Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procedee Tehnologice PDF
Procedee Tehnologice PDF
2.4.1. Strunjirea
a = s sin (2.7)
b = t / sin (2.8)
Suprafeţele ce pot fi obţinute prin strunjire sunt situate atât la exterior cât şi la
interior. Se pot obţine suprafeţe cilindrice (fig. 2.22), suprafeţe plane (fig. 2.23),
suprafeţe conice, suprafeţe elicoidale, suprafeţe poligonale, suprafeţe ovale şi
ovoidale, suprafeţe profilate, detalonări, crestări, degajări, canale, retezări şi chiar
suprafeţe cu generatoare neanalitică.
Cerinţa obiectivă, comună tuturor suprafeţelor, este existenţa unei axe de
rotaţie şi posibilitatea prinderii sigure pe maşina-unealtă a semifabricatului.
Metodele, din punct de vedere al generării suprafeţelor, prin care se pot obţine
suprafeţele enunţate mai sus, sunt:
directoare obţinută pe cale cinematică ca traiectorie a unui punct;
generatoare: - materializată pe tăişul aşchietor;
- obţinută pe cale cinematică;
- ca traiectorie a unui punct;
- ca înfăşurătoare a poziţiilor unei curbe în mişcare;
- prin rulare;
- prin programare.
2.4.2. Rabotarea
unde, l [mm] – lungimea unei curse simple care este în funcţie de lungimea
piesei.
Legătura dintre parametrii regimului de aşchiere şi parametrii secţiunii stratului
de aşchiere, folosind şi figura 2.24, este dată tot de relaţiile (2.7) şi (2.8).
17
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
2.4.3. Mortezarea
18
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
2.4.4. Burghierea
20
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
aA = sz sin (2.10)
bA = (D – d0) / 2sin (2.11)
aB = s z (2.12)
bB = d0 / 2 (2.13)
unde, sz (mm/dinte) – avansul pe dinte, care este egal cu s/z, “z” fiind numărul de
dinţi ai burghiului (de regulă z = 2); d0 (mm) – diametrul miezului burghiului.
Trebuie remarcat faptul că în cazul burghierii se obţin numai alezaje cilindrice
înfundate sau străpunse iar metoda de obţinere este cu directoare “pe cale cinematică
ca traiectorie a unui punct” şi generatoare obţinută tot “pe cale cinematică ca
traiectorie a unui punct”, cu toate că unele surse bibliografice consideră că
generatoarea este materializată pe scula aşchietoare.
21
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
Fig. 2.27. Principiul de lucru al lărgirii Fig. 2.28. Principiul de lucru al adâncirii
22
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
Fig. 2.29. Principiul de lucru al adâncirii conice Fig. 2.30. Principiul de lucru al adâncirii
profilate
23
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
2.4.6. Alezarea
2.4.7. Broşarea
2.4.8. Frezarea
27
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
28
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
Aşa cum s-a afirmat mai înainte frezarea este cel mai complet procedeu de
prelucrare prin aşchiere în sensul că se pot obţine aproape toate suprafeţele dorite,
datorită modului particular de construcţie a sculei aşchietoare.
Se pot prelucra suprafeţe plane verticale, orizontale, înclinate, combinaţii ale
celor anterioare, canale, caneluri, suprafeţe elicoidale, suprafeţe evolventice,
suprafeţe spaţiale, etc.
Metodele care se folosesc, din punct de vedere al generării suprafeţelor, sunt:
directoare: - obţinută cinematic:
- ca înfăşurătoare a poziţiilor succesive ale unei alte curbe în
mişcare;
- prin programare
generatoare: - materializată pe scula aşchietoare;
- obţinută cinematic:
- ca înfăşurătoare a poziţiilor succesive ale unei alte curbe;
29
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
- prin programare.
