Sunteți pe pagina 1din 108

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării

Universitatea din Bucureşti

Specializarea ŞtiinŃele Comunicării


Nivel licenŃă

Presa şi actualitatea I

Titular de curs: lect. univ. dr. Romina Surugiu

1
Presa şi actualitatea

Acest material este protejat prin Legea dreptului de autor şi a


drepturilor conexe nr. 8 din 1996, cu modificările ulterioare.

Dreptul de autor le aparŃine următorilor (în ordine alfabetică): Oana


BăluŃă, Daniel Mihai Dragnea, Aurora Martiniuc, Antonio Momoc, Raluca
Radu, Romina Surugiu. Fiecare text este semnat de persoana care l-a
realizat.

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării, Universitatea din


Bucureşti, are dreptul de utilizare a acestui material.

Nici o parte a acestui material nu poate fi copiată, multiplicată, stocată


pe orice suport sau distribuită unor terŃe persoane, fără acordul scris al
deŃinătorului dreptului de autor.

Citarea se face numai cu precizarea sursei.

2 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

INTRODUCERE

DESPRE CUM FUNCłIONEAZĂ INSTITUłIILE DEMOCRATICE


(ŞI CUM AR TREBUI SĂ FUNCłIONEZE)

Este interesant pentru jurnalişti că un parlamentar este om de afaceri?


Are vreo importanŃă că unul dintre candidaŃii la Parlamentul României
este în arest preventiv la data votării? Dar că unul dintre candidaŃii la
primărie a murit chiar în ziua alegerilor locale? Sunt serviciile secrete
prin definiŃie rele?
Trebuie să ne îngrijorăm dacă România semnează un nou acord cu
Fondul Monetar InternaŃional? De ce iau parte militarii români la un
conflict armat în Afganistan, când majoritatea conaŃionalilor lor nici nu
ştiu unde se găseşte pe hartă acest stat?
Sensul unei informaŃii prezentate de jurnalişti este dat de context, mai
precis de coordonatele instituŃionale ale unei situaŃii: (1) ce spune
legislaŃia, (2) care sunt normele şi valorile acceptate şi (3) cum
interpretează o comunitate o informaŃie, bazându-se pe definiŃii implicite
date realităŃii (Scott, 2004). Legitimitatea unei construcŃii instituŃionale,
arată sociologii (Scott, 2004, p. 74), este (1) confirmată legal, (2) Ńine de
moralitate şi (3) este susŃinută din punct de vedere cultural.

LegislaŃia
După RevoluŃia din 1989, clasa politică din România, la presiunea şi cu
sprijinul cetăŃenilor, a făcut eforturi susŃinute pentru a adopta o legislaŃie
demnă de un stat democratic, cu o economie de piaŃă funcŃională.
Aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, a fost precedată de
adoptarea unui pachet minim de acte legislative, relevante pentru
domeniile politice, sociale, economice şi culturale. Schimbarea
legislaŃiei perioadei comuniste s-a dovedit esenŃială: în anii ’80 românii
nu puteau ieşi din Ńară, nu puteau scrie unui post de radio sau de
televiziune din străinătate (scrisorile erau interceptate), nu puteau
deschide o afacere, nu puteau face parte dintr-un partid politic, altul
decât Partidul Comunist Român (PCR). Nu aveau voie nici să
trândăvească (fiecare adult trebuia să aibă un loc de muncă), nici să se
uite la televizor cât voiau (transmisiunile TV erau reduse la câteva ore
pe seară), nici să mănânce cât voiau (zahărul şi uleiul erau vândute în
funcŃie de o raŃie lunară). Nu aveau voie nici măcar să spună ce vroiau,
chiar dacă ar fi vrut pur şi simplu să critice situaŃia descrisă mai sus.
Căderea sistemului comunist în România a însemnat schimbarea
legislaŃiei, pentru a permite dezvoltarea normală a vieŃii sociale şi

3 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

economice. Legea nu a fost însă recunoscută de toŃi ca o modalitate de


a îmbunătăŃi situaŃia unei comunităŃi, prin încurajarea comportamentelor
de dorit şi eliminarea comportamentelor dăunătoare. Adesea, politicienii
au fost acuzaŃi că au protejat grupuri de interese sau propriile lor
interese, prin adoptarea unor reglementări naŃionale sau locale. În
noiembrie 2007, Monica Macovei, fostul ministru de JustiŃie, declara
într-un interviu pentru Evenimentul zilei: „Constatarea mea, după
experienŃa guvernamentală, este ca se fură prin hotărâri de guvern,
ordonanŃe de urgenŃă şi legi. Trebuie să ne uităm în primul rând la
achiziŃiile publice, la privatizări, la schimburile de terenuri dintre instituŃii,
la trecerile din proprietatea publică în cea privată, pentru că, în cele mai
multe cazuri, au fost subevaluate. Eu, statul, îŃi dau Ńie, companie
privată, la un preŃ mult mai mic decât cel real, iar tu, mâine, vinzi şi ai
ajuns milionar” („Macovei: Se fură…”, Evenimentul Zilei, 2007).

Normele şi valorile acceptate


Modul în care sunt create legile care stau în spatele unei instituŃii, pe de
o parte, şi modul în care sunt puse în aplicare, pe de alta, Ńine de
normele acceptate ale unei comunităŃi. Aceste norme se referă la ce
considerăm noi, ca grup, că este normal să facem şi ce nu, în funcŃie de
experienŃele noastre din trecut sau de modul în care am înŃeles de la
ceilalŃi (de la alte grupuri) că ar trebui să funcŃioneze o instituŃie.
De exemplu, Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei (www.cdep.ro)
stabileşte pentru prima dată incompatibilitatea între calitatea de
parlamentar şi cea de om de afaceri. Această lege a fost una dintre
consecinŃele scandalurilor financiare legate de Fondul NaŃional de
InvestiŃii, un joc piramidal desfăşurat în perioada 1998-2000
(„FOCUS…”, Mediafax, 2008). La clarificarea motivelor prăbuşirii FNI
au contribuit anchetele jurnalistice şi anchetele penale, desfăşurate de
procurori.
În cadrul uneia dintre aceste anchete, jurnaliştii de la România liberă au
publicat un contract din 1999 prin care Nicolae Văcăroiu, fost prim-
ministru al României (1992-1996) şi senator (1996-2008), primea
657.000 EUR pentru a-l ajuta pe Sorin Ovidiu Vântu să înfiinŃeze Banca
de InvestiŃii şi Dezvoltare (Dobreanu, 2009).
DiscuŃiile publice care au urmat acestor tipuri de dezvăluiri au clarificat
pentru opinia publică norma: politicienii ar trebui să urmărească
exclusiv interesele comunităŃii şi interesele grupului de alegători care i-
au votat, nu interesele lor personale. Aceeaşi normă există şi în Ńările
democratice cu economie de piaŃă funcŃională. Clarificarea normei a
dus la o schimbare de legislaŃie. Parlamentarii, prin urmare cei direct
interesaŃi, au fost nevoiŃi să voteze proiectul de lege şi să decidă care
va fi evoluŃia lor ulterioară: se vor ocupa de afaceri (Dinu Patriciu, de

4 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

exemplu, decide în 2003 să renunŃe la calitatea de parlamentar) sau vor


funcŃiona exclusiv ca deputaŃi şi senatori.

Cum este interpretată realitatea


Zona cultural-cognitivă a unei instituŃii este adesea dificil de analizat,
deoarece este negociată în mod tacit între membrii unei comunităŃi.
Adesea, definiŃiile folosite de o comunitate pentru scopurile şi pentru
modalităŃile de funcŃionare ale unei instituŃii sunt subînŃelese, sunt
ascunse sau sunt negate chiar de membrii comunităŃii respective
(Douglas, 2002). Exemplele şi experienŃele repetate duc la acceptarea
unei anumite definiŃii cultural-cognitive, care poate avea ca efect, spre
exemplu, un anumit tip de politică externă cu efecte benefice asupra
comunităŃii sau, dimpotrivă, susŃinerea populară declarată a unui
comportament reprobabil.
Aderarea României la Uniunea Europeană este consecinŃa împărtăşirii
unor valori democratice şi a dorinŃei pentru un trai mai bun la nivelul
majorităŃii populaŃiei României. În mod statistic, românii au fost în mod
constant printre cei mai optimişti în legătură cu viitorul lor în Uniunea
Europeană, în comparaŃie cu celelalte Ńări europene. Jurnaliştii români
specializaŃi pe problematica Uniunii Europene ştiau că există unele
probleme la nivelul structurilor Uniunii. Cu toate acestea, informaŃiile
despre disfuncŃionalităŃile UE sunt aproape inexistente în presă, înainte
de momentul aderării României – sub 1% (Lazăr, Păun, 2008). DefiniŃia
generală dată Uniunii Europene, atât de către jurnalişti, cât şi de către
publicurile lor, este legată de o şansă oferită României de a deveni un
stat democratic, nu de o posibilă problemă pentru români.
Pe de altă parte, cu toate că efectele asupra unor cazuri particulare
sunt dezastruoase, unii pacienŃi murind sau fiind mutilaŃi pe viaŃă, cu
toate că mita este incriminată de Codul Penal şi cu toate că, în cadrul
discuŃiei publice, există numeroase voci care explică faptul că mita în
sistemul sanitar nu poate fi acceptată, Preşedintele Camerei Federative
a Medicilor declara, în 2008, că suma pe care o primesc medicii de la
pacienŃi este „un mizilic” (Neagu, 2008). Prin urmare, medicul consideră
că banii care vin din partea pacienŃilor, suplimentar faŃă de salariu pe
care îl primeşte de la bugetul de stat, strâns tot din bani pacienŃilor, i se
cuvin şi sunt chiar prea puŃini. Peste 40% dintre români au dat bani
medicilor din proprie iniŃiativă, arată un studiu din 2008 al Ministerului
SănătăŃii. Unii au făcut acest gest de frică să nu li se întâmple ceva rău
în spital („SunteŃi contra…”, Academia CaŃavencu, 2008).
DefiniŃiile în conflict şi o discuŃie publică a valorilor pe care le
împărtăşeşte fiecare grup, prin intermediul mass-media, poate duce la o
schimbare instituŃională, atât la nivel legislativ, cât şi la nivelul normelor
şi al valorilor acceptate. Este nevoie însă de exemple repetate că
regulile există, iar funcŃionarea lor este benefică pentru a se produce o
schimbare dramatică de valori. Astfel de exemple pot fi cazurile unor
cadre medicale care îşi pierd locul de muncă şi intră la închisoare

5 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

pentru că au cerut bani de la pacienŃi sau de la rudele lor, în schimbul


actului medical.

Schimbările la nivel instituŃional


Procesele de instituŃionalizare implică o anumită stabilitate a funcŃionării
unui mecanism social, dar implică, pe de altă parte, şi o schimbare
continuă, influenŃată de interesele grupurilor care fac parte dintr-o
comunitate, de forŃele externe acelei comunităŃi, de tipul de discuŃie
publică susŃinută de presă. OrganizaŃiile internaŃionale din care
România făcea parte sau la care a aderat după căderea comunismului
au avut un rol esenŃial în schimbare. La fel, un rol esenŃial l-au avut
jurnaliştii sprijiniŃi de publicurile lor şi de sursele din instituŃii, deoarece
au încercat să identifice şi să pună în discuŃie permanent distanŃa dintre
modul de funcŃionare al unor instituŃii româneşti şi modelul ideal, legat
de o Ńară democratică şi de o economie de piaŃă funcŃională.
LegislaŃia este, de asemenea, în continuă schimbare, o dată cu
societatea, de aceea un stat păstrează funcŃională una dintre cele trei
puteri principale, puterea legislativă, alături de cea executivă (care ar
trebui să pună în aplicare legislaŃia) şi cea judecătorească (care ar
trebui să sancŃioneze abaterea de la comportamentul acceptat de
legislaŃie).
Dacă ne întoarcem la întrebările de mai sus, toate legate de subiectele
propuse de către jurnalişti şi de către sursele lor în ultimii ani, putem să
remarcăm faptul că răspunsul la fiecare dintre ele depinde de modul în
care este formulată legislaŃia şi de modul în care sunt înŃelese normele
şi de valorile pe care le au, la un moment dat, membrii unei comunităŃi.
Din punct de vedere instituŃional, România a evoluat extrem de mult în
ultimele două decenii. În funcŃie de moment, de grupul căruia îi pui
întrebarea şi de discuŃiile publice din perioada respectivă, cele şase
întrebări pot avea răspunsuri diferite în mod radical.
Valorile multor politicieni şi modul în care aleg să respecte regulile s-au
schimbat în ultimele decenii. La fel, s-au schimbat şi regulile
instituŃionale, iar încălcarea lor este mai dificilă şi mai periculoasă
acum, spre deosebire de anii trecuŃi. Este posibil ca preşedinŃia lui
Nicolae Văcăroiu în fruntea instituŃiei care se ocupă de controlarea
gestionării fondurilor publice şi a patrimoniului public să decurgă liniştit
şi corect. Oricum, contextualizarea informaŃiei cu date despre rolul
CurŃii de Conturi şi trecutul public al lui Nicolae Văcăroiu ar trebui să
aibă ca efect o atenŃie sporită a jurnaliştilor şi a opiniei publice asupra
acestei chestiuni.
LegislaŃia permite, deocamdată, ca un candidat la Parlament să rămână
pe listele electorale chiar dacă este în arest preventiv, la fel cum nu
indică modalităŃile prin care poate fi oprit votul pentru un candidat la
alegerile locale care a decedat chiar în ziua alegerilor. InformaŃia este
interesantă însă pentru alegător, din perspectiva normelor şi a valorilor

6 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

puse în discuŃie. Dacă un cetăŃean este în arest preventiv înseamnă că


o instanŃă de judecată consideră că pericolul potenŃial prezentat de
acesta este destul de mare pentru comunitate. În aceste condiŃii,
şansele ca respectivul candidat să reprezinte pe viitor, cu succes,
interesele celor care îl votează, sunt, probabil, în ochii alegătorilor
destul de mici. Explicarea de către jurnalist a termenilor tehnici, cum ar
fi arest preventiv, în acest caz, este crucială.
În cazul candidatului la primărie care a decedat chiar în ziua alegerilor,
unii dintre locuitorii din Voineşti (Iaşi) au declarat jurnaliştilor că l-au
votat pe Neculai Ivaşcu ca un ultim omagiu. DeclaraŃia lor intra în logica
acceptată a lui „Despre morŃi, numai de bine”. AlŃi locuitori au
recunoscut însă care era motivaŃia reală a acestui vot neobişnuit: nu
erau de acord cu celălalt candidat şi sperau ca alegerile să se repete.
Valorile deŃinute în mod tacit de comunitate au fost puse în discuŃie în
mod public datorită efortului jurnaliştilor de a se documenta asupra
acestui caz. După ce Biroului Electoral Central l-a declarat învingător pe
candidatul nedorit, unii locuitori din Voineşti au făcut mai multe mitinguri
de protest, prin care contestau decizia luată („Noi proteste…”,
www.realitatea.tv, 2008).
Una dintre întrebările care a persistat în discuŃia publică după 1989 este
legată de serviciile secrete. Securitatea a fost, înainte de 1989, una
dintre cele mai detestate şi temute instituŃii, iar documentele făcute
publice după 1989 demonstrează cum instrumente precum tortura
fizică, folosirea unor detalii sordide din viaŃă intimă a persoanei,
minciunile erau folosite pentru oprimarea oricărei rezistenŃe împotriva
sistemului creat în jurul Partidului Comunist Român. În orice stat însă
există servicii secrete, care au inclusiv atribuŃii legate siguranŃa acelui
stat şi de urmărirea cheltuirii eficiente a fondurilor publice. Unele dintre
aceste atribuŃii au fost îndeplinite de cadre tehnice înalt calificate din
serviciile secrete şi înainte de 1989. Modul în care este elaborată
legislaŃia, istoria unei instituŃii şi modul în care cetăŃenii, cei care
gestionează serviciile secrete şi cei care fac parte din serviciile secrete
se raportează la rolul şi funcŃionarea acestora face diferenŃa între un
serviciu de opresiune politică detestabil şi un garant al democraŃiei şi al
unei economii de piaŃă funcŃionale.
Şi pentru a înŃelege sensul pentru unele dintre deciziile legate de
politica externă, jurnaliştii şi publicurile lor au nevoie de informaŃii de
context: care sunt scopurile partenerului de discuŃii al României, care
este istoria relaŃiilor noastre cu acel partener, care este rolul şi locul
unui partener extern dat, pe plan mondial.
Militarii români participă în Afganistan la o misiune internaŃională
coordonată de OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
România a devenit stat membru NATO în 2004, urmând un mod de
asigurare a siguranŃei naŃionale considerat natural după căderea
sistemului politic, economic şi militar de state comuniste din jurul fostei
Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Tot o modalitate
naturală, de această dată de stabilizare economică a situaŃiei României,

7 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

a fost considerată şi reluarea relaŃiilor economice şi, respectiv,


semnarea acordurilor financiare cu Fondul Monetar InternaŃional (FMI)
şi Banca Mondială, după 1989. Acordurile urmăreau obŃinerea unor
ajutoare financiare în schimbul respectării unor recomandări legate de
gestionarea fondurilor publice. Nu toate Ńările lumii apelează la sprijinul
NATO şi FMI şi nu toate sunt în relaŃii de cooperare cu aceste instituŃii,
dar modul în care o mare parte dintre politicieni şi o mare parte a
populaŃiei proiectează viitorul României face din cooperarea cu aceste
tipuri de instituŃii internaŃionale o cooperare considerată de dorit.
Acest volum va oferi informaŃiile de bază de care are nevoie un jurnalist
în legătură cu principalele instituŃii româneşti şi cu principalele instituŃii
internaŃionale. Alături de prezentarea reglementărilor juridice şi de
explicarea modul de funcŃionare a fiecărei instituŃii alese, capitolele vor
ilustra, cu ajutorul unor studii de caz, normele şi valorile care susŃin
acele instituŃii sau situaŃiile prin care aceste norme şi valori au fost
clarificate, atât pentru jurnalişti şi pentru cetăŃeni, cât şi pentru oamenii
politici.
Material realizat de Raluca Radu.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi
Douglas, Mary (2002), Cum gîndesc instituŃiile (traducere a How
Institutions Think, 1986), Iaşi, Polirom.
Lazăr, Mirela; Păun, Mihaela (2008), „Să înŃelegem logica relatării
despre Uniunea Europeană în mass-media. Cazul României”, în M.
Lazăr (coord.), România şi integrarea europeană. Logici şi rutine
jurnalistice, Bucureşti, Ars Docendi.
Scott, Richard (2004), InstituŃii şi organizaŃii (traducere a Institutions
and organizations, 2001), Iaşi, Polirom.

Articole de presă
*** 13 noiembrie 2007, „Macovei: Se fură prin hotărâri de guvern, legi şi
ordonanŃe”, Evenimentul zilei, www.evz.ro, accesat 6 iunie 2009.
*** 22 ianuarie 2008, „SunteŃi contra sau împotriva şpăgii pentru
medici?” Academia CaŃavencu, www.catavencu.ro (inclusiv comentariile
cititorilor), accesat 7 iunie 2009.
*** 7 aprilie 2008, „FOCUS: Una dintre cele mai mari «inginerii
financiare», rezolvată prin eliberarea Mariei Vlas”, Mediafax,
www.mediafax.ro, accesat 7 iunie 2009.
*** 30 iunie 2008, „Noi proteste în comuna ieşeană Voineşti unde
primar a ieşit un mort”, www.realitatea.tv, accesat 7 iunie 2009.

8 ŞtiinŃele Comunicării
Presa şi actualitatea

Dobreanu, Cristina, 05 martie 2009, „Victorie la CEDO împotriva lui


Văcăroiu”, România liberă, www.romanialibera.ro, accesat 7 iunie 2009.
Neagu, Alina, 23 mai 2008, „Şpaga pentru medici reprezintă 0,3% din
PIB. Peste jumătate dintre romani le dau bani sau cadouri doctorilor
pentru ca aceştia le cer”, HotNews.ro, www.hotnews.ro, accesat 7 iunie
2009.

LegislaŃie
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în
exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de
afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

Site-uri de Internet
www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor, Repertoriu legislativ.
.

9 ŞtiinŃele Comunicării
Unitatea de învăŃare 1

PARLAMENTUL ROMÂNIEI, PREŞEDINłIA, GUVERNUL

CUPRINS

1.1 Parlamentul României


1.1.1 FuncŃiile îndeplinite de cele două Camere
1.1.2 Structura şi organizarea Parlamentului României
1.1.3 Organizarea şi constituirea Parlamentului României
1.1.4 Sesiunile Senatului şi ale Camerei DeputaŃilor
1.1.5 Traseul unei legi în Parlamentul României

1.2 PreşedinŃia
1.2.1 Preşedintele şi partidele politice
1.2.2 AtribuŃii ale preşedintelui

1.3 Guvernul
1.3.1 Prezentare generală
1.3.2 Desemnarea premierului
1.3.3 Raportul guvern – preşedinte

1.4 Test de autoevaluare Unitatea 1

Obiectivele unităŃii de învăŃare 1


După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să:
• explicaŃi modul în care funcŃionează Parlamentul, PreşedinŃia şi Guvernul –
principalele trei instituŃii fundamentale ale statului român.
• enumeraŃi principalele atribuŃii ale parlamentarilor, preşedintelui şi miniştrilor.
• prezentaŃi modul în care cele trei instituŃii reuşesc să asigure buna funcŃionare
a statului democratic.
• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la cele trei instituŃii
menŃionate.
• comentaŃi critic ştirile şi relatările jurnalistice referitoare la funcŃionarea
instituŃiilor menŃionate.

Presa i actualitatea 10
Unitatea de învăŃare 1

1.1. PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi


unica autoritate legiuitoare a Ńării (Art. 61 din ConstituŃia României).
ConstituŃia României defineşte atribuŃiile instituŃiilor politice
fundamentale şi sistemul autorităŃilor publice: Parlamentul, Preşedintele
României, Guvernul, autoritatea judecătorească, administraŃia publică
centrală şi locală, precum şi alte instituŃii subordonate acestora.
Parlamentul României, alcătuit din Senat şi Camera DeputaŃilor, deŃine
funcŃia legislativă, PreşedinŃia şi Guvernul pe cea executivă, iar Înaltei
CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi instanŃelor judecătoreşti le revine puterea
judecătorească.
Sistemul parlamentar românesc este unul bicameral. Atât Senatul, cât
şi Camera DeputaŃilor au un mandat de patru ani care se prelungeşte
de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă,
până la încetarea acestora.
Potrivit ConstituŃiei (Art. 1), România este un stat naŃional unitar, iar
forma de guvernământ este republica. Preşedintele Ńării este ales de
cetăŃeni prin vot universal, pentru un mandat de cinci ani. O persoană
nu poate îndeplini funcŃia de Preşedinte decât două mandate (care pot
fi şi consecutive). Preşedintele Ńării reprezintă statul român, exercită
funcŃia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi
societate, îndeplinind şi importante funcŃii în domeniul apărării şi al
politicii externe.
Guvernul este învestit de către Parlament cu autoritatea de a exercita
puterea executivă, de a conduce întreaga administraŃie în rezolvarea
treburilor publice. Programul de guvernare şi lista Guvernului se dezbat
de către Camera DeputaŃilor şi Senat în şedinŃă comună, iar încrederea
Guvernului se acordă cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor.
Guvernul răspunde politic în faŃa Parlamentului pentru întreaga sa
activitate.
Parlamentul României, alcătuit din Senat şi Camera DeputaŃilor, este
organul reprezentativ, cu rol deliberativ, având funcŃii multiple, dintre
care cele mai importante sunt funcŃia de legiferare şi funcŃia de control
parlamentar. Cele două Camere sunt alese prin acelaşi sistem
electoral, având un număr diferit de membri (în prezent sunt 137 de
senatori şi 332 de deputaŃi).
Cele două Camere ale Parlamentului se organizează şi funcŃionează
potrivit prevederilor constituŃionale, care stipulează separaŃia puterilor în
stat şi echilibrul acestora în exercitarea funcŃiilor publice care le revin,
precum şi pe baza regulamentelor de funcŃionare ale fiecărei Camere.

11 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

1.1.1 FUNCłIILE ÎNDEPLINITE DE CELE DOUĂ CAMERE ALE


PARLAMENTULUI
FuncŃia de reprezentare - Articolul 61 al ConstituŃiei stipulează că
„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritate legiuitoare a Ńării”. Această funcŃie de reprezentare se
manifestă în special în raporturile României cu Uniunea Europeană şi în
orientarea întregii activităŃi externe în raport cu toate statele lumii, pe
baza principiilor dreptului internaŃional.
FuncŃia legislativă - Orice proiect de lege trebuie să fie dezbătut şi
adoptat atât de Senat, cât şi de Camera DeputaŃilor pentru a putea fi
înaintat către Preşedintele Ńării spre promulgare şi a deveni lege.
Parlamentul colaborează şi cu alte instituŃii: Guvernul, care iniŃiază
proiecte de lege, Curtea ConstituŃională, care se pronunŃă asupra
constituŃionalităŃii legilor, Preşedintele României, care promulgă legile,
având şi dreptul de a cere reexaminarea unei legi de către Parlament.
FuncŃia de control parlamentar. Parlamentul are dreptul de a controla
modul în care autorităŃile publice îşi îndeplinesc atribuŃiile conferite prin
ConstituŃie şi prin legi. Controlul parlamentar se realizează prin: moŃiuni
simple, moŃiuni de cenzură, întrebări, interpelări. Întrebările şi
interpelările sunt adresate de către senatori membrilor Guvernului sau
ai altor instituŃii din administraŃia publică cu privire la probleme de
interes public.
FuncŃia de informare – se realizează prin argumentarea deciziilor
politice, dar şi a legilor, pe o temeinică evaluare a unor consideraŃiuni
economice, sociale şi politice. Datorită dreptului de a depune petiŃii,
cetăŃenii îşi fac cunoscute doleanŃele în faŃa parlamentarilor, iar
Regulamentele parlamentare prevăd modalităŃi practice prin care
parlamentarii pot solicita informări din partea organelor de stat.
FuncŃia de desemnare prin învestire, alegere sau numire a unor
autorităŃi publice – potrivit ConstituŃiei, Parlamentul mai exercită şi alte
activităŃi legate de desemnarea sau învestirea unor autorităŃi publice,
cum ar fi alegerea Consiliului Superior al Magistraturii, numirea unor
membrii ai CurŃii de Conturi, numirea directorului Serviciului Român de
InformaŃii, numirea Avocatului Poporului, desemnarea în mod separat
de către fiecare Cameră a unui număr de trei din cei nouă judecători ai
CurŃii ConstituŃionale (Călinoiu, Duculescu, 2006, p. 23-24).

1.1.2 STRUCTURA ŞI ORGANIZAREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI


Parlamentul României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, potrivit ConstituŃiei şi Legii electorale. Senatorii şi
deputaŃii sunt aleşi în circumscripŃii şi colegiile electorale, pe baza
votului uninominal şi a candidaturilor independente, potrivit principiului
reprezentării proporŃionale.

Presa i actualitatea 12
Unitatea de învăŃare 1

Parlamentarii îi reprezintă pe cetăŃenii care şi-au exprimat dreptul de


vot într-una dintre cele 43 de circumscripŃii electorale (adică cele 41 de
judeŃe, plus circumscripŃia Bucureşti plus circumscripŃia electorală
pentru românii din afara graniŃelor). În aceste circumscripŃii, votul se
face în sistem uninominal. Fiecare circumscripŃie este împărŃită în mai
multe colegii uninominale, în care este atribuit un singur mandat (Legea
35/2008, www.cdep.ro).
Astfel, circumscripŃiile electorale sunt împărŃite în colegii uninominale
pentru Camera deputaŃilor şi Colegii uninominale pentru Senat. Prin
lege, într-o circumscripŃie electorală sunt minim 2 colegii pentru 2
mandate de senator şi 4 colegii pentru 4 mandate de deputat. Fiecare
partid poate propune un singur nume pentru fiecare colegiu.
OrganizaŃiile minorităŃilor naŃionale pot depune aceeaşi candidatură în
mai multe colegii electorale, dacă au un singur candidat pentru Camera
DeputaŃilor. În plus, în colegiile uninominale pot candida şi
independenŃi.
Repartizarea mandatelor se face astfel: dacă un candidat a câştigat în
colegiul său 50% plus un vot din voturile valabil exprimate, el va intra în
Parlament automat, dacă este candidat independent, sau cu condiŃia ca
partidul din care face parte să fi depăşit pragul electoral, dacă este un
candidat propus de un partid. Pragul electoral este de minimum 5% din
voturile valabil exprimate sau cel puŃin de 6 colegii câştigate pe primul
loc, pentru Camera DeputaŃilor, şi 3 colegii pentru Senat, pentru un
partid. În cazul alianŃelor de partide, pentru al doilea membru al alianŃei
se adună 3% la pragul electoral, iar pentru următorii, câte 1%.
După ce au fost repartizate voturile câştigate la nivel de colegiu,
repartizarea celorlalte voturi se face urmărind principiul reprezentării
proporŃionale, la nivel de circumscripŃie şi apoi la nivel de Ńară. Astfel, în
Parlament fiecare partid sau alianŃă va avea un procent din locurile de
senator şi deputat în funcŃie de procentul de voturi valabil exprimate
câştigat în alegeri.
În caz de deces sau de demisie, pentru locul rămas liber se
organizează un scrutin parŃial, dacă sunt mai mult de 6 luni înainte de
termenul stabilit pentru alegerile parlamentare generale.
Partidele sau organizaŃiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori
a suveranităŃii, a integrităŃii sau a independenŃei României sunt
neconstituŃionale (Art. 40 din ConstituŃie).
Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a
Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de incompatibilitate ori de deces (Art. 70 din ConstituŃie).
Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, şi deputat, şi senator. Calitatea de
membru al Parlamentului este incompatibilă cu exercitarea oricărei
funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de membru al Guvernului.
Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin lege organică (art. 71).

13 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

După alegerile din 2008 sunt reprezentate în Camera DeputaŃilor şi în


Senat următoarele formaŃiuni politice şi organizaŃii:
Partidul Social Democrat (PSD) şi Partidul Conservator (PC), care au
candidat ca alianŃă electorală,
Partidul Democrat – Liberal (PD-L),
Partidul NaŃional Liberal (PNL),
Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR).
În Camera DeputaŃilor mai sunt reprezentate şi organizaŃii ale
cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale (cu câte un deputat) cum
ar fi AsociaŃia Liga Albanezilor din România, AsociaŃia Macedonenilor
din România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, FederaŃia
ComunităŃilor Evreieşti din România, Forumul Democrat al Germanilor
din România.
Senatul şi Camera DeputaŃilor sunt alese pentru un mandat de patru
ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de
asediu sau de urgenŃă, până la încetarea acestora. Alegerile pentru
Camera DeputaŃilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de
la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Mandatele
celor două Camere se încheie la data întrunirii legale a Parlamentului
nou ales.
Cele două Camere legiuitoare au un număr diferit de membri.
Determinarea numărului senatorilor şi deputaŃilor se face, potrivit Legii
electorale, prin raportarea numărului de locuitori ai fiecărei circumscripŃii
electorale la norma de reprezentare. Astfel, pentru Senat norma de
reprezentare este de un senator la 160.000 de locuitori, iar pentru
Camera DeputaŃilor este de un deputat la 70.000 de cetăŃeni.
Persoanele care candidează pentru un loc în Senat trebuie să aibă cel
puŃin 33 de ani împliniŃi, iar cei care candidează pentru un loc de
deputat trebuie să aibă cel puŃin 23 de ani.
Organizarea şi funcŃionarea internă a fiecărei Camere parlamentare
sunt stabilite printr-un Regulament propriu. Regulamentele se adoptă în
şedinŃe plenare, cu votul majorităŃii senatorilor, respectiv al deputaŃilor,
devenind astfel un act normativ ce reglementează toate aspectele
privitoare la organizarea şi funcŃionarea acestui for legislativ.

