Proiect didactic

Data: 18.05.2018

Clasa: a XII-a A

Profesor: Dionysatos Madalina

Aria curriculara:Limbă şi Comunicare

Obiectul:Limba şi literatura română

Subiectul:Ciocnirea de Mircea Cărtărescu- Postmodernismul

Tipul lectiei: de însuşire de noi cunoştinţe

Competenţe specifice:
2.1. Adecvarea strategiilor de lectură la specificul textelor literare studiate, în vederea înţelegerii şi interpretării personalizate;
2.3. Compararea propriei interpretări a textelor studiate cu altele, realizate de colegi sau de critici şi istorici literari;
3.1. Analiza relaţiilor dintre o operă studiată şi contextul cultural în care a apărut aceasta;
4.2. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite, pentru a formula judecăţi proprii.
Obiective operaţionale:

a)cognitiv-formative:

-să explice titlul poeziei;

-să identifice tema şi motivele existente în poezie;

-să identifice procedeele artistice care dau expresivitate poeziei;

-să precizeze particularităţile stilistice ale operei studiate

-să recunoască trăsăturile esteticii postmoderne

-să integreze noile cunoştinţe în sistemul propriu valori estetice.

b)afective

-să-şi exprime propriile opinii interpretative pornind de la textul studiat.

-să dovedească receptivitate faţă de interpretarea unui text literar;

c)psihomotorii:

-să folosească în mod corect spaţiul caietelor şi al fişelor de lucru.

Strategie didactică:

a)metode si procedee: conversaţia, explicaţia, învăţarea prin descoperire, exerciţiul, problematizarea, analiza stilistică, discuţia frontală,
observaţia, brainstormingul.

b)mijloace: fişe, tabla, instrumente de scris.

c)resurse umane: 29 de elevi

d)loc de desfăşurare si timp: sala de clasă, 50 de minute

e)bibliografie: Mircea Cărtărescu, Totul, Cartea Românească, Bucureşti, 1985

Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism Editura Polirom, 2005

Nicolae Manolescu, Despre poezie, Editura Aula, Braşov, 2002.

Alina Pamfil, Structuri didactice deschise, metodica predării limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007.

Etapele lecţiei T Activitatea profesorului Activitatea Metode şi Forme de Evaluare

i elevilor procedee organizare
m
p Mijloace

EVOCARE 1 Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării Îşi pregătesc Activitate

optime a activităţii. obiectele frontală
I.MOMENT necesare
ORGANIZATORIC începerii
activităţii.

II.REACTUALIZARE 3 Se face printr-un moment de brainstorming, Răspund la Brainstormin Activitate Formativă

A CUNOŞTINŢELOR prin întrebări despre curentul literar întrebările gul frontală
ÎNSUŞITE ANTERIOR postmodernist. formulate de
profesor.
 La terminarea sarcinilor elevii prezintă
rezultatele.

REALIZAREA 2 Pornind de la observaţiile pe care le primeşte Ascultă Activitate

SENSULUI de la elevi, profesorul anunţă tema lecţiei şi obiectivele frontală
obiectivele operaţionale: postmodernismul, cu lecţiei.
III. ANUNŢAREA aplicaţie pe textul Ciocnirea de Mircea
TEMEI ŞI A Cărtărescu.
OBIECTIVELOR

