ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

ENCICLOPEDIA
ARGEŞULUI
ŞI
MUSCELULUI

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ DINICU GOLESCU ARGEŞ

PITEŞTI, 2009
ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Dedicăm această lucrare minţilor luminate

din spaţiul geografic şi istoric al zonei Argeş-Muscel
care, prin demersurile lor de prestigiu naţional,
ne-au înscris în spiritualitatea continentală!
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

COLEGIUL REDACŢIONAL
Coordonator: Prof. univ. dr. Petre POPA
Redactori responsabili: dr. Octavian Mihail SACHELARIE,
dr. Spiridon CRISTOCEA, drd. Filofteia PALLY, drd. Ileana BĂLAN
Redactori de specialitate:
 Domni, doamne, domniţe: dr. Vasile NOVAC (V.N.), dr. Claudiu NEAGOE (C.N.).
 Academicieni: Silvestru D. VOINESCU (S.D.V.) , dr. Petre POPA (P.P.)
 Oameni politici şi de stat: dr. Spiridon CRISTOCEA (S.C.), dr. Sevastian TUDOR (S.T.)
 Ierarhi, instituţii eclesiastice, localităţi: Grigore CONSTANTINESCU (G.C)
 Prefecţi, instituţii judeţene, funcţionari de stat: Ion BULACU (I.T.B.), Manole BIVOL (M.B.)
 Primari, instituţii urbane, funcţionari publici: Teodor MAVRODIN (T.M.), Nicolae MOISESCU (N.M.)
 Scriitori, asociaţii literare: Marian STOICA (M.S.), Margareta ONOFREI (M..M.O.)
 Muzicieni, instituţii şi formaţii muzicale: Lucreţia PICUI (L.P.)
 Plasticieni, instituţii şi asociaţii de artă: Simona NAGÎŢ (S.N.)
 Generali, instituţii militare: dr. Gheorghe NICOLESCU (G.I.N.), dr. Vasile NOVAC (V.N.)
 Martiri postbelici, asociaţii memoriale: Zicu IONESCU (Z.I.) , drd. Remus Petre
CÎRSTEA (R.P.C.), dr. Ilie POPA (I.I.P.)

 Universitari, instituţii de învăţământ superior: Ileana BĂLAN (I.A.B.), Mariana SÂRBU (M.C.S.),
dr. Ioana Iulica VOICU (I.I.V.)

 Cercetători în ştiinţe exacte: dr. Radu GAVA (R.G.), dr. Elena HEROIU (E.H.)
 Cercetători în ştiinţe umaniste: dr. Octavian Mihail SACHELARIE (O.M.S.)
 Cercetători în ştiinţe agricole, unităţi specializate în domeniu: dr. Constantin BUDAN (C.D.B.)
 Istorici, mari proprieteri funciari, demnitari medievali: dr. Spiridon CRISTOCEA (S.C.), drd. Radu OPREA (R.O.)
 Arhitecţi, instituţii de profil: Alexandru MULŢESCU (A.M.)
 Constructori: Grigore POPESCU (G.P.), Mihai Constantin MITRACHE (M.C.M.)
 Jurişti, instituţii juridice: dr. Dumitru VĂDUVA (D.V.), drd. Iulia BOGHIRNĂ (I.B.)
 Medici, instituţii medicale: Constantin CAPĂTĂ (C.C.), Ion Marius MOTREANU (I.M.M.)
 Actori, instituţii şi activităţi teatrale: Ion FOCŞA (I.F.)
 Întreprinzători tradiţionali: dr. Tiberiu Cristian AVRĂMESCU (T.C.A.)
 Industriaşi şi manageri contemporani: Ion PIETRĂREANU (I.D.P.)
 Diplomaţi de carieră, oameni de afaceri ( Sfârşitul secolului XX- Secolul XXI): Ion Marius MOTREANU (I.M.M.)
 Folclorişti, oameni de cultură: Constantin CÂRSTOIU (C.G.C.)
 Mari proprietari funciari din etapele modernă şi contemporană: Ion ŞTEFAN (I.I.Ş.)
 Familii argeşene şi muscelene importante: drd. Filofteia PALLY (F.P.)
Ion BĂDESCU (I.G.B.)
 Economişti, instituţii cu profil economic: , Gheorghe HERA (G.H.)
 Cadre didactice, instituţii preuniversitare: dr. Ion M. DINU (I.M.D.) , Ion BĂCANU (I.S.B.),
Constantin VĂRĂŞCANU (C.V.), Vasile DINU (V.D.), Dumitru GHERĂSOIU (D. I.G.)

 Ziarişti, publicaţii, tipografii: Ilie BARANGĂ (I.I.B.), Virgil MARTINESCU (V.G.M.), Constantin SIMAN (C.S.)
 Editori, maeştrii fotografi, traducători, realizatori media: Iulia Elisabeta CIUCĂ (I.E.C.)
 Sportivi, cluburi: dr. Nicolae MIHĂILESCU (N.M.), Liviu Valentin MOTREANU (L.V.M.)
 Hidronime, oronime, toponime, rezervaţii naturale: Ion BĂCANU (I.S.B.), Valeriu Florian ALEXIU (V.F.A.)
 Varia: Nicolae BADEA (N.B.), Constantin BĂRBULESCU (C.G.B.), Manole BIVOL (M.B.), Eduard Ionuţ FÎŞCĂ
(E.I.F.), Adriana LUNGAN (A.L.), drd. Filofteia PALLY (F.P.), dr. Petre POPA (P.P.), Silvia POPESCU (S.P.), Vintilă
PURNICHI (V.P.), Răzvan RUDI (R.R.), dr. Ştefan TRÂMBACIU (Ş.T.)
 Glosar din Argeş (selectiv): Eugenia CONSTANTINESCU (E.C.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

ENCICLOPEDIA
ARGEŞULUI
ŞI
MUSCELULUI

Cuvânt înainte: dr. Octavian Mihail SACHELARIE

Studiu introductiv: prof. univ. dr. Petre POPA

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ DINICU GOLESCU ARGEŞ

PITEŞTI, 2009
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Coperta I: Efigia judeţului Argeş (2008)

Coperta IV: Cuvinte despre Argeş şi Muscel

Editori: CONSILIUL JUDEŢEAN ARGEŞ, UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI,

CONSILIUL LOCAL PITEŞTI
Titularul proiectului: BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ DINICU GOLESCU ARGEŞ,
în colaborare cu:
MUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ, MUZEUL VITICULTURII ŞI POMICULTURII
GOLEŞTI, BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI

Caseta CIP. Biblioteca Naţională a României

 Documentarişti: Vergil CALCIU, Daniela CALOTĂ, Iuliana Liliana COROŞ, dr. Gheorghe CREMENESCU, Aurelian
DIANU, Ion DICU, Paul DICU (1926-2008), drd. Jean DUMITRAŞCU, Maria DUMITRESCU, Mihaela FULGEANU-
MATEI, Nicolae GEORGESCU, Marian GHIŢĂ, dr. Mihai IANCU, Antonia IONIŢESCU, dr. Nicolae
LEONĂCHESCU, Viorica MĂNĂTUICĂ, Gheorghe MĂNDIŢĂ, Nicolae NECŞOIU, dr. Marin NIŢULESCU, drd.
Cornel POPESCU, Maria Magdalena ROŞOIU, Gheorghe SANDU, drd. Doru Gabriel STAN, Dana STANA, dr. Ştefan
ŞTEFĂNESCU, Daniela TRICĂ.
 Tehnoredactor: drd. ing. Mihaela VOINICU
 Secretariat general: Iulia Elisabeta CIUCĂ, Eduard Ionuţ FÎŞCĂ, Iulian MARICA
 Culegere computerizată: Oana ANTONESCU, Dan ARSENE, Traian BRÎNARU, Adrian Nicolae COMAN, Magdalena
DINU, Cristina DUICU, Diana GRIGOR, George MARIN, Ioana NECULA, Georgeta Elena NICOLESCU, Iuliana
Lucia POPESCU, Aurelian Nicolae ZAMFIR.
 Lectori: Ion POPESCU, Aurelia Ioana POPESCU

Mulţumiri pentru: Dumitru CÂRSTEA, Vasile GHIŢESCU, Liliana MARINESCU, Romulus POPESCU,
Constantin ROTĂREASA.

Partener media: Cotidianul Argeşul Piteşti.

Toate drepturile aparţin Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş, Piteşti, www.bjarges.ro
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

CUVÂNT ÎNAINTE

Dr. Octavian Mihail Sachelarie

Director,
Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş

Instituţia noastră centenară a anunţat public, la Ziua Cetăţii, Piteşti, 20 mai 2008, dar şi prin
site-ul propriu, asumarea unui proiect cultural de anvergură, respectiv, editarea lucrării intitulate
Enciclopedia Argeşului şi Muscelului. Beneficiind de girul Consiliului Judeţean Argeş,
Universităţii din Piteşti şi Consiliului Local Piteşti, împreună cu Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii
Goleşti, Biblioteca Universităţii din Piteşti şi Centrul Cultural Piteşti, ne-am implicat nemijlocit în
realizarea acestui demers, considerat, pe bună dreptate, o provocare ilustrând valenţe naţionale şi
continentale, aparţinând primului deceniu al secolului XXI.
Acum, la sfârşitul anului 2008, suntem în măsură să vă prezentăm prima fasciculă din
Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, cuprinzând paginile de identificare, studiul introductiv şi
Litera A, care înscrie peste 200 de enunţuri referitoare la: persoane importante, familii renumite,
localităţi, instituţii, asociaţii, publicaţii, entităţi geografice, istorice şi spirituale, ori cuvinte specifice
glosarului regional.
Momentul se circumscrie preocupărilor având factură enciclopedică, promovate, constant,
de Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş. Dintre nuanţările acestei profesiuni de credinţă,
amintesc, selectiv, două aspecte esenţiale: fondul de carte şi reuniunile tematice.
Astfel, la 1 decembrie 2008, instituţia noastră pune la dispoziţia cititorilor peste 425.000 de
unităţi, toate titlurile fiind postate virtual, inclusiv pe internet. Consultând cataloagele clasice, ori
accesând www.bjarges.ro, se va constata, o dată în plus, caracterul enciclopedic al potenţialului
nostru bibliotecăresc, cu trimitere la cele mai variate domenii, de la literatură beletristică, la
divertisment. Un loc aparte îl ocupă seriile şi colecţiile de documente, manuscrisele, cartofilia,
fototeca, lucrările de sinteză, precum şi cartea veche, integrată patrimoniului cultural naţional.
În consens cu asemnea direcţionări, am transformat spaţiile publice ale bibliotecii în locaţii
pentru derularea unor reuniuni atractive, sugerând o tematică enciclopedică, specifice segmentelor
cărturăreşti, didactice, editorialiste, eclesiastice, etnografice, tehnice, manageriale şi de marketing,
sau artelor vizuale. Se dezvoltă, aşadar, un parteneriat interactiv cu structuri apropiate ca profil, ori
asociative, inclusiv patronale.
Continuând tradiţia, amplificată substanţial după 8 martie 2003, când s-a dat în folosinţă
noua clădire, încurajăm generos lansarea unor creaţii reprezentative ale scriitorilor, plsticienilor,
criticilor şi istoricilor literari, monografiştilor, gazetarilor, memorialiştilor, colecţionarilor. Aspectele
aduse în prim-plan favorizează apropierea instituţiei noastre de mijloacele media, insistente şi
incisive în casele tuturor contemporanilor.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

O atare carte de vizită, creionată fugar, complementară altor motivaţii obiective, ne-a
permis să devenim principalul suport documentar şi logistic, necesar elaborării enciclopediei
invocate. Consolidăm astfel experienţa anterioară, întrucât deseori ne-am aflat la originea realizării
mai multor opere fundamentale, inspirate din realităţile acestor locuri, ale căror titluri sunt listate în
bibliografia selectivă a modulului de faţă.
Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, iniţiativă oportună a coordonatorului lucrării,
profesorul universitar dr. Petre Popa, cunoscut istoric, pedagog şi om de cultură, susţinut
îndeaproape de redactorii responsabili, redactorii de specialitate, tehnoredactor, documentarişti,
lectori, operatori, înscrişi în casetele tehnice, a polarizat dorinţa de colaborare a mai multor autori
cu experienţă, dar şi a unor tineri cercetători, mai ales din instituţia noastră, constituind, împreună, o
adevărată echipă interdisciplinară, bazată pe onestitate, colegialitate, onorabilitate.
În perioadele imediat următoare se vor definitiva, treptat, celelalte litere. După comunicarea
virtuală, preconizăm tipografierea pe volume, raportate la o paginaţie adecvată lucrărilor de acest
gen.
Utilizatorii informaţiilor actuale, difuzate în premieră absolută de Biblioteca Judeţeană
Dinicu Golescu Argeş, Piteşti, str. Victoriei, Nr. 18, sunt invitaţi să ne transmită în scris, ori e-mail:
bjdgarges@gmail.com, consemnând şi elemente de contact, sugestiile, completările sau observaţiile
personale, favorizând, astfel, continuarea elaborării Enciclopediei Argeşului şi Muscelului.

Piteşti, 20 martie 2009

 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

SPIRITUL ENCICLOPEDISMULUI
ŞI
ARGEŞUL
„Ceea ce raţiunea nu izbuteşte, izbuteşte
adesea vremea.”
Lucius Annaeus Seneca
(55 î.Hr.~41 d.Hr.)

Realizarea unei ample lucrări de factură enciclopedică este, pentru autorii implicaţi într-un
asemenea proiect, o adevărată piatră unghiulară a experienţei lor editoriale. Ca principiu,
modalitatea tratării unitare a domeniilor tematice a apărut relativ târziu, comparativ, bunăoară, cu
sfera de cuprindere segmenţială a descripţiilor clasice.

Din acest unghi de vedere, principii inedite a dezvoltat Şcoala enciclopedică franceză,
structurată în cea de-a doua jumătate a secolului XVIII, concomitent cu evoluţia doctrinei luministe.
Iniţiatorul demersului privind elaborarea unui dicţionar polivalent, de mari proporţii, reprezentativ
pentru cultura universală a timpului, a fost renumitul filosof, scriitor şi estetician Denis Diderot
(1713-1784), autor al unei vaste literaturi, din care se detaşează titlurile Călugăriţa, Nepotul lui
Rameau, Saloanele, Cugetări asupra interpretării naturii.

Printre colaboratorii săi, suficient de convingători în sensul spiritualităţii dialectice, se

regăsesc importanţi corifei europeni, în primul rând, matematicianul filosof Jean le Rond
D'Alembert (1717-1783), care a elaborat Discursul preliminar, dar şi un cuprinzător Tratat de
dinamică, legistul fundamentalist Charles de Secondat, Baron de Montesquieu (1689-1755),
gânditorul analist Paul Henri Dietrich, Baron d'Holbach (1723-1789), numeroase alte personalităţi
continentale.

Denumită Enciclopedie sau dicţionar raţional al ştiinţelor, artelor şi meşteşugurilor,

uzual, Enciclopedia franceză, lucrarea a fost editată în perioada 1751-1780, având 35 de volume.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Considerată monument al gândirii moderne, opozantă sensurilor medievisticii ignorante,

Enciclopedia franceză demonstrează oportunitatea interferenţei ştiinţelor cu viaţa socială şi civică a
naţiunilor, relevă modalitatea pragmatică de a analiza, prin sinteze comparatiste, evoluţia umanităţii,
surprinde acţiunile novatoare ale etapei amintite, direcţionează perspectiva.

Arhetipul enciclopedic francez s-a extins, treptat, în toate statele occidentale, ulterior şi pe
alte coordonate geografice. Aşa, de exemplu, importanţă majoră prezintă Enciclopedia americană,
apărută la mijlocul secolului XIX, dar şi cele din Germania, Rusia, Marea Britanie. Acum,
majoritatea covârşitoare a comunităţilor importante ale Mapamondului oferă cititorilor, inclusiv prin
modalităţi virtuale, un relevant conglomerat de informaţii, având nuanţă generalizatoare. Cu
deosebire, în perioada interbelică s-au nuanţat, editorial, lucrările de mari proporţii, acceptându-se
apariţia acestora pe domenii, litere sau alfabetic, indiferent de explicitarea enunţurilor. Aspectul
denotă un relevant dinamism al multitudinii realizărilor umane, prevalând domeniile productive,
unde lectorii pot găsi, într-un spaţiu cât mai condensat, informaţii globale, sau pentru anumite
domenii existenţialiste.

Referindu-ne strict la portofoliul Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş, considerat

unul dintre fondurile reprezentative ale României contemporane, acesta listează numeroase titluri de
enciclopedii tradiţionale sau contemporane, aşa cum sunt: The Encyclopedia Britanica, I-XXIX,
London, 1929; Encyclopedie Français, I-XVII, Editura Larousse, Paris, 1937; The Encyclopedia
Americana, I-XXX, New York, 1976; Encyclopedia Universalis, I-XXX, Paris, 1993; Enciclopedia
americanilor, Bucureşti, 2003; Enciclopedia popoarelor: Africa, America, Asia şi Oceania,
Bucureşti, 2006; Encyclopedia Judaica, I-XXII, Detroit, 2007.

În ceea ce priveşte preocupările autohtone, un semnal autentic îl oferă iniţiativele editoriale

enciclopedice ale profesorului bănăţean Constantin Diaconovici Loga (Caransebeş, 1 noiembrie
1770 – Buda, 12 noiembrie 1850). Apoi, la 7 februarie 1895, conducerea Asociaţiunii Transilvane
pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (Astra), cu sediul la Sibiu, hotărăşte
elaborarea şi publicarea Enciclopediei române, coordonator, Corneliu Diaconovich (1859-1923),
prim-secretar al acestui for. Cartea apare în trei volume (1898-1904), fiind realizată prin
„conlucrarea reprezentanţilor literari ai tuturor ţărilor şi ţinuturilor locuite de români”. Precizăm
faptul că autorul, Corneliu Diaconovici, era un cunoscător avizat al enciclopedismului occidental,
editând la Budapesta şi Viena, apoi la Sibiu, periodicul Rumänische Revue (iulie 1885-decembrie
1904). Peste 25 de ani, în 1929, Lucian Predescu, născut la Iaşi în 1907, termina, la Cluj,
Enciclopedia Cugetarea. Material românesc, oameni şi fapte, operă tipărită în Capitală la 1940.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

De asemnea, în 1938-1943 se editează, la Bucureşti, Enciclopedia României, patru volume,

coordonator, sociologul, filosoful şi esteticianul Dimitrie Gusti (1880-1955).

După cel de Al Doilea Război Mondial, s-au elaborat, mai multe, enciclopedii autohtone pe
diverse teme, importantă fiind, printre altele, Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti,
1978, coordonator, academicianul Ştefan Ştefănescu. De asemenea, un succes incontestabil îl obţine
Enciclopedia muzicii româneşti, elaborată de Viorel Cosma, tipărită la Bucureşti, în mai multe
volume, începând cu 2005. Toate aceste lucrări, având anvergură tematică, fac relevante precizări
privind spaţialitatea Argeş-Muscel.

Ca succesiune valorică, enciclopediile a fost urmată de dicţionare tematice, având factură

asemănătoare. Noile tomuri vor prezenta, constant, domenii disparate de activitate, ori, informaţii
pluraliste, referitoare, cu deosebire, la persoane.

Modelul concludent universalist îl reprezintă, fără îndoială, iniţiativa francezului Pierre

Larousse (1817-1875), cunoscut şi apreciat pentru colecţiile lexicografice care îi poartă numele. În
1852, acesta fonda, la Paris, Casa de Editură Larousse, având ca prioritate tipărirea lucrărilor
enciclopedice. Primul succes de răsunet rămâne Marele dicţionar universal al secolului al XIX-
lea, apărut în 17 volume (1865-1876).

În ceea ce priveşte dicţionarele externe Larousse, acestea au devenit, cu timpul, o practică

editorială frecventă. Interesant este, din punctul nostru de vedere, faptul că, într-o variantă apărută
la Paris în 1925, coordonată de Claude Auge, intitulată Dictionaires Encyclopédiques Généraux,
având, în prima parte, 1.114 pagini care explică, sintetic, cuvinte sau expresii ale limbii franceze, iar
cele următoare, până la 1.762, făcând referiri la personalităţi şi geografii, este amintită (p. 1609),
aşezarea: „Pitesei ou Pitesti, v. de Roumanie, Valachie, sur l'Argesu: 20 000 h”. Volumul din 1925,
prezintă România interbelică în 30 de rânduri, pe o coloană, la pagina 1.649, reproducându-se şi
stema statului. Asemenea consemnări fac, selectiv, aproape toate dicţionarele enciclopedice
universale, cu deosebire cele contemporane.

Astfel, Meyers Neus Lexikon, Leipzig, 1974, aprecia: „Municipiul Piteşti este capitala
judeţului Argeş din Sudul României (Muntenia). Are dezvoltată industria chimică, industria
lemnului, industria textilă, industria constructoare de autoturisme, industria motoarelor electrice.
Nod de cale ferată. Important centru cultural şi urbanistic.”

Comparativ cu primele serii Larousse, dicţionarele encicloperdice româneşti sunt ulterioare.

Dintre acestea se detaşează elaborările tematice: Dicţionarul topografic şi statistic al României
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

(1872), de Dumitru Frunzescu, Marele dicţionar geografic, realizat, în 1889-1901, de George I.

Lahovari, Constantin I. Brătianu şi Grigore Tocilescu, ori cel din etapa postbelică, Dicţionarul de
Istorie Veche a României (1976). Există, de asemenea, mai multe tomuri complexe, aşa cum este
Dicţionarul enciclopedic, tipărit la Bucureşti în: 1962 (Volumul I, A-C); 1964 (Volumul II, D-J),
1965 (Volumul III, K-P), 1966 (Volumul IV, Q-Z). Înscriu, alfabetic, nume, localităţi, cuvinte,
instituţii.

În 1972, Editura Enciclopedică Română a oferit cititorilor, Mic dicţionar enciclopedic,

având 1.736 de pagini, compus, după modelul Dicţionarului general Larousse (1925), din două
compartimente: glosar, respectiv, persoane, aşezări, publicaţii, foruri politice şi administrative, în
total, 77.000 de enunţuri, la care se adaugă alocuţiuni şi expresii celebre, plasate, tipografic, între
cele două secţiuni amintite.

Preocupările din acest domeniu s-au multiplicat, constant, în ultimele decenii. O realizare
importantă este reeditarea actualizată a Dicţionarului enciclopedic român, amintit mai sus. Noua
formă are şase volume, păstrează metoda amalgamării enunţurilor şi a apărut, succesiv, pe litere, în:
1993, 1996, 1999, 2001, 2004, 2006. S-a extins, totodată, practica elaborării de lucrări
enciclopedice cu caracter zonal, referitoare, mai ales, la personalităţile din diferite sectoare,
sugerând inclusiv scopuri comerciale, realizate atât în manieră clasică, dar şi prin sistemul internet.

În ceea ce priveşte scrierile aferente spaţiului geo-istoric Argeş-Muscel, evidenţiem

prevalent, preocupările care aparţin tradiţionalităţii. Asemenea volume, cu tematică enciclopedică,
ilustrează prin raportare la nivelul informaţiilor cunoscute, diverse aspecte lingvistice, economice
sau demografice, rolul unor personalităţi originare din această parte a României, alte detalii
valoroase. Printre autorii care au descris asemenea realităţi nominalizăm: Nicolae Iorga, Dan
Simonescu, Constantin Giurescu şi mulţi alţii.

La rândul lor, autori locali precum: Dumitru Udrescu (Glosar regional), Ion M. Dinu
(Dascăli argeşeni), Silvestru Voinescu (Academicieni), Spiridon Cristocea (Istorici), Sevastian
Tudor (Oameni politici şi de cultură), Vasile Novac (Generali), Grigore Constantinescu (Argeş.
Dicţionar etnocultural), Jean Dumitraşcu (Parlamentari), Petre Popa (Universitari), Ilie Barangă
(Ziarişti), Zicu Ionescu şi Remus Petre Cîrstea (Martiri), Constantin Cârstoiu, Florian Tucă, Teodor
Mavrodin, Nicolae Rizescu, Octavian Mihail Sachelarie, Gheorghe Pârnuţă, Paul Dicu, Dumitru
Baciu, Florian Mârţu, Ştefan Trâmbaciu, Nicolae Moisescu, Ion Băcanu, Vili Firoiu, Ion Cruceană,
Ion Boalcă (Oamenii cetăţii) şi mulţi alţii au abordat, predilect, segmente tematice. Continuă
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

asemenea demersuri, specialişti argeşeni ai noului val, format în special, la Facultatea de Ştiinţe
Socio-Umane a Universităţii din Piteşti.

Lipsesc totuşi, în mare măsură, scrierile despre: constructori, arhitecţi, manageri din
economie, medici, jurişti, specialişti din domeniile ştiinţelor agricole şi tehnice, remarcaţi cu
deosebire în etapa postbelică. Semnatarii vor dezvolta, cu certitudine, asemenea proiecte.

Devine oportună, aşadar, realizarea Enciclopediei Argeşului şi Muscelului, iniţiativă

finalizată, cu succes, în mai multe judeţe sau municipii ale ţării. Paginile următoare, direcţionează,
în premieră un asemenea deziderat, având ca principal punct de reper semnificaţia distinctă a
acestor locuri, integrate evoluţiei generale a statalităţii autohtone şi continentale.

*
* *

Actualul judeţ Argeş, denumire apropiată legendarului hidronim Ordesos/Argesis, are peste
6.800 de Km², ceea ce reprezintă, aproximativ, 2,9% din suprafaţa de astăzi a României. Reşedinţa
oficială este municipiul Piteşti. La Curtea de Argeş şi Câmpulung, foste reşedinţe domneşti, se află
importante necropole voievodale. Zona Argeş - Muscel face parte, după 1 ianuarie 2007, din
Euroregiunea Sud (Muntenia), cu sediul la Călăraşi.

Din punct de vedere geografic, înălţimile munţilor Făgăraş, din Carpaţii Meridionali, unesc
Argeşul, la Nord, cu judeţele Sibiu şi Braşov; crestele semeţe ale Masivului Leaota, dealurile din
Podişul Getic şi o parte din Câmpia Română constituie puntea de Est cu judeţul Dâmboviţa,
Câmpia Găvanu-Burdea îl mărgineşte, la Sud şi Sud-Est, cu judeţul Teleorman şi Olt; cumpăna de
ape, dintre râurile Argeş şi Olt, îi conferă vecinătatea, spre Vest, cu judeţele Vâlcea şi Olt. Relieful,
asemănător unui uriaş amfiteatru, se descifrează, predilect, de la Nord spre Sud, de la Vârful
Moldoveanul (2.543 de m.), până la şesurile aluvionare. Ţinuturile piemontane ocupă mai mult de
jumătate din teritorialitatea amintită anterior. Pe văile săpate de ape în munţi şi dealuri, pe
frumoasele plaiuri şi muscele, de-a lungul drumurilor şi şoselelor, precum şi în plină câmpie, s-au
constituit, de timpuriu, trainice aşezări.

Viaţa materială şi spirituală a urcat, prin secole şi milenii, odată cu evoluţia neîntreruptă a
tuturor pământurilor autohtone. Nu este zidire mai veche sau mai nouă care să nu amintească
personalitatea poporului român, strădaniile sale pentru independenţă, unitate, progres, civilizaţie.
Aici a fost Ţara Ctitoriei, leagănul formării primului stat feudal, numit, frecvent, Muntenia sau
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Valahia, aici s-au aflat primele reşedinţe princiare, de la Curtea de Argeş şi Câmpulung, de aici s-a
emis prima stemă a Basarabilor, simbolizând începuturile domniei dinastice şi întinderea stăpânirii
sale, în veacul XIV, peste toată geografia neatârnată, inclusiv la Nordul Gurilor Dunării.

Eforturile pentru menţinerea structurilor noastre medievale s-au centrat, deseori, pe aceste
locuri. Astfel, la 12 noiembrie 1330, voievodul Argeşului, Basarab I Întemeietorul (c. 1310-1352), a
obţinut victoria emblematică de la Posada, din pripoarele Perişanilor, despre care va aminti inclusiv
cronicarul Martin Strykowski din Polonia: „Regele ungur Carol, ridicând război năprasnic asupra
domnului muntean Basarab, fu bătut cu desăvârşire...astfel încât cu puţini ai săi abia a ascăpat cu
fuga”. Apoi, la 10 octombrie 1394, oastea condusă de voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1418) s-a
confruntat cu armatele legendarului sultan Baiazid (1389-1402), primele obţinând, la Rovine,
undeva, pe Câmpia de la Sud de Piteşti, după cum opinează mulţi analişti ai perioadei, un succes
răsunător: „A fost război mare, notează, în 1620 călugărul erudit Mihail Moxa, cât se întuneca
văzduhul de mulţimea săgeţilor...şi mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul”.

Documente ale secolului XVI au consemnat aspecte importante referitoare la rolul zonei
Argeş-Muscel în vremea domnului Neagoe Basarab (1512-1521), cel care ne-a lăsat, printre altele,
Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş, aureolată cu Balada Meşterului Manole, precum şi
celebrele texte filosofale reunite sub genericul Învăţăturile. Apoi, pe timpul voievodului Radu de la
Afumaţi (1522~1525), una dintre cele 19 lupte ale sale cu turcii era purtată la Rucăr, pe drumul spre
Braşov (1522). Deosebite sunt faptele primului unificator Mihai Viteazul (1593-1601), petrecute, în
1595, la Stoeneşti, între Câmpulung şi Târgovişte, ulterior, 25 noiembrie 1600, lângă vechea
reşedinţă de la Curtea de Argeş, unde a angajat ultima sa iniţiativă militară la Sud de Carpaţi. Nu
peste multă vreme, domnul Matei Basarab (1632-1654) a instalat, la reşedinţa din Câmpulung, o
tiparniţă. Legături statornice au menţinut, cu oamenii acestor locuri, totodată, voievozii Vlad
Călugărul (1481~1495), Constantin Şerban (1654-1658), Şerban Cantacuzino (1678-1688),
Constantin Brâncoveanu (1688-1714), dar şi unii domni fanarioţi (1716-1821).

Cartea Argeşului înscrie importante şi semnificative concepte sau momente din timpul
evenimentelor naţionale moderne de la 1821, 1848, 1859, 1877, 1918. Bunăoară, Tudor
Vladimirescu, iniţiatorul acţiunilor novatoare de la 1821, care servise, temporar, în administraţia
Muscelului, a cuprins oraşul Piteşti, ca punct strategic nordic al eventualei rezistenţe, în planurile
mişcării revoluţionare, elaborate cu acordul unor patrioţi argeşeni. Precipitarea evenimentelor nu a
permis, însă, aplicarea celor preconizate, din contră, oşteanul din Vladimiri devenea captiv al
aliaţilor săi, liderii Eteriei elene, în tabăra stabilită la Goleşti, plătind, la 27 mai 1821 cu viaţa,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

undeva lângă Târgovişte, îndrăzneala de a ridica doleanţele neamului de jos la valoarea cerinţelor
cardinale europene.

Argeşenii şi muscelenii s-au implicat activ în Revoluţia de la 1848, remarcându-se mai

multe personalităţi originare din acest areal, precum: Ion C. Brătianu, Dumitru C. Brătianu, Ştefan
C. Golescu, Nicolae C. Golescu, Radu C. Golescu, Alexandru C. Golescu (Albu), Alexandru G.
Golescu (Negru), Constantin D. Aricescu , Ion D. Negulici, Nicolae Kretzulescu, Carol Davila. De
menţionat faptul că, în majoritatea lor, membrii Guvernului Provizoriu de la 1848 proveneau din
asemenea locuri, iar la Rucăr s-a restras, pentru scurt timp, forul executiv amintit, într-un moment al
dezorientării conducătorilor revoluţiei.

În vederea realizării unirii Principatelor Române, respectând cele prevăzute de Articolul 5

din Înaltul Împărătesc Firman, elaborat de Cancelaria Otomană, referitor la alegerile pentru
Adunarea Ad-hoc a Munteniei, argeşenii au opta să-i reprezinte, prin voinţa exprimată la 17
septembrie 1857, ca deputaţi, pe Scarlat Turnavitu, Dumitru C. Brătianu, Ion C. Brătianu, Tudosie
Murgescu, iar muscelenii i-au preferat pe Ştefan Golescu, Alexandru G. Golescu (Negru),
Constantin D. Aricescu, Ion Tică. Printre cei care l-au întâmpinat, pe domnul unirii, Alexandru Ioan
Cuza, la Bucureşti (7 februarie 1859), s-au aflat, împreună cu alţi oficiali, piteştenii Nicolae
Coculescu şi Eftimie Nicolau. Peste câteva luni, în iunie 1859, domnitorul a vizitat reşedinţa
Argeşului, iar doamna Elena Cuza va sosi aici în ziua de 3 octombrie 1863.

La 1877, pe durata Războiului de independenţă, cei mai mulţi argeşeni mobilizaţi au făcut
parte din Regimentul 4 Dorobanţi, Regimentul 2 Călăraşi, Batalionul 4 Vânători. Pentru început,
dorobanţii au apărat linia Dunării, apoi, prin Ordinul Cartierului General, vor participa la luptele
cu turcii de la Capitanova, Rahova şi Vidin, unităţile militare ale călăraşilor s-au aflat în grupul
celor ce au cucerit Rahova, Haltagi, Desa, Tatar, Mahala, Smârdan şi Inova, iar vânătorii, având
Cartierul la Calafat, vor prelua, 25 noiembrie 1878, după finalizarea ostilităţilor şi obţinerea
succesului scontat, controlul asupra oraşului Constanţa, contribuind la instituirea administraţiei
româneşti pe teritoriul Dobrogei în etapa dintre cele două tratate de pace, San Stefano, respectiv,
Berlin, din 1878. Înaintea festivităţilor de la Bucureşti, Guvernul României, împreună cu principele
Carol I, concentrează oştirea în triunghiul strategic Piteşti-Câmpulung-Târgovişte, ceea ce relevă
importanţa acordată arealului Argeş-Muscel în finalul conflictului ruso-turc din 1877-1878. De
remarcat faptul că martirii independenţei sunt consemnaţi, din 1984, în originala operă bibliofilă,
comemorativă, Argeş. Cartea Eroilor, unică în România, precum şi pe monumentele existente în
toate localităţile din această parte a ţării.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Respect asemănător se acordă eroilor argeşeni şi musceleni ai Primului Război Mondial,

eveniment care a favorizat Marea Unire de la 1918. Militarii unităţilor din Piteşti se găseau, 21
august 1916, în zona operaţiunilor transilvănene, iar spre sfârşitul lunii noiembrie 1916, au ajuns,
prin Pasul Buzău, în Moldova, participând, 22 iulie - 1 august 1917, la obţinerea victoriei contra
Centralilor de la Mărăşti. De remarcat faptul că Regimentul 4 Argeş, din Piteşti, staţionat, pentru o
vreme, la Iaşi, a trecut Prutul, în Basarabia, 24 februarie 1918, rămânând pe aceste locuri pe timpul
adoptării Hotărârii Unirii, 27 martie 1918, localizându-se, apoi, la Huşi. S-a reîntors, în Piteşti,
spre finalul anului 1918. Motive speciale determină Guvernul României să consolideze, însă,
suportul militar autohton din Basarabia, unită cu Patria Mumă, context în care Regimentul 4 Argeş
a plecat din Bucureşti, 25 februarie 1920, fiind păstrat, dincolo de Prut, până la 15 septembrie 1922.
Peste exact o lună, regele Ferdinand s-a încoronat, la Alba Iulia, devenind, astfel, primul monarh al
României Mari.

Implicarea ţării noastre în cel de Al Doilea Război Mondial, datorită unui climat
internaţional suficient de complicat, readuce Argeşul în prim-planul temporalităţii respective.
Originar din Piteşti, mareşalul Ion Antonescu (1882-1946) a motivat participarea la această
conflagraţie, începând cu 22 iunie 1941, prin obligaţia istorică a reintegrării Basarabiei şi a
Bucovinei de Nord la teritoriul naţional. Reliefăm aspectul că, după Notele ultimative ale URSS,
din iunie 1940, mai multe familii de români, din provinciile amintite, se vor refugia în Argeş-
Muscel, găsind, aici, adăpot şi locuri de muncă onorabile. Reorientarea politicii externe a României,
august 1944, a determinat participarea multor argeşeni pe Frontul de Vest, până în Slovacia,
reeditându-se, în mare măsură, tragediile umane din etapa estică a războiului. Trupe sovietice
rămân în baze militare apropiate oraşelor Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, până în 1958.
Evenimentele anilor 1941-1945 au mărit contribuţia de sânge a cetăţenilor din Argeş-Muscel pe
Altarul sacrificiului suprem, numele celor deveniţi eroi întâlnindu-le, acum, în Cartea de onoare a
recunoştinţei perpetue.

Încă din debutul exprimării regimului comunist postbelic, în zona nordică a Argeşului şi
Muscelului s-au organizat diverse grupări opozante, cele mai active fiind conduse de Gheorghe
Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu (ofiţeri), denumite Haiducii Munţiilor Făgăraş, anihilate de
Securitatea Statului în deceniul şase al secolului XX. Mulţi dintre membri şi susţinătorii acestora au
fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi în Închisoarea Jilava. Totodată, aici a existat celebra
temniţă a drasticei detenţii, unde s-au folosit ingenioase tehnici de reeducare a deţinuţilor , ceea ce
a generat sintagma Fenomenul Piteşti, de tristă amintire pentru istoria acelor locuri. În zonele
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

sudice, opoziţia anticomunistă a vizat prioritar, contracararea colectivizării agriculturii.

Sistemul politic şi economic din perioada decembrie 1947, instaurarea Republicii Populare
Române-1989, Revoluţia Decembristă a conferit acestui areal o anumită identitate contradictorie, în
sensul anulării, de exemplu, a pluripartidismului organizaţional local, prin impunerea
exclusivismului piramidei comuniste, fenomen suprapus, intensiv, însă, redimensionării favorabile a
structurilor urbane. Bunăoară, ideile promovate în etapa interbelică, de liderii naţionali, originari din
Argeş-Muscel, liberalii Ion I.C. Brătianu (1864-1927), Vintilă I.C. Brătianu(1867-1930), ţărăniştii
Armand Călinescu (1893-1939), Ion Mihalache (1882-1965), ori de alţi militanţi politici apropiaţi
acestora, au fost total repudiate.

Spectrul parlamentarismului de stânga a propulsat, în arena vieţii politce, naţionale şi

internaţionale, nume precum, savantul endocrinolog. Constantin I. Parhon (1874-1969), născut la
Câmpulung , primul preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1947-1952), sau pe cel al
lui Nicolae Ceauşescu (1918-1989), deputat de Piteşti, în supremul for legislativ al ţării, timp de 17
ani (1952-1969), primul preşedinte al statului (1974-1989). Până în 1990, Argeşul a fost, timp
îndelungat, a patra putere industrială etatistă a României postbelice, deţinând, vreme de decenii,
monopolul naţional al fabricaţiei de autoturisme, primordialitatea celei mai mari Platforme
Petrochimice din ţară, prevalenţa anumitor ramuri prelucratoare, ori din domeniul energiei
electrice şi nucleare. Ca urmare, cu deosebire după 1965, semnificativ, zeci de delegaţii străine, de
pe toate continentele, au vizitat municipiul Piteşti, considerat arhetip al aplicării Doctrinei
dezvoltării socialiste multilaterale. La 22 decembrie 1989, principalele industrii publice din această
parte a României erau ocupate, însă, fără violenţă, de contestatarii vechiului regim.

După 1990, argeşenii şi muscelenii s-au adaptat, într-un timp relativ scurt, la principiilor
iniţiativei individuale, liberalizării preţurilor, concurenţei de piaţă, sistemului financiar actual,
privatizării, conceptelor continentalizării. Comparativ cu alte judeţe, preocupările sociale din zonă
rămân, totuşi, plurivalente. Ca dovadă, restructurarea intreprinderilor nu a generat o rată
îngrijorătoare a şomajului, cuantumul investiţiilor străine este în continuă creştere, iar ritmul
constructiv se menţine constant. Municipiul Piteşti are tendinţa reală de a deveni o importantă
placă turnantă a activităţilor bancare şi comerciale, interne şi internaţionale, aici se edifică unul
dintre cele mai mari Campus-uri universitare de stat, oraşul se transformă, în fiecare primăvară,
începând din 1978, într-o Capitală a lalelelor, turismul este promovat agresiv, viaţa politică
exprimă valenţa ofertelor alternative, iar instituţiile cultural-eclesiastice dezvoltă proiecte dintre
cele mai valoroase, onorând, aşa cum se cuvine, tradiţiile, numele şi faptele creatorilor intraţi în
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

perenitate. Pentru argeşeni, personalitatea reprezentativă a ultimilor ani rămâne, constant, social-
democratul Nicolae Văcăroiu, integrat, ca domiciliu, noului oraş Ştefăneşti, de lângă Piteşti,
preşedinte al Senatului României, parlamentar de Argeş încă de la sfârşitul secolului anterior, şef al
executivului în perioada 1996-2000, preşedinte interimar al ţării, 20 aprilie – 23 mai 2007.

*
* *

Enciclopedia Argeşului şi Muscelului dorim să fie, pe cât posibil, o relevantă Carte de

identitate pentru locurile şi oamenii din acest areal, suprapusă, concluziv, specificităţii româneşti.
Prin urmare, integrându-se lucrărilor de factură asemănătoare, face trimiteri, alfabetic, în primul
rând la persoane remarcate de-a lungul timpurilor, originare din Argeş-Muscel, stabilite definitiv
aici, sau cu activitate relevantă, câteva decenii, în spaţiul geografic enunţat, la familii renumite,
localităţi, instituţii publice, asociaţii, mijloace media, dar şi la cuvinte specifice zonei, hidronime,
oronime, iniţiative comunitare, alte direcţionări de interes general.

Ideea oportunităţii elaborării Enciclopediei Argeşului şi Muscelului s-a conturat încă din
primăvara anului 2003.Primii care au subscris conceptului expus, în 2003, de semnatarul acestor
rânduri, s-au aflat, cu precădere, statornicii mei colaboratori la elaborarea volumelor reprezentative
despre reşedinţa Argeşului, intitulate: Piteşti. Ghid de oraş (1985), Piteşti. Pagini de istorie (1986),
Istoria municipiului Piteşti (1988), listate alături de Piteşti 600. Memento (1983) şi Piteşti.
Microalbum (1988), fotografii, Ioan Butnicu. Este vorba de juristul Silvestru Voinescu (1935-
2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Argeş (1964-2004) şi de profesorul Paul Dicu
(1926-2008), multă vreme secretar al Societăţii de Ştiinţe Istorice, Filiala Piteşti. S-au raliat,
imediat: Sergiu I. Nicolăescu, Octavian Mihail Sachelarie, Jean Dumitraşcu, Spiridon Cristocea,
Teodor Mavrodin, Filofteia Pally, Vasile Novac, Gheorghe Nicolescu, Grigore Constantinescu,
Marian Stoica Mihaela Voinicu, Lucreţia Picui, Simona Nagîţ, Iulia Ciucă, Dana Stana. O infuzie de
competenţă şi disponibilitate s-a exprimat, apoi, din partea unor nume recunoscute, precum: Ion
Focşa, Ion Pietrăreanu, Grigore Popescu, Constantin Budan, Ion Bulacu, Manole Bivol, Vintilă
Purnichi, Ilea Bălan, Mariana Sârbu, Iulia Voicu, ori a tinerilor istorici: Marius Motreanu, Răzvan
Rudi, Dan Arsene, Eduard Fîşcă, Nicolae Necşoiu.

Documentele primare, respectiv, Criteriile orientative de înscriere a persoanelor în

Enciclopedie, precum şi Fişa de identificare, le-am definitivat împreună cu prof. univ. dr. Radu
Gava, la 26 august 2006, în laboratorul său de la ultimul etaj al Muzeului Judeţean Argeş, având o
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

excelentă deschidere vizuală asupra panoramei municipiului nostru.

Pentru început am dorit să prezentăm: domnitorii Argeşului şi Muscelului; academicienii

din diferite domenii; oamenii politici şi de stat importanţi (şefi de stat şi de guvern, miniştrii,
miniştrii adjuncţi, conducătorii de departamente şi de agenţii guvernamentale); parlamentarii din
toate etapele temporale; înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române (patriarhi, mitropoliţi, episcopi,
egumeni), ori ai altor culte religioase, misionari, teoreticieni, muzicologi în domeniu; prefecţii de
Argeş şi Muscel, preşedinţii şi vicepreşedinţii Consiliilor regionale sau judeţene administrative,
primari urbani, lideri locali, inclusiv cei ai altor comunităţi.

Totodată s-au listat: scriitorii care sunt, cel puţin, membri ai Uniunii de profil (prozatori,
dramaturgi, poeţi, critici literari, memorialişti, alte genuri); creatorii de artă cultă, compozitorii,
plasticienii, membri ai uniunilor din domeniu, criticii, dirijorii, interpreţii de operă, operetă, muzică
uşoară, teoreticieni, istorici de artă; generalii, alţi comandanţi militari cu merite deosebite; eroi
reprezentativi ai tuturor timpurilor, civili şi militari, căzuţi în rezistenţa antitotalitară, opozanţi ai
Fenomenului Piteşti, sau implicaţi în Holocaust, ofiţeri trimişi în teatrele externe de operaţiuni;
diplomaţii (ambasadori, şefi ai consulatelor, ataşaţi, reprezentanţi ai României la forurile
internaţionale, balcanice, continentale, mondiale, călători, expediţionari).

De asemenea, am dorit să evidenţiem: profesorii universitari, cercetătorii principali gradul I

din învăţământul superior; autorii şi cercetătorii principali gradul I în matematică, informatică,
fizică, chimie, biologie, geografie, călători, expediţionari; autorii şi cercetătorii principali gradul I
în filosofie, sociologie, psihologie, pedagogie, ştiinţe ale educaţiei; storicii şi cercetătorii
principali gradul I din acest domeniu (arhive, institute, edituri etc.); arhitecţii şi constructorii
recunoscuţi în breaslă; juriştii de prestigiu (teoreticieni, procurori, judecători, avocaţi, notari);
medicii, farmaciştii, cercetătorii evidenţiaţi în sistemul sanitar; actorii de teatru şi film având
rezonanţă naţională; creatorii şi interpreţii de folclor, analişti ai fenomenului, publicişti, manageri
culturali, alţi oameni de cultură, ştiinţă şi tehnică.

Un loc distinct îl au: industriaşii, marii proprietari funciari, oamenii de afaceri, tradiţionali
pentru această teritorialitate; managerii industriali, patronii, oamenii de afaceri cu succese reale, în
contemporaneitate, inovatori şi inventatori de renume, ingineri de prestigiu; economiştii,
comercianţii, finanţiştii, bancherii, având preocupări multiple şi benefice; agronomii, fermierii,
cercetătorii în ştiinţele agricole şi silvice, astronomii, astrologii; cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar, care au obţinut gradul I, ori titlul de doctor în ştiinţe, sunt autori de manuale, cu
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

preocupări de mai mare cuprindere, având cărţi în edituri; ziariştii din presa scrisă şi audio-vizuală,
comentatorii, analiştii, directorii şi patronii de publicaţii, edituri, tipografii, alţi specialişti în
ştiinţele comunicării; sportivii, antrenorii, organizatorii de mari competiţii, luându-se, în calcul,
titlul de campion naţional, locurile I, II, III la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Europene,
Balcanice, Universitare.

S-au adăugat: glosar din Argeş, instituţii, localităţi, hidronime, oronime, toponime, alte
categorii geografice. După cum se poate observa, comparativ cu alte elaborăr, criteriile
enciclopedice argeşene şi muscelene sunt mult mai generoase.

Proiectul s-a lansat în Sala de Conferinţe Gheorghe Ionescu-Gion a Bibliotecii Judeţene

Dinicu Golescu Argeş, director, dr. Octavian Mihail Sachelarie, la 5 octombrie 2006. Instituţia
centenară devenea atât locaţie, cât şi principalul suport documentar sau logistic al enciclopediştilor,
folosindu-se, inclusiv bibliotecile din teritoriu. De atunci, în fiecare zi de luni a săptămânii,
redactorii şi alţi furnizori de informaţii s-au revăzut sistemic, conlucrând cu toată onestitatea.

Au răspuns invitaţiei pentru dezvoltarea acestui proiect, importanţi oameni de cultură,

autori apreciaţi pentru scrierile lor, cercetători din diferite domenii, manageri cu experienţă,
studenţi, alţi cetăţeni. Cercul colaboratorilor, făcând parte din diferite generaţii, a rămas permanent
deschis, ceea ce determină să ni se alăture, pe parcurs, valoroşi confraţi. Există cazuri solitare când,
din diferite motive, s-a declinat opţiunea iniţială. Împreună constituim o adevărată echipă
interdisciplinară, înscrisă în casetele tehnice, demonstrând constant, un binevenit spirit lucrativ,
dominat de optimism.

De altfel, reuniunea din 5 octombrie 2006 nu a presupus sine qua non prezenţa unor oficiali
din partea forurilor administrative judeţene sau municipale, întrucât am dorit să inducem, cu
deosebire în acest caz, voluntariatul şi onorabilitatea civică, promovate frecvent prin diverse
îndemnuri ale structurilor Uniunii Europene.

Un prim bilanţ s-a realizat la 8 octombrie 2007, când portofoliul cuprindea 1 425 de
potenţiali candidaţi pentru a fi înscrişi în paginile Enciclopediei Argeşului şi Muscelului. Tot
atunci s-a convenit continuarea documentării asupra persoanelor, extinderea tematică a lucrării, prin
prezentarea localităţilor şi a celorlalte enunţuri amintite mai sus, stabilirea unor căi de comunicare
cu argeşenii sau muscelenii aflaţi în străinătate, iniţierea relaţiilor cu cei care au preocupări
asemănătoare din Bucureşti şi din celelalte reşedinţe judeţene. În asemenea ipostază, termenul
pentru finalizare, stabilit iniţial la doi ani, s-a prelungit, fiind raportat la densitatea ori multitudinea
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

consemnărilor.

Pe lângă bibliografia lecturată şi fondurile arhivistice consultate, un loc aparte îl ocupă

discuţiile purtate nemijlocit de redactori cu persoanele în viaţă. Ultimul aspect presupune atât
asumarea morală a autenticităţii celor relatate, dar şi oferirea anumitor detalii esenţiale, necesare
viitorilor enciclopedişti, scutiţi de eforturile depuse prin strădaniile cercetătorilor contemporani.
Conservând aşadar, inclusiv prin asemenea modalitate, esenţa evoluţiei zonei Argeş-Muscel din
ultima jumătate de secol, vom menţine, cu certitudine, durabilitatea seculară a tot ceea ce ne
înconjoară.

Conţinutul paginilor următoare se doreşte realist şi echilibrat, disociat, pe cât posibil, de

conotaţii politice, subiectivism, influenţe colaterale. Susţinem, principial, concepţia analistului
american Charles Beard (1874-1948), care concluzionează: Istoricul trebuie să fie, în primul rând,
un fiu al vremii sale. Sperăm să integrăm, cu succes, sensurilor apriori nepărtinitoare formulate prin
diversitatea relatărilor noastre, multe având un anumit grad de noutate şi originalitate.

Aşa, de exemplu, pentru prezentarea individuală s-a pornit de la ideea că toate numele
listate sunt importante, fiind departajate, însă, prin ceea ce am numit etaje informale, implicând, ca
succesiune: locul şi data naşterii, iar acolo unde a fost cazul, ale decesului, înlocuite, uneori, din
lipsa certitudinilor, prin secole sau decenii; profesia titulară şi adiacentă; stabilirea în Argeş sau
etapa activităţilor relevante din acest habitat, pentru cei proveniţi din alte zone, dar care s-au
identificat, cel puţin 15-20 de ani, prin fapte durabile, personalizate, cu arealul adus în discuţie;
studiile liceale şi universitare, eventual doctorate; etapele exprimării productive; selectarea a cinci
elaborări reprezentative (volume, proiecte de arhitectură, construcţii finalizate, roluri scenice, creaţii
muzicale, plastice, ştiinţifice); domenii de excelenţă; contribuţii distincte la evoluţia anumitor
domenii; recunoaşteri publice antume sau postume.

Generalizând asemenea criterii, s-a renunţat la prezentarea, de exemplu, a unor importanţi

actori de teatru (Gheorghe Leahu, Colea Lăutu), care s-au aflat temporar la Piteşti, ca şi în cazul
unor renumiţi constructori, arhitecţi etc. Spaţiile alocate în pagină au pornit, ca principiu, de la
primordialitatea conferită domnilor şi academicienilor, până spre celelalte calităţi sau
responsabilităţi civice. Redactorii de specialitate lasă cititorilor latitudinea de a concluziona singuri
asupra demersurilor întreprinse de cei prezentaţi în Enciclopedie, valorizând opţional etajele
informale amintite mai sus. Fiecare redactor de specialitate,înscris în Caseta autorilor, semnează
prin iniţiale, miniportretele şi celelalte consemnări care îi aparţin.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Demersurilor pentru elaborarea Enciclopediei Argeşului şi Muscelului s-au interferat,

benefic, iniţiativei Consiliului Judeţean Argeş de a organiza, începând din 2007, Întâlnirile de la
Goleşti cu personalităţi ale contemporaneităţii. Detalii furnizate virtual sau tradiţional de aceştia au
completat, iar uneori au suplinit total, datele oportune creionării portretistice a celor cuprinşi în
lucrarea de faţă.

După cum se va constata în Enciclopedie, există un segment mai puţin antamat până acum,
acela referitor la familii importante din etapele modernă şi contemporană. Acceptând premiza
conform căreia renumele satelor sau oraşelor din Argeş-Muscel, se conturează, primordial, prin
eforturile locuitorilor din comunitatea respectivă, dublate constant de iniţiativele gospodarilor
oficiali, subscriem, totuşi, la faptul că perenitatea multor înfăptuiri rezidă în succesul familial,
regăsit uneori convingător dincolo de limitele geografice ale aşezărilor aborigene.

Realitatea întâlnită ne-a determinat să luăm în calcul familii remarcate prin cel puţin trei
generaţii, ai căror membri s-au distins de-a lungul secolelor recente. Sociologia neamurilor
autohtone se impune a fi extinsă şi revigorată, cu deosebire în această febrilă etapă a amalgamării
demografiilor continentale. Aceleaşi aprecieri şi în cazul celor implicaţi în industrializare,
reconstrucţie urbanistică, relansarea ortodoxismului, realizarea de activităţi economice în state
europene şi asiatice sau africane, prezenţa pe fronturile menţinerii păcii şi stabilităţii universale.

