bazată pe existența unei dizabilități 65 și
recunoaște dreptul acestora de a se integra în societate. Categoria
minorilor cu dizabilități psihosociale îi privește pe aceia care au probleme
de sănătate mentală, care suferă de depresie, tulburare de anxietate sau
bipolară și dizabilități intelectuale, adică probleme de învățare,
capacitatea intelectuală este mai scăzută pe termen lung.
Este imperios necesar a se examina cu foarte mare atenție toate
circumstanțele ce țin de dezvoltarea minorului care este victimă sau
acuzat în procesul penal și suferă de o dizabilitate, deoarece doar atunci
organul care efectuează procedura de audiere și care are o interacțiune
directă cu persoana în cauză poate lucra eficient și poate adapta etapele
procedurii de ascultare a minorului la necesitățile care se impun.
Principalul pas care trebuie adaptat într-o astfel de situație este cel de
comunicare și de înțelegere a drepturilor pe care le au acești copii,
indiferent dacă sunt victime sau acuzați. O comunicare care este
inadaptată și ineficientă la tipul de dizabilitate întâlnit duce la situația în
care copilul nu înțelege și relație de încredere între anchetator si minor
nu poare fi stabilită.
Lipsa procedurilor și mecanismelor adaptate nevoilor acestor copii
64
A se vedea Ordinului nr.1306/1883/2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor
cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora, art.4, lit.e
65
A se vedea Carta drepturilor fundamentale a UE, art.21 și art.26
24
cu dizabilități se evidențiază cu prioritate, așadar, absența unor

reglementări exprese în acest sens în legislația națională penală atrage
și ineficiența procedurilor care se desfășoară în legătură cu minorii în
cauză. În ceea ce vizează evaluarea minorului, legislația națională
prevede evaluarea minorului acuzat în mod obligatoriu când este trimis
în judecată și în mod facultativ când organele de cercetare penală
consideră necesar66, dar nu este o reglementare expresă care să
impună sau să recomande realizarea unei evaluări a minorului cu
dizabilități psihosociale, victimă sau acuzat. Acest din urmă fapt ar fi fost
imperios necesar a se realiza din pricina situației defectuoase în care
minorul a săvârșit o faptă penală sau, după caz, minorul victimă cu
dizabilități să fie înțeles intrinsec și să fie determinat să relateze
întâmplarea la care a fost supus, astfel îndrumând organele judiciare pe
o pistă concludenta anchetei.
Există în anumite situații speciale, la nivelul DGASPC-urilor, când
se prevede faptul că minorul care săvârșește o faptă penală și este dat
în plasament să fie consultat de un psiholog și de un asistent social, însă
această evaluare este numai pentru folosință internă și nu este cerută de
către organele de urmărire penală ca punct orientativ de adaptare a
procedurii audierii ori ca probă la dosar.67 Privitor la persoana
anchetatorului, nu prevede legea o persoană anume, eu însă sunt de
părere că trebuie să existe o persoană strict specializată pe astfel de
cazuri în fiecare instituție ori să beneficieze organele judiciare de o
pregătire specială în acest sens, deoarece orice mic detaliu contează și
influențează aflarea adevărului, indiferent dacă audierea are loc în faza
de urmărire penală sau în faza judecății. O pregătire în acest sens ar
ușura munca anchetatorilor și ar contribui la relația dintre minor și
organul judiciar în scopul aflării adevărului.
Dreptul de asistență juridică obligatorie este prevăzut de Codul de
procedură penală pentru cauzele în care minorii au calitate de suspect
sau inculpat, dar nu este o prevedere și pentru victimele minore sau mai
mult, pentru victimele sau acuzații minori cu dizabilități psihosociale. Încă
de la prima interacțiune cu organul judiciar, acestor copii le sunt
explicate drepturile procesuale de către organele de cercetare penală
sau dacă sunt prezenți, de către psiholog sau asistentul social.
Informarea se realizează, dar nu și înțelegerea lor efectivă, întrucât
există situația inadaptării comunicării la situația specială a minorului. În
practică s-a exemplificat situația astfel: “Procurorul vorbea frumos și mi-a
spus ce fapte am săvârșit și ce drepturi am. Poliția mi-a dat o foaie cu
drepturile pe care nu mi-au citit-o și nu am citit-i nici eu.”68
Similar situației victimelor minore, nici în cazul victimelor cu nevoi
66
A se vedea Codul de procedură penală, art.506
67
A se vedea Ștefania Dascălu,/Oana Dodu,/Georgiana Pascu, Justiție prietenoasă pentru copii: Dezvoltarea
conceptului de practici în instanțe, Editura Validity, 2021, pg.10
68
Ibidem, pg.11
25
speciale nu se dorește supunerea acestora procesului de revictimizare,