1.1.3 ORGANIZAREA ŞI CONSTITUIREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI


La începutul fiecărei legislaturi, Senatul şi Camera DeputaŃilor îşi
constituie organele lor de conducere şi de lucru, potrivit ConstituŃiei şi
Regulamentelor. În cel mult 20 de zile de la alegeri, potrivit Art. 63 alin.
(3) din ConstituŃie, cele două camere se întrunesc în prima şedinŃă, sub
preşedinŃia celui mai în vârstă senator, respectiv deputat, şi aleg câte o
comisie de validare a mandatelor de senator şi a celor de deputat.
Comisiile verifică legalitatea alegerii fiecărui membru, pe baza dosarelor
primite de la Biroul Electoral Central.
Presa i actualitatea 14
Unitatea de învăŃare 1

În termen de patru zile, comisiile întocmesc câte un raport în care


propun validarea sau invalidarea alegerii membrilor Senatului şi a
Camerei DeputaŃilor. Rapoartele se prezintă în plenul fiecărei camere a
Parlamentului, care hotărăşte prin vot asupra acestor propuneri.
Senatul şi Camera DeputaŃilor sunt legal constituite după validarea a
două treimi din mandatele de senatori, respectiv deputaŃi.
Senatorii şi deputaŃii trebuie să se constituie în grupuri parlamentare şi
să facă parte din comisiile parlamentare. Conducerea fiecărei camere
este asigurată de către un Preşedinte şi de un organ de conducere,
numit Biroul permanent. Organele de lucru ale Senatului sunt comisiile
permanente, precum şi comisiile speciale, comisiile de anchetă şi
comisiile comune ale Senatului şi Camerei DeputaŃilor.

Birourile permanente ale Senatului şi Camerei DeputaŃilor


Biroul permanent este structura de conducere, care reflectă configuraŃia
politică a fiecărei Camere, aşa cum rezultă aceasta din alegerile
generale şi din constituirea iniŃială a grupurilor parlamentare. Biroul
permanent al fiecărei Camere este alcătuit din 13 membri: Preşedintele
Senatului, respectiv al Camerei DeputaŃilor; 4 vicepreşedinŃi; 4
secretari; 4 chestori. CandidaŃii propuşi de grupurile parlamentare, din
rândul senatorilor sau, după caz, al deputaŃilor, pentru funcŃiile
prevăzute în Biroul permanent sunt aleşi, în şedinŃă plenară, prin vot
secret, cu buletine de vot.
PreşedinŃii celor două Camere sunt şi preşedinŃii Birourilor permanente.
Preşedintele Senatului şi cel al Camerei DeputaŃilor sunt aleşi prin vot
secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrişi toŃi candidaŃii propuşi de
grupurile parlamentare. AtribuŃiile unui preşedinte de Cameră a
Parlamentului: convoacă Senatul, respectiv Camera DeputaŃilor în
sesiuni ordinare şi extraordinare, conduce lucrările de plen şi ale
Biroului permanent, reprezintă Senatul, respectiv Camera DeputaŃilor în
relaŃiile interne şi externe, în relaŃiile cu Preşedintele României,
Guvernul şi Curtea ConstituŃională. Preşedintele Senatului asigură
interimatul funcŃiei de Preşedinte al României în condiŃiile în care
această funcŃie devine vacantă, potrivit Art. 98 din ConstituŃie. În cazul
în care acesta nu poate asigura interimatul, va fi înlocuit de al treilea om
în stat, preşedintele Camerei DeputaŃilor.
Membrii Biroului permanent pot fi revocaŃi înainte de expirarea
mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care îl reprezintă, prin
votul majorităŃii senatorilor, respectiv a deputaŃilor.
VicepreşedinŃii Senatului şi ai Camerei DeputaŃilor îndeplinesc, în
ordinea stabilită de Biroul permanent, unele atribuŃii ale preşedintelui, la
solicitarea sau în absenŃa acestuia.
Secretarii îl asistă pe preşedinte în conducerea lucrărilor, întocmesc
lista înscrierilor la cuvânt, prezintă preşedintelui propunerile,
amendamentele şi orice comunicări adresate Senatului, respectiv
15 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

Camerei DeputaŃilor, efectuează prezenŃa în cadrul şedinŃelor de plen şi


consemnează rezultatul votului, Ńin evidenŃa hotărârilor adoptate şi
veghează la întocmirea stenogramelor.
Chestorii verifică modul de gestionare a patrimoniului Senatului,
exercită controlul financiar, prezintă Senatului, respectiv Camerei
DeputaŃilor, proiectul de buget şi încheierea exerciŃiului bugetar anual,
asigură menŃinerea ordinii în sediul instituŃiei.

Grupurile parlamentare
Grupurile parlamentare reprezintă partidele şi formaŃiunile politice care
au câştigat mandate în acest for legislativ. Partidele îndeplinesc un rol
esenŃial într-un regim democratic şi acest lucru se reflectă şi în
configuraŃia celor două Camere ale Parlamentului României. Senatorii
şi deputaŃii se organizează în grupuri parlamentare în funcŃie de
apartenenŃa sau de afinităŃile lor politice.
Potrivit Regulamentelor Senatului şi a Camerei DeputaŃilor, un grup
parlamentar poate fi constituit şi poate funcŃiona pe toată durata
legislaturii dacă este alcătuit din cel puŃin 7 senatori, respectiv 10
deputaŃi care au fost aleşi din cadrul aceluiaşi partid sau al aceleiaşi
formaŃiuni politice. Grupurile parlamentare se constituie la începutul
legislaturii, când îşi aleg un lider, unul sau doi vicelideri şi un secretar.
Un senator sau un deputat poate face parte dintr-un singur grup
parlamentar. Senatorii şi deputaŃii aleşi ca independenŃi se pot afilia
unui grup parlamentar constituit. Regulamentele Camerelor interzic
constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid care nu a participat
la alegeri sau care nu a obŃinut locuri în Senat, respectiv în Camera
DeputaŃilor, în urma alegerilor.
Senatorii şi deputaŃii aleşi ca independenŃi sau deveniŃi independenŃi
prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru
constituirea unui nou grup parlamentar. În decembrie 2007, delegaŃiile
ale PD-L şi PD au organizat o ConvenŃie NaŃională Extraordinară unde
s-a decis absorbŃia PD-L de către PD şi modificarea statutului, Partidul
Democrat schimbându-şi numele în Partidul Democrat Liberal. Noul
partid nu şi-a putut face un grup parlamentar, deoarece mandatul
Parlamentului pentru perioada 2004-2008 era în desfăşurare.

Rolul şi atribuŃiile grupurilor parlamentare


Grupurile parlamentare exprimă, de obicei, poziŃia politică a partidelor
pe care le reprezintă. În funcŃie de orientarea lor politică, de ponderea
numerică şi de înŃelegerile dintre ele, grupurile parlamentare îşi
definesc şi îşi exprimă poziŃia faŃă de documentele supuse dezbaterii în
comisii sau în şedinŃele în plen ale Senatului sau ale Camerei
DeputaŃilor.

Presa i actualitatea 16
Unitatea de învăŃare 1

Comisiile Parlamentului României


Comisiile sunt organe de lucru interne ale acestui for legislativ,
constituite pentru pregătirea activităŃii de legiferare, precum şi pentru
realizarea funcŃiei de control parlamentar. Ele au un rol deosebit în
examinarea, avizarea şi pregătirea proiectelor de lege pentru a fi
dezbătute în plenul Senatului şi al Camerei deputaŃilor.
ComponenŃa comisiilor se stabileşte potrivit configuraŃiei politice a
Senatului sau a Camerei DeputaŃilor rezultate din constituirea iniŃială a
grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanŃii grupurilor
parlamentare. În cadrul celor două Camere ale Parlamentului
funcŃionează următoarele tipuri de comisii: comisii permanente, comisii
speciale şi comisii de anchetă.

Comisii speciale
La propunerea Biroului permanent, Senatul şi Camera DeputaŃilor pot
constitui, prin hotărâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte
de lege complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau
pentru alte scopuri indicate în hotărârea de înfiinŃare a comisiei.
Proiectele de lege astfel avizate şi propunerile legislative elaborate de
comisie nu vor mai fi supuse examinării altor comisii.
Prin aceeaşi hotărâre se vor preciza parlamentarii care compun
comisia, precum şi termenul în care va fi depus raportul comisiei.
Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai
comisiilor permanente.
Există şi comisii speciale comune ambelor Camere. De exemplu,
Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de
urgenŃă, a Codului Penal, a Codului de procedură penală, a Codului
Civil, a Codului de procedură civilă a fost alcătuită în martie 2009 din 25
de parlamentari. Concluziile şi propunerile Comisiei au fost prezentate
într-un raport. Guvernul şi-a asumat răspunderea în faŃa Parlamentului
pentru cele patru coduri enumerate mai sus, iar acestea au fost
adoptate. La data finalizării acestui material (iunie 2009), Comisia îşi
continua însă activitatea pentru finalizarea discuŃiilor la codurile de
procedură civilă şi penală.

Comisii de anchetă
Senatul poate hotărî, la cererea unei treimi din membrii săi, înfiinŃarea
unei comisii de anchetă asupra unui eveniment sau fenomen deosebit.
Această comisie poate solicita relaŃii sau documente de la persoane
sau autorităŃi publice. PrezenŃa la audieri a persoanelor invitate este
obligatorie. Comisia prezintă un raport, care este dezbătut în plen, după

17 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

care Senatul, respectiv Camera DeputaŃilor adoptă o hotărâre cu


privire la acesta. În legislatura 2004-2008 au existat comisii comune
ambelor camere cum ar fi Comisia parlamentară de anchetă pentru
investigări şi clarificări referitoare la conturile lui Nicolae Ceauşescu sau
Comisia parlamentară de anchetă privind activitatea SocietăŃii Române
de Televiziune.

Comisii comune ale celor două Camere


Pentru examinarea unei probleme deosebite, Senatul şi Camera
DeputaŃilor pot hotărî formarea unor comisii comune, ca expresie a
faptului că cele două Camere îşi exercită unele atribuŃii în comun, fie în
ceea ce priveşte elaborarea legislaŃiei, fie în privinŃa controlului
parlamentar. Astfel de comisii permanente comune sunt:
1. Comisia Parlamentului României pentru afaceri europene;
2. Comisia comună permanentă a Camerei DeputaŃilor şi Senatului
pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităŃii Serviciului
Român de InformaŃii;
3. Comisia specială a Camerei DeputaŃilor şi Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de InformaŃii
Externe.

Activitatea comisiilor
Activitatea comisiilor este condusă de birourile acestora, care propun
ordinea de zi şi sarcinile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiilor.
Biroul comisiei poate propune constituirea de subcomisii, cu votul
majorităŃii membrilor comisiei, stabilindu-le componenŃa şi sarcinile.
ŞedinŃele comisiilor nu sunt publice. Pentru buna desfăşurare a
lucrărilor, comisiile pot invita să participe la dezbateri specialişti sau
reprezentanŃi ai autorităŃilor publice şi ai unor organizaŃii
neguvernamentale. ReprezentanŃii mass-media pot participa la
şedinŃele comisiilor permanente în condiŃii stabilite de membrii comisiei.
Dacă jurnaliştii nu pot asista la şedinŃă, la finalul acesteia, unul dintre
membrii comisiei va da declaraŃii cu privire la proiectele de lege
dezbătute în cadrul şedinŃei.
ReprezentanŃii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot
solicita participarea la lucrările lor şi a unor membri ai Guvernului sau a
conducătorilor unor instituŃii publice, situaŃie în care prezenŃa acestora
este obligatorie. La şedinŃele comisiilor pot participa şi senatori sau
deputaŃi din alte comisii, fără a avea drept de vot. Hotărârile comisiilor
se adoptă cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi.
Rapoartele şi avizele întocmite de membrii fiecărei comisii sunt
prezentate în plen camerei înainte de dezbaterea propunerii legislative

Presa i actualitatea 18
Unitatea de învăŃare 1

la care face referire raportul. Rapoartele pot fi favorabile, cu sau fără


amendamente, sau de respingere.
Comisiile permanente au importante atribuŃii şi în realizarea controlului
parlamentar. Ele pot efectua anchete parlamentare atunci când
consideră necesar. Orice comisie permanentă poate iniŃia o anchetă
parlamentară, în limitele competenŃelor ei materiale privitoare la
activitatea desfăşurată de un minister sau de altă autoritate publică. În
acest sens, comisia respectivă va prezenta o cerere scrisă, temeinic
motivată, adoptată cu votul majorităŃii membrilor săi, în care vor fi
enunŃate obiectivele şi scopul anchetei, mijloacele de realizare şi
termenul de depunere a raportului. Biroul permanent al Senatului,
respectiv Camerei DeputaŃilor, va decide asupra cererii, precum şi dacă
raportul se supune dezbaterii şi aprobării Senatului sau a Camerei
DeputaŃilor.

1.1.4 SESIUNILE SENATULUI ŞI ALE CAMEREI DEPUTAłILOR


Senatul şi Camera DeputaŃilor lucrează în două sesiuni ordinare. Prima
sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie.
A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul
lunii decembrie. În cazuri deosebite, Senatul şi Camera DeputaŃilor se
întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României,
a Biroului permanent ori a cel puŃin o treime din numărul senatorilor,
respectiv al deputaŃilor. Cererea de convocare a unei sesiuni
extraordinare se face în scris şi cuprinde motivul şi durata sesiunii.
Sesiunile extraordinare, convocate de preşedintele Senatului sau al
Camerei DeputaŃilor, se desfăşoară în perioada vacanŃei parlamentare
şi au ca scop dezbaterea proiectelor de lege urgente sau a unor
probleme de interes naŃional. Nu este obligatoriu ca sesiunea
extraordinară să fie convocată pentru ambele camere în acelaşi timp.

ŞedinŃele de plen
ŞedinŃele în plen sunt conduse de preşedintele Senatului, respectiv al
Camerei DeputaŃilor sau de unul dintre vicepreşedinŃi. Preşedintele
veghează la respectarea Regulamentului şi la menŃinerea ordinii în sala
de dezbateri.
Parlamentul României adoptă legi, hotărâri şi moŃiuni. De asemenea,
Senatul şi Camera DeputaŃilor pot adopta mesaje, declaraŃii şi alte acte
cu caracter politic.
Pentru a fi informaŃi asupra subiectelor care se dezbat, senatorilor şi
deputaŃii primesc din timp materialele necesare la caseta
parlamentarului (textele proiectelor de lege şi ale proiectelor de
hotărâre, rapoartele comisiilor, avizele Consiliului Legislativ, avizele
Consiliului Economic şi Social, punctul de vedere al Guvernului pentru
propunerile legislative, rapoartele de activitate ale unor autorităŃi publice
alese sau numite de fiecare cameră în parte).
19 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

Dezbaterile din şedinŃele de plen se înregistrează pe bandă magnetică


şi se stenografiază. Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a II-a, cu excepŃia celor privitoare la şedinŃele
secrete. Până în prezent nu a avut loc nicio şedinŃă secretă.
ŞedinŃele Senatului şi cele ale Camerei DeputaŃilor sunt publice.
Membrii Guvernului sau reprezentanŃii acestora au acces la lucrările de
plen şi pot lua cuvântul în orice fază a dezbaterilor. Dacă li se solicită
participarea, prezenŃa lor este obligatorie.
La şedinŃele de plen pot asista diplomaŃi, jurnalişti acreditaŃi, precum şi
alŃi invitaŃi, pe baza unei acreditări sau a unei invitaŃii. CetăŃenii pot
asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la
cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaŃi, în limita locurilor
disponibile în spaŃiul destinat publicului.
Camera DeputaŃilor şi Senatul lucrează în şedinŃe separate, în afară de
următoarele situaŃii (art. 65, ConstituŃia României) :
a) primirea mesajului Preşedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) declararea mobilizării totale sau parŃiale;
d) declararea stării de război;
e) suspendarea sau încetarea ostilităŃilor militare;
f) aprobarea strategiei naŃionale de apărare a Ńării;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a łării;
h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor
serviciilor de informaŃii şi exercitarea controlului asupra activităŃii
acestor servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputaŃilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaŃiei
şi a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atribuŃii care, potrivit ConstituŃiei sau
regulamentului, se exercită în şedinŃă comună.

1.1.5 TRASEUL UNEI LEGI ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI


Procesul legislativ parcurge diferite etape, de la formularea iniŃiativei
legislative până la intrarea în vigoare a legii. Aceste etape sunt stabilite
constituŃional şi se desfăşoară conform regulamentelor de funcŃionare a
celor două Camere ale Parlamentului. Etapele sunt următoarele:
Formularea iniŃiativei legislative.
Potrivit ConstituŃiei, iniŃiativa legislativă poate aparŃine Guvernului,
deputaŃilor şi senatorilor, precum şi unui număr de cel puŃin 100.000 de
cetăŃeni cu drept de vot. Proiectele de lege şi propunerile legislative se

Presa i actualitatea 20
Unitatea de învăŃare 1

transmit către Camera competentă să le adopte, ca primă Cameră


sesizată. ConstituŃia precizează faptul că cele două Camere au atribuŃii
complementare şi împarte domeniile lor de activitate. Practic, o lege
este văzută de două ori, trece prin comisiile fiecărei Camere şi în cazul
în care pe parcursul procesului legislativ de la o Camera se constată o
neregulă, atunci aceasta poate fi remediată la cea de-a doua cameră,
aceasta fiind Camera decizională.
Depunerea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative la
Biroul permanent al Camerei care este competentă să le dezbată
ca primă Cameră sesizată. După înregistrarea proiectelor de lege ale
Guvernului şi a propunerilor legislative, având avizul Consiliului
Legislativ, al Consiliului Economic şi Social, după caz, Biroul permanent
al fiecărei Camere dispune sesizarea comisiilor permanente
competente pentru dezbaterea lor şi întocmirea de rapoarte sau avize.
Examinarea şi avizarea proiectelor de lege şi a propunerilor
legislative în comisiile permanente. Proiectele legislative se trimit
spre dezbatere comisiilor care sunt competente să se pronunŃe asupra
fondului chestiunii, Ńinând seama de specializarea lor. Aceleaşi proiecte
se trimit spre avizare şi altor comisii permanente, care au preocupări
tangente cu domeniile ce constituie obiectul viitoarelor reglementări.
Comisiile permanente întocmesc rapoarte sau avize asupra proiectelor
legislative, care se transmit Biroului permanent.

EXEMPLU
Proiectul de lege pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a
Guvernului nr. 57/2009 pentru modificarea Legii nr. 416/2001
privind venitul minim garantat.

Proiectul de lege a fost înregistrat la Senat ca primă Cameră sesizată.


Trimis pentru raport la Comisia pentru buget, finanŃe, activitate bancară
şi piaŃă de capital.
Trimis pentru aviz la Comisia pentru administraŃie publică, organizarea
teritoriului şi protecŃia mediului.
Trimis pentru aviz la Comisia pentru drepturile omului, culte şi
minorităŃi.
Trimis pentru aviz la Comisia pentru muncă, familie şi protecŃie socială.
Includerea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative pe
ordinea de zi a şedinŃelor în plen. Primind raportul comisiei, Biroul
permanent introduce pe ordinea de zi a Senatului proiectul de lege sau
propunerea legislativă. Raportul comisiei permanente se difuzează
senatorilor, Guvernului şi iniŃiatorului înainte de data dezbaterii în plen.
La cererea Guvernului sau la propunerea Biroului permanent, a
grupurilor parlamentare sau a comisiilor permanente, prima Cameră

21 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

sesizată poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu


procedură de urgenŃă.
Dezbaterea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative în
plenul Senatului. Prima fază este reprezentată de prezentarea
iniŃiativei legislative de către iniŃiator. Apoi este prezentat raportul
întocmit de comisia sesizată. Grupurile parlamentare au dreptul, prin
intermediul unui reprezentant desemnat, să îşi exprime poziŃia faŃă de
conŃinutul proiectului. Reprezentantul Guvernului, prezent în mod
obligatoriu la dezbateri, poate lua cuvântul în orice fază a dezbaterii sau
ori de câte ori i se solicită acest lucru. Urmează dezbaterea proiectelor
de lege şi a propunerilor legislative. După încheierea acestor dezbateri,
se supun votului raportul comisiei permanente şi proiectul de lege în
ansamblu.
Votarea legilor. Votul poate fi vot deschis sau vot secret. Fiecare
cameră hotărăşte, la propunerea Biroului permanent, ce modalităŃi de
vot se pot folosi, dacă acestea nu sunt specificate în Regulament.
ConstituŃia României prevede anumite condiŃii pentru adoptarea legilor,
în funcŃie de caracterul lor – legi constituŃionale, legi organice sau legi
ordinare. Legile constituŃionale, cele care privesc revizuirea ConstituŃiei,
se adoptă cu o majoritate de cel puŃin două treimi din numărul
parlamentarilor. Legile organice se adoptă cu votul majorităŃii
parlamentarilor. Acestea sunt legi ce reglementează domenii
fundamentale, precum sistemul electoral, organizarea şi funcŃionarea
partidelor politice, regimul stării de asediu şi al celei de urgenŃă,
infracŃiunile şi pedepsele, regimul juridic general al proprietăŃii şi al
moştenirii, statutul funcŃionarilor publici, organizarea generală a
învăŃământului, regimul general privind raporturile de muncă,
sindicatele şi protecŃia socială, organizarea administraŃiei publice locale
ş.a. Pentru legile ordinare, ca şi pentru hotărârile Senatului, respectiv al
Camerei DeputaŃilor este necesar numai votul majorităŃii parlamentarilor
prezenŃi în Senat sau în Camera DeputaŃilor.
Întoarcerea legii la prima Cameră sesizată. Potrivit ConstituŃiei, prima
Cameră sesizată este obligată să adopte un proiect de lege în 30, 45
sau 60 de zile, în funcŃie de urgenŃa şi de complexitatea acelui proiect.
Dacă prima Cameră sesizată nu adoptă proiectul de lege în termenul
prevăzut de ConstituŃie, proiectul de lege sau propunerea legislativă se
consideră adoptată în forma depusă spre dezbatere de iniŃiator. După
adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată, proiectul
de lege se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. De la
această regulă, stabilită la art. 75, alin. 2 şi, respectiv, art. 115, alin. 5
din ConstituŃie, este prevăzută o excepŃie. Astfel, potrivit art. 75, alin. 4
şi 5 din ConstituŃie, în cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o
prevedere care, potrivit ConstituŃiei, intră în competenŃa sa decizională,
prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este
de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se
întoarce la prima Cameră sesizată care va decide definitiv în procedură
de urgenŃă. DispoziŃiile referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod

Presa i actualitatea 22
Unitatea de învăŃare 1

corespunzător şi în situaŃia în care Camera decizională adoptă o


prevedere pentru care competenŃa decizională aparŃine primei Camere.
Semnarea legii de către preşedinŃii celor două Camere. Proiectele
de lege şi propunerile legislative examinate mai întâi de o Cameră se
semnează, după adoptare, de către preşedintele acestei Camere şi se
înaintează celeilalte Camere, în vederea dezbaterii şi adoptării. După
adoptarea de către Camera decizională, proiectul de lege sau
propunerea legislativă se semnează atât de preşedintele acestei
Camere, cât şi de preşedintele primei Camere sesizate şi se trimite la
promulgare. Guvernul va fi înştiinŃat despre aceasta. Semnarea legii
este urmată de depunerea ei la secretariatele generale ale celor două
Camere ale Parlamentului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a
CurŃii ConstituŃionale, cu cinci zile înainte de a fi trimisă spre
promulgare sau cu două zile înainte, dacă legea a fost adoptată cu
procedură de urgenŃă.
Promulgarea legii de către Preşedintele României. Legea, adoptată
cu respectarea procedurilor legislative stabilite prin ConstituŃie şi prin
regulamente, se trimite Preşedintelui României spre promulgare. Înainte
de promulgare, preşedintele poate cere Parlamentului, potrivit art. 77
din ConstituŃie, o singură dată, reexaminarea legii.
Reexaminarea legii. Procedura de reexaminare a legii are loc în cazul
în care Preşedintele României solicită acest lucru Parlamentului sau în
cazul în care Curtea ConstituŃională declară anumite dispoziŃii ale legii
ca fiind neconstituŃionale. După ce proiectele de lege şi propunerile
legislative au fost adoptate de către cele două Camere ale
Parlamentului, ConstituŃia prevede posibilitatea sesizării CurŃii
ConstituŃionale pentru a se pronunŃa asupra constituŃionalităŃii legilor,
înainte de promulgarea acestora de către Preşedintele României.
Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor,
înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României,
a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei
CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel
puŃin 50 de deputaŃi sau cel puŃin 25 de senatori, precum şi, din oficiu,
asupra iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei. În cazul în care este
sesizată, Curtea ConstituŃională, care este garantul supremaŃiei
ConstituŃiei asupra actelor normative, are atribuŃia de a se pronunŃa
asupra constituŃionalităŃii legilor, stabilind, prin decizie, dacă acestea
sunt sau nu în acord cu principiile, cu normele şi dispoziŃiile ConstituŃiei.
În situaŃia în care Curtea ConstituŃională constată că unele prevederi
ale legii sunt neconstituŃionale, legea se trimite spre reexaminare celor
două Camere ale Parlamentului. Acestea, fiecare în mod separat, iau
din nou în dezbatere textele care au fost declarate neconstituŃionale.
Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziŃiile respective pentru
punerea lor de acord cu decizia CurŃii ConstituŃionale. Reexaminarea
legii se efectuează mai întâi de către prima Cameră sesizată.

23 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

Publicarea legii în Monitorul Oficial şi intrarea ei în vigoare. Legea


se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la trei zile
de la data publicării ei sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul ei.

AtribuŃii de control parlamentar


Exercitarea controlului parlamentar este una dintre cele mai importante
funcŃii ale Parlamentelor în toate statele democratice.

MoŃiunile
MoŃiunile exprimă poziŃia Senatului, respectiv a Camerei DeputaŃilor,
într-o anumită problemă de politică internă sau externă. În practica
parlamentară există moŃiuni simple şi moŃiuni de cenzură.
MoŃiunile simple sunt prezentate unei singure Camere, unde se dezbat
şi se adoptă cu votul majorităŃii membrilor ei. La Senat, moŃiunea simplă
poate fi iniŃiată de cel puŃin o pătrime din numărul senatorilor.
MoŃiunile de cenzură reprezintă o categorie specială de moŃiuni prin
care se exercită controlul parlamentar asupra Guvernului. Scopul
moŃiunii de cenzură este de a angaja o dezbatere publică asupra
politicii de ansamblu a Guvernului, pentru a evalua dacă acesta mai
dispune sau nu de sprijin politic din partea forului reprezentativ. Aceasta
reprezintă cea mai severă formă de control pe care o exercită
Parlamentul asupra activităŃii Guvernului.
MoŃiunea de cenzură este un document care trebuie semnat de cel
puŃin o pătrime din numărul total al senatorilor şi deputaŃilor,
arătându-se în textul său motivele pentru care se solicită
Parlamentului retragerea încrederii acordate Guvernului. MoŃiunea
de cenzură se dezbate în şedinŃa comună a celor două Camere, în
termen de trei zile de la data când a fost depusă. Pentru a fi adoptată,
moŃiunea de cenzură trebuie să întrunească votul majorităŃii senatorilor
şi deputaŃilor.
Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faŃa celor două Camere ale
Parlamentului asupra unui program, a unei declaraŃii de politică
generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă o
moŃiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea
programului sau a declaraŃiei de politică generală ori a proiectului de
lege, a fost votată de majoritatea deputaŃilor şi senatorilor.

Întrebări şi interpelări
Senatorii şi deputaŃii pot adresa Guvernului întrebări şi interpelări.
Întrebarea constă în solicitarea de a se răspunde dacă un fapt este
adevărat ori dacă o informaŃie este exactă privind intenŃia Guvernului de
a lua o hotărâre într-o anumită problemă sau de a comunica Senatului
sau Camerei DeputaŃilor documentele sau informaŃiile solicitate de către
parlamentari.

Presa i actualitatea 24
Unitatea de învăŃare 1

Fiecare senator şi deputat poate adresa întrebări Guvernului, membrilor


acestuia sau conducerii autorităŃilor administrative autonome.
Răspunsurile pot fi date pe loc, dacă membrii Executivului sau cei
întrebaŃi sunt prezenŃi, după cum pot fi date şi în următoarele zile, oral
sau în scris.
În practică, în programul camerelor Parlamentului sunt prevăzute
şedinŃe (de obicei, lunea), consacrate prezentării întrebărilor şi
interpelărilor, zi în care membrii Guvernului sunt invitaŃi să participe
direct pentru a da răspunsuri problemelor ridicate de senatori. În
anumite situaŃii, pe lângă răspunsurile orale, care se dau, de obicei, la
întrebările sau interpelările parlamentarilor, aceştia primesc şi
răspunsuri scrise.

Informarea Parlamentului
Preşedintele Senatului sau al Camerei DeputaŃilor şi preşedinŃii
comisiilor, în cadrul controlului parlamentar, pot cere Guvernului şi
celorlalte organe ale administraŃiei publice informaŃii şi documente
asupra unei probleme de interes public.
De asemenea, fiecare senator sau deputat poate cere, prin intermediul
preşedintelui Camerei sau al preşedinŃilor comisiilor, acte, dosare şi alte
informaŃii utile pentru activitatea sa.

PetiŃii primite la Parlament din partea cetăŃenilor


Parlamentul este o instituŃie reprezentativă la care cetăŃenii se pot
adresa cu petiŃii, solicitând sprijinul pentru înlăturarea unor abuzuri,
pentru rezolvarea unei situaŃii sau a unei probleme de interes obştesc.
PetiŃiile adresate în scris de către cetăŃeni sunt înregistrate şi
repartizate spre soluŃionare de către unul dintre vicepreşedinŃi, comisiei
permanente competente, potrivit obiectului petiŃiei, ori se trimit
parlamentarilor cărora le-au fost adresate personal.
Comisia care a primit petiŃia spre rezolvare o va trimite autorităŃilor
publice competente să o soluŃioneze. AutorităŃile publice sesizate au
obligaŃia să informeze Senatul, respectiv Camerei DeputaŃilor, în
termen de 30 zile, despre soluŃia adoptată. PetiŃionarului i se aduce la
cunoştinŃă soluŃia adoptată.
Material realizat de Aurora Martiniuc.

25 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

BIBLIOGRAFIE

CărŃi
Călinoiu, ConstanŃa; Duculescu, Victor (2006), Drept parlamentar,
Bucureşti, Editura Lumina Lex.
LegislaŃie
ConstituŃia României, 2003.
Legea 35/ 2008 pentru alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului şi
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităŃilor administraŃiei publice locale, a Legii administraŃiei publice
locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Regulamentul Camerei DeputaŃilor.
Regulamentul Senatului.
Site-uri de Internet
www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor.
www.presidency.ro, site-ul oficial al PreşedinŃiei României.
www.senat.ro, site-ul oficial al Senatului.