2.4.9. Filetarea
- avansul de aşchiere “s” [mm/rot] care este egal cu pasul filetului “p” şi care
depinde de scula aşchietoare aleasă (tarod, filieră, cap de filetat). De cele mai multe
ori nu este nevoie de avans deoarece acesta este materializat pe scula aşchietoare.
Legătura dintre elementele stratului de aşchiere şi parametrii regimului de
aşchiere este următoarea;
p
a = sz sin = sin (2.24)
z
unde, z – numărul de dinţi ai tarodului.
Lăţimea stratului de aşchiere, pe conul de atac, este dată de relaţia (2.15) până
la începutul filetului pe conul de atac, iar apoi devine variabilă, însă are valori mai
mici decât cele date de relaţia (2.15).
Prin procedeul tehnologic de filetare se obţin filete cilindrice exterioare şi
interioare, filete conice exterioare şi interioare, fiecare din acestea având diverse
profiluri: triunghiular, trapezoidal, dreptunghiular, etc.
Reamintim faptul că metoda de obţinere a filetelor prin filetare, din punct de
vedere al generării suprafeţelor, este cu directoarea şi generatoarea materializată pe
tăişul aşchietor.
Indiferent sub ce formă ar fi granula abrazivă, pentru a aşchia este nevoie, în mod
obiectiv, de existenţa unui unghi de aşezare pozitiv, de existenţa unui unghi de
degajare mai mare decât –450 şi de realizarea unei mişcări relative în raport cu
suprafaţa ce urmează a fi prelucrată.
Procedeele de prelucrare prin abrazare, care utilizează corpuri abrazive,
sunt rectificarea, honuirea şi vibronetezirea (superfinisarea) iar procedeele ce
utilizează paste, lichide şi benzi abrazive, sunt lepuirea (rodarea), lustruirea şi
şlefuirea cu bandă abrazivă.
2.4.10.1. Rectificarea
35
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
2.4.10.2. Honuirea
Fig. 2.44. Principiul de lucru al honuirii Fig. 2.45. Suprafaţă prelucrată prin honuire
2.4.10.3. Vibronetezirea
Din figură se poate constata faptul că piesa execută o mişcare de rotaţie (v p),
dispozitivul de superfinisat o mişcare de avans (v a), iar barele abrazive o mişcare
vibratorie rectilinie-alternativă (vv) de o anumită amplitudine şi frecvenţă.
Astfel vv=57 m/min (f3000 cd/min şi a=26 mm), va2 m/min iar raportul
dintre vp şi vv este de 24 pentru degroşare şi 816 pentru finisare. Totodată de o
37
BAZELE AŞCHIERII METALELOR – Teorie şi Aplicaţii – Capitolul 2
Lepuirea este prelucrarea prin abrazare ce utilizează paste abrazive sau lichide
abrazive şi care are ca principiu de lucru mişcarea relativă, în prezenţa pastelor
abrazive sau a lichidului abraziv, a unui disc de fontă (de regulă) faţă de suprafaţa de
prelucrat. Performanţele lepuirii constau în obţinerea unei precizii dimensionale de
0,10,5 m, a unei rugozităţi de Ra0,02 m precum şi eliminarea abaterilor de
formă rămase de la prelucrările anterioare.
Lepuirea este utilizată cu scopul de a se mări rezistenţa la oboseală a organelor
de maşini (rulmenţi, elemente hidraulice, etc.) şi pentru mărirea durabilităţii sculelor
aşchietoare sau a calibrelor. În cazul în care piesa sculă se asamblează cu piesa de
prelucrat procedeul se numeşte rodare (ex., rodarea roţilor dinţate).
Pentru realizarea suprafeţelor lepuite, din punct de vedere al generării
suprafeţelor, generatoarea poate fi materializată, materializată parţial sau obţinută pe
cale cinematică. Totodată directoarea este obţinută pe cale cinematică sau poate fi şi
materializată.
Lepuirea se poate executa pe maşini de lepuit, pe maşini-unelte clasice sau
chiar manual.
38