adică reaudierea acestora, ci doar pentru motive temeinice. Se
procedează la înregistrarea audio-video a procedurii, conform Codului de
procedură penală, atunci când instituțiile beneficiază de echipamentele
necesare efectuării acestei activități. Discuțiile care se poartă cu aceștia,
fie direct, fie prin mijlocirea psihologului sau asistentului social, deseori
se poartă în încăperi care defavorizează dialogul dintre minorului cu
dizabilități și organul judiciar. Scopul psihologului sau al asistentului
social în aceste situații în care este prezent, consider că este acela de a
ajuta anchetatorii să înțeleagă ce vrea copilul să spună prin diferite
activități la care este supus. Din punctul meu de vedere, supunerea
copilului la jocuri sau activități interactive care sunt adaptate vârstei și
dizabilității copilului îl va stimula pe acesta, îl va scăpa de starea de
anxietate și îl va face să se simtă determinat să realizeze tot ceea ce i se
cere. În practică se reține un factor care influențează relația dintre minor
și organul de cercetare penală, cât și conținutul declarației acestuia,
anume locul audierii, astfel : “ discuțiile cu minorul se poartă pe hol sau
în afara instituției, locațiile nu arată bine deloc, fapt ce influențează
negativ relațiile terapeutice și mesajul trimis de către minor.”69
Lipsa unor prevederi exprese referitoare la minorii cu dizabilități
psihosociale, a procedurilor si mecanismelor care să fie adaptate
fiecăruia în funcție de tipul dizabilității, dar și lipsa empatiei în anumite
situații în care copilul din cauza afecțiunii mentale nu are posibilitatea să
înțeleagă conținutul faptelor sau a drepturilor ce i se prezintă, face ca
întreg procesul penal, chiar din faza incipientă, să fie anevoios și să
necesite mult timp. Preponderent se face diferența între statutul copiilor,
dacă sunt victime sau acuzați, dar se ignoră situația în care trebuie să
primeze comunicarea adaptată la fiecare tip în parte. Momentul în care
se pornește procedura audierii și copilul este tratat încă de la început ca
un inculpat ori, după caz, ca un copil care suferă de o anumită problemă
și acest lucru poate reprezenta pentru specialiști un motiv de a nu trata
acest aspect cu o atenție sporită, ci ușor dezinteresați și chiar fără să
ofere minorului posibilitatea de a beneficia de empatie și de șansa de a
comunica deschis, determină ca minorul să își creează o barieră,
deoarece i se pune o anumită etichetă încă de la început, fără să se țină
cont în linii mari de prezumția de nevinovăție, care reprezintă unul dintre
principiile procesului penal sau de nediscriminarea persoanelor în fața
legii pe baza anumitor criterii, printre care și dizabilitatea.
Indiferent de calitatea procesuală, minorii cu dizabilități, dar și cei
fără sunt pe poziție de egalitate, atât social, cât și procesual, iar
tratamentul acestora trebuie aplicat raportat la întreaga situație a
copilului, situație individualizată în care să primeze interesul superior al
minorului.
69
Ibidem, pg.13
26
CONCLUZII
Etapa procedurală de audiere a minorilor în procesul penal este
momentul care are cea mai mare greutate. În acest punct se decide
cursul procesului, astfel că necesitatea de a efectua o comunicare
eficientă, concisă și de a obține o declarație veritabilă este una foarte
crescută. Legislația națională, cât și cea europeană trasează prevederi
clare pentru situația minorilor care sunt inculpați sau suspectați pentru
săvârșirea unor fapte penale, victimelor minore fiindu-le aplicabile
reglementările din materia victimelor majore și coroborând cu alte legi și
directive privind anumite situații se conturează pentru acestea o protecție
specială în funcție de abuzurile cărora le-au fost supuse. Pregătirea și
adaptarea activităților efectuate de anchetatori ar fi mult mai evoluată și