Temă de reflecŃie
Parlamentul unicameral
Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a adresat preşedinŃilor celor
două Camere ale Parlamentului, în data de 24 septembrie 2009,
solicitându-le avizul consultativ pentru organizarea unui referendum
pentru reformarea Parlamentului.
Demersul Preşedintelui este necesar în vederea organizării unui
referendum naŃional prin care cetăŃenii să fie consultaŃi cu privire la
două aspecte importante, şi anume: reorganizarea Parlamentului, din
bicameral în unicameral, şi reducerea numărului de parlamentari la
maximum 300. În prezent, în Senat şi Camera DeputaŃilor sunt 471 de
parlamentari. Preşedintele Ńării a propus organizarea referendumului în
aceeaşi zi cu alegerile prezidenŃiale, respectiv 22 noiembrie 2009.
Preşedintele României crede că reorganizarea Parlamentului continuă
reforma statului şi reduce cheltuielile statului. Totodată, Traian Băsescu
arată că un parlament unicameral ar răspunde mult mai rapid
consultărilor pe care Parlamentul European le va face cu parlamentele
naŃionale. „Un parlament unicameral cu un număr mai mic de
parlamentari, maximum 300, faŃă de 471, câŃi avem acum, ar fi un
element şi de reducere a corupŃiei: mai puŃini politicieni de rang înalt
care fac trafic de influenŃă”, adaugă Preşedintele în declaraŃia sa de
presă din 24 septembrie.

Presa i actualitatea 26
Unitatea de învăŃare 1

Potrivit art. 90 din ConstituŃia României, Preşedintele României, după


consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin
referendum, voinŃa cu privire la probleme de interes naŃional. Pentru
aprobarea unui Parlament unicameral este necesară revizuirea
ConstituŃiei. Astfel, art. 150 prevede că revizuirea ConstituŃiei poate fi
iniŃiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puŃin
o pătrime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor, precum şi de cel
puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot.
Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera
DeputaŃilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puŃin două treimi din
numărul membrilor fiecărei Camere. Revizuirea este definitivă după
aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data
adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
Surse:
www.presidency.ro, accesat 28 septembrie 2009.
ConstituŃia României, 2003.

Lucrare de verificare
AlegeŃi varianta sau variantele corecte:
1. Parlamentarii sunt aleşi:
a) pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă;
b) pentru un mandat de 3 ani, care se prelungeşte de drept în stare de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă;
c) până la următoarele alegeri.

2. Guvernul României îşi poate angaja răspunderea în faŃa


Parlamentului:
a) pentru un proiect de lege sau o hotărâre;
b) asupra unui program, proiect de lege sau a unei declaraŃii de politică
generală;
c) asupra unei moŃiuni simple sau de cenzură.

27 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

1.2. PREŞEDINłIA ROMÂNIEI

1.2.1 PREŞEDINTELE ŞI PARTIDELE POLITICE


În România, forma republicană de guvernământ, caracterul naŃional-
unitar al statului sau limba oficială nu pot forma obiectul schimbării
normelor constituŃionale (Art. 152 referitor la limitele revizuirii din
ConstituŃia României). Cu alte cuvinte, orice propunere de modificare a
a formei de stat din unitar în federal sau a formei de guvernământ din
republică în monarhie este anti-constituŃională. Această normă juridică
pozitivă asigură un plus de stabilitate instituŃiei prezidenŃiale.
După dictatura regală a lui Carol al II-lea, după dictatura antonesciană
şi după dictatura comunistă a lui Gheorghiu-Dej, regimul naŃional-
comunist al lui Nicolae Ceauşescu a continuat procesul de
personalizare a puterii politice. Titulatura de Preşedinte al României a
fost introdusă pentru prima oară de Nicolae Ceauşescu, prin
modificarea ConstituŃiei în 1974 creându-se funcŃia de preşedinte de
republică. Până atunci Ceauşescu condusese statul din funcŃia de
secretar general al P.C.R. Cultul „conducătorului iubit” promovat de
dictatura ceauşistă avea mai multe în comun cu o monarhie absolutistă
decât cu o republică populară ori socialistă. Preşedintele, ca instituŃie,
era identificat înainte de 1989 cu persoana lui Nicolae Ceauşescu.
InstituŃia prezidenŃială reunea însă familia dictatorului şi adulatorii
acestuia, care nu făceau altceva decât să-i încurajeze demersurile
paranoice (Dinescu, 2000, p. 17). Partidul Comunist Român şi familia
Ceauşescu au confiscat statul şi au personalizat puterea în absenŃa
unei disidenŃe organizate. PCR a constituit, de fapt, o organizaŃie de
promovare a unor interese private (Pîrvulescu, 2000, p. 9).
Puterea partidelor politice care îşi urmăresc interesele private în dauna
celor publice a degenerat după 1990 în partitocraŃie (Pîrvulescu, 2000,
p. 10). În regimul post-comunist una din replicile la partitocraŃie a
constituit-o întărirea Executivului şi în special a poziŃiei şefului statului în
raport cu partidele. Alegerea directă a Preşedintelui României (Art. 81,
alin. 1 din ConstituŃie) conferă Şefului statului cea mai mare legitimitate,
pe fondul pierderii încrederii populaŃiei în partide. ExistenŃa unui drept
de dizolvare a Parlamentului (Art. 89 din ConstituŃie) şi posibilitatea de
a cenzura Parlamentul prin recursul la referendum cu privire la
probleme de interes naŃional (Art. 90 din ConstituŃie) sunt instrumentele
unei preşedinŃii puternice.

România, regim parlamentar semi-prezidenŃial


Din punct de vedere instituŃional, adică din perspectiva raportului dintre
instituŃiile publice şi a localizării puterii în ansamblul instituŃional,

Presa i actualitatea 28
Unitatea de învăŃare 1

România nu este un regim prezidenŃial, ci un regim parlamentar semi-


prezidenŃial.
Regimul politic prezidenŃial se defineşte prin alegerea directă a
Preşedintelui, alegerea prin scrutin majoritar a parlamentarilor („primul
clasat învinge”) şi puterea reală a Preşedintelui de a dizolva
Parlamentul. În cazul României, prima condiŃie este îndeplinită, a doua
parŃial, iar a treia doar formal.
În statele în care Executivul este monocefal (SUA, Brazilia, Mexic) şi
este condus de un preşedinte ales prin vot universal care dispune de o
echipă care-l ajută în atribuŃiile sale de guvernare, regimul este
prezidenŃial. Şeful statului este şi capul guvernului deoarece regimul
prezidenŃial nu admite dualismul executivului. Preşedintele SUA
conduce guvernul federal, încheie tratate internaŃionale, numeşte
miniştri, ambasadori, consuli, judecători la Curtea Supremă; în cazuri
extraordinare poate să convoace ambele Camere ale Congresului sau
una din ele şi în caz de dezacord între ele cu privire la data suspendării
sesiunii, el le poate suspenda până la data pe care o socoteşte
corespunzătoare.
În statele unde puterea executivă este dependentă de încrederea
Legislativului, regimul este parlamentar, din punct de vedere
instituŃional. În modelul parlamentar britanic, Cabinetul, adică grupul de
funcŃionari cu rolul de a asigura gestiunea afacerilor publice, trebuie
înfiinŃat şi susŃinut de Parlament. Camera populară (Camera Comunelor
în Regatul Unit) este cea care poate îndepărta Cabinetul de la
guvernare şi care, din punct de vedere formal, controlează guvernul. În
realitate însă, Cabinetul englez este format din liderii partidului majoritar
din Camera inferioară şi este susŃinut de parlamentari: Cabinetul este
dominant în raport cu Parlamentul.
În FranŃa, deşi Executivul este bicefal (executivul are o structură
dualistă şi este împărŃit între Şeful de stat şi şeful de guvern),
Preşedintele republicii este ales prin vot universal direct. La alegerile
pentru Adunarea NaŃională participă la turul doi doar candidaŃii care au
depăşit în primul tur pragul de 12,5%. Preşedintele republicii franceze
poate dizolva Adunarea NaŃională. Preşedintele FranŃei îl numeşte şi îl
revocă pe primul-ministru, iar la propunerea acestuia pe miniştri;
Preşedintele prezidează Consiliul de Miniştri, promulgă legile şi poate
supune referendumului anumite proiecte de lege. FranŃa este un regim
semi-prezidenŃial din punct de vedere al raportului instituŃional.
Regimul prezidenŃial are în comun cu cel semi-prezidenŃial faptul că
preşedintele este ales de popor sau că cel puŃin nu este ales şi de
Parlament (Santori, 2006, p. 161). În sistemul semi-prezidenŃial,
preşedintele împarte puterea executivă cu premierul, iar prim-ministrul
trebuie să obŃină continuu sprijinul parlamentar. În sistemul prezidenŃial
conflictul instituŃional este între Preşedinte şi Congres, în vreme ce într-
un sistem semi-prezidenŃial conflictul este între Preşedinte şi Premierul
susŃinut de Parlament (Santori, 2006, p. 163).

29 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

Semi-prezidenŃialismul este o alternare între etape prezidenŃiale şi


etape parlamentare (Duverger, 1980). Astfel, regimul francez şi cel
românesc sunt prezidenŃiale atunci când majoritatea preşedintelui şi
majoritatea parlamentară sunt consonante (atunci când partidul
preşedintelui este la guvernare şi are majoritatea în Parlament) şi sunt
parlamentare atunci când cele două majorităŃi sunt în disonanŃă (când
partidul preşedintelui este în opoziŃie, iar preşedintele trebuie să
coabiteze cu un premier al unei alte formaŃiuni).
Semi-prezidenŃialismul este un sistem mixt bazat pe o structură
executivă duală flexibilă, adică pe un Executiv bicefal al cărui „prim cap”
oscilează după cum se schimbă majoritatea parlamentară (Sartori,
2006, p. 165). Cu o majoritate consonantă, preşedintele prevalează
asupra premierului, iar cu o majoritate parlamentară disjunctă cel care
prevalează este prim-ministrul.

Răspunderea şefului de stat


Atunci când şeful de stat este ales de către Parlament (în republicile
parlamentare), Preşedintele răspunde măcar aparent în faŃa acestuia.
Parlamentul poate chiar controla activitatea şefului de stat şi îl poate
revoca.
În cazul în care şeful de stat este ales direct, prin sufragiu universal (în
republicile prezidenŃiale pure), atunci Parlamentul are un rol scăzut sau
inexistent în antrenarea răspunderii şefului de stat (Muraru, Tănăsescu,
2004, p. 262).

Raportul Preşedinte - Guvern


În România există două categorii de guvernanŃi (Pîrvulescu, 2002, p.
67), deoarece Preşedintele şi Guvernul împart puterea executivă. Şeful
statului nu are un rol pur onorific, ci puteri reale în raport cu Guvernul
ori împreună cu acesta. PoziŃia prim-ministrului în Consiliul Suprem de
Apărare a łării - CSAT exprimă raportul instituŃional dintre cele două
niveluri ale Executivului românesc. Preşedintele României este
Preşedinte al CSAT şi Comandantul forŃelor armate (Art. 92, alin. 1 din
ConstituŃie). Şeful statului are atribuŃii militare pentru realizarea cărora
colaborează cu Premierul, care este doar vicepreşedintele CSAT.
PrezidenŃialismul a culminat în România în 1999 odată cu demiterea
prim-ministrului Radu Vasile de către preşedintele Emil Constantinescu,
printr-o interpretare forŃată a ConstituŃiei (Pîrvulescu, 2000, p. 12),
potrivit căreia Preşedintele putea revoca miniştri, iar prim-ministrul a
fost considerat (în acea interpretare) unul dintre miniştri. Această
tendinŃă spre prezidenŃialism a fost frânată prin modificarea normei
constituŃionale în 2003, astfel încât Preşedintele României (spre
deosebire de cel al FranŃei) nu îl poate revoca pe prim-ministru (Art.
107, alin. 2 din ConstituŃie).

Presa i actualitatea 30
Unitatea de învăŃare 1

RelaŃia preşedintelui cu premierul este determinată de faptul că


preşedintele, după alegerile parlamentare, desemnează un candidat
pentru funcŃia de prim-ministru (Art. 85, alin. 1 din ConstituŃie) şi
numeşte apoi guvernul pe baza votului de încredere acordat de
Parlament. Preşedintele desemnează un candidat pentru funcŃia de
prim-ministru în urma consultării partidului care a câştigat majoritatea
absolută în Parlament ori, dacă nu există în urma alegerilor o
asemenea majoritate, Preşedintele se va consulta cu partidele
reprezentate în urma scrutinului, în Parlament (Art. 103, alin. 1 din
ConstituŃie). Ca în orice regim parlamentar, Parlamentul României
acordă apoi încrederea guvernului, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi
senatorilor (Art. 103, alin. 3 din ConstituŃie).
Raportul dintre preşedinte şi autoritatea guvernamentală este ilustrat şi
prin Art. 104, alin. 1 din ConstituŃie, potrivit căruia prim-ministrul,
miniştrii şi ceilalŃi membri ai guvernului depun individual, în faŃa
Preşedintelui României, jurământul. Mandatul Preşedintelui este de
cinci ani (Art. 83, alin.1), timp în care Preşedintele nu mai poate fi
membru al niciunui partid politic (Art. 84, alin. 1 din ConstituŃie). O
persoană poate beneficia de cel mult două mandate de preşedinte.
Guvernul apare aşadar ca rezultat al voinŃei comune a Preşedintelui şi
Parlamentului şi se înŃelege că şi-ar exercita mandatul cu mare
dificultate dacă nu s-ar bucura de încrederea şefului statului
(Pîrvulescu, 2002, p. 67).

1.2.2 ATRIBUłII ALE PREŞEDINTELUI


În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanŃă a postului,
Preşedintele are dreptul de a numi, la propunerea primului-ministru, pe
unii membri ai guvernului (Art. 85, alin. 2 din ConstituŃie). În caz de
restructurare guvernamentală, adică în situaŃia în care se schimbă
culoarea politică a guvernului, preşedintele numeşte noii miniştri numai
pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea Primului-
ministru (Art. 85, alin. 3 din ConstituŃie).
Deşi rolul preşedintelui în raport cu guvernul poate părea redus,
preşedintele are la dispoziŃie mecanisme de influenŃă. Mai întâi,
preşedintele este cel care desemnează candidatul pentru funcŃia de
prim-ministru şi apoi numeşte guvernul, după ce votul de încredere a
fost acordat de către Parlament. Apoi, preşedintele poate consulta
guvernul în probleme urgente sau de importanŃă deosebită (Art. 86 din
ConstituŃie), însă soluŃiile sale nu au neapărat un caracter obligatoriu
pentru guvern.
Dreptul de consultare al preşedintelui, dar mai ales faptul că prezidează
şedinŃele guvernului la care participă (Art. 87, alin. 2 din ConstituŃie) şi
faptul că poate lua parte la şedinŃele Guvernului în care sunt discutate
probleme de interes naŃional privind politica externă, apărarea Ńării,
ordinea publică, toate acestea exprimă puterea şefului statului de a
influenŃa nemijlocit activitatea Guvernului. Spre deosebire de regimul

31 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

prezidenŃial unde şeful statului este şi şeful guvernului, într-un regim


semi-prezidenŃial, Executivul este bicefal. Preşedintele României este
preşedinte al Guvernului doar atunci când participă la şedinŃele de
guvern.
ExistenŃa domeniilor rezervate Preşedintelui (apărarea, ordinea publică
şi securitatea naŃională, Art. 92 din ConstituŃie), faptul că prezidează
şedinŃele de guvern la care participă şi că este preşedinte al CSAT
asigură instituŃiei prezidenŃiale un rol important în regimul instituŃional în
România şi îi conferă Preşedintelui poziŃia de cel mai puternic om în
stat.
Preşedintele României are atribuŃii în domeniul apărării şi asigurării
ordinii publice. Şeful statului poate declara, cu aprobarea prealabilă a
Parlamentului, mobilizarea parŃială sau totală a forŃelor armate (Art. 92
din ConstituŃie). În situaŃii excepŃionale poate lua această măsură,
hotărârea fiind supusă aprobării Parlamentului în cel mult 5 zile de la
adoptare. În caz de agresiune armată împotriva Ńării, Preşedintele ia
măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce la cunoştinŃă
Parlamentului printr-un mesaj. Preşedintele poate institui starea de
asediu ori starea de urgenŃă în toată Ńara ori numai în anumite unităŃi
administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinŃarea măsurii în
cel mult 5 zile de la luarea acesteia (Art. 93 din ConstituŃie).
Preşedintele României îndeplineşte atribuŃii de politică externă. El
reprezintă statul în relaŃiile externe, încheie tratate internaŃionale care
au fost negociate de Guvern în numele României şi le supune spre
ratificare Parlamentului (Art. 91, alin. 1 din ConstituŃie). Preşedintele
acreditează şi recheamă reprezentanŃii diplomatici ai României şi
aprobă înfiinŃarea, desfiinŃarea sau schimbarea statutului misiunilor
diplomatice din străinătate (Art. 91, alin. 3 din ConstituŃie).
Puterea Preşedintelui României vine şi din poziŃia sa în raport cu
principalii actori politici care fac posibilă democraŃia indirectă şi
reprezentativă, şi anume partidele politice. Definirea rolului instituŃiilor
statului este influenŃată de atracŃia liderilor de partid spre funcŃia de
Preşedinte al României. În România preşedinŃii partidelor politice sunt
de regulă şi candidaŃii partidelor la funcŃia de Preşedinte al Ńării.
Preşedintele este obligat prin ConstituŃie să vegheze la respectarea
ConstituŃiei, ca Lege supremă, şi la buna funcŃionare a autorităŃii
publice (Art. 80, alin. 2 din ConstituŃie). Preşedintele îndeplineşte
funcŃia de mediator între puterile statului, asigurând echilibrul dintre
puteri. El trebuie să medieze între puterile statului şi între stat şi
societate, întrucât este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii şi al
integrităŃii teritoriale a Ńării (Art. 80, alin. 1 din ConstituŃie).
Dincolo de medierea pe care o realizează între instituŃiile statului, între
acestea şi societate, Preşedintele poate face apel la procedura
referendumului pentru a regla situaŃiile conflictuale cu celelalte instituŃii.
Este cazul referendumului iniŃiat de Preşedintele Traian Băsescu în
noiembrie 2007 pe marginea legii electorale. Atunci cetăŃenilor li s-a

Presa i actualitatea 32
Unitatea de învăŃare 1

cerut să se pronunŃe pentru sau împotriva introducerii sistemului


electoral majoritar în două tururi, adică pentru sau împotriva alegerii
deputaŃilor şi senatorilor după un sistem asemănător cu cel al alegerii
preşedintelui sau al primarului. În sistemul majoritar în două tururi,
candidatul care obŃine peste 51% din voturi câştigă mandatul în
circumscripŃie.
Referendumul impus de Preşedintele României este însă pur
consultativ, deoarece Parlamentul nu este obligat să aplice răspunsul
dat de naŃiune la referendumul prezidenŃial. (Dovadă că în ciuda
rezultatului referendumului din noiembrie 2007, Parlamentul României
nu a adoptat un sistem majoritar de reprezentare, ci mai degrabă unul
mixt, deşi alegerile se desfăşoară în circumscripŃii uninominale).
De regulă, într-un regim semi-prezidenŃial (cazul FranŃei), referendumul
Preşedintelui este legislativ (spre deosebire de regimul prezidenŃial –
cazul american - unde Preşedintele nu poate declanşa referendum
legislativ). Referendumul legislativ este obligatoriu pentru Parlament
întrucât referendumul iniŃiat de Preşedinte în regimul semi-prezidenŃial
urmăreşte de fapt limitarea parlamentarismului, fiind o încercare de
subordonare a Parlamentului. Însă în România - regim parlamentar
semi-prezidenŃial, referendumul prezidenŃial poate fi doar consultativ
(Art. 90 din ConstituŃie).

Exemplu
PreşedinŃii României, după 1989
1990-1992 - Ion Iliescu
1992-1996 - Ion Iliescu
1996-2000 – Emil Constantinescu
2000-2004 – Ion Iliescu
2004-2009 – Traian Băsescu
aprilie-mai 2007- Nicolae Văcăroiu (interimar)
2009-prezent - Traian Băsescu

Raportul Preşedinte - Parlament


În relaŃia cu autoritatea deliberativă (Parlamentul), întrucât nu poate
propune legi, Preşedintele are la dispoziŃie mesajele prezidenŃiale ca
modalitate de a influenŃa dezbaterile din Legislativ (Art. 88 din
ConstituŃie). Preşedintele poate propune politici publice concrete în
mesajele prezidenŃiale cu privire la problemele politice ale naŃiunii, iar
acestea trebuie să intre pe ordinea de zi a Parlamentului. De fapt,
Preşedintele propune teme, nu proiecte legislative, întrucât doar
membrii Guvernului, membrii celor două Camere sau un număr de
100.000 de cetăŃeni ai României au drept de iniŃiativă legislativă (Art.
74, alin. 1 din ConstituŃie).

33 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

Preşedintele României promulgă legile (Art. 77 din ConstituŃie) şi are


dreptul de a cere o singură dată reexaminarea legii. Şeful statului poate
sesiza Curtea ConstituŃională în legătură cu neconstituŃionalitatea
legilor (Art. 146, alin. a din ConstituŃie). Preşedintele semnează legile în
vederea publicării lor în Monitorul Oficial.
Preşedintele României poate dizolva Parlamentul doar în condiŃii
speciale, destul de greu de întrunit în practica politică. Doar în cazul în
care Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea
Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după
respingerea a cel puŃin două solicitări de învestitură, Preşedintele poate
să dizolve Parlamentul şi să declanşeze procedura alegerilor anticipate
(Art. 89, alin. 1 din ConstituŃie). Niciodată după 1990 niciunui Guvern nu
i s-a refuzat votul de învestitură şi este greu de presupus că se va
întâmpla vreodată. Din acest motiv, adepŃii unui regim prezidenŃial
urmăresc introducerea unor norme care să înlesnească posibilitatea
dizolvării Parlamentului de către Preşedinte. Una dintre soluŃiile
propuse de orientarea prezidenŃialistă ar fi aceea ca în cazul în care
Preşedintele suspendat de către Parlament este reconfirmat în funcŃie
prin referendumul popular, atunci Parlamentul care a votat suspendarea
Preşedintelui să fie dizolvat.
În schimb, potrivit ConstituŃiei, Parlamentul poate declanşa mult mai
uşor procedura de suspendare din funcŃie a Preşedintelui. Parlamentul,
în şedinŃă comună a celor două Camere, cu votul majorităŃii deputaŃilor
şi senatorilor, poate suspenda din funcŃie Preşedintele României, aşa
cum s-a procedat în aprilie 2007 când Preşedintele Băsescu a fost
suspendat de către Parlament. Preşedintele României poate fi
suspendat în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile ConstituŃiei. Curtea ConstituŃională este consultată cu
privire la faptele ce îi sunt imputate Şefului statului, însă indiferent de
pronunŃarea (consultativă) a acesteia, decizia de a-l suspenda pe
Preşedinte revine Parlamentului (Art. 95, alin. 1 din ConstituŃie). După
aprobarea suspendării de către Parlament, în cel mult 30 de zile se
organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui (Art. 95,
alin. 3 din ConstituŃie).
Cele două Camere, în şedinŃă comună cu votul a cel puŃin două treimi
din numărul deputaŃilor şi al senatorilor pot să ceară trimiterea în
judecată a Preşedintelui pentru înaltă trădare (Art. 96, alin. 1 din
ConstituŃie). De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii,
Preşedintele României este suspendat. CompetenŃa de judecată a
trădării aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.
În cazurile în care Preşedintele este suspendat, demisionează ori este
în imposibilitatea temporară ori definitivă de a-şi exercita atribuŃiile,
interimatul se asigură în ordine de către preşedintele Senatului sau de
preşedintele Camerei DeputaŃilor (Art. 98, alin. 1 din ConstituŃie). În
2007, după ce Curtea ConstituŃională a fost consultată şi s-a pronunŃat
că şeful statului nu a încălcat ConstituŃia, Parlamentul a decis totuşi
suspendarea Preşedintelui. Pe durata suspendării din funcŃie a lui

Presa i actualitatea 34
Unitatea de învăŃare 1

Traian Băsescu, preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a asigurat


interimatul până la organizarea referendumului cu privire la demiterea
Preşedintelui. Traian Băsescu s-a reîntors la Palatul Cotroceni după ce,
pe 19 mai 2007, aproape 75% dintre românii care s-au prezentat la
urne (45% dintre cetăŃenii cu drept de vot) au votat în cadrul
referendumului împotriva demiterii lui din funcŃia de Preşedinte.
Răspunzând slabei instituŃionalizări a partidelor şi instabilităŃii politice şi
reprezentând o contrapondere la lipsa de încredere a cetăŃenilor în
partide şi în Parlament, tendinŃa prezidenŃialistă domină viaŃa
instituŃională românească. Pentru că este instituŃia cu cea mai mare
stabilitate şi pentru că Preşedintele este omul politic care se bucură de
cea mai mare legitimitate (fiind politicianul ales de cel mai mare număr
de cetăŃeni), PreşedinŃia ocupă un rol central în regimul instituŃional
românesc.
Material realizat de Antonio Momoc.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi articole ştiinŃifice


Dinescu, Ana (2000), „Monarhul, conducătorul, preşedintele”, Sfera
Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi
FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.
Duverger, Maurice (1980), „A New Political System Model: Semi-
Presidential Government”, în European Journal of Political Research,
an 8, nr. 2.
Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina (2003), Drept constituŃional şi
instituŃii politice, Bucureşti, Ed. All Beck.
Pîrvulescu, Cristian (2000) „PreşedinŃia, o instituŃie în căutarea
echilibrului”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi
Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.
Pîrvulescu, Cristian, (2002), Politici şi instituŃii politice, Bucureşti, Ed.
Trei
Sartori, Giovanni (2006), Ingineria constituŃională comparată, Bucureşti,
Ars docendi.

LegislaŃie
ConstituŃia României (2007), Bucureşti, Regia Autonomă „Monitorul
Oficial”.

35 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

Lucrare de verificare
AlegeŃi varianta sau variantele corecte:
1. În caz de restructurare guvernamentală, Preşedintele:
a) numeşte la propunerea primului-ministru, pe noii membri ai
Guvernului;
b) numeşte noii miniştri numai pe baza aprobării Parlamentului;
c) numeşte un nou prim-ministru.
2. Parlamentul îl poate suspenda din funcŃie pe Preşedintele României
dacă:
a) Curtea ConstituŃională îl acuză de încălcarea Legii supreme;
b) Curtea ConstituŃională recomandă suspendarea;
c) săvârşeşte, din punctul de vedere al majorităŃii parlamentarilor, fapte
grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei.

1.3. GUVERNUL ROMÂNIEI

1.3.1 PREZENTARE GENERALĂ


Puterea reunită în noŃiunea de Executiv defineşte puterea de punere în
aplicare, de execuŃie a legislaŃiei. Puterea executivă este nominalizată
în ştiinŃele juridice şi politice fie prin noŃiunea de „autoritate
administrativă”, fie prin cea de „administraŃie de stat”. AutorităŃile
administrative desfăşoară acea activitate de stat care constă în
executarea concretă a legilor (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 238).
AutorităŃile administrative (executive) au ca sarcină conducerea politicii
de stat, pentru care au la dispoziŃie un aparat administrativ. Structurile
executive sunt şeful de stat, guvernul, ministerele şi alte organe
centrale şi locale ale administraŃiei publice (Muraru, Tănăsescu, 2004,
p. 239).
Şeful de stat este denumit şi şeful Executivului. În funcŃie de forma de
guvernământ (monarhie sau republică), şeful executivului poate fi
monarh sau preşedinte.
Guvernul este alcătuit din şeful guvernului (prim-ministru), miniştri şi
secretari de stat. Şeful guvernului poate fi denumit preşedinte al
Consiliului de Miniştri, prim-ministru sau premier. Echipa
guvernamentală poate fi denumită Consiliu de Miniştri, Cabinet sau
Guvern. Este vorba de un organ colectiv, deoarece puterea de decizie a

Presa i actualitatea 36
Unitatea de învăŃare 1

guvernului se exercită sub formă colectivă în cadrul şedinŃelor de


guvern (Pîrvulescu, 2002, p. 67).
Dacă preşedintele este şeful executivului, prim-ministrul este şeful real
al guvernului. Potrivit ConstituŃiei, Premierul conduce Guvernul
României şi coordonează activitatea acestuia. Şeful Guvernului
convoacă şi prezidează şedinŃele Guvernului, semnează ordonanŃele şi
hotărârile aprobate în timpul dezbaterilor, contrasemnează decrete
prezidenŃiale, atunci când e cazul. Când Preşedintele României
participă la şedinŃele de Guvern, atunci acesta prezidează automat
deliberările.
În regimul constituŃional prezidenŃial, cum este cazul Statelor Unite ale
Americii, şeful de stat ca şef al puterii executive cumulează şi funcŃia de
şef al guvernului (executiv monocefal). Aici miniştrii se subordonează
direct şefului de stat. În regimul constituŃional în care şeful de stat este
diferit de şeful guvernului (executiv bicefal), acesta din urmă întocmeşte
şi prezintă lista guvernului şi joacă un rol important în formularea
programului de guvernare (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 239). România
are o structură guvernamentală bicefală.
Ministerele şi organele centrale ale administraŃiei publice execută legile
în domeniile lor de activitate şi din acest motiv poartă numele de resort:
Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Inovării, Ministerul SănătăŃii, Ministerul
Apărării NaŃionale ş.a. Ministerele se subordonează Guvernului.
Organele administraŃiei publice locale (Prefectul este numit de Guvern
şi reprezintă Guvernul pe plan local – ConstituŃia României, Art. 123,
alin. 1, 2) îşi desfăşoară activitatea la nivelul unităŃilor administrativ-
teritoriale şi se subordonează pe verticală faŃă de organele executive
superioare şi, (uneori), pe orizontală faŃă de organele locale alese prin
vot de cetăŃeni (Primăria, Consiliul local, Consiliul judeŃean).

1.3.2 DESEMNAREA PREMIERULUI


Dacă prin şeful puterii executive înŃelegem şeful de stat, în regimul
prezidenŃial şeful statului fiind ales prin vot universal şi direct, rolul
Parlamentului în formarea Guvernului este mai puŃin semnificativ şi este
redus doar la solemnitatea depunerii jurământului şi a preluării funcŃiei.
În schimb, în regimul parlamentar, şeful statului fiind ales direct de către
Parlament, Legislativul are un rol major din punct de vedere
instituŃional, de votul său depinzând Guvernul. În România,
Preşedintele este ales prin vot direct de către cetăŃeni, dar în Republica
Moldova, de exemplu, este ales de către Parlament.
În regimurile prezidenŃiale (Brazilia, SUA, Mexic), funcŃiile de şef de stat
şi şef de guvern sunt îndeplinite de aceeaşi persoană, de şeful statului.
În regimuri prezidenŃiale precum Congo sau Finlanda, numirea
miniştrilor revine şefului de stat, fără intervenŃia Parlamentului, în timp
ce în SUA numirea miniştrilor se face de către şeful de stat, cu avizul
Senatului.