IV. CONDUCEREA 3  Momentul 1: se notează pe tablă titlul Notează în Lectura Formativa

ÎNVĂŢĂRII 4 lecţiei. Înainte de a trece la textul caiete. activă
propriu-zis, elevii vor primi informaţii
despre Mircea Cărtărescu, sistematizate
pe o fişă (anexa 2). Profesorul face Noteză în caiete.
lectura-model a poeziei şi apoi îi roagă
pe elevi să o citească expresiv.
Prin metoda răspunsului afectiv profesorul va
afla de la elevi prima impresie după lectură. Activitate
Momentul 2: profesorul distribuie
Fişă de lucru frontală
elevilor fişe cu exerciţii de Evaluare
combinată cu
comprehensiune bazate pe poezia Elevii rezolvă pe baza
activitate pe
Ciocnirea. (Anexa 3) exerciţiile fişelor.
echipe.
 Momentul 3: pornind de la aceste lucrând pe
exerciţii se vor desprinde următoarele perechi şi îşi Problematiza
concluzii (cu ajutorul întrebărilor prezintă rea
problematizante): poezia este una rezultatele.
 dominată de un epic combinat cu
fantasticul, stilistica foloseşte figurile
concreteţii, ale denotativului în
detrimentul conotavivului, din
perspectivă prozodică oferă o imagine
avangardistă, poemul utilizând
procedeul ingambamamentului.
Câmpurile lexicale se grupează în jurul
concretului, al cotidianului, tablourile Argumentaţia
sunt relevante în acest sens, fiind vorba
despre un imaginar vizual dominant.
Imaginarul erotic este unul fantastic.
 Momentul 4: pornind de la
Elevii primesc
caracteristicile acestui text, vom
fişe de lucru
desprinde trăsăturile curentului
privitoare la
postmodern, utilizând de asemenea
postmodernism
critica literară. Vom nota pe tablă
trăsăturile postmodernismului în
literatura română.

REFLECŢIE 4 Se propune elevilor să scrie pe o Elevii realizează Conversaţia Activitate

bucăţică de hărtie un lucru pe care l-au
VI .OBŢINEREA învăţat şi să formuleze o întrebare sau sarcina de lucru. individuală
PERFORMANŢEI ŞI o nelămurire în privinţa subiectului
ASIGURAREA FEED- sau să spună ce ar vrea să mai ştie
referitor la această lecţie.
BACK-ULUI

AIGURAREA 1 -profesorul face aprecieri si Evaluare

RETENŢIEI ŞI A recomandări legate de desfăşurarea orei, orală, prin
TRANSFERULUI urmând ca tema pentru acasă să se calificativ
rezolve potrivit fişei de lucru propuse e
( anexa 4).

POSTMODERNISMUL

- nu poate fi conceput şi apreciat critic decât prin raportare la modernism (aşa arată şi prefixul `post-`);
- dificultatea definirii termenului se datorează faptului că el funcţionează nu doar în literatură, cultură, arhitectură sau în artele plastice, ci şi în
filozofie, disciplinele social-politice etc;
- postmodernismul şi postneomodernismul trebuie puse în relatie cu termenii: modernism, modernitate; modernitatea este o perioadă istorică din
evoluţia omenirii, derulată între Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) şi primii ani după cel de-al doilea razboi mondial, iar modernismul este
estetica acestei perioade;
- in literatura romană, fenomenul postmodern ia amploare după 1980, respectiv 1990 – 2000;
- postmodernismul e privit ca o mutaţie survenită în conştiinţa umanitătii, cât şi ca o modificare a paradigmei culturale;
- postmodernistii modifică fundamental chiar conceptul de `literatură`, care se extinde acum dincolo de spaţiul pur beletristic, inducând şi
genurile nonficţionale (jurnal, corespondenta, literatura de popularizare) şi literaturile noncanonice (literatura minoritatilor nationale, cea pentru
femei etc.);
- scriitorul postmodern trăieste apăsat de povara secolelor anterioare, fiind conştient că totul a fost deja scris; el trebuie acum să reinvestească
fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilitătii sale;
- scriitorul postmodern respinge mimesis-ul, preferă jocul cu limbajul şi colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse, şi
un autobiografism execesiv pe alocuri;
- citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra
existenţei;
- graniţele culturale, limitele genurilor şi ale speciilor literare se anulează;
- literatura este înscenată, în mod ludic, fără tragism şi fără inocenţă;
- fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte venerate sunt reasamblate şi puse într-o nouă lumină;
- trăsături ale literaturii postmoderniste: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversităţii realului, refuzul stilului
înalt, ermetic şi impersonal, valorificarea creativă şi recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază si parodie, practicarea
unei poetici a concretului şi a banalului, receptivitatea faţă de livresc, în forma intertextualitătii, a metatextualităţii, şi a transtextualităţii;
- reprezentanţi în literatura română: Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Mircea Horia Simionescu, Traian T. Coşovei, Ion Stratan, Ruxandra
Cesereanu.