perfecționată dacă, în momentele de interacțiune cu minorii ar exista
anumite persoane specializate care sa fie prezente în fiecare instituție
care efectuează proceduri al căror obiect privesc în mod direct copiii.
Inadaptarea procedurilor de audiere pentru fiecare copil în parte,
individualizând după cum aceștia sunt cu sau fără dizabilități
psihosociale, acuzați sau victime, determină ca deseori audierea să fie
repetată și totuși, fără ca aceasta să dea randamentul așteptat.
O cercetare mult mai amănunțită și complexă pentru fiecare
situație și minor în parte, cât și efectuarea unor examinări făcute de
specialiști în domeniu, referindu-mă la psihologi și alte persoane
specializate, altele decât organele judiciare, ar oferi o perspectivă mult
mai largă și mai deschisă despre personalitatea copilului, mediului său
social, raționamentul de la baza deciziei, dar și un ajutor de care să
beneficieze minorii care duc asupra lor o traumă ori anumite sentimente
care sunt urmarea abuzului pe care l-au trăit. Reglementarea unor
prevederi exprese în acest sens și cooperarea continuă între
perspectivele naționale și cele europene ar determina o practică unitară,
o eficientizare a procedurilor judiciare, dar și o pregătire continuă a celor
care au interacțiune cu minorii. Întreaga procedură a audierii este
imperios necesară a se desfășura cu respectarea tuturor drepturilor
copiilor, în special celor care privesc drepturile procesuale, dar și
protecția lor ca persoane vulnerabile, vulnerabilitate care se datorează
vârstei pe care o au și nivelului de dezvoltare al capacității.
Ordinea clară a etapelor audierii și aplicarea primordială a
principiului interesului superior al copilului și cunoașterea reciprocă dintre
anchetator si minor, fără a se neglija prezența persoanelor de încredere
ale minorului, reprezintă baza scopului procedurilor penale ce se referă
la protejarea minorilor, reintegrarea lor sociala și aflarea adevărului în
cauză. Indiferent de calitatea pe care aceștia o au în cadrul procesului
penal, că sunt victime ori acuzați, sau că au dizabilități ori nu, copiii în
procedurile judiciare sunt pe poziție de egalitate, beneficiind de aceleași
drepturi și garanții procesuale.
27
BIBLIOGRAFIE
-Tratate, cursuri, cărți, monografii-
 Buruiana, I. (2013). Problematica respectării dreptului la un
proces echitabil la nivel european și internațional. Studii
Europene, 2.
 Bogdan N. Trandafir/Viorel B., Ghid Metodologic privind
audierea minorilor victime ale violenței, adoptat în aprilie 2017.
 Gabriela Groza, Psihologie aplicată în procesul penal, Editura
Universul Juridic, București, 2019.
 Marijan B./ Simona F./Fernando S.-H., Ghid privind drepturile
procedurale ale persoanelor suspecte sau acuzate: dreptul la
informare și dreptul la traducere și interpretare, Editura Magic
Print, Onești, 2018.
 Manual de drept european privind drepturile copilului. Agenția
pentru drepturile fundamentale ale UE și Consiliului Europei,
2015, disponibil pe fra.europa.eu
 Mihail Udroiu, Fișe de procedură penală. Partea generală, Ediția
aV-a, Editura Universul Juridic, București, 2018.
 Mihail Udroiu, Fișe de procedură penală. Partea specială. Teorie
și cazuri practice, Editura C.H. Beck, București, 2020.
 Mihail Udroiu, Tratat de Procedură penală. Partea specială,
Editura Hamangiu, București, 2017
 Mona-Maria Pivniceru/Cătălin Luca, Ghid de audiere a minorului
în procedurile judiciare, Editura Hamangiu, 2009.
 Sinteza Raportului privind practica instanțelor judecătorești și a
parchetelor de pe lângă acestea în investigarea și soluționarea
cauzelor privind infracțiuni la viața sexuală cu victime minore.
 Ștefania Dascălu/Oana Dodu/Georgiana P., Justiție prietenoasă
pentru copii: Dezvoltarea conceptului de practici în instanțe,
Editura Validity, 2021.
-Legislație (națională și europeană)-