37 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

În regimurile parlamentare şi semi-prezidenŃiale, şeful partidului


majoritar din Camera populară, inferioară (Camera Comunelor în Marea
Britanie), este invitat de către şeful de stat să formeze Guvernul. Şeful
de stat îl recunoaşte ca prim-ministru pe liderul partidului care a câştigat
majoritatea mandatelor parlamentare.
În România, şeful de stat desemnează un candidat la funcŃia de prim-
ministru în urma consultării partidului care a câştigat majoritatea
absolută în Parlament sau, dacă nu există această majoritate, a
partidelor din Parlament (ConstituŃia României, Art. 103). Candidatul la
funcŃia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare,
votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste
a Guvernului. Votul de încredere (de învestitură) se acordă cu votul
majorităŃii deputaŃilor şi al senatorilor, în şedinŃă comună, iar pe baza sa
Preşedintele României, şef al Executivului, numeşte Guvernul.
Preşedintele României are dreptul să revoce şi să numească, la
propunerea premierului, pe membrii Guvernului în caz de remaniere
guvernamentală sau de vacanŃă a postului (ConstituŃia României, Art.
85, alin. 2). Preşedintele nu poate să îl revoce însă pe primul-ministru
(ConstituŃia României, Art. 107, alin. 2). În cazul în care premierul
demisionează, şeful statului poate desemna un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar până la formarea noului Guvern
(ConstituŃia României, Art. 107, alin. 3).
În Ńări ca FranŃa, Austria, Grecia şi Italia, aprobarea parlamentară
trebuie să fie explicită. Guvernul odată numit de şeful de stat este
obligat să se prezinte înainte Adunărilor pentru a obŃine învestitura. În
Italia, Guvernul este numit de Preşedintele republicii, la propunerea
preşedintelui Consiliului de Miniştri, înaintea votului Parlamentului.
Guvernul italian trebuie să obŃină învestitura din partea ambelor
Camere în 10 zile de la formarea sa.
În FranŃa, Preşedintele republicii desemnează o personalitate
însărcinată cu formarea Cabinetului, după care, la propunerea primului
ministru, numeşte miniştrii. După formarea Guvernului, prim-ministrul
FranŃei comunică Adunării NaŃionale programul său. Dacă majoritatea
Adunării nu aprobă programul, prim-ministrul trebuie să prezinte
demisia Guvernului. În Anglia, membrii Guvernului sunt numiŃi de
Coroană, iar Parlamentul nu poate interveni în această procedură
(Muraru; Tănăsescu, 2004, pp. 241-243).

IntervenŃia Legislativului în activitatea Executivului


În România, programul de guvernare trebuie aprobat de Parlament,
aprobarea constituind un vot de încredere în Guvern, iar neaprobarea
ducând la demisia Guvernului (Muraru, Tănăsescu, 2004, p. 244).
Membrii Guvernului pot asista la şedinŃele celor două Camere, iar
prezenŃa lor devine obligatorie atunci când există o solicitare legată de
interpelările parlamentarilor sau de informaŃiile cerute de plenul

Presa i actualitatea 38
Unitatea de învăŃare 1

adunărilor, ori de comisiile parlamentare (ConstituŃia României, Art.


111, alin. 2). În privinŃa interpelărilor referitoare la direcŃia generală a
politicii guvernului, răspunsul este de competenŃa premierului
(Pîrvulescu, 2002, p. 71).
În anumite situaŃii şi condiŃii (ConstituŃia României, Art. 115, alin. 4),
Guvernul poate fi abilitat să adopte norme juridice în regim de urgenŃă.
Doar Parlamentul îi oferă o asemenea delegare şi stabileşte domeniul
şi durata delegării. Cu excepŃia cazului ordonanŃelor simple sau de
urgenŃă (ConstituŃia României, Art. 108), Executivul nu deŃine
prerogative legislative care sunt, de fapt, de competenŃa Parlamentului.
Controlul activităŃii Guvernului de către Legislativ poate fi slab în cazul
în care Guvernul dispune în Parlament de o majoritate politică fidelă.
MoŃiunea de cenzură este mecanismul constituŃional prin care
Parlamentul poate retrage încrederea Guvernului. MoŃiunea de cenzură
poate fi iniŃiată de cel puŃin o pătrime din numărul total al deputaŃilor şi
al senatorilor şi este adoptată prin votul majorităŃii parlamentarilor celor
două Camere (ConstituŃia României, Art. 113).

IntervenŃia Executivului în activitatea Legislativului


Parlamentul nu deŃine monopolul iniŃiativei legislative, pe care o împarte
cu membrii Guvernului şi cu cetăŃenii României. Puterea de iniŃiativă
legislativă este împărŃită între Guvern, cele două Camere sau cel puŃin
100.000 de cetăŃeni, dar în practică este exercitată aproape în totalitate
de către Cabinet (Pîrvulescu, 2002, p. 72). În regimurile instituŃionale
unde Guvernul este responsabil în faŃa Parlamentului, aproape 90% din
legile adoptate de Parlament sunt de origine guvernamentală (Muraru,
Tănăsescu, 2004, p. 245).
Pentru introducerea proiectelor de lege pe ordinea de zi a Camerelor, în
funcŃie de priorităŃile guvernelor, este abilitat ministrul responsabil
pentru relaŃia cu Parlamentul. Guvernul are nevoie de sprijinul
Parlamentului pentru ca iniŃiativele lui legislative să poată fi adoptate.
Guvernul are la dispoziŃie procedura angajării răspunderii prin care
introduce în Parlament proiecte de legi sau de coduri de legi. Guvernul
îşi poate angaja răspunderea în faŃa celor două Camere asupra unui
proiect de lege, asupra unei declaraŃii de politică generală ori asupra
programului său (ConstituŃia României, Art. 114). Dacă Guvernul nu
este demis în 3 zile de la prezentarea programului, a declaraŃiei de
politică generală sau a proiectului de lege, printr-o moŃiune de cenzură,
atunci proiectul de lege este automat adoptat, iar aplicarea sa, a
programului ori a declaraŃiei de politică generală devine obligatorie
pentru Guvern.
Promulgarea legii adoptată în Parlament aparŃine de regulă
Executivului, prin şeful acestuia. Deşi, de obicei, poate fi obligatorie, în
unele ConstituŃii promulgarea presupune posibilitatea şefului statului de
a cere reexaminarea legii de către Parlament. În România înainte de

39 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

promulgare, Preşedintele poate cere o singură dată reexaminarea legii


(ConstituŃia României, Art. 77, alin. 2). Preşedintele poate cere CurŃii
ConstituŃionale verificarea constituŃionalităŃii legii (ConstituŃia României,
Art. 77, alin 3). După reexaminare sau după primirea deciziei CurŃii
ConstituŃionale prin care i s-a confirmat constituŃionalitatea,
promulgarea legii se face în cel mult 10 zile. În România, preşedintele
nu este putere legislativă, dar are atribuŃii precum promulgarea legii sau
retrimiterea legilor spre reexaminare, atribuŃii care Ńin de punerea în
executare a legilor (ConstituŃia României, Art. 77).
În regimul prezidenŃial (executiv monocefal), funcŃia ministerială este
incompatibilă cu exercitarea mandatului de parlamentar (Muraru,
Tănăsescu, 2004, p. 246). În SUA, dacă un parlamentar doreşte să
accepte ocuparea unui post de ministru, trebuie să demisioneze din
Parlament. În regimul parlamentar este permisă colaborarea puterilor şi
se permite cumularea celor două funcŃii, de parlamentar şi ministru
(cazul regimului parlamentar semi-prezidenŃial din România). De fapt,
îndeplinirea simultană a funcŃiei ministeriale şi a mandatului
parlamentar este contrară principiului separaŃiei puterilor în stat şi
reprezintă o cale de concentrare a puterii în mâna Executivului.
Formal, potrivit ConstituŃiei, în România, Executivul este subordonat
puterii legislative (Grecu, 2000, p. 22). Guvernul este obligat să solicite
şi să obŃină votul de învestire din partea Parlamentului (ConstituŃia
României, Art. 103, alin. 2), iar funcŃionarea Guvernului este
condiŃionată de acordarea încrederii de către cele două Camere ale
Parlamentului (ConstituŃia României, Art. 103, alin. 3). Revocarea
Guvernului poate fi consecinŃa unui vot de neîncredere al Parlamentului
imediat după desemnarea Prim-ministrului de către Preşedinte, rezultat
al unei moŃiuni de cenzură depusă de cel puŃin o pătrime din senatori şi
deputaŃi sau ca urmare a angajării răspunderii de către Guvern asupra
programului său, a unei declaraŃii de politică generală sau a unui proiect
de lege.
În cazul în care moŃiunea de cenzură este votată ori dacă Guvernul nu
a obŃinut votul majorităŃii asupra normelor pentru care şi-a angajat
responsabilitatea, Prim-ministrul va prezenta demisia Preşedintelui care
va trece la consultări pentru alcătuirea unei noi echipe guvernamentale.
Preşedintele poate cere Parlamentului un nou vot de încredere asupra
Guvernului şi dacă cele două Camere resping de cel puŃin două ori
cererea de învestire în decurs de 60 de zile, se recurge la dizolvarea
Parlamentului (ConstituŃia României, Art. 89).
Membrii Executivului şi primul-ministru sunt, de obicei, lideri ai partidului
majoritar sau ai partidelor aflate la putere în coaliŃie. Premierul şi
miniştrii săi sunt şefii partidelor ai căror membri (supuşi disciplinei de
partid) sunt aleşi în Parlament. Practica politică arată că principala
caracteristică a regimului este dominaŃia Guvernului asupra
Parlamentului (Grecu, 2000, p. 22).
Singura excepŃie de la această stare de fapt s-a produs în octombrie
2009 când Executivul premierului PD-L, Emil Boc, a fost demis ca

Presa i actualitatea 40
Unitatea de învăŃare 1

urmare a unei moŃiuni de cenzură. MoŃiunea iniŃiată de PNL şi UDMR a


trecut de Parlament cu sprijinul PSD, ai cărui miniştri demisionaseră în
bloc din Guvern. PD-L şi PSD au format o coaliŃie de guvernământ în
2008, după ce la alegerile parlamentare nici un partid nu reuşise să
câştige majoritatea locurilor din forul legislativ.
Ruperea coaliŃiei PD-L-PSD a permis ca, pentru prima oară după 1990,
un guvern să fie demis în urma unei moŃiuni de cenzură. Aflate în
opoziŃie, PNL, UDMR şi PSD au votat moŃiunea de cenzură: de această
dată potrivit aliniatului 3 al Art. 89. din ConstituŃia României,
Preşedintele aflat în ultimele 6 luni de mandat nu poate să dizolve
Parlamentul în cazul în care unui Guvern îi este refuzată încrederea de
două ori în 60 de zile. Această prevedere a întărit puterea Legislativului
în raportul cu Preşedintele aflat la finele mandatului său. Guvernul
minoritar PD-L a fost demis de către Parlament.
RelaŃia practică dintre puterea legislativă şi puterea executivă certifică
localizarea principalului centru de putere al regimului politic în România
la nivelul Executivului. Faptul că liderul partidului de la putere este şi
prim-ministru în exerciŃiu favorizează dominaŃia Guvernului asupra
Legislativului (Grecu, 2000, p. 23). În România, guvernele utilizează de
regulă în exces ordonanŃele de urgenŃă pentru a trece peste Parlament.
Premierul şi echipa guvernamentală îşi impun punctele de vedere
asupra unor proiecte legislative importante în detrimentul Parlamentului.
Puternica dominaŃie a Guvernului asupra Legislativului reiese şi din
faptul că niciun guvern post-decembrist, până 2009, nu şi-a încheiat
mandatul ca urmare a votului Parlamentului în privinŃa unei moŃiuni de
cenzură, introdusă împotriva cabinetului. Niciunui Guvern după 1990 nu
i s-a retras încrederea, deşi mai multe echipe guvernamentale şi-au
angajat răspunderea în faŃa Parlamentului asupra programului sau a
unor proiecte de lege. Cu excepŃia Executivului Emil Boc (minoritar în
Parlament o dată cu retragerea PSD de la Guvernare), niciunui Guvern
nu i s-a dat un vot de blam printr-o moŃiune de cenzură.
ImportanŃa rolului Executivului în raport cu Legislativul se exprimă şi
prin trecerea în sarcina sa a unor atribuŃii legislative, fapt evident prin
legislaŃia delegată (FranŃa, România).

1.3.3 RAPORTUL GUVERN – PREŞEDINTE


În raportul cu Guvernul, şeful statului are prioritate în domeniile
rezervate Preşedintelui Ńării: politica externă, apărarea naŃională şi
ordinea publică. ExistenŃa majorităŃii prezidenŃiale consonante (atunci
când partidul aflat la putere sau Prim-ministrul este de aceeaşi culoare
politică cu Preşedintele, ambii provenind din acelaşi partid) asigură
Preşedintelui o largă marjă de manevră. Coabitarea Preşedintelui cu un
partid care i-a fost adversar în alegeri îi limitează sfera de influenŃă în
Guvern.

41 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

În calitatea de comandant al forŃelor armate şi de preşedinte al


Consiliului Suprem de Apărare a łării - CSAT, şeful statului are o serie
de atribuŃii militare pentru realizarea cărora colaborează cu premierul,
care este vicepreşedintele CSAT. Prin dreptul de consultare şi prin
prezidarea şedinŃelor de Guvern la care participă, se exprimă puterea
şefului statului de a influenŃa direct sau indirect deciziile
guvernamentale.
La momentul constituirii sale, Guvernul este dependent în raport cu
Preşedintele şi Parlamentul întrucât aceste autorităŃi au un rol în
numirea şi în revocarea guvernului. Preşedintele României
desemnează un candidat la funcŃia de prim-ministru, iar acesta
alcătuieşte Guvernul, probabil nu fără o prealabilă consultare a şefului
statului (Pîrvulescu, 2002, p. 69). Preşedintele şi Guvernul au o libertate
de alegere limitată de acordarea încrederii de către cele două Camere
ale Parlamentului.
Practica politică confirmă însă faptul că tendinŃa de creştere a rolului
Executivului este instituŃionalizată (Muraru, 2004, p. 248). Şeful de stat,
ca şef al Executivului, fiind ales prin vot universal, este legitimat direct
de către popor, legitimitatea sa politică fiind egală cu aceea a
Parlamentului. Iar această încredere de care se bucură Preşedintele nu
este fără urmări în regimul instituŃional românesc.
Material realizat de Antonio Momoc.

Prim-miniştrii României după 1990


1990-1991 - Petre Roman
1991-1992 – Theodor Stolojan
1992-1996 – Nicolae Văcăroiu
1996-1998 – Victor Ciorbea
1998-1999 – Radu Vasile
1999-2000 – Mugur Isărescu
2000-2004 – Adrian Năstase
2004-2008 – Călin Popescu Tăriceanu
2008-2009 – Emil Boc

BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi articole ştiinŃifice


Grecu, Răzvan (2000), „DominanŃa Cabinetului în sistemul politic
românesc”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi
Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.
Presa i actualitatea 42
Unitatea de învăŃare 1

Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina (2004), Drept constituŃional şi


instituŃii publice, Bucureşti, Ed. All Beck.
Pîrvulescu, Cristian (2000) „PreşedinŃia, o instituŃie în căutarea
echilibrului”, în Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi
Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.
Pîrvulescu, Cristian (2002), Politici şi instituŃii politice, Bucureşti, Ed.
Trei.

LegislaŃie
ConstituŃia României (2007), Bucureşti, Regia Autonomă „Monitorul
Oficial”.

Lucrare de verificare
AlegeŃi varianta sau variantele corecte:
1. În România, Preşedintele desemnează un candidat la funcŃia de
prim-ministru în urma consultării partidului care a câştigat majoritatea
absolută în Parlament sau, dacă nu există această majoritate, a
partidelor din Parlament.
a) adevărat;
b) fals.

2. În România, moŃiunea de cenzură poate fi iniŃiată:


a) de cel puŃin două treimi dintre deputaŃi şi senatori;
b) de o pătrime dintre deputaŃi şi senatori;
c) de trei sferturi dintre deputaŃi şi senatori.

1.4 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 1

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:


1. În România, nu este permisă cumularea celor două funcŃii de
parlamentar şi ministru.
a) adevărat;
b) fals.

2. Preşedintele poate dizolva Parlamentul:

43 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 1

a) dacă Preşedintele suspendat de către Parlament este reconfirmat în


funcŃie prin referendumul popular;
b) dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere Guvernului în
termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a
cel puŃin două solicitări;
c) niciodată, potrivit ConstituŃiei.

3. Pentru promulgare, o lege este trimisă:


a) Guvernului României;
b) CurŃii ConstituŃionale;
c) Preşedintelui României.

4. Ce lipseşte regimului instituŃional în România pentru a fi prezidenŃial?


a) puterea reală a Preşedintelui de a dizolva Parlamentul;
b) alegerea directă a Preşedintelui;
c) un partid prezidenŃial puternic.

5. ŞedinŃele celor două Camere ale Parlamentului sunt:


a) secrete;
b) publice;
c) pot fi publice, dacă aşa decide preşedintele de şedinŃă.

Răspunsuri şi comentarii la Testele de autoevaluare

1. a, 2. b, 3. c, 4. a, 5. b.
Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar
pentru parcurgerea în continuare a tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns
corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou
tutoratul 2.

Presa i actualitatea 44
Unitatea de învăŃare 2

Unitatea de învăŃare 2

CUPRINS

2.1 Autoritatea judecătorească


2.1.1 Principii de organizare şi realizare a justiŃiei ca serviciu public
2.1.2 Sistemul organelor judecătoreşti
2.1.3 Înalta curte de casaŃie şi justiŃie
2.1.4 Ministerul Public
2.1.5 Consiliul superior al magistraturii (CSM)
2.1.6 InstanŃele judecătoreşti

2.2 Curtea ConstituŃională


2.2.1 Structura CurŃii ConstituŃionale. Judecătorii
2.2.2 AtribuŃiile CurŃii ConstituŃionale
2.2.3 ExcepŃia de neconstituŃionalitate
2.2.4 Actele CurŃii ConstituŃionale

2.3 Avocatul Poporului


2.3.1 Prezentarea generală a instituŃiei
2.3.2 AtribuŃii
2.3.3 Organizare/funcŃionare

2.4 Test de autoevaluare Unitatea 2

Obiectivele unităŃii de învăŃare 2

După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să:


• explicaŃi modul în care funcŃionează justiŃia în România.
• enumeraŃi principalele atribuŃii ale Avocatului Poporului.
• prezentaŃi modul în care puterea judecătorească reuşeste să asigure buna
funcŃionare a statului democratic.
• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la instituŃiile prezentate:

45 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

Înalta curte de casaŃie şi justiŃie, Ministerul public, Consiliul Superior al


Magistraturii, instanŃele judecătoreşti, Curtea ConstituŃională, Avocatul
Poporului.
• comentaŃi critic ştirile şi relatările jurnalistice referitoare la funcŃionarea
instituŃiilor menŃionate.

2.1 AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

Plecând de la teoria clasică a separaŃiei puterilor în stat, principiu care a


căpătat valoare constituŃională explicită în urma revizuirii ConstituŃiei în
2003 (art. 1, alin. 4), autoritatea judecătorească trebuie privită în relaŃie
directă cu puterea judecătorească, această relaŃie fiind una de la întreg
la parte. Deşi nu este nici locul şi nici scopul volumului de faŃă, pentru a
respecta acurateŃea unei explicaŃii ştiinŃifice, trebuie să precizăm cu titlu
preliminar că cele două noŃiuni nu se confundă în plan instituŃional,
chiar dacă în limbajul curent există o anume tendinŃă de sinonimie.
Astfel, autoritatea judecătorească apare, potrivit ConstituŃiei, ca fiind
formată din instanŃele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul
Superior al Magistraturii (CSM). Din aceste trei instituŃii (în sens larg),
doar instanŃele judecătoreşti formează propriu-zis puterea
judecătorească, în sensul că judecătorul „spune dreptul” în cadrul unei
instanŃe, pronunŃând soluŃii în şedinŃă publică, în urma unor dezbateri
care implică părŃile în condiŃii de contradictorialitate. Aşa cum prevede
şi art. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată (lege prescurtată în continuare LOJ), „puterea
judecătorească se exercită de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi de
celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege”. InstanŃele judecătoreşti
îndeplinesc astfel funcŃia de judecată.
Ministerul Public şi CSM participă la înfăptuirea justiŃiei având
competenŃe specifice, primul reprezentând interesele generale ale
societăŃii, apărând ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile
cetăŃenilor (art. 131, alin. 1 din ConstituŃie şi art. 4 alin. 1 din LOJ), al
doilea ca garant al independenŃei justiŃiei (art. 133, alin. 1 din
ConstituŃie şi art. 1. alin. 2 din LOJ), aşa cum vom arăta mai jos. Este şi
motivul pentru care putem spune că autoritatea judecătorească, în
această triplă ipostază constituŃională, realizează în sens larg ceea ce

Presa şi actualitatea 46
Unitatea de învăŃare 2

romanii numeau judicium, adică activitatea de aplicare a dreptului şi de


realizare a justiŃiei.
Autoritatea judecătorească este, aşadar, formată din instituŃii special
abilitate de lege să realizeze o activitate specifică de aplicare a
dreptului, având competenŃe specifice, deservite de persoane,
denumite magistraŃi, care exercită atribuŃii ce implică exerciŃiul autorităŃii
de stat. A se reŃine din punct de vedere terminologic că instituŃia are
anumite competenŃe, în timp ce persoana are anumite atribuŃii.

2.1.1 PRINCIPII DE ORGANIZARE ŞI REALIZARE A JUSTIłIEI CA


SERVICIU PUBLIC
NoŃiunea de justiŃie se află în strânsă corelaŃie cu noŃiunile de „juridic”,
„judiciar” şi „jurisdicŃional”. Juridicul are în vedere tot ceea ce se referă
la drept, ca ansamblu de norme care reglementează principalele relaŃii
din societate, la adăpostul forŃei coercitive a statului, în vreme ce
judiciarul, parte a juridicului, are o conotaŃie mai restrânsă, referindu-se
la activitatea de judecată, la proces, litigiu, conflict ajuns în instanŃă.
Astfel, sintagma „proces judiciar” apare ca fiind pleonastică, întrucât un
proces nu se poate desfăşura decât cu participarea organelor statului
abilitate să înfăptuiască justiŃia, după o procedură expres reglementată
de lege (nu poate exista proces în cadru nejuridic, în afara dreptului,
fără o reglementare expresă). Activitatea jurisdicŃională se înscrie în
acelaşi spirit al ideii de justiŃie, fiind înfăptuită de organe care folosesc
reguli judecătoreşti, care pot face sau nu parte din sistemul organelor
judecătoreşti (ex. îndeplinesc funcŃii jurisdicŃionale Curtea
ConstituŃională, Curtea de Conturi, aceste instituŃii fiind independente,
aflate în afara puterii judecătoreşti).
În materia noastră vom utiliza noŃiunea de justiŃie în două accepŃiuni:
- în sens funcŃional, tehnic, justiŃia apare ca fiind activitatea de judecată,
de soluŃionare a proceselor în cele mai diverse domenii (procese civile,
penale, administrative, comerciale, de muncă etc.) activitate care are ca
finalitate restabilirea echilibrului încălcat prin nesocotirea normelor de
conduită, prin recunoaşterea drepturilor şi intereselor încălcare şi
sancŃionarea vinovaŃilor. În această accepŃiune, justiŃia apare ca o
prerogativă suverană a statului.
- în sens instituŃional, prin justiŃie se înŃelege ansamblul instituŃiilor
statului – sistemul organelor judecătoreşti – prin intermediul cărora se
realizează activitatea de judecată: instanŃele judecătoreşti, magistraŃii,
auxiliarii justiŃiei (Ciobanu, 1997, p. 8 şi urm.).
Autoritatea judecătorească este reglementată în ConstituŃie, Titlul III,
capitolul VI, consacrat autorităŃilor publice.
Referitor la înfăptuirea justiŃiei, art. 124 din ConstituŃia revizuită prevede
că:
(1) JustiŃia se înfăptuieşte în numele legii.

47 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

(2) JustiŃia este unică, imparŃială şi egală pentru toŃi.


(3) Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii.
În limbajul curent, prin justiŃie se desemnează ideea de dreptate, de
echitate, justiŃia fiind starea de armonie socială, opusă ideii de
dezechilibru şi de arbitrar, chiar dacă este imposibil ca în realitatea şi
multitudinea relaŃiilor sociale să nu apară conflicte între oameni cu
nevoi, interese şi viziuni din cele mai diverse.
În ceea ce priveşte principiile de organizare a justiŃiei ca serviciu
public, în doctrină sunt avute în vedere următoarele principii (Ciobanu,
1997, p. 42):
a) JustiŃia constituie monopol de stat. Doar instanŃele judecătoreşti
create prin lege pot înfăptui justiŃia, prin intermediul unor hotărâri care
se bucură de autoritate de lucru judecat, în sensul că odată pronunŃată
o soluŃie într-un litigiu, ea poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute
de lege şi nu poate fi rejudecată oricând vor părŃile, precum şi de forŃă
executorie, în sensul că soluŃia pronunŃată de instanŃă poate fi adusă la
îndeplinire prin forŃa coercitivă a statului, potrivit unei proceduri expres
stabilită de lege, în cazul în care părŃile implicare în litigiu nu se supun
imperativului judiciar. În afara instanŃelor judecătoreşti, sunt organizate
prin lege şi alte organe cu activitate jurisdicŃională, datorită specializării
litigiilor care urmează a fi soluŃionate.
b) Organizarea justiŃiei pe sistemul dublului grad de jurisdicŃie. A
apărut din necesitatea ca o hotărâre pronunŃată de o instanŃă în urma
unei judecăŃi să poată fi controlată de o instanŃă superioară, pentru a
permite îndreptarea erorilor săvârşite de judecător în primă instanŃă.
„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părŃile interesate şi Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condiŃiile legii”. (art. 129 din ConstituŃie).
Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinŃate sau modificate numai în căile
de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziŃiilor legale (art.
17 din LOJ).
c) Egalitatea în faŃa justiŃiei. „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a
autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este
mai presus de lege”. (art. 16 din ConstituŃie). Totodată, JustiŃia se
realizează în mod egal pentru toŃi, fără deosebire de rasă, naŃionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenenŃă
politică, avere, origine ori condiŃie socială sau de orice alte criterii
discriminatorii (art. 7, alin. 2 din LOJ). O garanŃie a egalităŃii în faŃa
justiŃiei o constituie şi modalitatea de distribuire a dosarelor. Astfel,
potrivit art. 11 din LOJ, activitatea de judecată se desfăşoară cu
respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităŃii, cu
excepŃia situaŃiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din
motive obiective.
d) Gratuitatea justiŃiei. PărŃile nu trebuie să plătească pe judecătorii
care le soluŃionează cauza şi nici pe procurori, grefieri, executori
judecătoreşti, întrucât aceştia deservesc un serviciu public. În ceea ce
priveşte plata taxelor judiciare de timbru, Curtea ConstituŃională a

Presa şi actualitatea 48
Unitatea de învăŃare 2

reŃinut că accesul liber la justiŃie, consacrat de art. 21 din ConstituŃie, nu


înseamnă gratuitate. Nicio dispoziŃie constituŃională nu interzice
stabilirea taxelor de timbru în justiŃie, fiind justificat ca persoanele care
se adresează autorităŃilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea
cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiŃie. Regula este cea a
timbrării acŃiunilor în justiŃie, excepŃiile fiind posibile numai în măsura în
care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea
actului de justiŃie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art.
56 din ConstituŃie, cetăŃenii sunt obligaŃi să contribuie prin impozite şi
taxe, stabilite în condiŃiile legii (vezi Deciziile CurŃii ConstituŃionale nr.
87/2009 şi 808/2009).
e) JurisdicŃiile sunt permanente şi sedentare, în sensul că activitatea
de judecată se desfăşoară în mod continuu, iar sediile instanŃelor sunt
stabilite prin lege. Statul este obligat să asigure sediile şi celelalte
mijloace materiale şi financiare necesare pentru buna funcŃionare a
activităŃii instanŃelor şi parchetelor. Guvernul, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, consiliile judeŃene şi consiliile locale, cu sprijinul
prefecturilor, pun la dispoziŃia Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a
Ministerului JustiŃiei, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie şi a Departamentului NaŃional AnticorupŃie sediile necesare
bunei funcŃionări a instanŃelor judecătoreşti şi a parchetelor (art. 138 din
LOJ). Prin Anexa Legii privind organizarea judiciară sunt stabilite
localităŃile de reşedinŃă pentru judecătoriile, tribunalele, curŃile de apel şi
parchetele aferente.
f) Colegialitatea. Pleacă de la ideea potrivit căreia judecata trebuie
făcută de un singur judecător sau de mai mulŃi judecători, în funcŃie de
stadiul în care se află procesul. Astfel, potrivit art. 54 din LOJ, cauzele
date, potrivit legii, în competenŃa de primă instanŃă a judecătoriei,
tribunalului şi curŃii de apel se judecă în complet format dintr-un
judecător, cu excepŃia cauzelor privind conflictele de muncă şi de
asigurări sociale, când se judecă în complet de 2 judecători şi 2
asistenŃi judiciari. Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători,
iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepŃia cazurilor
în care legea prevede altfel. În cazul completului format din 2 judecători,
dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se
pronunŃa, procesul se judecă din nou în complet de divergenŃă, în
condiŃiile legii. Completul de divergenŃă se constituie prin includerea, în
completul de judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanŃei,
a preşedintelui de secŃie ori a judecătorului din planificarea de
permanenŃă.

În ceea ce priveşte principiile de înfăptuire a justiŃiei, avem în vedere


următoarele prevederi constituŃionale:
a) Accesul la justiŃie. Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime în
exercitarea dreptului său la un proces echitabil (art. 21 din ConstituŃie şi
art. 6, alin. 1 din LOJ). În legătură cu accesul liber la justiŃie, Curtea

49 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

ConstituŃională a adus importante precizări referitoare la modalitatea de


înfăptuire a acestui principiu, precizând că liberul acces la justiŃie se
realizează numai în respectul egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii şi a
autorităŃilor publice, astfel încât orice excludere care ar avea
semnificaŃia încălcării egalităŃii de tratament juridic este
neconstituŃională (vezi Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1/1994).
b) Principiul legalităŃii. Este un principiu de însăşi esenŃa dreptului,
conform căruia instanŃele se organizează numai prin lege, iar
infracŃiunile şi pedepsele nu se pot aplica decât în prezenŃa unei
reglementări exprese. Potrivit art. 3 din LOJ, „competenŃa organelor
judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege”. Totodată, potrivit
art. 21, alin. 3 din ConstituŃie şi art. 10 din LOJ, „toate persoanele au
dreptul la un proces echitabil şi la soluŃionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, de către o instanŃă imparŃială şi independentă, constituită
potrivit legii”.
c) JustiŃia este unică, imparŃială şi egală pentru toŃi (art. 124, alin. 2
din ConstituŃie şi art. 2 din LOJ). Pentru toŃi cetăŃenii există o singură
justiŃie, care se realizează în aceleaşi instanŃe, prin interzicerea
existenŃei de tribunale extraordinare. Art. 126, alin. 5 din ConstituŃie
prevede că prin lege organică pot fi înfiinŃate instanŃe specializate în
anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane
din afara magistraturii.
d) Folosirea limbii oficiale şi a limbii materne în justiŃie. Potrivit art.
128 din ConstituŃie şi art. 14 din LOJ, procedura judiciară se desfăşoară
în limba română. CetăŃenii români aparŃinând minorităŃilor naŃionale au
dreptul să se exprime în limba maternă în faŃa instanŃelor de judecată,
în condiŃiile legii organice. CetăŃenii străini şi apatrizii care nu înŃeleg
sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinŃă de toate
actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanŃă şi de a pune concluzii,
prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod
gratuit.
e) Dreptul la apărare. Potrivit art. 24 din ConstituŃie şi art. 15 din LOJ,
„dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părŃile au
dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.
f) Caracterul public al dezbaterilor. Art. 127 din ConstituŃie şi art. 12 din LOJ
prevăd că şedinŃele de judecată sunt publice, în afară de cazurile
prevăzute de lege. Publicitatea dezbaterilor sprijină eficient atât rolul
educativ al justiŃiei, cât şi exigenŃele de independenŃă şi de
imparŃialitate. Aceasta înseamnă că oricine poate veni în sala de
judecată şi asista la dezbateri. ReprezentanŃii mass-media pot şi ei
participa, dar în condiŃiile impuse de procedurile legale şi de către
judecător. PronunŃarea hotărârii judecătoreşti, indiferent dacă şedinŃa
de judecată a fost publică sau secretă, se face în şedinŃă publică, sub
sancŃiunea nulităŃii.