Pentru sistematizarea materialelor documentare şi evaluarea celor înscrise în paginile

Enciclopediei Argeşului şi Muscelului, am optat, publicarea acesteia pe volume. Pentru început,
oferim cititorilor prima fasciculă, respectiv, Literele A-D, asupra cărora aşteptăm opiniile
dumneavoastră pe www.bjarges.ro sau direct la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu Argeş,
instituţie căreia îi revin toate drepturile editoriale.
Prof. univ. dr. Petre POPA
Piteşti, 15 martie 2009
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
A asupra materialelor şi componentelor (2000),
AARON, Florian (Tilişca, Sibiu, 21
ianuarie 1805 – Bucureşti, 12 iulie 1887).
Membru al Societăţii Academice/ Academiei
Române (1870/1879). Istoric, publicist,
militant politic. Integrat spaţialităţii argeşene
prin activitate, familie, proprietăţi. Gimnaziul
din Blaj (1820), Universitatea de la Pesta
(1825). Profesor şi director fondator, Şcoala
Slobodă Obştească, Goleşti, Muscel (1826-
1830), ctitor, Şcoala Gliganu de Sus, Argeş.
Cadru didactic, colegiile din Craiova (1830-
1832) şi Sfântul Sava, Bucureşti (1832-1848;
1857-1865), director, Aşezămintele
Brâncoveneşti, Bucureşti (1853-1857).
Participant la Revoluţia de la 1848-1849 din
Transilvania, propagator al ideilor Şcolii
Ardelene la sud de Carpaţi. Volume importante:
O idee repede de istoria Prinţipatului Ţării
Româneşti, I (1835), II (1837), III (1838),
Manual de istoria lumii (1845), Patria,
patriotul şi patriotismul (1857), Mihaiũ II
Bravulũ (1858). Iniţiator, Societatea literară,
Goleşti (1827), ziarele România, Bucureşti
(1837), Telegraful român, Sibiu (1853).
Căsătorit cu fiica pitarului Drăghici
Budişteanu din Piteşti. Proprietar funciar,
Gliganu, Argeş. Stradă eponimă în municipiul
Piteşti. (S.D.V.).
ABRUDEANU, Mărioara (n. Petriş,
Arad, 13 octombrie 1949). Profesor universitar,
inginer metalurg, manager. Stabilită la Piteşti
din 1972. Liceul Decebal, Deva (1967),
Institutul Politehnic, Bucureşti (1972).
Doctorat, tehnologie industrială, Bucureşti
(1991). Stagii în Franţa şi Spania. Inginer,
Uzina de Autoturisme Dacia, Colibaşi (1972-
1975), cadru didactic, Institutul de Învăţământ
Superior, Universitatea din Piteşti (1975 ~),
director, Departamentul Relaţii internaţionale
(1996-2000), prorector (2000-2004). Volume
importante: Le zirconium (1996), Ştiinţa
materialelor (1999, 2008), Sinteza pe cale
umedă a pulberilor ceramice ultradisperse
(1999, în colaborare), Efectul radiaţiilor
Tehnologia comunicării şi informaţiei (2002).
Numeroase studii, articole, comunicări
prezentate la reuniuni ştiinţifice. Conducător de
doctorat (2000 ~). Membră în cunoscute
asociaţii profesionale în domeniu. Contribuţii
la dezvoltarea învăţământului superior
argeşean. Aprecieri publice. (I.A.B.).
ACHIMESCU, Dumitru S. (Slatina,
Olt, 29 ianuarie 1909 – Piteşti, Argeş, 17
aprilie 1987). Conductor arhitect, manager.
Stabilit definitiv la Piteşti din 1951. Liceul
Radu Greceanu, Slatina (1928), Şcoala de
Desemnatori şi Conductori Arhitecţi, Bucureşti
(1923), Şcoala de Drumuri şi Poduri Anghel
Saligny, Bucureşti (1937). Conductor arhitect:
Primăria Slatina, Olt (1937-1938), Serviciul
Tehnic, Prefectura Olt (1938-1951), Trustul de
Construcţii Argeş, Piteşti (1951-1974).
Contribuţii distincte la amenajarea Pieţei
Centrale şi edificarea Cercului Militar Slatina,
reabilitarea clădirilor: Teatrul Alexandru
Davila, Piteşti (1952); restaurantul Argeşul,
Piteşti; extinderea Primăriei Piteşti; construirea
Şcolii de Meserii, Spitalului Militar,
Cinematografului Dacia, Piteşti (1965-1970).
Recunoaşteri publice antume. (S.P.).
ACIOBĂNIŢEI, Dan Theodor
(Piteşti, Argeş, 20 martie 1948 – Iaşi, 10 iulie
1996). Actor de teatru, radio, televiziune.
Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti (1966),
Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică,
Bucureşti, Clasa George Dem Loghin şi Dem
Rădulescu (1973). Actor, Teatrul de Stat din
Petroşani (1973-1975), Teatrul Naţional Vasile
Alecsandri, Iaşi (1975-1996). Roluri de
referinţă în spectacolele: Amphitrion, de Peter
Hack, Tatăl, de August Strindberg, Pescăruşul
şi Livada cu vişini, de Anton Pavlovici Cehov,
Bertoldo la Curte, de Massimo Dursi.
Membru, Uniunea Teatrală din România.
Turnee artistice externe. Diverse recunoaşteri
publice. (S.P.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
ACTUALITATEA ARGEŞEANĂ
(2009 ~). Săptămânal independent al judeţului
Argeş. Director general: Iuliana Frătoaica;
redactor-şef: Ion Valentin Roşu. Ştiri, analize,
comentarii sociale, politice, medicale, sportive,
economice. (I.I.B.).
ACŢIUNEA POMICOLĂ (1934-1935).
Publicaţie periodică de specialitate, editată la
Piteşti. Apare iniţial la Fălticeni şi Iaşi.
Analize, comentarii, interviuri, recomandări în
domeniu. (I. I. B.).
ADAMEŞTEANU, Gabriela M. (n.
Târgu Ocna, Bacău, 2 aprilie 1942). Scriitor,
publicist, traducător. Domiciliată la Piteşti, în
perioada 1946-1965. Fiica lui Mircea
Adameşteanu (v.). Liceul Nr. 2, Piteşti (1960),
Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti
(1965). Redactor, editurile Enciclopedică
(1974-1983) şi Cartea Românească, Bucureşti
(1983-1990), redactor-şef, Revista 22,
Bucureşti (1991 ~). Debut literar, Luceafărul,
Bucureşti (1971). Volume importante: Drumul
egal al fiecărei zile (1975, 1978, 1992),
Dimineaţă pierdută (1983, 1997), Obsesia
politicii (1995), Cele două Românii (2000),
Întâlnirea (2003). Traduceri din Guy de
Maupassant şi Hector Bicanciotti. Colaborări la
numeroase publicaţii din ţară şi străinătate,
intensă activitate civică după 1990, participări
la reuniuni naţionale şi internaţionale. Premiul
Ion Creangă al Academiei Române (1975).
Membră, Uniunea Scriitorilor din România,
alte valoroase recunoaşteri publice. (M.S.).
ADAMEŞTEANU, Mircea (Toporu,
Vlaşca, 1906 – Piteşti, Argeş, 5 martie 1965).
Profesor gradul I, istorie, manager, publicist.
Stabilit la Piteşti din 1946. Facultatea de
Filosofie şi Litere, Bucureşti (1930). Activitate
didactică: licee din Alexandria, Giurgiu,
Chişinău (1930-1940); director, Liceul Teoretic
Târgu Ocna, Bacău (1940-1946); profesor,
Liceul Comercial, Piteşti, director (1949-
1950); Liceul Alexandru Odobescu, Piteşti
(1946~1965). Studii, articole, comunicări,
publicate în reviste de specialitate, reuniuni
ştiinţifice naţionale. Preocupat, constant, de
evoluţia localităţii Piteşti şi a breslelor din
statele medievale româneşti. Diverse
recunoaşteri publice. (I.M.D.).
ADEVĂRUL BISERICESC
(1912~1925). Revistă editată de Societatea
Frăţia a Preoţilor din Eparhia Argeş, apărută la
Curtea de Argeş (iulie 1912 - octombrie 1913)
şi Piteşti (octombrie 1913 - iunie 1916; martie
1923 - august 1925). Preşedinte, Comitetul de
redacţie, Ion Rizescu; redactor responsabil, din
1913, iconomul Marin D. Preoţescu,
preşedinte, Federala Argeş a Băncilor Populare.
(I.I.B.).
ADMINISTRAŢIA
FINANCIARĂ/DIRECŢIA GENERALĂ A
FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ (Secolul
XX ~). Instituţie specializată a Ministerului de
Finanţe din România, cu activitate specifică în
judeţul/regiunea Argeş, sediul la Piteşti.
Clădire proprie, existentă din 1934-1936,
proiect tip realizat de Statie Ciortan, director
general, Serviciul arhitectură din Ministerul
Finanţelor, preşedintele Societăţii Arhitecţilor
Români, Bucureşti (1929-1933), astăzi sediul
Primăriei Piteşti. Secţie financiară a Consiliului
Popular Regional (1950-1968) şi Judeţean
Argeş (1968-1990). Directori cunoscuţi; Ion
Rădulescu, Petre Popescu, Ion Chiriţă. Din
1990, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi
Controlului Financiar Argeş. Directori: Ion
Mihăilescu (v.), Petre Cojocaru (1996-1997),
Ion Moldovan (1997-2001), Florian Goran (v.),
Gheorghe Banzea (v.). Edificiul central ridicat
în 1992-1997, proiect realizat de Ileana
Oprescu (v.) şi Adina Toader (v.), constructor,
SC Apartamentul SA, Piteşti. (I. T. B.).
ADMINISTRAŢIA FINANCIARĂ
A JUDEŢULUI MUSCEL (Secolul XX).
Instituţie de profil a Ministerului Finanţelor
din România interbelică, având atribuţii
exclusiviste în domeniul stabilirii şi încasării
impozitelor datorate statului de locuitorii sau
agenţii economici cu activitate în judeţul
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Muscel. În 1950-1968, secţie specializată a
Sfatului Popular Raional Câmpulung, clădire
proprie, ridicată în 1934-1936, proiect tip
realizat de Statie Ciortan, director general,
Serviciul arhitectură din Ministerul Finanţelor,
preşedintele Societăţii Arhitecţilor Români,
Bucureşti (1929-1933). Astăzi sediul Muzeului
Municipal din Câmpulung. (I.T. B.).
ADMINISTRAŢIA PIEŢELOR
MUNICIPIULUI PITEŞTI (1968 ~). Unitate
specializată a Consiliului Popular/Consiliului
Local Piteşti. Coordonarea amenajării şi
activităţii piteţelor comerciale din Calea
Bucureşti, Trivale, Găvana, Războieni,
Smârdan, Bulevardul Petrochimiştilor, Traian,
Teilor, Depozitelor, a Bazarului Gheorghe
Lazăr şi a Târgului săptămânal, Piteşti. În
1990-2001, Societate comercială pe acţiuni.
Manageri cunoscuţi: Ion Lupu, Ion Stroe, Ion
Moşoianu, Aurel Predoi, Marian Virgil Leonte.
Periodic, lucrări de modernizare şi extindere,
cu deosebire în 1972-1984, 2004-2007.
Expoziţii de produse, zile ale recoltei. Structură
asemănătoare la Câmpulung, Curtea de Argeş,
Mioveni, Topoloveni, Costeşti. (I.T.B.).
ADMINISTRAŢIA SERELOR,
PEPINIERELOR ŞI PARCURILOR/
ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI
PUBLIC PITEŞTI (1966 ~). Unitate
specializată subordonată, iniţial, Sfatului/
Consiliului Popular Judeţean Argeş (1966-
1970), transferată apoi Consiliului
Popular/Consiliului Local Piteşti. Actuala
denumire din 1991. Producerea de material
săditor, amenajarea spaţiilor verzi, întreţinerea
parcurilor, zonelor de agrement şi a
construcţiilor din patrimoniul public, reparaţii
urbane. Lucrări speciale: Parcul Ştrand,
Expoparc, Grădina zoologică din Trivale, Plaja
Tudor Vladimirescu, Parcul Lumina, Esplanada
Petrochimiştilor, Promenada zonei centrale.
Din 1978, la Piteşti, Simfonia Lalelelor.
Manageri cunoscuţi: Alexandru Popa (v.),
Gheorghe Pacea (v.), Mircea Pungoci (v.),
Doru Iliescu.(I.T.B.).
ADRIAN, George (Piteşti, Argeş, 17
februarie 1919 - ?). Ziarist, editor, publicist.
Redactor, Adevărul şi Gazeta, cronicar literar,
Cuvântul liber (1935), colaborator, Reporter,
Adevărul literar, Vremea, Bucureşti. Fondator,
revista Trivalea (Piteşti, 1935). Volum
important, Versuri (1935). Diversificarea
genurilor gazetăreşti. (I.I.B.).
AEROCLUBUL PITEŞTI (1938 ~).
Asociaţie cu caracter sportiv pentru pregătirea
tinerilor în domeniile zborului cu motor,
paraşutismului, planorismului, parapantelor,
având sediul în Piteşti. Bază de antrenament,
Aerodromul Geamăna, Bradu, Argeş.
Redimensionarea postbelică a activităţii,
iniţiată la 19-20 mai 1950, concurs naţional,
mentor, Nello Bucevski. Din 1970, Aeroclubul
Henri Coandă. Participări la reuniuni balcanice
(1979), europene (2002), mondiale (2006),
recorduri în domeniile enunţate, colaborări
civice, militare. Comandant în 2008,
paraşutistul Tiberiu Frăţică.(I.T.B.).
AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU
IMPLEMENTAREA PROIECTELOR DE
DEZVOLTARE A ARGEŞULUI (2007 ~).
Structură proprie a Consiliului Judeţean Argeş,
având ca obiectiv aplicarea strategiilor privind:
evoluţia turismului, producerea energiei din
surse regenerabile, neconvenţionale,
valorificarea potenţialului patrimonial.
Iniţiator, Constantin Nicoleascu (v.), director
executiv fondator, Iulian Cioflan. Colaborări
naţionale şi internaţionale, atragerea
investitorilor străini, folosirea fondurilor
acordate de Uniunea Europeană. (I.T.B.).
AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ARGEŞ
(1990 ~). Instituţie specializată, subordonată
Autorităţii Naţionale de Ocupare a Forţei de
Muncă, având sediul la Piteşti. Clădire proprie
(2003), arhitect, Amalia Gugui. Anterior (1990-
1998), Oficiul Forţelor de Muncă al Direcţiei
Judeţene de Muncă şi Ocrotirii Sociale Argeş,
inspector şef, Constantin Baţagoi. În program:
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
facilitarea angajării noilor salariaţi, evidenţa şi
acordarea de ajutoare pentru şomeri, asigurarea
egalităţii de şanse pe piaţa muncii, creşterea
incluziunii sociale. Colaborări externe cu
instituţii similare şi firme din Uniunea
Europeană. Manageri cunoscuţi: Cristian
Soare, Vasile Stroescu, Iulian Nicolae, Nicolae
Bădescu, Mihail Oprescu. Periodic, în centrele
urbane din Argeş, Târgul forţei de muncă.
(I.T.B.).
AGENŢIA PENTRU DEZVOLTARE
REGIONALĂ SUD MUNTENIA BIROUL
JUDEŢEAN ARGEŞ (1999 ~). Instituţie de
utilitate publică, existentă în Piteşti, urmărind
realizarea cerinţelor evoluţiei regionale în
contextul aplicării Planului de Dezvoltare
Naţională şi a Programelor Uniunii
Europene. Colaborări cu structuri
asemănătoare din Călăraşi (sediul Agenţiei),
Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova,
Teleorman. Studii, analize, recomandări
elaborate de experţi. (T.C.A.).
AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA
MEDIULUI ARGEŞ (1990 ~). Unitate
specializată, subordonată Agenţiei Regionale
pentru Protecţia Mediului, având sediul la
Piteşti. Clădire proprie, edificată în 1991-1992,
arhitect, Anton Staicu (v.). Iniţial, serviciu
distinct al Direcţiei Apelor Argeş-Vedea,
Piteşti. În program: monitorizarea factorilor de
mediu, observaţii privind activităţile
economice cu potenţial negativ asupra solului,
apei, aerului, ocrotirea naturii, controlul
gestionării deşeurilor. Manageri cunoscuţi:
Emilia Dumitrescu, Anca Albu (v.), Mariana
Ionescu. Colaborări cu Agenţia Regională
Piteşti pentru judeţele Argeş, Giurgiu,
Teleorman, Dâmboviţa, Ialomiţa, Prahova,
Călăraşi (2003), Comisariatul judeţean al
Gărzii de Mediu (2003), consiliile locale din
Argeş. Emiterea acordurilor şi autorizaţiilor de
mediu, analize complexe de laborator, staţii
automate de prelevare a aerului. (I.T.B.).
AGENŢIA REGIONALĂ PENTRU
PROTECŢIA MEDIULUI ARGEŞ (2003 ~).
Instituţie publică, având sediul la Piteşti,
subordonată succesiv: Ministerului
Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului
(2003-2004); Ministerului Mediului şi
Gospodăririi Apelor, respectiv, Agenţiei
Naţionale pentru Protecţia Mediului (2004 ~).
Competenţe la nivelul Regiunii 3 Muntenia-
Sud în domeniile: strategia protecţiei mediului;
monitorizarea calităţii factorilor de mediu;
reglementarea activităţilor economice cu
impact asupra mediului; implementarea
legislaţiei şi politicilor de mediu. Directori
executivi cunoscuţi: Anca Albu (v.), Marius
Stanca (2005 ~). Controlul şi îndrumarea
unităţilor de specialitate de la nivelul judeţelor
Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa,
Prahova, Teleorman. (I.T.B.).
AGORA (2002 ~ 2005). Revistă a
Clubului de istorie Armand Călinescu, editată
de Centrul Cultural Piteşti, director Liviu
Martin, prin săptămânalul Jurnal de Argeş.
Tematică politică, socială, civică. Director al
publicaţiei, Octavian Mihail Sachelarie (v.),
redactor-şef, Marius Chiva. (I. I. B.).
ALARMA (1921-1922). Publicaţie
independentă, apărută la Piteşti (5 septembrie
1921 - 1 ianuarie 1922). Director, Ştefan
Ghenescu, girant responsabil, Ioan C.
Drăghescu. Tipărită la Bucureşti. Articole de
interes cetăţenesc, anunţuri, comentarii.
(I.I.B.).
ALARMA ARGEŞULUI (1891 -
1904). Organ de presă liberal, Piteşti (17
februarie 1891 – 19 februarie 1892; 15 ianuarie
1902 – 19 aprilie 1904). Redactor, George C.
Drăghescu, director (din aprilie 1904),
Gheorghe C. Drăghescu. Tematică politică şi
administrativă, apeluri civice, informaţii
generale. (I. I. B.).
ALBEŞTII DE ARGEŞ. Comună în
Judeţul Argeş, formată din satele: Albeştii
Pământeni, Albeştii Ungureni, Brăteşti,
Doblea, Dobrotu, Dumireşti, Florieni.
Suprafaţa: 43,4 km². Locuitori: 4.238 (1936,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
comunele Albeşti şi Brăteşti), 5.189 (1970),
5.977 (2008). Atestare documentară: 1520
(Florieni), 1523 (Albeşti, Brătăşeşti, Dobrotu),
1576 (Brăteşti). Monumente istorice: Schitul
Brătăşeşti (1735), cruce de piatră (Albeşti,
1694); bisericile: Brăteşti (1864), Oancea
(1868), Pământeni (1879), Ungureni (1892);
monument al eroilor (Pământeni, 1922). Cea
mai veche şcoală (1839); cămin cultural şi
bibliotecă publică (1908). Baraj, lac de
acumulare, hidrocentrală (15,5 Mw), integrate
Amenajării hidroenergetice Argeşul Mare (v.).
Zonă forestieră, pomicolă, zootehnică, traseu
turistic spre Complexul hidroenergetic Vidraru
şi DN Transfăgărăşan. Renumit centru de
pictură a copiilor. (G. C.).
ALBEŞTII DE MUSCEL. Comună în
Judeţul Argeş, formată din satele Albeşti şi
Cândeşti. Suprafaţa: 123,0 km². Locuitori:
4.690 (1970), 1.513 (2008). Atestare
documentară: 1572 (Albeşti). Monumente
istorice: cruce de piatră (1660); bisericile
Albeşti (1889) şi Cândeşti (1898), monumente
ale eroilor (Cândeşti, 1940; Albeşti, 1943). Cea
mai veche şcoală (Secolul XIX); cămin cultural
(1948), bibliotecă publică (1953). Carieră de
calcar numulitic (piatra de Albeşti). Zonă
forestieră, pomicolă, zootehnică, sculptură în
piatră, meşteşuguri casnice, traseu turistic spre
Munţii Iezer. Păstrăvăria Cândeşti. (G. C.).
ALBOTA. Comună în judeţul Argeş,
formată din satele: Albota, Cerbu, Frăţeşti,
Gura Văii, Mareş. Suprafaţa: 58,5 km2.
Locuitori: 3.335 (1925, comunele Albota,
Cerbu, Mareşu), 3.975 (1936, comunele
Albota, Cerbu, Mareşu); 4.392 (1970), 3.857
(2008). Atestare documentară: 1497 (Alboteani
şi Huhurezi). Monumente istorice: cruci de
piatră (1703, 1848); bisericile: Mareş (1793),
Albota (1820), Cerbu (1878), Grădiştea (1887).
Monument al eroilor (Cerbu). Cea mai veche
şcoală (Cerbu, 1838); cămin cultural (1948),
bibliotecă publică (1962). Zonă cerealieră şi
legumicolă. Cooperativă Agricolă de Producţie
(1962-1990), integrată Consiliului Unic
Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Vedea
(1980-1990). Centru ştiinţific: Staţiunea de
Cercetare Agricolă Albota. Trasee rutiere
naţionale spre: Bucureşti, Costeşti, Slatina;
turism rural. Campingul Cerbu. (G.C.).
ALBU, Anca Lucia I. (n. Cotmeana,
Argeş, 25 iulie 1949). Inginer chimist,
manager, funcţionar public. Liceul Zinca
Golescu, Piteşti (1967), Facultatea de Chimie
Industrială, Bucureşti (1972). Specializări în:
Germania, Statele Unite ale Americii, Polonia,
Cehia. Inginer, Uzina de Aluminiu, Slatina, Olt
(1972-1973), Întreprinderea de Industrie
Locală, Piteşti (1973-1976). Şef birou, şef
serviciu, Direcţia Apelor Argeş-Vedea (1976-
1990), director (1990-1997; 2001-2004),
inginer (1997-2001), şef serviciu (2005 ~),
Direcţia Judeţeană de Mediu Argeş, director,
Agenţia Regională de Mediu Argeş (2004-
2005). Coordonarea realizării clădirii Agenţiei
de Mediu din Piteşti (1991-1992), atragerea de
fonduri europene, pentru ocrotirea naturii.
Participări la diverse reuniuni ştiinţifice
naţionale şi internaţionale în domeniu.
Aprecieri publice. (I.T.D.).
ALBU, Constatin D. (Bucureşti, 1881
– Piteşti, Argeş, octombrie 1970). Muzician,
dirijor cor şi orchestră, profesor. Stabilit la
Piteşti din 1912. Şcoala de Arte, Bucureşti
(1899), Conservatorul de Muzică, Bucureşti
(1905). Instrumentist, corn englezesc,
filarmonicile din Bucureşti şi München (1905-
1912). Cadru didactic, Liceul Ion. C. Brătianu,
Piteşti (1912-1945). Preşedinte fondator şi
dirijor, societăţile corale Armonia, Freamătul
Argeşului (1923), Cântarea Argeşului (1946),
Piteşti. Membru, Societatea Corală Carmen,
Bucureşti (1926), membru fondator, Ateneul
Popular Gheorghe Ionescu-Gion, Piteşti
(1928). Contribuţii la formarea muzicienilor
Nicolae N. Brânzeu (v) şi Emil Lerescu (v).
Implicare în evoluţia fenomenulul cultural din
Argeşul interbelic. (L.P.).
ALBU, Dumitru (Sfârşitul secolului
XIX-Prima jumătate a secolului XX). Maestru
fotograf, proprietar urban. Autodidact. Studio
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
foto şi case în Piteşti (1924-1948). Membru
activ, Camera de Comerţ şi Industrie Argeş.
Valoroase lucrări în alb şi negru, preluate de
instituţii muzeale, biblioteci, şcoli.
Perfecţionarea tehnicilor fotografice specifice
etapei amintite. (I. E. C.).
ALBU, Dumitru D. (n. Măţău,
Mioarele, Muscel, 25 ianuarie 1937). Medic
primar ginecolog. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1955), Facultatea de Medicină
Generală, Bucureşti (1961). Doctorat, ştiinţe
medicale, Bucureşti. Activitate profesională în
unităţi sanitare ale judeţului Argeş (1975~).
Reuniuni ştiinţifice în domeniu. Diverse
recunoaşteri publice. (I.M.M.).
ALBU, Marin A. (n. Ciulniţa,
Leordeni, Argeş, 19 mai 1913). Inginer militar,
aeronautică. Şcoala Militară Ofiţeri de Aviaţie
Regele Carol II, Bucureşti (1935), Institutul
Politehnic, Bucureşti (1940). Activitate
didactică, Şcoala Militară Ofiţeri Mecanici şi
Maiştri de Aviaţie, Bucureşti (1944-1949),
Academia Militară Tehnică, Bucureşti (1949-
1958). Pregătirea constructorilor, piloţilor şi
ofiţerilor din aviaţia română postbelică.
(I.D.P.).
ALBU, Nicolae Constantin N. (n.
Curtea de Argeş, 30 iulie 1946). Inginer
electroenergetician, inovator şi inventator,
manager. Liceul Curtea de Argeş (1964),
Institutul Politehnic, Timişoara (1969). Inginer,
Institutul de Cercetări şi Proiectări Energetice
Bucureşti, Filiala Timişoara (1969-1971), şef,
Serviciul dispeceri (1972-2005), inginer şef
(2005-2007), coordonator, Centrul Operaţional
pentru Managementul Construcţiilor (2007 ~),
Intreprinderea de Reţele Electrice Argeş,
Piteşti. Invenţii şi inovaţii în domeniul
distribuţiei energiei convenţionale. Activitate
pentru electrificarea judeţelor Argeş, Vâlcea,
Olt, montarea liniilor de înaltă tensiune şi a
staţiilor de transformare pe platformelor
industriale Piteşti-Sud, Slatina, Râmnicu
Vâlcea, Câmpulung. Numeroase
comandamente de investiţii. Diverse
recunoaşteri publice. (N.B.).
ALBU, Radu B. (Oarja, Argeş, 24
iunie 1927 – Piteşti, Argeş, 1 septembrie 2008).
Ziarist, editor, publicist. Liceul Cantemir Vodă,
Bucureşti (1947), Facultatea de Ziaristică,
Bucureşti (1955). Lucrător comercial,
Bucureşti (1948-1950), economist, Bazinul
Minier, Baia Mare (1950-1951). Ziarist,
cotidianul Secera şi ciocanul, Piteşti (1955-
1960; 1978-1989), Direcţia Presei şi
Tipăriturilor, Argeş (1960-1978). Membru,
Uniunea Ziariştilor din România (1956).
Volum important: Odiseea trăirilor în şcoala
şi presa argeşeană (2008). Iniţiative editoriale:
Tribuna şcolii argeşene (1970-1971), Glasul
dreptăţii (1990), Silva argeşeană (1991-1992).
Colaborator, revista Argeş, ziarele Curierul
zilei, Societatea argeşeană, Piteşti, Orizont,
Râmnicu Vâlcea, Oltul, Slatina, Opinia, Iaşi.
Referent, volume semnate de scriitorii Aurel
Iordache şi Gheorghe Cârstea Nicolescu/Miron
Cordun (v.). Valoroase activităţi documentare
şi aprecieri publice. (C.S.).
ALBULESCU, Ion G. (Ioneşti,
Buzoeşti, Argeş, 6 ianuarie 1914 - ?).
Cercetător ştiinţific, inginer chimist. Institutul
Politehnic, Bucureşti (1940), specializări în
Germania, Austria, Elveţia, Italia. Investigaţii
privind: calităţile plantei textile autohtone
Abutilon Avicenae, tehnologia coloranţilor,
ingineria din vopsitorii şi imprimerii. Activitate
tehnologică, Textila Piteşti, Suveica Suceava,
Centrala In-Mătăsuri, Bucureşti (1940-1977).
Colaborări didactice, Liceul Ministerului
Industriei Uşoare, Piteşti, preocupări artistice,
cor şi operete, Palatul Culturii, Piteşti. Articole
de specialitate în reviste de profil. (R.G.).
ALBULESCU – ŞERP, Allora M. (n.
Piteşti, Argeş, 4 februarie 1959). Profesor
gradul I, limba română - limba franceză,
publicist, traducător. Liceul German, Piteşti
(1978), Universitatea din Bucureşti (1987).
Activitate didactică: şcolile Nr. 9 şi Nr. 1,
Piteşti (1987 ~). Volume importante (versuri):
O clipă complice (1993); Patimile pianinei
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
(2007); în culegerile: Provizia de nuferi
(2000); Starea de necesitate (2001); Iubirea
prin cuvinte (2005). Preşedinte, Fundaţia
literară Liviu Rebreanu, Piteşti (2006 ~).
Membră, Asociaţia Conştiinţă şi libertate,
Canada (2004 ~). Intensă activitate civică.
(M.S.).
ALDIN, Constantin Şt. C. (Sfârşitul
secolului XIX - Prima jumătate a secolului
XX). Ziarist, originar din Câmpulung. Director,
revista de cultură Zori de ziuă (1921-1922),
editor, Societatea Cercetăşească Culturală
Barbu Ştefănescu Delavrancea, Câmpulung,
Muscel. (I.I.B.).
ALECU, Cornelia N. (Oradea, Bihor,
27 mai 1946 – Piteşti, Argeş, 23 decembrie
1997). Profesor, critic de artă, poliglot.
Stabilită la Piteşti din 1977. Liceul de Fete,
Cluj (1964), Facultatea de Limbi Romanice,
Bucureşti (1968). Activitate didactică, instituţii
şcolare din Capitală (1968-1977), secretar
literar, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1977-
1983), redactor, revistele Argeş, Piteşti (1983-
1990), Mondorama, Bucureşti (1990-1991),
consilier, Direcţia Teatrelor, Ministerul Culturii
(1991-1994), director artistic, Teatrul Lucia
Sturdza Bulandra, Bucureşti (1994-1997).
Studii, articole, interviuri pe diverse teme,
traduceri din limbile franceză, engleză,
spaniolă, portugheză. Contribuţii la iniţierea
Reuniunii teatrelor de studio, Piteşti (1980).
Aprecieri publice. (I. F.).
ALECU, Marian T. (n. Sfântu
Gheorghe, Covasna, 10 noiembrie 1936).
Inginer metalurg, cercetător ştiinţific, Gradul I,
manager. Stabilit la Piteşti din 1975. Liceul
Radu Negru, Făgăraş (1954), Institutul
Politehnic, Bucureşti (1959), specializare în
Franţa (1968). Doctorat, ştiinţe tehnice,
Bucureşti (1988). Inginer, Intreprinderea
Hidromecanica, Braşov (1959-1960),
cercetător, Institutul de Fizică Atomică,
Măgurele, Bucureşti (1960-1964), Institutul de
Tehnică Nucleară, Măgurele (1964-1974),
Institutul de Reactori Nucleari Energetici,
Mioveni, Argeş (1974-1998, secretar ştiinţific,
1984-1990). Importante scrieri în domeniu,
reuniuni specializate naţionale şi
internaţionale, alte responsabilităţi civice.
Contribuţii la înfiinţarea şi evoluţia structurilor
energetice nucleare din Argeşul contemporan.
Recunoaşteri publice. (E. H.).
ALERTA (1990 ~). Săptămânal editat
la Piteşti, de Direcţia Poliţiei Judeţului Argeş
începând cu 1990, redactor-şef, Gheorghe
Blăjan (v.). Articole, comentarii, ştiri,
interviuri, informaţii specializate. (I. I. B.).
ALESSANDRESCU, Gheorghe V.
(Piteşti, Argeş, 26 noiembrie 1879 - ?).
General de cavalerie. Şcoala Superioară de
Război, Bucureşti (1901). Căpitan adjutant,
Regimentul 6 Călăraşi, în Campania
balcanică din 1913,, maior şi locotenent
colonel pe timpul Primului Război Mondial
(1916-1918), remarcat în Şarja de la
Robăneşti şi în luptele din Basarabia (1918).
Participant la ofensiva spre Ungaria (1919).
General de brigadă de cavalerie (1933),
general de divizie rezervă (1945). Importante
recunoaşteri publice antume şi postume.
(G.N.).
ALESSEANU, Gheorghe (Piteşti,
Argeş, 1872 - ?). Profesor universitar,
economist, jurist. Liceul Ion C. Brătianu,
Piteşti (1890), Facultatea de Drept, Bucureşti
(1895). Membru al Baroului din Capitală.
Doctorat, ştiinţe economice. Profesor,
Academia de Înalte Studii Comerciale,
Bucureşti. Numeroase volume de specialitate,
cursuri universitare, manuale şcolare. Stradă
eponimă în Piteşti. (M.C.S.).
ALESSEANU, Teodor (Piteşti, Argeş,
6 aprilie 1875 – Bucureşti, 20 februarie 1935).
Profesor, Gradul I, Istorie şi Limba franceză,
funcţionar de stat, manager. Liceul Sfântul
Sava, Bucureşti (1893), Facultatea de Litere şi
Filosofie, Bucureşti (1897). Perfecţionare în
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Franţa (1909). Cadru didactic, şcoli din Ploieşti
(1897-1899) şi Bucureşti (1899~1935).
Inspector, Ministerul Instrucţiunii Publice,
Bucureşti (1909-1912; 1914; 1919),
administrator, Casa Şcoalelor şi Culturii
Poporului, Bucureşti (1923-1935). Manuale
şcolare, volume şi studii metodice. Eponimie,
Şcoala de Băieţi Nr. 3, Piteşti (1936-1945).
Importante alte recunoaşteri publice antume şi
postume. (I.M.D.).
ALEXANDRESCU, Alexandrina
(Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a
secolului XX). Mare proprietar funciar din
Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Richiţele, plasa Uda, expropriate parţial prin
Legea pentru Reforma Agrară din 17 iulie
1921, adoptată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
ALEXANDRESCU, Constantin I. (n.
Stolniceni, Ocnele Mari, Vâlcea, 24 noiembrie
1936). Profesor, manager cultural, publicist.
Stabilit la Piteşti din 1965. Liceul Nicolae
Bălcescu, Râmnicu Vâlcea (1954),
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1959). Cadru
didactic, instituţii de învăţământ din Râmnicu
Vâlcea (1961-1963), director, Casa Raională de
Cultură, Vâlcea, Regiunea Argeş (1963-1965).
Secretar, Comitetul Orăşenesc de Cultură şi
Artă, Piteşti (1965-1968), director, Casa
Creaţiei Populare/Centrul Judeţean pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii
Tradiţionale Argeş (1968 ~). Multiple iniţiative
privind: reevaluarea spiritualităţii urbane şi
rurale argeşene, diversificarea genurilor şi
formaţiilor artistice de amatori, organizarea de
spectacole. Volume importante: Argeş.
Monografie (1980, în colaborare), Colinde şi
obiceiuri de iarnă din Argeş-Muscel (1998,
coordonator), Arc peste timp (2006,
coordonator). Director fondator, Editura Alean,
Piteşti (2006). Numeroase articole, interviuri,
emisiuni media, turnee interne şi
internaţionale. Diverse recunoaşteri publice.
(C.G.C.).
ALEXANDRESCU, Dragoş T.
(Câmpulung, Argeş, 23 august 1976 – Qualat,
Kabul, Afghanistan, 31 august 2008). Militar
profesionist, erou, Teatrul de operaţiuni
Kandahar, Afghanistan. Sergent major,
Batalionul 30 Dragoslavele, Câmpulung.
Subofiţer, Ministerul Apărării Naţionale (2003-
2008), misiune externă (12 iunie – 31 august
2008). Postum, gradul de sublocotenent.
Decorat de Preşedintele României. Titlurile de
Fiu al Argeşului şi Cetăţean de Onoare al
Municipiului Câmpulung (2008). Înmormântat,
4 septembrie 2008, Câmpulung. (R.P.C.).
ALEXANDRESCU, Ion I. (n.
Stolniceni, Ocnele Mari, Vâlcea, 7 ianuarie
1939). Inginer constructor, manager, funcţionar
public, antreprenor. Stabilit la Piteşti din 1960.
Liceul Nicolae Bălcescu, Râmnicu Vâlcea
(1955), Institutul de Construcţii, Bucureşti
(1960). Inginer, şef lot, adjunct şef şantier
(1960-1967), şef şantier (1971-1982), inginer
şef (1985-1990), Trustul de Construcţii Argeş.
Viceprimar al muncipiului Piteşti (1967-1971).
Şef şantier Arcom, Bucureşti, Antrepriza
Misurata, Libia (1982-1985). Director tehnic
fondator, acţionar, SC Nordco SA Piteşti
(1990-2003). Coordonarea edificării unor mari
cartiere la Piteşti, Curtea de Argeş, Costeşti, a
principalelor baze sportive şi turistice libiene
de pe litoralul Mării Mediterane. Iniţiative
privind redimensionarea urbanistică a
Argeşului contemporan. Diverse recunoaşteri
publice. (M. C. M.).
ALEXANDRESCU, Vasile (Secolul
XX). Parlamentar, militant politic. Mecanic de
locomotivă, Căile Ferate Române, Depoul
Piteşti. Membru marcant al Partidului
Muncitoresc Român. Deputat în Marea
Adunare Naţională, Circumscripţia Argeş
(1948-1952), reprezentând Frontul Democraţiei
Populare. (J. D.).
ALEXANDRU, Constantin (n.
Stâlpeni, Argeş, 12 mai 1944). Inginer
constructor, manager. Institutul de Construcţii,
Bucureşti (1968). Director tehnic adjunct,
Ministerul Construcţiilor Industriale (1988-
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
1990), director general adjunct, director,
Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării
Teritoriului (1990-2000), şef serviciu, consilier
superior, Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului (2000 ~). Volum
important: Maşini de ridicat în construcţii.
Exploatare, întreţinere, reparaţii (1989).
Studii, articole, comunicări publicate în reviste
de specialitate din ţară. Preşedine, Asociaţia
Română pentru Tehnologii, Echipamente şi
Mecanizare în Construcţii, vicepreşedinte,
Reţeaua Naţională a Auditorilor. (G. P.).
ALEXANDRU, Dumitru G. (Săpata
Argeş, 6 februarie 1924 – Săpata, 14 februarie
1969). Preot ortodox, profesor, Limba şi
literatura română. Seminarul Central, Bucureşti
(1940); Facultatea de Teologie, Sibiu (1949).
Cadru didactic, şcolile Milcoiu (1949-1951),
Govora Băi (1951-1952), Păuşeşti-Măglaşi,
Vâlcea (1952-1953), Săpata de Jos, Argeş
(1957). Director, Casa de Cultură, Costeşti,
Argeş (1954-1957). Paroh, Săpata de Jos
(1957-1967). Scrieri referitoare la Importanţa
canoanelor sinodului al XII-lea ecumenic
pentru organizarea şi disciplina bisericii
(1949). Recunoaşteri publice antume şi
postume. (G. C.).
ALEXANDRU, Petre I. (n. Cetăţeni,
Argeş, 9 mai 1938). Profesor universitar,
inginer mecanic. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1956), Institutul Politehnic,
Braşov (1961). Doctorat, autovehicule rutiere,
Bucureşti (1971). Activitate didactică şi de
cercetare, Universitatea Transilvania, Braşov
(1971 ~). Volume importante: Teoria
mecanismelor şi organe de maşini (1976),
Mecanismele direcţiei autovehiculelor (1977),
Mecanisme (1982), Teoria şi proiectarea
mecanismelor (1992). Conducător de doctorat.
Numeroase studii, articole, comunicări,
reuniuni ştiinţifice, foruri naţionale sau
internaţionale în domeniu. Iniţiative privind
evoluţia învăţământului superior tehnic din
Transilvania contemporană. (M.C.S.).
ALEXE, Ştefan I. (n. Fâlfani, Stolnici,
Argeş, 27 noiembrie 1942). Profesor, gradul I,
matematică, publicist. Şcoala Medie Mixtă Nr.
3 Alexandru Odobescu, Piteşti (1960),
Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti
(1965). Cadru didactic, Liceul Industrial de
Chimie Nr. 4, Piteşti (1967-1984), Liceul
Nicolae Bălcescu/Colegiul Naţional Ion C.
Brătianu, Piteşti (1984-2008). Volume
importante (în colaborare): Probleme de
matematică pentru gimnaziu (1985); Algebra
(1995, 2000); Analiză matematică (2004);
Manual de matematică (2004, 2006).
Rezolvitor şi propunător, Gazeta de
Matematică, Bucureşti; revistele de profil din:
Timişoara, Galaţi, Braşov. Membru, Comisia
Centrală a Olimpiadei de Matematică (1990-
2000), pregătirea elevilor argeşeni pentru
reuniunile naţionale în domeniu şi cele
internaţionale din Grecia, Cuba, Canada, India,
Argentina, succese importante pentru şcoala
românească. Valoroase recunoaşteri publice.
(D.I.G.)
ALEXIU, Grigore (Piteşti, Argeş,
1870 – Bucureşti, 29 octombrie l950).
Muzician, solist de operă, dirijor orchestră.
Liceul Ion. C. Brătianu, Piteşti (1888),
Conservatorul de Muzică, Bucureşti (1885),
Clasa George Stephănescu (v.). Bas, Opera
Română (l896-1919;1921-1930), solist,
Compania Constantin Grigoriu, Bucureşti
(1919-1921). Dirijor, formaţii lirico-dramatice
din Capitală (1921-1930), Orchestra Teatrului
Naţional, Bucureşti (1930-1950). Stimularea
evoluţiei artei interpretative muzicale în
România interbelică. (L.P.).
ALEXIU, Ion N. (Leordeni, Argeş, 15
noiembrie 1888 - ?). Militar de carieră,
traducător, editor. Şcoala Specială de
Infanterie, Bucureşti (1914). Combatant,
Primul Război Mondial (1916-1917), cadru
didactic, Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri (1917-
1927). Volum important: Războiul
inteligenţelor în misiuni speciale (1928),
traducere din limba italiană. Membru activ,
Societatea Regală Română de Geografie.
Activităţi pentru cunoaşterea literaturii militare
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
europene în mediile specializate autohtone. (I.
E. C.).
ALEXIU, Leonida I. (Piteşti, 20
noiembrie 1868 - ?). General intendent.
Şcoala de Ofiţeri de Administraţie, Bucureşti,
Facultatea de Drept, Bucureşti. Ataşat pentru
stagiu la Intendenţa Corpului 3 Armată din
Berlin. Maior în Campania balcanică din
1913; colonel în Primul Război Mondial
(1916-1918). General de brigadă în rezervă
din 1927. Valoroase recunoaşteri publice
antume, civice şi militare. (V.N.).
ALEXIU, Valeriu Florian J. (n.
Giurgiu, 27 martie 1950). Cercetător ştiinţific
gradul I, muzeograf, publicist. Stabilit la
Piteşti din 1970. Liceul Vlaicu Vodă, Curtea
de Argeş (1969), Facultatea de Biologie,
Bucureşti (1977). Doctorat, botanică,
Bucureşti (1996). Profesor, Şcoala Poienari,
Neamţ (1973-1977; director, 1976-1977).
Conservator, Complexul Muzeal Goleşti,
Argeş (1977-1987); cercetător ştiinţific,
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti (1987 ~).
Activitate didactică Universitatea din Piteşti
(2000 ~). Volume importante: Vegetaţia
masivului Iezer-Păpuşa (1998); Rezervaţii şi
monumente ale naturii din judeţul Argeş
(1998, în colaborare); Valorificarea
potenţialului oenoturistic din zona colinară
a centrului Munteniei... (2006, în
colaborare); Cormofora judeţului Argeş
(2008). Numeroase studii, articole, reuniuni în
domeniu. Membru, prestigioase societăţi
profesionale. Preocupări editoriale, anuarele:
Museum (Goleşti); Naturalia; Argessis; Ecos
(Piteşti). Contribuţii distincte la evoluţia
muzeografiei, cercetarea florei şi vegetaţiei
din Argeş-Muscel, implementarea reţelei
Natura 2000, a habitatului din România.
Aprecieri publice. (E.H.).
ALLIANCE FRANÇAISE DE
PITESTI/ALIANŢA FRANCEZĂ PITEŞTI
(1990 ~). Organizaţie culturală integrată
sistemului asociaţiilor cu acest profil, prima
înfiinţată din România, creată în conformitate
cu Statutul Alianţei Franceze Paris (1883),
urmărind, prioritar, promovarea spiritualităţii
Hexagonului. Colaborări cu structuri
asemănătoare: Institutul Francez Bucureşti,
centrele culturale Cluj, Iaşi, Timişoara,
alianţele franceze Braşov, Constanţa, Ploieşti.
Module lingvistice, spectacole tematice,
reuniuni informale, întâlniri cu personalităţi,
expoziţii, proiecţii cinematografice, vizite
documentare externe, activităţi dedicate
special Francofoniei. Bibliotecă specializată
de literatură franceză, 17.000 de volume
(2009): achiziţii proprii; donaţii ale
Serviciului de Cooperare şi Acţiune Culturală
şi Ambasadei Franţei în România. Revistă
proprie A comme... (cultură şi civilizaţie
franceză, creaţii originale francofone).
Preşedinţi cunoscuţi: fondator, Mariana
Şenilă-Vasiliu (v.); Maria Ecaterina Stroe
(1998-2007; din 15 septembrie 2007,
director); Crina Magdalena Zărnescu.
Importante aprecieri comunitare. (A.L.).
ALIMĂNESCU, Grigore (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mare proprietar funciar din Argeş.
Întinse suprafeţe de teren în localităţile
Stolnici, plasa Cotmeana, şi Ciofrângeni,
plasa Topolog, expropriate parţial prin Legea
pentru Reforma Agrară din 17 iulie 1921,
adoptată de guvernul condus de Alexandru
Averescu. (I.I.Ş.).
ALIMĂNEŞTEANU (Secolul XVIII
~). Familie tradiţională din Muscel. Mari
proprietari funciari, parlamentari, demnitari,
ingineri, acţionari în industrie, comerţ,
finanţe. Întinse suprafeţe de teren, case,
ctitorii, iniţiative comunitare, Câmpulung,
Valea Mare Pravăţ, Bilceşti, Boteni (Muscel),
Domneşti (Argeş). Mai cunoscuţi: Constantin
A. (v.), Dumitru A. (v.). Contribuţii la evoluţia
societăţii moderne româneşti. (S. C.).
ALIMĂNEŞTEANU, Constantin
(Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
secolului XX). Inginer minier, mare proprietar
funciar, militant politic, parlamentar. Studii
politehnice, Bucureşti, Paris, Londra. Unul
dintre primii specialişti români în domeniul
extracţiei de cărbune. Căsătorit cu Sarmiza
Bilcescu (v.). Membru marcant, Partidul
Naţional Liberal, deputat de Muscel în
Parlamentul României (1909~1914). Întinse
suprafeţe de teren în zona Câmpulung.
Susţinător al doctrinei Prin noi înşine, adept al
reformismului de factură urbană şi rurală.
Ctitor, Biserica ortodoxă de la Bilceşti, Valea
Mare Pravăţ, Muscel. (J.D.).
ALIMĂNEŞTEANU, Dumitru C.
(Bilceşti, Valea Mare Pravăţ, Muscel, 1896 –
Bucureşti, 17 iulie 1973). Inginer minier, mare
proprietar funciar, militant politic, demnitar.
Fiul Sarmizei Bilcescu (v.) şi al lui Constantin
Alimăneşteanu (v.). Şcoala Superioară
Politehnică, Paris (1918). Membru marcant,
Partidul Naţional Liberal (1919-1943),
disident, Gruparea Gheorghe Tătărăscu (1943-
1947). Ministru de Finanţe (1933), ministru
secretar de stat, Departamentul Finanţelor (6
martie 1945 – 29 noiembrie 1946). Precursor al
pomiculturii moderne româneşti, culturi
intensive de măr şi păr, fermă specializată la
Bilceşti (1930-1945). Donaţii comunitare
interbelice, burse pentru studenţii merituoşi din
Câmpulung, ctitor, şcoli şi biserici din Muscel.
Deţinut politic (1950-1955; 1959-1964),
domiciliu obligatoriu în Bărăgan (1955-1959),
confiscarea proprietăţilor. Importante
recunoaşteri publice antume şi postume. Stradă
eponimă, Câmpulung, Argeş. (Z.I.).
ALIMĂNEŞTEANU, Grigore
(Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a
secolului XX). Mare proprietar funciar din
judeţul Argeş. Întinse suprafeţe de teren în
localitatea Stolnici, plasa Cotmeana,
expropriate parţial prin Legea pentru
definitivarea Reformei Agrară din 17 iulie
1921, aplicată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
ALIMĂNEŞTEANU/BRĂTIANU,
Pia (Secolul XX). Mare proprietar funciar din
judeţul Argeş. Întinse suprafeţe de teren în
localitatea Şuici, plasa Topolog, expropriate
parţial prin Legea pentru Reforma Agrară
din 23 martie 1945, adoptată de guvernul
condus de Petru Groza. (I.I.Ş.).
AMAN, George (Valea Danului, Argeş,
4 aprilie 1908 – Piteşti, Argeş, 2001). Profesor
gradul I, limba română, publicist. Liceul
Dinicu Golescu, Câmpulung, Muscel (1928).
Facultatea de Filosofie şi Litere, Bucureşti
(1931), Seminarul Pedagogic Universitar Titu
Maiorescu, Bucureşti (1933). Doctorat,
pedagogie, Bucureşti (1936), reconfirmare
naţională (1969). Activitate documentară,
Bucureşti (1933-1938). Profesor, Liceul Ion C.
Brătianu/Nicolae Bălcescu, Piteşti, Argeş
(1938-1965). Lector (1965-1968), conferenţiar
(1968-1973), Institutul Pedagogic/Institutul de
Învăţământ Superior, Piteşti. Volume
importante: Evoluţia sistemelor şcolare
(1935); Tehnica ştiinţifică a învăţământului
secundar educativ (1938). Studii, articole,
comentarii publicate în reviste de specialitate
din ţară. Colaborări externe, reuniuni ştiinţifice
în domeniu. Contribuţii la evoluţia
învăţământului argeşean în primele decenii
postbelice. Profesor emerit (1965), alte
valoroase recunoaşteri publice antume şi
postume. (C.V.).
AMAN, Theodor D. (Câmpulung,
Muscel, 20 martie 1831 – Bucureşti, 19 august
1891). Membru post-mortem al Academiei
Române (10 septembrie 1991). Artist plastic,
pictură, manager. Colegiul Sfântul Sava,
Bucureşti (1850), expozant (1853), Salonul
Artiştilor Francezi, specializare, Paris (1857).
Influenţat de marii maeştri Eugène Delacroix,
Thomas Conture. Susţinător, după 1858, al
reorganizării învăţământului artistic naţional,
director fondator, Şcoala de Bele-Arte,
Bucureşti (1864-1891). Operă vastă, între
academism şi romantism, componente
specifice realismului şi impresionismului de la
sfârşitul secolului XIX. Acreditat, de Inalta
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Poartă, ca pictor, pe fronturile Războiului
Crimeii (1853-1856), schiţe, asediul de la
Sevastopol (1855). Teme istorice autohtone:
Bătălia de la Olteniţa (1853, tablou aflat în
patrimoniul Turciei), Vlad Ţepeş şi solii, Cea
din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, Hora
Unirii la Craiova. Lucrări de gen, Horă la
Aninoasa, Pe terasă la Sinaia, portrete, naturi
moarte, peisaje din Muscel. Considerat
plasticianul Unirii Principatelor Române
(1859) şi al proclamării Regatului (1881).
Compoziţii în muzee şi colecţii din Argeş.
Străzi eponime în municipiile Piteşti şi
Câmpulung, alte valoroase recunoaşteri
publice. (S.D.V.).
AMENAJAREA ARGEŞUL MARE
(A doua jumătate a secolului XX ~). Sistem
hidroenergetic construit, după 1961, pe râurile
Argeş, Topolog, Vâlsan, Doamnei, format din:
Complexul Vidraru, inaugurat oficial la 9
decembrie 1966 (lac de acumulare, 465 000
000 mc. capacitate, baraj, în arc dublu, 166 m.
înălţime, galerie de aducţiune, 2 130 m.
lungime, puţ forţat, 185 m. adâncime, centrală
subterană, 220 Mw putere instalată, galerie de
fugă, 11 135 m lungime, staţie de înaltă
tensiune, Căpăţâneni, căi montane rutiere);
lacurile de acumulare, barajele, hidrocentralele
Cumpeniţa, Vâlsan şi Călugăriţa (amonte),
Oeşti, Albeştii de Argeş, Cerbureni, Valea
Iaşului, Curtea de Argeş, Noapteş, Zigoneni,
Băiculeşti, Măniceşti, Vâlcele, Merişani,
Budeasa, Bascov, Piteşti, Goleşti, Mihăieşti
(aval); captările şi galeriile de aducţiune: Baciu
(Râul Doamnei şi Văsălat), Drăghina, Bradu,
Cernat, Dobroneag şi Topolog. Proiectant
general, Institutul de Studii şi Proiectări
Hidroenergetice, Bucureşti, director, Alexandru
Nourescu. Coordonatori: Mircea Sipiceanu
(şef, Proiect general), Cristea Mateescu (1894-
1979), Dorin Pavel (consultanţi); Barajul
Vidraru: Radu Prişcu (şef proiect), Ştefan
Căciulescu, Marius Georgescu, Victor
Sabovici, Boris Borisevici, Sabin Irimie, Ion
Stănucă, Ion Opriş, Alexandru Diaconu, Ion
Rusmănică, Gheorghe Moraru, Nicolae Safta,
Florin Constantinescu, Mihai Radovici, Radu
Ghemuleţ (proiectanţi); Centrala electrică:
Ştefan Oprea (şef proiect), Gheorghe Bardan,
Silviu Bogdan, Hermina Albert, Erotei Regman
(proiectanţi); Unitatea de montaj: Trustul
Energo-Montaj, Bucureşti: Nicolae Decuseară
(şef şantier), Mircea Prelipceanu (inginer şef)
Constantin Rădulescu (şef şantier Centrală),
Dan Scorţea, Gigi Crammer, Petre Poenaru,
Mircea Criveanu, Valeriu Perşinaru, Lucian
Axinteanu, Corneliu Crutarciuc (ingineri);
Unitatea de Construcţii: Trustul de Construcţii
Hidroenergetice, Bucureşti: Adalbert Gilbert
(director), Gheorghe Andrei Sălăgeanu (şef
şantier, Baraj), Gheorghe Cocoş (adjunct şef
şantier, Baraj), Nicolae Ştefan, Alexandru
Coca, Nicolae Păunescu (directori, Şantiere
Argeş), Ladislau Rakosi, Constantin Mengher,
Viorel Dănilă, Adrian Popovici, Stelian Mazilu,
Gheorghe Zaharia, Erotei Regman, Constantin
Mitocaru (ingineri şefi); Şantiere centrală,
tunele, galerii: Sony Kamenitzer, Constantin
Preoteasa, Gheorghe Dima, Nicolae Florescu,
Nicolae Gemescu, Mircea Sava, Dan Bădescu,
Gheorghe Popescu, Stan Manole, Norel Dragu,
M. Abramovici, Nicolae Petrişor, Radu
Dinescu (ingineri şefi); Şantiere captări: Mihai
Tartea (Râul Doamnei), Petre Stricker (Cernat
şi Vâlsan), Mihai Sterescu (Cernat), Mihai
Emil Podhorodetschi (Vâlsan), Dionisie Fota
(Cernat), Constantin Vernescu (Cernat);
Beneficiarul investiţiei, Intreprinderea Centrale
Hidroelectrice, Argeş: Pantelimon Cârtiţă
(director), Dumitru Alexe (inginer şef), Apolon
Mihailovici, Alexandru David (ingineri şefi
adjuncţi), Iurie Druţă, Tudor Tiţa, Dumitru
Popescu (diriginţi lucrări); Paul Gheorghiescu,
Valeriu Eugen Pop, Nicolae Badea. Peste 10
000 de muncitori, maiştri, ingineri constructori,
montatori, în perioada 1961-1965. (N.B.).
AMENAJAREA DÂMBOVIŢA
SUPERIOARĂ (A doua jumătate a secolului
XX ~). Sistem hidroenergetic construit, după
1970, în Bazinul Superior al râului Dâmboviţa,
din Nordul judeţului Argeş, zona Sătic-Rucăr-
Dragoslavele. Succesiv, din amonte în aval:
lacul de acumulare şi barajul Pecineagu,
galeria de aducţiune şi hidrocentrala Clăbucet
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
(64 Mw), lacul Sătic, hidrocentrala Rucăr (25
Mw), hidrocentrala Dragoslavele (7,6 Mw),
microhidrocentrala Frasin (0,6 Mw),
hidrocentrala Văcăreşti (2,4 Mw). Proiectant
general, Institutul de Studii şi Proiectări
Hidroenergetice, Bucureşti, executant,
Antrepriza de Construcţii Hidrotehnice Argeş,
Piteşti, montaj, Trustul Energomontaj,
Bucureşti. (N.B.).
AMENAJAREA RÂULUI
TÂRGULUI (A doua jumătate a secolului XX
~). Sistem hidroenergetic construit, după 1975,
pe Râul Târgului, din nordul judeţului Argeş,
zona Lereşti-Câmpulung-Schitul Goleşti.
Succesiv, din amonte în aval: lacul de
acumulare şi barajul Râuşor, galeria de
aducţiune şi hidrocentrala Lereşti (19 Mw),
hidrocentrala Voineşti (6 Mw), barajul, lacul de
acumulare şi Hidrocentrala Schitu Goleşti (1,6
Mw). Proiectant general, Institutul de Studii şi
Proiectări Hidroenenergetice, Bucureşti,
executant, Antrepriza de Construcţii
Hidrotehnice Argeş, Piteşti, montaj, Trustul
Energomontaj, Bucureşti. (N.B.).
AMUZESCU, Ion C. (n. Dragodana,
Dâmboviţa, 17 august 1931). Inginer
constructor, manager. Activitate la Piteşti în
perioada 1954-1971. Liceul Ienăchiţă
Văcărescu, Târgovişte (1950), Facultatea de
Construcţii Hidrotehnice, Bucureşti (1954). Şef
lot (1954-1957), şef şantier (1957-1961), şef
serviciu (1961-1962), director tehnic (1962-
1964), inginer şef (1964-1965). Director grup
şantiere, Piteşti (1965-1971), Trustul de
Construcţii Argeş. Director, Intreprinderea de
Construcţii Metalice şi Balastiere, Găeşti
(1971-1982), Intreprinderea de Construcţii
Montaj Argeş, Piteşti (1982-1983), şef colectiv