 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
 Consiliul Economic și Social al ONU, Rezoluția nr.2005/20,
Orientări în materie de justiție referitoare la copii victime și
martori ai actelor de criminalitate.
 Consiliul Europei, Comitetul de Miniștri, orientări privind justiția
în interesul copilului, 17 noiembrie 2010.
 Convenția de la Lanzarote din 2007 pentru protecția copiilor
împotriva exploatării sexuale și abuzurilor sexuale.
 Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1989.
28
 Directiva (UE) 2016/800 a Consiliului UE privind garanțiile

procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau
acuzate în cadrul procedurilor penale.
 Directiva 29/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului
Europei de stabilire a unor norme minime privind drepturile,
sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a
Deciziei-cadru 2001/220/JAI.
 Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței
domestice.
 Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea
protecției victimelor infracțiunilor.
 Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului.
 Legea nr.256/2013 privind organizarea și funcționarea
Sistemului de probațiune.
 Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010, în vigoare din
1 februarie 2014.
 Legea nr.286/2009 privind Codul Penal, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr.757 din 12 noiembrie 2012.
 Ordinul nr.1306/1883/2016 pentru aprobarea criteriilor
biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilități în grad de
handicap și a modalităților de aplicare a acestora
 Recomandările Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului
(2009), Comentariul general nr.12
-Jurisprudență-
 Cauza M.G.C împotriva României, nr.61495/11 la CEDO.
 Cauza Panovits împotriva Ciprului, nr.4268/04, 11 decembrie
2008 la CEDO.
 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, C-105/03, Proces penal
împotriva Mariei Pupino.
 Decizia nr.306/R, Procedura în cauzele cu infractori minori.
Obligativitatea efectuării referatului de evaluare, din 4 mai 2011.
-Articole sau studii din reviste de specialitate-

 Alexandra Zaparojanu, Sancțiunea care intervine în cazul în
care nu se asigură asistența juridică obligatorie, în „Revista
Themis”, nr.2/2016.
 Chihaia Gabriela-Nicoleta, Victim protection in criminal
proceedings at European level, în “Bulletin of the Transilvania
University of Braşov.” Series VII: Social Sciences and Law, Vol.
14
29

Licenta F.F - Aldea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta F.F - Aldea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROGRAMUL DE STUDII DREPT

DISCIPLINA: Drept procesual penal

TEMA: Considerații privind ascultarea minorilor- victime și

Subsemnata Aldea Gh. G. Amalia-Gabriela declar pe proprie răspundere, sub

Data predării lucrării, Semnătură,

CAPITOLUL 1.CONSIDERAȚII PRIVIND ASCULTAREA VICTIMELOR

1.1 Ascultarea victimelor minore potrivit legislației naționale……………..5

1.2 Ascultarea victimelor minore potrivit legislației europene…………...10

CAPITOLUL 2.CONSIDERAȚII PRIVIND ASCULTAREA ACUZAȚILOR

2.1 Ascultarea acuzaților minori potrivit legislației naționale…………....16

2.2 Ascultarea acuzaților minori potrivit legislației europene………...….21

CAPITOLUL 3.PROCEDURI ADAPTATE ÎN AUDIEREA ȘI SPRIJINUL

În dreptul procesual penal, înțelegem, prin termenul de “minor”,

Având în vedere densitatea cazurilor în care multe dintre victime

Pentru acest context al audierii victimei minore, legea nu impune, ci

calcul și cât de cooperativ este minorul victimă, care deseori se lasă

mijloacelor de probă15 ar fi îngreunată și tergiversată. Pentru o analiză

În schimb, vârsta acesteia de 11 ani19 rezultă dincolo de orice

Aceasta transpune drepturi ale copilului cu privire la protecția de

enumeră drepturile acestora trebuie sa adopte o abordare îndreptată

Se face apel prin acestea29 ca statele care iau parte să depună

contur celei naționale prin completarea sa în cazurile lacunare, urmărind

ce se întâmplă, într-un limbaj accesibil și adaptat vârstei copilului, să-i

cărei nerespectare ar genera o presiune asupra acestuia și ar avea ca

prim, cu excepția situației când se dispune efectuarea de către organele

Directiva 2013/48/UE, statele membre în aplicarea acestor directive vor

traducător, după caz. Traducerea și interpretarea trebuie să aibă loc, pe

aceștia trebuie să beneficieze de niște drepturi suplimentare, inclusiv

a fi asistat de un avocat. Concomitent cu audierea minorului, tatăl său a

cu dizabilități se evidențiază cu prioritate, așadar, absența unor

speciale nu se dorește supunerea acestora procesului de revictimizare,

-Legislație (națională și europeană)-

 Directiva (UE) 2016/800 a Consiliului UE privind garanțiile

-Articole sau studii din reviste de specialitate-

S-ar putea să vă placă și