Presa şi actualitatea 50
Unitatea de învăŃare 2

g) PrezumŃia de nevinovăŃie. Potrivit art. 23, alin. 11 din ConstituŃie,


„până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare,
persoana este considerată nevinovată”.
PrezumŃia de nevinovăŃie este unul din principiile fundamentale ale
statului de drept şi ale procesului penal, principiu care diferenŃiază
regimurile democratice, unde revine acuzării sarcina de a dovedi
vinovăŃia unei persoane, de regimurile totalitare, unde îi revenea
persoanei acuzate sarcina de a-şi dovedi nevinovăŃia. PrezumŃia de
nevinovăŃie este o consecinŃă directă a principiului legalităŃii incriminării,
astfel că în statul de drept o persoană poate fi condamnată numai în
prezenŃa unei prevederi exprese legale, cu parcurgerea unei proceduri
legale explicit reglementată, în care sarcina acuzării revine Ministerului
Public.
PrezumŃia de nevinovăŃie şi principiul legalităŃii împiedică aplicarea în
materie penală a principiului analogiei, principiu utilizat de regimul
totalitar pentru a acuza anumite persoane pentru fapte care nu erau
reglementate expres de lege ca fiind infracŃiuni, dar care semănau cu
fapte deja reglementate ca infracŃiuni. Facem precizarea ca principiul
analogiei poate fi aplicat în materie civilă, acolo unde părŃile, în lipsa
unei reglementări exprese a unei instituŃii de drept civil (spre exemplu
un anume contract nu are o fizionomie juridică consacrată legal), pot
aplica clauze sau prevederi ale unei instituŃii deja reglementate (spre
exemplu, până la reglementarea expresă a contractului de leasing, se
puteau aplica dispoziŃii referitoare la închiriere, împrumut sau vânzare-
cumpărare).
h) IndependenŃa judecătorului şi supunerea lui numai în faŃa legii.
În activitatea sa, judecătorul se supune numai legii şi conştiinŃei sale,
fără să poată primi ordine sau instrucŃiuni din partea altei persoane. În
strânsă legătură cu independenŃa judecătorului se află principiul
inamovibilităŃii. Conform art. 125 din ConstituŃiei, judecătorii numiŃi de
Preşedintele României sunt inamovibili. Inamovibilitatea este una din
puternicele garanŃii ale principiului independenŃei judecătorului şi
supunerea lui numai legii. Ea înseamnă că judecătorul nu poate fi nici
revocat, nici retrogradat, nici transferat pe un post echivalent, nici
avansat fără consimŃământul său. Inamovibilitatea pune judecătorul la
adăpost de orice revocare şi transferare abuzivă sau şicanatorie
(Muraru, 2004, p.267).

2.1.2 SISTEMUL ORGANELOR JUDECĂTOREŞTI


Art. 126 din ConstituŃie se referă la instanŃele judecătoreşti, subliniind
că „justiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin
celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. CompetenŃa instanŃelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.
Din redactarea Capitolului VI al Titlului III din ConstituŃie, rezultă că
organele care reprezintă autoritatea judecătorească sunt:

51 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie


Ministerul public
Consiliul Superior al Magistraturii
InstanŃele judecătoreşti.
Conform art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
justiŃia se realizează prin următoarele instanŃe judecătoreşti:
a) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;
b) curŃi de apel;
c) tribunale;
d) tribunale specializate;
e) instanŃe militare;
f) judecătorii.

2.1.3 ÎNALTA CURTE DE CASAłIE ŞI JUSTIłIE


În România funcŃionează o singură instanŃă supremă, denumită Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie, cu personalitate juridică şi cu sediul în
capitala Ńării.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie asigură interpretarea şi aplicarea
unitară a legii de către celelalte instanŃe judecătoreşti, potrivit
competenŃei sale. (art. 18, alin. 2 din LOJ).
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se compune din: preşedinte, un
vicepreşedinte, patru preşedinŃi de secŃii şi judecători.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este organizată în patru secŃii:
SecŃia civilă şi de proprietate intelectuală;
SecŃia penală;
SecŃia comercială;
SecŃia de contencios administrativ şi fiscal;
precum şi din Completul de 9 judecători şi SecŃiile Unite, fiecare având
competenŃă proprie.
În ceea ce priveşte competenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie,
SecŃia civilă şi de proprietate intelectuală, SecŃia penală, SecŃia
comercială şi SecŃia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunŃate
de curŃile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege (art.
21 din Legea nr. 304/2004, republicată). Aşadar, ÎCCJ are rol de
instanŃă superioară în raport cu hotărârile curŃilor de apel.
Conform art. 25, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se constituie în SecŃii
Unite pentru:

Presa şi actualitatea 52
Unitatea de învăŃare 2

a) judecarea recursurilor în interesul legii;


b) soluŃionarea sesizărilor privind schimbarea jurisprudenŃei Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie;
c) sesizarea CurŃii ConstituŃionale pentru controlul constituŃionalităŃii
legilor înainte de promulgare (vezi şi explicaŃiile oferite în capitolul
referitor la Curtea ConstituŃională).

2.1.4 MINISTERUL PUBLIC


Art. 131 din ConstituŃie şi art. 4 din LOJ arată că Ministerul Public
reprezintă interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.
Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile prin procurori constituiŃi în
parchete. Parchetele funcŃionează pe lângă instanŃele de judecată,
conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei
judiciare (art. 131, alin. 3 din ConstituŃie).
Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile în temeiul legii şi este condus de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie. Parchetele sunt independente în relaŃiile cu instanŃele
judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităŃi publice.
Conform art. 63 din Legea nr. 304/2004, republicată, Ministerul Public
exercită, prin procurori, următoarele atribuŃii:
- efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de
lege şi participă, potrivit legii, la soluŃionarea conflictelor prin mijloace
alternative;
- conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei
judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare
penală;
- sesizează instanŃele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale;
- exercită acŃiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
- participă, în condiŃiile legii, la şedinŃele de judecată;
- exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiŃiile
prevăzute de lege;
- apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor
puse sub interdicŃie, ale dispăruŃilor şi ale altor persoane, în condiŃiile
legii;
- acŃionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii, sub
coordonarea ministrului justiŃiei, pentru realizarea unitară a politicii
penale a statului;
- studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea,
elaborează şi prezintă ministrului justiŃiei propuneri în vederea eliminării
acestora, precum şi pentru perfecŃionarea legislaŃiei în domeniu;

53 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

- verifică respectarea legii la locurile de deŃinere preventivă;


- exercită orice alte atribuŃii prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte statutul procurorilor, conform art. 132 din
ConstituŃie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului
legalităŃii, al imparŃialităŃii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justiŃiei. FuncŃia de procuror este incompatibilă cu orice altă
funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din
învăŃământul superior.

2.1.5 CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII (CSM)

Rolul şi structura
Potrivit art. 133 din ConstituŃia revizuită, Consiliul Superior al
Magistraturii este garantul independenŃei justiŃiei.
Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraŃilor şi validaŃi de
Senat; aceştia fac parte din două secŃii, una pentru judecători şi una
pentru procurori; prima secŃie este compusă din nouă judecători, iar cea
de-a doua din cinci procurori;
b) doi reprezentanŃi ai societăŃii civile, specialişti în domeniul dreptului,
care se bucură de înaltă reputaŃie profesională şi morală, aleşi de
Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie.
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un
mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraŃii prevăzuŃi la
litera a). Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii este de 6 ani.
Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în
activitatea sa numai legii. Membrii CSM răspund în faŃa judecătorilor şi
procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului
(art. 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliu Superior al
Magistraturii). Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin
vot secret.
Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al
Magistraturii la care participă. Hotărârile CSM sunt definitive şi
irevocabile, cu excepŃiile prevăzute de lege.

Presa şi actualitatea 54
Unitatea de învăŃare 2

AtribuŃiile CSM
Conform art. 134 din ConstituŃie, Consiliul Superior al Magistraturii
propune Preşedintelui României numirea în funcŃie a judecătorilor şi a
procurorilor, cu excepŃia celor stagiari.
Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanŃă de
judecată, prin secŃiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a
judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa
organică. În aceste situaŃii, ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie nu au drept de vot.
Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot
fi atacate la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaŃia de a se sesiza
şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva
oricărui act care le-ar putea afecta independenŃa sau
imparŃialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De
asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaŃia
profesională a judecătorilor şi procurorilor.
Judecătorul sau procurorul care consideră că independenŃa,
imparŃialitatea sau reputaŃia profesională îi este afectată în orice mod
se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii care, după caz,
poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor
acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor
care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare.

2.1.6 INSTANłELE JUDECĂTOREŞTI


a) CurŃile de apel sunt instanŃe cu personalitate juridică, în
circumscripŃia cărora funcŃionează mai multe tribunale şi tribunale
specializate, stabilite prin lege. În România funcŃionează la ora actuală
15 curŃi de apel.
b) Tribunalele sunt instanŃe cu personalitate juridică, organizate la
nivelul fiecărui judeŃ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul
în municipiul reşedinŃă de judeŃ. În circumscripŃia fiecărui tribunal sunt
cuprinse toate judecătoriile din judeŃ sau, după caz, din municipiul
Bucureşti (art. 36 din LOJ).
În cadrul curŃilor de apel, precum şi al tribunalelor, funcŃionează secŃii
sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale,
cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios
administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secŃii
maritime şi fluviale sau pentru alte materii (art. 35, alin. 2 şi art. 36, alin.
3 din LOJ).
c) Judecătoriile sunt instanŃe fără personalitate juridică, organizate în
judeŃe şi în sectoarele municipiului Bucureşti. LocalităŃile care fac parte
55 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

din circumscripŃiile judecătoriilor din fiecare judeŃ se stabilesc prin


hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiŃiei, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii.
d) InstanŃele militare sunt:
a) tribunalele militare;
b) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti;
c) Curtea Militară de Apel Bucureşti (Art. 56 din Legea nr. 304/2004,
republicată).
InstanŃele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ
propriu. InstanŃele militare judecă, de regulă la sediul acestora.
InstanŃele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state, militari români,
membri ai unei forŃe multinaŃionale, în condiŃiile în care, potrivit unei
convenŃii internaŃionale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată
jurisdicŃia română.
Material realizat de Daniel Mihai Dragnea.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi
Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu,
Simina Elena (2004), ConstituŃia României revizuită – comentarii şi
explicaŃii, Bucureşti, Ed. All Beck.
Ciobanu, Viorel Mihai (1997), Tratat teoretic şi practic de procedură
civilă, Bucureşti, Ed. NaŃional.

LegislaŃie
ConstituŃia României, 2003.
Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, text republicat în
Monitorul Oficial nr. 827/13 septembrie 2005.
Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, text
republicat în Monitorul Oficial nr. 827/13 septembrie 2005.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 8 februarie 1994, privind liberul
acces la justiŃie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăŃilor şi
intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României 69 din
16 martie 1994.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009.

Presa şi actualitatea 56
Unitatea de învăŃare 2

Lucrare de verificare

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:


1. Accesul liber la justiŃie:
a) implică întotdeauna afirmarea unui interes recunoscut juridic;
b) este independent de afirmarea unui interes, putând fi promovat la
aprecierea liberă a persoanei;
c) este incompatibil cu exercitarea sa în scopuri şicanatorii.

2. În România, funcŃia de garant al independenŃei justiŃiei revine:


a) CurŃii ConstituŃionale;
b) Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie;
c) Consiliului Superior al Magistraturii.

3. În România, interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către


instanŃele judecătoreşti este asigurată de:
a) Curtea ConstituŃională;
b) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;
c) Consiliul Superior al Magistraturii.

2.2. CURTEA CONSTITUłIONALĂ

SupremaŃia ConstituŃiei, ierarhia actelor normative şi controlul


constituŃionalităŃii legilor
ConstituŃia României (revizuită) prevede la art. 1, alin. 5 faptul că „în
România, respectarea ConstituŃiei, a supremaŃiei sale şi a legilor este
obligatorie”.
Principiul supremaŃiei ConstituŃiei se întemeiază pe poziŃia sa
supraordonată în vârful piramidei sistemului juridic, generând
supralegalitatea constituŃională, aplicabilă întregului sistem de drept.
Astfel, legea însăşi exprimă voinŃa generală numai cu respectarea

57 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

normei constituŃionale (Constantinescu, 2004, p. 3). Întrucât ConstituŃia


este legea supremă a statului, toate celelalte acte normative trebuie să
fie conforme acesteia.
Pentru înŃelegerea conceptului de control al constituŃionalităŃii legilor,
trebuie să pornim de la ierarhia actelor normative, arătând totodată şi
caracteristicile generale ale conceptului de lege şi ale actelor normative
subsecvente.
Astfel, pe primul nivel în sistemul actelor normative se află ConstituŃia,
ca lege fundamentală a statului, căreia îi corespunde subsecvent legea
de revizuire a ConstituŃiei. Pe un palier secund urmează legile organice,
superioare legilor ordinare, ca acte normative care reglementează
primar diversele relaŃii sociale. Trecând în domeniul actelor normative
care reglementează activitatea de executare a legilor, pe nivelul al
treilea se află hotărârile de guvern, care se completează subsecvent (al
patrulea palier) cu ordine de ministru, regulamente, norme
metodologice, instrucŃiuni, circulare etc. În ceea ce priveşte actele
normative efect al delegării legislative, în urma revizuirii ConstituŃiei,
putem considera ordonanŃele şi ordonanŃele de urgenŃă pe acelaşi nivel
cu legile ordinare.
Interesul practic al unei asemenea ierarhii rezidă în consecinŃele şi
principiile care trebuie urmate în activitatea de reglementare, astfel:
fiecare act normativ trebuie emis în acord cu legea fundamentală a
statului în general, precum şi în limitele trasate de actul normativ
superior, în particular;
actul normativ subsecvent (de ex. Hotărârea de Guvern) nu poate fi
contrar actului normativ superior (ex. legea), şi nici nu poate adăuga la
acesta, întrucât în ambele cazuri ar însemna fie să reglementeze
împotriva actului normativ superior, fie să încalce limitele acestuia.
În contextul existenŃei unei ierarhii bine definite a actelor normative,
supremaŃia ConstituŃiei decurge din caracterul normelor acesteia,
precum şi din procedura solemnă pentru adoptarea ei. Astfel:
- cele mai importante relaŃii sociale sunt reglementate de ConstituŃie;
- ConstituŃia stabileşte procesul instituŃional de exercitare a puterii;
- ConstituŃia prevede principiile fundamentale ale sistemului de drept;
- ConstituŃia garantează drepturile cetăŃeneşti;
- ConstituŃia reprezintă temeiul fundamental şi garanŃia esenŃială a
ordinii de drept.
SupremaŃia ConstituŃiei se asigură prin controlul constituŃionalităŃii
legilor, adică ansamblul normelor juridice care reglementează
activitatea de verificare a conformităŃii actelor juridice cu prevederile
constituŃionale.

Presa şi actualitatea 58
Unitatea de învăŃare 2

Controlul constituŃionalităŃii legilor este justificat teoretic pe principiul


separaŃiei puterilor (care împiedică Parlamentul şi Guvernul să încalce
echilibrul între puteri stabilit în ConstituŃie).
Legiuitorul constituant român a atribuit controlul constituŃionalităŃii legilor
unei autorităŃi publice cu activitate jurisdicŃională independentă,
denumită Curtea ConstituŃională, aceasta fiind garantul supremaŃiei
ConstituŃiei.
Curtea ConstituŃională este unica autoritate de jurisdicŃie
constituŃională în România, fiind independentă faŃă de orice altă
autoritate publică. Ea se supune numai ConstituŃiei şi legii sale de
organizare.

2.2.1 STRUCTURA CURłII CONSTITUłIONALE. JUDECĂTORII


Potrivit art. 142 din ConstituŃie, Curtea ConstituŃională se compune din
nouă judecători, numiŃi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi
prelungit sau înnoit.
Trei judecători sunt numiŃi de Camera DeputaŃilor, trei de Senat şi trei
de Preşedintele României. Judecătorii CurŃii ConstituŃionale îl aleg, prin
vot secret, pe preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani. Curtea
ConstituŃională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani,
în condiŃiile prevăzute de legea organică a CurŃii.
În ceea ce priveşte condiŃiile de numire pentru judecătorii CurŃii
ConstituŃionale, aceştia trebuie să aibă pregătire juridică superioară,
înaltă competenŃă profesională şi o vechime de cel puŃin 18 ani în
activitatea juridică sau în învăŃământul juridic superior (art. 143 din
ConstituŃie).
FuncŃia de judecător al CurŃii ConstituŃionale este incompatibilă cu
oricare altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice
din învăŃământul juridic superior (art. 144 din ConstituŃie).
Judecătorii CurŃii ConstituŃionale sunt independenŃi în exercitarea
mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia (art. 145 din
ConstituŃie).
Judecătorii CurŃii ConstituŃionale nu pot fi traşi la răspundere juridică
pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluŃiilor (art. 61, alin. 2
din Legea nr. 47/1992, republicată).
Judecătorii CurŃii ConstituŃionale sunt obligaŃi:
a) să-şi îndeplinească funcŃia încredinŃată cu imparŃialitate şi în
respectul ConstituŃiei;
b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziŃie
publică sau să dea consultaŃii în probleme de competenŃa CurŃii
ConstituŃionale;

59 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

c) în adoptarea actelor CurŃii ConstituŃionale să-şi exprime votul


afirmativ sau negativ, abŃinerea de la vot nefiind permisă;
d) să comunice preşedintelui CurŃii ConstituŃionale orice activitate care
ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită;
e) să nu permită folosirea funcŃiei pe care o îndeplinesc în scop de
reclamă comercială sau propagandă de orice fel;
f) să se abŃină de la orice activitate sau manifestări contrare
independenŃei şi demnităŃii funcŃiei lor (art. 63 din Legea nr. 47/1992,
republicată).

2.2.2 ATRIBUłIILE CURłII CONSTITUłIONALE


Controlul constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgare (art. 146,
lit. a) din ConstituŃie; art. 15-18 din Legea nr. 47/1992, republicată).
Procedura. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra
constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a
Guvernului, a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului,
a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de
senatori.
În vederea exercitării dreptului de sesizare a CurŃii ConstituŃionale, cu 5
zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică
Guvernului, Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, precum şi Avocatului
Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei DeputaŃilor şi la
cel al Senatului.
Până la data dezbaterilor, preşedinŃii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului pot prezenta, în scris,
punctul lor de vedere. Punctul de vedere al Guvernului se prezintă
numai sub semnătura primului-ministru.
În cazurile de neconstituŃionalitate care privesc legile, înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze
dispoziŃiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii
ConstituŃionale.

ExplicaŃii şi exemple
Promulgarea este actul prin care Preşedintele României învesteşte o
lege cu forŃă executorie. Nicio lege nu poate produce efecte dacă nu
este promulgată de Preşedinte, prin decret, şeful statului fiind astfel
ultimul filtru înainte de intrarea în vigoare a unei legi.
Întrucât supremaŃia ConstituŃiei reclamă ca orice act normativ să fie
emis cu respectarea legii fundamentale, trebuie să existe mecanisme
concrete şi eficiente de verificare a conformităŃii acelui act normativ cu
legea supremă. În mod firesc, prima formă de control de
constituŃionalitate se poate face înainte de promulgare, de aceea

Presa şi actualitatea 60
Unitatea de învăŃare 2

vorbim de un control anterior, efectuat înaintea intrării în vigoare a


legii, deci cât timp legea nu se află în circuitul juridic şi nu a produs încă
efecte juridice. Această formă de control nu este una obligatorie, în
sensul că subiectele de drept (persoane/instituŃii) care pot cere
verificarea de constituŃionalitate nu sunt obligate să sesizeze Curtea
ConstituŃională înainte de promulgarea oricărei legi.
Pentru exemplificare, vom avea în vedere Decizia CurŃii ConstituŃionale
nr. 857 din 9 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.535 din
16.07.2008, referitoare la obiecŃia de neconstituŃionalitate a Legii privind
completarea art. 28 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. IniŃiatorii
proiectului de lege au propus ca Legea audiovizualului să fie
completată o prevedere potrivit căreia: „Programele de ştiri ale
posturilor de televiziune şi radio conŃin, în pondere egală, ştiri cu teme
pozitive şi, respectiv, negative”.
Această prevedere a fost atacată cu o obiecŃie de neconstituŃionalitate
de un grup de 53 de deputaŃi, autorii obiecŃiei susŃinând că articolul
introdus prin legea criticată împiedică mijloacele de informare în masă,
publice sau private, să-şi îndeplinească obligaŃia constituŃională
prevăzută de art. 31 alin. 4, privind informarea corectă a opiniei publice,
precum şi că „filtrează” informaŃiile în cadrul programelor de televiziune
şi de radio, ceea ce, în realitate, reprezintă o cenzură, interzisă de art.
30 alin. 2 din ConstituŃie.
Curtea ConstituŃională a arătat că dispoziŃia legală atacată poate duce
la manipularea populaŃiei prin selectarea subiectivă a informaŃiilor sau
pur şi simplu prin neinformare care, în acest fel duce la privarea
cetăŃenilor de posibilitatea de a lua cunoştinŃă de anumite evenimente,
fapt ce nu este permis într-o societate democratică.
Curtea ConstituŃională face distincŃie, pe de o parte, între filtrarea şi
selectarea informaŃiilor, privite ca operaŃiuni tehnice inerente procesului
editorial, şi cenzură, pe de altă parte, privită ca ingerinŃă în conŃinutul
emisiunilor posturilor de radio şi televiziune.
În concluzie, exercitând forma de control anterior, Curtea
ConstituŃională a constatat că legea privind completarea art.28 din
Legea audiovizualului nr.504/2002, care introducea obligativitatea
parităŃii de ştiri pozitive/ştiri negative, este neconstituŃională.

Verificarea constituŃionalităŃii iniŃiativelor de revizuire a


ConstituŃiei (Art. 19-23 din Legea nr. 47/1992, republicată)
Procedura. Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniŃierea
procedurii legislative de revizuire a ConstituŃiei, proiectul de lege sau
propunerea legislativă, însoŃite de avizul Consiliului Legislativ, se depun
la Curtea ConstituŃională, care este obligată ca, în termen de 10 zile,
să se pronunŃe asupra respectării dispoziŃiilor constituŃionale privind
revizuirea.

61 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

ExplicaŃii şi exemple
Singurul exemplu este Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind
constituŃionalitatea propunerii legislative de revizuire a ConstituŃiei
României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 317 din 12 mai
2003. Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat asupra ansamblului
reglementării, cu privire specială asupra respectării condiŃiilor privitoare
la limitele revizuirii, prevăzute de dispoziŃiile art. 148 din ConstituŃie, şi
cu privire la respectarea prevederilor tratatelor internaŃionale în materia
drepturilor omului, la care România este parte.

Controlul constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri


internaŃionale (Art. 146, lit. b) din ConstituŃie; Art. 24-26 din Legea nr.
47/1992, republicată)
Procedura. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra
constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale înainte de
ratificarea acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii
celor două Camere, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel
puŃin 25 de senatori.
Dezbaterea asupra constituŃionalităŃii tratatului sau a acordului
internaŃional are loc în plenul CurŃii ConstituŃionale, pe baza sesizării, a
documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor
menŃionate în sesizare, cât şi asupra celor de care, în mod necesar şi
evident, acestea nu pot fi disociate.
În cazul în care constituŃionalitatea tratatului sau a acordului
internaŃional a fost constatată acesta nu poate face obiectul unei
excepŃii de neconstituŃionalitate (Art. 146, lit. b) din ConstituŃie). Tratatul
sau acordul internaŃional constatat ca fiind neconstituŃional nu poate fi
ratificat.

ExplicaŃii şi exemple
Astfel, Curtea ConstituŃională a examinat conformitatea prevederilor
Legii nr. 30/1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a protocoalelor
adiŃionale la această convenŃie, cu dispoziŃiile constituŃionale,
pronunŃându-se prin Decizia nr. 94/1996 asupra constituŃionalităŃii
acestei legi.
Totodată, Curtea a arătat în Decizia nr. 146/2000, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 566 din 15 noiembrie 2000, că ratificarea de către
România a ConvenŃiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor
fundamentale prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, a făcut ca această
convenŃie să facă parte din dreptul intern, situaŃie în care raportarea la
oricare dintre textele sale este impusă aceluiaşi regim cu cel aplicabil
raportărilor la dispoziŃiile din Legea fundamentală.

Presa şi actualitatea 62
Unitatea de învăŃare 2

Controlul constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului (art.


146, lit. c) din ConstituŃie; art. 27-28 din Legea nr. 47/1992, republicată)
Procedura. Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra
constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia
dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a
unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori.
Dacă prin decizie se constată neconstituŃionalitatea unor dispoziŃii ale
regulamentului, Camera sesizată va reexamina, în termen de 45 de
zile, aceste dispoziŃii, pentru punerea lor de acord cu prevederile
ConstituŃiei. Pe durata acestui termen, dispoziŃiile din regulament
declarate neconstituŃionale sunt suspendate. La expirarea termenului
de 45 de zile, dispoziŃiile regulamentare declarate neconstituŃionale îşi
încetează efectele juridice.
ExplicaŃii şi exemple. În practica parlamentară recentă, s-a pus
problema dacă un grup de parlamentari, membri ai unei Camere a
Parlamentului, poate sesiza Curtea ConstituŃională cu privire la
constituŃionalitatea regulamentului de funcŃionare a celeilalte Camere.
Prin Decizia 1009 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 542 din 4 august 2009, Curtea ConstituŃională a arătat că
organizarea şi funcŃionarea fiecărei Camere a Parlamentului se
stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a
fiecărei Camere, astfel încât niciuna dintre Camerele Parlamentului nu
poate dispune, asupra aceloraşi aspecte, pentru cealaltă Cameră.
Astfel fiind, chiar dacă dispoziŃiile constituŃionale nu o precizează
expres, în virtutea autonomiei fiecărei Camere a Parlamentului,
membrii uneia dintre Camere nu pot avea calitate activă în controlul
constituŃionalităŃii dispoziŃiilor regulamentului celeilalte Camere.

SoluŃionarea excepŃiei de neconstituŃionalitate ridicate în faŃa


instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial (art. 146, lit. d)
din ConstituŃie; art. 29-31 din Legea nr. 47/1992, republicată).
Procedura. Curtea ConstituŃională decide asupra excepŃiilor ridicate în
faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituŃionalitatea unei legi sau ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanŃă în vigoare, care are legătură cu soluŃionarea
cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Sesizarea CurŃii ConstituŃionale se dispune de către instanŃa în faŃa
căreia s-a ridicat excepŃia de neconstituŃionalitate, printr-o încheiere
care va cuprinde punctele de vedere ale părŃilor, opinia instanŃei asupra
excepŃiei, şi va fi însoŃită de dovezile depuse de părŃi. Dacă excepŃia a
fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi
susŃinerile părŃilor, precum şi dovezile necesare.
Pe perioada soluŃionării excepŃiei de neconstituŃionalitate judecarea
cauzei se suspendă.

63 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

Decizia prin care se constată neconstituŃionalitatea unei legi sau


ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o lege sau dintr-o ordonanŃă în
vigoare este definitivă şi obligatorie.

ExplicaŃii şi exemple
ExcepŃia de neconstituŃionalitate este instrumentul juridic prin care una
din părŃile unui proces aflat pe rol, sau chiar instanŃa din oficiu, în
măsura în care consideră că o anume prevedere legală, de care
depinde soluŃionarea acelui proces, este neconstituŃională, poate sesiza
Curtea ConstituŃională în legătura cu compatibilitatea acelui text de lege
cu ConstituŃia. Controlul exercitat pe această cale este un control a
posteriori, aşadar un control ulterior intrării în vigoare a unei legi.
Aşadar, excepŃia de neconstituŃionalitate are în vedere un anume text
de lege (deja aflat în vigoare), text care este invocat într-un proces şi de
care depinde soluŃionarea acelui litigiu. Textul respectiv este considerat
neconstituŃional de către partea care îl invocă. În cadrul procesului nu
se poate pretinde neconstituŃionalitatea unui text de lege care nu are
legătură cu cauza respectivă, cum nu se poate pretinde nici
neconstituŃionalitatea unei legi în ansamblul său. Partea care are
interes în soluŃionarea litigiului va identifica şi va argumenta care
anume articole de lege le consideră neconstituŃionale, iar Curtea se
pronunŃă doar asupra acelor texte, fără să extindă verificarea de
neconstituŃionalitate şi asupra altor texte.
Verificând excepŃia ridicată, Curtea poate ajunge la concluzia că textele
de lege invocate sunt constituŃionale, caz în care va respinge excepŃia,
sau poate constata că acele texte sunt neconstituŃionale, caz în care
admite excepŃia.

2.2.3 EXCEPłIA DE NECONSTITUłIONALITATE


Atragem atenŃia asupra limbajului juridic, folosit în această materie,
care apare drept contradictoriu pentru cititorul mai puŃin familiarizat cu
terminologia juridică. Astfel, admiterea excepŃiei de neconstituŃionalitate
presupune existenŃa unui text neconstituŃional, în timp ce respingerea
excepŃiei de neconstituŃionalitate presupune existenŃa unui text
constituŃional. Se foloseşte expresia „excepŃie de neconstituŃionalitate”
întrucât se pleacă de la premisa că legile în vigoare sunt constituŃionale
(de regulă), în timp ce constatarea unor prevederi ca fiind
neconstituŃionale constituie o excepŃie, calificată ca atare.
De importanŃă deosebită pentru exemplificarea şi înŃelegerea
mecanismului excepŃiei de neconstituŃionalitate este Decizia nr. 62 din
18 ianuarie 2007, care a pus în discuŃie constituŃionalitatea abrogării
art. 205 şi 206 din Codul Penal, referitoare la insultă şi calomnie.
În esenŃă, autorii excepŃiei au susŃinut că prin abrogarea dispoziŃiilor art.
205 şi 206 din Codul Penal, referitoare la insultă şi calomnie, se aduce
atingere art. 21 din ConstituŃia României, consacrat accesului liber la
justiŃie, întrucât are ca efect „imposibilitatea contestării de către

Presa şi actualitatea 64
Unitatea de învăŃare 2

magistraŃi, în justiŃia penală, a activităŃii calomnioase a unor ziarişti


care, prin articole defăimătoare, conduc la vătămarea imaginii acestora,
nemaipăstrându-se un just echilibru între interesul general al statului
privind imaginea justiŃiei şi dreptul magistraŃilor de a-şi apăra onoarea şi
demnitatea”.
Curtea ConstituŃională a reŃinut că prin abrogarea dispoziŃiilor legale
menŃionate s-a creat un inadmisibil vid de reglementare, contrar
dispoziŃiei constituŃionale care garantează demnitatea omului ca
valoare supremă. În absenŃa ocrotirii juridice prevăzute de art. 205, 206
şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaŃia persoanelor nu
mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi
adecvată.
Curtea ConstituŃională nu poate reŃine existenŃa unei ocrotiri juridice
reale prin posibilitatea recunoscută persoanei vătămate prin insultă şi
calomnie de a obŃine daune morale în cadrul procesului civil, deoarece
o asemenea formă de ocrotire juridică nu este reglementată explicit, ci
este instituită pe cale jurisprudenŃială. Art. 998 din Codul Civil prevede
lapidar că „oricine cauzează altuia un prejudiciu este dator să-l repare”.
Această dispoziŃie, scurtă dar atotcuprinzătoare, a fost dezvoltată prin
practica instanŃelor (jurisprudenŃa). Curtea ConstituŃională a considerat
că o asemenea reglementare este insuficientă pentru o ocrotire juridică
reală.
Curtea constată că dezincriminarea insultei şi calomniei încalcă
principiul liberului acces la justiŃie, consacrat de art. 21 din ConstituŃie,
principiu care nu înseamnă numai posibilitatea de a te adresa
instanŃelor judecătoreşti, ci şi de a beneficia de mijloace adecvate
ocrotirii dreptului încălcat, corespunzător gravităŃii şi periculozităŃii
sociale a vătămării ce s-a produs.
Curtea ConstituŃională a admis excepŃia de neconstituŃionalitate,
constatând că dispoziŃiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea
şi completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 şi
207 din Codul penal, sunt neconstituŃionale.