proiectare, Fabrica de Frigidere, Găeşti (1983-
1994). Administrator fondator, SC Proiecte şi
Construcţii SRL, Găeşti (1994 ~). Coordonarea
executării unor importante lucrări urbanistice
în Piteşti: Stadionul 1Mai (1960-1964),
cartierele Calea Bucureşti (1962-1965) şi
Războieni (1970-1973), Staţia de Epurare a
Apei (1969), Hotelul Muntenia I (1971), Sala
Sporturilor (1971), Magazinul Trivale (1972).
Diverse recunoaşteri publice. (I.T.B.).
AMZĂR, Dumitru Cristian (Suseni,
Argeş, 21 octombrie 1906 – Sigmaringen,
Germania, 10 martie 1999). Filosof, sociolog,
publicist. Facultatea de Filosofie şi Litere,
Bucureşti (1928). Doctorat, filosofie, Berlin.
Cercetări sociologice, campaniile de la Drăguş
(1929), Runcu (1930), Cornova (1931).
Redactor, publicaţiile Cuvântul şi Viaţa
literară, Bucureşti (1934), colaborator,
revistele Fapta Românească, Însemnări
sociologice, Patria, Fiinţa românească,
Bucureşti. Activitate didactică, Facultatea de
Litere, Bucureşti (1939). Secretar de presă,
Legaţia României la Berlin (1940). Traducere
din limba germană, Critica raţiunii practice,
de Immanuel Kant. Studii, recenzii, articole,
apărute în reviste din Germania. (O. M. S.).
AMZĂR, Gheorghe N. (n. Suseni,
Argeş, 16 octombrie 1938 – Piteşti, Argeş, 16
noiembrie 1991). Inginer horticol, cercetător
ştiinţific II, manager. Şcoala Medie Tehnică-
Horticolă, Curtea de Argeş (1956), Facultatea
de Horticultură, Bucureşti (1965). Doctorat,
ştiinţe agricole (1981). Stagii de perfecţionare
în Statele Unite ale Americii. Activitate
didactică, Universitatea din Craiova (1965-
1968), cercetător, Institutul pentru Pomicultură,
Piteşti (1968-1978; 1982-1991), director,
Staţiunea de Cercetare Pomicolă Argeşelu,
Mărăcineni, Argeş (1978-1982), manager,
Societatea mixtă libiană-română pentru
material săditor pomicol, Tripoli (1982).
Volume importante (în colaborare): Relaţii
plantă-sol în pomicultură prin folosirea
indicatorilor biometrici de relaţie cu condiţiile
edafice (1974); Corelaţii între principalii
factori climatici şi cultura soiurilor de măr şi
prun (1977); Cultura cireşului şi vişinului în
România (1988). Numeroase studii, articole,
reuniuni ştiinţifice interne şi internaţionale.
Contribuţii la dezvoltarea pomiculturii şi
fundamentarea cercetărilor ecologice în Argeş.
Diverse recunoaşteri publice. (C. D. B. ).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
AMZĂR, Nicolae (Sfârşitul secolului
XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare
proprietar funciar din Argeş, asociat, Florin
Amzăr. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Suseni, plasa Teleorman, expropriate parţial
prin Legea pentru Reforma Agrară din 17
iulie 1921, adoptată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.Ş.).
AMZĂR, Valentina D. (n. Craiova,
22 iunie 1946). Inginer horticol, cercetător
principal I. Stabilită la Piteşti din 1970. Liceul
Nicolae Bălcescu, Craiova (1964), Facultatea
de Horticultură, Craiova (1969). Doctorat,
ştiinţe agricole, Bucureşti (1991). Inginer,
Întreprinderea Agricolă de Stat Sere, Craiova
(1969-1970), şef laborator Protecţia plantelor,
Institutul de Cercetare pentru Pomicultură,
Piteşti, Argeş (1970-2003) Volume importante
(în colaborare): Memorator horti-viticol
(1997); Cultura mărului (2000); Ghidul
micului pomicultor (2001); Identificarea şi
combaterea diferitelor boli şi dăunători la
speciile pomicole (2003). Numeroase studii,
articole, reuniuni ştiinţifice interne şi
internaţionale. Coautor, brevete pentru crearea
unor soiuri de măr, păr, vişin. Membră a mai
multor societăţi profesionale, alte recunoaşteri
publice. (C.D.B.).
AMZICĂ, Aurel (n. Berevoeşti, Argeş,
26 octombrie 1922). Inginer silvic, economist,
publicist. Liceul Militar (1942), Şcoala de
Ofiţeri (1944), Facultatea de Sivicultură,
Braşov (1951). Doctorat, silvicultură (1971).
Activitate didactică, Facultatea de Silvicultură,
Braşov (1951-1960), inginer proiectant,
Institutul de Proiectări şi Cercetări Silvice,
Bucureşti (1960-1986). Volume importante (în
colaborare): Tehnologia lemnului; Îndrumări
tehnice pentru executarea drumurilor
forestiere; Exploatarea pădurilor. Contribuţii
la elaborarea proiectelor generale pentru
Reţeaua drumurilor permanente din pădurile
României şi Drumul Naţional
Transfăgărăşan. Numeroase studii, articole,
referate, comunicări, susţinute la reuniuni
ştiinţifice, apărute în reviste de specialitate din
ţară şi străinătate. Diverse recunoaşteri publice.
(I.D.P.).
ANA (Secolul XIV). Doamnă, fiica
voievodului Ţǎrii Româneşti, Nicolae
Alexandru (v.) şi a doamnei Clara (v.), având
reşedinţe la Câmpulung şi Curtea de Argeş,
căsătorită cu Ivan Stračmir, ţar bulgar de Vidin.
Conlucrare balcanică medievală. (C.N.).
ANA (Secolul XIV). Doamnă, prima
soţie a voievodului Ţării Româneşti, Radu I
(v.), mama domnului Munteniei, Dan I (v.),
reşedinţă la Curtea de Argeş. Contribuţii
directe la asigurarea continuităţii dinastice a
Basarabilor. (C.N.).
ANA (Secolul XVI ~). Personaj
legendar, eroină a creaţiei populare, Balada
Meşterului Manole, glorificând edificarea
Mănăstirii Curtea de Argeş, mitul jertfei
supreme, durabilitatea preocupărilor
constructive şi a operelor de artă. Temă
predilectă în literatura autohtonă. (C. C.).
ANANIA (? – Curtea de Argeş, 3
februarie 1558). Înalt ierarh al Bisericii
Ortodoxe Române. Reşedinţă temporară la
Curtea de Argeş. Mitropolit al Munteniei
(1544-1558), continuator al iniţiativelor
creştine promovate de voievodul Ţării
Româneşti, Neagoe Basarab (v.), tipărirea unor
valoroase cărţi de cult (1545-1547). Ucis din
porunca domnului Mircea Ciobanul (v.).
Promotor al culturii eclesiastice autohtone. (G.
C.).
ANASTASESCU, Dimitrie I. (Rucăr,
Muscel, 23 ianuarie 1877 - ? octombrie 1960).
Inginer silvic, manager, funcţionar de stat.
Şcoala Silvică, Brăneşti, Ilfov (1899), Şcoala
Superioară Des Eaux et Forets, Nancy, Franţa
(1903). Inginer şef (1904-1919), ocoalele
silvice Mihăeşti (Argeş), Horezu (Vâlcea),
Nucet (Dâmboviţa), Babadag (Tulcea),
inspector general, Consiliul Silvic, Bucureşti
(1919-1924), consilier administrator, Casa
Pădurilor din România (1924-1934),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
preşedinte, Obştea moşnenilor rucăreni,
Muscel (1934-1948). Stimularea dezvoltării
silviculturii autohtone în prima jumătate a
secolului XX. (I. D.P.).
ANCA (Secolul XIV). Domniţă, fiica
voievodului Ţării Româneşti, Nicolae
Alexandru Basarab (v.) şi a doamnei Clara (v.),
căsătorită (1360) cu Ştefan Uroš, despot al
Serbiei. Influenţe favorabile privind asigurarea
echilibrului alianţei balcanice ortodoxe a
timpului. (C.N.).
ANCA, Alexandru Florian I. (n.
Racoviţa, Mioveni, Argeş, 18 aprilie 1954).
Medic primar, chirurgie, obstetrică-
ginecologie. Liceul Mihai Viteazul, Bucureşti
(1973), Facultatea de Medicină Generală,
Bucureşti (1979). Doctorat, ştiinţe medicale,
Bucureşti (1977). Fiul lui Ion Anca (v.). Medic,
Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti
(1979 ~). Medic primar din 1990. Volume
importante (autor, coautor): Urgenţe în
pediatrie (1985, 1991, 2005); Algoritm
diagnostic şi terapeutic în obstetrică-
ginecologie (1996); Obstetrică şi ginecologie
(1999); Disgravidia tardivă. Strategie de
terapie şi diagnostic (2004). Activitate
didactică, Universitatea de Medicină şi
Farmacie Carol Davila, Bucureşti (1982 ~).
Studii, articole, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Membru, asociaţii profesionale
în domeniu. Aprecieri publice. (C.C.).
ANCA, Ion P. (n. Zărneşti, Mălureni,
Argeş, 8 noiembrie 1926). Medic primar gradul
I, pediatrie, cercetător ştiinţific, manager.
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1945),
Facultatea de Medicină, Bucureşti (1951).
Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti (1967).
Medic, Dispensarul Vlădeşti, Argeş (1951-
1954), Spitalul de Copii, Sibiu (1954-1957),
Institutul de Ocrotire a Mamei şi
Copilului/Institutul de Pediatrie Alfred
Rusescu, Bucureşti (1957-2002, şef, Secţia de
reanimare şi terapie intensivă, 1968-1996).
Cercetări fundamentale în domeniile geneticii
şi enzimologiei pediatrice. Volume importante
(autor, coautor): Edemul cerebral acut (1972-
1974); Boala diaretică acută (1983); Urgenţa
în pediatrie (1985, 1991, 2005). Numeroase
studii, articole, referate, publicate în edituri şi
în reviste de specialitate, participant la
prestigioase reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Membru, Academia de Ştiinţe
Medicale din România, al altor asociaţii
profesionale europene. Diverse recunoaşteri
publice antume. (C.C.).
ANCA, Pavel (Secolul XX).
Parlamentar, militant politic. Deputat al
Regiunii Piteşti în Marea Adunare Naţională,
Circumscripţiile electorale Muşăteşti (1952-
1956) şi Curtea de Argeş (1957-1961),
reprezentând Frontul Democraţiei Populare. (J.
D.).
ANCA, Teodora B. (n. Berevoeşti,
Argeş, 29 mai 1930). Inginer silvic, cercetător
ştiinţific. Liceul de Fete, Câmpulung (1949),
Institutul Politehnic, Braşov (1954). Doctorat,
silvicultură, Braşov (1972). Inginer, Ocolul
Silvic Radna, Arad (1954-1961), Întreprinderea
Forestieră, Cluj (1961-1962), cercetător
ştiinţific principal, Institutul de Cercetări
Forestiere, Bucureşti (1962 – 1970), secretar
ştiinţific, Academia de Ştiinţe Agricole şi
Silvice, Secţia silvicultură, Bucureşti (1970-
1986). Volum important: Teiul în producţia
forestieră din România (1984). Colectiv,
Tabelele dendrometrice pentru stejar, gorun,
molid, brad. Numeroase studii publicate în
reviste de specialitate, participări la reuniuni
naţionale şi internaţionale. Colaborări externe,
China, Franţa, Germania, Statele Unite ale
Americii. (I. D.P.).
ANCĂR, Virgiliu (n. Piteşti, Argeş, 24
februarie 1944). Medic ginecolog, profesor
universitar. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
(1961), Facultatea de Medicină Generală Carol
Davila, Bucureşti (1968). Doctorat, ştiinţe
medicale, Bucureşti (1983). Medic, Clinica de
Obstetrică-Ginecologie Polizu (1971-1972),
Spitalul Sfântul Pantelimon (1972-1975),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Spitalul Clinic Giuleşti (1975 ~). Volume
importante: Hipotrofia fetală (1996),
Ginecologia (1997), Obstetrica (1999), Tratat
de obstetrică (2000), Tratat de patologie
chirurgicală (2001). Numeroase premii
naţionale şi internaţionale. Membru, Academia
de Ştiinţe Medicale din România, activitate în
societăţi şi asociaţii de medicină din ţări
europene şi Statele Unite ale Americii.
Valoroase recunoaşteri publice. (I.M.M).
ANCEANU, Roland G. (Făgăraş,
Braşov, 15 august 1929 – Piteşti, Argeş, 18
aprilie 1995). Medic pediatru, colecţionar şi
critic de artă, publicist. Liceul Cantemir Vodă,
Bucureşti (1947), Institutul de Medicină şi
Farmacie, Bucureşti (1954). Medic, Spitalul
unificat Brezoi, Vâlcea (1955-1957), Spitalul
de Copii, Piteşti (1957), Spitalul Ştefăneşti,
Argeş (1957-1993, şef secţie, director). Medic
primar din 1972. Colaborator al revistelor
Sănătatea, Bucureşti şi Argeş, Piteşti.
Stimularea promoţională a artei naive în
România, fondator al galeriei specializate din
Piteşti, prima pe ţară. Conferenţiar, teme de
artă, călătorii, muzeistică, Universitatea
Populară, Palatul Culturii, Tehnic-Club, Casa
Tineretului, Piteşti, cronici de specialitate,
publicate în presa timpului. Colecţionar, desene
ale copiilor, donate, postum, Spitalului de
Pediatrie, Piteşti. Contribuţii distincte la
diversificarea activităţii spirituale argeşene.
(S.N.).
ANDREESCU, Grigore (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Înalt funcţionar de stat. Prefect de Muscel
(28 aprilie 1918 – 29 octombrie 1918; mai
1919). Aplicarea programelor guvernamentale
adoptate în etapa finală a ocupaţiei germane
din timpul participării României la Primul
Război Mondial (1916-1918), pregătirea
primelor alegeri parlamentare interbelice, alte
iniţiative locale. Diverse recunoaşteri publice.
(M.B.).
ANDREESCU, Marius N. (n. Piteşti,
Argeş, 11 februarie 1957). Magistrat. Liceul
Alexandru Odobescu, Piteşti (1977),
Universitatea Lucian Blaga, Sibiu (1982),
Facultatea de Drept, Bucureşti (1991). Stagii în
Anglia şi Letonia. Doctorat, ştiinţe juridice,
Bucureşti (2007). Funcţionar public, Primăria
Bascov (1982-1987), Consiliul Popular
Judeţean Argeş (1987-1990). Judecător,
Judecătoria Piteşti (1991-1998, preşedinte,
1994-1998), Tribunalul Argeş (1998-2002,
preşedinte, Secţia penală), Curtea de Apel,
Piteşti (2002 ~). Activităţi didactice,
Universitatea din Piteşti (1996 ~). Volume
importante: Drept constituţional şi instituţii
politice, I, II, III (2001,2006, în colaborare),
Principiul proporţionalităţii în dreptul
constituţional (2007). Articole în reviste din
ţară şi străinătate. Coordonator, Programul
Probaţiunea în România, iniţiat de guvernul
englez (1998-2003). Membru în diverse foruri
juridice din România. Valoroase recunoaşteri
publice. (I. V.).
ANDREESCU, Mihail M. (n.
Surduleşti, Miroşi, Argeş, 1950). Profesor
gradul I, istorie, publicist. Liceul Nicolae
Bălcescu, Piteşti (1970), Facultatea de Istorie şi
Filosofie, Bucureşti (1998). Activitate
didactică: Liceul Alexandru Sahia, şcolile Nr.
60, 76, 79, Bucureşti (1979-1990). Asociat:
facultăţile de istorie, Universitatea Bucureşti
(1990-1997), Universitatea Spiru Haret,
Bucureşti (1998 ~). Volume importante:
Puterea domniei în Ţara Românească şi
Moldova în secolele XIV-XVI (1999);
Istoricul Mănăstirii Trivalea de la fundare
până la 1800. Domeniul funciar şi fondul de
documente (2000); Documente muntene
referitoare la Mitropolia Ţării Româneşti.
Mănăstirea Argeşului şi Episcopia Argeşului
(2005); Instituţii medievale în statele
româneşti. Voievodatul şi principatul (2008).
Studii, articole, referate, publicate în reviste de
specialitate. Colaborator permanent, Societatea
de Ştiinţe Istorice din România, reuniuni
naţionale şi internaţionale. Diverse aprecieri
publice. (I.S.B.).
ANDREESCU, Nicolae N. (Poenărei,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Corbi, Argeş, 20 februarie 1918 – Penitenciarul
Jilava, Ilfov, 18 iulie 1959). Preot ortodox,
deţinut politic, martir. Seminarul Teologic,
Curtea de Argeş (1938), Facultatea de
Teologie, Bucureşti (1944), Paroh, Maglavit,
Dolj (1943-1948), Aninoasa, Muscel (1948-
1950), Nucşoara, Argeş (1950-1951).
Predicator avizat în combaterea ateismului.
Participant la Rezistenţa armată anticomunistă
de pe versanţii sudici ai Munţilor Făgăraş.
Arestat, torturat de Securitate, judecat de
Tribunalul Militar, Regiunea II, condamnat la
moarte, executat, Penitenciarul Jilava, Ilfov.
Reabilitare postumă. (G. C.).
ANDREESCU, Nicolae N. (n.
Vaideeni, Vâlcea, 11 septembrie 1933). Inginer
energetician, cercetător ştiinţific, Gradul I,
manager. Stabilit la Piteşti din 1974. Liceul
Nicolae Bălcescu, Râmnicu Vâlcea (1952),
Institutul Politehnic, Bucureşti (1957),
specializări în Austria, Canada, Franţa.
Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1971).
Inginer cercetător, Institutul de Fizică Atomică,
Măgurele, Bucureşti (1957-1971), director
adjunct, Institutul de Tehnologie Nucleară
(1971-1974), director fondator, Institutul de
Reactori Nucleari Energetici, Mioveni, Argeş
(1974-1990), cercetător, Institutul de
Tehnologie Nucleară (1990-1999). Conducător
de doctorat (1982-2000). Coordonator de
programe, Institutul de Studii şi Proiectare
Energetică, Bucureşti, membru al Asociaţiei
Române de Energie Nucleară. Importante
scrieri în domeniu, reuniuni ştiinţifice naţionale
şi internaţionale, diverse responsabilităţi civice.
Contribuţii deosebite la fundamentarea
structurilor energiei nucleare din România
contemporană. Valoroase recunoaşteri publice.
(E.H.).
ANDREESCU, Traian (Piteşti,
Argeş, ? - Ploieşti, octombrie 2002). Muzician,
dirijor fanfară, cor, orchestre de estradă, militar
de carieră. Liceul de Muzică şi Arte Plastice,
Piteşti (1967), Şcoala Militară de Muzică,
Bucureşti (1972), Şcoala de Ofiţeri de Muzică,
Bucureşti (1974). Conservatorul Ciprian
Porumbescu, Bucureşti. Şef, muzică militară,
Breaza (1974-1976); Piteşti (1976-1998).
Dirijor, Fanfara Garnizoanei Piteşti, Corul
veteranilor, Orchestra de Estradă a Casei
Armatei, Piteşti. Colaborări muzicale: Teatrul
Alexandru Davila, Palatul Culturii, Casa
Studenţilor, instituţii administrative, unităţi
şcolare din Piteşti. Coorganizator, spectacole
de anvergură: stadioane, teatre de vară, grădini
publice. Muzică de promenadă şi protocol
militar. Recunoaşteri publice. (L.P.).
ANDREEV, Nicolae G. (n. Tulcea, 4
decembrie 1935). Inginer mecanic, manager.
Stabilit la Piteşti între anii 1967-2003. Liceul
Teoretic, Tulcea (1953), Institutul Politehnic,
Braşov (1959). Specializare, Franţa. Inginer,
unităţi economice şi industriale, municipiul
Galaţi (1959-1967). Inginer proiectant, şef
birou, şef serviciu, şef secţie caroserie,
director, Intreprinderea de Autoturisme, Dacia,
Colibaşi, Argeş, director general adjunct,
Centrala Industrială de Autoturisme, Piteşti
(1967~1981; 1986-1987). Inspector, şef
serviciu, consilier, SC Automobile Dacia SA,
Mioveni, Argeş (1988-1989; 1991-1992; 1994-
1996). Director general, Societatea Mixtă
Româno-Franceză, Oltcit, Craiova (1981-
1986). Inginer principal, şef birou, şef serviciu
(1987-1988), director (1989-1990),
Intreprinderea de Asistenţă Tehnică Service
Auto, Ştefăneşti, Piteşti. Reprezentant,
Registrul Auto Român pentru Judeţul Argeş
(1992-1993). Expert, Inspectoratul General de
Stat, Argeş (1990-1991), firme private din
Piteşti şi Galaţi (1993-1994; 1996-2003).
Contribuţii la inaugurarea şi evoluţia industriei
de autoturisme din România. Colaborări
externe. Analize economice, rapoarte,
comandamente de investiţii, interviuri, reuniuni
naţionale şi internaţionale. Diverse aprecieri
publice. (I.D.P.).
ANDREI (Secolul XIV). Înalt prelat al
Bisericii Romano-Catolice. Episcop de Argeş,
atestat documentar în 1396. (G. C.).
ANDREI (Secolul XV). Înalt prelat al
Bisericii Romano-Catolice. Episcop de Argeş,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
atestat documentar în 1495. (G. C.).
ANDREI (A doua jumătate a secolului
XV-Începutul secolului XVI). Înalt prelat al
Bisericii Romano-Catolice. Episcop de Argeş,
atestat documentar în 1505. (G. C.).
ANDREI, Eugenia (Bolgrad, Ucraina,
8 martie 1926 – Piteşti, Argeş, 24 februarie
2001). Profesor, Gradul I, Limba franceză,
manager, diplomat. Stabilită la Piteşti din
1930. Liceul de Fete, Piteşti (1944), Facultatea
de Filologie, Cluj (1949). Cadru didactic,
Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti (1956-1970,
1979-1981; director adjunct, 1964-1967).
Reprezentantă a României la Federaţia
Internaţională a Femeilor, Berlin (1970-1977),
inspector şef, Inspectoratul şcolar al
municipiului Piteşti (1977-1979). Interpret
oficial în timpul vizitei preşedintelui Franţei,
Charles de Gaulle, la Piteşti (17 mai 1968).
Studii, articole, interviuri, reuniuni ştiinţifice
naţionale şi internaţionale. Diverse
recunoaşteri publice. (C.V.).
ANDREI, Petre I. (n. Piteşti, Argeş, 18
februarie 1975). Muzician, pianist, interpret de
jazz. Liceul de Artă Dinu Lipatti, Piteşti
(1994), Academia de Muzică, Bucureşti
(1998). Membru al Uniunii Compozitorilor şi
Muzicologilor din România (2000). Intensă
activitate concertistică în Japonia (2001-2004),
numeroase emisiuni media, participari la
concursuri şi festivaluri naţionale şi
internaţionale: Berlin, Lisabona, Barcelona,
Viena (2008). Compoziţii proprii, albume
CD:From my hard (2001), Joy of live (2006).
Premiul Uniunii Compozitorilor pentru cel
mai bun album CD (2008). Contribuţii la
dezvoltarea creaţiei de gen în România. (L.P.).
ANDREIAN, M. S. (Secolul XIX).
Institutor, manager, topograf. Director, Şcoala
de Băieţi Nr. 2, Piteşti. Elaborarea Planului
oraşului Piteşti (1885), primar, Nicolae
Constantinescu (v.), realizat conform
solicitărilor Guvernului României, condus de
Ion C. Brătianu (v.), privind delimitarea
teritoriului aşezărilor urbane. Împărţirea
localităţii în patru sectoare: Roşu, Galben,
Negru, Albastru, totalizând 1 653 de case de
locuit. Un singur imobil avea peste două etaje.
Planul Andreian s-a publicat în 1894. (A.M.).
ANDRONESCU, Dan (n. Piteşti, 8
mai 1946). Medic primar, medicină internă şi
gastroenterologie, profesor universitar de
clinică. Liceul Gheorghe Lazăr, Bucureşti
(1964), Institutul de Medicină şi Farmacie
Carol Davila, Bucureşti (1970). Doctorat,
ştiinţe medicale, Bucureşti (1975). Medic,
Institutul de Medicină Internă Gheorghe Lupu,
Bucureşti (1970-1972), Spitalul Universitar,
Bucureşti (1980 ~). Volume importante:
Pielonefritele (1996, în colaborare),
Reumatismul articular acut (1996, în
colaborare), Bolile aparatului respirator
(2000), Dicţionar de imunologie medicală
(2002, în colaborare). Numeroase studii şi
articole publicate în reviste de specialitate din
ţară şi străinătate. Diverse recunoaşteri publice.
(I.M.M).
ANDRONESCU, Virgiliu G. (n.
Cetăţeni, Muscel, 30 iulie 1916). Medic,
pediatrie, manager. Liceul Ienăchiţă
Văcărescu, Târgovişte (1939), Facultatea de
Medicină, Bucureşti (1940), Institutul Medico-
Militar, Bucureşti (1940). Medic: unităţi
militare Vânători de Munte (1940-1946);
Circumscripţia Cetăţeni, Muscel (1946-1949);
specializare, pediatri, Bucureşti (1949-1950);
Secţia Sanitară a Raionului Muscel (1950-
1951); Canalul Dunăra-Marea Neagră, deţinut
politic (1951-1953); Spitalul Unificat Sibiu
(1953-1967). Şef, Secţia Pediatrie, Spitalul
Judeţean Piteşti, Argeş (1967-1976). Medic
primar (1965 ~). Comunicări în domeniu,
Uniunea Societăţii Ştiinţelor Medicale din
România, Filiala Piteşti. Îndrumarea metodică
a unităţilor şi a medicilor stagiari de
specialitate din Argeş-Muscel. Contribuţii
distincte la evoluţia pediatriei din Câmpulung,
Sibiu, Piteşti. Aprecieri publice. (C.C.).
ANGELESCU, Adrian G. (n.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Câmpulung, Muscel, 2 februarie 1940). Ziarist,
critic şi istoric literar, publicist. Liceul Dinicu
Golescu, Câmpulung (1959). Universitatea din
Bucureşti (1964). Redactor, ziarul Scânteia
(1964-1972), inspector, Consiliul Culturii şi
Educaţiei Socialiste, Bucureşti (1972-1973),
şef secţie, Editura Eminescu, Bucureşti (1973-
1996), redactor, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti (1996-2005). Volume
importante: Creaţie şi viaţă (1978), Vârstele
lui Prometeu (1984), Vedere despre Eynb
(1986), Barocul în proza lui Arghezi (1988),
Gânduri în asfinţit (1999). Diverse
recunoaşteri publice. (M. S.).
ANGELESCU, Dumitru (Bucureşti, 5
martie 1885 - ?). Jurist, mare proprietar funciar,
parlamentar. Activitate temporară în Muscelul
interbelic. Facultatea de Drept, Bucureşti
(1903). Avocat, Baroul Câmpulung (1905 ~),
întinse suprafeţe de teren în aşezările rurale din
zonă. Membru marcant, Partidul Naţional
Liberal, deputat de Muscel (1933-1934).
Iniţiative economice în domeniile pomiculturii
şi viticulturii. Interpelări legislative, donaţii
comunitare, aprecieri publice. (V. P.).
ANGELESCU, Ion N. (Strâmbeni,
Căldăraru, Argeş, 14 decembrie 1884 –
Bucureşti, 16 februarie 1930). Profesor
universitar, economist, jurist, înalt funcţionar
de stat, mare proprietar funciar. Liceul Ion C.
Brătianu, Piteşti (1905), Facultatea de
Filosofie şi Litere, Facultatea de Drept,
Bucureşti (1910), specializări în Europa de
Vest. Doctorat, ştiinţe economice, München
(1915). Activitate didactică, Liceul Ion C.
Brătianu, Piteşti (1909-1913), Academia de
Înalte Studii Comerciale, Bucureşti (1915 ~
1930, rector, 1924 – 1929). Secretar general,
Ministerul Industriei şi Comerţului (1919),
ministru, ulterior, subsecretar de stat,
Ministerul Finanţelor (1919-1922). Întinse
suprafeţe de teren în sudul judeţului Argeş.
Volume importante: Cooperaţia şi socialismul
în Europa (1912), Asigurările sociale în
istoria statelor moderne (1913), Cunoaşterea
şi conducerea pieţii economice (1914),
Evoluţia economică a Ţărilor Româneşti, I
(1918), Actualităţi financiare (1918).
Numeroase studii în reviste de profil. Membru,
Baroul Capitalei, preşedinte, Asociaţia
Economiştilor din România, iniţiator, Analele
economice şi statistice. Stradă eponimă în
municipiul Piteşti, alte valoroase aprecieri
publice antume şi postume. (S. C.).
ANGELESCU, Maria I. N. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Căteasca, plasa
Dâmbovnic, expropriate parţial prin Legea
pentru Reforma Agrară din 17 iulie 1921,
adoptată de guvernul condus de Alexandru
Averescu. (I.Ş.).
ANGELESCU, Nicolae M. (n. Rociu,
Argeş, 6 decembrie 1931). Medic chirurg,
profesor universitar. Liceul Ion C. Brătianu,
Piteşti (1950), Facultatea de Medicină,
Bucureşti (1960), Doctorat, ştiinţe medicale,
Bucureşti (1970). Specializări, Franţa, Austria,
Statele Unite ale Americii, Ungaria. Medic,
circumscripţiile sanitare Negraşi şi Rociu,
Argeş (1962-1964), cadru didactic, Institutul de
Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti
(1964 ~), medic chirurg, clinicile Sfântul
Pantelimon (1980-1984), Colţea (1984 ~).
Conducător de doctorat. Volume importante:
Tehnici elementare de chirurgie (1985), Ce
trebuie să ştim despre cancer (1992),
Propedeutică medicochirurgicală (1993),
Tratat de patologie chirurgicală (2001,
redactor responsabil), Scurt istoric al
chirurgiei româneşti (2007). Numeroase
studii, articole, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Membru de onoare, Academia
de Ştiinţe a Republicii Moldova (2003), al altor
instituţii asemănătoare din lume. Doctor
Honoris Causa, Universităţile din Constanţa
(2000) şi Craiova (2002). Contribuţii
importante la evoluţia chirurgiei contemporane
româneşti. Valoroase aprecieri publice.
(I.M.M.).
ANGELESCU, Paul (Secolul XIX).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Parlamentar, mare proprietar funciar. Deputat
de Argeş în Adunarea României (1869),
existentă din 9/21 aprilie 1866. Membru
marcant, Partidul Conservator. Promovarea
ideilor reformismului autohton, susţinător al
instaurării monarhiei străine în România. (J.
D.).
ANGHEL, Dumitru Th. (n. Gliganu
de Jos, Rociu, Argeş, 22 septembrie 1935).
Profesor, Gradul I, Limba română, manager,
publicist. Şcoala Medie Tehnică de Comerţ,
Piteşti (1953), Universitatea Constantin I.
Parhon, Bucureşti (1959). Cadru didactic,
şcolile Bârlogu (1959-1961) şi Babaroaga,
Argeş (1961-1963), liceele Mozăceni (1963-
1968, director), Costeşti (1968-1990),
Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1990-
1998). Volum important: Moartea unui peot
(1972, în colaborare). Numeroase articole în
revistele: Albina, Argeş, Contemporanul,
România Literară, Tribuna şi ziarele Secera
şi Ciocanul, România Liberă, Argeşul,
redactor, Curierul de Argeş.Editor, revista
şcolară Zorile. Serie Nouă, Liceul Alexandru
Odobescu, Piteşti. Preocupări literare: versuri,
proză scurtă, reportaje. Membru fondator,
Asociaţia Folcloriştilor Constantin Rădulescu-
Codin, Argeş. Participant la importante
reuniuni ştiinţifice naţionale. Diverse
recunoaşteri publice. (C.V.).
ANGHEL, Dumitru V. P. (n. Leordeni,
Argeş, 14 octombrie 1930). Inginer aviator,
cercetător ştiinţific, manager. Liceul Mihai
Eminescu, Bucureşti (1949), Institutul
Politehnic, Bucureşti (1953), specializări,
Federaţia Rusă, Polonia, Franţa, Anglia, China.
Proiectant, Uzina de Avioane, Bacău (1953-
1968), inginer (1968-1972), director tehnic
(1972-1978), şef, Serviciul studii proiectare
(1978-1985), Institutul de Cercetări
Aeronautice, Bucureşti, consilier tehnic,
Întreprinderea de Avioane, Craiova (1985-
1991). Contribuţii la realizarea prototipului
avionului de luptă reactiv IAR 93, avionului de
şcoală reactiv IAR 99, a altor dotări pentru
industria aeronautică românească din secolul
XX. (I.D.P.).
ANGHEL, Florin (Ungheni, Argeş, 25
martie 1917 – Piteşti, Argeş, 1 noiembrie
1986). Profesor, Gradul I, Limba română-
Limba franceză, publicist. Liceul Ion C.
Brătianu, Piteşti (1936), Facultatea de Litere,
Bucureşti (1942). Activitate didactică, Şcoala
Normală Carol I, Câmpulung (1942-1950),
Liceul de Fete, Piteşti (1954-1956), Liceul
Nicolae Bălcescu, Piteşti (1958-1977).
Referent, Ministerul Învăţământului (1950-
1951), redactor şef adjunct, Agerpres,
Bucureşti, redactor, Emisiuni pentru
străinătate, Radio Bucureşti (1951-1954,
corespondent regional Agerpres (1954-1956).
Volume importante: Municipiul Piteşti pe noi
coordonate (1969, în colaborare), Dulcea
povară a anilor tineri (1981), Adolescenţa e
ca zorile (1984). Colaborări la revistele Argeş,
Piteşti, România liberă, Contemporanul,
Gazeta literară, Bucureşti. Membru fondator,
Cenaclul literar Liviu Rebreanu, Piteşti, editor,
revista Mlădiţe, Liceul Nicolae Bălcescu,
Piteşti. Diverse aprecieri publice. (M. S.).
ANGHEL, Georgeta G. (Priboieni,
Argeş, 10 august 1935 - Bucureşti, 18 mai
2004). Solistă, muzică populară. Studii de
specialitate în Capitală. Debut, Sala Dalles,
Bucureşti (1951). Profesionistă, orchestrele:
Flacără Prahovei, a Filarminicii Ploieşti
(1952-1953), Doina Argeşului, Piteşti (1953-
1967), Barbu Lăutaru a Filarminicii George
Enescu, Bucureşti (1967-1970). Din repertoriu:
Măi neicuţă, măi vecine, Când eram tânără
fată, Sârba Priboienilor, Bată-te, neică,
norocul! Am şi eu un dor pe lume. Înregistrări
Radio-Tv. Discul Spune, Argeşule, spune!,
dirijor, naistul Gheorghe Zamfir. Turnee
europene. Numeroase premii naţionale. (L.P.).
ANGHEL, Ion G. (n. Rociu, Argeş, 22
septembrie 1957). Medic otorinolaringologie,
publicist. Liceul Ion Barbu, Piteşti (1976),
Facultatea de Medicină Generală Carol Davila,
Bucureşti (1983). Doctorat, ştiinţe medicale,
Bucureşti (1995). Specializare, Statele Unite
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
ale Americii (1996-1998). Medic primar,
Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti (1983~).
Volume importante: Aspecte clinice şi
terapeutice privind perforaţiile posttraumatice
ale membranei timpanice, Corp străin
etmoido-sfenoidal, Tumorile maligne ale
pavilionului auricular. Aspecte clinice şi
terapeutice; Rinoplasme corectoare; Tumori
rare cervicale. Limfangiomul chistic.
Numeroase studii şi articole publicate în
reviste de specialitate, participări la
prestigioase reuniuni ştiinţifice naţionale sau
internaţionale. (I.M.M.).
ANGHEL, Petruţa (Popeşti, Argeş, 3
septembrie 1929 - Năvodari, Constanţa, 2
februarie 2001). Solistă, muzică vocală cultă,
funcţionar public. Şcoala Populară de Artă,
Piteşti, Clasa Maria Dohatcu (1966). Salariată,
Intreprinderea Judeţeană de Gospodărire
Comunală şi Locativă, Argeş (1954-1984).
Premiul I şi Trofeul Festivalului naţional de
romanţe Crizantema de Aur, Târgovişte,
Ediţia I, octombrie 1968, cu piesele: Riţa,
ţiganca, de Ionel Fernic şi Poarta, de Ioana
Radu. Rolul principal, alături de Ion Dacian, în
opereta Ana Lugojana, de Filaret Barbu, alte
partituri speciale în spectacolele muzicale
realizate la Palatul Culturii, Piteşti. (L.P.).
ANGHELESCU, Maria (Secolul XX).
Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Căteasca, plasa
Dâmbovnic, expropriate parţial prin Legea
pentru Reforma Agrară din 23 martie 1945,
adoptată de guvernul condus de Petru Groza.
(I.Ş.).
ANGHELOIU, Ion (n. Oarja, Argeş,
1927). General, profesor universitar, cercetător
ştiinţific, publicist. Liceul Militar, Craiova,
Academia Tehnică Militară, Bucureşti.
Doctorat, electronică, Bucureşti. Cadru
didactic, instituţii militare din Capitală. Volume
importante: Lupta radioelectronică (1963),
Linii radio şi radioreleu (1964), Informaţie şi
semnal (1966, în colaborare), Teoria codurilor
(1980). Numeroase studii, articole, comunicări
publicate în reviste de specialitate. Conducător
de doctorat. Participant la prestigioase reuniuni
ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Premiul
Traian Vuia al Academiei Române, alte
recunoaşteri publice. (G.N.).
ANINOASA (Secolul XV ~). Comună
în Judeţul Argeş, formată din satele: Aninoasa,
Broşteni, Slănic, Valea Siliştii. Suprafaţa: 57,6
km². Locuitori: 3 432 (1970), 3 307 (2008).
Atestare documentară: 1437 (Aninoasa de Sus
şi Râugeni), 1526 (Slănic). Monumente
istorice: Mănăstirea Aninoasa (1677), cruci de
piatră (XVIII, 1848); bisericile Slănic (1865) şi
Valea Siliştii (1894). Monumente ale eroilor:
Aninoasa, Valea Siliştii (1920) şi Slănic
(1922). Cămin cultural (1948), bibliotecă
publică (1963). Mină de cărbune. Zonă
pomicolă, zootehnică, forestieră. Cooperativă
Agricolă de Producţie (1962-1990), Complex
pentru Creşterea Taurinelor (1982-1990),
integrate Consiliului Unic Agroindustrial de
Stat şi Cooperatist Domneşti (1980-1990).
Trasee rutiere naţionale spre Câmpulung şi
Curtea de Argeş, turism rural. Fond cinegetic.
(G. C.).
ANSAMBLUL CORAL AL
SFATULUI POPULAR ORĂŞENESC
PITEŞTI (1949-1955). Formaţie corală mixtă,
pe patru voci, iniţiator, Teodor Bachide (v.),
primarul oraşului Piteşti, dirijor, Tache
Sâmbotin, profesor de muzică, Liceul de
Băieţi, Piteşti. Repertoriu cu conţinut,
prevalent, naţional. Continuarea activităţii
corale, după 1955, sub conducerea profesorului
Emanoil Popescu, la Palatul Culturii, Piteşti.
(L.P.).
ANSAMBLUL FOLCLORIC
CHINDIA PITEŞTI (1969-2003). Formaţie
artistică reprezentativă a judeţului Argeş, cu
activitate în cadrul Clubului Petrochimistul,
Platforma industrială Piteşti Sud. Fondator,
Constantin Bărbulescu, coregrafie, Dorin
Oancea (v.), Marian Stănoiu, dirijori Florea
Voinicilă (v.), Gheorghe Mugur, Emil Tănase
(v.), Dorel Manea (v.), conducerea artistică,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Constantin Sorescu (v.). Spectacole,
concursuri, titluri de laureat, turnee interne şi
în mai multe state din Europa şi Asia.
(C.G.B.).
ANSAMBLUL FOLCLORIC
DORUL PITEŞTI (1978 ~). Colectiv artistic
de referinţă al României, aparţinând Centrului
Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Argeş, coregraf fondator,
Dorin Oancea (v.). Iniţial (1956), echipă mixtă
de dansuri populare, Palatul Culturii Piteşti,
instructor, Natalia Petreanu (v.), şi cu orchestră
de acompaniament, dirijori, Alexandru
Busuioc, Emil Tănase (v.), formând, impreună,
Ansamblul de amatori Doina. De la 1 ianuarie
2008, Ansamblul profesionist, finanţator,
Consiliul Judeţean Argeş, director artistic,
Dorin Oancea, conducerea muzicală, Marin
Mihalcea, coregrafie, Cătălin Oancea.
Numeroase spectacole, premii şi titluri de
laureat, participări la festivaluri naţionale şi
internaţionale în Europa, Asia, America. Volum
omagial: Doina de Dor...Dorul de Doină,
autor, Dorin Oancea, Piteşti, 2007. (C. C.).
ANSAMBLUL FOLCLORIC
PLAIURI ARGEŞENE PITEŞTI (1971-
2006). Formaţie artistică reprezentativă a Casei
de Cultură a Sindicatelor din Piteşti, Argeş,
coregraf fondator, Ion Polexe (v.), dirijor,
Florea Voinicilă (v.). Instructori cunoscuţi:
Constantin Sorescu (v.), Marian Stănoiu,
Stelian Martin, Dorin Oancea (v.), Gigi
Floroiu. Valorificarea şi promovarea folclorului
din zona Argeş-Muscel. Participarea la
numeroase festivaluri naţionale, titluri de
laureat. Turnee în ţări din America de Sud,
Asia, Europa. Emisiuni media, discografie,
spectacole demonstrative, filmări pe mari scene
balcanice. (C.C.).
ANSAMBLUL MONUMENTAL
MEMORIAL EXPERIMENTUL PITEŞTI
(1995-2002). Lucrări de artă plastică, aflate în
imediata apropiere a fostului Penitenciar
Piteşti, devenit, după 1990, proprietatea SC
Argecom SA şi Conarg SA, iar din 2009 clasat
ca monument istoric în categoria ansamblu
memorial, grupa A. Componente mai
importante: Harta cu Geografia detenţiei
românilor, prezentând cele peste 100 de
localităţi centre ale detenţiei politice din timpul
regimului comunist; Zidul tăcerii cu foişor de
pază, o uşă autentică de celulă de la
închisoarea de deţinuţi politici din Piteşti şi
harta cu Geografia detenţiei românilor;
Obeliscul ce sugerează stilizat umbra unui
deţinut politic eliberat din torturi; Crucea
memorială pe care sunt inscripţionate numele
deţinuţilor politici morţi în aşa numitul
Experiment piteşti – reeducarea prin tortură;
stânca din marmură care simbolizează lupta
grupurilor înarmate din munţii Argeşului şi
Muscelului împotriva comunizării României.
Conceptul, forma şi exprimarea artistică
aparţin Fundaţiei Culturale Memoria – filiala
Argeş şi Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici
(AFDPR) - Filiala Argeş. Iniţiativă a Asociaţiei
Foştilor Deţinuţi Politici - Filiala Argeş,
Fundaţiei Culturală Memoria - Filiala Argeş,
Primăriei Municipiului Piteşti. Edificat prin
donaţii şi alte contribuţii publice. (I.I.P.).
ANSAMBLUL MUZICAL DE
AMATORI AL JUDEŢULUI ARGEŞ (1947
– 1971). Colectiv artistic înfiinţat, la Piteşti,
sub conducerea profesorului Grigore Mircescu
şi a compozitorului Emil Lerescu (v.),
coordonator de Consiliul sindicatelor unite.
Spectacole în unităţi economice, instituţii, la
sate. Repertoriu internaţional. (L.P.).
ANTARG SF (1994-1996). Publicaţie
de anticipaţie editată de Cenaclul Antarg,
Piteşti. Fondator: Cezar Mazilu, preşedinte al
cenaclului. Serie nouă (2002), Centrul Cultural
Piteşti; redactor-şef: Cezar Mazilu. (I.I.B.).
ANTICIPAŢIA (1984 ~). Supliment
SF al revistei Argeş. Fondator: acad. Alexandru
Boiu; preşedinte-grup SF Hidalgo. (I.I.B.).
ANTOCHI, Iosif G. (Pătrăuţi,
Suceava, 23 august 1914 - Bonn, Germania, 30
septembrie 1997). Membru de onoare din
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
străinătate al Academiei Române (21 aprilie
1993). Profesor universitar, cercetător ştiinţific,
poliglot. Activitate temporară în Argeş (1964-
1980). Liceul de Băieţi, Suceava (1933),
Facultatea de Litere, Cernăuţi (1937),
Facultatea de Drept, Bucureşti (1945).
Doctorat, pedagogie, Heidelberg, Germania
(1941). Prestaţii didactice, Institutul
Agronomic, Bucureşti, Direcţia învăţământ,
Ministerul Agriculturii, Bucureşti (1945-1954),
Institutul Politehnic, Bucureşti (1954 -1958),
Institutul de Ştiinţe Pedagogice, Bucureşti
(1958-1964), Institutul de Învăţământ
Superior, Piteşti (1964-1980), invitat,
Universitatea Renană Friedrich Wilhelm, Bonn
(1974~1984). Volume importante: Istoria
gândirii pedagogice universale (1959), Istoria
pedagogiei (1961). Numeroase articole, studii,
conferinţe, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale, traduceri comentate din mari
pedagogi ai lumii. Membru, Asociaţia
Mondială de Ştiinţe ale Educaţiei,
vicepreşedinte, Asociaţia Comenius (Cehia).
Contribuţii importante la înfiinţarea şi evoluţia
primelor facultăţi din Piteşti. Diverse
recunoaşteri publice. (S.D.V.).
ANTON, Adina (n. Piteşti, Argeş, 6
octombrie 1984). Sportiv de performanţă,
atletism. Liceul Sportiv, Piteşti (2002),
Universitatea din Piteşti (2006). Fiica
antrenoarei Doina Anton (v.). Record naţional,
juniori, săritură în lungime (6,63 m.). Locul I,
Campionatele europene de juniori de la
Tampere, Finlanda, Campionatele mondiale de
juniori din Jamaica (2002), Jocurile Poliţiei de
la Praga. Succese importante, Campionatele
europene de la Madrid şi Götteborg, Jocurile
universitare de la Izmir, Concursul Tineretului
de la Erfurt. Componentă a lotului României
pentru Olimpiada de la Atena (2004). Titluri la
campionatele naţionale şi balcanice de seniori.
(L.V.M.).
ANTON, Constantin A. (n. Ţuţuleşti,
Suseni, Argeş, 19 octombrie 1950). General de
transmisiuni. Liceul Militar Dimitrie Cantemir,
Breaza, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi
Transmisiuni, Sibiu, Academia Tehnică Militară,
Bucureşti. Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti.
Colaborări didactice, Universitatea din Piteşti.
Studii, articole, referate publicate în reviste de
specialitate din ţară. Membru, apreciate societăţi
profesionale europene. Diverse recunoaşteri
publice. (G.N.).
ANTON/SPÂNU, Doina (n.
Dărmăneşti, Bacău, 9 mai 1957). Sportiv de
performanţă, atletism, profesor, Gradul I,
antrenor emerit. Stabilită la Piteşti din 1968.
Liceul Zinca Golescu, Piteşti (1975), Institutul
de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti (1981).
Legitimată, Şcoala Sportivă, Piteşti (1968-
1976), Clubul Sportiv Municipal, Piteşti (1977-
1982). Record naţional, săritură în lungime
(6,60 m). Medaliată la Campionatele europene
de juniori din 1973 şi 1975. Componentă a
lotului României pentru Olimpiada de la
Montreal (1976) şi a echipei Europei, Cupa
Mondială (1979), Montreal. Antrenor pentru
loturile României la Campionatele europene şi
mondiale de juniori sau de seniori, precum şi la
Olimpiadele de la Atena (2004) şi Beijing
(2008), rezultate deosebite în Chile (2000),
Jamaica (2002), Grecia (2004). Activitate
didactică, Liceul cu Program Sportiv, Piteşti.
(N.M.).
ANTON, Elena C. (n. Uda, Argeş, 23
mai 1959). Artist plastic, pictură. Liceul de
Muzică şi Arte Plastice, Piteşti (1978),
Institutul Nicolae Grigorescu, Bucureşti, Clasa
Ion Stendl (1983). Intensă activitate
expoziţională în România (1988 ~), Spania
(1991-1995), Franţa (1993), Italia (1994),
Norvegia (1998), Statele Unite ale Americii
(2002, 2007), Austria (2004). Participări la
importante simpozioane naţionale şi la
realizarea unor lucrări de artă monumentală
(Oneşti, Constanţa, Curtea de Argeş). Tablouri
în muzee sau colecţii particulare din ţări
europene şi americane. Membră a Uniunii
Artiştilor Plastici din România (1991 ~) şi a
Asociaţiei Pictorilor şi Sculptorilor din Spania
(1991-1995). Alte recunoaşteri publice. (S. N.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
ANTON, Ion C. (Făgeţel, Olt, 6
noiembrie 1934 – Piteşti, Argeş, 14 octombrie
1997). Economist, manager, publicist. Stabilit
la Piteşti din 1957. Şcoala Medie Tehnică
Financiară, Slatina, Olt (1953), Academia de
Studii Economice, Bucureşti (1957). Doctorat,
ştiinţe economice, Bucureşti (1981).
Economist, Sfatul Popular Regional, Argeş
(1957 – 1962), director adjunct, Administraţia
Asigurărilor de Stat Argeş (1962 – 1965),
specialist, Comisia Economică a Judeţului
Argeş (1965-1968), director, Direcţia de
Statistică Argeş (1968 – 1991), inspector,
Direcţia de Control Argeş a Ministerului
Finanţelor (1991 – 1993), Curtea de Conturi
Argeş, Piteşti (1993-1997). Volume importante:
Anuare statistice ale judeţului Argeş
(1969~1990, coordonator), Localităţile
judeţului Argeş (1971, în colaborare),
Perfecţionarea sistemului informaţional al
resurselor de muncă şi al utilizării lor în
profil teritorial, pe exemplul judeţului Argeş
(1979), Argeş. Monografie (1980, în
colaborare). Studii, articole, analize, publicate
în Revista Economică, Revista de Statistică,
Revista Finanţe şi Credite. Diverse
recunoaşteri publice antume şi postume. (I. B.).
ANTONESCU (Secolul XVIII ~).
Familie tradiţională din Piteşti, Argeş. Mari
proprietari funciari şi urbani, funcţionari
publici, ingineri, profesori universitari,
diplomaţi, ofiţeri, scriitori, militanţi politici,
parlamentari, înalţi demnitari. Mai cunoscuţi:
Nicolae Antonescu (Secolul XIX), funcţionar
public, întinse suprafeţe de teren, case, păduri,
Valea Mare, Ştefăneşti, Muscel; Eftimie N.
(v.), Emanuel N. (v.), Aurelian N. (Sfârşitul
Secolului XIX – Prima jumătate a Secolului
XX), inginer silvic, Mihai Antonescu (v.), Ioan/
Ion I. Antonescu (v.). Importante recunoaşteri
publice antume şi postume, analize istorice
controversate. (F.P.).
ANTONESCU, Eftemie N. (Piteşti,
Argeş, 16 decembrie 1876 – Bucureşti, 11
noiembrie 1957). Jurist, profesor universitar,
diplomat, parlamentar. Frate cu Emanuel N.
(v.). Studii liceale în Capitală, Facultatea de
Drept, Bucureşti (1899). Doctorat, ştiinţe
juridice, Iaşi. Magistrat, tribunalele judeţelor
Corvului, Putna, Ilfov, Înalta Curte de Casaţie,
Bucureşti (1899-1914). Profesor, Academia de
Înalte Studii Comerciale, Bucureşti (1924-
1956). Reprezentant guvernamental,
Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920),
vicepreşedinte, Delegaţia Permanentă a
României, Societatea (Liga) Naţiunilor (1930-
1931). Membru marcant, Partidul Naţional
Liberal (1920-1940), ministru de finanţe,
ambasador în Marea Britanie, senator de Gorj.
Volume importante: Drept internaţional (ediţii
succesive), Sacrificiile româneşti (1919),
Codul comercial (1925, Premiul Academiei
Române), Rolul, rostul şi menirea Academiei
Comerciale (1944). Numeroase studii, articole,
interviuri, comentarii, reuniuni juridice
naţionale şi internaţionale. Stradă eponimă în
Piteşti, alte valoroase recunoaşteri publice
antume şi postume. (Z.I.).
ANTONESCU, Emanuel N. (Piteşti,
Argeş, 20 februarie 1870 – Bucureşti, 13
aprilie 1949). Jurist, profesor universitar,
dramaturg. Frate cu Eftimie N.(v.). Liceul
Sfântul Sava, Bucureşti (1888), Facultatea de
Drept, Bucureşti (1892). Doctorat, ştiinţe
juridice, Berlin (1898). Profesor, universităţile
din Iaşi (1901-1904) şi Bucureşti (1904-1948).
Avocat, Baroul Ilfov. Membru marcant,
Partidul Conservator (1892-1918), ulterior,
partidul Naţional Ţărănesc (1926-1947).
Membru fondator, Liga Culturală Română,
Bucureşti (1890), Consiliul Naţional al Unităţii
Române, Paris (1918). Asociaţia Pro
Transilvania (1940). Deputat de Argeş
(1901,1911). Preocupări literare, dramaturgie
în versuri: În preajma Tronului (1894, Teatrul
Naţional din Bucureşti), Dochia (1927, Teatrul
comunal din Piteşti; 1928, Teatrul Naţional din
Bucureşti). Volume importante: Filozofia
dreptului şi ştiinţele juridice (1902), Teoria
generală a obligaţiilor în dreptul civil
românesc (1908), Meşterul
Manole/Mănăstirea Argeşului (1923/1933),
Dragoste nordică (1929). Colaborări la
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
revistele Convorbiri literare şi Epoca.
Importante recunoaşteri publice antume şi
postume. (Z. I.).
ANTONESCU, Ioan/Ion I. (Piteşti,
Argeş, 2 iunie 1882 – Jilava, Ilfov, 1 iunie
1946). Mareşal, înalt demnitar, conducător al
statului. Şcoala Specială de Infanterie şi
Cavalerie (1904), Şcoala Superioară de Război,
Bucureşti (1913), general de brigadă (1931),
general de divizie (1937), general de corp de
armată (1940), general de armată (5 februarie
1941), mareşal (22 august 1941). Activitate de
comandă: garnizoanele Galaţi (1907-1913),
Călăraşi (1913-1916), Piteşti (1933-1937),
Şcoala Superioară de Război, Bucureşti (1927-
1929. 1931-1933), Corpul 4 Teritorial (1938).
Responsabilităţi strategice: şef, Biroul
Operaţii, Statul Major al Diviziei 1 Cavalerie
(1913), şef, Secţia Operaţii, Marele Cartier
General al Oştirii Regale Române (1916-1919),
şef, Marele Stat Major al Armatei (1933),
titular, ministru al Apărării (1937-1938), ad-
interim, Departamentul Aerului şi Marinei
(1938-1940). Misiuni externe: Rusia (1917),
Serbia, Turcia, Franţa (1919), Polonia (1920),
ataşat militar, Paris şi Londra (1922-1926),
expert, conferinţele internaţionale de la Paris
(1919-1920), Londra (1924), Geneva (1924,
1933). Domiciliu forţat, Mănăstirea Bistriţa,
Vâlcea (9 iulie – 27 august 1940). Preşedinte,
Consiliul de Miniştri al României, conducător
al statului (1940-1944), aliat al Axei, Frontul
de Est (1941-1944). Arestat, 23 august 1944,
Bucureşti, detenţie la Moscova, judecat,
Tribunalul Poporului din România (17 mai
1946), executat (1 iunie 1946), incinerat.
Studii, planuri, lucrări de tactică şi strategie
militară sau politică, rapoarte externe, tratate,
convenţii, discursuri. Valoroase recunoaşteri
antume, controverse postume, interne şi
internaţionale. Străzi eponime la Piteşti şi
Câmpulung. Atestări documentare, genealogie,
obiecte personale, Muzeul Judeţean Argeş.
(S.T.).
ANTONESCU, Mihai A. (Nucet,
Dâmboviţa, 18 noiembrie 1904 – Jilava, Ilfov,
1 iunie 1946). Jurist, profesor universitar, om
politic, demnitar. Integrat arealului argeşean
prin familie tradiţională, studii, domiciliu.
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1922),
Facultatea de Drept, Bucureşti (1926).
Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti (1929).
Avocat, Baroul Capitalei. Activitate didactică,
Academia de Înalte Studii Comerciale,
Bucureşti (1929-1940). Membru marcant,
Partidul Naţional Liberal Gheorghe I.
Brătianu. Ministrul Justiţiei (1940-1941),
ministrul Propagandei Naţionale, ministrul
Afacerilor Străine, vicepreşedinte al
Consiliului de Miniştri, interimar, şef al
Executivului (1941-1944). Colaborări
guvernamentale cu Ioan I. Antonescu (v.).
Adept al intrării României în cel de Al Doilea
Război Mondial alături de Germania (1941).
Tratative ulterioare cu cercuri diplomatice ale
Naţiunilor Unite. Arestat, 23 august 1944,
Bucureşti, detenţie la Moscova, judecat,
Tribunalul Poporului din România, condamnat
la moarte (17 mai 1946), executat (1 iunie
1946), incinerat. Volume, studii, articole de
drept internaţional, interviuri, cuvântări,
tratate,convenţii. Importante aprecieri publice
antume, controverse istorice postume. Atestări
documentare, Biblioteca Judeţeană Dinicu
Golescu, Argeş. (Z. I.).
ANTONESCU, Petre P. (Piteşti, Argeş,