Referinţe critice:
Postmodernismul este, după definiţia lui Eugen Simion, „o etică şi o estetică a seducţiei, a jocului şi a impurităţii, adică un fel de modernism
fără transcendenţă, asemănător manierismului şi barocului, adică un postmodernism fără postmodernitate.” Din punct de vedere etic,
postmodernismul ar fi un fel de nou umanism, construit pe mitul unei (imposibile, de fapt, - consideră Mircea Cărtărescu ) întoarceri:
„promisiunea de a se întoarce cu o conştiinţă lucidă şi mai înţelegătoare, la ceea ce un romancier de azi numeşte codul existenţial al omului şi de
a da o imagine unitară şi verosimilă a omului uitat în haosul unei istorii iraţionale”.
După Nicolae Manolescu, postmodernismul este un modernism mai tolerant, care împrumută criteriul poeticului din poezia modernă, arătându-
se mai îngăduitor în preferinţele şi idiosincraziile lui.
În concluzie, putem face observaţia că omul postmodern nu mai trăieşte „nostalgia dureroasă a unui limbaj unic” tocmai pentru că are
posibilitatea creării unui limbaj unic. Omul postmodern nu mai trăieşte în ruptura comunicării. Pentru el, comunicarea este posibilă, iar stilul
contează mai puţin, deoarece e dominat de ludic.
Trăsăturile postmodernismului au fost formulate şi dezvoltate de criticul Ihab Hassan, citat de Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc
cu lucrarea Pluralism în postmodernism. Perspective. Acestea ar fi: indeterminarea – pierderea încrederii în valorile absolute; fragmentarea –
discontinuitatea textului ( „unitatea cărţii se dezmembrează pentru a face loc independenţei propoziţiei, în care propoziţia se dezmembrează
pentru a face loc independenţei cuvântului etc.” ); decanonizarea – scriitorii canonici priviţi ca valori imuabile şi sacrosante sunt demitizaţi;
lipsa de sine – în opere apare deconstrucţia în subiect, acesta însuşi fiind o ficţiune, o manifestare a unor false euri; nereprezentabilul /
neprezentabilul – ceea ce interesează e poziţia faţă de referent, dar pentru artistul postmodern, referentul nu mai există, operele putând fi
complet nereferenţiale; ironia – se generalizează devenind substanţa însăşi a operelor artistice; trecutul poate fi recuperat cu ironie; istoria,
tragică iniţial – prin repetare – devine farsă; scriitorul postmodernist nu creează, ci mimează, luând în derâdere, fantazând; hibridizarea – toate
formele artei prezentului se pot combina aleatoriu, postmodernismul depăşind definitiv categoriile „închistate” ale esteticii clasice;
carnavalizarea – pasiune pentru polifonia stilistică şi narativă, pentru formări şi deformări continue ale limbajului; performanţa – textul
postmodernist este interactiv şi cere participarea directă şi intensă a receptorului la constituirea lui; unele texte literare se cer reasamblate şi chiar
rescrise de cititor; construcţionismul – o consecinţă a perspectivismului postmodern este pierderea tot mai accentuată a sentimentului realităţii,
aş timpului şi a istoriei ( lumea devine ficţiune ) şi relaţia referenţială dintre acestea şi operă nu se mai încheagă; istoria, spre exemplu, „e tratată”
cu o libertate extraordinară, fiind torsionată, alterată, corectată; imanenţa – în literatură, aceasta se manifestă ca o „exuberanţă” intertextuală,
metatextuală […] autoreferenţială, unică în istoria formelor.