Modul II: Operații și utilaje de transfer termic și de masă

Clasa: a X-a C

FIȘĂ DE DOCUMENTARE
Cristalizarea – mecanismul și desfășurarea procesului

Cristalizarea – este procesul de obținere a fazei solide prin solidificarea topiturilor sau prin
separarea acestora din soluțiile lor suprasaturate
Scop – cristalizarea se utilizează atât la obținerea unor substanțe solide din soluțiile lor cât și ca
metodă de purificare, ca operație dublă, dizolvare urmată de cristalizare.
Mecanism – separarea prin cristalizare se bazează pe solubilitatea limitată a substanțelor solide.
Solubilitate substanţelor solide depinde de natura lor chimică, de proprietăţile dizolvantului şi de
temperatură. Solubilitate substanţelor solide creşte cu temperatura.
Soluţia care, la o temperatură, conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată se numeşte soluţie
saturată. Prin încălzirea soluţiei saturate ea devine nesaturată şi permite dizolvarea unei noi cantităţi
de substanţă. Prin răcirea unei soluţii saturate, aceasta va conţine o cantitate de substanţă dizolvată
superioară concentraţiei de saturaţie, devenind suprasaturată.
Soluțiile suprasaturate sunt instabile: substanța dizolvată care depășește concentrația de saturație se
cristalizează, soluția devenind astfel din nou saturată. Soluția saturată rămasă în urma separării
cristalelor se numește soluție mamă.

Procesul de cristalizare are două faze distincte:

•formarea cristalelor: are loc în urma apariţiei spontane a unor centre de cristalizare în acele puncte
ale soluţiei în care concentraţia este maximă sau prin introducerea în soluţie a unor cristale mici din
substanţa respectivă (centre de amorsare);
•creşterea cristalelor: pe centrele de cristalizare formate se depune substanţa solidă din soluţie:
-dacă viteza de formare a centrelor de cristalizare este mai mare decât viteza de creştere a
cristalelor, se obţin cristale mărunte;
-dacă viteza de formare a centrelor de cristalizare este mai mică decât viteza de creştere a
cristalelor, se obţin cristale mari.

La scară industrială se aplică următoarele metode de cristalizare:

a. cristalizarea prin răcirea soluției – acest procedeu se aplică pentru cristalizarea substanțelor a
căror solubilitate se reduce mult prin coborârea temperaturii și pentru cristalizarea topiturilor;
b. cristalizarea prin îndepărtarea parțială a dizolvantului – procedeul se aplică pentru substanțele a
căror solubilitate nu este influențată de temperatură. Îndepărtarea parțială a dizolvantului se poate
realiza prin vaporizarea acestuia (transformarea în vapori la temperaturi și presiuni de vapori
inferioare celor de saturație); evaporarea poate avea loc la presiune atmosferică sau sub vid;
c. cristalizarea prin îndepărtarea parțială a dizolvantului, însoțită de răcirea soluției.