25 octombrie 1891 - ?). General de artilerie.
Sublocotenent în Campania balcanică din
1913, locotenent (1916) şi căpitan (1917) în
Primul Război Mondial (1916-1918), ordine,
medalii româneşti, Ordinul rus Sfântul
Stanislas, Clasa a III-a. Comandant al
Brigăzii XXXI Artilerie din 1931. (G. N.).
ANTONESCU, Tache G. (Secolul
XIX). Funcţionar public şi de stat, militant
politic. Activitate revoluţionară la 1848 în
Piteşti, numit subtadministrator de plasă
(subprefect). Răspândirea Proclamaţiei de la
Islaz (Noua Constituţie), arderea
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Regulamentului Organic şi a Arhondologiei
(Condica rangurilor boiereşti), Grădina
publică din Piteşti, septembrie 1848. Adept
al rezistenţei militare împotriva trupelor
străine de ocupaţie. Judecat, condamnat şi
întemniţat, Mănăstirea Văcăreşti, Bucureşti
(13 decembrie 1848-26 februarie 1849).
Susţinător al Unirii Principatelor Române
(1859). Iniţiative referitoare la dezvoltarea
economică şi culturală modernă a Argeşului.
Consemnări documentare, Direcţia Judeţeană
Argeş a Arhivelor Statului, Piteşti. (P. P.).
ANTONIU, Gheorghe (Secolul XX). Înalt
funcţionar de stat, militant politic. Primul
preşedinte al Sfatului Popular Regional
Piteşti (1950-1952), demnitate instituită pe
baza prevederilor Legii Nr. 5 a Marii
Adunări Naţionale din 6 septembrie 1950.
Coordonarea elaborării parametrilor locali
privind primele planuri economice
naţionalet, electrificarea rurală,
cooperativizarea agriculturii, începerea
exploatării petrolului, înfiinţarea
întreprinderilor industriale de stat. Diverse
recunoaşteri publice antume. (I. T. B.).
ANTONOVICI, Octavian (n. Fundu
Moldovei, Suceava, 2 octombrie 1921).
Medic ginecolog, manager, publicist. Stabilit
la Piteşti din 1971. Liceul Dragoş Vodă,
Câmpulung Moldovenesc (1940), Facultatea
de Medicină, Cluj (1948). Stagiar,
Intreprinderea Minieră şi Circumscripţia
Sanitară Iacobeni, Suceava (1948-1949),
medic secundar şi specialist, Spitalul
orăşenesc, Vatra Dornei, Suceava (1949-
1957), medic primar, Spitalul Municipal
Suceava (1962-1971). Şef, Secţia Obstetrică-
Ginecologică, Spitalul Judeţean Argeş,
Piteşti (1971-1984). Numeroase comunicări,
analize, referate, prezentate la reuniuni
naţionale sau internaţionale în domeniu.
Preocupări profesionale pentru creşterea
natalităţii din judeţele Suceava şi Argeş.
Membru actic, Societatea de Ştiinţe
Medicale, Filiala Piteşti. Importante
aprecieri publice antume. (C.C).
APOSTOL, Constantin (Tigveni,
Argeş, 1 februarie 1930 – Râmnicu Vâlcea, 12
ianuarie 1977). Ziarist, cronicar de teatru, film,
arte plastice. Redactor, Secţia cultură şi ştiinţă,
cotidienele Secera şi Ciocanul, Piteşti (1955-
1968), respectiv, Orizont, Râmnicu Vâlcea
(1968-1977). Investigaţii documentare asupra
vieţii şi operei scriitorului Gheorghe
Topârceanu (v.). Numeroase articole, studii,
interviuri, analize pentru domeniile enunţate.
Contribuţii la evoluţia presei contemporane din
Argeş şi Vâlcea. (C. S.).
APOSTOL, Dumitru G. (Şuici, Argeş,
25 februarie 1905 – Şuici, Argeş, 1959). Jurist,
profesor, militant politic. Cadru didactic,
Limba română – Limba latină, Seminarul
Neagoe Basarab, Curtea de Argeş, Liceul Ion
C. Brătianu, Piteşti. Avocat, Baroul Argeş
(1930-1948). Membru activ, mişcarea
legionară din România. Lider fondator, Grupul
de rezistenţă armată anticomunistă Valea
Topologului, Argeş, capturat (21 mai 1949),
judecat şi condamnat la 25 de ani, muncă
silnică (1 decembrie 1949), deţinut politic,
Penitenciarul Piteşti. Împuşcat mortal în timpul
unei reconstituiri din comuna Şuici, Argeş.
Recunoaşteri publice postume. (Z.I.).
APOSTOL, George C. (n. Satul Vechi,
Durostor, Bulgaria, 13 decembrie 1938).
Institutor, manager cultural, publicist. Stabilit
în Argeş din 1940. Şcoala Normală,
Câmpulung (1956), perfecţionări în state ale
Uniunii Europene. Cadru didactic, Şcoala
Sărmaş, Cluj (1956-1959), Şcoala Vrăneşti,
Călineşti, Argeş (1959-1962). Instructor,
sectorul învăţământ-cultură, Organizaţiile de
tineret Argeş (1962-1973) şi Consiliul
Municipal al Sindicatelor, Piteşti (1973-1980).
Director, Casa de Cultură a Sindicatelor,
Piteşti, Argeş (1980-2005). Corespondent
voluntar de presă, ziarele Scânteia, Scânteia
Tineretului, Munca, Secera şi Ciocanul.
Articole, studii, interviuri.Importante iniţiative
culturale ştiinţifice, sportive. Turnee artistice
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
interne şi internaţionale. Diverse recunoaşteri
publice. (C.C.).
APOSTOL, Ion I. (Dragoslavele,
Argeş, 15 septembrie 1911 – Dragoslavele,
Argeş, 2 februarie 1995). Sociolog, publicist,
ierarh. Seminarul Veniamin Costache, Iaşi
(1930), Facultatea de Teologie, Bucureşti
(1938), specializare, ştiinţe pedagogice,
Bucureşti (1939). Activitate didactică, Liceul
Marele Voievod Mihai, Bucureşti (1943-1946),
Gimnaziul unic, Rucăr, Argeş (1946-1948).
Deţinut politic. Funcţionar, Arhiepiscopia
Aradului şi Hunedoarei (1955-1992), preot,
Dragoslavele, Argeş (1992-1995). Preşedinte,
Obştea moşnenilor dragoslaveni din Muscel
(1946-1948). Studii referitoare la satele de la
Est de Bug, publicate în Revistele Fundaţiei
Regale (1942) şi Sociologia Românească
(1943), prezentarea Reşedinţei Patriarhale de
la Dragoslavele, revista Glasul Bisericii
(1989), creaţii literare, memorialistică.
Reabilitare civică antumă. Volum eponim Ion
Apostol (1994), de Gheorghe Pârnuţă (v.).
Promovarea ortodoxismului, relansarea
sistemului obştilor săteşti montane,
diversificarea cercetării sociologice autohtone.
(O.M.S.).
APOSTOLESCU, Nicolae I.
(Alexandria, Teleorman, 4 mai 1876 – Piteşti,
Argeş, 2 noiembrie 1918). Profesor, Gradul I,
Limba română – Limba franceză, critic şi
istoric literar, traducător. Stabilit la Piteşti din
1899. Liceul Gheorghe Lazăr, Bucureşti
(1895), Facultatea de Litere şi Filosofie,
Bucureşti (1899). Doctorat, literatură
comparată, Paris (1909). Cadru didactic,
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1899 ~ 1918),
temporar, şcoli din Bucureşti şi Paris
(1899~1908). Volume importante: Studii,
literatură, estetică, filologie (1901), Istoria
literaturii române moderne. Partea I, 1821-
1886 (1913), Partea a II-a, 1886-1900 (1916),
Studii şi portrete literare (1983, postum).
Contribuţii la realizarea lucrărilor Materialuri
folclorice, I, II, III (1900), Palele de la
Orăştie (Paris, 1907-1908). Articole, cronici,
versuri în: Convorbiri literare, Gazeta
Transilvaniei, Literatură şi artă română,
Revue de Romanie, Românul literar.
Redactor, Revista pentru istorie, arheologie şi
filologie, Bucureşti(1909-1918). Valoroase
traduceri din romancierii francezi. Unul dintre
fondatorii comparatismului literar în România.
Bust, la Colegiul Naţional I. C. Brătianu,
Piteşti, sculptor, Nicolae Georgescu (v.), stradă
eponimă în Piteşti, alte recunoaşteri publice
postume. (I.M.D.).
ARBITRAJUL DE STAT PITEŞTI
(1954-1990). Instituţie specializată a
Ministerului de Justiţie din România, înfiinţată
conform Legii adoptate de Marea Adunăre
Naţională la 5 august 1954, cu atribuţii pe
teritoriul Judeţului Argeş. Judecarea cauzelor
dintre unităţile economice socialiste, apărarea
intereselor acestora în cauze interne şi
internaţionale, promovarea conceptelor etatiste
în domeniu. (I.B.).
AREFU (Secolul XVI ~). Comună în
Judeţul Argeş, formată din satele: Căpăţânenii
Pământeni, Arefu, Căpăţânenii Ungureni.
Suprafaţa: 420, 2 km2. Locuitori: 1 573 (1936);
8 120 (1970); 2 626 (2008). Atestare
documentară: 1542 (Căpăţâneni şi Cheiani),
1570 (Haref). Monumente istorice: Cetatea
medievală Poienari (Secolul XIV); cruce de
piatră (XVII); bisericile: Arefu (1860) şi
Căpăţâneni (1894), Mănăstirea Paltinu (2000).
Monumente ale eroilor, Arefu (1935, 1943).
Cea mai veche şcoală, Ariful (1838); cămin
cultural şi bibliotecă publică (1945).
Complexul hidroenergetic Vidraru (1966),
baraj în arc dublu (166 m înălţime), lac de
acumulare, hidrocentrală subterană (220 Mw),
staţie de înaltă tensiune, Căpăţâneni,
hidrocentralele Cumpeniţa (5 Mw) şi
Călugăriţa (600 Mw), integrate Amenajării
Argeşul Mare (v.), DN Transfăgărăşan (v.).
Zonă pomicolă, forestieră, zootehnică, Fabrică
de cherestea, trasee turistice spre Curtea de
Argeş, Râmnicu Vâlcea, Sibiu. Casa memorială
George Stephănescu (v.). Statuia alegorică
Energia, de Constantin Popovici (1971), peste
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
1 480 de trepte până la Cetatea Poienari.
(G.C.).
ARGANINI (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Piteşti, de origine italiană,
stabilită în Argeş după Unirea Principatelor
Române (1859). Artişti plastici, cadre
didactice, proprietari urbani. Mai cunoscuţi:
Luigi (v.), Ştefan L. (v.), Sebastian L.
Arganini (v.). Importante preocupări culturale,
civice, eclesiastice. (S.N.).
ARGANINI, Luigi (1852 – 4
septembrie 1920). Sculptor în piatră şi
marmură, proprietar urban din Argeş. Patron
fondator, Atelierul Luigi Arganini, Piteşti,
lucrări speciale pentru edificii publice, case de
locuit, instituţii religioase, monumente ale
eroilor, însemne funerare. Membru marcant,
Comunitatea italienilor din România. A
executat după desenele inginerului Dimitrie
Dima, monumentul dedicat eroilor din
Regimentul 6 Artilerie, Piteşti, aflat pe strada
Trivale, distrus în urma bombardamentului din
1944; în colaborare: lucrările pentru îngrădirea
Cimitirului Sfântul Gheorghe, Piteşti (1880).
Diverse recunoaşteri antume şi postume. (S.
N.).
ARGANINI, Sebastian (Piteşti, Argeş,
1881 – Piteşti, Argeş, 1938). Artist plastic,
profesor, desen şi caligrafie, manager.
Activitate didactică: Şcoala Normală
Alexandru Odobescu, Piteşti (1925-1932;
director, 1926); Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti
(1932-1934); Liceul Economic, Piteşti. Lucrări
de sculptură (1906); operator şi desenator,
Planul oraşului Piteşti (1906-1910); Planul
localităţilor balneare Govora şi Călimăneşti
(1910-1913). Şef, Serviciul Tehnic al oraşului
Piteşti (1919-1922). Diverse recunoaşteri
publice antume şi postume. (S.N.).
ARGANINI, Ştefan L. (1891 – 29
august 1950). Sculptor în piatră şi marmură,
mic industiaş, manager. Patron fondator,
Fabrica de tuburi din ciment, Piteşti (1912),
partener, Florea Viermescu, agreată prin
Camera de Comerţ şi Industrie Argeş (1926),
depozit de cherestea (Strada Banu Mărăcine),
atelier pentru cioplit piatră şi marmură (Târgu
din Vale), asociaţi, Iani şi Nicolae Kageorghis.
Autor al monumentelor eroilor din: Brăduleţ
(1932), Căteasca (1926), Ciomăgeşti, Costeşti-
Vâlsan (1924), Galeşu (1938), Gliganu de Sus
(1930), Poiana Lacului, Recea (1925), Stroeşti
(1920), Şerboieni (1940), Uda (1920); a
executat crucea generalului doctor Condemin
Nicolae (1920), cimitirul civil din Piteşti.
Membru marcant, Comunitatea italienilor din
România. Contribuţii la evoluţia economiei şi
culturii argeşene în etapa interbelică. (S.N.).
ARGATU, Calinic Constantin H. (n.
Crăcăoani, Neamţ, 6 iunie 1944). Înalt ierarh al
Bisericii Ortodoxe Române, parlamentar,
scriitor. Reşedinţă la Curtea de Argeş din 1985.
Seminarul Mănăstirii Neamţ (1964), Institutul
Teologic, Sibiu (1968). Preot, Tioltur şi Inău,
Cluj (1964-1971). Monah, muzeograf, secretar,
mănăstirile Căldăruşani, Ilfov (1971-1974),
Cernica, Ilfov (1974-1977), stareţ, mănăstirile
Sinaia (1977-1981) Cernica (1981-1985).
Arhiereu vicar, Eparhia Râmnicului şi
Argeşului, cu titlul Argeşeanul (1985-1990),
episcop al Argeşului şi Muscelului (1990 ~),
mitropolit al aromânilor din Balcani (1993 ~).
Ample lucrări de restaurare şi extindere a
mănăstirilor păstorite, deschiderea de şcoli
eclesiastice, inaugurarea Facultăţii de Teologie
din Piteşti (1991). Volume importante:
Bucuria lecturii (1989),Monumente
memoriale din judeţul Argeş.Cruci de piatră
(1999, în colaborare), Pace şi bucurie cu
Brâncuşi (2001), Frumuseţea lumii văzute
(2002). Editor, revistele Lumină lină,
Păstorul Ortodox, Argeşul Ortodox (1990 ~).
Studii, articole, interviuri, călătorii europene şi
asiatice. Iniţiator, Enciclopedia Ortodoxiei
Româneşti (2008). Responsabilităţi distincte în
forurile supreme ale Bisericii Ortodoxe
Române, deputat de Argeş, Adunarea
Constituantă (1990-1992), membru al Uniunii
Scriitorilor din România, Doctor Honoris
Causa, Universitatea din Piteşti, alte valoroase
recunoaşteri publice. (G. C.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
ARGEDAVA (Secolul I î. Hr. ~). Cetate
antică, reşedinţă prezumtivă a statului dac
condus de regele Burebista (82-44 î. Hr.),
localizată, ipotetic, în arealul argeşean. Stradă
eponimă în municipiul Piteşti. (R.R.).
ARGESSIS (1980-1989). Generic al
amplelor manifestări artistice, ştiinţifice şi
sportive din judeţul Argeş, organizate anual,
zece ediţii (20 mai/8 iunie 1980 – 10/25 august
1989), coordonator, Comitetul Judeţean pentru
Cultură şi Educaţie Socialistă, Argeş,
preşedinte, Petre Popa (v.), vicepreşedinte,
Maria Ciobăcel (v.). Simpozioane, sesiuni de
comunicări şi referate, spectacole, reuniuni ale
creatorilor din diferite domenii, expoziţii
tematice, lansări editoriale, gale de film,
întâlniri cu fiii satului, jocuri atletice. Anterior,
Memoria Argeşului (1970-1979), ulterior
(2007 ~), Sărbătorile Argeşului şi Muscelului.
Importante consemnări în presa timpului. (C.
C.).
ARGESSIS/ARGESIS (1995 ~). Titlul
Anuarului Muzeului Judeţean Argeş, denumit,
succesiv, Studii şi comunicări (I-VII),
Argessis (VIII-X), Argesis (XI ~). În cuprins:
comunicări prezentate la sesiunile ştiinţifice
Ecosinteze şi etnosinteze carpatine, organizate
anual, documente inedite, recenzii, medalioane,
evocări. Pentru 2008, Argesis, Seria Istorie,
Volumul XVI, Seria Ştiinţele naturii, Volumul
XV. (S. C.).
ARGESSOS/ORDESSOS (A doua
jumătate a Mileniului I î. Hr. - Începutul
Mileniului I d. Hr.). Denumire străveche a
râului Argeş, având origine dacică, întâlnită în
opera istoricului grec Herodot (c. 484-425 î.
Hr.) sub varianta Ordessos, folosită, uneori, ca
titlu de lucrări ştiinţifice sau literare. (R.R.).
ARGEŞ (Secolul XV ~). Judeţ
tradiţional din Muntenia, atesta la 13 august
1437. Coordonate geografice: 44°22' şi 45°36'
latitudine nordică – 24°26' şi 25°19'
longitudine estică, traversat de paralele 45° şi
de meridianul 25°. Epicentrul statului feudal
independent Ţara Românească, sub dinastia
Basarabilor(v.). Consemnat în numeroase
documente medievale, moderne,
contemporane. Reşedinţe oficiale, succesiv,
Curtea de Argeş şi Piteşti. Două oraşe, zece
plăşi, 128 de comune (1925), două oraşe, şase
plăşi, 181 de comune (1936). Integrat Ţinutului
Bucegi (1938-1940), Regiunii IX Piteşti (1940-
1950), unit cu majoritatea localităţilor din
judeţele Muscel, Olt, Vâlcea în Regiunea
Piteşti (1950-1960), apoi în Regiunea Argeş
(1961-1968). Din 1968, numai cu aşezările
muscelene, Judeţul Argeş, aparţinând
Euroregiunii Muntenia Sud (2007 ~). Învecinat
spre Nord cu judeţele Sibiu şi Braşov, spre Est
cu judeţul Dâmboviţa, spre Sud şi Sud-Est cu
judeţele Teleorman şi Olt, spre Vest cu judeţele
Vâlcea şi Olt. Statistic, un municipiu, patru
oraşe, 94 de comune, 6.801 km², 672 056
locuitori (1 ianuarie 1987), trei municipii, patru
oraşe, 95 de comune, 6.826 km², 644 487
locuitori (1 ianuarie 2008). Relief diversificat,
resurse naturale generoase, activităţi agrare şi
industriale, exprimări spirituale predominant
ortodoxe, centre culturale, ştiinţifice şi de
învăţământ reprezentative. (I. T.).
ARGEŞ (Secolul XVIII - 1950). Plasă,
subunitate teritorial-administrativă, fără
personalitate juridică, a judeţului cu acelaşi
nume, reşedinţă oraşul Curtea de Argeş, având
15 comune în 1925 şi 36 de comune în 1936.
Desfiinţată în 1950. (I.T.).
ARGEŞ (1961-1968). Regiune
teritorial-administrativă a României, formată
din raioanele: Costeşti, Muscel, Curtea de
Argeş, Drăgăneşti Olt, Drăgăşani, Găeşti,
Horezu, Piteşti, Slatina, Vâlcea, Vedea. În
etapa 1950-1960, regiunea Piteşti (v.), după
1968, judeţul Argeş (v.). Activitate
preponderent agrară, resurse şi amenajări
hidroenergetice, exoploatări de petrol, gaze,
cărbune, construcţii civile şi industriale.
Instituţii de învăţământ şi cultură în toate
localităţile urbane şi rurale. Renumite
monumente istorice şi de cult. Reşedinţă
oficială oraşul Piteşti. (I. T. B.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
ARGEŞ (~). Râu important al
sistemului hidrologic autohton, surse primare,
pâraiele Buda şi Capra, izvorâte din Munţii
Făgăraş, traseu aval, 344 de km (locul nouă în
România), prin Cheile Argeşului, Curtea de
Argeş, Piteşti, Găeşti, Olteniţa. Afluent stânga
al Dunării. Amenajat hidroenergetic, Sistemul
Argeşul Mare(v.), de la Căpăţâneni (Arefu), la
Goleşti (Ştefăneşti). Debite conexe
permanente, pe teritoriul judeţului Argeş,
Vâlsan, Râul Doamnei. Sursă de apă potabilă,
industrială şi pentru irigaţii. Numeroase
descrieri geografice, istorice, literare. (I.T.).
ARGEŞ (1966 – 1991; 2001 ~). Revistă
social-culturală, editată lunar/trimestrial de
Comitetul Regional Judeţean pentru Cultură şi
Artă/Educaţie Socialistă Argeş, apărută la
Piteşti (1966-1989), redactori şefi, succesiv,
Mihail Diaconescu (v.), Gheorghe Tomozei
(1936-1997), Sergiu Nicolaescu (v.). Număr de
probă Meşterul Manole, ianuarie 1966,
nedifuzat. În 1990-1991, editor, Inspectoratul
pentru Cultură Argeş, redactori-şefi, Nicolae
Oprea (v.), Călin Vlasie (v.). După 2001, Serie
Nouă, editor, Primăria Piteşti, prin Centrul
Cultural Piteşti, directori ai revistei, Mihail
Diaconescu (v.), Jean Dumitraşcu (v.).
Periodic, suplimentele Literatorul şi
Biblioteca Argeş. Difuzare naţională şi externă.
Suport virtual Internet. (I. I. B.).
ARGEŞ EXPRES (1999 ~). Cotidian
independent de informare şi atitudine al zonei
Curtea de Argeş, director general, Gavrilă
Moise, redactor-şef, Doru Bobi; editor, Grupul
de firme Alpin, fondator, Ionel Tache. Tipărit la
Piteşti de Argeş-Press. (I.I.B.).
ARGEŞANU, Petre P. (n. Verguleasa,
Olt, 20 decembrie 1920). Manager construcţii
civile, funcţionar de stat. Activitate temporară
în Argeş (1950-1968). Gimnaziul Industrial,
Drăgăşani (1937), Şcoala de Subingineri,
Bucureşti (1941). Prizonier de război în
Crimeea (1944-1945). Primar, comuna
Cucuieţi, Olt (1948-1949), administrator,
Intreprinderea de Construcţii, Slatina, Olt
(1949-1950), director, Trustul Regional de
Construcţii Piteşti (1950-1964).
Vicepreşedinte, Sfatul Popular Regional Argeş
(1964-1968), Consiliul Popular Judeţean Olt
(1968-1969). Director, Intreprinderea de
Construcţii Vâlcea (1969-1972), Intreprinderea
de Gospodărie Comunală şi Locativă Vâlcea
(1972-1981). Coordonarea, în Piteşti, a
lucrărilor pentru: reabilitarea clădirii Teatrului
Alexandru Davila (1951-1955), edificarea
cartierelor Leonte Filipescu, Teilor, Traian,
Calea Bucureşti, Gară Sud, înfiinţarea
şantierelor de construcţii Câmpulung şi Curtea
de Argeş. Importante recunoaşteri publice.
(I.T.B.).
ARGEŞANUL (1881 ~). Ziare: 1. 1881-
1882, Piteşti, colaboratori, Ion I. Rădulescu
(v.), M. Dimancea (v.); 2. 1899, Bucureşti,
pentru judeţul Argeş; 3. 14-20 iunie 2004~,
Piteşti. Săptămânal de informare şi opinie,
Serie Nouă, titlul ortografiat Argeşeanul,
director, Nicolae Barbu (v.), redactor-şef,
Marian Radomir. (I. I. B.).
ARGEŞEANU, Constantin E.
(Ştefăneşti, Muscel, 17 septembrie 1892 –
Bucureşti, 19 ianuarie 1964). General, aviaţie,
publicist, traducător. Liceul Ion C. Brătianu,
Piteşti (1910), Academia Militară, Bucureşti
(1915). Specializare, Postdam (Germania).
Combatant, ofiţer de geniu, Primul Război
Mondial (1916-1918). Activitate de comandă:
Şcoala de Pilotaj, Tecuci, Galaţi (1926-1927),
Garnizoana Militară, Iaşi (1928-1937),
Aeronautica Regală Română, Bucureşti
(general, 1944-1947). Volume importante:
Drumuri albastre (1937); Ţambalul lui
Chiran (1949); Pilot fără noroc (1958).
Colaborări, periodicele: Universul literar,
Gerierul, Adevărul Literar şi Artistic (diverse
pseudonime). Traduceri din limba rusă.
Membru, Societatea Scriitorilor Români, alte
aprecieri publice antume şi postume. (S.P.).
ARGEŞEL (~). Râu din sistemul
hidrologic al zonei geografice Argeş-Muscel,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
izvor în masivul Păpuşa, 80 de km lungime,
afluent stânga (Mioveni) al Râului Târgului.
Sursă de apă potabilă şi industrială, captări de
rezervă strategică. Evocat în importante creaţii
folclorice, descrieri literare, consemnări
turistice. (I. B.).
ARGEŞUL (1876 ~). Ziar apărut la
Piteşti. Opt serii: 1. *judiciar, comunal,
administrativ şi comercial, martie – aprilie
1876, consemnat documentar până la 26
decembrie 1876, ortografiat Argeşiulu; 2. *
Organ al opoziţiei conservatoare, ianuarie
1883, editat până la 27 ianuarie 1883, redactor-
şef, Petre Cicropide (v.), ortografiat Argeşulu,
3. Organ naţional-liberal, 5-12 aprilie 1898,
ortografiat Argeşiul; 4. Ziar naţional-liberal,
14 septembrie 1903 – 1 mai 1904; 5. Ziar
naţional-liberal, 1 iulie 1907; 16 noiembrie
1908 – 1 martie 1909; 27 ianuarie – 3 martie
1913, redactor şi administrator, Honoriu
Bănescu (v.); 6. Organ politic naţional-liberal
pentru judeţul Argeş, iunie 1930-octombrie
1931, director, Valeriu Arsenescu; redactor-
responsabil, Constantin Popescu (v.); 7. Gazetă
săptămânală de informare şi îndrumare
obştească, decembrie 1941 – 25 decembrie
1942; 1944, texte de Ion Antonescu (v.); Mihai
Antonescu (v.), Matei Caragiale. 8. Cotidian
de informaţie, analiză socială şi afaceri (1994
~), director, Mihai Golescu (v.); redactor-şef,
Traian Ulmeanu (v.); supliment: Săgetătorul.
Difuzare naţională şi internaţională. (I. I. B.).
ARGEŞUL LIBER (1989-1994).
Cotidian independent, editat la Piteşti, director,
Marin Manolache (v.), primul ziar apărut în
timpul evenimentelor revoluţionare din
decembrie 1989. Numărul 1, datat 23
decembrie, a prezentat componenţa Consiliului
Judeţean Argeş al Frontului Salvării Naţionale;
Numărul 2, din 24 decembrie 1989, a publicat
Comunicatul Consiliului Judeţean Argeş al
Frontului Salvării Naţionale, având şase
puncte. (I. I. B.).
ARGEŞUL ORTODOX (2001 ~).
Săptămânal teologic, bisericesc şi de atitudine
al Episcopiei Argeşului şi Muscelului, editat la
Piteşti, fondator, Calinic Argatu, episcop al
Argeşului şi Muscelului (v.), redactor-şef,
Cornel Dragoş, tipărit de cotidianul Argeşul.
Difuzare naţională. (I. I. B.).
ARGHIRA, Anton (n. 27 octombrie
1963). Sportiv de performanţă, lupte. Succese
importante: locul I, Campionatele balcanice,
Bulgaria (1979), Grecia, Iugoslavia, locul I,
Campionatul mondial, Germania (1986), locul
I, Elveţia (1989), locul III, Ungaria (1990).
Component al lotului României pentru
Olimpiadele de la Barcelona (1992) şi Atlanta
(1996). Maestru internaţional al sportului
(1987), maestru emerit al sportului, Clasa I
(1996), alte aprecieri publice. (L.V.M.).
ARICESCU (Secolul XVIII ~).
Familie tradiţională din Muscel. Proprietari
funciari, oameni de cultură, militanţi pentru
realizarea Programului revoluţionar de la 1848
şi Unirea Principatelor Române, parlamentari.
Suprafeţe de teren, case, alte bunuri cu valoare
deosebită la Câmpulung şi în localităţi
apropiate. Mai cunoscuţi: Apostol (v.), Dimitri
(v.), Constantin Aricescu (v.). Contribuţii
importante la modernizarea societăţii
româneşti. (F.P.).
ARICESCU, Apostol D. (Secolul
XIX). Funcţionar public, înalt funcţionar de
stat, militant politic. Participant la
evenimentele din 1848 în Câmpulung,
propagandist. Jurământ pe Noua Constituţie (6
august 1848), dezavuarea Regulamentului
Organic şi a Arhondologiei (Condica
rangurilor boiereşti). Refugiat, după
înfrângerea revoluţiei, peste munţi, judecat şi
întemniţat, iniţial, la Braşov, apoi, la Colţea,
Bucureşti (17 ianuarie – 22 iulie 1849). Prefect
de Argeş (iulie-august 1876). Iniţiative
favorabile dezvoltării economiei locale de
factură modernă. Adept al obţinerii
independenţei naţionale pe calea armelor. (M.
B.).
ARICESCU, Constantin (Văleni,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Călineşti, Argeş, 1862 – Bucureşti, 1933).
Artist plastic, pictură. Studii de specialitate,
Paris, Academia Julian, elev al lui A-W
Bouguereau (1885-1889) şi München. Lucrări
la saloanele din Paris (1899), Atena (1902),
Bucureşti (1924). Membru fondator, Tinerimea
artistică din România. (S. N.).
ARICESCU, Constantin D.
(Câmpulung, Muscel, 18 martie 1823 –
Câmpulung, Muscel, 18 februarie 1886).
Istoric, înalt funcţionar de stat, parlamentar.
Fiul lui Dimitrie Aricescu (v.). Colegiul Sfântul
Sava, Bucureşti (1844). Participant la
Revoluţia română din 1848, militant pentru
unirea Principatelor (1859) şi declanşarea
Războiului de Independenţă (1877). Deputat de
Muscel în Adunarea ad-hoc a Munteniei (1857)
şi în Parlamentul României (1876). Director,
Arhivele Statului (1869-1870; 1871-1876),
Domeniile Statului (1870-1871), Imprimeriile
Statului (1876), Bucureşti. Volume importante:
Istoria Kâmpulungului, prima residenţă a
României, I (1855), II (1856), Chestiunea
proprietăţii desbătută de proprietari şi plugari
la 1848 (1862), Corespondinça secretă şi acte
inedite ale capiloru revoluţiunii române de la
1848, I (1873), II (1874), III (1874,1892),
Istoria revoluţiunii române de la 1821 (1874).
Preocupări literare, versuri, Arpa română
(1852), teatru, Carbonarii (1872), traducător
din limba franceză, memorialistică şi filosofie.
Colaborator, ziarele Pruncul Român (1848),
Românul (1859-1863), Naţionalul,
Concordia. Autor al Marşului Revoluţiei de la
1848. Bust şi stradă eponimă la Câmpulung,
alte recunoaşteri publice antume şi postume.
(S. C.).
ARICESCU, Dimitrie Şt. (Ploieşti,
Prahova, 1780 – Câmpulung, Muscel, 1865).
Proprietar funciar, poliglot, funcţionar de stat.
Stabilit la Câmpulung din 1820. Şcoala
grecească, Bucureşti (1800), Colegiul Sfântul
Sava, Bucureşti (1804). Logofăt, Divanul
Domnesc (1804-1806) şi Visteria Statului
(1806-1808), grămătic de cancelarie (1808-
1820), Bucureşti, judecător, Câmpulung (1820-
1865). Importante bunuri imobiliare, Ariceşti,
Prahova (1806-1846). Valoroase iniţiative
comunitare, propuneri privind dezvoltarea
urbană, adresate domnului Gheorghe Bibescu
(1842-1848), în timpul vizitei oficiale la
Câmpulung. Aprecieri publice. (V. P.).
ARIPI (1969 ~). 1. Publicaţie
periodică, având subtitlul Revistă bianuală a
pionierilor şi şcolarilor, editată de Şcoala
Generală Nr. 11, Piteşti (1969/1970 – 2000),
redactor-responsabil: Petru Stoicescu. 2.
Revistă literar-artistică şi de cultură a Şcolii
Generale Nr. 11 Mihai Eminescu, Piteşti (2000
~), redactori-responsabili, Petru Stoicescu,
Renata Alexe. (I. I. B.).
ARIŞANU, Ion (n. Rucăr, Muscel, 7
septembrie 1930). Inginer zootehnist,
cercetător ştiinţific gradul I, manager. Liceul
Dinicu Golescu, Câmpulung (1950), Facultatea
de Zootehnie, Bucureşti (1954). Doctorat,
ştiinţe agricole, Bucureşti. Cercetător, inginer
şef, şef laborator, secretar ştiinţific, director,
unităţi de cercetare şi producţie în domeniul
culturii plantelor şi creşterii animalelor
Fundulea, Călăraşi; Corbeanca, Periş,
Baloteşti, Ilfov (1954-1987). Director general,
Institutul de Cercetare pentru Bovine Baloteşti,
Ilfov (1987-1994). Director, Direcţia de
Dezvoltare (1994-2001); inspector (2001-
2007), Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice,
Bucureşti (1991). Activitate didactică,
Institutul Agronomic, Bucureşti. Volume
importante (prim autor): Valorificare
deşeurilor agricole şi industriale în nutriţia
animalelor (1960); Tehnologia nutreţurilor
însilozate (1963); Valorificarea
porumbului… în îngrăşarea taurinelor
(1971); Ridicarea conţinutului de azot din
nutreţuri prin tratare cu substanţe azotate
neproteice (1973). Numeroase studii şi
cercetări, reuniuni naţionale şi internaţionale.
Membru, Academia de Ştiinţe Agricole şi
Silvice, Bucureşti (1991). Preocupări
redacţionale, redactor şef, Revista Fermierul,
Bucureşti. Importante recunoaşteri publice. (C.
D. B.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
ARMENCEA, Adina F. A. (n. Mediaş,
Sibiu, 10 iulie 1951). Economist, statistician,
manager. Stabilită la Piteşti din 1975. Liceul
Teoretic, Mediaş (1969), Academia de Ştiinţe
Economice, Bucureşti (1975). Inspector
principal (1975-1997), director (1997 ~),
Direcţia de Statistică Argeş. Preocupări
didactice, Universitatea din Piteşti (1998 ~).
Studii, articole, comunicări, interviuri în
domeniul statisticii, adaptarea sistemului de
evidenţă şi raportare la normele Uniunii
Europene, introducerea tehnicilor virtuale,
redimensionarea activităţii instituţionale în
etapa tranziţiei de la structurile etatiste la
cerinţele economiei de piaţă. Coordonarea
realizării Recensământului general pentru
Judeţul Argeş în primul deceniu al secolului
XXI. Diverse aprecieri publice. (I. T. B.).
ARNĂUŢOIU (Secolul XVIII ~).
Familie tradiţională din Muscel, lucrători
forestieri, proprietari funciari, militari, cadre
didactice, funcţionar de stat, militanţi politici,
martiri. Mai cunoscuţi, Toma Arnăuţoiu
(preot), Ion T. (v.), Toma I. (v.), Petre I. (? -
Penitenciarul Jilava, Ilfov, 18 iulie 1959),
Ioana T. I. (n. Grota Râpele cu Brazi, Poenărei,
Corbi, Argeş, 1956). Importante recunoaşteri
publice antume şi postume. (Z. I.).
ARNĂUŢOIU, Ion T. (Nucşoara,
Muscel, 11 octombrie 1887 – Focşani,
Vrancea, 4 august 1962). Învăţător, revizor
şcolar, proprietar forestier, militant politic,
martir. Fiul lui Toma Arnăuţoiu. Membru
marcant, Partidul Naţional Ţărănesc. Implicat
activ în mişcarea de rezistenţă armată
anticomunistă Haiducii Muscelului. Arestat (29
martie 1949), judecat şi condamnat, şapte ani
de muncă silnică, deţinut politic (1949-1956),
diverse penitenciare din România. Reîncarcerat
(22 iunie 1958), sentinţă, 18 ani de temniţă
grea, executată parţial, până la sfârşitul vieţii,
Penitenciarul Focşani. Cunoscut opozant faţă
de sistemul politic totalitar instaurat în
România postbelică. Importante recunoaşteri
publice antume şi postume. (Z. I.).
ARNĂUŢOIU, Petre I. (Nucşoara,
Muscel, 16 ianuarie 1926 – Jilava, Ilfov, 18
iulie 1959). Militant politic. Fiul lui Ion T.
Arnăuţoiu (v.). Fondator, Grupul de rezistenţă
armată anticomunistă Haiducii Muscelului.
Capturat, torturat, judecat de Tribunalul
Militar, Regiunii II, condamnat la moarte,
executat, Penitenciarul Jilava, împreună cu
fratele său, Toma I. Arnăuţoiu (v.) şi alţi 11
deţinuţi politici membri ai grupului.
Recunoaşteri publice postume. (I.I.P.).
ARNĂUŢOIU, Toma I. (Nucşoara,
Muscel, 14 februarie 1921 – Jilava, Ilfov, 18
iulie 1959). Ofiţer de carieră, militant politic.
Fiul lui Ion T. Arnăuţoiu (v.). Liceul Militar,
Chişinău, Basarabia (1939), Şcoala Militară de
Cavalerie, Bucureşti (1943). Combatant,
Frontul de Vest (1944-1945), rănit în Ungaria.
Căpitan, Regimentul de gardă călare, Bucureşti
(1946-1947). Lider fondator, Grupul de
rezistenţă armată anticomunistă Haiducii
Muscelului. Capturat prin trădare, 20 mai 1958,
torturat, judecat de Tribunalul Militar,
Regiunea II, condamnat la moarte, executat,
Penitenciarul Jilava, împreună cu fratele său,
Petre I. Arnăuţoiu şi alţi 11 deţinuţi politici,
membrii ai grupului. Figură emblematică a
rezistenţei naţionale faţă de regimul politic
instaurat instaurat în România postbelică.
Valoroase recunoaşteri publice antume şi
postume. (Z. I.).
ARSENE, Constantin (Câlnău, Buzău,
13 martie 1914 – Piteşti, Argeş, 24 februarie
1992). Învăţător gradul I, manager, publicist.
Stabilit la Piteşti din 1950. Şcoala Normală
Buzău (1936). Cadru didactic, şcoli primare
din judeţul Buzău (1936-1941; 1945-1948).
Combatant, Al Doilea Război Mondial,
fronturile de Est şi de Vest (1941-1948).
Inspector şcolar, Plasa Mizil, Buzău (1948-
1950), Secţia de Învăţământ, Buzău (1950).
Şef, Şecţia de Învăţământ şi Cultură a Regiunii
Argeş (1950-1956), învăţător, şcolile Nr. 3 şi
Nr. 4, Piteşti (1956-1976). Membru, Colegiul
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Editurii Didactice şi Pedagogice, Bucureşti.
Studii, articole, analize, rapoarte pe diverse
teme. Colaborări, periodicele: Gazeta
învăţământului, Bucureşti; Şcoala Argeşului,
Piteşti. Instensă activitate metodică şi civică.
Învăţător emerit (1963). Contribuţii distincte la
evoluţia învăţământului preuniversitar argeşean
în primele decenii postbelice. Aprecieri
publice. (V.D.).
ARSENE, Ion (n. Jugur, Poienarii de
Muscel, Argeş, 25 decembrie 1931). Folclorist,
constructor de instrumente muzicale, interpret
la fluier şi caval. Autodidact. Numeroase
spectacole şi turnee artistice, instructor
fondator, Ansamblul de suflători al minerilor
din Jugur, Argeş. Titlul Cel mai valoros meşter
dintr-un domeniu specific, acordat de Centrul
Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale Argeş (2004). Participant
la importante târguri şi expoziţii naţionale de
artă populară. (C.C.).
ARSENE, Stan (Secolul XX). Înalt
funcţionar public, parlamentar, militant politic.
Preşedinte, Consiliul Judeţean Argeş al
Sindicatelor Unite (1945-1952), preşedinte,
Consiliul Popular al Regiunii Piteşti (1952-
1955), deputat de Argeş în Marea Adunare
Naţională, Circumscripţia electorală Găeşti
(1952-1956), reprezentând Frontul Democraţiei
Populare. Fondator, Teatrul Muncitoresc,
Piteşti (1947), participant la deschiderea primei
stagiuni a Teatrului de stat din Piteşti (24
noiembrie 1955). Acţiuni locale favorabile
proclamării Republicii (1947), cooperativizării
agriculturii (1949-1962), unificării Partidului
Comunist Român cu Partidul Social-Democrat,
delegat al organizaţiei Argeş la Congresul
pentru constituirea Partidului Muncitoresc
Român, 21-23 februarie 1948, Bucureşti.
Diverse aprecieri publice. (I. T. B.).
ARSENE, Victor (n. Câmpulung,
Muscel, 1942). Muzician, compozitor,
instrumentist. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1960), Conservatorul Carl Maria
von Weber, Dresda, Germania. Prim trompetist,
orchestrele Conservatorului Ciprian
Porumbescu, Bucureşti, Teatrului Constantin
Tănase, Bucureşti. Intensă activitate
concertistică în state ale Europei occidentale,
colaborări cu valoroşi compozitori din
România, Germania, Anglia. Album important:
Îţi dăruiesc (1995). Fondator, Ansamblul
instrumental Rădăcini, Bucureşti, alte iniţiative
privind relansarea muzicii instrumentale
revuistice în ultimelor decenii ale secolului
XX. (L.P.).
ARSENESCU, Constantin G.
(Sfârşitul secoului XIX – Prima jumătate a
secolului XX). Mare proprietar funciar din
Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Cepari, plasa Topolog, expropriate parţial prin
Legea pentru Reforma Agrară din 17 iulie
1921, adoptată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.Ş.).
ARSENESCU, Gheorghe A.
(Glâmbocata, Leordeni, Argeş, 9 noiembrie
1915 – Glâmbocata, Leordeni, Argeş, 14
ianuarie 2004). Profesor, Gradul I,Matematică
şi Filosofie, manager, parlamentar. Şcoala
Normală Carol I, Câmpulung (1937), Liceul
din Găeşti, Dâmboviţa (1945), facultăţile de
Filosofie (1954), Matematică-Fizică (1955),
Drept (1960), Bucureşti. Cadru didactic, Şcoala
Glâmbocata, Argeş (1937~1958), Liceul
Topoloveni, Argeş (1958-1977, director 1958-
1973). Deputat de Argeş în Marea Adunare
Naţională, Circumscripţia electorală
Topoloveni (1965-1969), reprezentând Frontul
Democraţiei Populare. Studii, articole,
comunicări, interviuri pe diverse teme.
Importante iniţiative privind redimensionarea
sistemului de învăţământ liceal. (J. D.).
ARSENESCU, Gheorghe I.
(Câmpulung, Muscel, 31 mai 1907 – Jilava,
Ilfov, 29 mai 1962). Ofiţer de carieră, militant
politic. Şcoala Militară de Infanterie (1928),
Şcoala Superioară de Război, Bucureşti.
Locotenent, Regimentul 30 Dorobanţi Muscel
(1928 ~ 1938), căpitan, Statul major,
Târgovişte (1938-1941). Comandant, Unitatea
de tancuri, Târgovişte, apărarea Prefecturii
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Dâmboviţa pe timpul rebeliunii legionare (21-
23 ianuarie 1941). Combatant, Frontul de Est
(1941-1944), şef, Biroul de operaţiuni, Divizia
II Vânători de Munte, rănit în Crimeea, Şef de
Stat major, Divizia III Infanterie, Piteşti,
colonel. Lider fondator, Grupul de rezistenţă
armată anticomunistă Haiducii Muscelului,
implicat direct în confruntările strategice cu
trupele de securitate din România
(1948~1960). Arestat prin trădare, la Bucureşti,
torturat la Piteşti, internat la Spitalul de
Psihiatrie, Poiana Mare, Dolj, judecat,
condamnat la moarte, executat.Figură
emblematică a rezistenţei naţionale faţă de
sistemul instaurat în România postbelică.
Valoroase recunoaşteri publice antume şi
postume. (I.I.P.).
ARSENESCU, Ilinca (Secolul XIX).
Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Mălureni, plasa
Argeş, expropriate parţial prin Legea Rurală
din 14/26 august 1864, promulgată de
princepele Alexandru Ioan Cuza (1859-1866),
în vigoare de la 23 aprilie/5 mai 1865. (I.Ş.).
ARSENESCU, Nicolae (n. Găeşti,
Dâmboviţa, 22 iunie 1937). Chimist, cadru
didactic universitar, manager. Stabilit la Piteşti
din 1963. Liceul din Găeşti, Dâmboviţa (1956),
Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti
(1963). Specializări, Polonia, Anglia, Slovacia.
Doctorat, chimie, Bucureşti (1977). Titular,
Institutul Pedagogic, Institutul de Învăţământ
Superior, Universitatea din Piteşti (1963 ~),
decan Facultatea de Ştiinţe (1980-1984; 1990-
1996), prorector (1996-2000). Volume
importante: Biochimie (1972), Chimie
generală (1975), Chimia combustibililor,
lubrifianţilor şi polimerilor (1984), Chimia
compuşilor polifuncţionali (1994), Chimia
heterociclurilor (1995). Numeroase studii,
articole, reuniuni ştiinţifice. Activitate
deosebită pentru dezvoltarea şi conservarea
suportului logistic al învăţământului superior
din Piteşti, pregătirea studenţilor străini,
conlucrarea cu agenţi economici. (M.C.S.).
ARSENESCU, Petre (Secolul XIX).
Ziarist, manager, publicist. Director fondator,
Monitorul Judeţului Argeş (Piteşti, 1886),
Biserica şi şcoala, foaie religioasă şi
ştiinţifică (Piteşti, 1886). Volum important:
Noua caligrafie. Alte iniţiative, colaborări
editoriale. (I.I.B.).
ARSENESCU, Petru N. (n. Marpod,
Sibiu, 1949). Magistrat, publicist, manager.
Stabilit în Argeş din 1956. Liceul Corbeni,
Argeş (1967), Facultatea de Drept, Bucureşti
(1972). Procuror, Curtea de Argeş (1972 ~).
Intensă activitate editorială. Importante
recunoaşteri publice. (I.B.).
ARSENESCU, Stan (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Richiţele, plasa
Uda, expropriate parţial prin Legea pentru
Reforma Agrară din 17 iulie 1921, adoptată de
guvernul condus de Alexandru Averescu. (I.Ş.).
ARSENESCU, Stan I. (Secolul XX).
Mare proprietar funciar din Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Richiţele, plasa
Uda, expropriate parţial prin Legea pentru
Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată
de guvernul condus de Petru Groza. (I.Ş.).
ARSENESCU, Valeriu (Secolul XX).
Ziarist, manager. Director al ziarului Argeşul,
Piteşti (1930-1931). Articole, interviuri,
comentarii. (I.I.B.).
ASANDEI, Mihaela V. (n. Curtea de
Argeş, 29 noiembrie 1959). Economist, cadru
didactic universitar, manager. Liceul
Economic, Piteşti (1978), Facultatea de
Comerţ, Bucureşti (1982). Doctorat, ştiinţe
economice, Bucureşti (2000). Activitate
profesională, instituţii şcolare din Argeş (1983-
1996), Universitatea Constantin Brâncoveanu,
Piteşti (1996 ~), decan Facultatea de
Management şi Marketing în Afaceri
Economice (2008 ~). Volume importante:
Strategii de management şi marketing în
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
comerţul contemporan (2000), Marketing
(2001), Dicţionar explicativ de marketing
(2003), Cercetări şi modelări de marketing
(2005), Culegere de marketing, Abordări
practice şi metodologice (2006). Studii,
comunicări, articole, reuniuni ştiinţifice,
asociaţii naţionale. Contribuţii la evoluţia
învăţământului superior privat din Argeş. (I. I.
V.).
ASOCIAŢIA 21 DECEMBRIE 1989
PITEŞTI (21 decembrie 1989 ~). Organizaţie
înfiinţată de participanţi la evenimentele
revoluţionare din Argeş (decembrie 1989 –
ianuarie 1990). Iniţierea amplasării, în Piaţa
Vasile Milea, Piteşti, a Crucii memoriale din
lemn (1990) şi edificării Monumentului
Revoluţiei (Cruce de marmură albă), dezvelit la
21 decembrie 1999. Activitate documentară:
Eugen Olteanu. Alte asociaţii asemănătoare în
Piteşti: Fundaţia Luptătorilor în Revoluţia din
Decembrie 1989, Răniţi, Invalizi şi Urmaşii
Celor Decedaţi din România-Argeş; Asociaţia
Revoluţionarilor-Filiala Argeş; Club 22
Comitetul Central-Filiala Argeş; Câmpulung,
Curtea de Argeş, Mioveni, Topoloveni.
Colaborări comunitare. (I.I.P.).
ASOCIAŢIA CRESCĂTORILOR
DE ALBINE FILIALA ARGEŞ (1958 ~).
Organizaţie profesională autonomă a în domeniu. Diverse colaborări comunitare.
apicultorilor, cu patrimoniu propriu, având
sediul la Piteşti. Reprezintă interesele
membrilor săi în relaţiile publice, asigură
material biologic pentru creşterea şi protecţia
albinelor, achiziţionează şi desface produse
apicole, urmăreşte ameliorarea rasei autohtone
de albine. Preşedinţi cunoscuţi: Adrian Dănilă,
Ion Zamfir, Alexandru Gheorghe. (C.D.B.).
ASOCIAŢIA DE PRIETENIE
ROMÂNIA – JAPONIA FILIALA PITEŞTI
(1999 ~). Organizaţie obştească, înfiinţată pe
baza prevederilor Sfatului Asociaţiei Centrale
din Bucureşti, având ca preocupare cunoaşterea
şi promovarea spiritualităţii nipone în judeţul
Argeş. Reuniuni tematice, expoziţii
documentare, întâlniri cu personalităţi, cercuri
sportive. Preşedinte fondator, Cornel
Vlădoreanu, profesor, Colegiul Naţional Ion C.
Brătianu, Piteşti. (S.P.).
ASOCIAŢIA DE PRIETENIE
ROMÂNIA-REPUBLICA POPULARĂ
CHINEZĂ FILIALA ARGEŞ (2001 ~).
Organizaţie obştească, având sediul la Piteşti,
înfiinţată pe baza Statutului Asociaţiei
Generale din Capitală, 27 aprilie 2001.
Preşedinte fondator, Petre Popa (v.), prim-
vicepreşedinte Olga Halibei. Activităţi publice
pentru prezentarea tradiţiei şi a
contemporaneităţii chineze, întâlniri cu
delegaţii oficiale, sărbătorirea Zilei Naţionale a
Republicii Populare Chineze în Argeş,
medierea înfrăţirii municipiului Piteşti cu oraşe
din această ţară, alte reuniuni tematice. (S.P.).
ASOCIAŢIA DRUMEŢILOR DIN
MUNŢII ÎNALŢI AI ROMÂNIEI
FILIALAL MUSCEL (1934-1950). Grupare
cu caracter obşetesc a pasionaţilor de
explorarea şi cunoaşterea zonelor montane
aparţinând teritoriului naţional. Colaborări
externe. Expediţii ştiinţifice şi de agrement,
prezentarea publică a succeselor sau
impedimentelor drumeţilor, stabilirea traseelor
turistice favorabile, fixarea locurilor unor
refugii, constituirea portofoliului informaţional
(I.T.B.).
ASOCIAŢIA FOLCLORIŞTILOR
ARGEŞENI CONSTANTIN RĂDULESCU-
CODIN (1973 ~). Grupare a creatorilor,
culegătorilor, analiştilor şi publiciştilor de
folclor din Argeş-Muscel, existentă în cadrul
Casei Creaţiei Populare/Centrului Judeţean
pentru Conservarea şi Promovarea Culturii
Tradiţionale, Piteşti. Preşedinte fondator,
Gheorghe Vrabie (v.). În 2008, preşedinte,
Adriana Rujan (v.). Valoroase iniţiative în
domeniu. Cercetări sociologice, studii, articole,
programe artistice, expoziţii. Volum important:
Colinde şi obiceiuri de iarnă din Argeş
(1998), coordonatori, Constantin Alexandrescu
(v.), Adriana Rujan. Colaborări naţionale şi
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
internaţionale. (C.C.).
ASOCIAŢIA FOŞTILOR
DEŢINUŢI POLITICI FILIALA ARGEŞ
(ianuarie/ mai 1990 ~). Organizaţie înfiinţată la
iniţiativa unor foşti deţinuţi politici, opozanţi ai
regimului totalitar comunist, originari din
municipiul Piteşti şi din judeţul Argeş. Iniţial,
2.553 de membri, deţinuţi în viaţă sau urmaşi
ai celor decedaţi, în 2008, 1.223. Importante
iniţiative pentru reabilitarea foştilor deţinuţi
politici, desfăşurarea anuală a Simpozionului
internaţional Experimentul Piteşti şi
amenajarea Memorialului Piteşti (v.), alături de
Fundaţia Culturală Memoria, Filiala Argeş,
reuniuni tematice de prezentare a perioadei
dictaturii comuniste, acordarea de ajutoare
financiare membrilor asociaţiei aflaţi în
dificultate, alte activităţi publice. Preşedinte
fondator, Constantin Buican (din 1991).
Preşedinte, în 2008, Sergiu George Rizescu
(v.), secretar, V. Alexandrescu. (I.I.P.).
ASOCIAŢIA LUPTĂTORILOR DIN
DECEMBRIE 1989 ARGEŞ (1990 ~).
Organizaţie înfiinţată de participanţi la
evenimentele protestatare antitotalitare din
decembrie 1989, având sediul în Piteşti.
Activitate publică pentru ilustrarea cauzelor şi
desfăşurării acţiunilor revoluţionare din
decembrie 1989, promovarea imaginii
membrilor asociaţiei, acordarea drepturilor
prevăzute prin lege, rememorarea faptelor celor
căzuţi la datorie. Preşedinte fondator, Eugen
Răducu. Importante iniţiative şi colaborări
comunitare. (I.I.P.).
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A activităţilor Asociaţiei Veteranilor Grade
CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ ŞI
ÎN RETRAGERE ALEXANDRU IOAN
CUZA (MApN) ORGANIZAŢIA ARGEŞ
BASARAB I (1991 ~). Grupare obştească,
având sediul la Piteşti, înfiinţată pe baza
Statutului Asociaţiei Generale din România, 2
februarie 1991, continuatoare a structurilor
similare interbelice. Preşedinte fondator,
general maior (r.) Vasile Popescu (v.), înainte
de: general de brigadă (r.). Florea Dumitru (v.),
general de brigadă (r.) Vasile Dogaru (v.).
Filiale la Piteşti, preşedinte, colonel (r) Stan
Niţu, Curtea de Argeş (Posada), preşedinte,
colonel (r.) Constantin Ghigeanu, Câmpulung,
preşedinte, colone (r.) Eugen Niţu. În evidenţe,
703 membri (2008). La Piteşti, Casă de ajutor
reciproc, preşedinte, colonel (r.) Ion Breazu,
Capela Militară, Cimitir Militar. Valoroase
iniţiative sau alte activităţi publice. Structuri
asemănătoare pentru cadrele militare ale
Ministerului de Interne. (I. T. B.).
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A
VETERANILOR DE RĂZBOI (MApN)
FILIALA ARGEŞ (1990 ~). Organizaţie
obştească, având sediul la Piteşti, înfiinţată pe
baza Statutului Asociaţiei Generale din
România. Oficializarea Zilei veteranilor de
război, conform Înaltului Decret Regal, 1902,
iniţiativă reactivată în 1925, 1945, 1963, 1990.
Filiala Argeş, peste 10 000 de membri (2008).
Preşedinţi: colonel (r.) Ion Balaban (1963-
1990); general (r.) Ion Toma (v.), general (r.)
Grigore Ion Roşianu (v.), colonel (r.) Cristache
Cristescu, colonel (r.) Gică Pintilie. Exprimări
publice patriotice, expoziţii documentare,
spectacole, Corul veteranilor, Cimitirul
veteranilor, edificarea de monumente, emisiuni
media. Structură asemănătoare pentru veteranii
Ministerului de Interne. (V.M.).
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ
CULTUL EROILOR FILIALA ARGEŞ
(1997 ~). Organizaţie obştească, având
personalitate juridică (2004), cu sediul la
Piteşti, înfiinţată conform Statutului Asociaţiei
Generale din România. Continuatoarea
Inferioare (1878), Societăţii Mormintelor
Eroilor Căzuţi în Război (1919), Societăţii
Cultul Eroilor (1930), Aşezământului Naţional
Regina Maria pentru Cultul Eroilor (1940),
Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi
Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor
(1991). În Argeş, după 1991, coordonatori:
colonel (r.) Gică Pinitilie, locotenent colonel
(r.) Dumitru Ioan, colonel (r.) Pavel Tomega.
Pentru 2008, în evidenţele Consiliul director
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Argeş, peste 880 de membri, preşedinte,
colonel (r.) Marius Balaban (2004 ~).
Valoroase iniţiative civice şi militare, editarea
revistei Argeş.Cultul eroilor, reuniuni
ştiinţifice, identificarea, reabilitarea şi
edificarea de monumente. Mai importante:
Cimitirul Eroilor din Piteşti (1920), Poarta
Eroilor din Piteşti (1927), Mausoleul de la
Mateiaş, Valea Mare Pravăţ (1935), amenajat
muzeistic (1980-1984), alei distincte în
Câmpulung şi Curtea de Argeş, 401 obeliscuri.
Pentru localităţile urbane şi rurale, aproape 20
000 de nume înscrise pe monumente. Volum
bibliofil evocator: Argeş. Cartea eroilor
(1984), unicat în România. (I. T. B.).
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ DE
VEXICOLOGIE TRICOLORUL FILIALA
ARGEŞ (2005 ~). Organizaţie de interes
public, înfiinţată la Piteşti pe baza Statutului
elaborat de conducerea centrală, având sediul
în Râmnicu Vâlcea. Obiective importante:
promovarea simbolurilor statului român, cu
deosebire a drapelului naţional, stimularea
cercetării ştiinţifice în domeniul heraldicii,
realizarea unor expoziţii documentare, alte
iniţiative cu caracter tematic. Participări
editoriale, revista Argeş.Cultul eroilor.
Preşedinte fondator, istoricul Gheorghe Rotaru.
(I.T.B.).
ASOCIAŢIA NEVĂZĂTORILOR
DIN ROMÂNIA FILIALA ARGEŞ (1961 ~).
Organizaţie publică reprezentativă pentru
persoanele cu deficienţă de vedere,
continuatoare a Societăţii orbilor Regina
Elisabeta, înfiinţată în 1909. Sediul Filialei