SoluŃionarea excepŃiei de neconstituŃionalitate ridicate de


Avocatul Poporului (Art. 146, lit. d) din ConstituŃie; Art. 32-33 din
Legea nr. 47/1992, republicată)
Curtea ConstituŃională hotărăşte asupra excepŃiilor de
neconstituŃionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului privind
constituŃionalitatea unei legi sau ordonanŃe ori a unei dispoziŃii dintr-o
lege sau ordonanŃă în vigoare.

ExplicaŃii şi exemple
În urma revizuirii ConstituŃiei României în 2003, rolul Avocatului
Poporului a fost sporit atât prin mărirea mandatului acestuia de la 4 la 5

65 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

ani, cât şi prin posibilitatea de a sesiza direct Curtea ConstituŃională


asupra neconstituŃionalităŃii unor acte normative.
Un exemplu recent îl constituie sesizarea pe care Avocatul Poporului a
adresat-o CurŃii ConstituŃionale în legătură cu neconstituŃionalitatea
OUG nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul
pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu.
Avocatul Poporului a invocat mai multe aspecte care pun în discuŃie
constituŃionalitatea acestui act normativ.
Astfel, actul normativ criticat este contrar art. 115, alin. 6 din ConstituŃie,
întrucât afectează drepturi fundamentale, respectiv dreptul la muncă
şi dreptul la pensie prevăzute de art. 41 şi art. 47 alin. 2, teza întâi din
Legea fundamentală. Avocatul Poporului consideră că prin interdicŃia ce
se impune pensionarilor pentru limită de vârstă, de a cumula pensia cu
veniturile obŃinute dintr-o funcŃie remunerată de la bugetul de stat, sunt
afectate dreptul la muncă şi dreptul la pensie în însăşi substanŃa lor.
Curtea ConstituŃională, prin Decizia nr. 82/2009, a constatat că, prin
dispoziŃiile cuprinse în ordonanŃă, se interzice cumulul pensiei cu
veniturile realizate dintr-o activitate profesională desfăşurată în cadrul
autorităŃilor şi instituŃiilor publice. InterdicŃiile şi obligaŃiile impuse prin
ordonanŃă afectează prin limitare, atât dreptul la pensie prevăzut de art.
47, alin. 2 din ConstituŃie, cât şi dreptul la muncă consacrat prin art. 41
din Legea fundamentală. Luând în considerare prevederile art. 115,
alin. 6 din ConstituŃie, în conformitate cu care ordonanŃele de urgenŃă
nu pot afecta drepturile şi libertăŃile prevăzute în ConstituŃie, Curtea
ConstituŃională urmează să constate că prevederile OrdonanŃei de
urgenŃă a Guvernului nr. 230/2008 sunt neconstituŃionale, deoarece
afectează drepturile fundamentale menŃionate mai sus.

SoluŃionarea conflictelor juridice de natură constituŃională dintre


autorităŃile publice (Art. 146, lit. e) din ConstituŃie; Art. 34-36 din
Legea nr. 47/1992, republicată).
Curtea ConstituŃională soluŃionează conflictele juridice de natură
constituŃională dintre autorităŃile publice, la cererea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a primului-
ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
Cererea de soluŃionare a conflictului va menŃiona autorităŃile publice
aflate în conflict, textele legale asupra cărora poartă conflictul,
prezentarea poziŃiei părŃilor şi opinia autorului cererii. Decizia prin care
se soluŃionează conflictul juridic de natură constituŃională este definitivă
şi se comunică autorului sesizării, precum şi părŃilor aflate în conflict,
înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial.
ExplicaŃii şi exemple. Principiul supremaŃiei ConstituŃiei se realizează
nu numai prin controlul de constituŃionalitate al actelor normative, ci şi
prin soluŃionarea conflictelor juridice ce pot apărea între diferitele
autorităŃi publice ale statului, în activitatea lor de legiferare sau de
aplicare a legii. Legiuitorul constituant a atribuit rolul de arbitru în
Presa şi actualitatea 66
Unitatea de învăŃare 2

soluŃionarea acestor conflicte tot CurŃii ConstituŃionale, în întărirea


rolului acestei instituŃii de garant al supremaŃiei ConstituŃiei.
În ceea ce priveşte noŃiunea de conflict juridic de natură
constituŃională dintre autorităŃi publice, Curtea ConstituŃională a
constatat prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, că acesta presupune
„acte sau acŃiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă
puteri, atribuŃii sau competenŃe, care, potrivit ConstituŃiei, aparŃin altor
autorităŃi publice, ori omisiunea unor autorităŃi publice, constând în
declinarea competenŃei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care
intră în obligaŃiile lor”. Aşadar, în opinia CurŃii ConstituŃionale, conflictul
juridic de natură constituŃională se poate declanşa între două sau mai
multe autorităŃi şi poate privi conŃinutul ori întinderea atribuŃiilor lor
decurgând din ConstituŃie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte
de competenŃă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje
instituŃionale.
Un exemplu recent este Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, referitoare la
sesizarea formulată de Preşedintele României, Traian Băsescu, privind
existenŃa unui conflict juridic de natură constituŃională între autoritatea
judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, pe
de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă
parte.
În concluzia CurŃii ConstituŃionale, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie nu
are competenŃa constituŃională să instituie, să modifice sau să abroge
norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de
constituŃionalitate al acestora.

Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României


(Art. 146, lit. f) din ConstituŃie; Art. 37-38 din Legea nr. 47/1992,
republicată).
Curtea ConstituŃională veghează la respectarea procedurii pentru
alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
Rezultatul alegerilor pentru funcŃia de Preşedinte al României este
validat de Curtea ConstituŃională.

Exemple
Prin Hotărârea nr. 34 din 15 decembrie 2004, Curtea ConstituŃională a
constatat că Traian Băsescu a fost ales în funcŃia de Preşedinte al
României, întrunind cel mai mare număr de voturi din cele valabil
exprimate, respectiv 5.126.794 voturi, faŃă de 4.881.520 voturi
exprimate în favoarea celuilalt candidat, Adrian Năstase.

Emiterea avizului pentru suspendarea din funcŃie a Preşedintelui


României (Art. 146, lit. h) din ConstituŃie; Art. 42-43 din Legea nr.
47/1992, republicată).
67 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

Procedura. Curtea ConstituŃională dă aviz consultativ pentru


propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României.
Propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României
împreună cu dovezile pe care se întemeiază aceasta se trimit în copie
CurŃii ConstituŃionale, de către preşedintele care a condus şedinŃa
comună a celor două Camere. Preşedintele României va fi încunoştinŃat
asupra datei fixate pentru dezbatere şi poate da explicaŃii cu privire la
faptele ce i se impută.

ExplicaŃii şi exemple
Exemplul cel mai la îndemână, de altfel singurul în această materie, îl
constituie propunerea de suspendare din funcŃia de Preşedinte al
României a lui Traian Băsescu, propunere iniŃiată de 182 de deputaŃi şi
senatori, adusă la cunoştinŃa Preşedintelui la data de 20 februarie 2007
şi prezentată în şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor şi a Senatului la
data de 28 februarie 2007.
IniŃiatorii propunerii de suspendare au pretins că Preşedintele a încălcat
numai puŃin de 36 de articole din Legea fundamentală. Astfel, i s-a
imputat Preşedintelui Ńării faptul de a fi refuzat sau neglijat să
organizeze consultări cu partidele politice atunci când au existat
momente tensionate sau chiar de criză, care impuneau acŃiuni de
mediere; atitudini de partizanat politic în favoarea Partidului Democrat,
acuzaŃii grave aduse partidelor din opoziŃie; fapte de încălcare a
dispoziŃiilor constituŃionale privind rolul, funcŃiile şi activitatea
Parlamentului şi a membrilor Parlamentului; solicitarea adresată în vara
anului 2006 directorilor serviciilor de informaŃii de a-şi prezenta demisia
şi acceptarea demisiei acestora; faptul că a participat de multe ori
neinvitat la şedinŃe de Guvern; a cerut procurorilor redeschiderea unor
dosare de urmărire penală, închise, în opinia sa, nejustificat etc.
Art. 95, alin. 1 din Legea fundamentală prevede că Preşedintele
României poate fi suspendat din funcŃie în cazul săvârşirii unor fapte
grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei. Având în vedere că
textul constituŃional nu defineşte noŃiunea de fapte grave, Curtea
ConstituŃională a trebuit să stabilească mai întâi înŃelesul acestei
noŃiuni.
Curtea ConstituŃională a reŃinut că „pot fi considerate fapte grave de
încălcare a prevederilor ConstituŃiei actele de decizie sau sustragerea
de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele
României ar împiedica funcŃionarea autorităŃilor publice, ar suprima sau
ar restrânge drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, ar tulbura ordinea
constituŃională ori ar urmări schimbarea ordinii constituŃionale sau alte
fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte
similare”.
Curtea ConstituŃională a arătat că „prerogativele constituŃionale ca şi
legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către
electoratul întregii Ńări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol

Presa şi actualitatea 68
Unitatea de învăŃare 2

activ, prezenŃa lui în viaŃa politică neputând fi rezumată la un exerciŃiu


simbolic şi protocolar”.
Curtea constată că „Preşedintele României poate, în virtutea
prerogativelor şi a legitimităŃii sale, să exprime opinii şi opŃiuni politice,
să formuleze observaŃii şi critici cu privire la funcŃionarea autorităŃilor
publice şi a exponenŃilor acestora, să propună reforme sau măsuri pe
care le apreciază dezirabile interesului naŃional. Opiniile, observaŃiile,
preferinŃele sau cererile Preşedintelui nu au însă un caracter decizional
şi nu produc efecte juridice, autorităŃile publice rămânând exclusiv
responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor. În
orice caz, exercitarea de către Preşedinte a unui rol activ în viaŃa
politică şi socială a Ńării nu poate fi caracterizată ca un comportament
contrar ConstituŃiei”.
În concluzie, Curtea ConstituŃională a considerat că propunerea de
suspendare din funcŃie a domnului Traian Băsescu, Preşedintele
României, se referă la acte şi fapte de încălcare a ConstituŃiei, săvârşite
în exerciŃiul mandatului, care, însă, prin conŃinutul şi consecinŃele lor, nu
pot fi calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din
funcŃie a Preşedintelui României.

Constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în


exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României (Art. 146, lit. g) din
ConstituŃie; Art. 44-45 din Legea nr. 47/1992, republicată).
Curtea ConstituŃională constată existenŃa împrejurărilor care justifică
interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi
comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.
VacanŃa funcŃiei de Preşedinte al României se constată la cererea
preşedintelui uneia dintre Camerele Parlamentului sau a preşedintelui
interimar care exercită atribuŃiile Preşedintelui României în perioada cât
acesta este suspendat din funcŃie.
În cazul în care Preşedintele României a fost suspendat din funcŃie,
cererea pentru constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică
interimatul se face de preşedintele care a condus lucrările şedinŃei
comune a celor două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărârii
adoptate în şedinŃa comună.
Dacă interimatul funcŃiei de Preşedinte al României se datorează
imposibilităŃii temporare de a-şi exercita atribuŃiile, cererea se face de
către Preşedintele României sau de către preşedintele uneia dintre
Camerele Parlamentului.
Exemple. Avem în vedere Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 20
aprilie 2007 privind constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică
interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României.
În şedinŃa comună a celor două Camere ale Parlamentului, din data de
19 aprilie 2007, s-a hotărât suspendarea din funcŃia de Preşedinte al
României a lui Traian Băsescu. Votul secret, exprimat prin bile, a

69 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

condus la adoptarea Hotărârii de suspendare din funcŃie a Preşedintelui


cu 322 de voturi pentru şi 108 împotrivă, minimul necesar fiind de 233
de voturi pentru.
Curtea ConstituŃională a arătat că procedura privind suspendarea din
funcŃia de Preşedinte al României a lui Traian Băsescu a fost
respectată, constatând existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul
în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României.

Exercitarea atribuŃiilor privitoare la organizarea şi desfăşurarea


referendumului şi la confirmarea rezultatelor acestuia (Art. 146, lit.
i) din ConstituŃie; Art. 46-47 din Legea nr. 47/1992, republicată).
Curtea ConstituŃională veghează la respectarea procedurii pentru
organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele
acestuia. În acest sens, Curtea ConstituŃională poate cere informaŃii de
la autorităŃile publice. Biroul Electoral Central este obligat să prezinte, la
solicitarea CurŃii ConstituŃionale, informări asupra fazelor şi operaŃiunilor
de desfăşurare a referendumului. Hotărârea CurŃii ConstituŃionale
stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
Spre exemplu, Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 3 din 22 octombrie
2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naŃional din 18-19
octombrie 2003 privind Legea de revizuire a ConstituŃiei României, cu
următoarele precizări:
numărul persoanelor înscrise în listele pentru referendum: 17.842.103
numărul participanŃilor: 9.938.441 (reprezentând 55,70% din totalul
persoanelor înscrise în liste)
numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul DA: 8.915.022
(reprezentând 89,70% din totalul voturilor valabil exprimate)
numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul NU: 875.172
(reprezentând 8,81% din totalul voturilor valabil exprimate)
numărul voturilor nule: 148.247 (reprezentând 1,49% din totalul voturilor
exprimate).

Verificarea îndeplinirii condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei


legislative de către cetăŃeni (Art. 146, lit. j) din ConstituŃie; Art. 48-49
din Legea nr. 47/1992, republicată).
Curtea ConstituŃională, din oficiu sau pe baza sesizării preşedintelui
Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat iniŃiativa legislativă a
cetăŃenilor, se pronunŃă asupra:
a) caracterului constituŃional al propunerii legislative ce face obiectul
iniŃiativei cetăŃenilor;

Presa şi actualitatea 70
Unitatea de învăŃare 2

b) îndeplinirii condiŃiilor referitoare la publicarea acestei propuneri şi


dacă listele de susŃinători sunt atestate de către primarii unităŃilor
administrativ-teritoriale ori de către împuterniciŃii acestora;
c) întrunirii numărului minim de susŃinători pentru promovarea iniŃiativei,
prevăzut la art. 74, alin. 1 sau, după caz, la art. 150, alin. 1 din
ConstituŃie, precum şi asupra respectării dispersiei teritoriale în judeŃe şi
în municipiul Bucureşti, prevăzută de aceleaşi articole.

2.2.4 ACTELE CURłII CONSTITUłIONALE


Conform art. 11 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea
ConstituŃională pronunŃă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum
urmează:
Decizii în cazurile în care se pronunŃă asupra:
- constituŃionalităŃii legilor, înainte de promulgarea acestora;
iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei;
- constituŃionalităŃii tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, înainte de
ratificarea acestora de Parlament;
- constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului;
- excepŃiilor de neconstituŃionalitate privind legile şi ordonanŃele, ridicate
în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a
celor ridicate direct de Avocatul Poporului;
- soluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională dintre
autorităŃile publice;
- hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect constituŃionalitatea
unui partid politic.
DispoziŃiile din legile şi ordonanŃele în vigoare, precum şi cele din
regulamente, constatate ca fiind neconstituŃionale, îşi încetează
efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CurŃii
ConstituŃionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după
caz, nu pun de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile
ConstituŃiei. Pe durata acestui termen, dispoziŃiile constatate ca fiind
neconstituŃionale sunt suspendate de drept.
În cazurile de neconstituŃionalitate care privesc legile, înainte de
promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze
dispoziŃiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii
ConstituŃionale.
Deciziile CurŃii ConstituŃionale se publică în Monitorul Oficial al
României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au
putere numai pentru viitor (nu se aplică retroactiv).
Hotărâri în cazurile în care:

71 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

- veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui


României şi confirmă rezultatele sufragiului;
- constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi comunică cele
constatate Parlamentului şi Guvernului;
- veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
- verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative
de către cetăŃeni.
Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcŃie a
Preşedintelui României.
Material realizat de Daniel Mihai Dragnea.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi
Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu,
Simina Elena (2004), ConstituŃia României revizuită – comentarii şi
explicaŃii, Bucureşti, Ed. All Beck.
Iorgovan, Antonie (2005), Tratat de drept administrativ, vol. I, ed. a IV-a,
Bucureşti, Ed. All Beck.

LegislaŃie
Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcŃionarea
CurŃii ConstituŃionale, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
JurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale a României şi ConvenŃia europeană
a drepturilor omului (1994-2003).
Legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a
protocoalelor adiŃionale la această convenŃie, publicată în Monitorul
Oficial al României nr.135 din 31 mai 1994.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 65 din 20 iunie 1995, referitoare la
constituŃionalitatea Legii pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a
Guvernului nr. 1/1995 cu privire la condiŃiile de creştere a salariilor în
anul 1995 la regii autonome şi societăŃi comerciale cu capital majoritar
de stat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 129 din 28 iunie
1995.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 83 din 19 mai 1998, privind excepŃia
de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor OrdonanŃei de urgenŃă a
Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii
Presa şi actualitatea 72
Unitatea de învăŃare 2

administraŃiei publice locale nr. 69/1991, republicată, publicată în


Monitorul Oficial al României nr. 211 din 8 iunie 1998.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 146 din 14 iulie 2000, referitoare la
excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 291 alin. 3 din Codul
de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566
din 15 noiembrie 2000.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 148 din 16 aprilie 2003, privind
constituŃionalitatea propunerii legislative de revizuire a ConstituŃiei
României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 317 din 12 mai
2003.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, asupra
cererilor de soluŃionare a conflictului juridic de natură constituŃională
dintre Preşedintele României şi Parlament, formulate de preşedintele
Camerei DeputaŃilor şi de preşedintele Senatului, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 144 din 17 februarie 2005.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, referitoare la
excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. I pct. 56 din Legea
nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum
şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 104 din 12 februarie 2007.
Avizul consultativ al CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind
propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României,
domnul Traian Băsescu, publicat în Monitorul Oficial al României nr.258
din 18.04.2007.
Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 20 aprilie 2007 privind
constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României, publicată în Monitorul
Oficial al României nr.269 din 20.04.2007.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1014 din 8 noiembrie 2007, referitoare
la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 329 alin. 3 teza
finală din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 816 din 29 noiembrie 2007.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 857 din 9 iulie 2008, referitoare la
obiecŃia de neconstituŃionalitate a Legii privind completarea art. 28 din
Legea audiovizualului nr.504/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.535
din 16.07.2008.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1009 din 7 iulie 2009 privind
constituŃionalitatea dispoziŃiilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale
art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 542 din 4 august 2009.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 82 din 15 ianuarie 2009, referitoare la
excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor OrdonanŃei de urgenŃă a
Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în
domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de

73 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 33 din 16 ianuarie


2009.
Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 838 din 27 mai 2009, referitoare la
sesizarea formulată de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu,
privind existenŃa unui conflict juridic de natură constituŃională între
autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României,
pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 461 din 3
iulie 2009.

Lucrare de verificare
AlegeŃi varianta sau variantele corecte:
1. Curtea ConstituŃională se pronunŃă cu privire la constituŃionalitatea
unor prevederi legale:
a) din oficiu, fiind garantul supremaŃiei ConstituŃiei;
b) la sesizarea unor persoane/instituŃii expres determinate de lege;
c) doar dacă prevederile legale sunt în vigoare.

2. În cazul în care Curtea ConstituŃională constată neconstituŃionalitatea


unor prevederi legale:
a) acestea se suspendă de drept;
b) acestea nu mai pot fi puse de acord cu prevederile constituŃionale de
către Parlament;
c) Curtea sesizează Parlamentul pentru repunerea lor în acord cu
prevederile ConstituŃiei.

3. Respingerea unei excepŃii de neconstituŃionalitate cu privire la un


anume text legal înseamnă că:
a) acel text legal este neconstituŃional;
b) acel text legal este constituŃional;
c) acel text legal este invocat fără temei.

Presa şi actualitatea 74
Unitatea de învăŃare 2

2.3 AVOCATUL POPORULUI

Într-un stat democratic, drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor trebuie


respectate inclusiv de instituŃiile statale. Avocatul Poporului este
instituŃia care se asigură că în România cetăŃenilor le sunt respectate
drepturile şi libertăŃile în raporturile lor cu autorităŃile publice.

2.3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A INSTITUłIEI


Avocatul Poporului este denumirea constituŃională sub care este
organizat şi funcŃionează, în România, ombudsmanul. Prin ConstituŃia
din anul 1991 a fost creată InstituŃia Avocatul Poporului, dar ca şi în
cazul altor instituŃii din România constituite după 1989, între „înfiinŃarea
constituŃională” şi cea efectivă a existat un decalaj. Astfel, instituŃia
Avocatul Poporului a fost înfiinŃată şi a început să funcŃioneze în anul
1997, după adoptarea legii organice, Legea 35/1997 privind
organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului. În prezent,
funcŃia de Avocat al Poporului este deŃinută de Ioan Muraru aflat la al
doilea mandat, fiind ales de către Senatul României la 4 octombrie
2001 şi reales de către Parlamentul României la 10 mai 2006, pentru
un mandat de cinci ani. Mandatul Avocatului Poporului poate fi reînnoit
o singură dată.

Reglementarea juridică
Reglementarea juridică a instituŃiei Avocatul Poporului este făcută prin
ConstituŃia României şi prin intermediul legilor şi a regulamentelor.

2.3.2 ATRIBUłII
Potrivit ConstituŃiei României şi Legii nr. 35/1997 privind organizarea şi
funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicată 2004 şi
consolidată, Avocatul Poporului:
- coordonează activitatea instituŃiei Avocatul Poporului;
- primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin
încălcarea drepturilor sau libertăŃilor cetăŃeneşti de către autorităŃile
administraŃiei publice şi decide asupra acestor cereri;
- urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităŃilor sau
funcŃionarilor administraŃiei publice în cauză încetarea încălcării
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti, repunerea în drepturi a
petiŃionarului şi repararea pagubelor;
- formulează puncte de vedere, la cererea CurŃii ConstituŃionale;
75 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

- poate sesiza Curtea ConstituŃională cu privire la neconstituŃionalitatea


legilor, înainte de promulgarea acestora;
- poate sesiza direct Curtea ConstituŃională cu excepŃia de
neconstituŃionalitate a legilor şi ordonanŃelor;
- reprezintă instituŃia Avocatul Poporului în faŃa Camerei DeputaŃilor, a
Senatului şi a celorlalte autorităŃi publice, precum şi în relaŃiile cu
persoanele fizice sau juridice;
- prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la
cererea acestora.

2.3.3 ORGANIZARE/FUNCłIONARE
Avocatul Poporului este o instituŃie publică autonomă şi independentă
faŃă de orice altă autoritate publică. InstituŃia este condusă de către
Avocatul Poporului. FuncŃia de Avocat al Poporului este asimilată cu
funcŃia de ministru (Legea 383/2007).
ConstituŃia României spune că Avocatul Poporului este numit pe o
durată de 5 ani (art. 58, alin. 1) în şedinŃa comună a celor două Camere
ale Parlamentului României (art. 65, lit. i). Birourile permanente ale
Camerei DeputaŃilor şi Senatului fac propunerile de candidaŃi la
recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere ale
Parlamentului României. Potrivit art. 6, alin. 2 din Legea nr. 35/1997
privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului,
republicat 2004 şi consolidată, persoana numită poate fi „orice cetăŃean
român care îndeplineşte condiŃiile de numire prevăzute pentru
judecători la Curtea ConstituŃională” [sublinierea noastră], cu toate că
pe website-ul instituŃiei este menŃionat că aceasta este numită „din
rândul personalităŃilor vieŃii publice care îndeplinesc condiŃiile de numire
prevăzute pentru judecătorii de la Curtea ConstituŃională” [sublinierea
noastră] (www.avp.ro).
Persoana care ocupă funcŃia de Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi nu
pot îndeplini nicio altă funcŃie publică sau privată, excepŃie făcând
funcŃiile didactice din învăŃământul superior (art. 58, alin. 2). În condiŃiile
în care instituŃia Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăŃile
cetăŃenilor în raporturile sale cu autorităŃile publică (Legea 35/1997),
articolul 59, alin. 2 din ConstituŃia României conŃine o prevedere utilă
pentru buna derulare a activităŃii instituŃiei şi anume că autorităŃile
publice sunt obligate să asigure sprijinul necesar Avocatului Poporului
pentru exercitarea atribuŃiilor sale (art. 59, alin. 2). Acestea trebuie să
comunice, să pună la dispoziŃia Avocatului Poporului, informaŃiile,
documentele sau actele pe care le deŃin legate de cererile adresate
Avocatului Poporului.
Trebuie menŃionat că Avocatul Poporului răspunde doar în faŃa
Parlamentului României şi prezintă Camerei DeputaŃilor şi Senatului
rapoarte anual sau la cererea membrilor acestora (art. 60 din
ConstituŃia României). Aceste rapoarte sunt publice şi pot fi consultate
Presa şi actualitatea 76
Unitatea de învăŃare 2

pe website-ul instituŃiei Avocatul Poporului, www.avp.ro. Rapoartele


conŃin informaŃii cu privire la activitatea instituŃiei Avocatul Poporului şi
pot include recomandări privind modificarea legislaŃiei sau alte măsuri
menite să protejeze drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.
Avocatul Poporului este asistat de adjuncŃi. FuncŃia de adjunct al
Avocatului Poporului este asimilată cu funcŃia de secretar de stat
(Legea 383/2007). AdjuncŃii Avocatul Poporului sunt numiŃi de către
birourile permanente ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului la propunerea
Avocatului Poporului, cu avizul comisiilor juridice ale celor două Camere
ale Parlamentului. Aceştia sunt specializaŃi pe anumite domenii de
activitate, astfel:
1. drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaŃi şi femei, culte
religioase şi minorităŃi naŃionale,
2. drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu
handicap,
3. armată, justiŃie, poliŃie, penitenciare,
4. proprietate, muncă, protecŃie socială, impozite şi taxe.
Avocatul Poporului are birouri teritoriale care îşi desfăşoară activitatea
pe raza teritorială de competenŃă a curŃilor de apel.
În cadrul instituŃiei funcŃionează Consiliul Consultativ compus din
Avocatul Poporului, adjuncŃii şi consilierii săi, secretarul general şi alte
persoane desemnate de Avocatul Poporului. Acesta se întruneşte o
dată pe lună sau ori de câte ori se consideră necesar (Regulamentul
din 2002 de organizare şi funcŃionare a instituŃiei Avocatul Poporului).

Studiu de caz
Domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor,
persoanelor cu handicap

Potrivit Raportului de activitate al instituŃiei Avocatul Poporului aferent


anului 2007, către aceasta au fost trimis 1189 petiŃii referitoare la
domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor,
persoanelor cu handicap, „reprezentând 17,2% din totalul petiŃiilor
înregistrate” (Raport de activitate..., 2008, p. 24). În urma acŃiunilor
instituŃiei Avocatul Poporului în domeniul drepturilor copilului, familiei,
tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap, au fost clarificate
31,88% din petiŃiile trimise, iar 66,75% au fost soluŃionate în favoarea
petenŃilor.
În 2007, activitatea privind copiii, tinerii şi familia a constat în
„autosesizări, anchete, emiterea de recomandări, clarificarea petiŃiilor
primite de la petenŃi, colaborări şi întâlniri cu persoane juridice române
şi străine în vederea promovării şi protecŃiei drepturilor copilului,
mediatizarea drepturilor copilului” (Raport de activitate..., 2008, p. 24).

77 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

Dosar nr. 61/2007


Avocatul Poporului a fost sesizat de „Elisabeta (nume fictiv)” în legătură
cu faptul că aceasta „s-a adresat DirecŃiei Generale de AsistenŃă
Socială şi ProtecŃia Copilului Maramureş, prin scrisoare recomandată
cu confirmare de primire în octombrie şi noiembrie 2006, solicitând
plasamentul copilului Alexandra (nume fictiv), dar nu a primit răspuns”.
Avocatul Poporului a analizat cazul în contextul încălcării dreptului
privind protecŃia copiilor şi a tinerilor şi a dreptului de petiŃionare,
prevăzute de art. 49 şi art. 51 din ConstituŃia României şi a sesizat
DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului
Maramureş. În urma acŃiunii instituŃiei Avocatul Poporului, cererea a fost
soluŃionată favorabil, respectiv DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi
ProtecŃia Copilului Maramureş a răspuns la petiŃie, „informând că, după
primirea dosarului copilului Alexandra (nume fictiv), a făcut demersuri
pentru rezolvarea cazului (a emis adresă către Primăria comunei
Remeti, judeŃul Maramureş, unde are domiciliul mama copilului, pentru
întocmirea anchetei sociale şi a planului de servicii)”.

Sursa: Raport de activitate pentru anul 2007, Avocatul Poporului,


Bucureşti, 2008, p. 27.
Material realizat de Oana BăluŃă.

BIBLIOGRAFIE

Studii
Raport de activitate pentru anul 2007, Avocatul Poporului, Bucureşti,
2008.

LegislaŃie
ConstituŃia României, 2003.
Legea 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul
Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 844
din 15 septembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr.
383/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 900/28 decembrie
2007.
Regulament din 17 aprilie 2002 de organizare şi funcŃionare a instituŃiei
Avocatul Poporului – Republicare.

Presa şi actualitatea 78
Unitatea de învăŃare 2

Site-uri de Internet
www.avp.ro, site-ul oficial al instituŃiei Avocatul Poporului.

Lucrare de verificare

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:


1. InstituŃia Avocatul Poporului a fost înfiinŃată şi a început să
funcŃioneze în anul:
a) 1997;
b) 2001;
c) 1991.

2. Avocatul Poporului are printre atribuŃii:


a) apărarea în instanŃă a cetăŃenilor ale căror drepturi şi libertăŃi au fost
încălcate;
b) sesizarea CurŃii ConstituŃionale privind excepŃia de
neconstituŃionalitate a legilor şi ordonanŃelor;
c) apărarea deputaŃilor şi a senatorilor în relaŃia cu preşedintele Ńării.
3. AdjuncŃii Avocatul Poporului:
a) sunt selectaŃi prin concurs de către preşedinŃii celor două Comisii
juridice din Parlamentul României;
b) sunt numiŃi de Avocatul Poporului;
c) sunt numiŃi de către birourile permanente ale Camerei DeputaŃilor şi
Senatului la propunerea Avocatului Poporului.

2. 4 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 2

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:

1. În raport cu autorităŃile publice, instituŃia Avocatul Poporului este:


a) subordonată CurŃii ConstituŃionale;
b) o instituŃie publică autonomă şi independentă faŃă de orice altă
autoritate publică;

79 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

c) similară CurŃii de JustiŃie.

2. Principiul supremaŃiei ConstituŃiei are în vedere:


a) elaborarea tuturor actelor normative în acord cu legea fundamentală;
b) elaborarea actelor normative inferioare în acord cu actele normative
superioare;
c) elaborarea actelor normative din punctul de vedere al forŃei juridice.

3. Curtea ConstituŃională:
a) face parte din sistemul organelor judecătoreşti;
b) este o autoritate cu atribuŃii jurisdicŃionale independentă de celelalte
autorităŃi ale statului;
c) face parte din cele trei puteri ale statului.

4. În România, reprezentarea intereselor generale ale societăŃii este


asigurată de:
a) instanŃele judecătoreşti;
b) Ministerul Public;
c) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

5. Aplicarea principiului analogiei în activitatea de judecată este


interzisă:
a) în dreptul civil;
b) în dreptul penal;
c) în orice materie de drept.

