ACTIVITATI DIFERENTIATE CE POT FI INCLUSE IN PLANURILE REMEDIALE

a) Diferentierea suportului de curs

Invăţare bazata pe surse de informare: nivelului de cunoştinţe, notiunilor din discipline conexe, stilurile
de învăţare
*Fise sintetice cu notiuni si informatii de specialitate bazale, ca punct de sprijin in intelegerea notiunilor
mai complexe, corelate cu exemple din experienta de viata a elevului
*Fise suport interdisciplinare care sa permita valorificarea cunostintelor elevului din alte discipline (
descoperirea unei maniere originale de a aborda un subiect al discplinei prin crearea conexiuni
posibile şi necesare în vederea intelegerii notiunilor deficitare)
*Suport de curs care sa valorifice stilurile de invatare ale elevilor ( harti, diagrame, explicatii audio,
tutoriale etc.)

b) Diferenţierea tipurilor de sarcini şi/ sau a timpului alocat

-Fise cu sarcini de lucru identice, dar cu timp diferit de rezolvare / executare, in functie de ritmul de lucru
al elevilor
- Fise cu sarcini diferite ca grad de complexitate, dar cu acelaşi timp de rezolvare / executare (ex: se
preda aceeasi teorie, urmând ca sarcinile sa fie diferite, dar care valorifică echitabil cunoştinţele
predate)
- Fişe de lucru identice cu sarcini progresive (sarcini cu dificultate crescătoare; sarcinile de la sfârşit pot fi
deschise şi pot solicita mai mult timp)
*varianta a) se lasa elevilor libertatea de a le rezolva doar pe cele pe care le pot face
*varianta b) se lasa elevului timpul necesar de a le rezolva pe toate in ritmul propriu
-”Fişe de sprijin” pentru împărţirea sarcinilor sau pentru a le face mai usoare pentru elevii mai slabi. (ex:
Pentru o lucrare practică prezentată pentru clasa sub forma unei investigaţii: ”Cum aţi folosi acest
aparat pentru a măsura tensiunea de suprafaţă a apei?”, elevii interesati pot cere o fisă de sprijin care
să le explice exact cum să efectueze lucrarea practică în cazul în care nu-si pot da seama singuri.)

c) Diferenţierea experienţelor de învăţare ale elevilor

- Sarcini de lucru cu grade diferite de dificultate pentru grupe mici şi omogene, constituite pe baza
nivelului de cunoştinţe sau abilităţi comune (ex: prin metoda cubului descrie-compara-analizeaza-
asociaza-aplica-argumenteaza, se pot da sarcini cu grade diferite de complexitate, fara a crea
disconfortul unei separari a grupurilor de lucru)
- sarcini de lucru identice lucru pentru grupe mici şi eterogene (sarcini ce sunt corelate cu o metodă
didactica ce valorifică învăţarea de tip peer, între egali - ex: metoda mozaic cu fise expert, lucrati-
ganditi-in perechi)
- Sarcini de lucru ce valorifica teoria stilurilor de invatare, pentru grupe mici şi omogene constituite pe
baza preferintei elevilor pentru un anumit stil de invatare)
- distribuirea eficienta a responsabilitatilor in grupurile de lucru, astfel incat elevul sa-si valorifice abilitatile
existente si sa se implice activ in rezolvarea sarcinilor (si implicit in recuperarea decalajelor cognitive ,
practice etc.)
- sarcini de lucru individuale cu grade diferite de complexitate (aflate atat in concordanta cu nivelul de
cunostinte al elevului, cat si cu zona proximei sale dezvoltari)
- sarcini de lucru care valorifica mijloace, metode şi procedee didactice centrate pe elev care:
***stimuleaza gandirea critica (ex: ciorchinele, d-bate, studiul de caz, investigatia, metoda SiNELG
etc. ) si respectiv, cea divergenta (ex: brainstorming, posterul, eseul de 5 minute etc.) in vederea
realizarii unor conexiunii mai profunde intre notiuni
***valorifica experienta anterioara a elevului ( ex: sarcini care sa contina in enunt situatii practice,
concrete, legate de experienta de viata a elevului)
***consolideaza noile cunostinte/ deprinderi insusite ( ex: exercitii ce au la baza un algoritm nou
invatat / cunostinte noi invatate)
*** valorifica stilurile de invatare ale elevilor, ca premise a accelerarii procesului de intelgere si
invatare al elevilor (ex: PPt-uri, filme video, explicatii inregistrate pe CD, platforme de lucru etc.)
d) Diferentierea sarcinilor individuale (temelor) pentru acasa
- teme pentru acasa care sa permita elevului utilizarea fiselor sintetice de specialitate /cele
interdisciplinare
- teme pentru acasa cu grade diferite de complexitate (aflate atat in concordanta cu nivelul de cunostinte
al elevului, cat si cu zona proximei sale dezvoltari)
- teme pentru acasa cu sarcini identice dar deschise (mai putin restrictive), care sa permita fiecarui elev:
*varianta a) valorificarea maximal a potentialului sau din punct de vedere intelectual, aptitudinal,
motivational (ex: teme de proiect care sa lase elevului libertatea de construire a structurii
acestora, in functie de abilitatile, cunostintele si interesele proprii)
*varianta b) diferentierea modului de prezentare a temei (ex: raport scris, prezentare orală sau afis -
în formă de hartă mentală sau schemă) in functie de stilul de invatare, de abilitatile sale -
orale, scrise, imagistice etc., de preferinta personala

e) Valorificarea elevului ca resursa importanta in monitorizarea progresului

- utilizarea autoevaluării şi consemnarea progreselor şi stabilirea pasului următor împreună cu elevul
(elevii îsi pot stabili, negocia sau li se poate atribui un obiectiv individual sau plan de acţiune pe baza unor
factori precum: rezultatele iniţiale ale testelor de diagnostic, capacităţile, nevoile, interesele lor, etc.
- stimularea elevilor sa se autoevalueze şi sa-si monitorizeze progresul prin:
 auto – corectare – elevul e solicitat să-şi depisteze erorile, lacunele proprii;
 auto - notare controlată – elevul este solicitat să-şi acorde o notă, care este apoi „negociată” cu
profesorul sau împreună cu colegii. Profesorul argumenteaza şi evidenţieze corectitudinea/
incorectitudinea aprecierilor formulate;
 inter-evaluare (intre elevi), pe baza unei grille date (fie la lucrările scrise, fie la examinarea orală)