Argeş la Piteşti, peste 4 200 de membri (2008),
puncte permanente de sprijin în municipiile
Câmpulung şi Curtea de Argeş, grupe în oraşe
şi în comune. Importante iniţiative umanitare,
sociale, economice, culturale, juridice pentru
nevăzătorii cu handicap grav, accentuat sau
mediu. Îndrumarea minorilor către şcoli
speciale. Consiliu director şi Adunare generală
judeţeană. Preşedinţi cunoscuţi: Dumitru
Codiţoiu, Mihai Drăghici, Vasile Giulea, Marin
Stoica (2000 ~). Colaborări cu instituţii locale
şi naţionale. (I.T.B.).
ASOCIAŢIA OAMENILOR DE
AFACERI PITEŞTI (2003 ~). Organizaţie de
interes patronal, având sediul în Piteşti,
constituită din întreprinzători particulari.
Publicaţie proprie, Orizont economic
argeşean, Bursă de mărfuri, expoziţii, târguri
promoţionale. Preşedinte fondator, Cornel
Penescu (v.), secretar executiv, Dan Ionescu. În
2005, peste 120 de membri, reprezentând
aproape 20 000 de angajaţi din industrie,
comerţ, agricultură, construcţii, alte domenii.
Diverse iniţiative şi colaborări comunitare. (G.
H.).
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ
ANTIDROG ARGEŞ (1992 ~). Organizaţie
autonomă, având statut propriu şi sediul la
Piteşti. Activitate în consonanţă cu Programele
Ministerului de Interne şi al Reformei
Administrative, Agenţiei Naţionale Antidrog,
Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei,
Ministerului Muncii, ale altor inistituţii şi
fundaţii ca preocupări apropiate. Priorităţii:
prevenirea consumului şi a circulaţiei
drogurilor, reducerea consumului de alcool şi
de tutun, lupta împotriva terorismului şi a
traficului cu fiinţe umane, reintegrarea socială
a toxicomanilor. Consiliu director, filiale
urbane. Studii, cercetări, reuniuni naţionale şi
internaţionale, publicaţii. Preşedinţi executivi:
Gheorghe Udrea (1992-1996), Dorin Popa
(1996 ~). Colaborări europene. (I.T.B.).
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU
LEGĂTURILE DE PRIETENIE CU
UNIUNEA SOVIETICĂ FILIALA ARGEŞ
(1944 – 1990). Organizaţie obştească, înfiinţată
la 11 noiembrie 1944, condusă, în Piteşti, de un
comitet judeţean/regional, cu subfiliale la
Câmpulung şi Curtea de Argeş. Preşedinţi
cunoscuţi: Nicolae Mihăilescu (vicepreşedinte,
Consiliul Popular Regional Argeş), Alexandru
Popescu (v.). Diverse activităţi politice şi
culturale pentru cunoaşterea realităţilor din
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste,
colaborare cu comandamentul zonal al Armatei
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Roşii (până în 1958), difuzarea publicaţiei
Veac Nou, schimburi oficiale de delegaţii,
decade ale filmului sovietic, expoziţii de carte,
reuniuni evocatoare pe diverse teme. (S.P.).
ASOCIAŢIA SPORT-CLUB
MUSCEL CÂMPULUNG (1968 ~). Reuniune
de profil, menţinută de stat, iniţial, secţii de
atletism, box, lupte. Pregătirea sportivilor de
performanţă, succese naţionale şi
internaţionale. Colaborări cu antrenori de
prestigiu din mai multe centre universitare ale
ţării. Structuri asemănătoare la Câmpunlung:
Şcoala Sportivă; Asociaţia Sportivă Aro (box,
fotbal, moto); Asociaţia Viitorul Muscelului
(fotbal, aeromodele, navomodele).
Restructurări actuale, diverse colaborări
comunitare. (L.V.M.).
ASOCIAŢIA TINERILOR
PROGRESIŞTI PITEŞTI (1990 ~). Grupare
publică, preocupată, statutar, de pregătirea
tinerilor în meserii deficitare, convergentă
iniţiativelor pentru reducerea numărului de
şomeri şi a celor fără calificare. Cursuri pe
domenii specializate, practică productivă,
certificate agreate de agenţii economice şi
factorii administrativi. Colaborări comunitare.
(R.R.).
ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI
PESCARILOR SPORTIVI ARGEŞ (1948
~). Organizaţie de interes comunitar, având
sediul în Piteşti, afiliată la Asociaţia Generală a
Vânătorilor şi Perscarilor Sportivi din
România. Reprezintă interesele membrilor săi
în relaţiile publice, asigură gestionarea
permiselor de vânătoare şi pescuit, îndeplineşte
recomandările autorităţilor în domeniul
administrării durabile a fondurilor cinegetice şi
piscicole aferente. Adunare generală anuală.
Directori: Emil Ionescu (1948-1955), Ion Ana
(1955-1963), Eugeniu Ionescu (1963-1976),
Nicolae Dejan (1976-1985), Constantin
Istrătescu (1985 ~). Colaborări naţionale şi
internaţionale. (C.D.B.).
ATAC DE PITEŞTI/IMPACT ÎN
ARGEŞ (2002 ~). Săptămânal de investiţii şi
dezvăluiri, noua denumire din 2003. Director
general, Mihai Ghezea; director, Camelia
Bădulescu. Informaţii, analize, comentarii,
interviuri, anchete economice, politice, sociale,
administrative. Colaborări naţionale şi
internaţionale. Anul I, Nr. 1, Atac de Piteşti, 1
noiembrie 2002 (12 pagini). Colaborări
comunitare. (I.I.B.).
ATANASIU, Dan Gh. (n. Timişoara,
Timiş, 17 mai 1946). Inginer electrotehnist,
manager. Stabilit în Argeş din 1960. Liceul
Nicolae Bălcescu, Piteşti (1964), Facultatea de
Electrotehnică, Bucureşti (1969). Inginer
(1969), dispecer şef energetic (1969-1971),
inginer investiţii (1971-1973), Combinatul
Petrochimic, Piteşti; inginer şef,
Electromontaj, Argeş (1973-1978; 1989-1991);
director, Grup Şantiere Romelectrica, Iran
(1978-1989); director general fondator, capital
majoritar, SC Atva SRL, Piteşti (1991~).
Introducerea metodelor performante pentru
depoluarea industrială a apelor prin
biotehnologii, cercetări în domeniile
modernizării staţiilor de epurare şi
microbiologia apelor. Preşedinte fondator,
Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii,
Piteşti, cu afiliere judeţeană şi naţională.
Membru în diverse organizaţii profesionale,
alte recunoaşteri publice. (C.D.B.).
ATANASIU, Gogu C. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Jurist, editor. Facultatea de Drept,
Bucureşti. Avocat, membru, Baroul Muscel.
Prim-redactor, ziarul România Mare,
Câmpulung (1919). Articole, interviuri, analize
pe diverse teme de interes public. (I.I.B.).
ATENEUL CENTRAL POPULAR
MUŞĂTEŞTI ARGEŞ (1879 ~). Aşezământ
popular înfiinţat de Constantin Dobrescu Argeş
(v.). Statut propriu. Bibliotecă, teatru ţărănesc,
cor, jocuri populare, muzeu etnografic şi
pedagogic, staţie agronomică, arenă de
ginmastică, cercuri culturale, bancă populară,
revistă. Colaborări naţionale. Astăzi: expoziţii
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
documentare, cămin cultural, sală de lectură,
formaţii artistice. Monografie scrisă de Nicolae
Teodorescu (v.). Redimensionări actuale.
(C.G.C.).
ATENEUL POPULAR
CÂMPULUNG (1927 – 1948). Asociaţie
culturală, având preocupări în domeniul
educaţiei permanente. Statut propriu. Locaţie
distinctă, clădire reprezentativă a oraşului,
contribuţie financiară, publică şi din partea
Băncii Populare Şubeşti, Câmpunlung, Muscel
(1927-1929), astăzi, sediul Protopopiatului.
Editor pentru revista Prietenul poporului
(1928-1929). Din 1937, Filială a Ateneului
Român, Bucureşti. Colaborări cu Teatrul
Naţional din Capitală. Mentori: universitarii
Christian Musceleanu şi Iosif Gabrea; actorii
Victor Antonescu şi Nataşa Alexandru.
Valoroase iniţiative comunitare. (V.P.).
ATENEUL POPULAR GHEORGHE
IONESCU-GION PITEŞTI. Instituţie publică
de cultură, având caracter obştesc (1928-1946),
preşedinte fondator, Tatiana Bobancu (v.).
Iniţiative comunitare, bibliotecă, expoziţie
muzeală (1928), reuniuni ştiinţifice, spectacole,
aniversări naţionale. Reactivat temporar, ca
Societate culturală (1973-1982), de Sindicatul
Învăţământul, Piteşti, preşedinte, Steliana
Stănescu (v.). Statute proprii. Atestări
documentare, Biblioteca Judeţeană Dinicu
Golescu Argeş, Muzeul Judeţean Argeş,
colecţii particulare din Piteşti. (I. E. C.).
ATHANASIU, Constantin (Secolul
XX). Înalt funcţionar public, ofiţer de carieră.
Primar al oraşului Piteşti (1944-1945),
preşedinte Consiliul comunal urban.
Coordonarea administraţiei publice locale în
perioada participării ostaşilor argeşeni pe
Frontul de Vest (1944-1945). Ultimul primar
militar din Piteşti în anii celui de Al Doilea
Război Mondial (1939-1945). Importante
iniţiative civice, elaborarea Programului
pentru refacerea infrastructurii stradale,
stimularea activităţilor industriale şi
comerciale, extinderea Cimitirului Eroilor din
Piteşti. Diverse recunoaşteri publice. (T. M.).
AURORA ARGEŞULUI (1927; 1933).
Ziar, două serii: 1. Organ oficial al Partidului
Ţărănesc din judeţul Argeş, Piteşti, 10 martie –
10 mai 1927, director-responsabil, Alexandru
Giuroiu. 2. Ziarul Partidului Ţărănesc de sub
preşedinţia Dr. Nicolae Lupu, Bucureşti, 15
octombrie 1933, anexă a ziarului Aurora,
director, Tudor Teodorescu-Branişte (v.);
colaboratori: scriitorul Ioan Alexandru
Brătescu-Voineşti, generalul Radu D. Rosetti.
Comentarii politice, ştiri, texte literare şi
istorice. (I. I. B.).
AUTOMOBIL CLUB ROMÂN
FILIALA ARGEŞ (1968 ~). Organizaţie de
interes comunitar , sediul propriu în Piteşti,
afiliată asociaţiei centrale de profil. Anterior,
Clubul Regal din Bucureşti (1904). Activitate
specifică în domeniile: asistenţei rutiere,
asigurării reviziilor tehnice a automobilelor,
elaborării unor documente internaţionale
pentru circulaţie (Cartea Verde), organizării de
excursii externe, facilitării altor servicii.
Manager, cunoscuţi: Mihai Dimitriu (1968-
1992), Atanasia Buciu (1992-2000). Colaborări
europene. (I.F.).
AUTORITATEA NAŢIONALĂ
PENTRU COMUNICAŢII. OFICIUL
TERITORIAL ARGEŞ (2002 ~). Instituţie
publică subordonată Guvernului României.
Reglementează, administrează, gestionează,
alocă, urmăreşte şi evaluează resursele în
domeniul comunicaţiilor electronice, audio-
vizuale, radio şi serviciilor poştale.
Promovează concurenţa şi protecţia intereselor
utilizatorilor, încurajează investiţiile eficiente
în infrastructură, invenţiile şi inovaţiile
specializate. La Piteşti, Oficiul Teritorial
Argeş, asigură şi exercită competenţele
instituţiei centrale, primeşte, rezolvă sau
trimite sediului central cereri şi sesizări.
Director: Dorin Liviu Nistoran. (C.D.B.).
AUTORITATEA NAŢIONALĂ
PENTRU PERSOANE CU HANDICAP.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
INSPECŢIA REGIONALĂ ARGEŞ (1990
~). Structură specializată a Guvernului
României, având ca obiectiv esenţial evidenţa
şi protejarea cetăţenilor afectaţi printr-un
handicap, cu diferite grade de dificultate. La
Piteşti, inspecţie aferentă judeţului Argeş şi
zonelor adiacente. Colaboratori economici şi
sociali: instituţii publice, persoane fizice şi
juridice, fundaţii, mijloace media, unităţi
sanitare. (C.C.).
AUTOSTRADA BUCUREŞTI-
PITEŞTI (1973 ~). Prima arteră rutieră de
această factură din România, proiectată şi
executată de specialişti autohtoni, lucrări
realizate în etapa 1967-1973. Iniţial, 96 de km
lungime, două căi unidirecţionale cu câte două
benzi de circulaţie, 26 de metri lăţimea
platformei rutiere. Legătură cu Drumul
Naţional spre Slatina, prin Geamăna, Bradu.
Importante contribuţii argeşene: muncitori
calificaţi şi necalificaţi, ingineri, arhitecţi,
utilaje,brigăzi de tineri voluntari. În 2004-
2007, construirea Autostrăzii ocolitoare
Piteşti-Est, dintre localităţile Căteasca, Bradu,
Bascov, viaduct urban de mare înălţime în zona
podului peste râul Argeş, Gropeni, Mărăcineni.
Evidente facilităţi naţionale şi internaţionale.
(P.P.).
AVÂNTUL ARGEŞULUI (1931-1936).
Organ politic şi social. Piteşti, 1 mai 1931-
1936, redactor, Dem I. Grigorescu. Analize
economice, relatări cetăţeneşti, comentarii.
Difuzare naţională. (I. I. B.).
AVOCATUL POPORULUI BIROUL
TERITORIAL PITEŞTI (2006 ~). Instituţie
de stat pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor în raporturile cu
autorităţiile publice, protecţia datelor personale
ale acestora, asigurarea echilibrului între
structurile de putere, conlucrarea cu societatea
civilă. Activitate prin experţi. Competenţă în
judeţele Argeş şi Vâlcea. (I.V.).
AVRAMESCU, Ştefan (Secolul XIX).
Artist plastic, orfevrărie. Patron fondator,
Atelierul Avramescu, Piteşti. Considerat
ultimul mare argintar al localităţii. Staroste a
două bresle meşteşugăreşti din Piteşti (1864).
Valoroase obiecte de cult, podoabe, simboluri
inscripţionate, regăsite în instituţii eclesiastice
sau colecţii particulare. (S. N.).
AXINTE, Gheorghe (n. Vaslui, 11
aprilie 1965). Manager, om de afaceri. Stabilit
la Piteşti din 1985. Liceul Industrial Nr. 3,
Vaslui (1983), Facultatea de Ştiinţe Juridice şi
Administrative, Piteşti, Facultatea de Educaţie
Fizică şi Sport, Piteşti (2006). Iniţiator, firmele
de construcţii Garant (1990) şi Prodmarcom
(1993), patron, Simarc (1999) şi Socomar,
acţionar majoritar, Argecom, Piteşti (2000) şi
Fabrica de Produse Electronice şi
Electrotehnice, Curtea de Argeş (2006),
activităţi comerciale în domeniul auto.
Colaborări externe, cu Arcom şi Transervice
din Bucureşti, în Germania, Ucraina, Armenia,
Turkmenia, Siria. Edificii reprezentative
finalizate prin Argecom până în 2008:
Biblioteca Judeţenă Dinicu Golescu Argeş,
Vama Piteşti, Blocul Corona Piteşti, Fabrica
Dr. Oetker, Curtea de Argeş, Campus-ul Târgu
din Vale al Universităţii din Piteşti (parţial).
Membru fondator, vicepreşedinte, Asociaţia
Oamenilor de Afaceri Piteşti, Argeş. Donaţii
comunitare, diverse aprecieri publice.
(I.M.M.).
B
BABIK (Secolul XIX ~).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Familie tradiţională din Argeş. Medici,
farmacişti, militari, proprietari funciari,
întreprinzători urbani. Mai cunoscuţi: Ştefan
B. (v.); Maria B. (1822 - 30 august 1907).
Donatori, terenuri, materiale de construcţie,
fonduri pentru amenajarea Cimitirului Sfântul
Gheorghe, Piteşti şi a Capelei civile. Alte
iniţiative comunitare. Aprecieri publice. (S. P.).
BABIK, Ştefan (1813 – Piteşti, Argeş,
4/16 august 1894). Farmacist, proprietar urban
şi rural. Pregătire de specialitate în ţări
europene. Farmacie, han, prăvălii la Piteşti.
Donator fondator, terenuri şi importante sume
de bani, obiecte pentru: Cimitirul Sfântul
Gheorghe, Capela civilă, ceasul din turla
Bisericii Sfântul Nicolae, Piteşti, expus, după
1962, la Muzeul Judeţean Argeş. Dezvoltarea
reţelei farmaceutice româneşti, extinderea
activităţilor comerciale externe, stimularea
învăţământului laic din Piteşti. Importante
recunoaşteri publice antume şi postume. (S.P.).
BACHIDE (Secolul XIX ∼). Familie
tradiţională din Argeş, având origine elenă.
Arendaşi, mici întreprinzători, comercianţi,
funcţionari, militanţi politici, ingineri, oameni
de afaceri. Mai cunoscuţi : Vasilis B. (1868-
1946), administrator, proprietăţile funciare ale
familiei Armand Călinescu (v.), patron urban,
negustor, brutărie şi depozit de băuturi în
Piteşti (1910-1920); Ianis V.B., emigrant în
Noua Zeelandă (1938 ); Teodor V.B. (v.);
Corneliu T. (1928 – 1961), medic veterinar;
Spiridon V.B. (1936-2000), funcţionar, Oficiul
de Turism Argeş; Eleonora V.B. (n. 1948),
inginer îmbunătăţiri funciare, vicepreşedintă,
Comunitatea Elenă din Piteşti. Importante
iniţiative publice. (F.P.).
BACHIDE, Teodor V. (Răteşti, Argeş,
19 februarie 1902 – Bucureşti, 4 aprilie 1977).
Jurist, înalt funcţionar public, militant politic.
Înmormântat, Cimitirul Sfântul Gheorghe,
Piteşti. Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1920 ),
Facultatea de Drept, Bucureşti (1942 ).
Inspector, perceptor şef, Circumscripţia I
Fiscală, Piteşti (1928 – 1945 ). Primar al
oraşului Piteşti (1946 – 1949 ), funcţionar,
Consiliul Popular al Judeţului / Regiunii Argeş
(1949 – 1955), preşedinte, Casa de Pensii,
Piteşti (1955 –1977). Membru marcant,
Partidul Comunist Român (1944 – 1954),
secretar, Organizaţia Argeş (1945 –1946),
adept al consolidării Frontului Unic
Muncitoresc. Importante iniţiative urbane:
construirea magazinului Universal (demolat);
amenajarea Parcului Ştrand; înfiinţarea
Autobazei de Transport (1947), inaugurarea
Teatrului Muncitoresc (1948), elaborarea
Regulamentului Comisiei Interimare a
Primăriei Piteşti (1948); realizarea primului
crochiu postbelic privind sistematizarea
oraşului (1949). Diverse aprecieri publice
antume şi postume. Aspecte documentare,
Muzeul Judeţean Argeş. ( T.M.).
BACINSCHI, Dumitru (Lăpuşna,
Basarabia, 24 iulie 1925 – Bucureşti, 4 iulie
1989). Medic, chirurgie, manager. Stabilit la
Piteşti din 1940. Liceul Ion C. Brătianu,
Piteşti, Argeş (1945), Facultatea de Medicină
Carol Davila, Bucureşti (1951). Doctorat,
ştiinţe medicale, Bucureşti (1980). Medic,
circumscripţiile teritoriale Muşăteşti, Argeş şi
Vădăstriţa, Dolj (1951-1955). Medic primar,
chirurgie. Şef secţie, director, Spitalul Costeşti,
Argeş (1955 ~ 1987). Comunicări, referate,
analize, prognoze, reuniuni naţionale în
domeniu. Contribuţii la dotarea, sporirea
prestigiului profesional şi metodic al Spitalului
Costeşti, Argeş. Intensă activitate comunitară.
Diverse aprecieri publice. (C.C.).
BACINSCHI, Xenia Elena D. (n.
Piteşti, Argeş, 9 ianuarie 1957). Medic,
radioterapie, publicist. Fiica lui Dumitru B.
(v.). Liceul de Limbă Franceză, Bucureşti
(1976), Facultatea de Medicină, Bucureşti
(1983). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti
(2002). Medic: Spitalul Universitar, Bucureşti
(1983-1986); Circumscripţia teritorială
Chiojdu, Buzău (1986-1988); Institutul de
Igienă şi Sănătate Publică, Bucureşti (1988-
1991); Institutul Oncologic, Bucureşti (1991-
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
1994). Medic primar, Institutul Balneologic,
Bucureşti (1998 ~). Activitate didactică,
Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol
Davila, Bucureşti (1993 ~). Coautor, volume
de specialitate. Studii, articole, reuniuni
ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Membră,
societăţi profesionale în domeniile oncologiei
şi balneologiei. Aprecieri publice. (C.C.).
BACIU, Amalia T. (n. Râmnicu
Vâlcea, Vâlcea, 12 iulie 1969). Inginer
mecanic, profesor, tehnologie, psiholog.
Domiciliat la Piteşti, Argeş, în etapa 1966-
1988. Liceul Zinca Golescu, Piteşti (1982),
Institutul Politehnic, Bucureşti, Secţia
Autovehicule Rutiere, Piteşti (1987),
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Piteşti,
Secţia Psihologie (2007). Doctorat, ştiinţe
tehnice, Braşov (2005). Activitate didactică
permanentă: Grupul Şcolar Transporturi Auto,
Baia Sprie, Maramureş (1988-2001); Casa
Corpului Didactic, Baia Mare, Maramureş
(2001-2002); Inspectoratul Şcolar Judeţean,
Maramureş (2002 ~); Liceul de Artă, Baia
Mare (2008 ~). Colaborare, Universitatea din
Piteşti (1993). Volume importante: Manual de
educaţie pentru cetăţenie democratică (2004);
Aspecte ale modulării transversale a
automobilului (2005, în colaborare); Manual
de educaţie a părinţilor (2006). Studii,
articole, granturi, reuniuni naţionale şi
internaţionale. Membru, asociaţii profesionel în
domeniu, alte responsabilităţi obşteşti.
Aprecieri publice. (I.D.P.).
BACIU, Dumitru D. (n. Câmpulung,
Muscel, 12 august 1924). Medic chirurg,
publicist. Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung
(1942), Facultatea de Medicină, Bucureşti
(1947). Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti
(1949). Medic militar, Garnizoana Câmpulung
(1949 – 1952), Institutul Medical Militar,
Bucureşti (1952 – 1954 ), Spitalul Militar
Central, Bucureşti (1954 – 1987). Activitate
didactică universitară, unităţi de specialitate
din Capitală. Volume importante: Lumini
muscelene (1980); Itinerare subiective (1991);
Pe urmele luminilor muscelene (2004).
Colaborări editoriale: Revista Sanitară
Militară (1957 – 1987); Revista de Chirurgie,
alte publicaţii cu tematică apropiată. Reuniuni
ştiinţifice naţionale si internaţionale, studii,
referate, comunicări. Membru, societăţi
profesionale europene. Diverse recunoaşteri
publice. (V.P.).
BACIU, Emilian N. (n. Stroeşti,
Muşăteşti, Argeş, 1 octombrie 1926). Profesor
universitar, inginer mecanic, parlamentar.
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1945),
Facultatea de Mecanizare şi Electrificare a
Agriculturii, Harkov, Federaţia Rusă (1955),
Facultatea de Economie, Bucureşti (1965).
Doctorat, maşini agricole, Bucureşti (1984).
Inginer, Intreprinderea Agricolă de Stat Piatra,
Teleorman (1955-1957), şef secţie, director,
Intreprinderea de Mecanizarea Agriculturii,
Drăgăneşti-Vlaşca, Teleorman (1957-1970),
inginer şef, Trustul Staţiunilor de Maşini şi
Tractoare, Argeş (1970-1972). Activitate
didactică, Universitatea din Piteşti (1972 ~).
Senator de Argeş (2000), reprezentând Partidul
România Mare. Volume importante (în
colaborare): Recondiţionarea pieselor (1988),
Probleme privind organizarea şi economia
reparaţiilor de maşini şi utilaje (1994),
Repararea automobilelor (1996). Reuniuni
naţionale şi internaţionale, studii, articole,
granturi. Membru, prestigioase asociaţii
profesionale. Contribuţii la evoluţia
învăţământului superior tehnic din Piteşti.
Aprecieri publice. (I. A. B.).
BACIU, Gheorghe (n. Domneşti,
Argeş, 6 noiembrie 1962). Profesor gradul I,
filosofie, manager, publicist. Facultatea de
Filosofie, Bucureşti (1987). Consilier de presă,
Ministerul Finanţelor, Bucureşti (1995-1996).
Activitate didactică, Grupul Şcolar Domneşti,
Argeş (1996 ~, director 2001 – 2006). Director,
Casa de Cultură Domneşti (2007~). Volume
importante: Domneşti. Oameni de ieri şi de azi
(2004); Anale de istorie (2007); Mari bătălii.
Mari campanii (2008); De la bunic la
strănepoţi (2008). Preocupări redacţionale,
publicaţiile: Sânziana, Piteşti (1979 – 1981),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Servim patria (1981 – 1983), Amfiteatru,
Scânteia tineretului (1983 – 1987), Univers
Psycho (1994 – 1995), Bucureşti. Redactor şef,
revista Pietrele Doamnei, Domneşti, Argeş
(2003~). Iniţiator, Ansamblul folcloric Cetina,
Domneşti (2004). Preşedinte, Fundaţia Petre
Ionescu – Muscel, Domneşti (2000 ~), alte
aprecieri publice. (O. M. S.).
BACIU, Ioan (Dobreşti, Muscel, 19
ianuarie 1914 – ?). Inginer constructor,
manager, demnitar. Liceul Gheorghe
Lazăr,Bucureşti (1924), Şcoala Politehnică,
Bucureşti (1940). Proiectant, Direcţia Căi
Ferate, Bucureşti (1940 – 1944), şantierele:
Palatul Ministerului Transporturilor, Bucureşti;
căile ferate: Bucureşti – Făurei; Salva – Vişeu;
Piatra Neamţ – Bicaz (1944 – 1957). Director,
Institututele de Proiectări, Căi Ferate (1957 –
1962); Mijloace de Transport Autonavale şi
Aeriene, Bucureşti (1969 – 1975). Ministru
adjunct, Ministerul Transporturilor (1962 –
1966;1975 – 1976), ministru, Ministerul
Transporturilor Navale şi Aeriene, Bucureşti
(1966 – 1969). Coordonarea executării unor
lucrări importante la: Canalul Dunăre – Marea
Neagră; Autostrada Bucureşti – Piteşti;
Aeroportul Otopeni; podurile dunărene Giurgiu
– Vadul Oii şi Porţile de Fier I; docurile uscate
Galaţi şi Mangalia. Studii de specialitate,
interviuri, comandamente naţionale de
investiţii, reuniuni internaţionale. Multiple
recunoaşteri publice. (I.D.P.).
BACIU, Ovidiu (n. ). Om de afaceri,
profesor, educaţie fizică şi sport. Facultatea de
Educaţie Fizică şi Sport. Activitate didactică,
şcoli din judeţul Argeş. Patron fondator,
Fabrica de Confecţii Francesca, Piteşti (1990),
activitate transferată ulterior la Topoloveni.
Reprezentanţe: Bucureşti, Curtea de Argeş,
Câmpulung, Slatina Sibiu. Peste 2500 de
salariaţi. Dealer, reprezentanţa Ford, Piteşti,
Argeş. Alte activităţi în domeniile
construcţiilor şi comerializării de uz industrial.
Diverse colaborări comunitare. (I.M.M.).
BACRIA TUTĂNESCU, Nicolae
(Sfârşitul secolului XIX – Prima jumătate a
secolului XX). Arhitect, manager. Fondator,
Atelierul de urbanism Tutănescu, Piteşti, Argeş
(1900). Proiecte reprezentative finalizate, la
Piteşti, prin construcţii (1905): Şcoala de
Cântăreţi Bisericeşti; Sediul Protopopiatului şi
al Societăţii Preoţilor Parohi Frăţia;
Orfelinatul; clădiri pentru locuinţe, prăvălii,
birouri, societăţi pe acţiuni. Aprecieri publice.
(A.M.).
BADEA, Cristea/Cristian I. (Sfârşitul
secolului XIX-Prima jumătate a secolului XX).
Mare proprietar funciar din judeţul Argeş.
Întinse suprafeţe de teren în localităţile
Gliganu, Oarja, Căteasca, plasa Dâmbovnic,
expropriate parţial prin Legea pentru
definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie
1921, aplicată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BADEA, Dumitru (Broşteni,
Costeşti, Argeş, 18 februarie 1932 - Bucureşti,
12 noiembrie 1978). Dirijor, fanfară militară,
compozitor. Liceul Militar de Muzică,
Bucureşti (1953). Şeful Muzicii militare,
garnizoanele Târgu Jiu şi Craiova. Creaţii
proprii, lieduri pe versuri de Mihai Eminescu,
partituri corale şi instrumentale. Contribuţii la
evoluţia muzicii militare româneşti în etapa
postbelică. Aprecieri publice. (L. P.).
BADEA, Dumitru (n. Poiana Lacului,
Argeş, 1 iunie 1951). Diplomat de carieră,
inginer mecanic, manager. Institutul Politehnic,
Bucureşti (1976). Inginer, Intreprinderea de
Mecanică Grea, Bucureşti (1976-1979);
director tehnic, Centrala Industrială, Bucureşti
(1980-1990); inspector guvernamental,
Bucureşti (1990-1992). Diplomat, secretar II
(1992-1994); secretar I (1994 ~); Ministerul
Afacerilor Externe, Bucureşti (1992 ~);
Ambasada României la Praga. Analize
economice, interviuri, colaborări culturale.
Aprecieri publice. (I.M.M.).
BADEA, Florin Nicolae Emil (n.
Piteşti, Argeş, 1 decembrie 1958). Dirijor,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
profesor gradul I, muzică, instrumentist. Liceul
de Muzică şi Arte Plastice, Piteşti (1977),
Universitatea Spiru Haret, Bucureşti (1997).
Doctorat, muzicologie, Bucureşti (2003).
Activitate didactică, Universitatea Valahia,
Târgovişte (1997 ~). Dirjor, fondator, coruri,
grupuri vocale şi corale, cu acompaniament
instrumental, insituţii culturale din judeţul
Dâmboviţa (1992 ~). Numeroase premii
naţionale, turnee în Europa, emisiuni televizate
şi radiofonice, albume. Aprecieri publice.
(L.P.).
BADEA, Gheorghe (Sfârşitul secolului
XVIII – Prima jumătate a secolului XIX).
Preot, pictor de biserici. Fondator, Şcoala de
Zugravi de pe Uliţa Văii, Biserica Mararea,
Câmpunlung, Muscel (1822). Elevi sau
profesori cunoscuţi: Gheorghe Bălăceanu,
Iacovache Constantinescu, Ghermano Antim,
Mircea Demetrescu. Stimularea picturii
eclesiastice în secolul XIX. (S.N.).
BADEA, Gheorghe St. (n. Hulubeşti,
Dâmboviţa, 12 martie 1946). Inginer mecanic,
om de afaceri, manager. Stabilit în Argeş din
1959. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti (1963).
Institutul Politehnic, Braşov (1968). Inginer:
Uzina de Piese Auto, Sibiu (1969 – 1970);
întreprinderile de industrie locală, Topoloveni
(inginer şef, 1970 – 1971), Costeşti (director,
1971 – 1977), Piteşti (director, 1977 – 1990).
Manager fondator, acţionar principal SC
Subansamble SA, Piteşti (1990 ~), preşedinte,
Consiliul de Administraţie, Grupul
Componente Auto, Argeş. Industrie, turism,
piaţă de capital (1998 ~). Colaborări externe:
state din America de Nord, Asia, Europa.
Diversificarea industriei locale argeşene,
iniţierea privatizării producţiei de subansamble
auto din Piteşti, succese economice şi
financiare în economia concurenţială de piaţă.
Diverse aprecieri publice. (I.D.P.).
BADEA, Ion (n. Leordeni, Muscel, 1
iulie 1925). Dirijor, fanfară militară,
compozitor, muzicolog. Şcoala Militară de
Muzică, Bucureşti (1945), Conservatorul
Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1961).
Instrumentist, trombon: Fanfara Militară
(1945-1950) şi Orchestra Operei Române,
Timişoara (1948-1949). Dirijor: Muzică
Militară, Garnizoana Beiuş (1950-1951),
Inspectorul General al Muzicilor Armatei,
Bucureşti (1961-1982). Activitate didactică,
Şcoala Militară de Muzică, Bucureşti (1951-
1961). Creaţii de gen, lucrări teoretice, eufoniu
şi trombon. Contribuţii la evoluţia muzicilor
militare autohtone în etapa contemporană.
Diverse aprecieri publice. (L.P.).
BADEA/NECŞULESCU, Maria A.
(n. Braşov, 11 august 1949). Profesor, gradul I,
muzică, dirijor, instrumentist. Stabilită la
Piteşti din 1964. Liceul de Muzică şi Arte
Plastice, Piteşti (1968). Conservatorul Ciprian
Porumbescu, Bucureşti (1973). Activitate
didactică: Liceul Real-Umanist, Costeşti, Argeş
(1973-1988), dirijor, Corul Sindicatului
Învăţământ Costeşti; Şcoala Nr. 9, Piteşti
(1988-1990), fondator, Grupul Folk pentru
copii; Liceul de Artă, Piteşti (1990~), iniţiator,
Catedra de chitară clasică. Succese deosebite,
cu elevii, la olimpiadele naţionale şi
internaţionale Violonist, Ansamblul
Concertino, Cvartetul Argessis, Orchestra
Licelului de Artă, Piteşti; Orchestra
Municipiului Piteşti. Membră juriul mai multor
concursuri organizate de Fundaţia Română de
Chitară (1996 ~). Multiple aprecieri publice.
(L.P.).
BADEA, Marin I. (n. Poiana Lacului,
Argeş, 5 mai 1941). Istoric, cercetător ştiinţific,
publicist. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
(1959), Universitatea Constantin I. Parhon,
Bucureşti (1964). Doctorat, istorie, Bucureşti
(1982). Activitate în domeniu: Institutul de
Studii Istorice şi Social – Politice, Bucureşti
(1964-1969); ziarele Azi şi Dimineaţa,
Bucureşti (1990-1993); funcţionar, Fondul
Proprietăţii de Stat, Bucureşti (1993-1998).
Preocupări didactice, Universitatea Constantin
Brâncoveanu, Piteşti (1998 ~). Volume
importante (în colaborare): Presa
muncitorească şi socialistă din România.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
1900-1916 (1966, 1968); 1918. Unirea
Transilvaniei cu România (1970, 1972, 1978);
Avram Iancu în conştiinţa poporului român
(1976); Regimurile fasciste şi totalitare din
Europa (1979, 1981, 1983); Rezistenţa
antifascistă şi antiimperialistă în Asia şi
Africa. 1931-1945 (1986); Istoria economică
a României (1999). Numeroase studii, articole,
comunicări, reuniuni naţionale şi
internaţionale. Diverse aprecieri publice.
(S.C.).
BADEA, Nicolae I. (n. Plopşoru, Gorj,
1 noiembrie 1935). Inginer instalaţii,
proiectant, manager. Stabilit în Argeş din 1966.
Liceul Tudor Vladimirescu, Târgu-Jiu, Gorj
(1958). Institutul de Construcţii, Bucureşti
(1965). Activitate specializată, manageriat,
şantierele: Fabrica de Produse Refractare, Alba
Iulia (1965), Fabrica de Motoare Electrice,
Piteşti (1965-1966), Uzina de Autoturisme,
Colibaşi, Argeş (1966-1972). Proiectant
instalaţii: Trustul de Construcţii Industriale,
Piteşti (1972-1976), SC Proiect Argeş SA,
Piteşti (1976 ~). Elaborarea documentaţiilor
pentru alimentarea cu apă a municipiului
Piteşti (Etapa II), comunelor Suseni, Corbi,
Lunca Corbului, Valea Iaşului, Ţiţeşti, Argeş,
Spitalului Curtea de Argeş, staţiei speciale
pentru evacuarea apelor convenţional curate,
Arpechim, Piteşti. Comandamente de investiţii,
analize economice, interviuri. Aprecieri
publice. (G. P).
BADEA, Nicolae I. (n. Răzvad,
Dâmboviţa, 18 septembrie 1935). Inginer
electroenergetician, manager. Stabilit la Curtea
de Argeş din 1966. Liceul Ienăchiţa
Văcărescu, Târgovişte (1953), Institutul
Politehnic, Bucureşti (1966). Electrician,
Schela de Petrol Ochiuri, Dâmboviţa (1953 –
1955), redactor, Centrul de Radioficare
Aninoasa, Dâmboviţa (1959), electrician,
Întreprinderea de Electricitate Piteşti, Argeş
(1959 – 1961). Inginer, Întreprinderea de
Electricitate Ploieşti, Prahova (1966), inspector
avarii, Hidrocentrala Argeşul Mare (1966 –
1969), director, Uzina de Hidrocentrale Argeş
(1969 – 1975), şef secţie, Combinatul de
Oţeluri Speciale, Târgovişte (1975 – 1976),
inginer şef, (1976-1979), director (1979 –
1990), dispecer şef (1990 – 1995), director
tehnic (1995 – 1997), Întreprinderea de
Centrale Hidroelectrice, Curtea de Argeş.
Reuniuni naţionale şi internaţionale,
comandamente de investiţii, interviuri.
Colaborări didactice, cursuri pentru
perfecţionare în domeniu, Bucureşti (2000 ∼),
Exploatarea, extinderea, modernizarea
sistemului hidroenergetic de pe râul Argeş.
Importante recunoaşteri publice. (G.P.).
BADEA, Stelian I. (Sfârşitul secolului
XIX-Prima jumătate a secolului XX). Mare
proprietar funciar din judeţul Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localităţile Gliganu,
Căteasca şi Bradu, plasa Dâmbovnic ,
expropriate parţial prin Legea pentru
definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie
1921, aplicată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BADI, Nicolae (Teleorman, 1936 –
Piteşti, Argeş, 1996). Inginer mecanic, literat,
publicist. Stabilit la Piteşti din 1964. Inginer,
Combinatul Petrochimic, Piteşti (1964-1966).
Debut revista Argeş, Piteşti (1980). Versuri în
volumele colective: Atelier de creaţie (1980);
Temple de rouă; Plecările pe ape; Lapidarium
(1996). Premii în domeniu. Creaţii plastice,
expediţii montane. Primul preşedinte, Fundaţia
literară Liviu Rebreanu, Piteşti (1990), alte
aprecieri publice antume şi postume. (M.S.).
BADIU, Nicolae N. (n. Câmpulung,
Argeş, 18 septembrie 1957). Inginer mecanic,
manager, publicist. Liceul Industrial Nr. 1,
Piteşti (1977), Facultatea Tehnică, Piteşti
(1980), Şcoala Naţională de Studii Politice şi
Administrative, Bucureşti (1999). Inginer,
Intreprinderea de Tractoare, Miercurea Ciuc,
Harghita (1980-1982); Uzina Dacia, Mioveni,
Argeş (1982-1989; 1993-1998). Director, Casa
de Cultură, Mioveni, Argeş (1989-1993).
Redactor, editor, director, colaborator, ziare din
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Argeş: Concret (1990-1993); Imposibil (1992);
Evenimentul muscelean (1995-1997); Puls
(1998-2001); Jurnalul de azi (2004);
Societatea argeşeană (2005 ~). Director,
Editura Europress, Piteşti (2001 ~). Volume
importante: Ziceri gazetăreşti (2003);
Consemnări la Vama-Vremii (2005); O
Românie în şah etern (2007). Realizator şi
moderator de televiziune. Sportiv de
performanţă (şah). Activitate comunitară.
Aprecieri publice. (D.I.G.).
BAHNA RUSULUI. Amplă depresiune
intramontană argeşeană, de pe cursul superior
al Râului Doamnei, în Masivul Iezer. Vegetaţie
alpină, exploatări forestiere, turism. (I.S.B.).
BAIDAN, Paul G. (n. Piteşti, Argeş,
30 iunie 1952). Profesor, gradul I, muzică,
dirijor. Liceul de Muzică şi Arte Plastice,
Piteşti (1971), Conservatorul George Enescu,
Iaşi (1975). Doctorat, muzicologie, Bucureşti
(2005). Activitate didactică: Liceul Bălteni,
Gorj (1975-1976); Şcoala de Muzică, Târgu
Jiu, Gorj (1976-1977); Scoala Populară de
Artă, Piteşti, Argeş (1977-1978); Liceul de
Artă Dinu Lipatti, Piteşti (1978-2000);
Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Teologie
Ortodoxă, Piteşti (2000 ~). Dirijor, formaţii
corale săteşti, parohiale, şcolare din Argeş.
Importante premii naţionale şi turnee europene.
Fondator: Specializarea Pedegogie muzicală
(2000), Orchestra simfonică (2002), Corul
Academica (2002), Universitatea din Piteşti.
Contribuţii la amplificarea fenomenului
cultural-artistic din Argeşul contemporan.
Aprecieri publice. (L.P.).
BAIULESCU, ARON (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX).
Mare proprietar urban şi rural, comerciant. Case,
magazine, depozite de cherestea în Piteşti.
Membru activ, Camera de Comerţ şi Industrie
Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Prundu, plasa Piteşti expropriate parţial prin
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus
Alexandru Averescu. Locuinţă familială, Târgu
din Vale, Piteşti, Argeş (1900), decoraţii
interioare şi exterioare, lojă, coloane corintice,
uşi prelucrate artistic, feronerie specială,
integrate arhitecturii eclectice. Naţionalizată,
conform prevederilor Legii din 20 aprilie 1950;
diverse destinaţii publice. După 1983, sediul
Filialei Piteşti a Uniunii Artiştilor Plastici din
România. (I.I.Ş.).
BAIULESCU, Ion N. (Câmpulung,
Muscel, 8 septembrie 1881 – Piteşti, Argeş, 10
februarie 1969). Profesor, filosofie, proprietar
urban, memorialist. Liceul Ion C. Brătianu,
Piteşti (1899), Universitatea Bucureşti (1904).
Activitate didactică permanentă, Liceul Ion C.
Brătianu, Piteşti (1907-1941). Casă tradiţională
în Piteşti (1901), astăzi, Bulevardul Republicii,
Nr. 123: stil eclectic de şcoală franceză,
elemente baroc, turn, loggie, feronerie specială.
Decoraţii interioare, Iosif Materna (v.). Relatări
privind participarea la Primul Război Mondial,
apărarea oraşului Câmpunlung, Muscel. Intensă
activitate comunitară. Aprecieri publice.
(I.M.D.).
BAJUREANU, Stelian I. (n.
Horodiştea, Păltiniş, Botoşani, 4 iunie 1934).
Inginer electromecanic, cercetător, publicist.
Stabilit la Piteşti din 1968. Liceul Grigore
Ghica, Dorohoi, Botoşani (1954), Institutul
Politehnic Gheorghe Asachi, Iaşi (1959). Stagiu
de specializare, Germania Federală (1965).
Doctorat, inginerie electrică, Piteşti (2000).
Inginer: Intreprinderea de Construcţii şi Montaje
Metalurgice, Reşiţa, Caraş Severin (1959-1960);
Combinatul Chimic, Borzeşti, Bacău (1960-
1964); Combinatul Petrochimic, Brazi, Prahova
(1964-1966), Institutul de Proiectări Foraj
Extracţie, Câmpina, Filiala Ploieşti, Prahova
(1966-1968); Combinatul Petrochimic Piteşti,
Argeş (1968-1973); Institutul de Reactori
Nucleari Energetici, Mioveni, Argeş (1973-
1987). Volume importante: Elemente şi sisteme
automate pneumatice (1967, în colaborare);
Dicţionar enciclopedic de consonantică şi
cibernetică consonantistă (2006). Invenţii:
automatică; extracţia şi prelucrarea petrolului;
tehnologii chimice şi nucleare. Studii, articole,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
reuniuni naţionale şi internaţionale. Secretar
general executiv fondator, Academia de
Cibernetică şi Consonantică Ştefan Odobleja,
Lugoj, Timişoara (1982-1987), membru,
prestigioase academii şi asociaţii profesionale
din Africa, America, Europa. Creaţii literare,
proză scurtă. Colaborări editoriale, publicaţii din
Statele Unite şi România. Diverse aprecieri
publice. (I.D.P.).
BALABAN (Secolul XIX ∼). Familie
tradiţională din Argeş, militari de carieră ,
publicişti, manageri. Mai importanţi:
Constantin B.(Bârla, Argeş, 1894 – Piteşti,
Argeş, 1958), combatant, Mărăşti şi Mărăşeşti
(1917); Ionel B. (Albeşti, Botoşani, 9 aprilie
1917 – Piteşti, 30 iunie 1994), colonel,
Regimentul 15 Artilerie, Curtea de Argeş,
participant la cel de Al Doilea Război Mondial
(1941- 1945). Comandant: Regimentul de
Artilerie, Curtea de Argeş; unităţi de artilerie,
Regiunea Militară Moldova (1945 – 1959).
Preşedinte fondator, Asociaţia Naţională a
Veteranilor de Război, Filiala Argeş (1963).
Memorii editate: Zile şi nopţi de încleştare şi
încordare (2005); Marius I.B. ( n. Curtea de
Argeş, 1 august 1942), colonel (r). Ofiţer:
Marele Stat Major, Bucureşti (1976 – 1977);
Regiunea Militară Caransebeş, Caraş Severin
(1977 – 1986); Regiunea Militară Bucureşti
(1986 – 1988); Centrul Militar Piteşti (1988 –
1997). Preşedinte, Asociaţia Naţională Cultul
Eroilor, Filiala Argeş (2004 ∼), editor fondator,
revista Argeş. Cultul eroilor (2007 ∼) ;
Constantin Gheorghe I.B., general (v.);
Marius M.B. (n. Iaşi,17 februarie 1967),
comisar şef, Ministerul de Interne, Inspectoratul
Judeţean Argeş. Valoroase recunoaşteri publice,
militare şi civile. (F.P.).
BALABAN, Constantin Gheorghe I.
(n. Curtea de Argeş, 13 mai 1946). General de
brigadă, publicist, profesor universitar. Liceul
Dimitrie Cantemir, Breaza, Prahova (1964),
Şcoala Militară de Ofiţeri Nicolae Bălcescu,
Sibiu (1968). Doctorat, ştiinţe militare,
Bucureşti. Activitate de specialitate, Ministerul
Apărării Naţionale, Bucureşti (1968-2002).
Colaborări externe în domenii agreate de
Uniunea Europeană (1996 ~ 2000). Preocupări
didactice, universităţile Dimitrie Cantemir, Iaşi
(2003-2004) şi Bucureşti (2007 ~). Conducător
de doctorat, Universitatea Naţională de Apărare
Carol I, Bucureşti (2007 ~). Volume importante:
Artileria şi rachetele în operaţia de apărare
(2002); Confruntări electronice şi psihologice
(2003); Organizaţiile internaţionale şi
problemele securităţii statelor (2004);
Securitatea şi dreptul internaţional (2006).
Numeroase studii, articole, reuniuni ştiinţifice în
domeniu. Diverse aprecieri publice. (G.I.N.).
BALDOVIN (1460 – 1524). Demnitar
medieval, mare proprietar funciar din Muscel.
Strămoş al tradiţionalei familii Golescu (v.),
colaborator al voievozilor Vlad Călugarul (v.) şi
Radu de la Afumaţi (v.), pârcălab al Cetăţii
Poenari, Argeş (1520). Întinse suprafeţe de
pământ, Mărăcineni şi Vieroşi, Muscel. Implicat
în acţiunile militare antiotomane româneşti din
primele decenii ale secolului XVI, căzut pe
câmpul de luptă (1524). Înscris în Pomelnicele
mânăstirilor Curtea de Argeş şi Govora, Vâlcea.
Atestări documentare, genealogie, alte
consemnări, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii
Goleşti, Argeş. (S.T.).
BALDOVIN- CALLEYA, Zoie
(Sfârşitul secolului XIX - Prima jumătate a
secolului XX). Mare proprietar funciar din
judeţele Argeş şi Muşcel, imobile, Pietroşani,
Argeş, Câmpunlung, Muscel, Bucureşti. Întinse
suprafeţe de teren în localităţile Cicăneşti, plasa
Argeş, Bădeşti şi Pietroşani, plasa Domneşti,
expropriate parţial prin Legea pentru Reforma
Agrară din 23 martie 1945, adoptată de
guvernul condus de Petru Groza. La Bădeşti şi
Pietroşani, acţiune realizată, din iniţiativa lui Ion
Mincu (v.), în februarie 1945. (I.I.Ş.).
BALDOVINESCU, Cristian ( Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX).
Proprietar urban din Piteşti, mic întreprinzător,
expert tehnic. Instruire de specialitate la
Bucureşti. Patron fondator, Biroul de proiectare
şi atelierul Baldovinescu, Piteşti (1935),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
înregistrat la Camera de Comerţ şi Industrie
Argeş. Instalaţii de apă, canalizare şi electricitate
pentru instituţii, stabilimente industriale, zone
rezidenţiale, persoane fizice. Donaţii
comunitare. Aprecieri publice.(T.C.A.).
BALICEA, Manolache (Secolul XVII).
Important proprietar funciar din Muscel,
demnitar medieval. Postelnic, titlu oficial
acordat de Cancelaria Domnească a Ţării
Româneşti. Moştean, ocină tradiţională,
Vrăneşti, Muscel. Tablou votiv de familie,
Biserica Vrăneşti, Călineşti, Argeş. (R. O.).
BALMUŞ, Varlam I. (n.Cişmeaua
Văruită, Ismail, Basarabia, 6 octombrie 1934).
Inginer electrotehnist, manager, om de afaceri.
Stabilit la Piteşti din 1945. Şcoala Medie Nr. 1,
Piteşti, Argeş (1953), Institutul Politehnic,
Bucureşti (1958). Proiectant, şef serviciu,
Electoprecizia Săcele, Braşov (1958 – 1966).
Inginer şef (1966 – 2000), acţionar principal,
director general (2000-2006), Întreprinderea de
Motoare Electrice/SC Ana IMEP SA, Piteşti
(1990 – 2006), preşedinte, Consiliul de
Administraţie. Activitate în sensul privatizării
capacităţilor de producţie. Proiectant şi
realizator, Seria de motoare asincrone trifazate <
10 Kw (1959 – 1966). Contribuţii importante la
finalizarea investiţiei şi dezvoltarea
Întreprinderii de Motoare Electrice, Piteşti
(1966-2006), inventator, organizator, reuniuni
ştiinţifice cu tematică în domeniu. Promovarea
produselor electrotehnice realizate la Piteşti pe
piaţa internă şi internaţională. Membru,
prestigioase asociaţii profesionale. Diverse
aprecieri publice. (E.H.).
BALOTĂ (Secolul XVIII ~). Familie
tradiţională din Argeş. Mari proprietari funciari,
demnitari, militari, scriitori. Întinse surprafeţe de
pământ, case, ctitorii, alte bunuri cu valoare
deosebită la Cepari, Şuici, Piteşti, Curtea de
Argeş. Mai cunoscuţi: Alexandru B. (v.), Anton
B. (v.), Nicolae B. (v.). Contribuţii la evoluţia
societăţii moderne şi contemporane româneşti.
(S.C.).
BALOTĂ, Alexandru (Sfârşitul
secolului XIX - Prima jumătate a secolului XX).
Mare propietar funciar din judeţul Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Cepari, plasa
Topolog, expropriate parţial prin Legea pentru
Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată
de guvernul condus de Petru Groza. (I.I.Ş.).
BALOTĂ, Alexandru Gr. (1861-1928).
Mare proprietar funciar din judeţul Argeş,
slujbaş al statului. Întinse suprafeţe de pământ,
case, ctitorii, alte bunuri cu valoare deosebită la
Şuici, Piteşti, Cepari, Curtea de Argeş. Implicare
în evenimentele protestatare de la 1907, alte
activităţi publice şi comunitare. (S. C.).
BALOTĂ, Anton I. (Piteşti, Argeş, 17
ianuarie 1901 – Bucureşti, 24 octombrie 1971).
Folclorist, lingvist, publicist. Studii secundare,
Bucureşti (1918), Facultatea de Litere, Bucureşti
(1922). Specializare în: Serbia, Albania,
Bulgaria. Doctorat, lingvistică, Belgrad (1925).
Activitate didactică: Universitatea din Bucureşti
(1923-1925; 1936-1950), liceele Miercurea-
Ciuc, Harghita (1926-1929) şi Nicolae Filipescu,
Mănăstirea Dealu, Dâmboviţa (1931-1936).
Cercetător, Institutul de Istorie, Bucureşti (1950-
1952). Volume importante: Eposul popular
jugoslav (1935); Satul, izvor de viaţă
românească (1938, 1941); La litterature slavo-
roumaine à l´èpoque d´Etiénne la
Grand/Literatura slavo-română în epoca lui
Ştefan cel Mare (1958); Autenticitatea
învăţăturilor lui Neagoe Basarab (1964);
Radu-Voiévode dans l´époque sud-slave/Radu
Voievod în epocă sud-slavă (1967). Colaborări
editoriale: Convorbiri literare; Gândirea;
Revista Fundaţiilor Regale; Revista de studii
sud-est europene; Revista de etnografie şi
folclor. Numeroase studii asupra culturii
populare comparate din Balcani. Prestigioase
reuniuni ştiinţifice europene. Membru, asociaţii
profesionale în domeniu. Diverse aprecieri
publice. (M.S.).
BALOTĂ, Nicolae C. (Secolul XIX ).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Proprietar urban şi rural din Argeş, militant doctorat, ştiinţe economice, New York, bancher,
politic. Iniţiator, participant, organizator, rezident în Bucureşti; Loredana C.R.B. (n.
evenimentele anului 1848 din Piteşti, numit Piteşti, Argeş, 16 octombrie 1966, muzicolog,
suptadministrator de plasă (subprefect). profesor, publicist, Bucureşti). Iniţiative, donaţii,
Jurământ pe Noua Constituţie (Proclamaţia de alte activităţi comunitare. Aprecieri publice
la Islaz), arderea Regulamentului Organic şi a antume sau postume. (F.P.).
Arhondologiei (Condica rangurilor boiereşti),
Gradina publică a oraşului. Adept al rezistenţei
BALTAZAR, Constantin Radu C. (n.
militare. Destituit după înfrângerea Revoluţiei
Piteşti, Argeş, 4 iulie 1937). Jurist, parlamentar,
române (13 septembrie 1848), arestat, judecat,
om de cultură, publicist. Liceul Nicolae
întemniţat, Mânăstirea Văcăreşti, Bucureşti, 13
Bălcescu, Piteşti (1954), Facultatea de Drept,
decembrie 1848 – 16 februarie 1849. Activitate
Iaşi (1960). Activitate de specialitate şi
în favoarea modernizării societăţii româneşti.
manageriat, Teatrul Alexandru Davila, Piteşti,
Aprecieri publice. (P.P.).
jurisconsult (1960-1966), consilier juridic,
director adjunct (1966-1992; 1996-2006).
BALTAC, Gheorghe (n. Curtea de
Senator de Argeş (1992-1996), reprezentând
Argeş, 2 aprilie 1933). Diplomat de carieră,
Frontul Salvării Naţionale, ulterior, grupul
geolog, publicist. Facultatea de Ştiinţe Naturale,
independenţilor. Consilier judeţean din partea
Bucureşti. Doctorat: geologie, Universitatea
Partidului Social Democrat (2000-2004). Intensă
Sorbona, Paris; Universitatea Bucureşti.
activitate media, numeroase studii, articole,
Activitate didactică, Universitatea Bucureşi
intrviuri, interpelări, iniţiative legislative.
(1957-1963). Diplomat, Ministerul Afacerilor
Preocupări artistice: teatru, muzică,
Externe, Bucureşti: secretar III (1963-1965);
cinematografie Colaborări editoriale: Cronica
secretar II, Ambasada României la Paris (1965-
română, Timpul, Curentul, Argeşul,
1971); secretar I , Centrala Ministerului (1971-
Observator argeşean. Stimularea culturii şi a
1977; 1990; 1992). Prim colaborator, ambasada
parlamentarismului autohton în deceniile
României la Buenos Aires, Brazilia (1977-
postbelice. Diverse aprecieri publice. (D.V.).
1978); secretar I-consilier, Ambasada României
la Ottawa, Canada (1979-1984). Şef,
BALTAZAR, Constantin T.
Compartimentul Cooperare Internaţională,
(Caracal,Olt, 1904 – Piteşti, Argeş,1978). Medic,
Ministerul Geologiei, Bucureşti (1984-1990).
medicină generală, manager. Stabilit la Piteşti
Consul general: Ambasada României la
din 1921. Liceul Caracal, Olt (1921), Facultatea
Washington, Statele Unite ale Americii (1991);
de Medicină, Cluj (1927). Doctorat, ştiinţe
Consulatul General al României la Marsilia,
medicale, Cluj (1935). Medic, activitate
Franţa (1993). Volume, studii, articole, reuniuni
individuală, Cabinetul Baltazar, Piteşti, inspector
interne şi externe, pe teme profesionale şi în
general, Casa Asigurărilor Sociale, director, Casa
domeniul relaţiilor internaţionale. Membru,
Corporaţiilor Argeş (1934 – 1948). Director
societăţi eurropene de istorie contemporană, alte
fondator, Policlinica Piteşti (1948 – 1977).
aprecieri publice. (I.M.M.).
Articole de specialitate, reuniuni ştiinţifice,
interviuri. Membru, apreciate asociaţii
BALTAZAR (Secolul XIX ∼). Familie profesionale în domeniu. Diverse recunoaşteri
tradiţională din Piteşti, Argeş, având origine publice. (C.C.).
armeană. Negustori, funcţionari de stat, medici,
