Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea”(Ps.146;1)
Muzica este hrana spirituală, balsamul pentru suflet, ceea ce nu poate fi
exprimat prin cuvinte. Conectarea cu muzica reprezintă un adevărat ritual, care ajută la eliberarea de energii negative și aduce alinare sufletului. Cântarea pe lângă faptul că este un tratament pentru suflet, mai este și o rugăciune pusă într-o formă de artă, ce are menirea, de a-i aduce laudă Domnului, Maicii Sale, Sfinților... Muzica bisericească este altceva, dincolo de divertisment și de lumesc în general. Este cântecul pe care îl asculți atunci când sufletul tău are nevoie de liniște! Acest gen nu este doar ceea ce-ți mângâie auzul, ci și inima. Cum bine știm, cântul este de mai multe feluri: de operă, de muzică ușoară, popular, bisericesc dar respirația corectă și tehnica vocală sunt aceleași și ele constituie, baza oricărei interpretări. Experiența dobândită de-a lungul anilor ca ucenic la strana bisericii, ca profesor de muzică și îndrumător a mai multe generații de elevi, m-a determinat să pun baze solide în pregătirea și cultivarea celui mai sensibil instrument, vocea umană. Am avut parte de-a lungul timpului de multe provocări, în ceea ce privește munca cu elevii. Am avut norocul să lucrez cu îngerași de cinci anișori, în cadrul Palatului Copiilor Slatina, unde am fost profesor de canto și pot mărturisi că a fost cea mai mare provocare la timpul respectiv, ajungând să fac performanțe cu toate grupele de elevi, indiferent de vârstă. Cel mai important aspect al carierei mele, a fost și este să ajut elevii să dobândească o viziune nouă asupra societății actuale, a curentelor muzicale, să învețe să aprecieze punctele de vedere diferite și în același timp să își dezvolte creativitatea, sensiblitatea, cultura muzicală și cel mai important, să își perfecționeze tehnica vocală. De aceea cunoaștere și stăpânirea tehnicii vocale și respirației controlate voluntar sunt lucruri extrem de importante pe lângă auz perfect sau care se cere corectat. Abia apoi intervine arta, cizelarea, perfecționarea cântului, la expresivitatea acestuia. Și tot vorbind de respirație, pot afirma că este baza tehnicii vocale și a stat mereu în atenția marilor artiști. Un celebru tenor, Enrico Caruso menționa: ,, De ce nu învață cântărețul mai întâi cum să respire? Din păcate, nu toți cântăreții indiferent de gen, cunosc tehnica vocală și interpretarea nuanțată. În activitatea mea cu elevii, parcurg fiecare etapă, în ceea ce privește tehnica vocală care este aceeași pentru orice emisie vocală, numai interpretarea este diferită. Cu privire la pedagogie, pot afirma că există mulți profesori de canto. Profesionalismul lor este foarte variat, dar puțini sunt foarte buni. Nu spun cu răutate acest lucru, dar această afirmație, se regăsește în lipsa de performanță. În primul rând, un pedagog trebuie să aibă o solidă bază profesională. Referindu-se la munca din artă, marele violonist și compozitor George Enescu a afirmat că 5% este inspirație, restul transpirație. Degeaba au unii talent, dacă nu au voința de a munci... Am o mulțumire sufletească, care se datorează performanțelor elevilor, dar și aprecierilor venite din partea unor artiști și oameni simpli, chiar prin intermediul virtual, pe paginile de socializare. Acest lucru mă motivează mult, să merg mai departe și să pun suflet în tot ceea ce fac, în vederea afirmării și promovării acestor tinere speranțe. Alteori, am primit remărci de la colegi, că prea multe repetiții și de ce atâta muzică... Dar este bine de știut, deși nu mi-am permis să le explic, cum că muzica dezvoltă elevilor abilități care îi ajută să obțină rezultate mai bune și la alte discipline, lucru demonstrat într-un studiu recent. În încheierea acestui articol doresc să precizez, că studiul muzicii reprezintă preocuparea principală a unor elevi de-ai mei, acesta reflectându-se în participările la concursurile școlare, festivaluri, emisiuni televizate și concerte susținute cu diferite ocazii, toate acestea aducând prestigiu școlilor la care am ore și lucrez cu drag alături de elevii mei.