Răspunsuri şi comentarii la Testul de autoevaluare

1. b, 2. a, 3. b, 4. b, 5. b.

Presa şi actualitatea 80
Unitatea de învăŃare 2

Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar


pentru parcurgerea în continuare a tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns
corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou
tutoratul 2.

81 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 2

Unitatea de învăŃare 3

CUPRINS

3.1 AutorităŃile locale


3.1.1 Primăria
3.1.2 Consiliul judeŃean
3.1.3 Prefectura

3.2 Consiliul NaŃional al Audiovizualului


3.2.1 AtribuŃii ale CNA
3.2.2 CNA şi mass-media din România

3.3 Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii


3.3.1 InfiinŃarea C.N.S.A.S.
3.3.2 Principalele atribuŃii ale C.N.S.A.S.
3.3.3 Activitatea C.N.S.A.S.

3.4 Test de autoevaluare Unitatea 3

Obiectivele unităŃii de învăŃare 3

După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să:


• prezentaŃi modul în care funcŃionează instituŃiile autorităŃii locale din România.
• explicaŃi principalele atribuŃii ale CNA si CNSAS.
• argumentaŃi faptul că CNA reprezintă un factor important în funcŃionarea
corectă şi echitabilă a mass-media din România.
• arătaŃi modul în care CNSAS-ul contribuie la dezvoltarea societăŃii
democratice din România.
• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la instituŃiile menŃionate.
• comentaŃi critic ştirile şi relatările jurnalistice referitoare la funcŃionarea
instituŃiilor menŃionate.

82 Presa si actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

3.1 AUTORITĂłILE LOCALE

Din punct de vedere administrativ-teritorial, România are în


componenŃă comune (alcătuite dintr-un sat sau din mai multe sate),
oraşe şi judeŃe. Comunele şi oraşele sunt conduse de un primar şi de
consiliul local, iar judeŃele de consiliul judeŃean şi de preşedintele
consiliului judeŃean. Pentru Bucureşti, în afară de primăriile celor şase
sectoare, există Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul
General.
ToŃi cetăŃenii cu drept de vot, cu domiciliul în aceste unităŃi
administrativ-teritoriale, pot vota pentru primar, pentru consilierii locali,
pentru preşedintele consiliului judeŃean şi pentru consilierii judeŃeni.
Votul este universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiŃiile
Legii 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale
(www.cdep.ro). Mandatele aleşilor locali durează 4 ani. ReprezentanŃii
locali trebuie să aibă domiciliul în localitatea respectivă sau în judeŃul
respectiv.
Prefectul este reprezentantul în teritoriu al Guvernului României. El nu
este ales prin vot, ci este numit de către Guvern.
Aparatul administrativ al primăriei, al consiliului judeŃean şi al prefecturii
este format din funcŃionari publici. Din 2006, şi prefectul este un înalt
funcŃionar public, el neputând face parte dintr-un partid politic. Primarii,
consilierii locali şi judeŃeni şi preşedintele consiliului judeŃean sunt însă
oameni politici şi pot candida la alegerile locale din partea unul partid
politic sau ca independenŃi.
Conform legii 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici,
„funcŃionarul public este persoana numită […] într-o funcŃie publică.
Persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile
ei îşi păstrează calitatea de funcŃionar public, continuând să facă parte
din corpul de rezervă al funcŃionarilor publici”. FuncŃionarii publici sunt
angajaŃi ai autorităŃilor şi instituŃiilor publice din administraŃia publică
centrală şi locală (inclusiv structurile de specialitate din Parlament,
AdministraŃia PrezidenŃială, serviciile diplomatice şi consulare,
autoritatea vamală, poliŃia). Nu toŃi bugetarii sunt funcŃionari publici. De
exemplu, nu sunt funcŃionari publici angajaŃii din serviciile administrative
şi de secretariat, cadrele didactice, magistraŃii sau persoanele numite
sau alese în funcŃii de demnitate publică.
Deoarece funcŃionarii publici au, printre atribuŃii, punerea în aplicare a
legislaŃiei în vigoare şi reprezentarea intereselor autorităŃii sau instituŃiei
publice în raporturile acesteia cu persoane sau cu alte organizaŃii
(Legea 188/1999, www.cdep.ro), ei nu au voie „să solicite sau să
accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alŃii, în considerarea
funcŃiei lor publice, daruri sau alte avantaje”. De aceea, la numirea într-
o funcŃie publică, în fiecare an şi la încetarea contractului de muncă,
funcŃionarii publici trebuie să prezinte o declaraŃie de avere.

83 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

Şi oamenii politici aleşi într-o funcŃie publică trebuie să facă publice, la


începutul mandatului, la finalul mandatului şi anual, declaraŃii de avere
şi declaraŃii de interese. Corectitudinea acestor declaraŃii este verificată
de AgenŃia NaŃională de Integritate. Falsul în declaraŃii este considerată
o infracŃiune de către Codul Penal. Averile nejustificate, de peste
10.000 euro, pot fi confiscate, în funcŃie de hotărârea instanŃei. De
asemenea, persoanei care are o avere nejustificată i se poate interzice
exercitarea unei funcŃii sau demnităŃi publice, pe o perioadă de trei ani.
Dacă un act juridic sau administrativ a fost încheiat într-o situaŃie de
conflict de interese, acesta poate fi declarat nul (www.integritate.eu,
Broşura ANI, accesat 26 iunie 2009).

Conflicte de interese
Tipurile de conflicte de interese sunt identificate de lege, pentru fiecare
categorie de bugetari. De exemplu, Legea 215/2001, a administraŃiei
publice locale, arată că funcŃia de consilier este incompatibilă cu:
a) funcŃia de prefect şi de subprefect;
b) calitatea de funcŃionar public;
c) calitatea de angajat în cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale
respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeŃul
respectiv;
d) funcŃia de manager sau membru în consiliul de administraŃie al
regiilor autonome ori de conducător al societăŃilor comerciale înfiinŃate
de consiliile locale sau de consiliile judeŃene;
e) calitatea de primar;
f) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar
de stat şi cele asimilate acestora.
În plus, dacă în cadrul unui consiliu local se deliberează şi se votează
în legătură cu o hotărâre care ar putea afecta interesele financiare ale
unui consilier sau ale rudelor sale, până la gradul IV (o licitaŃie pentru
construcŃia unei clădiri, de exemplu, când o rudă are o firmă de
construcŃii implicată în licitaŃia respectivă), consilierul respectiv este în
conflict de interese. De aceea, legea 215/2001 spune că nu poate
participa la deliberări şi la vot, altfel hotărârea poate fi declarată nulă.
În cazul primarilor şi al viceprimarilor, la aceste incompatibilităŃi se
adaugă:
a) orice funcŃie de conducere din cadrul societăŃilor comerciale la care
statul sau o unitate administrativ-teritorială este acŃionar majoritar ori
din cadrul societăŃilor naŃionale, companiilor naŃionale sau regiilor
autonome;
b) orice alte activităŃi sau funcŃii publice, cu excepŃia funcŃiilor didactice
şi a funcŃiilor din cadrul unor fundaŃii ori organizaŃii neguvernamentale.

Presa şi actualitatea 84
Unitatea de învăŃare 3

CetăŃenii pot urmări modul în care sunt luate deciziile consiliului local şi
judeŃean. Ordinea de zi a şedinŃelor este publică. ŞedinŃele sunt
publice, mai puŃin în cazul şedinŃelor consiliului local cu uşile închise,
dacă acest lucru a fost decis de consilieri cu majoritate de voturi. În
chestiuni de importanŃă foarte mare pentru comună sau pentru oraş,
primarul poate propune consultarea cetăŃenilor prin referendum (Legea
215/2001).
Comunele, oraşele şi judeŃele se bucură de autonomie locală, înŃeleasă
ca „dreptul şi capacitatea efectivă a autorităŃilor administraŃiei publice
locale de a soluŃiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul
colectivităŃilor locale pe care le reprezintă, treburile publice” (Legea
215/2001, www.cdep.ro). Autonomia locală este exclusiv administrativă
şi financiară, drept urmare „autorităŃile administraŃiei publice locale au
dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să elaboreze
şi să aprobe bugetele de venituri şi cheltuieli ale comunelor, oraşelor şi
judeŃelor” (Legea 215/2001, www.cdep.ro). Există numeroase exemple
de impozite şi taxe locale: taxa de barieră în staŃiunea Mamaia; taxele
de tranzit şi de ecologizare, menŃinute de primarul oraşului Giurgiu,
pentru cei care treceau graniŃa cu Bulgaria, chiar şi după aderarea la
Uniunea Europeană (în 2007); impozitele pentru iahturi şi taxele pentru
păşunat, pentru oile tinere şi sterpe, în municipiul Suceava.
Sursele de venit ale bugetelor locale (judeŃene, orăşeneşti sau
comunale) sunt, potrivit Legii 273/2006 privind finanŃele publice locale:
„a) venituri proprii formate din: impozite, taxe, contribuŃii, alte
vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenŃii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete;
d) donaŃii şi sponsorizări (cu destinaŃie prestabilită)”.
Iată, de exemplu, cum se împarte impozitul pe venit: „Din impozitul pe
venit, încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităŃi administrativ-
teritoriale, se alocă lunar […] o cotă de 47% la bugetele locale ale
comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară
activitatea plătitorii de impozite, o cotă de 13% la bugetul local al
judeŃului şi o cotă de 22% într-un cont distinct, deschis pe seama
direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, la trezoreria
municipiului reşedinŃă de judeŃ pentru echilibrarea bugetelor locale ale
comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeŃului” (Legea 273/2006). De
aceea, comunele, oraşele şi judeŃele sunt bogate dacă pe teritoriul lor
există companii care au o activitate economică intensă şi profitabilă. În
plus, comunele, oraşele şi judeŃele pot face împrumuturi pentru proiecte
de importanŃă locală şi pot accesa fonduri de la Uniunea Europeană,
pentru proiecte de dezvoltare locală.
Modul în care au fost folosite bugetele locale este verificat de către
Curtea de Conturi. În cadrul CurŃii de Conturi funcŃionează judecători
financiari, iar pe lângă Curtea de Conturi funcŃionează procurori
financiari. Astfel, Curtea de Conturi poate hotărî plata unor despăgubiri
85 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

civile pentru pagube cauzate şi plata unor amenzi pentru abateri cu


caracter financiar de către cei care gestionează incorect finanŃele
publice (Legea 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de
Conturi).
Comunele, oraşele şi judeŃele au bunuri în domeniul public sau privat al
unităŃii administrative respective, de interes local sau judeŃean (de la
drumuri la clădiri de şcoală). Aceste bunuri pot fi date în administrare
regiilor autonome şi instituŃiilor publice, pot fi concesionate sau
închiriate, în funcŃie de hotărârile consiliilor locale sau judeŃene. A
concesiona înseamnă a acorda un drept de exploatare a unui bun
public, pe o durată limitată. Bunurile din domeniul privat al comunelor,
oraşelor şi judeŃelor pot fi cumpărate sau vândute.
Legea arată că vânzarea, concesionarea şi închirierea se face numai
prin licitaŃie publică. La fel, numai prin licitaŃie publică se achiziŃionează
lucrările de construcŃie şi reparaŃie de interes public, pe baza unor
documentaŃii tehnice şi economice care au primit acordul sau avizul
consilierilor locali sau judeŃeni, după cum arată Legea AdministraŃiei
Publice Locale 215/2001. De exemplu, membrii Consiliului General al
Municipiului Bucureşti nu au aprobat, la începutul anului 2009, proiectul
Primarului General Sorin Oprescu de construire a unor parcări,
deoarece un loc de parcare avea un preŃ estimat la 32.000 euro. „Cum
să construieşti un metru pătrat de parcare pe structură metalică uşoară
cu 1.300 de euro, când un metru pătrat de apartament costă 1.500 de
euro? Este exagerat preŃul, de aceea am votat negativ acest proiect de
hotărâre“, a explicat pentru Cotidianul unul dintre consilieri (Etves,
2009).

3.1.1 PRIMĂRIA
Conform legii, consiliile locale sunt autorităŃi deliberative, iar primarii,
autorităŃi executive. Prin urmare, primarul este responsabil pentru
punerea în aplicare a deciziilor luate de către consilierii locali,
reprezentanŃi ai cetăŃenilor.
Consiliul local şi primarul au un aparat propriu, format din funcŃionari
publici şi personal auxiliar care poate rămâne în primărie de la un
mandat la altul.
Consiliul local are atribuŃii în următoarele domenii (Legea 215/2001):
avizează sau aprobă studii, prognoze şi programe:
- de dezvoltare economico-socială;
- de amenajare a teritoriului şi urbanism;
- de participare la programe de dezvoltare judeŃeană, regională,
zonală şi de cooperare transfrontalieră.
- aprobă bugetul local şi împrumuturile;
- stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale;
Presa şi actualitatea 86
Unitatea de învăŃare 3

- administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau


oraşului;
- înfiinŃează instituŃii publice, societăŃi comerciale şi servicii publice de
interes local; urmăreşte, controlează şi analizează activitatea
acestora;
- hotărăşte asupra înfiinŃării şi reorganizării regiilor autonome de
interes local (cum ar fi reŃeaua de transport în comun);
- aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acŃiuni de
apărare împotriva inundaŃiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor
meteorologice periculoase;
- stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreŃinerea şi
modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri
aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes local;
- asigură, potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare
necesare pentru buna funcŃionare a instituŃiilor şi serviciilor publice
de educaŃie, sănătate, cultură, tineret şi sport;
- asigură, potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare
necesare pentru apărarea ordinii publice, apărarea împotriva
incendiilor şi protecŃia civilă;
- hotărăşte, în localităŃile cu medici sau cu personal sanitar în număr
insuficient, acordarea de stimulente în natură şi în bani, precum şi
de alte facilităŃi, potrivit legii, în scopul asigurării serviciilor medicale
pentru populaŃie; asemenea facilităŃi pot fi acordate şi personalului
didactic;
- contribuie la organizarea de activităŃi ştiinŃifice, culturale, artistice,
sportive şi de agrement;
- hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează
activitatea gardienilor publici, a poliŃiei, jandarmeriei, pompierilor şi a
formaŃiunilor de protecŃie civilă, în condiŃiile legii, şi propune măsuri
de îmbunătăŃire a activităŃii acestora;
- acŃionează pentru protecŃia şi refacerea mediului înconjurător;
- contribuie la protecŃia, conservarea, restaurarea şi punerea în
valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi
rezervaŃiilor naturale;
- contribuie la realizarea măsurilor de protecŃie şi asistenŃă socială;
asigură protecŃia drepturilor copilului; aprobă criteriile pentru
repartizarea locuinŃelor sociale; înfiinŃează şi asigură funcŃionarea
unor instituŃii de binefacere de interes local;
- înfiinŃează şi organizează târguri, pieŃe, oboare, locuri şi parcuri de
distracŃie;
- sprijină activitatea cultelor religioase;
- asigură libertatea comerŃului şi încurajează libera iniŃiativă.

87 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

Consiliul local alege din rândul membrilor săi viceprimarul, respectiv


viceprimarii.
Primarul reprezintă comuna sau oraşul. El are ca semn distinctiv o
eşarfă în culorile drapelului naŃional al României pe care trebuie să o
poarte la solemnităŃi, recepŃii, ceremonii publice şi la celebrarea
căsătoriilor.
Primarul are, conform legii, printre îndatoriri:
- asigurarea aducerii la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În
situaŃia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3
zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;
- prezentarea, în faŃa consiliului local, anual sau ori de câte ori este
necesar, a unor informări privind starea economică şi socială a
comunei sau a oraşului, precum şi a unor informări asupra modului
de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;
- întocmirea proiectul bugetului local (care trebuie aprobat de consiliu);
- adoptarea de măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor
calamităŃilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor
(extinderea unei boli contagioase la animale), împreună cu organele
specializate ale statului; aceste măsuri sunt obligatorii pentru
populaŃie, pentru agenŃii economici şi pentru instituŃiile publice;
asigurarea ordinii publice şi a liniştii locuitorilor, prin intermediul poliŃiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi al unităŃilor de protecŃie
civilă care au obligaŃia să răspundă solicitărilor sale; primarul
supraveghează însă numai activitatea gardienilor publici;
- adoptarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor
provocate de animale;
- adoptarea de măsuri de interzicere sau de suspendare a
spectacolelor, reprezentaŃiilor sau a altor manifestări publice care
contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la
ordinea şi liniştea publică;
- administrarea serviciilor publice locale (inclusiv a celor legate de
asistenŃă şi ajutor social);
- îndeplinirea funcŃiei de ofiŃer de stare civilă (legată de căsătorii);
- atribuŃiuni legate de modul în care arată o comună sau un oraş: ia
măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităŃii şi îl
supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea
prevederilor planului urbanistic general, precum şi ale planurilor
urbanistice zonale şi de detaliu;
- organizarea evidenŃei lucrărilor de construcŃii din localitate;
- adoptarea de măsuri pentru controlul depozitării deşeurilor menajere,
industriale sau de orice fel.
Un primar poate fi demis în urma organizării unui referendum, la nivel
local. Cel puŃin 25% dintre locuitorii cu drept de vot pot cere prefectului
Presa şi actualitatea 88
Unitatea de învăŃare 3

organizarea unui referendum, dacă ei consideră că primarul nu


urmăreşte interesele comunităŃii locale sau nu îşi duce la îndeplinire
sarcinile de primar.

LocalităŃile rurale
Dotările minime obligatorii pentru satele reşedinŃă de comună, în scopul
deservirii întregii comune:
- sediu de primărie;
- grădiniŃă, şcoală primară şi gimnazială;
- dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic;
- poştă, servicii telefonice;
- sediu de poliŃie şi de jandarmerie;
- cămin cultural cu bibliotecă;
- magazin general, spaŃii pentru servicii;
- teren de sport amenajat;
- parohie;
- cimitir;
- staŃie/haltă C.F. sau staŃie de transport auto;
- dispensar veterinar;
- sediu al serviciului de pompieri;
- puncte locale pentru depozitarea controlată a deşeurilor;
- alimentare cu apă prin cişmele stradale.
Sursa: Legea 351/2001, www.cdep.ro.

3.1.2 CONSILIUL JUDEłEAN


După cum precizează Legea AdministraŃiei Publice Locale 215/2001,
consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice locale care
coordonează activităŃile consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeŃean. Doi vicepreşedinŃi sunt
aleşi din rândul consilierilor, dar preşedintele este ales în mod direct, de
către locuitorii judeŃului.
Consiliul judeŃean are, printre altele, atribuŃii legate de următoarele
domenii:
- dezvoltarea economico-socială a judeŃului sau a unor zone din
cuprinsul acestuia (pe baza propunerilor de la consiliile locale);
- bugetul propriu al judeŃului şi împrumuturile; impozite şi taxe, precum
şi taxe speciale;

89 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

- repartizarea către comune, oraşe şi municipii a unor venituri de la


bugetului de stat sau din alte surse; colaborarea cu consiliile locale;
- domeniul public şi domeniul privat al judeŃului;
- instituŃii publice şi servicii publice de interes judeŃean;
- regiilor autonome de interes judeŃean;
- organizarea şi amenajarea teritoriului judeŃului, precum şi
dezvoltarea urbanistică generală a judeŃului şi a unităŃilor
administrativ-teritoriale componente;
- drumuri, poduri şi întreaga infrastructură aparŃinând căilor de
comunicaŃii de interes judeŃean;
- instituŃii de cultură, instituŃii şi servicii publice de educaŃie, ocrotire
socială şi asistenŃă socială, servicii publice de transport de sub
autoritatea sa;
- instituŃii sociale şi culturale, precum şi pentru protecŃia drepturilor
copilului;
- refacerea şi protecŃia mediului înconjurător;
- Corpul gardienilor publici.
De exemplu, Consiliul JudeŃean ConstanŃa are următoarele instituŃiile
publice de interes local (www.cjc.ro, accesat 13 august 2009): Muzeul
de Istorie NaŃională şi Arheologie ConstanŃa, Muzeul de Artă
ConstanŃa, Complexul Muzeal de ŞtiinŃe ale Naturii ConstanŃa, Teatrul
NaŃional de Opera şi Balet „Oleg Danovski” ConstanŃa, Teatrul de Stat
ConstanŃa, Teatrul de Copii şi Tineret ConstanŃa, Biblioteca JudeŃeană
„Ioan N. Roman” ConstanŃa, Centrul JudeŃean pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii TradiŃionale ConstanŃa, Universitatea Populară
ConstanŃa, Şcoala Populară de Arte şi Meserii ConstanŃa, DirecŃia
Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului ConstanŃa, DirecŃia
Publică JudeŃeană de EvidenŃă a Persoanelor ConstanŃa, Şcoala
Specială nr. 1 ConstanŃa, Şcoala Specială nr. 2 ConstanŃa, Centrul
Şcolar pentru EducaŃie Incluzivă „Albatros” ConstanŃa, Centrul
JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională, Şcoala Sanatorială
Mangalia, Şcoala Sanatorială Techirghiol, Unitatea Medico-Socială
Agigea, Centrul Militar Zonal ConstanŃa, Inspectoratul pentru SituaŃii de
UrgenŃă Dobrogea, Oficiul de Mobilizare a Economiei şi Pregătirea
Teritoriului pentru Apărare al JudeŃului ConstanŃa, Regia Autonomă
JudeŃeană de Apă ConstanŃa (apă potabilă şi canalizare), Regia
Autonomă JudeŃeană de Drumuri şi Poduri ConstanŃa şi S.C. Domeniul
Public şi Privat JudeŃean S.R.L.
Preşedintele consiliului judeŃean are, printre alte atribuŃii: asigurarea
aducerii la îndeplinire a hotărârilor consiliului judeŃean; coordonarea şi
controlarea activităŃii instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea
consiliului judeŃean.

Presa şi actualitatea 90
Unitatea de învăŃare 3

3.1.3 PREFECTURA
Fiecare judeŃ al României, alături de municipiul Bucureşti, are câte un
prefect numit de Guvern. După cum arată Legea 215/2001, „prefectul
este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile
publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale
din unităŃile administrativ-teritoriale”.
Între prefecŃi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi
consiliile judeŃene şi preşedinŃii acestora, pe de altă parte, nu există
raporturi de subordonare, explică legea 340/2004 privind instituŃia
prefectului (www.cdep.ro). Dacă prefectul consideră că primarul sau
preşedintele consiliului judeŃean, consiliul local sau consiliul judeŃean au
emis acte sau prevederi ilegale, el le poate ataca în instanŃă. Actul
atacat este suspendat de drept (Legea 215/2001). De aceea, poziŃia de
prefect este considerată o poziŃie-cheie, iar până în 2004, când
legislaŃia a fost schimbată, prefectul era numit de Guvern, pe criterii
politice. Perioada de tranziŃie, în care prefecŃii au fost nevoiŃi să decidă
dacă îşi continuă cariera politică sau cea de prefect, a durat până pe 1
ianuarie 2006, când 39 de prefecŃi au renunŃat la cariera politică, au
trecut de un examen şi au fost renumiŃi de către Guvern pe posturile
deŃinute deja („Guvernul a numit…”, 2005; „PrefecŃi apolitici”, 2006).
Acum, prefectul este un înalt funcŃionar public cu studii superioare
juridice sau administrative sau care a exercitat cel puŃin un mandat
complet de parlamentar (Legea 340/2004). Şi subprefectul trebuie să
aibă studii superioare.
FuncŃia de prefect sau de subprefect este incompatibilă cu cea de
deputat sau senator, consilier local sau judeŃean, cu o funcŃie de
reprezentare profesională, o altă funcŃie publică sau o funcŃie ori o
activitate profesională remunerată în cadrul regiilor autonome, precum
şi al societăŃilor comerciale cu capital de stat sau privat.
În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte
următoarele atribuŃii principale (Legea 340/2004, Art. 19):
„a) asigură, la nivelul judeŃului sau, după caz, al municipiului Bucureşti,
aplicarea şi respectarea ConstituŃiei, a legilor, a ordonanŃelor şi a
hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii
publice;
b) acŃionează pentru realizarea în judeŃ, respectiv în municipiul
Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune
măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu
competenŃele şi atribuŃiile ce îi revin, potrivit legii;
c) acŃionează pentru menŃinerea climatului de pace socială şi a unei
comunicări permanente cu toate nivelurile instituŃionale şi sociale,
acordând o atenŃie constantă prevenirii tensiunilor sociale;
d) colaborează cu autorităŃile administraŃiei publice locale pentru
determinarea priorităŃilor de dezvoltare teritorială;

91 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeŃean, ale


consiliului local sau ale primarului;
f) asigură, împreună cu autorităŃile şi organele abilitate, ducerea la
îndeplinire, în condiŃiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire şi
intervenŃie pentru situaŃii de urgenŃă;
g) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeŃean pentru
situaŃii de urgenŃă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi
gestionarea acestora şi foloseşte în acest sens sumele special
prevăzute în bugetul propriu cu această destinaŃie;
h) utilizează, în calitate de şef al protecŃiei civile, fondurile special
alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenŃie în situaŃii de
criză, în scopul desfăşurării în bune condiŃii a acestei activităŃi;
i) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracŃiunilor şi
apărarea drepturilor şi a siguranŃei cetăŃenilor, prin organele legal
abilitate;
j) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;
k) dispune măsuri de aplicare a politicilor naŃionale hotărâte de Guvern
şi a politicilor de integrare europeană;
l) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituŃii
similare din Ńară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor
comune;
m) asigură folosirea, în condiŃiile legii, a limbii materne în raporturile
dintre cetăŃenii aparŃinând minorităŃilor naŃionale şi serviciile publice
deconcentrate în unităŃile administrativ-teritoriale în care aceştia au o
pondere de peste 20%.”

Material realizat de Raluca Radu.

BIBLIOGRAFIE

Articole de presă
***, 4 ianuarie 2006, PrefecŃi apolitici, www.realitatea.net.
Etves, Antoaneta, 15 februarie 2009, „Primarul Oprescu, victima
propriilor megalomanii”, Cotidianul, www.cotidianul.ro.

Comunicate de presă

Presa şi actualitatea 92
Unitatea de învăŃare 3

Guvernul României – Biroul de Presă, 23 decembrie 2005, „Guvernul a


numit în funcŃie, începând cu 1 ianuarie 2006, 39 de prefecŃi care au…”,
www.gov.ro.

LegislaŃie
Legea 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi.
Legea 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici.
Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naŃional.
Legea 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice
locale.
Legea 340/2004 privind instituŃia prefectului.
Legea 273/ 2006 privind finanŃele publice locale.

Site-uri de Internet
www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor, Repertoriu legislativ.
www.cjc.ro, site-ul oficial al Consiliului JudeŃean ConstanŃa.
www.integritate.eu, site-ul oficial al AgenŃiei NaŃionale pentru Integritate.

Lucrare de verificare

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:

1. FuncŃia de primar este incompatibilă cu:


a) funcŃia de prefect şi de subprefect;
b) calitatea de funcŃionar public;
c) funcŃia de manager sau membru în consiliul de administraŃie al
regiilor autonome;
d) cadru didactic.

2. Vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor comunelor şi


oraşelor:
a) se face prin licitaŃie publică;
b) se face cu acordul consiliilor locale;
c) nu este posibilă, potrivit legii.

93 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

3. Orice comună trebuie să aibă:


a) dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic;
b) sediu de poliŃie şi de jandarmerie;
c) cămin cultural cu bibliotecă;
d) teren de sport amenajat;
e) parohie;
f) dispensar veterinar;
g) sediu al serviciului de pompieri;
h) puncte locale pentru depozitarea controlată a deşeurilor;
i) alimentare cu apă.

3. 2 CONSILIUL NAłIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

La nivel european, regulile care vizează sectorul audiovizual sunt


guvernate de principiul pieŃei libere. Directiva „Televiziunea fără
frontiere”, adoptată de către Consiliul European în 1989, amendată în
1997 şi revizuită în 2007, sub forma Directivei pentru Serviciile Media
Audiovizuale, are ca scop adoptarea la nivel european a unui set minim
de reguli comune de funcŃionare pentru toate televiziunile şi radiourile
europene. Această directivă se aplică tuturor companiilor de radio şi de
televiziune, indiferent de modalitatea de transmitere a semnalului
(terestru, prin satelit sau prin cablu) şi de statut (public sau privat).
Directiva pentru Serviciile Media Audiovizuale se referă la păstrarea
diversităŃii culturale, la protejarea copiilor şi a consumatorilor, la
menŃinerea pluralismului în ceea ce priveşte oferta de media, la
combaterea urii rasiale şi religioase şi la garantarea independenŃei
instituŃiilor naŃionale de reglementare (ec.europa.eu/avpolicy, accesat
29 iunie 2009).
România a deschis capitolul de negociere pentru aderarea la Uniunea
Europeană, denumit „Cultura şi politica audiovizuală”, în octombrie
2000, şi l-a închis în mod provizoriu în decembrie 2002. România a
adoptat întregul acquis communautaire în vigoare în decembrie 2000,
adică a tradus şi a adoptat legislaŃia relevantă pe domeniul cultură şi
audiovizual. Nu a cerut nici o derogare şi nici o perioadă de tranziŃie,
deoarece autorităŃile române intenŃionau să implementeze acquis-ul
imediat după aderarea la UE. Înainte de momentul aderării, România
nu a putut respecta cotele minime de producŃii europene care ar fi
trebuit transmise în mod obligatoriu de către posturile din audiovizual,

Presa şi actualitatea 94
Unitatea de învăŃare 3

din cauza unor înŃelegeri cu OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (IMCA,


2004). Această înŃelegere garanta o piaŃă deschisă pentru producŃiile
audiovizuale de oriunde din lume, cu efecte benefice mai ales din
punctul de vedere al producătorilor din Statele Unite ale Americii şi din
America de Sud. După momentul aderării, România a putut pune în
aplicare Decizia 258/ 2003, adoptată de Consiliul NaŃional al
Audiovizualului - CNA în legătură cu distribuŃia produselor culturale
europene. Decizia arată că timpul destinat produselor culturale
europene ar trebui să depăşească 50% din timpul de emisie, cu
excepŃia ştirilor, a sportului, a jocurilor, a publicităŃii, a teletextului şi a
teleshopping-ului.

1992 – Prima reglementare a audiovizualului românesc


Consiliul NaŃional al Audiovizualului a apărut însă cu opt ani înainte de
adoptarea de către România a legislaŃiei europene. În 1992,
Parlamentul României a votat o legislaŃie care avea ca scop
reglementarea zonei audiovizualului şi înfiinŃarea Consiliului. Înainte de
1992 au fost lansate mai multe posturi de radio şi mai multe televiziuni
locale, printre care şi SOTI, în Bucureşti, fără ca statul să le poată
reglementa din punct de vedere al conŃinutului. După apariŃia CNA,
posturile de radio şi de televiziune funcŃionează pe baza licenŃei
acordate de către Consiliul NaŃional al Audiovizualului, licenŃă care
poate fi suprimată pentru încălcări repetate ale legii sau poate fi
pierdută, în cazul în care postul nu mai emite. Unul dintre cazurile în
care CNA a folosit dreptul de a suprima o licenŃă de emisie este cel al
televiziunii OTV, în 2002, pentru incitare la ură la adresa minorităŃilor.
Prin ConstituŃie, organizaŃiile de presă pot fi finanŃate atât de stat, cât şi
de persoane sau firme particulare, şi se supun pe de o parte
reglementărilor care privesc organizaŃiile comerciale în general, iar pe
de alta, regulilor care derivă din exercitarea libertăŃii de exprimare şi a
libertăŃii de informare. Prin lege, arată ConstituŃia României,
organizaŃiile de presă pot fi obligate să facă publică sursa finanŃării, fapt
ce va fi impus din 2004, în cazul posturilor de radio şi televiziune, de
către Consiliul NaŃional al Audiovizualului.
Fiecare Ńară europeană are un organism asemănător CNA, cu rolul de a
acorda licenŃe pentru posturile de radio şi de televiziune şi de a veghea
la respectarea legislaŃiei audiovizuale: Conseil supérieur de
l’audiovisuel (FranŃa, 1989), AGCOM - Autorità per le garanzie nelle
comunicazioni (Italia, 1997), Ofcom - Office of Communications (Marea
Britanie, 2003).
CNA acordă licenŃe pentru o perioadă de 9 ani. LicenŃele de funcŃionare
pot fi reînnoite pentru alŃi 9 ani, dacă postul de radio sau de televiziune
a folosit licenŃa, respectând legislaŃia în vigoare.