jurişti, parlamentari, oameni de cultură. Mai
cunoscuţi: Tachor/ Tache A.B. (1880 – 1941), BALTAZAR Loredana R. (n. Piteşti,
doctorat, ştiinţe juridice, Paris; Constantin T.B. 16 octombrie 1966). Mozicolog, cadru didactic.
(v.); Aurel T.B. (avocat, rezident în Bucureşti); Liceul de Muzică şi Arte Plastice Piteşti (1980),
Constantin Radu C. B. (v.); Bogdan A.T.B., Liceul George Enescu, Bucureşti (1985).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti,
Pedagogie (1991), Muzicologie (1994).
Profesor, Liceul de Muzică şi Arte Plastice Dinu
Lipatti, Piteşti (1991-2004), profesor-asociat
Universitatea de Muzică, Bucureşti (1994-1996).
Participări la sesiuni ştiinţifice de muzicologie.
Lucrări ştiinţifice: Fenomenul John Cage, între
revelaţia tăcerii şi poetica hazardului;
Aleatorismul, un reper simptomatic al
evoluţirei muzicii noi (Bucureşti); Copiii şi
receptarea muzicii noi (Cluj - Napoca);
Dimensiunea ludică a Suitelor pentru pian de
C. Silvestri (Cluj-Napoca). Numeroase premii
de interpretare. Membră: Societatea Română
Mozart, Cluj-Napoca (1992), Asociaţia Română
a Femeii în Artă (2002), Secţiunea română a
Societăţii Internaţionale de Muzică
Contemporană (1999). Realizator de spectacole,
concursuri şi festivaluri naţionale şi
internaţionale, cronici, eseuri, interviuri,
recenzii, Actualitatea Muzicală, Cotidianul,
Observatorul cultural. (L.P.).
BALTĂ, Grigore. (Sfârşitul secolului
XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare
proprietar funciar din judeţul Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localităţile Găvana şi
Meculeşti, plasa Bascov, expropriate parţial prin
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus
de Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BALTĂ, Mihail (1894 - 1967). Inginer,
militant politic. Constructor de poduri, activitate
acreditată prin Camera de Comerţ şi Industrie
Argeş. Membru marcant, Uniunea Patrioţilor din
România. Secretar fondator, Consiliul Judeţean
Argeş al Frontului Naţional Democrat, Piteşti,
23 octombrie 1944. Elaborarea, prezentarea
publică (27 noiembrie 1944), monitorizarea
realizării primului Program de lucru al
consiliului, adoptat de liderii organizaţiilor
locale reprezentând: Partidul Comunist Român,
Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor,
Sindicatele Unite, Uniunea Patrioţilor din
România. Diverse aprecieri publice. (P.P.).
BANCA AGRICOLĂ SUCURSALA
ARGEŞ (1956 – 2002). Instituţie de stat, cu
sediul la Piteşti, activitate specializată în judeţele
Argeş şi Vâlcea. Finanţarea programelor
teritoriale pentru realizarea investiţiilor şi a altor
proiecte din întreprinderile agricole,
cooperativele de producţie, unităţile de cercetare
sau de mecanizare. Clădire proprie, edificată în
1970, extinderi ulterioare. Directori cunoscuţi:
Aurelian Ionescu, Ion Popescu. Importante
iniţiative comunitare. Asociere cu Banca
Raiffeisen (1998-2002), devenită acţionar
majoritar prin absorbţia Sucursalei Argeş.
Importante contribuţii comunitare. (I.B.).
BANCA COMERCIALĂ
CARPATICA SUCURSALA ARGEŞ (2002 ~).
Societate cu capital privat, integral românesc,
sediul central în Sibiu. Filiale: Piteşti, Mioveni,
Câmpulung, Argeş. Activităţi specifice:
creditarea întreprinderilor mici şi mijlocii,
corporaţiilor, persoanelor fizice sau juridice;
plăţi prin sisteme clasice şi virtuale; relaţii
financiare polivalente. Receptată ca unitate care
continuă experienţa bancară autohtonă
interbelică. Directori, succesiv: Ilie Voicu, Ana
Ghiţă, Florian Goran (v.). Spaţiu distinct,
Hotelul Argeş, Piteşti, arhitect, Rodica Petre
(1961). Diverse colaborări comunitare. (I.B.).
BANCA COMERCIALĂ ION
ŢIRIAC SUCURSALA PITEŞTI (1993 ~).
Societate cu capital integral privat, româno-
german, agreată de Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare. Activitate
diversificată: depozite personale, credite, carduri
internaţionale, servicii de călătorie în valute
convertibile, operaţiuni interbancare. Societate
internaţională de asigurări. Directori cunoscuţi:
Nicolae Hirizan (v.), George Caval (v.), Ştefan
Osiac. Locaţie nouă, Piteşti, funcţională de la 1
august 1999. Diverse proiecte comunitare. (I.B.).
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
SUCURSALA PITEŞTI (1991 ~). Societate cu
capital mixt, de stat şi privat, sediul central în
Bucureşti, desprinsă din Banca Naţională.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Agenţii în municipiile şi oraşele judeţului Argeş. Sergiu Dan Bogoi (v.). Locaţie proprie, arhitect,
Activităţi specifice structurilor concurenţiale de Frederica Braun, executant, Trustul de
piaţă: creditarea agenţilor economici; plăţi prin Construcţii Argeş (1964). Reabilitare şi
sisteme clasice şi virtuale; linii distincte pentru modernizare (1993-1997), arhitect, Pompiliu
corporate şi retail; servicii financiare externe; Soare (v.), executant, SC Secona SA Piteşti,
colaborări interbancare naţionale şi continentale. manager, Mihai Constantin Mitrache (v.). Ample
Locaţie proprie, 4 iunie 1994, arhitect, Pompiliu colaborări cu factorii de decizie ai Argeşului
Soare (v.), constructori, SC Conarg SA şi SC contemporan. (I.T.B.).
Simarc SA Piteşti. Directori, succesiv: Marin
Treapăt, Nicolae Arsene, Liset Marinela Ivaşcu.
BANCA RAIFFEISEN CENTRUL
Conlucrări comunitare. (I.B.).
REGIONAL ARGEŞ (2002 ~). Societate cu
capital preponderent austriac, având
BANCA COOPERATISTĂ
reprezentanţă în România din 1994. Asociere, la
PIATRA CRAIULUI, CÂMPULUNG,
Piteşti, cu Sucursala Argeş a Băncii Agricole
ARGEŞ (2007~). Instituţie autonomă de credit,
(1998), acţionar majoritar prin absorbţie,
afiliată Băncii Centrale Cooperatiste Creditcoop,
Raiffeisen Bank (2002). Agenţii urbane şi rurale.
Bucureşti, sub supravegherea şi controlul Băncii
Creditări de investiţii, depozite personale,
Naţionale a României. Are în componenţă 24 de
colaborări interbancare europene. Locaţii noi
puncte de lucru şi două sucursale intrajudeţene:
pentru: Centrul Regional de Corporaţii Argeş-
Muntenia, Piteşti, Argeşul, Curtea de Argeş.
Dolj, director, Ion Popescu; Grupul Retail
Activitate de întrajutorare a membrilor săi de
Argeş-Vâlcea, director, Nicolae Teodorescu;
ordin personal, economic, social şi cultural prin:
Agenţia Piteşti, director, Nicoleta Ionescu.
acordarea de credite; operaţiuni de mandat
Arhitect, Anton Staicu (v.), constructori, firme
pentru întreprinderile partenere; atragerea de
din Piteşti şi Bucureşti (2006-2008). Iniţiative
surse băneşti de la populaţie prin depozite la
comunitare. (I.T.B.).
termen, carnete de economii, certificate de
depozite; alte produse şi servicii. Membrii
BANCA ROMÂNĂ DE
cooperatori 40 397. Directori cunoscuţi: Mircea
DEZVOLTARE GRUPUL PITEŞTI (1991 ~).
Avram (Câmpulung, Argeş), Rodica Falcă
Societate cu capital majoritar româno-francez,
(Piteşti), Elena Grigore (Curtea de Argeş).
având sucursale judeţene în Argeş, Vâlcea,
(C.D.B.).
Dâmboviţa. Continuarea, prin alte modalităţi, a
operaţiunilor prestate anterior, în profil teritorial,
BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
de Banca Naţională de Investiţii. Diversificarea
SUCURSALA ARGEŞ (1893 ~). Instituţie
activităţii conform cerinţelor economiei de piaţă,
independentă a statului, cu sediul în Piteşti,
liberei iniţiative, concurenţei continentale,
iniţial, agenţie locală, organizată conform
privatizării investiţiilor din industrie, comerţ,
Decretului Regal Nr. 1595 din 1880. Agent
construcţii. Depozite de economii. Modernizarea
fondator, Grigore T. Coandă (v.). Finanţarea
locaţiei (1993-1997), arhitect, Adriana Pintea
unor importante proiecte economice şi
(Bucureşti), executant, SC Secona SA Piteşti,
administrative din Argeş-Muscel, gestionarea
manager, Mihai Constantin Mitrache (v.).
sumelor bugetare aferente zonei, asigurarea
Director cunoscut: George Caval (v.). Colaborări
controlului financiar în domeniu. După 1990,
cu factorii decizionali din teritoriile de referinţă.
competenţe privind supravegherea instituţiilor de
Diverse iniţiative comunitare. (G.H.).
credit din judeţele Argeş şi Vâlcea. Adaptarea
activităţii la cerinţele impuse prin: economia de
piaţă, libera concurenţă, regulile specifice BANCA ROMÂNĂ DE INVESTIŢII
Uniunii Europene. Directori cunoscuţi: Nicolae SUCURSALA ARGEŞ (1948 - 1991). Instituţie
Hirizan (v.), Ion Popescu, Ion Bădescu (v.), de stat, cu sediul la Piteşti. Activitate specializată
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
în judeţele Argeş şi Vâlcea. Derularea
operaţiunilor financiare conform deciziilor
investiţionale stabilite de forurile economice
naţionale, cu deosebire pentru realizarea
platformelor industriale, cartierelor rezidenţiale,
reţelelor urbane. Locaţie proprie, edificată în
1965-1967, arhitect, Ion V. Popescu (v.), şef de
şantier, Gheorghe Nelepcu, Trustul de
Construcţii Argeş. Directori cunoscuţi: Iacob
Singer, Gheorghe Vrabie, Viorel Floreci, Ion
Neamţu, Gheorghe Hera (v.), Ion Dumitrică.
Importante contribuţii comunitare. (I.T.B.).
BANCA TRANSILVANIA
SUCURSALA PITEŞTI (1998 ~). Societate
comercială cu capital privat, sediul central la
Cluj-Napoca, având sucursală în Piteşti din
1998. Activităţi diversificate: depozite personale,
credite pentru investiţii, corespondenţă
internaţinală. Directori: Cristina Mărgăritescu.
Colaborări comunitare. (I. B.).
BANCIU, Doina (n. Malu, Godeni,
Argeş, 14 noiembrie 1948). Inginer,
informatician, publicist. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1967), Institutul Politehnic,
Bucureşti (1972). Doctorat, informatică,
Bucureşti (1982). Analist de sistem, Institutul
Central pentru Conducere şi Informatică,
Bucureşti (1972-1982), şef, Oficiul de Calcul,
Biblioteca Centrală de Stat a României (1982-
1990), Biblioteca Centrală Universitară,
Bucureşti (1990-1994), director, Direcţia pentru
Dezvoltare Socială şi Reforma Administraţiei,
Guvernul României (1994-1997), director
general, Institutul Naţional de Cercetare
Dezvoltare în Informatică, Bucureşti (1997-
2001). Activitate didactică, Facultatea de Litere,
Universitatea din Bucureşti (1993-2004).
Volume de specialitate, studii, articole, reuniuni
ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Implementarea sistemului informaţional în
bibliotecile publice din România. (I.E.C.).
BANCPOST SUCURSALA ARGEŞ
(1992 ~). Societate comercială cu sediul în
Piteşti, privatizată integral din 2002, agreată de
Grupul Eurobank EFG. Activităţi diversificate
pentru clienţii corporatori, investiţionari şi
persoane fizice, operaţiuni clasice sau virtuale,
relaţii interbancare continentale. Centrul de
Afaceri la Piteşti, agenţii în celelalte municipii şi
oraşe din Argeş. Directori cunoscuţi: Florian
Telpeşel, Adriana Neguţ, Mariana Sandu.
Locaţie proprie, arhitect, Pompiliu Soare (v.),
constructor, SC Tungal Metrou SA, Bucureşti
(1997). Colaborări comunitare. (I.T.B.).
BANTAŞ, Andrei (Iaşi, 30 noiembrie
1930 – Bucureşti, 1997). Profesor universitar,
engleză, publicist. Activitate la Piteşti în
perioada 1970-1985. Liceul Sfântul Sava,
Bucureşti (1947), Facultatea de Filologie,
Bucureşti (1951). Doctorat, engleză, Bucureşti
(1976). Activitate didactică: Universitatea C. I.
Parhon, Bucureşti (1951-1970); Institutul de
Învăţământ Superior, Piteşti (1970-1985);
Institutul George Călinescu, Bucureşti (1985-
1990); Universitatea Lucian Blaga, Sibiu (1990-
1997). Conducător de doctorat. Numeroase
volume, studii, articole, dicţionare, antologii,
manuale. Valoroase tălmăciri în engleză din:
Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu.
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea
Eminescu. Creaţii literare proprii, colaborări cu
instituţii media, referent, congrese şi conferinţe
internaţionale în domeniu. Contribuţii la
dezvoltarea specializărilor Limbi Străine,
Universitatea din Piteşti. (I. A. B.).
BANU, Ilarion (n. Stoeneşti, Argeş, 4
martie 1951). Profesor universitar, inginer
tehnolog. Liceul Nr. 2, Câmpulung (1970),
Universitatea Transilvania, Braşov (1975).
Doctorat, tehnologie, Braşov (1999). Titular,
Universitatea din Piteşti (1980~). Volume
importante (în colaborare): Tehnologia
fabricării maşinilor (2000), Elemente de
proiectare şi verificare a proceselor de
fabricaţie (2002). Studii, articole, referate
publicate în reviste de specialitate din ţară,
contracte de cercetare pentru industrie,
participări la diverse foruri ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Membru, prestigioase asociaţii
profesionale. Contribuţii la evoluţia
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
învăţământului superior tehnic din Piteşti.
Aprecieri publice. (I.A.B.).
BANZEA, Gheorghe C. (n.
Câmpulung, Argeş, 21 iulie 1952). Economist,
funcţionar de stat, manager. Liceul Dinicu
Golescu, Câmpulung (1971), Academia de
Studii Economice, Bucureşti (1975). Economist,
Întreprinderea de Comerţ Exterior Agroexport,
Bucureşti (1975 – 1978), şef serviciu export,
director comercial, economist, Intreprinderea
ARO, Câmpulung (1978 – 2003 ), director
executiv, Direcţia Generală a Finanţelor Publice
Argeş, Piteşti (2005 ∼ ). Activităţi pentru
promovarea produselor româneşti în state din
Africa, America de Nord, Asia, Europa (1975 ∼
1990), sistematizarea atragerii impozitelor şi
taxelor datorate statului, implementarea
evidenţelor informatizate în domeniu. Membru,
Consiliul Judeţean Argeş (2004 – 2005),
reprezentând Partidul Naţional Liberal. Studii,
articole, interviuri pe teme economice şi
financiare. Aprecieri publice. (I.T.B.).
BARANGĂ, Ilie I. (n. Podu Broşteni,
Costeşti, Argeş, 8 februarie 1939). Profesor
gradul I, limba şi literatura română, bibliograf,
publicist. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
(1956), Universitatea Constantin I. Parhon,
Bucureşti (1971). Bibliotecar – şef, Târgu
Frumos, Iaşi (1959 – 1961), bibliograf,
Biblioteca Regională Argeş (1961 – 1976).
Activitate didactică: şcolile Nr. 7 şi Nr. 16,
Piteşti; şcolile speciale Valea Mare şi Costeşti,
Argeş; Liceul Industrial Nr. 3, Piteşti (1976 –
1979; 1984 – 2003); Facultatea de Învăţământ
Pedagogic, Piteşti, Secţia Studenţi Străini (1979
– 1984). Volume importante: Publicaţii
periodice în Argeş. 1875 – 1900 (1971);
Dicţionarul presei argeşene (2003, 2005),
Dicţionar şcolar explicativ (2006), Dicţionar de
sinonime (2007, în colaborare), Proverbe,
zicători, ghicitori (2008, în colaborare),
Dicţionar explicativ şcolar (2008, în
colaborare); Noi contribuţii bibliografice la
studiul operei lui Mihail Diaconescu (2009).
Numeroase studii, comunicări, referate, cronici,
publicate în reviste literare. Contribuţii distincte
la cunoaşterea tradiţiei presei argeşene şi
muscelene. Diverse recunoaşteri publice. (P.P.).
BARANGĂ, Victor V. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX).
Mare proprietar funciar din judeţul Argeş.
Întinse suprafeţe de teren în localitatea Ciupa,
plasa Dâmbovnic, expropriate parţial prin
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus
de Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BARASCHI, Constantin A.
(Câmpulung, Muscel, 17 noiembrie 1902 –
Bucureşti, 22 martie 1966). Membru
corespondent al Academiei Române (2 iulie
1955). Artist plastic, sculptură, manager,
profesor universitar. Şcoala Comercială,
Câmpulung (1916), Şcoala de Bele -Arte,
Bucureşti (1925), academiile La Grande
Chaumière şi Julian, Paris. Debut artistic,
Salonul Oficial al României (1925), laureat,
expoziţiile internaţionale, Barcelona (1929),
Paris (1937), Milano (1937). Participări
frecvente, expoziţiile Tinerimea Română,
Asociaţia Grupul Nostru, Bucureşti. Profesor şi
director, Institutul de Arte Plastice Nicolae
Grigorescu, Bucureşti. Monumentalist. Lucrări
reprezentative: sculpturi tematice şi decorative,
Arcul de Triumf, Bucureşti (1935-1936);
busturile Mihail Sadoveanu, George
Georgescu, Camil Ressu, George Calboreanu,
George Enescu; statuia Nicolae Bălcescu,
Piteşti, amplasată postum (1969). Autor, primul
Tratat de sculptură din literatura română de
specialitate (1964). Preşedinte, Asociaţia
Sculptorilor din România. Incinerat, Bucureşti,
urna cu cenuşă, Cimitirul Flămânda,
Câmpulung, Argeş. Contribuţii esenţiale privind
adaptarea sculpturii tradiţionale la stilurile
europene, dezvoltarea învăţământului artistic
autohton, promovarea imaginii zonei Argeş-
Muscel în mediile intelectuale naţionale.
Eponimii expoziţionale muzeale, stradale. Casă
memorială şi statuie, Câmpulung, Argeş, alte
importante aprecieri publice. (S.D.V.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
BARAŢĂ, Marilena (n. Piteşti, Argeş,
22 octombrie 1954). Inginer mecanic, manager,
om de afaceri. Facultatea Tehnologia
Construcţiilor de Maşini (1975). Activitate
economică şi culturală, Uzina Dacia, Colibaşi,
Argeş (1975-1990). Patron de tipografie, Piteşti
(1990 ~). Preşedinte fondator, Trustul de Presă
Curierul zilei, Piteşti, Argeş (1994 ~). Iniţiative
speciale: demersul caritabil Oameni care ajută
oameni (1998 ~); Festivalul Curierul zilei (2000
~) pentru stimularea talentelor în artă, ştiinţă,
urbanism. Realizator şi moderator, emisiuni
televizate, studiouri locale sau naţionale. Intensă
activitate comunitară. Aprecieri publice.
(I.M.M.).
BARBA, Ioan (Livezi, Grecia, 28
ianuarie 1929 – Piteşti, Argeş, 17 octombrie
2001). Inginer prelucrarea lemnului, manager.
Stabilit în Argeş din 1933. Liceul Industrial Nr.
1, Bucureşti (1948), Institutul Politehnic, Braşov
(1954). Inginer: întreprinderile de
industrializarea lemnului, Băbeni, Vâlcea (1955-
1958) şi Curtea de Argeş (1958 – 1960).
Director tehnic, combinatele de prelucrarea
lemnului, Râmnicu Vâlcea (1960 -1965) şi
Piteşti (1965 – 1984; şef secţie, 1985 – 1990).
Inginer principal, Ministerul Industriei Lemnului
şi Materialelor de Construcţii, Bucureşti (1984 –
1985). Preocupări ştiinţifice şi culturale,
simpozioane, consfătuiri specializate. Tratative,
comerţ exterior, ţări din America de Sud, Asia,
Europa. Contribuţii la dezvoltarea industriei de
prelucrare a lemnului în zona Argeş – Muscel –
Vâlcea, promovarea tehnologiilor performante,
extinderea autodotării. Diverse aprecieri publice.
(I.D.P.).
BARBU, Ion C./BARBILIAN, Dan
(Câmpulung, Muscel, 19 martie 1895 –
Bucureşti, 11 august 1961). Membru post-
mortem al Academiei Române (31 ianuarie
1991). Matematician, scriitor, profesor
universitar. Liceul Mihai Viteazul, Bucureşti
(1914), Facultatea de Ştiinţe, Bucureşti (1920),
stagii, universităţile germane de la Göttingen,
Tübingen şi Berlin (1921~1924). Doctorat,
matematici, Bucureşti (1929). Activitate
didactică, Facultatea de Matematică, Bucureşti
(1926-1961). Referent, Congresele de
specialitate, de la Praga, Pyrmont, Oslo, Baden-
Baden, Dresda. Fondator, Institutul de
Matematici al Academiei Române, Bucureşti
(1948). Volume ştiinţifice: Rezolvarea
exhaustivă a problemei lui Abel (1948),
Lărgirea noţiunii de grup resolubil (1950),
Grupuri de operatori (1960). Volume literare:
După melci (1921), Joc secund (1930), Pagini
inedite (postum, 1981). Colaborări editoriale,
revistele: Literatorul, Sburătorul, Viaţa
Românească. Dezvoltarea matematicilor
contemporane (Spaţiile barbiliene), divesificarea
creaţiei poetice, implementarea stiinţei şi culturii
româneşti în mediile europene. Premiul
Gheorghe Lazăr al Academiei Române (1956)
pentru Teoria aritmetică a idealelor, valoroase
aprecieri critice antume şi postume. Colaborări
şi donaţii comunitare, numeroase eponimii.
(S.D.V.).
BARBU/TINCA, Eneotul (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului XX).
Mare proprietar funciar din judeţul Argeş.
Întinse suprafeţe de teren în localitatea Piteşti,
expropriate parţial prin Legea pentru
definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie
1921, aplicată de guvernul condus de Alexandru
Averescu. (I.I.Ş.).
BARBU, Gheorghe (n. Sâmbureşti, Olt,
31 octombrie 1947). Profesor universitar,
matematică, informatician, manager. Stabilit la
Piteşti din 1970. Liceul Nicolae Bălcescu,
Piteşti (1965), Universitatea Alexandru Ioan
Cuza, Iaşi (1970). Doctorat, matematică,
Bucureşti (1987). Stagii în ţări din Africa,
America de Nord, Europa. Informatician,
Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc,
Piteşti (1970-1971), Centrul Teritorial de Calcul
Electronic, Piteşti (1971-1979). Activitate
didactică şi ştiinţifică, Institutul de Învăţământ
Superior/Universitatea din Piteşti (1979 ~),
rector (1996-2004, 2008~), preşedinte, Consiliul
de Administraţie (2004-2008). Frate cu Nicolae
Barbu (v.). Volume importante: Modele de
simulare cu aplicaţii în fiabilitate (1992),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Bazele informaticii (1997, în colaborare),
Modele ale cercetării operaţionale (1999),
Calculatoare personale şi programare în C/C+
+(2005, in colaborare). Numeroase studii,
articole, granituri, reuniuni ştiinţifice interne şi
internaţionale. Membru, prestigioase foruri
academice din mai multe state ale lunii, societăţi
profesionale, structuri ministeriale. Contribuţii
definitorii la dezvoltarea învăţământului superior
argeşean, la realizarea reformei curriculare,
amplificarea cercetării ştiinţifice, edificarea
Campusului, Târgu din Vale, integrarea
Universităţii din Piteşti în comunitatea locală,
conexarea instituţiei la cerinţele sistemului
naţional şi european de valori. Numeroase
aprecieri publice. (M.C.S.).
BARBU, Ion I. (n. Craiova, Dolj, 24
decembrie 1938). Profesor, sportiv de
performanţă, fotbal, antrenor. Stabilit la Piteşti
din 1959. Studii liceale la Craiova (1958),
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Piteşti
(1967). Jucător profesionist: Universitatea
Craiova (1953 – 1959), Dinamo, Piteşti; Fotbal
Club Argeş, Piteşti (1959 – 1970; 1971 – 1973),
Beşiktaş, Istanbul (1970 – 1971). Selecţionat în
Echipa Naţională a României (1967 – 1968),
căpitan (1968). Preşedinte executiv, Fotbal Club
Argeş, Piteşti (1975-1982); antrenor,
Metalurgistul Cugir, Alba. Maestrul al sportului
(1972), expert, Direcţia Judeţeană de Sport,
Argeş, Cetăţean de Onoare al Municipiului
Piteşti, alte aprecieri publice. (N.M.).
BARBU, Nicolae (Sfârşitul secolului
XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare
propietar funciar din judeţul Argeş. Întinse
suprafeţe de teren în localitatea Mozăceni, plasa
Dâmbovnic, expropriate parţial prin legea
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus
de Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BARBU, Nicolae (n. Sâmbureşti, Olt, 1
iunie 1940). Profesor universitar, filosofie,
manager. Stabilit la Piteşti din 1976. Liceul
Nicolae Bălcescu, Râmnicu Vâlcea (1957),
Facultatea de Istorie-Geografie, Timişoara
(1962), Facultatea de Filosofie, Iaşi (1970).
Doctorat, filosofie, Bucureşti (1983). Activitate
didactică: şcoli din judeţele Vâlcea şi Olt (1970-
1976); Universitatea din Piteşti (1976 ~). Decan,
Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice,
Administrative (2000-2008). Frate cu Gheorghe
Barbu (v.). Participant activ, în Piteşti, la
evenimentele revoluţionare din decembrie 1989.
Volume importante: Filosofie. Elemente de
istorie a filosofiei (2001), Politologie (2001),
Bazele ştiinţei politice (2002). Studii, articole,
interviuri, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Colaborări redacţionale, ziare şi
reviste din Argeş. Contribuţii la dezvoltarea
învăţământului superior din Piteşti, înfiinţarea
specializării Jurnalism-Comunicare, extinderea
activităţilor din alte facultăţi. Membru, asociaţii
profesionale în domeniu. Diverse recunoaşteri
publice. (M.C.S.).
BARBU, Nicolae (Retevoieşti,
Pietroşani, Argeş, 25 septembrie 1955). Preot,
publicist. Seminarul Teologic, Craiova (1975),
Institutul Teologic Universitar, Bucureşti (1980).
Preot parohiile: Leiceşti, Coşeşti, Retevoieşti,
Argeş (1980-1996). Sfântul Ilie, Drumul Taberei
(1996-2002) şi Teiul Doamnei Ghica, Bucureşti
(2002 ~). Susţinute preocupări gospodăreşti.
Volume importante: Codul bunelor maniere în
raportul Om-Biserică (1999); Imnul Floriilor
(1999); Enciclopedia marilor personalităţi din
istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a
lungul timpului, I-V (1999-2003), Sfânta
Biserică Teiul Doamnei Ghika (2002, în
colaborare). Preocupări redacţionale, revista
Filotheia, Curtea de Argeş. Articole, studii,
analize teologice. Aprecieri publice. (G.C.).
BARBU, Paul N. (n. Piatra Olt, Olt, 20
ianuarie 1955). Artist plastic, pictură, modă.
Domiciliat la Piteşti, Argeş, în etapa 1965-1978.
Liceul de Muzică şi Arte Plastice, Piteşti (1974),
Institutul de Artă Plastică, Nicolae Grigorescu,
Bucureşti, Clasa Leontina Mailatescu (1981).
Activitate didactică, Universitatea Naţională de
Artă, Bucureşti (1990 ~). Expoziţii de grup,
pictură: Piteşti (1988); Chişinău, Republica
Moldova (2005). Prezentări şi expoziţii de
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
modă: Italia (1995), Germania (1996), România
(2006, 2007). Membră, Uniunea Artiştilor
Plastici din România (1990), alte aprecieri
publice. (S.N.).
BARBU, Sandu D. (n. Cervenia,
Teleorman, 1 iulie 1932). Inginer
electroenergetician, manager, publicist. Stabilit
la Piteşti din 1965. Liceul Alexandru Ghica,
Alexandria (1950), Institutul Politehnic,
Bucureşti (1965). Tehnician, Întreprinderea
Reţele Electrice Târgovişte, Dâmboviţa (1953-
1966), inginer principal (1966), şef secţie (1966
– 1973), director adjunct (1973 – 1984), inginer
şef (1984 – 1990),director tehnic (1990 – 1994),
Întreprinderea Reţele Electrice Argeş. Iniţierea
realizării Centrului de Telemecanizare (1979 –
1982) şi a clădirii Staţiei 110 Kv, Piteşti (1982 –
1984). Volume importante: Telemecanizarea
staţiilor de transformare cu logică
programabilă computerizată (1980);
Microcentralele pe râurile Limpedea şi
Topolog (1985); seria: Lumea: Burnazului
(2001, 2006); în schimbare (2002, 2007); în
migraţie (2003, 2007); prometeilor (2004);
făurarilor (2005); Epocii de Aur (2008).
Inovator şi inventator. Numeroase studii,
reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale în
domeniu, comandamente de investiţii. Diverse
recunoaşteri publice. (I.T.B.).
BARBU/MILITARU, Telly ( Bucureşti,
1908 – Bucureşti, 15 decembrie 1998). Actriţă
de teatru şi radio. Activitate la Piteşti în
perioada 1950 – 1969. Liceul Pitar Moş,
Bucureşti, Conservatorul Regal, Bucureşti,
Clasa Maria Filotti şi Maria Giurgea.
Debut,Teatrul Naţional, Bucureşti (1928):
Prinţesa Turandot, de Carlo Gozzi. Actriţă:
Companii particulare, Bucureşti (1928 – 1948);
Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1954 – 1969);
Teatrul Ion Vasilescu, Bucureşti (1969 – 1988).
Roluri de referinţă: Scampolo (Scampolo, Dario
Nicodemi); Striana (Striana, Alfred Moşoiu);
Neaga (Deşteapta pământului, Victor Ion
Popa); Neriana (Cei ce caută fericirea, Orlin
Vasiliev); Zoia (Gaiţele, Alexandru Kiriţescu);
Maria (Noaptea regilor, William Shakespeare);
Olga (Un milion pentru un surâs, Aleksandr
Sofronov); Domnica (Să nu-ţi faci pravălie cu
scară, Eugen Barbu). Colaborări radiofonice,
regizori, Mihai Zirra, Paul Stratilat. Consemnări
speciale în: Istoria teatrului românesc (Ion
Massoff); Amintirile unui dramaturg (Mircea
Ştefănescu); Ghinionul a fost norocul meu (Ion
Focşa). Membră, asociaţii profesionale în
domeniu, alte recunoaşteri publice antume şi
postume. (I.F.).
BAROS, Aurel (n. Urluieni, Bârla,
Argeş, 6 martie 1955). Scriitor, editor, manager.
Liceul Matei Basarab, Bucureşti (1974),
Academia de Studii Economice, Bucureşti
(1980). Funcţionar: Primăria Capitalei (1980-
1986); Uniunea Scriitorilor din România (1986-
1990). Director, Editura AMB, Bucureşti (1990
~). Volume importante: Pământul ne rabdă pe
toţi, I (roman, 1986, debut editorial); Calea
dragostei şi-a morţii peste care treci o dată
(roman, 1990, 1991), La furat de fete mari
(proză scurtă 1993). Colaborări la revistele:
România literară, Luceafărul, Tribuna,
Convorbiri literare, Argeş, Transilvania.
Membru, Uniunea Scriitorilor din România.
Premiul Marin Preda, Concursul Naţional de
Proză Scurtă, Siliştea-Gumeşti, Teleorman
(1986), Premiul Liviu Rebreanu al Uniunii
Scriitorilor (1986). Alte recunoaşteri publice.
(M.M.O.).
BAROUL ARGEŞ (2003 ∼ ). Asociaţie
cu caracter privat pentru exercitarea profesiei
liberale de avocat, având sediul în Piteşti,
organizată conform prevederilor Legii Nr. 51,
din 1995 şi Legii Nr. 255, din 2004.
Recunoaştere publică, Uniunea Naţională a
Barourilor din România , delegaţi la Congresul
Naţional din 27 iunie 2004. Statut propriu,
însemne înregistrate la Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci, Bucureşti. Decan fondator,
Florian George Roată, prodecan, Ion Bulacu (v.).
Activităţi comunitare, iniţiative editoriale,
colaborări interne şi internaţionale. (E.I.F.)
BAROUL/COLEGIUL ARGEŞ (1885
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
– 1948; 1990 ∼ ). Asociaţie cu caracter privat
pentru exercitarea profesiei liberale de avocat,
având sediul la Piteşti, Argeş, înfiinţată pe baza
reglementărilor oficiale de la sfârşitul secolului
XIX. Anterior, preocupări ocazionale, admise
prin reformele domnilor Ţării Româneşti,
Constantin Ipsilanti (1774 ∼ 1807) şi Ioan
Gheorghe Caragea (1812 – 1818); sau prin
Regulamentul Organic (1831-1858) şi Legea
Nr. 170, din 1864. Desfiinţat conform Legii Nr.
3, din 1948, transformat în Colegiul Regional /
Judeţean Argeş, subordonat Ministrului Justiţiei
(Legea Nr. 132, din 1952), preşedinte fondator,
Nicolae Bădescu. Reorganizare structurală
conform Legii Nr. 90, din 1990 şi a Legii Nr.
51, din 1995. Statut propriu. Decani cunoscuţi:
Toma Trifonescu, Alexandru Fostiropol (v.),
Petre Comăneanu (v.), Ion I. Purcăreanu (v.),
Honoriu Bănescu (v.), Atanasiu Velicu, Ion D.
Ghinescu (v.),Theodor Simionescu (v), Traian
Zimnicaru, Vasile Panţurescu, Benedict
Diaconescu, Constantin Chireac,Nicolae
Zărnescu (v.). Decan de vârsta (2009), Titică
Predescu (v.). Intensă activitate publică,
implicări comunitare, relaţii internaţionale.
(E.I.F.).
BAROUL MUSCEL (1885 – 1948).
Asociaţie cu caracter privat pentru exercitarea
profesiei liberale de avocat, având sediul la
Câmpunlung, Muscel, înfiinţată pe baza
reglementărilor oficiale de la sfârşitul secolului
XIX. Anterior, preocupări ocazionale, admise
prin reformele domnitorilor Ţării Româneşti,
Constantin Ipsilanti (1774~1807) şi Ioan
Gheorghe Caragea (1812-1818), sau prin
Regulamentul Organic (1831-1858) şi Legea
Nr. 170, din 1864. Reorganizări succesive
(1907-1923). Desfiinţat conform Legii Nr. 3, din
1948. Decani cunoscuţi: Alexandru Muşatescu
(v.); Nicolae Constantinescu (v.). Patrimoniu
imobiliar propriu la Câmpunlung, Muscel şi în
Staţiunea Carmen Silva/Eforie Sud, Constanţa.
Devenit birou colegial de avocatură, integrat
Colegiului Piteşti (Legea Nr. 132, din 1952).
Apartenenţa avocaţilor din Câmpunlung, Argeş,
după 1990/2003, la Colegiul/Baroul Argeş.
Importante activităţi şi donaţii comunitare.
(E.I.F.).
BASARAB (Secolul XIV~). Dinastie
tradiţională a Ţării Româneşti, reşedinţe
voievodale permanente: Curtea de Argeş
(anterior 1330; 1369-1396), Câmpulung,
Muscel (1330-1369), Târgovişte, Bucureşti;
temporare: Piteşti, Glavacioc, Cotmeana,
Tutana, Argeş. Fondator, Basarab I (v.),
Întemeietorul statului feudal independent Ţara
Românească, urmaş direct la tron, Nicolae
Alexandru B. (v.). Alţi voievozi medievali
importanţi, cu acelaşi eponim: Laiotă B. (v.);
Ţepelul B. (v.); Neagoe B. (v.), Matei B. (v.).
Prezenţă definitorie a Casei voievodale din
Argeş-Muscel în statornicia şi evoluţia autohtonă
din toate timpurile. (V.N.).
BASARAB CEL TÂNĂR / ŢEPELUŞ
(Secolul XV). Domn al Ţării Româneşti (1477 –
1482), component al Casei dinastice
tradiţionale de la Argeş, conferă oraşului
Piteşti, în premieră, calitatea de reşedinţă
voievodală temporară: întrunirea Sfatului
Domnesc, 16 august 1481. Definirea, parţial, a
Complexului monahal de la Tutana, dezvoltat,
apoi, de Radu cel Mare (v.), Mihnea Turcitul
(1577~1591), Mihai Viteazul (v.), Mihnea cel
Rău (v.). Consolidarea sistemului feudalităţii
clasice în Muntenia. (C.N.).
BASARAB I (Sfârşitul secolului XIII –
Prima jumătate a secolului XIV). Domn al Ţării
Româneşti (c.1310-1352), integrat zonei istorice
Argeş – Muscel ca fondator eponim al primei
dinastii tradiţionale dintre Dunăre şi Carpaţi,
unificator al voievodatelor riverane râului Olt.
Întemeietor al statului feudal autohton, având
centrul în piemonturile argeşene. Fiul lui
Tihomir (v.). Campanii militare victorioase
contra tătarilor (c.1325 - 1328), extinderea
stăpânirii spre Est, inclusiv asupra viitoarelor
judeţe Cahul, Bolgrad, Ismail. Succes răsunător:
Posada (9-12 noiembrie 1330), împotriva
armatei suzeranului său, regele Ungariei, Carol
Robert de Anjou (1308-1342), consacrarea
neatârnării Ţării Româneşti. Colaborări
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
balcanice cu ţarul Bulgariei, Mihail, ajutat în
luptele contra oştilor sârbeşti (1330). Atestarea
localităţii urbane Curtea de Argeş (1330). Din
1343, asociat, la domnie cu fiul său, Nicolae
Alexandru (v.). Folosirea primei reşedinţe
voievodale Curtea de la Argeş, începerea
construcţiei Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc
din localitate, fixarea Capitalei Ţării Româneşti
independente la Câmpulung (1330). Înhumat
(1352), Biserica Mănăstirii Negru Vodă, ctitoria
Basarabilor, Câmpulung, Muscel, necropolă
domnească, zidită anterior 1351. Cuprinderea
spaţiilor şi a primelor instituţii din Argeş –
Muscel în evoluţia statală medievală. Statui,
busturi, străzi, alte semnificative recunoaşteri
postume. (V.N.).
BASARABEANU, Ghelasie
(Basarabia, 1790 - Cutea de Argeş, 8 noiembrie
1851). Compozitor, protopsalt, copist/caligraf,
dascăl de psaltichie. Activitate la Curtea de
Argeş (1817-1823; 1836-1851). Şcoala de la
Sfântul Sava, Bucureşti, Şcoala de Cântăreţi
Bisericeşti, Mitropolia Bucureşti, Şcoala de
Muzică Bisericească Sfântul Niculae Şelari,
Bucureşti. Ieromonah (1839), protosinghel
(1845), arhimandrit (1848). Protopsalt,
Episcopia Curtea de Argeş (1817-1823), psalt şi
caligraf, Mănăstirea Mărgineni, Prahova (1823-
1825), dascăl, Episcopia Buzău (1825-1834).
Profesor de muzică bisericească (1836-1851),
director, Seminarul Teologic, Curtea de Argeş
(1848-1851). Manuscrise: Psaltichie grecească
(1819); Orânduiala Sfintei Leturghii: a)
Aritmetică sau ştiinţa socotelii; b) Practică
monahală; c) Fragment liturgic (1820-1823);
Antologhionul şi Stihirarul-Doxastar (1839-
1840). Contribuţii distincte la dezvoltarea
muzicii psaltice româneşti. (L.P.).
BASCOV. Comună în judeţul Argeş,
formată din satele: Bascov, Brăileni, Glâmbocu,
Mica, Pislopu Mic, Schiau, Uiasca, Valea
Ursului. Suprafaţa: 41,0 km2. Locuitori: 6.763
(1970), 9.340 (2008). Centru administrativ de
plasă (1908-1930), comună suburbană
municipiului Piteşti (1968-1990). Atestare
documentară: 1421 (Radeşti pe Baţcov); 1451
(Uieşti pe Baţcov Uiasca); 1570 (Fleşti,
Neagovani, Pouceşti/Păişeşti). Monumente
istorice: Biserica de lemn Bascov (secolul
XVIII); Biserica de lemn Glâmbocu (1808);
cruce de piatră (1802); biserici: Rotăreşti (1913);
Glâmbocu (1939). Monumente ale eroilor:
Bascov (1920, 1945). Cea mai veche şcoală:
Bascov (1838); cămin cultural (1948); bibliotecă
publică (1925). Banca Populară Progresul, Valea
Ursului (1928-1947); Cooperativa de Producţie
şi Consum Înălţarea (1943-1944). Baraj, lac de
acumulare, hidrocentrală (7,5 Mw), integrate
Sistemului Naţional Argeşul Mare (v).
Exploatare de petrol (1971). Antrepozite,
intreprinderi mici şi mijlocii, zone rezidenţiale
periurbane. Cooperativă Agricolă de Producţie
(1956-1990), Asociaţie Economică
Intercooperatistă, Complexe Zootehnice (1970-
1990), Seră industrială (1972-1992). Staţie
feroviară, traseul Piteşti-Curtea de Argeş (1898).
Nod rutier spre Transilvania şi Oltenia, pasaj
subteran (octombrie 2008). Bază nautică, Şcoala
de Fotbal Nicolae Dobrin, Hanul Valea Ursului.
Lucrări monografice: Gheorghe Diaconu,
Sevastiţa S. Găiseanu. (G.C.).
BAT, Ioan (n. Rieni, Bihor, 6 februarie
1941). Inginer construcţii civile, manager,
antreprenor. Stabilit la Piteşti din 1969. Liceul
Teoretic, Hunedoara (1964), Facultatea de
Construcţii, Timişoara (1969). Inginer (1969-
1973), şef lot (1973-1976), şef Secţia
Prefabricate (1976-1980), inginer şef, Antrepriza
1 (1980-1990), Trustul de Construcţii Argeş,
Piteşti. Director tehnic fondator, acţionar, SC
Selca SA Piteşti (1990~).Contribuţii directe la
edificarea Cartierului Războieni, Zonei Centru,
Complexului Comercial Fortuna, Rezervoarelor
de Apă Nord (5.000 mc) din Piteşti, Primăriei şi
Catedralei Ortodoxe de la Mioveni, extinderea
localităţilor Câmpulung, Curtea de Argeş,
Costeşti, Topoloveni. Interviuri, comandamente
de investiţii, analize economice. Aprecieri
publice. (M.C.M.).
BAŢAGOI, Constantin I. (n. Dănicei,
Vâlcea, 22 mai 1950). Jurist, funcţionar de stat,
manager. Stabilit în Argeş din 1950. Liceul
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Pedagogic, Câmpulung (1970), Facultatea de
Drept, Bucureşti (1982). Doctorat, ştiinţe
administrative, Petroşani (2008). Activitate
didactică, Şcoala Cuca, Argeş (1970 – 1975);
ofiţer, Inspectoratul Judeţean Vâlcea al
Ministerului de Interne (1978 – 1980); secretar
executiv, Consiliul Popular Cuca, Argeş (1983 –
1990); şef birou, director, director adjunct,
Direcţia Muncii / Camera de Muncă Argeş (1990
~). Volum important: Fundamentarea
economică a investiţiei cu măsuri preventive.
Contribuţii (2006). Articole, interviuri, analize,
studii de caz, reuniuni naţionale în domeniul
legislaţiei muncii. Aprecieri publice. (I.B.).
BAZA DE APROVIZIONARE
PENTRU AGRICULTURĂ ARGEŞ (1956-
1996). Unitate specializată a ministerului de
resort din România, având sediul iniţial la
Ştefăneşti (1956-1968), ulterior la Piteşti.
Investiţie proprie finalizată în 1971. Activitate
regională, Argeş, Muscel, Olt, Vâlcea (1956-
1968). Contractare, achiziţionare, desfacere
programată: piese de schimb pentru tractoare şi
alte maşini agricole; îngrăşăminte chimice;
echipamente de protecţie; materiale specifice
industriei alimentare, cercetării agricole,
laboratoarelor veterinare, zootehniei. Societate
comercială pe acţiuni (1990-1996). Directori
cunoscuţi: Maximilian Simen, Mircea Barbu,
Nicolae Donoiu, Marin Neacşu, Valeriu
Nicolescu (v), Vasile Paşavel. Patrimoniu vândut
prin licitaţie, alte destinaţii. (C.D.B.).
BAZA NAUTICĂ BASCOV (1984 ~).
Complex sportiv pentru antrenamente şi regate
zonale, naţionale, internaţionale. Condiţii
favorabile agrementului cotidian. Amenajări
conexe sistematizării bazinului mijlociu al râului
Argeş, construirii barajelor şi centralelor
hidroelectrice Budeasa şi Bascov. Lungimea
culuarelor: 2.000 de metri; turn de control;
posibilităţi de realizare a transmisiilor radio şi
televiziune. Beneficiar, Consiliul Judeţean
pentru Educaţie Fizică şi Sport Argeş, preşedinte
Gheorghe Creţu (v.). Prima reuniune nautică
internaţională: Cupa 23 August 1984, cu
participarea unor laureaţi ai Jocurilor Olimpice
de la Los Angeles. Concursuri frecvente de caiac
şi canoe. (N.M.).
BAZA SPORTIVĂ VOINŢA PITEŞTI
(1960 ~). Terenuri în aer liber, amenajate pentru
antrenamente şi întreceri sportive, Parcul
Ştrand/Argeş, aparţinând Asociaţiei Sportive
Voinţa a membrilor cooperaţiei meşteşugăreşti
din Piteşti. Condiţii favorabile practicării
sporturilor de echipă sau individuale: handbal,
volei, baschet, tenis de câmp. Competiţii locale,
zonale, naţionale. (C.L.).
BAZINUL OLIMPIC DE ÎNOT
PITEŞTI (1984). Complex sportiv, edificat la
standardele internaţionale: bazin de înot cu
dimensiuni olimpice (50x60m), opt culuare,
adâncime variabilă (2,5 – 4,5 m), condiţii optime
concursurilor de nataţie, polo, sărituri în apă;
bazin de înot pentru copii (25x20 m); saună;
tribună (1.000 de locuri). Arhitect, Mihai
Teodorescu Naum (v.), şefi de şantier, Adrian
Chirca, Mircea Georgescu, Trustul de
Construcţii Argeş. Investiţie de stat şi
cetăţenească (1980-1984), beneficiar, Consiliul
Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport Argeş,
preşedinte, Gheorghe Creţu (v.). Primari ai
municipiului Piteşti: Valeriu Nicolescu (v.),
Manole Bivol (v.). Important centru de pregătire
a înotătorilor de performanţă. (N.M.).
BAZINUL POMICOL ARGEŞ ( ~ ).
Areal agricol specializat din partea centrală de
Nord a judeţului Argeş, dominat în perimetrul
cultivat Râul Argeş - Râul Vâlsan. Peste 6 000
de hectare plantate sistemic şi exploatate
precumpănitor integrat în 1965-1990,
localităţile: Corbeni, Cicăneşti, Albeşti, Valea
Danului, Nucşoara, Brăduleţ, Vâlsăneşti, Valea
Iaşului, Curtea de Argeş, Mălureni, Valea
Mărului, Merişani. Condiţii favorabile
producţiilor superioare de mere, pere, prune,
cireşe, vişine, nuci. Complementar arbuşti
fructiferi, căpşun. După 2000 preponderente
gospodăriile individuale. (C.D.B.).
BAZINUL POMICOL MUSCEL ( ~ ).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Areal agricol specializat din Nord-Estul
judeţului Argeş, dominat în perimetrul cultivat
Râul Târgului - Râul Doamnei. Peste 10 000 de
hectare plantate sistemic şi exploatate integrat
în 1965- 1990, localităţile: Lereşti, Valea Mare
Pravăţ, Câmpulung, Stoeneşti, Măţău,
Berevoeşti, Godeni, Poienari, Sghitu Goleşti,
Aninoasa, Cetăţeni, Boteni, Vlădeşti, Hârtieşti,
Mihăieşti, Vultureşti, Stâlpeni, Băileşti,
Dărmăneşti, Davideşti, Corbi, Domneşti,
Pietroşani, Miceşti, Budeasa, Mărăcineni.
Condiţii favorabile producţiilor superioare de
mere, pere, prune, cireşe, vişine, nuci.
Complementar arbuşti fructiferi, căpşun. După
2000 preponderente gospodăriile individuale.
(C.D.B.).
BAZINUL POMICOL TOPOLOG
(~). Areal agricol specializat din Nord-Vestul
judeţului Argeş, dominat în perimetrul cultivat
Râul Topolog. Peste 4 000 de hectare plantate
sistemic şi exploatate preponderent integrat în
1965-1990, localităţile: Sălătrucu, Şuici, Cepari,
Tigveni, Poienarii de Argeş, Morăreşti. Condiţii
favorabile producţiilor superioare de mere, pere,
prune, cireşe, vişine, nuci, căpşuni. După 2000
numai exploataţii private. (C.D.B.).
BAZINUL POMICOL
TOPOLOVENI (~). Areal agricol specializat
din Nord-Vestul judeţului Argeş, dominat în
perimetrul cultivat Râul Cârcinov - Valea
Budişteanca, localităţile: Boţeşti, Dobreşti,
Beleţi-Negreşti, Priboieni. Condiţii favorabile
producţiilor superioare de mere, pere, prune,
cireşe, vişine. Microzone în perimetrul cultivat
pe văile afluente Râului Argeş, localităţile:
Ştefăneşti, Călineşti, Topoloveni, Leordeni.
Condiţii deosebite producţiilor superioare de
pere şi cireşe, complementar piersice, caise,
prune. Peste 3 000 de hectare plantate sistemic şi
exploatate integrat în 1965-1990. După 2000
numai exploataţii private. (C.D.B.).
BĂBANA. Comună în judeţului Argeş,
formată din satele: Băbana, Băjăneşti,
Ciobăneşti, Cotmeniţa, Groşi, Lupueni,
Slătioarele. Suprafaţa: 39,3 km2. Locuitori:
3.348 (1970), 2.906 (2008). Atestare
documentară: 1570 (Groşi). Monumente
istorice: Biserica de lemn Cotmeniţa (ante
1828); biserici: Băbana (1907), Groşi (1890),
Slătioarele (1890), Spireşti-Neguleşti (1893).
Cea mai veche şcoală: Băbana (1845); cămin
cultural (1948); bibliotecă publică (1956).Bănci
populare: Nicolae Vlădescu, Băbana (1912-
1942); Unirea, Slătioarele (1942). Traseu rutier
spre platforma piemontană Cotmeana, Argeş.
Zonă pomicolă, forestieră, zootehnică. Turism
rural. (G.C.).
BĂBEANU (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Muscel. Mari proprietari
funciari, militari. Întinse suprafeţe de teren
la Budişteni, Leordeni, plasa Cârcinov. Mai
cunoscuţi: Alessandru B. (v.); Lucreţia B.;
Ionel B.; Alecsandru B; Elena B.
Importante iniţiative şi realizări civile sau
eclesiastice. Aprecieri publice. (F.P.).
BĂBEANU, Alexandru (Bucureşti, 6
octombrie1856 – Valea Satului, Vaslui,8 mai
1918). General de brigadă (1916). Integrat
arealului muscelean tradiţional prin
proprietăţi, domiciliu, ctitorii, la Budişteni,
Leordeni, Argeş. Şcoala Militară de
Infanterie şi Cavalerie, Bruxelles (1882).
Ofiţer activ în regimentele 6 Dorobanţi, 6
Vânători Mihai Viteazul, Dâmboviţa,
Romanaţi, 4 Dorobanţi Argeş, 1882-1918.
Participant la Primul Război Mondial, rănit,
Piatra Runcului, Bacău. Numeroase
recunoaşteri antume şi postume. Contribuţii
la pregătirea militarilor români în contextual
evenimentelor de la sârşitul secolului XIX –
începutul secolului XX. (G.I.N.).
BĂCAN, Ion A. (n. Giuclani,
Ciomăgeşti, Argeş, 14 iulie 1947). Jurist,
profesor universitar, publicist. Facultatea de
Drept, Bucureşti (1970). Doctorat, ştiinţe
juridice, Bucureşti. Şef serviciu, procuror,
Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, Bucureşti. Activitate didactică,
Universitatea Dimitrie Cantemir, Bucureşti.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Colaborator, Institutul Naţional al
Magistraturii. Numeroase studii, articole,
comunicări în domeniul dreptului penal şi al
organizării judiciare din România.
Importante recunoaşteri publice. (I. B.).
BĂCANU (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Davideşti, Muscel.
Proprietari funciari, moşneni, negustori,
preoţi, avocaţi, cadre didactice, ingineri,
publicişti. Mai cunoscuţi: Constantin I.P.B.
(1906-1945), medic militar, ftiziologie,
Bucureşti, specializare în Franţa (1935);
Constantin Gh. B. (v.); Ion I. P. B. (v.); Ion
S. B. (v.); Gheorghe S. B. (v.); Gheorghe V.
B. (v.); Mihai S. B. (v.); Mircea Gh. B. (v.).
Contribuţii distincte la evoluţia şcolii şi
culturii contemporane româneşti. (F. P.).
BĂCANU, Constantin Gh. (n.
Davideşti, Muscel, 19 noiembrie 1920).
Medic militar, chirurgie bucomaxilofacială,
cercetător ştiinţific. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1939), Facultatea de Medicină,
Bucureşti (1945). Doctorat, ştiinţe medicale,
Bucureşti. Institutul Sanitar Medical Militar,
Bucureşti (1940-1947). Institutul
Cantacuzino, Bucureşti (1948-1973). Studii
şi articole de specialitate, comunicări
prezentate la reuniuni medicale din ţări
balcanice. Inventator, autovaccinuri.
Aprecieri publice. (I.M.M.).
BĂCANU, Dumitru C. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mare proprietar funciar din Argeş.
Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Piteşti, expropriate parţial prin Legea pentru
definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie
1921, aplicată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BĂCANU, Gheorghe S. (n.
Davideşti, Muscel, 27 martie 1926). Medic,
nutriţie şi metabolism, profesor universitar,
manager. Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung
(1944), Facultatea de Medicină, Timişoara
(1952). Doctorat, ştiinţe medicale, Timişoara
(1969). Specializări în state din Africa,
America de Nord, Europa. Fondator, Clinica
de Nutriţie şi Boli Metabolice, Timişoara.
Medic, medic şef, director, Spitalul Clinic
Judeţean, şi Policlinica Timişoara (1952-
1992). Activitate didactică universitară,
prorector, rector, Institutul de Medicină,
Timişoara (1979-1989). Numeroase volume,
studii, articole, reuniuni ştiinţifice naţionale
şi internaţionale. Inovator, biomedicină.
Membru, Academia de Ştiinţe Medicale din
România (1993), preşedinte, Filiala
Timişoara (1993 ~), alte academii şi asociaţii
profesionale în domeniu. Contribuţii
importante la evoluţia medicinei şi a
învăţământului superior de specialitate din
România postbelică. Valoroase aprecieri
publice. (C.C.).
BĂCANU, Gheorghe V. (Davideşti,
Muscel, 12 martie 1892 – Câmpulung,
Argeş, 1991). Profesor, gradul I, filosofie-
istorie, manager. Şcoala Normală Carol I,
Câmpunlung, Muscel (1911), Universitatea
din Bucureşti (1925). Institutor, şcoli din:
Stâlpeni, Racoviţa, Colibaşi, Davideşti,
Muscel (1911-1918). Profesor: Liceul
Făgăraş, Braşov (1925-1927); Liceul Dinicu
Golescu, Câmpunlung (1927-1938, director,
1937-1938); Liceul Comercial, Câmpunlung
(1938-1947, director). Contribuţii distincte la
edificarea clădirii Liceului Dinicu Golescu,
Câmpunlung, Muscel (1937-1938). Membru,
comisii naţionale de bacalaureat, concursuri
pentru titularizare în învăţământ, grade
didactice liceale. Importante aprecieri
publice. (I.M.D.).
BĂCANU, Ion I. P. (n. Davideşti,
Muscel, 4 ianuarie 1919). Jurist, funcţionar
de stat, publicist. Colegiul Naţional Sfântul
Sava, Bucureşti (1939), Facultatea de Drept,
Universitatea Bucureşti (1943). Avocat,
Baroul Bucureşti (1943-1999). Consilier,
Camera de Cormeţ şi Industrie a României,
Bucureşti; director adjunct, Direcţia Studii şi
legislaţie, Ministerul Justiţiei, şef, Direcţia
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Juridică, Secretariatul General al Consiliului profesionale silvice şi ginegetice. Aprecieri

de Miniştri (1974-1982). Volum important: publice. (I.D.P.).
Drept comercial român (1993, în
colaborare). Premiul Simion Bărnuţiu al BĂCANU, Mircea G. Medic,
Academiei Române (1996), alte aprecieri chirurgie, manager. Director spitalul
publice. (I. B.). municipal Câmpulung.. (C.C.).

BĂCANU, Ion S. (n. Davideşti,

BĂCANU, Mircea V. (Davideşti,
Muscel, 27 decembrie 1930). Profesor gradul
Muscel, 1922 – Bucureşti, 1985). Medic
I, geografie, publicist. Liceul Dinicu
primar, chirurgie, manager. Liceul Dinicu
Golescu, Câmpulung (1949), Facultatea
Golescu, Câmpunlung, Muscel (1940).
Geologie-Geografie, Bucureşti (1953).
Facultatea de Medicină Carol Davila,
Activitate didactică: Şcoala Merişani, Argeş
Bucureşti (1946). Medic primar (1952).
(1953-1958); Liceul Alexandru Odobescu,
Medic, Spitalul Orăşenesc din Câmpunlung,
Piteşti (1958-1992); Şcoala Nr. 4, Piteşti
Argeş (1948-1978), director (1952-1978).
(1965-1992). Asociat, Facultatea de Ştiinţe,
Contribuţii speciale: edificarea Spitalului
Piteşti. Volume importante (în colaborare):
urban Câmpunlung, Argeş (1952-1978),
Itinerare argeşene. Ghid turistic (1970);
modernizarea şi dotarea noilor spaţii
Manual de geologie pentru clasa a IX
sanitare; îndrumarea metodologică a
Liceu (1971); Lecturi geografice. Ţările
dispensarelor rurale din zonă: coordonarea
Europei (1972), Ghidul turistic al judeţului
pregătirii tinerilor specialişti. Colaborare în
Argeş (1978), Argeş. Monografie (1980);
domeniu cu personalităţi ştiinţifice din ţară.
Monografia comunei Davideşti Argeş
Documentări externe. Intensă activitate
(1999). Numeroase studii, articole,
comunitară. Valoroase aprecieri publice.
comunicări, recenzii, reuniuni ştiinţifice în
(C.C.).
domeniu. Membru, Comitetul de redacţie,
revistele Natura şi Terra, Bucureşti (1968-
BĂCANU, Petre V. (Davideşti,
1980). Colecţionar: imagini fotografice şi
Muscel, 31 ianuarie 1895 – Piteşti, Argeş,
diapozitive color, eşantioane geologice,
1961). Jurist, înalt magistrat militar,
medalistică. Secretar, Filiala Piteşti a
funcţionar public. Liceul Ion C. Brătianu,
Societăţii Române de Geografie (1960-
Piteşti, Facultatea de Drept, Universitatea
1992), metodist, responsabil cerc pedagogic,
Bucureşti. Procuror militar colonel,
alte recunoaşteri publice. (I.M.D.).
preşedintele Curţii Marţiale Corpul 7
Teritorial Craiova (1943). Activitate
BĂCANU, Mihai S. (n. Davideşti, didactică, drept civil, Sibiu. Arestat politic,
Muscel, 19 noiembrie 1928). Inginer silvic, anchetat (1955). Funcţionar, Balastiera
proiectant. Liceul Dinicu Golescu, Borleşti, Merişani, Argeş, juriconsult,
Câmpunlung (1948), Institutul de Intreprinderea Textila, Piteşti. Diverse
Silvicultură, Braşov (1953). Proicetant, aprecieri publice interbelice. (I. B.).
Institutul de Amenajări Silvice, Bucureşti
(1953-1970), inspector, Direcţia pentru
BĂCIOIU, Petre G. (n. Piteşti,
Economia Vânatului, Ministerul Agriculturii
Argeş, 15 martie 1950). Actor de teatru, film,
şi Silviculturii, Bucureşti (1970-1990).
radio. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
Organizator expoziţii naţionale şi
(1968), Institutul de Artă Teatrală şi
internaţionale, trofee de vânătoare: România
Cinematografică, Bucureşti, Clasa Dem
(1970-1985); Bulgaria (1980); Germania
Rădulescu, Moni Ghelerter, Eugenia
(1984). Studii, prognoze, comandamente
Popovici (1973). Actor, Teatrul de Nord,
speciale în domeniu. Membru, asociaţii
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Satu Mare (1973 – 1976), Teatrul Naţional,
Cluj-Napoca (1976 ~). Roluri de referinţă
(din cele peste 100): Andrei Prozorov (Trei
surori, Anton Pavlovici Cehov); Higins (My
Fair Ladi, Francis Lowe); Decebal
Necşulescu (Escu..., Tudor Muşatescu);
Varlam (Omul cu mârţoaga, George
Ciprian); Albafiorita (Hangiţa, Carlo
Goldoni); Leonil (Iaşii în carnaval, Vasile
Alecsandri); Max (Rock'n Roll, Tom
Stoppard). Colaborări artistice şi didactice:
Opera Română, Facultatea de Teatru,
Academia de Muzică Gheorghe Dima, Cluj-
Napoca. Turnee artistice în state din Europa
şi Africa. Diverse recunoaşteri publice.
(I.F.).
BĂDESCU ( Secolul XIX ∼ ).
Familie tradiţională din Arefu, Argeş. Cadre
didactice, animatori culturali, publicişti. Mai
cunoscuţi: Elena B. (1911 –1996),
învăţătoare, Şcoala Arefu, Argeş, preocupări
literare, romanele: Dincolo de amintire,
Noaptea mea de dragoste, La Ostrov, alte
elaborări; Gheorghe B. (1907 – 1988),
învăţător, şcolile Ciucea, Cluj, Arefu, Argeş,
edificarea noului local de şcoală (1968),
studii, articole, comunicări pe teme sociale,
economice, civice; Horia Gh.B. (v.)
Contribuţii la conservarea tradiţiilor şi
dezvoltarea spiritualităţii în zona nordică a
judeţului Argeş. (F.P.).
BĂDESCU, Bazică (Ciobani,
Hârseşti, Argeş, 3 noiembrie 1930 – Piteşti,
Argeş, 4 februarie 1950). Militant politic.
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1949).
Membru fondator, Grupul de luptă
anticomunistă Casa Albă, Piteşti, arestat,
Pădurea Trivale, Piteşti (26 august 1949).
Decedat în timpul anchetei la Securitatea din
Piteşti, Bulevardul Regina Elisabeta, Nr. 96.
Alţi 35 de opozanţi, majoritatea elevi,
judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Militar
Craiova. Înmormântat, Cimitirul Sfântul
Gheorghe, Piteşti. Aprecieri postume. (Z.I.).
BĂDESCU, Bucur I. (Valea Mare,
Muscel, 25 ianuarie 1866 - ?). General de
divizie, comandant militar. Activitate în
domeniu (1884, soldat – 1917, general de
brigadă). Participant la Campania balcanică
din Bulgaria (1913) şi la Războiul de
Întregire a Neamului (1916-1918). Distins cu
importante ordine şi medalii române şi
franceze. General de divizie în retragere
(1946), alte aprecieri publice antume şi
postume. (G.I. N.).
BĂDESCU, Gheorghe Gh. ( Bilceşti,
Valea Mare Pravăţ, Muscel, 13 decembrie 1926
– Bucureşti, 12 decembrie 2002). Inginer
agronom, cercetător principal, profesor,
manager. Liceul Ştirbei Vodă, Călăraşi (1945),
Facultatea de Agronomie, Bucureşti (1961).
Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1978).
Inginer, Staţiunea Experimentală Bilceşti, Argeş
(1950-1960); cadru didactic, Şcoala Tehnică
Pomicolă, Bilceşti (1960-1964); director adjunct,
Liceul Agricol, Voineşti, Dâmboviţa (1964-
1968). Cercetător ştiinţific, Institutul pentru
Pomicultură, Piteşti (1968-1977;1986-1990).
Director, Staţiunea de Cercetare Pomicolă
Argeşelu, Argeş (1977-1986). Volume
importante (autor, colaborator): Fructele şi
sănătatea (1984); Cultura afinului şi
trandafirului de dulceaţă (1980); Cultura
arbuştilor fructiferi (1984); Pomicultura
zonelor înalte (1985); Ctitori, creatori şi
continuatori ai pomiculturii contemporane
româneşti (1998). Numeroase studii şi cercetări,
reuniuni ştiinţifice. Înfiinţarea primei ferme
specializate de arbuşti fructiferi din România.
Recunoaşteri publice. (C. D. B.).
BĂDESCU, Horia Gh. (n. Arefu, Argeş,
24 februarie 1943). Scriitor, editor, manager. Fiul
Elenei Bădescu (v.). Liceul Vlaicu Vodă, Curtea
de Argeş (1961), Facultatea de Filologie, Cluj-
Napoca (1968). Doctorat, literatură, Cluj-
Napoca. Redactor, Studioul Radio, Cluj-Napoca
(1968-1969). Şef, secţiile Culturală (1969-1971),
şi Tineret, director adjunct, consilier, Centrul
Cultural al României din Paris. Volume
importante: Marile Eleusii (1971); Nevăzutele
Urse (1975); Magda Isanos. Drumul spre
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Eleusis (1975); Cântece de viscol (1976);
Recurs la singurătate; Apărarea lui Socrate.
Colaborator, revistele Tribuna şi Echinox, Cluj-
Napoca. Membru, Uniunea Scriitorilor din
România. Premiul Lucian Blaga al Academiei
Române, alte valoroase recunoaşteri publice
naţionale şi internaţionale. (M.M.O.).
BĂDESCU, Ion Gh. (Hârseşti, Argeş,
27 august 1930 – Piteşti, Argeş, 4 decembrie
2008). Economist, manager, funcţionar public.
Liceul Comercial, Piteşti (1950). Academia de
Înalte Studii Comerciale, Bucureşti (1954).
Stagiu de specializare, Franţa (1967 – 1968).
Controlor financiar, Direcţia Regională Argeş -
Prahova a Ministerului Finanţelor (1954 –
1958), economist, Secţia Financiară, Argeş
(1958 – 1962). Director, Intreprinderea de
Comerţ cu Ridicata Metalo-Chimice, Piteşti
(1962 – 1967), director general, Direcţia
Comercială Regională/Judeţeană Argeş (1967 –
1984). Şef serviciu, director general, Sucursala
Argeş a Băncii Naţionale (1984 ~ 1996),
viceprimar, municipiul Piteşti (1990). Preşedinte
fondator, reînfiinţarea Camerei de Comerţ şi
Industrie Argeş (1990), preşedinte de onoare
(1995 – 1996). Preşedinte fondator, director
general, S.C. Asirag S.A., Piteşti (1996 – 2002).
Membru, comisii guvernamentale contractuale
externe. Redactor de specialitate, Enciclopedia
Argeşului şi Muscelului (2006 – 2008). Studii,
articole, interviuri. Contribuţii deosebite la
redimensionarea, sistemului comercial postbelic
din centrele urbane ale Argeşului, edificarea
Complexelor Trivale şi Fortuna Piteşti, Vidraru,
Curtea de Argeş, Muscelul, Câmpulung;
modernizarea sediului Sucursalei Băncii
Naţionale a României, relansarea structurilor din
domeniile amintite, specifice economiei de piaţă.
Importante aprecieri publice. (G.H.).
BĂDESCU, Laura-Eveline (n. Buzău,
4 iulie 1971). Profesor universitar, publicist,
manager. Stabilită la Piteşti din 1996. Liceul
Traian, Drobeta-Turnu Severin (1990),
Universitatea din Bucureşti (1995). Doctorat,
literatură, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
(1999). Activitate didactică, Facultatea de Litere,
Piteşti (1996~), secretar ştiinţific (2001-2005),
prodecan (2008~). Lector, Portugalia (2005 –
2007). Volume importante: Retorica poeziei
religioase a lui Nichifor Crainic (2000); Eseu
asupra epistolei medievale în literatura română
(2003); Literatura română veche. Repere
semnificative (2004); Enganos ao Diabo num
conto nos extremosde romanidade (2006, în
colaborare); Epistola în literatura medievală
portugheză (2007). Studii, articole, comentarii
în domeniu. Contribuţii la realizarea obiectivelor
specifice Învăţământului superior din Argeş.
Aprecieri publice. (M.C.S.).
BĂDESCU, Marin G. ( Costeşti, Argeş,
1901 – Bucureşti, 1979). Diplomat, traducător,
militant politic. Studii liceale, Bucureşti,
Facultatea de Ştiinţe Politice, Paris. Membru
marcant, Partidul Naţional Liberal (1919 –
1943), disident, Gruparea Gheorghe Tătărăscu
(1943 – 1947). Activitate externă în limita
mandatului ministerial acordat lui Nicolae
Titulescu. Deţinut politic (1953 – 1957).
Colaborator, ziarul Poporul, Bucureşti, director,
revista Byzantion, editată de Institutul de Studii
Sud – Est Europene, Bucureşti. Referent,
Institutul Naţional de Arheologie din Capitală.
Articole, comunicări, recenzii, prezentate la
reuniuni ştiinţifice. Iniţierea lucrărilor pentru
edificarea statuii Soldatul Român,Costeşti, Argeş
(1937). Diverse aprecieri publice. (S.T.).
BĂDESCU, Marin Manu (Costeşti,
Argeş, 24 ianuarie 1915 – Piteşti, Argeş, 2005).
Profesor gradul I, limba română, publicist,
manager. Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1934),
Facultatea de Litere şi Filosofie, Bucureşti
(1938). Activitate didactică, şcoli din Buzău,
Câmpulung (Muscel), Călăraşi (1938-1945).
Profesor (1945-1977), director adjunct (1966-
1968), Şcoala Medie Nr.1/Liceul Nicolae
Bălcescu, Piteşti. Volume importante: Liceul
Nicolae Bălcescu. Documente inedite (1971, în
colaborare); Alexandru Davila. Corespondenţă
inedită (1973); Oameni de seamă ai Liceului
Nicolae Bălcescu Piteşti (1975); Alexandru
Davila şi teatrul (1990); Muzeul Memorial al
Colegiului Ion C. Brătianu Piteşti (2002).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Colaborator, revistele: Argeş, Tribuna şcolii
argeşene, Junimea, Piteşti. Numeroase studii,
articole, comunicări, reuniuni ştiinţifice
naţionale. Rezultate deosebite, cu elevii, la
Olimpiadele de limbă şi literatură română.
Diverse recunoaşteri publice. (C.V.).
BĂDESCU, Neculae N. (n. Boteni,
Muscel, 23 iulie 1942). Profesor universitar,
inginer mecanic. Liceul Alexandru Odobescu,
Piteşti, Argeş (1961), Institutul Politehnic,
Bucureşti (1968). Doctorat, rezistenţa
materialelor, Cluj-Napoca (1987). Activitate
productivă, Întreprinderea de Motoare Electrice,
Piteşti (1968-1976), ulterior didactică,
Facultatea de Inginerie, Universitatea din Piteşti
(1976~), prorector (1996-2000). Volume
importante: Calculul de rezistenţă al
motoarelor cu ardere internă (1999, în
colaborare), Motoare pentru autovehicule
rutiere. Calcul termic, cinematic, dinamic şi de
rezistenţă (1990). Studii, articole, contracte de
cercetare. Membru activ, asociaţii profesionale
în domeniu. Contribuţii la evoluţia
învăţământului superior tehnic în Argeş. Diverse
aprecieri publice. (I. A. B.).
BĂDESCU, Nicolae (Secolul XX).
Lucrător industrial, manager, militant politic.
Activitate productivă, Fabrica Textilă
Românească, Piteşti/Găvana, Argeş (1945 –
1946). Membru marcant, Partidul Comunist
Român, secretar, Organizaţia Argeş (1946 –
1947), adept al constiturii şi consolidării
Blocului Partidelor Democrate pentru alegerile
parlamentare din 19 noiembrie 1946. Implicat în
incidente electorale, uneori violente, confruntări
cu susţinătorii Partidului Naţional Ţărănesc.
Director fondator (1948 - 1950), Întreprinderea
Textila 11 Iunie, Piteşti, înfiinţată, la
naţionalizare (1948), din Ţesătoria
Română/Gară-Sud şi Textila
Românească/Găvana. Deputat de Argeş în
Marea Adunare Naţională (1952 – 1957),
reprezentând Frontul Democraţiei Populare. Şef
birou, Sfatul Popular Regional Piteşti/Argeş
(1957 – 1964). Aprecieri publice antume.
(E.I.F.).
BĂDESCU, Petre N. (n. Bughea de Jos,
Muscel, 6 iunie 1938). Inginer silvic, manager.
Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung (1955),
Institutul Politehnic, Braşov (1960). Şef sector
(1960 – 1964), şef serviciu (1964 – 1966),
inginer şef (1967 – 1968), director (1968 –
1990), Intreprinderea Forestieră Rucăr, Argeş.
Director fondator: SC Foresta SA, Câmpulung
(1990 – 1998), director tehnic (2001-2007); SC
Eurofor SA, Bacău, director tehnic (1998-2000),
Contribuţii la mecanizarea proceselor în
exploatările forestiere, extinderea drumurilor din
bazinele hidrografice montane, Dâmboviţa,
Valea Cheii, Ghimbav, modernizarea fabricilor
de cherestea Rucăr şi Lereşti, Argeş, Voineşti
(1976), proiectarea şi punerea în funcţiune a
Fabricii de Mobilă., Câmpulung, Argeş,
promovarea exportului de cherestea în ţări din
Orientul Mijlociu. Adaptarea activităţilor
forestiere la economia de piaţă. Aprecieri
publice. (I.D.P.).
BĂDESCU PAUL, Aurel A. (n.
Buzoeşti, Hunedoara). Biolog, cercetător
ştiinţific gradul I. Stabilit în Argeş din 1968.
Liceul Avram Iancu, Brad, Hunedoara (1960),
Facultatea de Biologie, Bucureşti (1965).
Doctorat, ştiinţe biologie, Bucureşti (1991).
Biolog, Institutul de Cercetare Agricolă
Fundulea, Călăraşi (1966-1968); cercetător,
Institutul de cercetare pentru Pomicultură,
Piteşti. (1968-2008). Volume importante (în
colaborare): Lucrări practice de fiziologie şi
biochimie la plante (1985); Dicţionar ecologic
(1998). Numeroase studii şi cercetări, reuniuni
ştiinţifice naţionale şi internaţionale în domeniul
biologiei şi protecţiei plantelor pomicole.
Membru, organizaţii profesionale din ţară şi
străinătate, alte recunoaşteri publice. (C.D.B.).
BĂIAŞU, Gheorghe G. (Lugoj, Timiş, 2
martie 1932 – Bucureşti, 5 iunie 1993 ). Inginer
constructor, manager, funcţionar de stat.
Domiciliat la Piteşti în perioada 1937 – 1980.
Şcoala Medie Nr. 1, Piteşti, Argeş (1950),
Facultatea de Construcţii Hidrotehnice,
Bucureşti (1954). Stagiar, Institutul de Studii şi
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Proiectări Hidrotehnice, Bucureşti (1954 – rural. (G.C.).

1955). Inginer şef, Întreprinderea de Gospodărie
Comunală, Piteşti (1955 – 1960), şef lot, şef
BĂILĂ, Neagoe Augustin (n. Balşa,
şantier, Trustul de Construcţii Argeş (1960 –
Hunedoara, 16 octombrie 1933). Profesor
1963); director, Întreprinderea de Şantiere
universitar, inginer electromecanic. Stabilit la
Construcţii Montaj Nr. 2, Piteşti (1963 – 1965),
Piteşti din 1968. Liceul Ludwig Roth, Mediaş
şef secţie, Sfatul Popular Regional Argeş ( 1965
(1952), Facultatea de Mecanică, Timişoara
– 1968). Director, Trustul de Construcţii Argeş
(1957). Stagiu de specializarea, Germania
(1968-1971). Vicepreşedinte, Consiliul Popular
(1968-1969). Doctorat, mecanică, Timişoara
Judeţean Olt (1971 – 1980), inspector general,
(1978). Inginer, Uzina Tehnofrig, Cluj Napoca
Ministerul Constucţiilor, Bucureşti (1980 –
(1957-1968), inginer-şef, Combinatul de
1993). Coordonarea realizării primelor etape din
Articole Tehnice din Cauciuc, Piteşti, Argeş
cartierele: Craiovei, Trivale, Războieni (Piteşti);
(1968-1975). Activitate didactică, Universitatea
Vişoi (Câmpulung); Centru (Curtea de Argeş).
din Piteşti (1972 ~), cercetător ştiinţific al
Finalizarea investiţiilor pentru: Spitalul de
Senatului (1979-1989), conducător de doctorat
Recuperarea Brădet, Argeş; complexele
(1999 ~). Volume importante: Tehnologii şi
hoteliere Muntenia I (Piteşti), Muscelul
echipamente SFM (1995, 1997); Tehnologii de
(Câmpulung), Posada (Curtea de Argeş); Staţia
vîrf în construcţia de maşini (1995), Tehnologii
de apă Cerbureni, Valea Iaşului, Argeş.
de înaltă productivitate (1997), Utilizarea
Comandamente zonale şi naţionale, interviuri,
laserului în sisteme de producţie (1997). Studii,
analize economice. Importante contribuţii la
articole, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
evoluţia postbelică a judeţelor Argeş şi Olt.
internaţionale, granituri, invenţii, inovaţii.
Diverse aprecieri publice. (I.T.B.).
Membru asociaţii profesionale în domeniu.
Contribuţii la dezvoltarea învăţământului
BĂICULEŞTI. Comună în judeţul
superior tehnic din Piteşti. Aprecieri publice. (I.
Argeş, formată din satele: Băiculeşti, Alunişu,
A. B.).
Anghineşti, Argeşani, Măniceşti, Stejari, Tutana,
Valea Brazilor, Valea lui Enache, Zigoneni.
BĂJAN, Dimitrie I. (Rucăr, Muscel, 26
Suprafaţa: 76,5 km2. Locuitori: 5.865 (1925);
februarie 1871 – Rucăr, Muscel, 9 iulie 1950).
6.412 (1970), 6.258 (2008). Atestare
Istoric, paleograf. Liceul Matei Basarab,
documentară: 1428 (Măniceşti); 1497 (Tutana);
Bucureşti (1893), Facultatea de Litere şi
1599 (Zigoneni). Monumente istorice:
Filosofie, Bucureşti (1900). Activităţi agrare şi
Mănăstirea Tutana (ante 1497). Biserici:
intelectuale, Rucăr (1900 ~ 1950). Volume
Băiculeşti (1864); Valea lui Enache (1867);
importante: Vechile aşezăminte ale
Alunişu (1870), Valea Brazilor (1876); Zigoneni
Câmpulungului; Documente de la Arhivele
(1901); Tutana (1948), Măniceşti (1975). Cea
Statului ( 1928); Crucea Jurământului (1929).
mai veche şcoală: ?; cămin cultural (1948);
Investigaţii arheologice, localităţile: Cetăţeni,
bibliotecă publică (1956). Bănci populare:
Stoeneşti, Rucăr, Dâmbovicioara. Cercetări
Negru Vodă, Băiculeşti (1907-1939), Comoara
arhivistice, Bucureşti, colecţionar, documente şi
Văilor Unite, Tutana (1921-1942). Baraj, lac de
cărţi vechi, muzeu personal, Rucăr. Studii,
acumulare, hidrocentrale: Băiculeşti (15,5 Mw),
articole,comentarii, revistele Piatra Craiului şi
Zigoneni (15,5 Mw), Măniceşti (15,5 Mw),
Muscelul nostru. Donator, Muzeul Municipal
integrate Sistemului Naţional Argeşul Mare (v.).
Câmpulung, Argeş. Aprecieri publice. (V.P.).
Cooperativa Agricolă de Producţie (1960-1990);
Fabrică pentru conserve din fructe (1971-1994).
BĂJAN, Dragoş Gh. (Câmpulung,
Zonă pomicolă. Forestieră, zootehnică. Staţie
Muscel, februarie 1942 – Câmpulung, Argeş, 9
feroviară, traseul Piteşti - Curtea de Argeş,
octombrie 2005). Inginer constructor, manager.
ramificaţii rutiere spre alte localităţi. Turism
Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung (1959),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Institutul de Construcţii, Bucureşti (1968).
Inginer, Institutul de Proiectare Argeş, Piteşti
(1968-1970). Şef, birourile Gospodărie
Comunală şi Investiţii, Consiliul Popular
Orăşenesc şi Primăria Câmpulung (1970-2002).
Asistenţă tehnică specializată pentru: edificarea
cartierelor Flămânda, Gară, Visoi, Câmpulung;
sistematizări verticale; reabilitări în reţeaua
funcţională urbană. Participare directă la
redimensionarea Mausoleul Mateiaş, Valea Mare
Pravăţ (1982-1984). Preşedinte fondator, Liga
Naţională a Judeţelor Abuziv Desfiinţate (1992),
iniţierea proiectului legislativ parlamentar (2
septembrie 1992), privind reorganizarea
administrativă a României, susţinut de 250 de
senatori şi deputaţi, acţiune nefinalizată.
Numeroase comandamente de investiţii,
interviuri, emisiuni radio. Diverse recunoaşteri
publice. (M.B.).
BĂJAN, Flavius D. (n. Căteasca, Argeş,
29 ianuarie 1956). Medic, urologie. Facultatea
de Medicină şi Farmacie Carol Davila,
Bucureşti (1982). Doctorat, ştiinţe medicale,
Bucureşti (2004). Medic, Spitalul Judeţean
Argeş, Piteşti. Articole în reviste de specialitate.
Membru, importante societăţi profesionale din
Europa. Aprecieri publice. (C.C.).
BĂJENARU (Secolul XVIII ∼).
Familie tradiţională din Piteşti, Argeş.
Proprietari urbani, funcţionari de stat, militari,
oameni de cultură. Mai cunoscuţi: Teodor B.,
profesor, diacon, dirijor de cor (v.); Gheorghe
B., colonel, director, Ministerul Industriilor,
Bucureşti; Ion B., cântăreţ de operă, (tenor);
Dan B., pictor (v.); Grigore B., scriitor;
Theodor B., actor (v.). Importante recunoaşteri
publice. (S.P.).
BĂJENARU, Dan (Piteşti, Argeş, 11
mai 1900 – Bucureşti, 25 mai 1988). Artist
plastic, pictură, grafică. Liceul Ion C. Brătianu,
Piteşti (1918), Şcoala de Arte Frumoase,
Bucureşti (1925), Academiile Julian şi Ranson,
Paris, bursier, Şcoala Română Fontenay aux
Roses, Franţa (1927). Expoziţii: Paris (1926);
Bucureşti (1929 ~ 1975); Los Angeles, New-
York, Berlin (1929), Budapesta, Sofia (1942),
Moscova (1949), Beirut (1968), Mexic (1974).
Saloane de grafică în România (1958-1963).
Lucrări în expoziţii permanente: Muzeul
Naţional de Artă; Opera Română; Teatrul
Naţional, Bucureşti; Teatrul Alexandru Davila,
Piteşti (portret în ulei, Alexandru Davila, 1,20 x
1,00 m). Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din
România, alte importante aprecieri publice.
(S.N.).
BĂJENARU, Teodor (16 august 1853 –
18 iulie 1931). Profesor, muzică, diacon, preot,
dirijor cor. Stabilit la Piteşti din 1884.
Conservatorul Bucureşti, Clasa Eduardo
Wachmann. Diacon, Biserica Sfântul Gheorghe,
Piteşti (1884-1907), preot, Biserica Mavrodolu,
Piteşti (1907 ~). Primul profesor de muzică şi
dirijor, Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1885-
1920). Colaborator, muzică vocală (1898-1899)
şi liniară (1921-1928), Şcoala de Cântăreţi
Bisericeşti, Piteşti. Compoziţii proprii,
prelucrări. Dirijor fondator, Societatea Muzicală
Română Dorul, Piteşti (1904), devenită
Freamătul (1912). Importante activităţi
comunitare. Aprecieri publice antume şi
postume. (L.P.).
BĂJENARU, Theodor G. (Olteneşti,
Iaşi, 21 decembrie 1917 – Piteşti, Argeş, 1976).
Actor de teatru. Stabilit la Piteşti din 1956.
Conservatorul Dramatic, Cluj (1940). Actor:
Trupa de teatru Tudor Muşătescu, Bucureşti
(1940 – 1941); Ansamblul Armatei, Bucureşti
(1941 – 1952); Teatrul de Stat, Turda, Cluj (1952
– 1956); Teatrul Alexandru Davila, Piteşti, Argeş
(1956 – 1970). Roluri de referinţă: Feodor
(Nunta lui Krecinski, Suhovo Kobâlni); Niţă
(Poarta, Paul Everac); Cetăţeanul (Omul cu
marţoaga, George Ciprian); Păsărilă (Harap
Alb, George Vasilescu); Gavrilo (Fata fără
zestre, Aleksandr Nikolaevici Ostrovschi);
Subdirectorul (Mitică Popescu, Camil Petrescu).
Colaborări didactice, Şcoala Populară de Artă,
Piteşti, Argeş. Aprecieri publice. (I.F.).
BĂJESCU (Secolului XVII ~). Familie
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
tradiţională din Muscel. Târgoveţi, mari
proprietari funciari, demnitari medievali ai Ţării
Româneşti, militari. Întinse suprafeţe de teren,
case, ctitorii civile şi ecleziastice, donaţii
comunitare, Câmpulungul, Băjeşti, Bălileşti,
Muscel, alte localităţi din Argeş, Teleorman,
Vâlcea. Cel mai cunoscut: Marius B. (v.).
Contribuţii la consolidarea sistemului economic
şi instituţional propriu feudalismului autohton.
(S. C.).
BĂJESCU, Mareş (Secolul XVII).
Mare proprietar funciar, înalt demnitar medieval.
Originar din Câmpulung, Muscel. Căsătorit în
familia Cantacuzino. Logofăt (1643-1665),
vistier şi vornic (1665-1669). Mare ban al
Olteniei (1669-1672). Ispravnic al Scaunului
Bucureştilor, caimacam, locţiitor de domn
(1670). Ocine şi delniţe: Băjeşti (1643), Brătiani
(1644), Groşani (1665). Ctitor: Mănăstirea
Cornetu, Vâlcea; curtea boierească (1666) şi
Biserica Băjeşti, Bălileşti, Argeş, tablou votiv.
Colaborator al domnilor Ţării Româneşti, Matei
Basarab (v.), Şerban Cantacuzino (1678-1688),
Constantin Brâncoveanu (v.). Contribuţii
distincte la consolidarea societăţii româneşti în
etapa feudalităţii clasice. Importante aprecieri
antume şi postume. (S. C.).
BĂLAN, George D. (n. Petroşani,
Hunedoara, 30 iunie 1955). Inginer minier, înalt
funcţionar public, manager. Stabilit în Argeş din
1980. Liceul Petroşani (1975), Institutul de
Mine, Petroşani (1980), Facultatea de Ştiinţe
Economice, Petroşani (2002). Doctorat, ştiinţe
tehnice, Petroşani (2002). Inginer, şef sector, şef
serviciu, inginer şef, director, Exploatarea
Minieră Câmpulung, Argeş (1980 – 2000).
Primar al Municipiului Câmpulung ( 2000 –
2004). Activitate didactică, universităţile din
Piteşti, Argeş (2005 – 2007) şi Lucian Blaga,
Sibiu (2007 ∼ ). Volume importante (în
colaborare): Bătălia din zona Bran –
Câmpulung ( 2003); Comerţ şi comercianţi
( 2007); Managementul societăţilor
comerciale (2007); Economia organizaţiilor
industriale moderne (2008). Inovator şi
inventator. Studii, articole, interviuri, emisiuni
media pe teme economice, sociale, civice.
Colaborări externe. Diverse aprecieri publice.
(T.M.).
BĂLAN, Ion B. (n. Valea Mare Pravăţ,
Muscel, 1 ianuarie 1931). Economist, manager.
Şcoala Medie Tehnică de Mecanică Agricolă,
Câmpulung (1952), Academia de Studii
Economice, Bucureşti (1958). Stagiar,
Inspectoratul Raional de Asigurări, Muscel
(1958), director, Inspectoratul Raional de
Asigurări, Topoloveni (1958 – 1961), economist,
Baza de Aprovizionare a petrolului, Leordeni,
Argeş (1961 – 1962). Director general
Administraţia Regională/Judeţeană Argeş a
Asigurărilor de Stat (1962 – 1996). Director S.C.
Asirag S.A., Piteşti (1996 – 2004). Studii,
articole, interviuri, analize economice şi
demografice. Contribuţii la organizarea
sistemului asigurărilor de stat în Argeş – Muscel,
edificarea sediilor inspectoratelor din Piteşti,
Câmpulung, Curtea de Argeş, Topoloveni,
stabilirea de relaţii naţionale şi internaţionale în
domeniu. Diverse aprecieri publice. (I.B.).
BĂLAŞA (Secolul XVII). Doamnă,
soţia voievodului Ţării Româneşti, Constantin
Şerban (v.). Venerată de locuitorii reşedinţei
Argeşului pentru contribuţia la edificarea
Bisericii Sfântul Gheorghe, Piteşti, Argeş,
catedrală a oraşului. Stradă eponimă în Piteşti,
alte valoroase recunoaşteri postume. (C.N.).
BĂLĂCEANU (Secolul XVII ~).
Familie tradiţională din Argeş. Mari proprietari
funciari, demnitari, oameni politici, diplomaţi,
cărturari, participanţi la evenimentele cardinale
din perioadele medievală, modernă şi
contemporană ale spaţialităţii româneşti. Mai
importanţi: Badea B. (v.), Constantin B. (v.),
Grigore B. (v.), Ioan/Iancu B. (v.), Ştefan B.
(v.). Donaţii comunitare. Aprecieri antume şi
postume. (F.P.).
BĂLĂCEANU, Badea (Secolul XVII).
Mare proprietar funciar, înalt demnitar medieval.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Mare vornic (1678-1687), pe timpul domnului
Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino (1678-
1688). Contribuţii la evoluţia statului spre
modernitate. (I.I.Ş.).
BĂLĂCEANU, Constantin/I (? -
Tohani, Zărneşti, Braşov, 11 august 1690). Mare
proprietar funciar, înalt demnitar medieval. Agă/
şeful Poliţiei Capitalei. Activitate externă
filoaustriacă, potrivnică domnului Ţării
Româneşti, Constantin Brâncoveanu (v). Căzut
în timpul confruntări militare de la Tohani,
Zărneşti, Braşov (1690), dintre habsburgi, în
tabăra cărora se afla, şi români, aliaţi cu turcii,
deveniţi victorioşi. Adept al orientării autohtone
spre Europa Centrală. Diverse aprecieri
postume. (I.I.Ş.).
BĂLĂCEANU, Constantin/II (1849 -
1934). Mare proprietra funciar, parlamentar,
militant politic. Originar din Stolnici, Argeş.
Membru marcant, Partidul Conservator. Senator
de Argeş, Colegiul I (1885 ~ 1918). Donator
comunitar: terenuri, importante sume de bani,
materiale de construcţii pentru edificarea şcolii,
dispensarului şi renovarea bisericii satului
Stolnici (1887 – 1890). Preocupări ştiinţifice,
finanţate prin vânzarea şi concesionarea unor
moşii. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Stolnici, plasa Teleorman, expropriate parţial
prin Legea pentru definitivarea Reformei
Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul
condus de Alexandru Averescu. Frescă votivă,
biserica Stolnici, împreună cu alţi 24 de membri
ai familiei., realizată de Ilie Petrescu (v.).
Recunoaşteri publice antume şi postume.
(I.I.Ş.).
BĂLĂCEANU, Grigore (Sfârşitul
secolului XVII – Prima jumătate a secolului
XVIII). Mare proprietar funciar, demnitar
medieval. Participant la importante evenimente
politice şi militare din prima etapă a epocii
fanariote în Muntenia. Apropiat domnului Ţării
Româneşti, Nicolae Mavrocordat (1716~1730).
Stimularea evoluţiei spre modernitate a societăţii
româneşti. (I.I.Ş.).
BĂLĂCEANU, Grigore C. (1876-
1967). Mare proprietar funciar, manager,
militant politic. Originar din Stolnici, Argeş. Fiul
lui Constantin Bălăceanu/II (v.). Membru
marcant, Partidul Naţional Liberal (1906 ~
1947), consilier judeţean, la Piteşti, în mai multe
legislaturi. Ofiţer pe fronturile româneşti ale
Primului Război Mondial (1916-1918).
Preocupări în domeniile modernizării
exploataţiilor agricole. Întinse suprafeţe de teren
în localitatea Stolnici, Argeş, expropriate parţial
prin Legea pentru Reforma Agrară din 23
martie 1945, adoptată de guvernul condus de
Petru Groza. Frescă votivă, biserica Stolnici,
împreună cu alţi 24 de membri ai familiei,
realizată de Ilie Petrescu (v.). Recunoaşteri
publice antume şi postume. (I.I.Ş).
BĂLĂCEANU, Ioan/Iancu Constantin
(Bucureşti, 1828 - 1914). Mare proprietar rural
şi urban, înalt funcţionar de stat, militant politic.
Iniţiator, organizator, participant direct la
evenimentele din 1848, Câmpulung, Muscel.
Jurământ pe Noua Constituţie (Proclamaţia de
la Islaz), dezavuarea Regulamentului Organic
şi a Arhondologiei (Condica rangurilor
boieresti), adunare publică, Mânăstirea Negru
Vodă, Câmpulung (6 august 1848). Numit,
împreună cu Ioan Paleologu, cârmuitor/prefect
al judeţului Muscel, succedând lui Dumitru
Jianu (v.). Nominalizat în declaraţiile celor
arestaţi şi întemniţaţi la Mânăstirea Văcăreşti,
Bucureşti (octombrie 1848 – mai 1849). Adept
al unirii Principatelor Române, membru activ,
comitetul Central Electoral pentru Adunarea ad-
hoc a Munteniei (1857). Deputat în Cameră
(1866 ~). Promovarea conceptelor
modernismului european. Aprecieri antume şi
postume. (I.I.Ş.).
BĂLĂCEANU, Ştefan (Sfârşitul
secolului XVIII – Prima jumătate a secolului
XIX). Mare proprietar funciar, parlamentar,
demnitar. Logofăt, coordonator al Cancelariei
domneşti pe timpul principelui Ţării Româneşti,
Alexandru Ghica (1834-1842). Deputat de drept
al Argeşului în Adunarea Obşteasca
Regulamentară de la Bucureşti (1831-1834).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Adept al consolidării sistemului politic naţional
de factură constituţională. Aprecieri postume.
(I.I.Ş.).
BĂLĂCEANU, Virgil If. (Mioarele,
Argeş, 13 mai 1956). General de brigadă.
Şcoala generală (1971). Liceul Militar
Dimitrie Cantemir, Breaza (1975), Şcoala
Militară de Ofiţeri Activi de Infanterie, Sibiu,
1978, Facultatea de Istorie, Filozofie,
Universitatea Bucureşti (1987), Academia
Militară Generală, Facultatea de Arme
Întrunite, Bucureşti (1990), Curs de
Management al Resurselor de Apărare în
cadrul Şcolii Navale Postuniversitare,
Monterey, California, Statele Unite ale
Americii (1997), Colegiul de Război al
Forţelor Terestre Americane, Carlisle,
Pennsylvania, Statele Unite ale Americii
(2001). Doctorat, ştiinţe militare (2003).
NATO Executive Master, Şcoala Naţională de
Ştiinţe Politice şi Administrative, Bucureşti
(2003). Îndelungată carieră de comandă de la
pluton la regiment şi brigadă şi activităţi de
stat major. Comandant Brigada 2 Infanterie
Rovine, care a desfăşurat concomitent două
unităţi organice în două teatre de operaţiuni
(Irak şi Afganistan) în cadrul Coaliţiei de
forţe şi NATO şi o companie în Irak sub egida
ONU. Lucrarea Puterea de luptă a
infanteriei. Tradiţii şi evoluţii. Participant la
exerciţii şi activităţi NATO şi multinaţionale
în Bulgaria Grecia, Cehia, Lituania, Ucraina,
Norvegia, Germania, Franţa, Nicaragua,
Brazilia, Mexic. (G.I.N.).
BĂLĂCEANU-STOLNICI,
Constantin G. (n. Bucureşti, 6 iulie 1923).
Membru de onoare al Academiei Române (10
noiembrie 1992). Medic, neuropsihiatrie,
militant politic, memorialist, mare proprietar
funciar. Fiul lui Grigore C. B. (v.). Liceul Ion
C. Brătianu, Piteşti (1941), Facultatea de
Medicină, Bucureşti (1947). Doctorat, ştiinţe
medicale, Bucureşti (1968). Activitate
didactică, Institutul de Medicină, Bucureşti
(1947-1952). Şef secţie, şef clinică, director,
spitalele: Colentina, Dr. Ion Cantacuzino, Dr.
Gheorghe Marinescu, Bucureşti (1949-1974);
Institutul Naţional de Gerontologie şi
Geriatrie, Bucureşti (1974 ~). Preocupări
didactice: universităţile George Bariţiu,
Braşov şi Ecologică, Bucureşti (1994 ~).
Volume importante: Cibernetica (1967);
Personalitatea umană (1972); Introducere în
studiul Cabalei (1996); Tratat de geriatrie
practică (1997). Membru marcant, Partidul
Naţional Liberal, consilier ministerial.
Preşedinte: Colegiul Medicilor din România
(1991-1993); Societatea Scriitorilor Români
de Ştiinţă, Pedagogie, Memorialistică (1990
~). Membru, Adunarea Naţională a Bisericii
Ortodoxe Române. Numeroase studii, articole,
comunicări pe diverse teme. Invitat, institute,
facultăţi, academii din Africa, America de
Sud, Asia, Europa. Valoroase recunoaşteri
publice naţionale şi internaţionale. Contribuţii
distincte la dezvoltarea medicinei,
diversificarea structurilor economiei rurale
contemporane, realizarea unor proiecte civice
argeşene. (S.D.V.).
BĂLĂNESCU, Tudor (n. Potcoava,
Olt, 18 decembrie 1947). Profesor universitar,
informatică. Activitate la Piteşti din 1998.
Liceul Potcoava, Olt (1966), Facultatea de
Matematică, Bucureşti (1971). Doctorat,
informatică, Bucureşti (1986). Cadru didactic,
universităţile din Bucureşti (1971-1998) şi
Piteşti, Argeş (1998~). Volume importante
(autor, coautor): Corectitudinea algoritmilor
(1995); Programare în limbajele Pascal şi
Turbo Pascal (1992); Dicţionar de
matematică (1974). Studii, articole, analize,
publicate în reviste de specialitate din Europa
şi Statele Unite ale Americii. Participări la
diverse foruri ştiinţifice interne şi
internaţionale pe teme ca limbaje formale,
teoria automatelor, ingineria programării,
tehnici de compilare. Contribuţii la
dezvoltarea învăţământului superior
informatic din Piteşti. Valoroase aprecieri
publice. (M.C.S.).
BĂLĂŞOIU, Victor I. (n. Stăneşti,
Corbi, Argeş, 16 aprilie 1943). Profesor
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