95 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

3.2.1 ATRIBUłII ALE CNA


CNA a fost înfiinŃat prin Legea 48/1992 ca o autoritate publică sub
control parlamentar. O nouă legislaŃie, adoptată în 2002, a întărit
statutul Consiliului, prin prelungirea mandatelor membrilor săi de la
patru la şase ani, pentru a scădea gradul de dependenŃă al acestora de
partidele politice. Consiliul este format din 11 membri numiŃi de către
Parlament, la propunerea Senatului (3 membri), a Camerei DeputaŃilor
(3 membri), a Preşedintelui României (2 membri) şi a Guvernului (3
membri).
Prin Legea Audiovizualului 504/2002 (www.cna.ro), Consiliul are
următoarele responsabilităŃi:
- să stabilească condiŃiile, criteriile şi procedura pentru acordarea
licenŃelor audiovizuale analogice şi digitale (pentru posturile radio şi
TV);
- să stabilească procedura de acordare a autorizaŃiei de retransmisie
(pentru firmele de retransmisie prin cablu şi satelit);
- să elibereze licenŃe audiovizuale analogice şi digitale şi autorizaŃii de
retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de
radiodifuziune şi televiziune şi să emită decizii de autorizare
audiovizuală;
- să emită decizii cu caracter de norme de reglementare mai ales cu
privire la:
a. asigurarea informării corecte a opiniei publice;
b. urmărirea exprimării corecte în limba română şi în limbile minorităŃilor
naŃionale;
c. asigurarea echidistanŃei şi a pluralismului;
d. transmiterea informaŃiilor şi a comunicatelor oficiale ale autorităŃilor
publice cu privire la calamităŃi naturale, starea de necesitate sau de
urgenŃă, starea de asediu ori de conflict armat;
e. protecŃia minorilor;
f. apărarea demnităŃii umane şi a dreptului la propria imagine;
g. politici nediscriminatorii cu privire la rasă, sex, naŃionalitate, religie,
convingeri politice şi orientări sexuale;
h. exercitarea dreptului la replică, rectificare şi alte măsuri echivalente;
i. comunicări comerciale audiovizuale, inclusiv publicitate, plasare de
produse, publicitate electorală şi teleshopping;
j. sponsorizare;
k. principiile şi regulile de desfăşurare a campaniilor electorale şi a celor
pentru referendum, în serviciile de programe audiovizuale;
l. responsabilităŃile culturale ale furnizorilor de servicii media
audiovizuale;

Presa şi actualitatea 96
Unitatea de învăŃare 3

să elaboreze instrucŃiuni şi să emită recomandări pentru desfăşurarea


activităŃilor în domeniul comunicării audiovizuale;
La negocierile internaŃionale cu privire la domeniul audiovizual, Consiliul
este consultat cu privire la poziŃia României şi îşi poate trimite
reprezentanŃi la respectivele negocieri;
Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative
prin care se reglementează activităŃi din domeniul audiovizual ori în
legătură cu acesta, avizul Consiliului fiind obligatoriu;
Consiliul este autorizat să solicite şi să primească de la furnizorii şi
distribuitorii de servicii de programe audiovizuale orice date, informaŃii şi
documente care privesc îndeplinirea atribuŃiilor sale, având obligaŃia să
păstreze confidenŃialitatea datelor care nu au caracter public.
În aceste scopuri, Consiliul are propria sa structură operaŃională, care
include un serviciu de monitorizare la nivel naŃional. CNA acŃionează fie
la sesizarea propriilor săi angajaŃi (din oficiu), fie la cererea unei
autorităŃi publice, fie ca urmare a plângerii depuse de o persoană fizică
sau juridică afectată în mod direct prin încălcarea prevederilor Legii
audiovizualului sau ca urmare a plângerii depuse de organizaŃii
neguvernamentale specializate în protejarea drepturilor omului, a
drepturilor femeii şi copilului. Prin urmare, CNA acŃionează după ce un
mesaj a fost transmis, nu înainte: reglementează şi sancŃionează
abaterea, nu cenzurează. SancŃiunile sunt, în funcŃie de gravitatea
faptei şi de comportamentul anterior, de la o somaŃie publică de intrare
în legalitate, la amendă şi chiar la retragerea licenŃei de funcŃionare.
În plus, în funcŃie de evoluŃia reglementărilor europene şi a pieŃei de
media româneşti, CNA emite decizii, recomandări şi instrucŃiuni pentru
reglementarea producătorilor şi difuzorilor de produse culturale
audiovizuale din România.
CNA are printre atribuŃii asigurarea unei oferte de media echilibrate şi a
unei pieŃe de media în care funcŃionează mai mulŃi actori, în beneficiul
publicului. Drept urmare, din 2001 a fost înfiinŃată ARMA - AsociaŃia
Română pentru Măsurarea AudienŃelor, pentru televiziuni. Pentru radio,
există ARA – AsociaŃia pentru Radio AudienŃă. CNA are liber acces la
aceste informaŃii, pentru a identifica apariŃia unor posturi cu poziŃie
dominantă pe piaŃă (aşa cum indică Legea 504/2002).

3.2.2 CNA ŞI MASS-MEDIA DIN ROMÂNIA


ExistenŃa CNA a avut, indiscutabil, un efect benefic asupra peisajului
audiovizual din România. Plecând de la regulile legate de conŃinutul
audiovizual valabile la nivel european, CNA a stabilit, a impus şi a
explicat, de nenumărate ori, reglementări legate de informarea corectă
a publicului, de protecŃia copiilor, de apărarea demnităŃii umane, de
desfăşurarea unei campanii electorale. Efectele se simt la nivelul
întregului sistem mass-media, care a evoluat, inclusiv din punct de
vedere calitativ, în ultimele două decenii.

97 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

Astfel, au fost eliminate treptat din programele de ştiri imaginile şi


numele victimelor unor infracŃiuni sau ale unor accidente, corpurile
mutilate. Filmele şi programele de divertisment care conŃin scene de
violenŃă, scene cu conotaŃii sexuale sau comportamente considerate
periculoase pentru minori pot fi difuzate doar în anumite perioade ale
zilei (Decizia 78/2002 privind protecŃia minorilor în cadrul serviciilor de
programe). De asemenea, au fost eliminate treptat mesajele puternic
discriminatorii. În timpul campaniilor electorale, televiziunile care
transmit mesaje electorale trebuie să aloce timp de antenă tuturor
candidaŃilor, permiŃând astfel publicului să ia o decizie de vot în
cunoştinŃă de cauză.
În plus, existenŃa CNA a forŃat coagularea reprezentanŃilor industriilor
comunicării în asociaŃii profesionale, care pot servi drept partener de
discuŃie în ceea ce priveşte reglementarea şi autoreglementarea
domeniului. Este vorba despre Consiliul Român pentru Publicitate –
RAC sau despre AsociaŃia Română de ComunicaŃii Audiovizuale –
ARCA.
Material realizat de Raluca Radu.

BIBLIOGRAFIE

Studii
IMCA pour la Commission européenne – DG EAC, Roumanie –
Monograph. Paysage audiovisuel et politiques publiques des pays
candidats dans le secteur audiovisuel, Etude DG EAC / 59/ 02, Mars
2004.

LegislaŃie
ConstituŃia României, 2003.
Decizia CNA 78/2002 privind protecŃia minorilor în cadrul serviciilor de
programe.
Decizia CNA 258/ 2003 privind difuzarea operelor audiovizuale
europene.
Legea Audiovizualului 48/1992.
Legea Audiovizualului 504/2002.

Site-uri de Internet
ec.europa.eu, site-ul oficial al Comisiei Europene, Audiovisual and
Media Policies.

Presa şi actualitatea 98
Unitatea de învăŃare 3

www.cna.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional al Audiovizualului.

Lucrare de verificare
AlegeŃi varianta sau variantele corecte:
1. Uniunea Europeană are o legislaŃie pentru audiovizual care
protejează:
a) produsele culturale europene;
b) pluralitatea de voci pe piaŃa de media;
c) accesul tuturor producătorilor internaŃionali pe o piaŃă liberă.

2. Consiliul NaŃional al Audiovizualului a fost înfiinŃat prin lege în:


a) 1989;
b) 1992;
c) 1997;
d) 2003.

3.3 CONSILIUL NAłIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR


SECURITĂłII

Instaurarea regimului comunist în România, după 23 august 1944, a


presupus, printre altele, înfiinŃarea unei instituŃii de poliŃie politică prin
care să se exercite un control total asupra populaŃiei şi care să
garanteze stabilitatea statului. Securitatea, ca poliŃie politică (adică
instituŃie represivă care deŃinea dreptul de a efectua anchete, de a
instrumenta cazuri şi a aplica pedepse), a fost înfiinŃată printr-un decret
din 1948, ea fiind „în mod explicit definită drept instituŃie a statului,
menită să poarte o luptă a majorităŃii «democrat populare» împotriva
«rămăşiŃelor burgheze», prin orice mijloace” (Raport final, 2007, p.
480). Până în acel moment, acŃiunile represive au fost întreprinse de
vechile structuri poliŃieneşti, rămase în activitate şi după 1945 (Raport
final, 2007, p. 481).

99 Presa şi actualitatea
Unitatea de învăŃare 3

Mai întâi de toate, Securitatea a însemnat represiune. În primii ani ai


comunismului au fost arestate zeci de mii de persoane considerate a fi
„elemente duşmănoase” faŃă de regimul instaurat în România.
Denumită în epocă, „braŃ înarmat al Partidului”, „tăiş al sabiei în lupta de
clasă”, Securitatea i-a arestat, anchetat şi torturat pe toŃi cei care se
împotriveau direct sau indirect regimului comunist. Tortura fizică (bătăi
bestiale, înfometare, administrarea de şocuri electrice, izolarea în celule
umede, întunecoase, cu şobolani etc.) era însoŃită de tortura morală
(şantaj, ameninŃări, intimidări). OfiŃerii DirecŃiei Generale a SecurităŃii
Poporului erau singurii competenŃi în „a instrumenta infracŃiunile ce
primejduiesc regimul democratic şi securitatea poporului” (Raport final,
2007, p. 480 şi urm).
„Aparatul poliŃiei politice a avut un rol esenŃial de consolidare a
comunismului, prin mijloace ale terorismului de stat. Principala sa
atribuŃie a constat în inocularea şi administrarea sentimentului de frică,
o componentă fundamentală în administrarea actului de poliŃie politică.
Practic, acesta a fost rolul SecurităŃii în regimul comunist din România,
iar evoluŃia aparatului său a fost circumscrisă acestui scop, în funcŃie de
specificitatea contextului intern şi internaŃional în care acŃiona” (Oprea,
2002, p. 15).
InstituŃia SecurităŃii a avut de-a lungul timpul mai multe denumiri:
DirecŃia Generală a SecurităŃii Poporului, Ministerul SecurităŃii Statului,
DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului, Consiliul SecurităŃii Statului,
Departamentul SecurităŃii Statului din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne (ultima titulatură pe care o avea în decembrie 1989). Pe lângă
administrarea sentimentului de frică în rândul populaŃiei, un alt rol al său
a fost acela de a institui un control total asupra populaŃiei, exercitat prin
constituirea, extinderea şi gestionarea unei reŃele informative alcătuită
din colaboratori recrutaŃi din rândul tuturor structurilor socio-
profesionale. DenumiŃi generic „informatori”, aceştia culegeau şi
transmiteau informaŃii despre atitudinea cetăŃenilor faŃă de regimul
comunist (Raport final, 2007, p. 505).
„Subsemnatul... mă angajez să sprijin în mod secret, organizat şi activ
organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară pentru
prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracŃiunilor îndreptate împotriva
securităŃii statului pentru combaterea oricăror manifestări care
afectează interesele orânduirii noastre socialiste.” Aşa suna
angajamentul pe care trebuiau să-l semneze colaboratorii SecurităŃii din
perioada comunistă. Prin documentul respectiv, semnat cu numele real
sau cu cel conspirativ, o persoană recrutată ca informator îşi dădea
acordul să colaboreze cu organele poliŃiei politice din România (Albu,
2008, p. 62).
Cercetări recente au arătat că informatorii erau recrutaŃi prin şantaj, dar
şi prin apelul la sentimentele patriotice. Şantajul presupunea existenŃa
unor fapte în trecutul persoanei care o făceau vulnerabilă. O rudă fugită
în străinătate, un părinte fost moşier, o situaŃie compromiŃătoare (de
exemplu adulterul, homosexualitatea) puteau pune persoana în situaŃia

Presa şi actualitatea 100


Unitatea de învăŃare 3

de a accepta să semneze un angajament de colaborare. Uneori, se


apela la naivitatea individului, căruia i se cerea colaborarea sub un
pretext de genul următor: împiedicarea unor acte de spionaj, de sabotaj
economic, a atacurilor străine etc. Se invoca datoria cetăŃeanului de a-
şi apăra Ńara (NagâŃ, 2004, pp. 133-134).
Tuturor acestor oameni li se cerea un lucru simplu în aparenŃă: „să
înşire oral sau în scris câteva banalităŃi despre colegi, rude sau prieteni:
ce probleme de familie au, cum şi cu cine se distrează, ce citesc, ce
posturi de radio sau ce muzică ascultă, ce planuri de viitor îşi fac, cu
cine sunt în conflict şi de ce... Aparent nimic grav sau care să nu fie
cunoscut de toată lumea. Detaliile puteau merge până la meniul zilnic,
preŃul coşniŃei lunare, cadourile primite din străinătate, titlul cărŃilor din
bibliotecă sau numărul sticluŃelor de ojă din baie. [...] Urmărirea unei
persoane, din motive pe care ofiŃerul nu le comunica niciodată
colaboratorilor săi, semăna cu asamblarea unui puzzle: separat, piesele
sunt mici şi nu spun mare lucru – laolaltă însă, compun un tablou
general plin de semnificaŃii” (NagâŃ, 2004, p. 135).
Activitatea SecurităŃii nu se rezuma doar la recrutarea informatorilor şi
la prelucrarea informaŃiilor obŃinute de acestea. În cadrul SecurităŃii
existau direcŃii care se ocupau cu ascultarea telefoanelor, interceptarea
şi violarea corespondenŃei, urmărirea persoanelor considerate
periculoase pentru regim, culegerea de informaŃii despre cetăŃenii
străini care vizitau România, acŃiuni de intimidare şi anihilare fizică a
cetăŃenilor români din străinătate care militau împotriva regimului
comunist (cazul atentatului cu bombă de la SecŃia română a postului de
radio Europa Liberă).
Raportul final al Comisiei PrezidenŃiale pentru Analiza dictaturii
comuniste din România subliniază faptul că folosirea civililor ca
informatori şi extinderea permanentă a reŃelei de colaboratori arată clar
dorinŃa regimului de a-i supraveghea permanent pe toŃi cetăŃenii,
chiar şi pe cei care păreau inofensivi: „PrezenŃa în reŃea a surselor din
cele mai diverse medii – de la deŃinuŃi politici la elevi, de la oameni de
cultură la foşti ilegalişti sau membri de partid – dovedeşte că întreaga
populaŃie era vizată, fără excepŃie”. Astfel, arată Raportul, toŃi cetăŃenii
trebuiau urmăriŃi „pentru a fi împiedicaŃi să reacŃioneze critic la adresa
regimului şi pentru a deveni complet obedienŃi”. După o primă fază,
violent-represivă, în care Ńinta erau „duşmanii poporului”, Securitatea
trece într-o etapă obsesiv-preventivă, care se întinde până în
decembrie 1989. Amploarea activităŃilor de supraveghere şi control a
cetăŃenilor nu poate fi deocamdată stabilită statistic, dar există
certitudinea că avea proporŃii gigantice (Raport final, 2007, p. 520-521).

3.3.1 ÎNFIINłAREA C.N.S.A.S.


După 1989, numeroase voci ale societăŃii civile din România au cerut
înfiinŃarea unei instituŃii care să preia arhiva fostei SecurităŃii, să

101 Presa şi actualitatea


Unitatea de învăŃare 3

deconspire numele ofiŃerilor şi colaboratorilor acesteia şi să cerceteze


activitatea acestei instituŃii de represiune şi de poliŃie politică.
Astfel, în baza Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea poliŃiei politice comuniste a fost înfiinŃat Consiliul
NaŃional Pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii (C.N.S.A.S.). Consiliul
NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii este o autoritate
administrativă autonomă cu personalitate juridică, finanŃată de la
bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului. InstituŃia are o
structură unică la nivel naŃional, fiind condusă de un Colegiu compus
din 11 membri numiŃi de Parlamentul României, pe o perioadă de 6 ani.
În prezent, C.N.S.A.S. funcŃionează în baza OrdonanŃei de UrgenŃă a
Guvernului României nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea SecurităŃii. Această ordonanŃă a fost adoptată după ce
Curtea ConstituŃională a semnalat faptul că Legea nr.187/1999 privind
accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliŃiei politice comuniste, era
în ansamblul ei, neconstituŃională.
Potrivit legislaŃiei în vigoare (OUG, nr. 24/10 martie 2008, art. 1), poate
avea acces la propriul dosar, întocmit de Securitate, orice cetăŃean
român sau cetăŃean străin care după 1945 a avut cetăŃenie română,
precum şi orice cetăŃean al unei Ńări membre a OrganizaŃiei Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO) sau al unui stat membru al Uniunii
Europene. Acest drept se exercită la cerere şi constă în posibilitatea de
a studia dosarul şi de a obŃine copii de pe actele dosarului şi de pe alte
documente care se referă sau au legătură cu persoana sa.
De asemenea, persoana respectivă are dreptul să afle identitatea
lucrătorilor SecurităŃii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu
informaŃii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităŃii
de lucrător al SecurităŃii pentru ofiŃerii sau subofiŃerii care au contribuit
la instrumentarea dosarului. Dacă persoana urmărită nu mai este în
viaŃă, pot cere să aibă acces la dosarul acesteia rudele sale până la
gradul al patrulea sau moştenitorii testamentari. Dacă există înscrisuri
originale (manuscrise, scrisori, acte etc.) sau obiecte personale reŃinute
de Securitate, acestea se restituie titularului.
Legea defineşte ca fiind lucrător al SecurităŃii orice ofiŃer, subofiŃer de
Securitate, inclusiv ofiŃer sub acoperire, care în perioada 1945-1989 a
întreprins activităŃi care încălcau drepturi şi libertăŃi fundamentale ale
omului, în scopul susŃinerii puterii comuniste (OUG, nr. 24/10 martie
2008, art. 2).
Colaborator al SecurităŃii era acea persoană care furniza informaŃii, prin
note, rapoarte scrise sau prin relatări verbale către Securitate, informaŃii
prin care se denunŃau activităŃi sau atitudini potrivnice regimului totalitar
comunist. Nu sunt consideraŃi colaboratori cei care au dat declaraŃii în
timpul anchetelor penale sau al proceselor sau cei care nu împliniseră
16 ani la data colaborării cu Securitatea, deoarece asupra acestora s-
au exercitat presiuni care puteau ajunge până la tortura fizică şi psihică.

Presa şi actualitatea 102


Unitatea de învăŃare 3

Sunt asimilaŃi colaboratorilor toŃi cei care aveau competenŃe


decizionale, juridice ori politice şi care au luat decizii, la nivel central
sau local, cu privire la activităŃile SecurităŃii ori cu privire la activitatea
altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist (OUG, nr.
24/10 martie 2008, art. 2)
Sub denumirea de propriul dosar, legea se referă la orice material
întocmit de Securitate şi de către alte structuri de represiune ale
regimului totalitar comunist, indiferent de suport, despre o persoană sau
mai multe persoane. Dosarul poate conŃine note informative date de
colaboratori, rapoarte ale ofiŃerilor de Securitate, transcrieri ale
convorbirilor telefonice, scrisori sau telegrame interceptate de
Securitate.

3.3.2. PRINCIPALELE ATRIBUłII ALE C.N.S.A.S.


C.N.S.A.S. are, prin lege, atribuŃia de a asigura:
– accesul la propriul dosar întocmit de Securitate şi deconspirarea
lucrătorilor SecurităŃii şi a colaboratorilor acesteia;
– accesul la informaŃiile de interes public privind calitatea de lucrător al
SecurităŃii în cazul candidaŃilor la alegerile prezidenŃiale, generale,
locale şi pentru Parlamentul European (Preşedintele României, deputaŃi
şi senatori, membrii guvernului, membrii români ai Parlamentului
European, secretarii de stat, prefecŃi, primari, consilieri locali). Aceste
informaŃii pot fi furnizate presei, la cerere, dar şi partidelor politice,
O.N.G.-urilor, precum şi instituŃiilor publice;
- publicarea informaŃiilor şi a documentelor cu privire la activitatea,
structura şi componenŃa SecurităŃii, care atestă implicarea acesteia şi a
altor structuri politice şi represive ale regimului totalitar comunist în
fapte de încălcare a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului;
- organizarea şi desfăşurarea activităŃilor educative şi sprijinirea
cercetărilor prin conferinŃe şi expoziŃii, derularea unor programe
educaŃionale, publicarea de studii ştiinŃifice, monografii, colecŃii de
documente, în vederea cunoaşterii trecutului României între 1945-1989
şi consemnării istorice a activităŃilor represive ale regimului comunist;
- publicarea documentelor cu privire la cazurile neelucidate de decese
sau de dispariŃii produse în urma acŃiunilor SecurităŃii şi sesizarea
organelor de cercetare penală, atunci când este cazul;
- accesul cercetătorilor acreditaŃi de Colegiul C.N.S.A.S. la documentele
şi informaŃiile cu privire la structura, componenŃa, metodele şi activităŃile
SecurităŃii (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 14).

103 Presa şi actualitatea


Unitatea de învăŃare 3

Colegiul C.N.S.A.S.
C.N.S.A.S. este condus de un colegiu, alcătuit din 11 membri. Aceştia
sunt numiŃi de către Parlament, în felul următor:
a) doi membri sunt reprezentanŃi ai societăŃii civile: unul este propus de
Preşedintele României, iar celălalt de către primul-ministru, pe baza
consultării cu organizaŃii neguvernamentale;
b) nouă membri sunt propuşi de grupurile parlamentare, potrivit
configuraŃiei politice a celor două Camere.
Din Colegiul C.N.S.A.S. nu pot face parte foştii lucrători ai SecurităŃii
sau colaboratorii acesteia şi persoanele cu antecedente penale. Pe
perioada mandatului, membrii Colegiului nu pot face parte din partide
politice (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 17).
Colegiul şi fiecare dintre membrii săi răspund în faŃa Parlamentului
României pentru modul de îndeplinire a atribuŃiilor ce le revin (OUG, Nr.
24/10 martie 2008, Art. 21)

3.3.3 ACTIVITATEA C.N.S.A.S.


C.N.S.A.S. desfăşoară mai multe tipuri de activităŃi. În primul rând,
asigura accesul persoanelor la propriul dosar sau la dosarul rudelor
decedate. Accesul este permis în baza unei cereri scrise. De obicei,
Consiliul informează petentul despre existenŃa dosarului abia după
minim şase luni de la depunerea cererii. Consultarea efectivă a
dosarului presupune un timp îndelungat de aşteptare.
În al doilea rând, C.N.S.A.S. are ca atribuŃie verificarea candidaŃilor la
alegerile locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenŃiale.
Aceştia sunt obligaŃi de lege să facă o declaraŃie publică pe propria
răspundere prin care să confirme că au avut sau nu calitatea de lucrător
al SecurităŃii sau de colaborator al acesteia. DeclaraŃiile se depun la
Biroul Electoral Central, care le trimite Consiliului NaŃional pentru
Studierea Arhivelor SecurităŃii. Consiliul verifică din oficiu dacă există în
arhiva sa documente sau informaŃii privind o posibilă colaborare a
candidatului respectiv cu fosta Securitate. Rezultatele acestei cercetări
se fac publice. Decizia Consiliului poate fi contestată la Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 4 şi 5).
La cererea persoanelor fizice, a instituŃiilor statului sau a mass-media
pot fi verificaŃi în arhiva C.N.S.A.S. şi cei care sunt numiŃi în funcŃii
publice: personalul diplomatic şi consular, Avocatul Poporului şi
adjuncŃii săi, membrii în Consiliul NaŃional al Audiovizualului, judecătorii,
procurorii, grefierii, rectorii, prorectorii, decanii, prodecanii facultăŃilor de
stat sau private, inspectorii şcolari, directorii de licee sau grupuri
şcolare, preoŃii şi ierarhii, membrii consiliilor de administraŃie ale
societăŃilor publice de radio şi de televiziune, directorii, redactorii-şefi,
redactori în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa
scrisă, analiştii politici etc. (OUG, Nr. 24/10 martie 2008, Art. 3).

Presa şi actualitatea 104


Unitatea de învăŃare 3

O altă direcŃie de activitate a Consiliului o reprezintă încurajarea


cercetărilor privind stabilirea adevărului istoric despre perioada
comunistă. Orice persoană care doreşte să efectueze studii, analize
sau cercetări legate de perioada 1945-1989 poate solicita printr-o
cerere scrisă accesul la arhivele fostei SecurităŃi. Accesul la dosare
este dificil, deoarece există proceduri birocratice care pot dura un timp
îndelungat (uneori şi două-trei luni). Cercetătorii au obligaŃia de a folosi
documentele respective astfel încât să nu aducă atingere vieŃii private a
persoanelor menŃionate în acestea.

Arhiva C.N.S.A.S.
Arhiva Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii provine
de la Serviciul Român de InformaŃii, Serviciul de InformaŃii Externe,
Ministerul JustiŃiei, Ministerul Public, Arhivele NaŃionale, Ministerul
Apărării NaŃionale, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Este
vorba, conform datelor de pe site-ul C.N.S.A.S., de peste 20 de
kilometri liniari de arhivă.
Preluarea acestor documente s-a efectuat treptat şi continuă şi astăzi.
Site-ul C.N.S.A.S. arată că la sfârşitul anului 2007, fondul informativ din
arhiva C.N.S.A.S. totaliza un număr de 1.075.050 dosare cu 1.255.550
volume; fondul reŃea avea 426.600 dosare cu 546.100 volume, iar
fondul documentar, 19.500 de dosare cu 51.870 volume. Arhiva are la
bază fişele de cartotecă ale fostei SecurităŃi, care conŃin datele
privitoare la persoane, probleme sau instituŃii, clasate după anumite
criterii şi norme arhivistice. Pe baza acestor fişe se pot identifica în
arhivă dosarele întocmite de fosta Securitate. Cartoteca are peste un
milion de fişe de evidenŃă (www.cnsas.ro, accesat în iulie 2009).
Fondul informativ (operativ) conŃine dosarele privitoare la acŃiunile de
urmărire, verificare şi supraveghere informativă a persoanelor aflate în
atenŃia SecurităŃii. Fondul reŃea se referă la dosarele personale ale
informatorilor şi colaboratorilor fostei SecurităŃi. Ele sunt alcătuite din
angajamentul persoanei recrutate, notele şi rapoartele întocmite de
aceasta şi de ofiŃerul de Securitate cu care Ńinea legătura. Fondul
documentar cuprinde dosare care conŃin documente legate de o
anumită zonă de interes pentru fosta Securitate, cum ar fi: activitatea
partidelor istorice, mişcările naŃionaliste, mişcările de rezistenŃă,
colectivizarea agriculturii, desfăşurarea alegerilor, activitatea religioasă,
intelectualitatea. Pe lângă aceste fonduri, mai există şi altele dedicate
dosarelor de urmărire a comunităŃilor românilor din străinătate,
dosarelor de anchetă penală, dosarele cu manuscrise confiscate,
dosarelor administrative şi de cadre ale ofiŃerilor şi angajaŃilor fostei
SecurităŃi şi dosarele de contrainformaŃii militare (www.cnsas.ro).
Material realizat de Romina Surugiu.

105 Presa şi actualitatea


Unitatea de învăŃare 3

BIBLIOGRAFIE

CărŃi
Albu, Mihai (2008), Informatorul. Studiu asupra colaborării cu
Securitatea, Iaşi, Polirom.
NagâŃ, Germina (2004), „Informatorul de lângă noi”, în Adrian Neculau
(coord.), ViaŃa cotidiană în comunism, Iaşi, Polirom.
Oprea, Marius (2002), Banalitatea răului. O istorie a SecurităŃii în
documente (1949-1989), Iaşi, Polirom.
Raport final (2007), Comisia PrezidenŃială pentru Analiza Dictaturii
Comuniste din România, editat de Vladimir Tismăneanu, Dorin
Dobrincu, Cristian Vasile, Bucureşti, Humanitas.

LegislaŃie
Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
poliŃiei politice comuniste.
OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului României nr. 24/ 10 martie 2008
privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea SecurităŃii.

Site-uri de Internet
www.cnsas.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional pentru Studierea
Arhivelor SecurităŃii.

Lucrarea de verificare

AlegeŃi varianta sau variantele corecte:


1. Potrivit legislaŃiei în vigoare, poate avea acces la propriul dosar,
întocmit de Securitate......
a) orice cetăŃean român;
b) orice cetăŃean străin care după 1945 a avut cetăŃenie română;
c) orice cetăŃean al unei Ńări membre NATO sau U.E.

2. C.N.S.A.S. este condus de un colegiu, alcătuit din 11 membri, numiŃi


de...
a) preşedintele Ńării;
b) Parlament;
c) C.S.A.T.

Presa şi actualitatea 106


Unitatea de învăŃare 3

3.4 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 3

1. Membrii Consiliului NaŃional al Audiovizualului sunt verificaŃi de


C.N.S.A.S. dacă au avut sau nu legături cu fosta Securitate:
a) din oficiu, în momentul numirii lor în funcŃie;
b) la cererea persoanelor fizice, a instituŃiilor statului sau a mass-media;
c) niciodată, pentru că C.N.S.A.S nu are atribuŃii în acest sens.

2. C.N.S.A.S. are, prin lege, atribuŃii în domeniul:


a) publicării informaŃiilor şi a documentelor cu privire la activitatea,
structura şi componenŃa SecurităŃii;
b) organizării şi desfăşurării activităŃilor educative în vederea
cunoaşterii trecutului României între 1945-1989 şi consemnării istorice
a activităŃilor represive ale regimului comunist;
c) anchetării şi instrumentării cazurilor neelucidate de decese sau de
dispariŃii produse în urma acŃiunilor SecurităŃii.

3. Prefectul nu mai poate fi numit pe criterii politice din:


a) 2004;
b) 2006;
c) prefectul este un om politic prin definiŃie.

4. CNA răspunde în faŃa:


a) Parlamentului;
b) PreşedinŃiei;
c) Guvernului.

5. CNA are atribuŃii legate de:


a) acordarea de licenŃe pentru posturile de radio şi de televiziune
româneşti;
b) protejarea minorilor de conŃinut audiovizual potenŃial dăunător;
c) cenzurarea posturilor de radio şi televiziune.

107 Presa şi actualitatea


Unitatea de învăŃare 3

Răspunsuri şi comentarii la Testul de autoevaluare

1. b, 2. a, b, 3. b, 4. a, 5.a, b.
Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar
pentru finalizarea tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4
întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 3.

Presa şi actualitatea 108

S-ar putea să vă placă și