universitar, inginer mecanic, cercetător. Liceul Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1961), Bârseşti, plasa Topolog, expropriate parţial
Institutul Politehnic, Timişoara (1966). prin Legea pentru definitivarea Reformei
Doctorat, sisteme electrohidraulice, Bucuresti Agrare din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul
(1987). Inginer, Uzina de Utilaje Petroliere, condus de Alexandru Averescu .(I.I.Ş.).
Târgovişte (1966-1972), cercetător, Baza de
Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române,
BĂLTEANU, Radu (Sfârşitul
Filiala Timişoara (1972-1976). Activitate
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
didactică, Universitatea Politehnică,
XX). Mare proprietar funciar din judeţul
Timişoara (1976 ~). Volume importante:
Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Acţionări hidraulice şi pneumatice, I, II
Şerbăneşti, plasa Dâmbovnic, expropriate
(1990, 1992), Hidraulica sistemelor de
parţial prin Legea pentru definitivarea
acţionare (1996). Numeroase studii, articole,
Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată
comunicări, reuniuni naţionale şi
de guvernul condus de Alexandru Averescu.
internaţionale. Membru activ, prestigioase
(I.I.Ş).
foruri ştiinţifice în domeniu. Contribuţii la
dezvoltarea contemporană a cercetării şi
BĂLTESCU, Ioan P. (Sfârşitul
învăţământului superior tehnic din România.
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
(I.A.B.).
XX). Mare proprietar funciar din judeţul
Argeş. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
BĂLÂNGĂ, Ion (n. ). Firma sa, Euro
Cepari, plasa Topolog, expropriate parţial prin
Tehno Group, este concesionară a
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare
autoturismelor Volkswagen, Porsche, Audi.
din 17 lulie 1921, aplicată de guvernul condus
(I.M.M.).
de Alexandru Averescu şi Legea pentru
Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată
BĂLILEŞTI. Comună în judeţul de guvernul condus de Petru Groza. (I.I.Ş.)
Argeş, formată din satele: Bălileşti, Băjeşti,
Goleşti, Poeniţa, Priboaia, Ulita, Valea Mare-
BĂNĂŢEANU, Ion (Coteşti, Godeni,
Bratia. Suprafaţa: 59,9 km2. Locuitori: 1.341
Muscel, 15 noiembrie 1938). Preot, funcţionar
(1930); 4.380 (1970), 4.300 (2008). Atestare
eclesiastic, diplomat. Seminarul Teologic,
documentară: 1519 (Băjeşti); 1526
Curtea de Argeş (1956); Seminarul Teologic,
(Mogoşeşti); 1533 (Ulita); 1567 (Goleşti);
Bucureşti (1960); Institutul Teologic
1598 (Bălileşti). Monumente istorice: Biserica
Universitar, Bucureşti (1964); Academia
Băjeşti (1666); Rumâneşti (1824); cruci de
Teologică Ortodoxă, Sofia, Bulgaria (1970).
piatră (1662, XVIII); biserici: Bălileşti (1767),
Diacon: Biserica Sfântul Silvestru, Bucureşti
Ulita (1926), Goleşti-Bratia (1942).
(1970-1975), Biserica Albă, Bucureşti (1975-
Monumente ale eroilor: Bălileşti, autor:
1977). Secretar, Cabinetul patriarhal (1977-
Dumitru Măţăuanu; Poeniţa. Cea mai veche
1990). Preot paroh, Biserica Albă (restaurată),
şcoală: Băjeşti (1939); cămin cultural (1948);
Bucureşti (1990 ~). Organizator al vizitelor
bibliotecă publică (1934). Cooperativă
patriarhului Iustin Moisescu (v.) în străinătate.
Agricolă de Producţie (1960-1990). Zonă
Fondator, Corala preoţească Te Deum
pomicolă, forestieră şi zootehnică. Tradiţii
Laudamus (1990), reînfiinţarea Coralei
folclorice, expoziţie permanentă de istorie,
preoţilor din Capitală (2000). Importante
turism rural. (G.C.).
aprecieri publice. (G.C.).
BĂLTEANU, Petre (Sfârşitul
BĂNCESCU, Doru G. ( Nucşoara,
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
Argeş, 9 mai 1947). Inginer constructor,
XX). Mare proprietar funciar din judeţul
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
manager. Liceul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş
(1965), Institutul de Construcţii Hidrotehnice,
Bucureşti (1971). Specialist în proiectarea,
execuţia şi exploatarea aducţiunilor de apă,
gaze, canalizare: Întreprinderea Judeţeană de
Gospodărie Comunală şi Locativă Argeş
( 1971 – 1975; 1977 – 1991), director
sucursală (1990 – 1991); Institutul de
Proiectări, Piteşti (1975 – 1976); Cooperativa
Constructorul, Piteşti (1976 – 1977); Regia
Autonomă Regocom, Piteşti (1991 – 1997),
director general, (1992 – 1995); Regia
Autonomă Regotrans, Piteşti (1997 – 2001,
director executiv, 2000 – 2001); SC
Termoficare 2000 SA, Piteşti (2002 – 2004);
Direcţia Tehnică a Consiliului Judeţean Argeş
(2001– 2002; 2004 – 2007, director executiv).
Inventator, fundaţii speciale. Contribuţii la
redimensionarea reţelelor urbane din
municipiul Piteşti la sfârşitul secolului
XX.Aprecieri publice. (G.P.).
BĂNESCU, Honoriu P. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Jurist, înalt funcţionar de stat,
parlamentar. Activitate în Argeş din 1907.
Facultatea de Drept, Bucureşti. Membru
marcant, Partidul Naţional Liberal, lider,
organizaţia Piteşti în etapa interbelică. Prefect
al judeţului Argeş (1919, 1922-1926),
confruntat cu mişcările greviste ale
lucrătorilor de la unităţile feroviare din Piteşti
(1919). Preşedinte, Camera de Comerţ şi
Industrie Argeş (1929-1934). Deputat de
Argeş în Parlamentul României (10 martie -
17 iulie 1927). Redactor, ziarul Argeşul,
Piteşti (1907 ~ 1913), editorialist, publicaţia
Vocea Argeşului, Piteşti (1918). Decan,
Baroul Argeş (1932-1933). Iniţiative pentru
consolidarea României Mari. Valoroase
aprecieri publice. (I.T.B.).
BĂNICĂ, Gheorghe P. (n. Coteşti,
Godeni, Argeş, 26 martie 1951). Profesor
universitar, manager, publicist.. Liceul cu
Program Sportiv, Câmpulung (1970),
Facultatea de Filologie, Piteşti (1973),
Universitatea din Craiova (1976). Doctorat,
filologie, Craiova (1999). Activitate didactică:
şcoli din Vâlcea, Olt, Argeş (1973-1979),
Universitatea din Piteşti (1979 ~). Inspector
principal, Ministerul Învăţământului,
Bucureşti (1991-1992). Responsabil, Secţia
Studenţi Străini (1993-1995), director,
Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic (1996-1998), director, Colegiul
Universitar de Institutori (1999-2004),
cancelar Senat (2004 ~), Universitatea din
Piteşti. Volume importante (în colaborare):
Dicţionar poliglot de mărimi fizice şi unităţi
de măsură (1981); Formarea cuvintelor în
limba română contemporană (1999);
Toponimia zonei submontane dintre Olt şi
Dâmboviţa (2000); Localităţile judeţului
Argeş. Studiu etimologic şi istoric (2000);
Metodica predării limbii şi literaturii române
(2000); Studii, articole, referate ştiinţifice,
reuniuni naţionale şi internaţionale în
domeniu. Contribuţii la dezvoltarea
învăţământului superior din Argeş. Diverse
aprecieri publice. (M.C.S.).
BĂNICĂ, Logica Şt. (n. Piteşti,
Argeş, 24 noiembrie 1955). Informatician,
manager, publicist. Liceul Zinca Golescu,
Piteşti (1974), Facultatea de Automatică şi
Calculatoare, Bucureşti (1979). Stagiu de
specializare, Franţa. Doctorat, informatică,
Piteşti (2007). Inginer de sistem, Centrul
Teritorial de Calcul Electronic, Piteşti (1980-
1987); şef, Oficiul de Calcul, Intreprinderea
de Legume şi Fructe, Piteşti (1987-1990);
proiectant tehnologia informaţiei, Societatea
de Servicii în Informatică, Piteşti (1990-
1997); şef, Oficiul de Calcul, SC Argeşfarm
SA, Piteşti (1997-1999). Director, Societatea
de Servicii în Informatică, Piteşti (1999 ~).
Colaborări didactice, Universitatea din Piteşti
(1994 ~). Volume, studii, articole, reuniuni
naţionale şi internaţionale în domeniul
informaticii. Aprecieri publice. (E.H.).
BĂNICĂ, Nicolae M. (n. Piteşti,
Argeş, 30 noiembrie 1934). Actor mânuitor,
regizor, manager. Şcoala Medie Tehnică de
Comerţ, Piteşti (1952). Şcoala Populară de
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Artă, Piteşti, Clasa Dem Psata şi Radu
Dimitriu (1960). Activitate permanentă, Secţia
de Păpuşi Aşchiuţă, Teatrul Alexandru Davila,
Piteşti (1959 ~). Şef secţie (1975 ~). Roluri de
referinţă (din cele peste 250): Vasilache
(Vasilache la ţară); Caţelul Lăbuş (Buratino
zboară în lună); Uriaşul (Uriaşul din
Trivale); Micul dorobanţ (Un dorobanţ de o
şchioapă); Moş Poveste (Trei iezi cântăreţi).
Volum important: Teatrul Aşchiuţă la 55 de
ani (2005). Diplome de excelenţă, premii,
trofee, reuniuni naţionale şi internaţionale în
domeniu. Turnee artistice în mai multe state
europene. Interviuri, emisiuni media,
comentarii, adaptări literare pentru copii.
Cetăţean de Onoare al Municipiului Piteşti
(2004), membru, Uniunea Teatrală din
România, alte recunoaşteri publice. (I.F.).
BĂNICĂ, Valentin George Gh. (n.
Drăgăşani, Vâlcea, 3 iulie 1956). Medic,
medicină generală, manager. Stabilit la Piteşti
din 1960. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti,
Argeş (1974), Facultatea de Medicină,
Bucureşti (1981). Medic: Spitalul Petreşti,
Dâmboviţa (1981-1984); Combinatul
Petrochimic, Piteşti, Argeş (1985-1990);
Circumscripţia Moşoaia, Argeş (1990-1993);
Dispensarul Urban Nr. 5, Piteşti (1993 ~).
Medic primar, medicină de familie (1997).
Preşedinte, Colegiul Medicilor din judeţul
Argeş (2000-2004; 2004-2008; 2008 ~).
Competenţe în domeniu, obţinute la clinici şi
centre de perfecţionare din Capitală.
Colaborări ştiinţifice externe. Studii, articole,
analize, rapoarte, interviuri. Membru,
importante societăţi naţionale şi europene.
Aprecieri publice. (C.C.).
BĂNUŢĂ, Ion (Siliştea, Căteasca,
Argeş, 7 noiembrie 1914 – Bucureşti, 31
decembrie 1986). Scriitor, ziarist, manager.
Liceul Timişoara, Facultatea de Filosofie,
Bucureşti. Activitate productivă, Atelierele
Griviţa, Bucureşti (1930-1945). Ziarist,
publicaţiile din Timişoara şi Bucureşti (1945-
1958). Director, Editura pentru Literatură,
Bucureşti (1958-1969), redactor-şef, revista
Albina, Bucureşti (1969-1986). Debut
editorial: Cetatea tăcerii (versuri, 1946).
Volume importante: Izvoare (1956); La
hotarul dintre lumi (1960); Scrisoare către
anul 2000 (volum autobiografic, 1963,
prefaţă, George Călinescu); Lacrima
diavolului (1965); ciclul Panorame (1967 ~
1977); Copiii de pe Argeş după flori (1975).
Membru, Uniunea Scriitorilor din România,
alte valoroase recunoaşteri publice antume şi
postume. (M.S.).
BĂNUŢĂ, Nicolae I (n. Căteasca,
Siliştea, Argeş, 12 iunie 1953). General de
brigadă, 1 decembrie 1994. Şcoala generală
Siliştea (1968), Liceul Militar Dimitrie
Cantemir, Breaza (1972), Şcoala Militară de
Ofiţeri Nicolae Bălcescu, Sibiu (1975),
Academia Militară, Bucureşti (1982),
Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti
(1995). Carieră militară în cadrul Ministerului
Apărării Naţionale şi Serviciul de Protecţie şi
Pază. A făcut parte din grupul de ofiţeri
desemnat să constituie Serviciul de Protecţie
şi Pază, în cadrul căruia a deţinut funcţia de
director adjunct (1991-1998); a executat
misiuni de protecţie pentru delegaţiile
României la Expoziţia Universală din 1992
de la Sevilla, Spania, la Reuniunile
Francofoniei, Paris, 1991, Mauritius, 1992, şi
la Adunarea Generală O.N.U., 1994. A
înfiinţat S.C.Argessis Alpha Sistem, cu peste
300 angajaţi. (G.I.N.)
BĂRĂSCU, Elena (n. Răzvad,
Dâmboviţa, 22 mai 1945). Profesor
universitar, inginer mecanic. Stabilită în
Piteşti din 1978. Liceul Nicolae Bălcescu,
Târgovişte (1963), Facultatea de Mecanică
Agricolă, Bucureşti (1968). Doctorat, ştiinţe
tehnice, Bucureşti (1996). Inginer, unităţi
agricole din Argeş (1968-1979). Activitate
didactică permanentă, Universitatea din Piteşti
(1979~). Volume importante (autor, coautor):
Mecanisme (1990); Organe de maşini şi
mecanisme (1985); Ingineria sistemelor
mecanice. Mecanisme (2000); Mecanisme.
Culegere de probleme (2000). Studii, articole,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
referate ştiinţifice, publicate în reviste de
specialitate, participări la foruri ştiinţifice
naţionale şi internaţionale, contracte de
cercetare. Membru, prestigioase asociaţii
profesionale autohtone şi continentale.
Contribuţii la dezvoltarea învăţământului
superior tehnic din judeţul Argeş. Aprecieri
publice. (M.C.S.).
BĂRĂŢIA CÂMPULUNG (Secolul
XIII ~). Aşezământ romano-catolic, hramul
Sfântul Iacov, aparţinând comunităţii saşilor,
stabiliţi în Câmpulung, Muscel, la începutul
Evului Mediu. Proprietăţi funciare pe
teritoriul aşezării Topoloveni şi ale altor zone
din apropiere (XVII-XIX). Edificii
importante: nava bisericii (XIII – 1788);
altarul (XV ~); casa parohială (XVII ~);
turnul/clopotniţa (1730 ~); piatra tombală
(1300 ~) pentru comitele Laurenţiu de
Longocampo (v.). Reabilitări şi amenajări
ulterioare: 1760; 1963-1965. Relaţii cu
structuri similare din Europa. (E.I.F.).
BĂRBĂRIE, Ştefan E. (n. Piteşti,
Argeş, 14 august 1937). Cercetător ştiinţific
militar, inovator, inventator. Liceul Militar de
Marină, Galaţi (1954), Şcoala Militară
Superioară de Marină, Constanţa (1958),
Academia Militară de Marină Krâlov,
Leningrad, Federaţia Rusă (1964), Academia
Militară Generală, Bucureşti, (1968).
Activitate profesională şi de cercetare,
instituţii speciale de profil (1958-1990).
Inovator şi inventator, domeniul naval, studii,
articole, manuale referitoare la armamentul de
luptă sub apă. Colaborări didactice. Academia
Navală Mircea cel Bătrân, Constanţa (1990-
1995). Contribuţii speciale la amplificarea, în
România, a preocupărilor ştiinţifice din
departamentele militare contemporane.
Importante aprecieri publice. (G.P.).
BĂRBULESCU, Alexandru (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mic întreprinzător, manager. Patron
fondator, Garajul Bărbulescu, Piteşti (1933),
primul atelier de reparat automobile din
localitate. Import de maşini, subansamble şi
piese de schimb, colaborări în Bucureşti,
Ploieşti, Braşov, activităţi înregistrate la
Camera de Comerţ şi Industrie Argeş.
Exponent al iniţiativei particulare, economiei
de piaţă, promovării transportului auto,
relaţiilor cu alte state europene. Aprecieri
publice. (T.C.A.).
BĂRBULESCU, Eugen (Retevoeşti,
Argeş, 8 aprilie 1888 – Bucureşti, 16 iulie
1984). Preot, folclorist, publicist. Seminarul
Nifon, Bucureşti (1909), Facultatea de
Teologie, Bucureşti (1913). Diacon,
Mănăstirea Pasărea, Ilfov (1913-1914),
diacon (1914-1917), preot (1917-1940),
Biserica Silvestru, Bucureşti. Activitate
didactică: Seminarul Nifon, Bucureşti (1917-
1924); Colegiul Sfântul Sava, Bucureşti
(1929-1940). Volume importante: Creştinism
şi naţionalism. Creştinism şi democraţie
(1923); Colinde populare (1935, 1938);
Prohodul Domnului (1938); Zece cântece
religioase (1938). Editor, culegeri folclorice
(1932,1940), analist, creaţii populare din
Argeş-Muscel. Membru activ, Societatea
Corală Carmen, Bucureşti. Fondator, ziarul
Realitatea, Bucureşti, colaborări editoriale,
publicaţiile Duminica poporului şi Apostolul.
Diverse aprecieri publice. (L.P.).
BĂRBULESCU, Ion R. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mic întreprinzător, manager. Patron
fondator, primul atelier manufacturier din
oraşul Costeşti, Argeş, Tăbăcăria Broşteni
(1921), activitate înregistrată la Camera de
Comerţ şi Industrie Piteşti. Alte iniţiative
comunitare, favorabile evoluţiei economiei
argeşene în etapa interbelică. (T.C.A.).
BĂRBULESCU, Marinel A. (n.
Broşteni, Costeşti, Argeş, 1 iunie 1940).
Inginer instalaţii, manager. Liceul Matei
Basarab, Bucureşti (1962), Facultatea de
Instalaţii pentru Construcţii, Bucureşti (1968).
Inginer, şef lot, Trustul Nr. 2 Instalaţii,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Bucureşti, Şantierul 208, Piteşti (1969-1970).
Şef lot (1970-1972), inginer şef adjunct
(1972-1975; 1994-1995), inginer şef (1975-
1978), şef şantier (1978-1990), director
(1990-1993), Trustul de Instalaţii şi
Automatizări Bucureşti, Antrepriza Piteşti.
Coordonarea executării instalaţiilor electrice
complexe pe şantierele, platformele
industriale Piteşti-Nord, Piteşti-Sud, Piteşti-
Est, Curtea de Argeş, Câmpulung, Slatina,
Craiova, Drăgăneşti Olt, Costeşti, Topoloveni.
Comandamente centralizate de investiţii,
interviuri, reuniuni ştiinţifice de specialitate.
Aprecieri publice. (G. P.).
BĂRBULESCU, Nicolae (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mic industriaş, manager, proprietar
forestier. Fondator, Fabrica de Cherestea,
Nămăeşti, Valea Mare Pravăţ, Muscel.
Societar, Camera de Comerţ şi Industrie,
Piteşti. Dezvoltarea activităţilor tradiţionale
din localităţile muscelene. (T.C.A.).
BĂRBULESCU, Nicolae C. (n.
Silişteni, Lunca Corbului, Argeş, 22 ianuarie
1939). Profesor gradul I, matematică,
manager, publicist. Şcoala Medie Radu
Greceanu , Slatina, Olt (1957), Facultatea de
Matematică, Timişoara (1964). Activitate
didactică: şcoli din Buzoeşti şi Stolnici, Argeş
(1957-1959); Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung, Argeş (1964 – 1967); Liceul
Industial Nr. 4, Piteşti (1967-1990; director
fondator, 1976-1984, Grupul Şcolar de
Chimie, Bulevardul Petrochimiştilor, Piteşti);
Liceul Nicolae Bălcescu/ Colegiul Naţional
Ion C. Brătianu, Piteşti (1990 – 2002).
Colaborator permanent, Gazeta Matematică,
Bucureşti. Succese importante în pregătirea
elevilor pentru Olimpiadele Naţionale şi
Internaţionale de Matematică (peste 100 de
premii). Studii, articole, brigăzi complexe de
control, activităţi metodice de
specialitate.Aprecieri publice. (D.I.G.).
BĂRBULESCU, Tita N. (n.
Topoloveni, Muscel, 1936). Interpret vocal,
muzică populară. Autodidact. Colaborări cu
orchestrele: Doina Argeşului, Piteşti; Doina
Olteniei, Craiova; Flacăra Prahovei, Ploieşti;
Teatrul Ion Vasilescu, Bucureşti (1960).
Melodii în Fonoteca de Aur a
Radioteleviziunii Române: Sus la munte la
Muscel; Din Piteşti pân` la Trivale;
Argeşene, argeşene; Trei lalele din Piteşti;
Dorul de Topoloveni; Din Piteşti la
Câmpulung. Culegător de folclor din Argeş-
Muscel. Importante distincţii oficiale şi
aprecieri publice. (L.P.).
BĂRCAN (Secolul XVII ~). Familie
tradiţională din Vrăneşti, Muscel. Proprietari
funciari, slujbaşi domneşti, preoţi, ingineri,
publicişti. Mai importanţi: Bărcan (armaş de
Vrăneşti, 1619~1633, stolnic); Preda B.
(preot, ctitor, Biserica Vrăneşti, Muscel,
1821); Şerban B. (preot, autor, Catagrafia
Vrăneşti, 1840); Ion B. (cântăreţ de strană,
Vrăneşti, Muscel, 1916-1940). Urmaşi direcţi:
generaţiile Apostolescu, Bărcănescu, Duţă,
Ene, Sandu, Tonia, Vintilescu. Ctitorie,
Biserca Vrăneşti, Călineşti, Argeş, frescă
votivă. Activităţi militare, economice, sociale,
ecleziastice, culturale, proprii medievisticii şi
modernităţii româneşti. (R. O.).
BĂRCĂCILĂ, Alexandru I. (Bughea
de Sus, Muscel, 31 martie 1876 – Bucureşti, 6
februarie 1970). Profesor, istorie, cercetător
ştiinţific, publicist. Liceul Matei Basarab,
Bucureşti (1897), Universitatea din Bucureşti
(1903). Activitate didactică: Liceul Dinicu
Golescu, Câmpulung (1903-1912); Liceul
Traian, Turnu Severin (1912-1938), director
(1922-1938). Fondator: Muzeul Porţile de
Fier, Mehedinţi (1912); Ateneul Popular Casa
Luminii, Turnu Severin (1919); săpăturile
arheologice din multe aşezări dunărene.
Volume importante: Suflete adormite (1918);
Dacia de la Dunăre... (1947). Numeroase
studii, articole, rapoarte, comunicări, publicate
în reviste de specialitate din Bucureşti,
Craiova, Turnu Severin (1914-1966).
Reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Premiul Vasile Pârvan al Academiei Române,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Bucureşti (1934), alte valoroase recunoaşteri (1925), Cioceşti (1925), Mozăceni-Vale

publice. (S. C.). (1923), Urlueni (1925). Cea mai veche şcoală:
Bârla (1832); cămin cultural (1948);
bibliotecă publică (1947). Bănci populare:
BĂŞOIU, Filofteia I. (n. Stăneşti,
Sfântul Gheorghe, Malu (1937-1944), Brazda
Corbi, Argeş, 13 noiembrie 1913). Proprietar
lui Novac, Urluieni (1928-1930); Cooperativa
rural, militant politic. Sprijinitor al grupului
de producţie şi consum Valul lui Traian (1920-
de rezistenţă armată anticomunistă Haiducii
1947). Staţiune de Maşini Agricole (1948 ~);
Muscelului. Capturată, torturată, judecată,
Cooperativă Agricolă de Producţie (1961 ~
Tribunalul Militar al Regiunii a II-a,
1990); Asociaţie Economică Intercooperatistă,
Bucureşti, condamnată, 15 ani muncă silnică
fermă agricolă (1974 ~); sediul Consiliului
şi 5 ani degradare civică. Confiscarea averii.
Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist
Recunoaşteri publice. (I.I.P.).
(1980-1990). Zonă cerealieră, legumicolă,
zootehnică. Staţiune balneo-climaterică
BĂŞOIU, Gheorghe D. (Corbi, Argeş,
(Bădeşti). Sistematizare, perimetrul central,
16 mai 1900 – Jilava, Ilfov, 18 iulie 1959).
Mozăceni-Vale. Turism rural. (G.C.).
Proprietar rural, militant politic. Fondator,
Grupul de rezistenţă armată anticomunistă
Haiducii Muscelului. Capturat, torturat, BÂRSILĂ, Mircea (n. Cârciu,
judecat de Tribunalul Militar al Regiunii a II- Văjuleşti, Gorj, 19 octombrie 1952). Profesor
a, Bucureşti, condamnat la moarte, executat, universitar, scriitor, editor. Stabilit în Argeş
Penitenciarul Jilava, Ilfov, împreună cu Toma din 1985. Liceul Traian Doda, Caransebeş,
I. Arnăuţoiu (v.) şi alţi deţinuţi politici, Caraş-Severin (1971), Universitatea Timişoara
membri ai grupului. Recunoaşteri publice (1978). Doctorat, filologie, Timişoara (2001).
postume. (I.I.P.). Activitate didactică, şcoli din Călăraşi şi Gorj
(1978-1984). Metodist, Casa Judeţeană a
Creaţiei Populare, Călăraşi (1984-1985), şef,
BÂLEA. Lac glaciar (2.034 m
Inspectoratul Interjudeţean Piteşti al Uniunii
altitudine, suprafaţă 0,46 km², adâncime
Compozitorilor din România (1985-1991),
maximă 11 m), aflat în Munţii Făgăraş, la
director, Casa de Cultură Curtea de Argeş
interferenţa judeţelor Argeş şi Sibiu, pe
(1991-1993), redactor, revista Calende, Piteşti
Drumul Naţional Transfăgărăşean. Atracţii
(1993-1995). Titular, Universitatea din Piteşti
turistice, cabană, construcţii din gheaţă. Izvor
(1995 ~). Volume importante (poezie, eseuri,
pentru râul eponim (22,5 km), orientare
critică literară): Obrazul celălalt al lunii
nordică, diverse amenajări. (I.S.B.).
(1982); Argint galben (1988); Scutul lui
Perseu (1993); Fecioara divină şi cerbul
BÂRLA. Comună în judeţul Argeş,
(1999); Dimensiunea ludică a poeziei lui
formată din satele: Bârla, Afrimeşti, Bădeşti,
Nichita Stănescu (2001). Membru, Uniuniea
Brabeţi, Cioceşti, Malu, Mândra, Mozăceni-
Scriitorilor din România, premiul pentru
Vale, Podişoru, Şelăreasca, Urlueni, Zuvelcaţi.
poezie (2000). Colaborări redacţionale,
Suprafaţa: 105,6 km2. Locuitori: 1.760 (1930);
publicaţii locale şi naţionale. Secretar literar,
8.947 (1970), 5.602 (2008). Atestare
Teatrul Alexandru Davila, Piteşti. Aprecieri
documentară: 1525 (Bădeşti); 1624 (Urlueni,
publice. (M.M.O.).
Lereni). Monumente istorice: Biserica Lereni
(1787); cruci de piatră (1731, 1841); biserici:
BÂRZOTESCU, Emanoil D. (Miceşti,
Bădeşti (1953), Bârla (1834), Cioceşti (XIX),
Argeş, 1889 – 1950). General de divizie. Activitate în
Malu (1939), Mândra (1858), Mozăceni-Vale
domeniu. Profesor, Şcoala de Infanterie Nr. 2; comandant,
(1870), Podişoru (1812), Tomeşti (1911),
Centrul de Instrucţie al Vânătorilor de Munte, Regimentul
Urluieni (1907). Monumente ale eroilor: Bârla
6 Vânători; şef de stat major, Divizia 7 Infanterie, Corpul
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

7 Armată; comandant Brigada VIII Infanterie; General de

divizie, Marele Stat Major (1942), Comandant, Corpul 6
Teritorial (1945). Participant la Războiul de Reîntregire a
României (1916-1918) şi la cel de Al Doilea Război
Mondial (1941-1945). Ordine militare româneşti, Ordinul
rus Sfânta Ana cu spade şi funde, alte importante
aprecieri publice. (G.I.N.).
BÂRZOTESCU, LAURENŢIU D.
(Miceşti, Argeş, 17 august 1879 - ?). General
de divizie. Şcoala Superioară de Război,
Bucureşti. Activitate în domeniu (1899 –
1932). Combatant: Campania din 1913
(căpitan); Primul Război Mondial (colonel); Al
Doilea Război Mondial (general de divizie).
Remarcat în rezistenţa de pe culuarul Rucăr-
Bran, contra ofensivei Centralilor (1916).
Organizarea Serviciului Sanitar al Marelui
Cartier General (1916-1918) şi a Regimentului
de Grăniceri, Bucovina (1918), restructurarea
Secţiei Istorice a Marelui Stat Major, înfiinţarea
Muzeului Militar Central, Bucureşti.
Comandant, Brigada XVI Infanterie (1931-
1932). Colaborări externe, Regimentul Leopold
II Regele Belgiei, Liubliana, Slovenia. Ordine şi
medalii autohtone sau străine, alte valoroase
aprecieri publice. (G.I.N.).
BECESCU (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Piteşti, Argeş. Preoţi, ofiţeri,
medici, manageri. Mai cunoscuţi: Ion I. B.
(Piteşti, Argeş, 1850 – Piteşti, Argeş, 1939).
Seminarul Teologic, Curtea de Argeş (1872).
Preot paroh fondator (1872-1939), Biserica
Sfânta Vineri, Piteşti (noul edificiu, sfinţit la 12
octombrie 1908); Florian I. B., scriitor, stradă
eponimă în municipiul Piteşti.; Nicolae I. B.
(Piteşti, Argeş, 18 aprilie 1883 – Piteşti, Argeş,
20 iunie 1960). Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti
(1902), Facultatea de Medicină, Bucureşti
(1908). Medic, chirurgie (1908 ~ 1945),
spitalele militare: Ostrov (Constanţa), Roman
(Neamţ), Alba Iulia (Alba). Colonel, medic şef,
Spitalul Militar, Piteşti, Argeş. Participant la
Campania balcanică din 1913 şi la Primul
Război Mondial, frontul din Moldova (1917-
1918); Neculai N. I. B. (v.). Importante
aprecieri publice. (F.P.).
BECESCU, Neculai N. (n. Roman,
Neamţ, 7 mai 1922). Medic, interne, manager.
Stabilit la Piteşti din 1926. Liceul Ion C.
Brătianu, Piteşti, Argeş (1941), Facultatea de
Medicină, Bucureşti (1947). Medic: Spitalul
Căilor Ferate Române, Bucureşti (1947-1949);
Circumscripţiile Albeştii de Argeş, Merişani,
Costeşti, Argeş (1949-1951); Spitalul Piteşti,
Argeş (1951-1972). Medic primar (1972). Şef,
Policlinica II Piteşti (1972-1984). Activitate
didactică Şcoala Sanitară Surori Medicale,
Piteşti (profesor, didactic). Studii, articole,
analize, rapoarte, interviuri, reuniuni ştiinţifice
naţionale. Membru, importante societăţi
profesionale în domeniu. Activitate constantă
pentru conservarea stării de sănătate a
cetăţenilor municipiului Piteşti, îndrumarea
unităţilor arondate, pregătirea personalului,
mediu sanitar. Diverse aprecieri publice.
(C.C.).
BEJENARU, Silvia If. (n. Bughea de
Jos, Muscel, 25 septembrie 1946). Arhitect.
Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş
(1964), Institutul de Arhitectură Ion Mincu,
Bucureşti (1971). Arhitect, Institutul de
Proiectări SC Proiect SA Argeş, Piteşti (1971
∼). Proiecte reprezentative finalizate prin
construcţii: zone rezidenţiale, instituţii publice,
edificii sociale, sedii private. Membru, Uniunea
Arhitecţilor (1975), Ordinul Arhitecţilor (2001),
Registrul Urbaniştilor din România (2001).
Diversificarea modalităţilor de exprimare a
arhitecturii funcţionale argeşene. Aprecieri
publice. (A.M.).
BEJENARU/ ZAHARIA, Teoctist (n.
Tarutino, Cetatea Albă, Ucraina). Medic,
chirurgie. Stabilit la Piteşti din 1972. Liceul
Ştirbei Vodă, Călăraşi, Facultatea de Medicină,
Bucureşti. Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti.
Medic, Spitalul Fundeni, Bucureşti. Activitate
de specialitate în Argeş. Aprecieri publice.
(I.M.M.).
BEKIŞ-POPOVICI, Smaranda (19
octombrie 1885 – Piteşti, Argeş, 29 noiembrie
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
1928). Profesor, limba franceză, manager.
Facultatea de Filologie Modernă, Bucureşti.
Director fondator, Şcoala Secundară Gradul II
de Fete, Piteşti (1921-1928), astăzi, Colegiu
Naţional Liceal Zinca Golescu. Profesor titular
definitiv (1910). Studii, articole, traduceri,
programe şcolare, planuri manageriale. Intensă
activitate culturală, didactică, obştească.
Valoroase aprecieri publice. (S.P.).
BELEA, Radu (Sfârşitul secolului XIX
– Prima jumătate a secolului XX). Proprietar
funciar, parlamentar. Membru marcant, Partidul
Ţărănesc. Deputat de Argeş (1919-1920).
Interpelări, analize politice, dezbateri
economice. Adept al înnoirii legislaţiei
interbelice.Aprecieri publice. (T.M.).
BELEŢI-NEGREŞTI. Comună în
judeţul Argeş, formată din satele: Zgripceşti,
Beleţi, Lenţea, Negreşti. Suprafaţa: 48,1 km2.
Locuitori: 2.078 (1930); 2.284 (1970); 1.864
(2008). Atestare documentară: 1526 (Beleţi);
1571 (Negreşti). Monumente istorice: cruci de
piatră (XVII, 1707, 1719); biserici: Beleţi
(1853); Negreşti (1865); Zgripceşti (1861).
Monument al eroilor: Beleţi (1946). Cea mai
veche şcoală: Beleţi (1839); cămin cultural
(1948); bibliotecă publică (1969). Banca
populară Andrei Mureşanu, Beleţi (1902, 1941-
1947). Cooperativă Agricolă de Producţie
(1961-1990). Zonă pomicolă, forestieră,
zootehnică. Turism rural. (G.C.).
BELIŞ, Mariana Al. (n. Curtea de
Argeş, 28 iulie 1932). Profesor universitar,
inginer. Stabilită la Paris din 1986. Liceul
Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1950), Institutul
Politehnic, Bucureşti (1954). Doctorat,
cibernetică, Bucureşti (1996). Volume
importante: Mecanismele inteligenţei (1978);
Bioenergia sistemelor adaptive şi instruibile
(1981); Comunications (1988); Intelligence
artificielle (1990). Articole în reviste din:
Franţa, Olanda, Statele Unite ale Americii.
Activitate didactică şi de cercetare,
universităţile: Bucureşti, Lyon, Paris. Congrese
în: Belgia, Cehia, Franţa, Grecia. Premiul
Academiei Române (1981). Preşedinte,
Reuniunea Internaţională de Cibernetică,
Namur, Belgia (1992). Contribuţii la
dezvoltarea învăţământului şi cercetării în
România contemporană. Conexiuni cu
tendinţele europene în domeniu. Aprecieri
publice. (I.I.V.).
BELIZARIE (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Argeş, având origine elenă.
Proprietari urbani, artişti plastici, cadre
didactice. Mai cunoscuţi: Paraschinopol B.,
pictor de biserici, venit din Grecia, stabilit,
iniţial în Brăila; Dimitrie P. B. (v.); Gheorghe
P. B. (v.); Ioan P. B. (v.). Donaţii comunitare,
aprecieri publice. (F.P.).
BELIZARIE, Dimitrie P. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Pictor, restaurator de pictură eclesiastică,
donator comunitar. Fiul lui Paraschinopol B.,
frate şi colaborator cu Gheorghe P. B. (v.).
Specializări în Italia, Ierusalim şi la Muntele
Athos, cunoscător al picturii bizantine. Lucrări
importante în provinciile tradiţionale româneşti,
special: pictura bisericii de la Costeşti, Argeş
(1933); restaurarea picturilor din bisericile
Mălureni/Centru (1902) şi satul Bădiceni,
Mălureni, Argeş (1903). Aprecieri publice
antume şi postume. (S.N.).
BELIZARIE, Gheorghe P. (Domneşti,
Muscel, 1877 – 1943). Pictor, restaurator de
pictură eclesiastică, donator comunitar. Fiul lui
Paraschinopol B., frate şi colaborator cu
Dimitrie P. B. (v.). Ample lucrăi la biserici
importante din localităţile Munteniei, Olteniei,
Moldovei, Transilvaniei: Balş (Olt); Buşteni
(Prahova); Cugir (Alba); Gheorgheni şi
Miercurea-Ciuc (Harghita); Mediaş (Sibiu);
Piatra Neamţ (Neamţ); Turda (Cluj); Bucureştii
Noi. În Argeş: pictarea bisericilor Maica
Precista şi Buna Vestire-Greci (1914), Piteşti;
Stroeşti, Muşăteşti (1900); Zărneşti, Mălureni
(1900, 1912); Merişani; restaurarea picturii
Bisericii Mavrodolu, Piteşti (1914 – 1915).
Tehnici perfecţionate, pictură în ulei pe panouri
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
mari. Documentări externe. Valoroase aprecieri
publice antume şi postume. (S.N.).
BELIZARIE, Ioan P. (1918 – 1944).
Artist plastic, pictor, profesor. Fiul lui
Paraschinopol B., frate cu Dimitrie P. B. (v.)
şi Gheorghe P. B. (v.). Academia de Arte
Frumoase, Bucureşti (1940). Activitate
didactică, Liceul Comercial, Piteşti (1940-
1944). Lucrare importantă: pictarea Bisericii
Schitului Trivalea, Piteşti, Argeş. Aprecieri
publice. (S.N.).
BELU, Ştefan (Secolul XIX). Mare
proprietar funciar, înalt funcţionar de stat,
militant politic. Cârmuitor/prefect al judeţului
Argeş după înfrângerea Revoluţiei române de
la 1848 (13 septembrie 1848). Succesorul lui
Ioan Hristopol (v.). Activitate administrativă
adaptată cerinţelor impuse de comandanţii
detaşamentelor străine de ocupaţie: generalul
rus Engelhart şi reprezentantul Imperiului
Otoman, Omar Paşa. Importante forţe militare
dislocate la Piteşti, prin decizii externe, pentru
instaurarea liniştii. Aplicarea măsurilor
restrictive solicitate insistent de conducerea
interimară centrală din Bucureşti. (I.T.B.).
BENEŞ, Mihail C. (n. Bucureşti, 19
mai 1945). Arhitect, colectionar. Stabilit la
Piteşti din 1969. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1963), Institutul de Arhitectură
Ion Mincu, Bucureşti (1969). Specializare în
Franţa (1991). Şef colectiv, Institutul de
Proiectări/SC Proiect SA Argeş (1969 ~).
Proiecte reprezentative finalizate prin
construcţii: Centrul Teritorial de Calcul/
Facultatea de Ştiinţe Juridice, Piteşti (1971);
blocuri unicat la Câmpulung (1970) şi Mioveni,
Argeş (1973); Cartierul Banat, Piteşti (1976 -
1980). Colaborări, detalii de sistematizare,
studii tehnico- economice, zonele Exerciţiu
(1972), Craiovei (1987 –1990), Campus-ul
Târgu din Vale, Piteşti (1996 ∼). Membru,
Uniunea Arhitecţilor (1969), Ordinul
Arhitecţilor (2001), Registrul Urbaniştilor din
România (2001). Reuniuni profesionale în
domeniu. Colecţionar şi expozant, filatelie.
Importante recunoaşteri publice. (A.M.).
BENGA, Ioan (n. Băbana, Argeş, 24
iunie 1935). Profesor universitar, educaţie
fizică, manager. Institutul de Cultură Fizică şi
Sport, Bucureşti (1958). Activitate didactică,
Universitatea de Nord, Baia Mare (1969-1986;
1990~), Liceul Industrial Nr. 2, Baia Mare
(1986-1990). Preşedinte, Clubul Sportiv
Universitar, Baia Mare (1984-1986; 1990 ~).
Volum important: Metodica predării Educaţiei
fizice (1967, în colaborare). Studii şi
comunicări publicate în reviste de specialitate.
Diverse recorduri atletice. Contribuţii la
dezvoltarea învăţământului superior din Baia
Mare şi a sportului maramureşean. Aprecieri
publice. (I. A.B.).
BERA, Alexandru Gh. (Mândra,
Braşov, 1908 – Câmpulung, Argeş, 1970).
Profesor gradul I, ştiinţe naturale, publicist.
Stabilit definitiv la Câmpunlung din 1936.
Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung (1927),
Universitatea Bucureşti (1931). Doctorat,
geologie, Bucureşti (1970). Activitate didactică:
Gimnaziul Sebeş, Alba (1931-1932); liceele
Şimleu Silvaniei, Sălaj (1932-1934), Turnu
Măgurele, Teleorman (1934-1936), Dinicu
Golescu, Câmpulung (1936-1962); Institutul
Pedagogic, Piteşti, Argeş (1962-1970). Iniţiator:
Staţia seismică a Liceului Dinicu Golescu,
Câmpunlung (1950); delimitarea rezervaţiilor
fosiliere Suslăneşti, Mioarele şi Albeştii de
Muscel; colecţia de roci din Argeş-Muscel.
Volum important: Geologie şi paleontologie
(1964, în colaborare). Studii, articole, rapoarte
ştiinţifice, hărţi geologice asupra Subcarpaţilor
Muscelului. Colaborări ştiinţifice, Academia
Română. Fondator, expoziţia permanentă a
Facultăţii de Ştiinţe, Piteşti, Argeş (1962).
Intensă activitate comunitară. Diverse aprecieri
publice. (I.S.B.).
BERBELEAC, Ion N. (n. Jupâneşti,
Coşeşti, Argeş, 21 iunie 1934). Cercetător
ştiinţific, geologie, manager, Universitatea
Constantin I. Parhon, Bucureşti, (1958).
Doctorat, geologie, Bucureşti (1972).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Cercetător, Institutulul de Geologie-Geografie Industrial. Diverse aprecieri publice. (M.B.).

al Academiei Române (1975-1985), activitate
didactică, Facultatea de Geografie, Bucureşti
BERECHET, Nicolae C. (n. Moşoaia,
(1975-1995). Director executiv, SC
Argeş, 24 martie 1948). General de divizie,
Prospecţiuni SA, Bucureşti (1996). Volume
poliţie, jurist, înalt funcţionar de stat. Liceul
importante: Zăcăminte de aur (1985);
Zinca Golescu, Piteşti (1966), Şcoala de Ofiţeri
Zăcăminte minerale şi tectonica globală
a Ministerului de Interne, Bucureşti (1969),
(1988). Studii, articole, referate ştiinţifice,
Facultatea de Drept, Bucureşti (1972).
publicate în reviste de specialitate. Reuniuni
Specializare, Statele Unite ale Americii (1996).
naţionale şi internaţionale, membru activ,
Ofiţer, Poliţia Municipiului Piteşti, Argeş
prestigioase asociaţii profesionale în domeniu.
(1974-1980); şef, Poliţia Curtea de Argeş
Premiul Grigore Cobălcescu al Academiei
(1980-1985); şef serviciu judiciar, Poliţia
Române, alte aprecieri publice. (R.G.).
Judeţului Argeş (1985-1989); comandant,
BERCU, Eugeniu I. (n. Călugăreni,
Poliţia Municipiului Piteşti (1989-1993).
Hulubeşti, Giurgiu, 22 mai 1945). Dirijor,
Adjunct al Inspectorului General de Poliţie,
profesor gradul I, muzică. Stabilit la
Bucureşti; şef, Direcţia Generală a Poliţiei
Câmpulung, Argeş din 1970. Liceul Ion
Judiciare, Inspectoratul General de Poliţie,
Maiorescu, Giurgiu (1963), Institutul
Bucureşti; Inspector General al Poliţiei
Pedagogic, Bucureşti (1965). Conservatorul
Române, Bucureşti (1995-2001). Secretar de
Ciprian Porumbescu, Bucureşti (1970).
stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Activitate didactică, Şcoala Normală Carol I,
Bucureşti (2001-2005). General de divizie
Câmpulung, Argeş (1970~). Dirijor cor,
(1999). Studii, articole, interviuri, emisiuni
orchestră, grupuri vocale. Aranjamente
televizate, rapoarte pe teme de specialitate.
muzicale, prelucrări folclorice, improvizaţii.
Participant la evenimentele din decembrie 1989
Succese importante, cu elevii, la concursurile
de la Piteşti. Membru, Consiliul Municipal al
naţionale în domeniu. Turnee externe, Europa şi
Frontului Salvării Naţionale, alte structuri
Statele Unite ale Americii, Ansamblul Doina,
militare, administrative sau profesionale în
Universitatea din Bucureşti, formaţiile artistice
domeniu. Intensă activitate civică. Valoroase
ale Şcolii Normale Carol I, Câmpulung.
aprecieri publice. (I.T.B.).
Diverse aprecieri publice. (L.P.).
BERECHET, Ştefan Gr. (Moşoaia,
BERECHET, Gheorghe N. (n. Coşeşti,
Argeş, 16 ianuarie 1885 - 1946). Jurist,
Muscel, 4 noiembrie 1936). Lucrător industrial,
cercetător ştiinţific, publicist. Studii liceale,
funcţionar public, parlamentar, manager. Şcoala
Bucureşti (1905), academiile Teologică, Kiev,
Medie Tehnică pentru Industrializarea
Ucraina, şi Petersburg, Rusia (1900), Facultatea
Lemnului, Curtea de Argeş (1955), Facultatea
de Drept, Iaşi (1922). Doctorat, ştiinţe juridice,
de Economie, Bucureşti (1973). Activitate
Iaşi (1926). Activitate didactică: şcolile Militare
productivă, Întreprinderea Forestieră Stâlpeni,
din Bucureşti (1918-1922), Chişinău (1922-
Argeş (1955-1969; 1982-1998). Deputat al
1926), Facultatea de Drept, Iaşi (1926-1939).
regiunii/judeţului Argeş în Marea Adunare
Volume importante: Două documente moderne
Naţională, Circumscripţia Electorală Stâlpeni
bulgare (1918); Documente slave de prin
(1965 – 1969), reprezentând Frontul
arhivele ruse (1920); Schiţă de istorie a legilor
Democraţiei Populare. Vicepreşedinte,
vechi româneşti. 1632-1806 (1928); Legătura
Consiliul Sindicatelor, Câmpulung, Argeş
dintre dreptul bizantin şi românesc (I).
(1973-1975). Primar, Stâlpeni, Argeş (1975-
Izvoadele (1937); Dreptul vechilor noştri
1982). Iniţiative privind: sistematizarea zonei
ierarhi în judecata mirenilor (1938).
centrale a localităţii; extinderea spaţiilor
Numerose studii, articole, comentarii privind
comerciale şi culturale; înfiinţarea Liceului
legislaţia eclesiastică. Traduceri din limbile
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
slave. Apreciat specialist în istoria dreptului
vechi din Europa de Sud-Est. Colecţionar de
documente. Recunoaşteri publice antume şi
postume. (S. C.).
BEREVOIEŞTI. Comună în judeţul
Argeş, formată din satele: Berevoeşti, Bratia,
Gămăceşti, Oţelul. Suprafaţa: 101,8 km2.
Locuitori: 1.143 (1930); 3.743 (1970), 3.472
(2008). Atestare documentară: 1475 (Cerăşani);
1506 (Berivoeşti); 1526 (Copăceni); 1532
(Năpârteni). Monumente istorice: Biserica
Vatra Satului (1784); 12 cruci de piatră (1602 ~
1868); biserici: Berevoeşti-Pământeni (1857),
Berevoeşti-Ungureni (1874), Valea Satului
(1835). Monumente ale eroilor: Berevoeşti
(1921; 1926). Cea mai veche şcoală:
Berevoieşti (1839); cămin cultural (1948);
biblioteca publică (1936). Casa memorială şi
expoziţia de artă Mihai Tican-Rumano (v.).
Mină de lignit. Cooperativă Agricolă de
Producţie (1962-1990). Zonă forestieră,
pomicolă, zootehnică. Trasee rutiere sper
Curtea de Argeş şi Câmpunlung, Drumul
Voievozilor. Festivalul Naţional al Umorului
Popular. Turism rural. Scrieri monografice: Ion
C. Hera Bucur; Costea Marinoiu, Titu
Napoleon Berevoescu. (G.C.).
BERGSON, Johann (Secolul XX).
Mic industriaş, manager. Cofondator (1910),
Fabrica de Liquer, Piteşti, Argeş (Strada
Constantin Brâncoveanu): capital investit, 36
000 lei aur; 12 lucrători; 4.000 hl. producţie
anuală (1927). Asociat, Ion Codreanu (v.).
Diversificarea activităţilor productive locale în
etapa interbelică. (T.C.A.).
BERINDEI, Dimitrie (Secolul XIX).
Proprietar urban şi rural, parlamentar, militant
politic. Deputat de Argeş (1869), repezentând
gruparea liberală. Contribuţii la evoluţia
administraţiei şi a economiei argeşene de
factură modernă. (T.M.).
BERINDEI, Mihai (Secolul XIX).
Jurist, militant politic, înalt funcţionar public.
Primar al oraşului Piteşti (1843, 1845 – 1847,
1855 – 1856), prezidentul magistratului/sfatului
urban. Implicat în evenimentele revoluţionare
de la 1848, judecător, Tribunalul Argeş.
Candidat, Adunarea ad-hoc a Munteniei (1857).
Susţinător al Unirii Principatelor (1859).
Definirea teritorială a moşiei oraşului,
reactualizarea evidenţei contribuabililor,
organizarea vizitei, la Piteşti, a domnilor Ţării
Româneşti, Gheorghe Bibescu (10 septembrie
1846) şi Barbu Ştirbei (iunie 1856), alte
iniţiative gospodăreşti, sociale, culturale.
Aprecieri publice. (T.M.).
BERINSKI, Elena C. A. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mare proprietar funciar din judeţul
Muscel. Întinse suprafeţe de teren în localitatea
Juguri, plasa Argeşelu, expropriate parţial prin
Legea pentru definitivara Reformei Agrare
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus
de Alexandru Averescu. (I.I.Ş.).
BERNEA, Apostol Gr. (n. Varlezi,
Galaţi, 23 septembrie 1927). Artist de circ,
impresar, animator cultural. Stabilit la Piteşti
din 1960. Liceul Costeşti, Argeş (1964).
Acrobat de mare succes, Compania Bernea,
Galaţi (1948 – 1959), importante turnee
naţionale şi internaţionale. Călătorii în Statele
Unite ale Americii. Şeful Serviciului
Impresariat Artistic, Teatrul Alexandru Davila,
Piteşti, (1960 – 1990), organizator de
spectacole pe scene reprezentative din
România, acompanierea unor personalităţi la
reuniuni culturale, promovarea imaginii
instituţiilor artistice din Argeş în spaţiul
european. Aprecieri publice. (I.F.).
BETINI, Ion Dan (n. Câmpulung,
Argeş, 10 mai 1953). Sportiv de performanţă,
atletism, antrenor. Legitimat la: Liceul Central
de Atletism, Câmpulung; Clubul Sportiv
Municipal, Piteşti; Dinamo, Bucureşti.
Membru, Lotul Naţional de Juniori; Lotul
Naţional Olimpic de Seniori. Recorduri,
Campionatele Balcanice: semifond/fond/3.000
m. obstacole, juniori (1972); seniori (1976).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Participant la Campionatele Europene,
Mondiale şi la Jocurile Olimpice. Succese
importante ca antrenor: Grecia (1986); Polonia
(2008). Importante aprecieri publice. (L.V.M.).
BETLE, Ion (Secolul XX). Mic
întreprinzător, lucrător industrial, militant
politic. Membru marcant, Partidul Social
Democrat din România, secretar, Organizaţia
Argeş (1944 –1948). Fondator, Consiliul
Judeţean Argeş al Frontului Naţional Democrat,
Piteşti, 23 octombrie 1944. Colaborator
apropiat al liderilor locali: Traian Novacovici
(v.), Radu Poiacevschi (v.), Nicolae Constantin
(v.). Activitate în Comisia Judeţeană Argeş
pentru consolidarea Frontului Unic
Muncitoresc, delegat, Congresul de unificare a
Partidului Social Democrat cu Partidul
Comunist Român, Bucureşti (21 – 23
februarie1948). Diverse preocupări civice.
(P.P.).
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
DINICU GOLESCU ARGEŞ (1880 ~).
Instituţie publică reprezentativă de cultură a
României, având sediul la Piteşti. Consemnare
documentară: îndeplinirea clauzei testamentare
a Paraschivei Ştefu, proprietar urban din
localitate (26 iunie 1880). Reorganizări
importante: 1904 (donaţia Gheorghe Ionescu-
Gion); 1928 (Ateneul Popular); 1955 (Palatul
Culturii); 2003 (locaţie proprie). Centenar: 2-8
iunie 1980. Directori cunoscuţi: Mircea
Ştefănescu (v.), Marcel Ghibernea (v.), Petre
Popa (v.), Silvestru Voinescu (v.), Octavian
Mihail Sachelarie (v.), Mihaela Voinicu
(director adjunct). Actualul edificiu (1996-
2003), arhitecţi, Alexandru Mulţescu (v.), Maria
Mulţescu (v.). Coordonatorii investiţiei: Florea
Costache (v.), Ion Mihăilescu (v.), Silvestru
Voinescu, Elena Roceanu, Florica Ciurezus.
Constructori: SC Socomar SA, SC Argecom
SA, Piteşti.Inaugurare oficială şi denumire
personalizată: 8 martie 2003. Dotări ulterioare,
finanţate de Consiliul Judeţean Argeş,
preşedinte, Constantin Nicolescu (v.). La 1
ianuarie 2009, peste 425.000 de volume
convenţionale. Secţii specializate, colecţii
documentare, reuniuni tematice, alte activităţi
specifice, interne sau externe. Cataloage clasice
şi virtuale. Îndrumarea metodică a bibliotecilor
din Argeş-Muscel. (A.L.).
BIBLIOTECA MUNICIPALĂ
CURTEA DE ARGEŞ (1950 ~). Instituţie
publică de cultură din judeţul Argeş, având
secţii de împrumut pentru adulţi şi copii, sală de
lectură, colecţii speciale, cataloage clasice şi
virtuale. Inaugurarea oficială: 15 aprilie 1951,
primar (1950-1961), Iosif Demeny. Bibliotecă
raională (1951-1968), cu atribuţii metodice în
teritoriul aferent. Patrimoniu: peste 63.000 de
volume convenţionale (1 ianuarie 2009).
Edificii folosite succesiv: Casa Goangă; fosta
judecătorie; fostul Cinematograf Argeşul.
Directori (2007 ~), Marian Ghiţă. Lansări
editoriale, expoziţii tematice, simpozioane,
reuniuni ştiinţifice, alte iniţiative comunitare.
Împrumut interbibliotecar cu unităţi similare
din ţară. (A.L.).
BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ION
BARBU CÂMPULUNG (1950 ~). Instituţie
publică de cultură din judeţul Argeş, având
secţii de împrumut pentru adulţi şi copii, săli de
lectură, colecţii speciale, cataloage clasice şi
virtuale. Bibliotecă raională (1950-1968), cu
atribuţii metodice în teritoriul aferent.
Patrimoniu: peste 107.000 de volume
convenţionale (1 ianuarie 2009). Edificiu
comun cu Casa Municipală de Cultură, folosit
iniţial de Primăria Câmpulung, Muscel (1907-
1950). Directori cunoscuţi: Gheorghe
Isbăşescu, Ştefan Ştefănescu (v.). Lansări
editoriale, expoziţii tematice, simpozioane,
reuniune ştiinţifică anuală consacrată
academicianului Ion Barbu/Dan Barbilian (v.),
alte iniţiative comunitare. Împrumut
interbibliotecar cu unităţi similare din ţară.
(A.L.).
BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII
DIN PITEŞTI (1962 ∼). Instituţie de drept
public, existentă, succesiv, în cadrul Institutului
Pedagogic (1962-1974); Institutului de
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Învăţământ Superior/Institutului de Subingineri
(1974-1991); Universităţii din Piteşti (1991 ~).
Sediul Central (2002), Campus-ul Târgu din
Vale, Corp I. Punctele de lucru: Corpul B,
Gheorghe Doja, Piteşti; Calea lui Traian,
Râmnicu Vâlcea. La 1 ianuarie 2009, peste
244.520 unităţi de bibliotecă, fond cu caracter
enciclopedic, soft integrat de bibliotecă, acces
la resurse electronice. Manager (şef de
compartiment): Veronica Balmuş (1962-1982);
Mariana Sârbu (1982-1999); Doru Gabriel Stan
(1999-2001); Ileana Bălan (2001-2005;
director, 2005 ~). Iniţiative editoriale,
colaborări interne şi internaţionale, intensă
activitate media. (A.L.).
BIBLIOTECARUL ARGEŞEAN
(2001 ~). Revistă lunară de cultură şi
informaţie, editată de Filiala Piteşti a Asociaţiei
Bibliotecarilor din Învăţământ
România/Asociaţia Bibliotecarilor din
România. Preşedinte al filialei, redactor-şef,
Doru Gabriel Stan. Tematică în domeniul
bibliologiei. (A.L.).
BICA, Ion (n. Călineşti, Argeş, 7
septembrie 1962). Preot, publicist. Seminarul
Teologic, Craiova (1984), Facultatea de
Teologie, Bucureşti (1985-1989). Doctorat,
istorie eclesiastică, Bucureşti (2001). Preot,
bisericile: Vrăneşti, Călineşti, Argeş (1990),
Sfântul Mina şi Sfânta Treime, Piteşti (1990 ~).
Activitate didactică: Seminarul Teologic, Piteşti
(1993-1995), Facultatea de Teologie Ortodoxă,
Piteşti (1996 ~). Volume importante: Thema
Paristrion (Paradunavon) în istoriografia
română şi bizantină (2001); Istoria Bizanţului
(2000); Istoria şi cultura Bizanţului (2000),
Istoria Bizanţului 324-1453 (2002). Studii,
articole, reuniuni ştiinţifice în domeniu.
Aprecieri publice. (G.C.).
BICA, Ştefan I. (n. Buteşti, Siliştea
Gumeşti, Teleorman, 12 septembrie 1935).
Medic, dermatologie, igienă şi sănătate
publică, manager. Stabilit la Piteşti din 1966.
Liceul Gheorghe Şincai, Bucureşti (1954),
Facultatea de Medicină, Cluj (1960). Doctorat,
ştiinţe medicale, Bucureşti (1983). Medic:
Dispensarul Bârza, Dolj (1960-1965);
Circumscripţia Priboieni, Argeş (1965-1966);
şef adjunct, Secţia Sanitară a Raionului Găeşti,
Dâmboviţa (1966-1968); Policlinica
Topoloveni, Argeş (1968-1999; medic şef
fondator, 1970-1997); Cabinet individual,
Topoloveni, Argeş (1999 ~). Studii, articole,
comunicări, rapoarte, reuniuni ştiinţifice pe
teme medicale, îndrumarea unităţilor sanitare
arondate. Aprecieri publice. (C.C.).
BICHI, Constantin Gh. (Vultureşti,
Muscel, 1928 – Bucureşti, 2000). Profesor
universitar, economist, publicist. Liceul
Comercial, Piteşti (1946), Facultatea de Finanţe
şi Credit, Bucureşti (1953). Doctorat, ştiinţe
economice, Universitatea Lomonosov,
Moscova, Federaţia Rusă (1959). Inspector,
Ministerul Învăţământului, Bucureşti (1959 –
1962). Activitate didactică, Academia de Studii
Economice, Bucureşti (1962 – 1994). Volum
important: Dicţionar de economie politică (în
colaborare), Studii, articole, comunicări
tematice publicate în edituri sau reviste de
specialitate din România, participări la reuniuni
ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Conducător de doctorat (1984 – 1994).
Membru, asociaţii profesionale în domeniu,
colegii redacţionale, comisii departamentale.
Diverse aprecieri publice. (M.C.S.).
BILCESCU, Dumitru (Secolul XIX).
Mare proprietar funciar, economist, militant
politic. Întinse suprafeţe de teren, case, ctitorii
în judeţul Muscel. Membru marcant, Partidul
Naţional Liberal, colaborator apropiat al lui Ion
C. Brătianu (v.). Membru fondator, Comitetul
pentru înfiinţarea Casei de Depuneri (14/26
ianuarie 1880) şi a Băncii Naţionale a României
(17/29 aprilie 1880). Donator comunitar. Şcoala
Dumitru Bilcescu, Bogăteşti, Valea Mare
Pravăţ, Muscel. Aprecieri publice. (I.I.Ş.).
BILCESCU/ALIMĂNEŞTEANU,
Sarmiza (Bilceşti, Valea Mare Pravăţ, Muscel,
23 aprilie 1867 – Româneşti, Valea Mare
Pravăţ, Muscel, 26 august 1935). Jurist, mare
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
proprietar funciar, donator comunitar. Întinse
suprafeţe de teren, case, ctitorii, Valea Mare
Pravăţ, alte localităţi din Muscel. Fiica lui
Dumitru Bilcescu (v.). Studii în România şi
Franţa. Doctorat, ştiinţe juridice, Sorbona, Paris
(1890): Despre condiţia legală a mamei în
dreptul român şi în dreptul francez. Prima
femeie care a obţinut un asemenea titlu
academic într-o universitate franceză. Membru
fondator, Societatea Domnişoarelor Române
(1894). Căsătorită (1897) cu Constantin
Alimăneşteanu (v.). Exproprieri parţiale prin
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus
de Alexandru Averescu. Înmormântată, Biserica
Ortodoxă Bilceşti, Argeş, necropolă de familie.
Diverse recunoaşteri publice antume şi
postume. (I.I.S.).
BILCIURESCU, Victor (1865 –
1945). Proprietar urban, înalt funcţionar de stat,
militant politic. Membru marcant, Partidul
Conservator. Prefect de Arges (22 iunie – 9
decembrie 1913). Gestionarea administraţiei
judeţului pe timpul celui de Al Doilea Război
Balcanic (iunie – iulie 1913), realizarea
cerinţelor economice şi militare stabilite prin
Programul guvernului condus de Titu
Maiorescu, primirea în Piteşti (28 iulie 1913) a
participanţilor la Conferinţa de Pace de la
Bucureşti. Insistenţe pentru finalizarea Uzinei
Electrice şi introducerea iluminatului public în
localitate. Stradă eponimă în Piteşti, alte
aprecieri publice. (I.T.B.).
BIOLAN, Toma (Frasin Deal, Cobia,
Dâmboviţa, 1 noiembrie 1941 – Piteşti, Argeş,
18 iunie 2004). Profesor, scriitor, cronicar
dramatic. Facultatea de Filologie, Bucureşti.
Redactor, revista Argeş, Piteşti (1967-1971);
metodist, Centrul Creaţiei Populare, Argeş
(1971-1979); secretar literar, Teatrul Alexandru
Davila, Piteşti (1979-2004). Volume importante
(versuri): Templul grec (1979); Pasărea
paradisului (1979); Nuferi în somn (1983); Cu
şoimul pe umăr (1989); Izvoare-n cer şi pe
pamânt (2001). Colaborări constante, ziarele:
Secera şi ciocanul; Argeşul liber/Argeşul,
Piteşti; suplimentul literar Săgetătorul;
revistele: Argeşul; Cronică; Teatrul, Bucureşti.
Membru, Uniunea Scriitorilor din România
(1982), premii literare, alte aprecieri publice.
(M.M.O.).
BISERICA ARMENEASCĂ
PITEŞTI (1852 ~). Instituţie eclesiastică
ortodoxă, construită prin contribuţia financiară
şi în muncă a armenilor din Argeş. Sărbătorirea
unui secol şi jumătate de existenţă, iunie 2002.
Edificiu în plan triconic, turle hexagonale,
hram, Sfântul Ioan Botezătorul. Iniţiative
culturale, civice, obşteşti. (E.I.F.).
BISERICA DOMNEASCĂ DIN
CÂMPULUNG (1567 ~). Instituţie de cult,
reprezentativă pentru ortodoxia autohtonă,
edificată din iniţiativa doamnei Chiajna, soţia
voievodului Mircea Ciobanul (v.) şi a fiului lor,
Petru cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti
(1559-1568). Reconstrucţii: 1720 – 1721; 1870
– 1889. Centru de cultură. Alte biserici
medievale din Câmpulung: Şubeşti (1552 ~);
Fundeni (XVI ~); Şcheiu (XVI ~); Sfântul Ilie
(1626 ~); Marina (XVII ~); Sfântul Nicolae
(1708); Flămânda (1764 ~); Vişoi (1774).
Monumente istorice, înscrise în Lista
Patrimoniului Cultural din România. (E.I.F.).
BISERICA DOMNEASCĂ SFÂNTUL
GHEORGHE PITEŞTI (1656 ~). Instituţie de
cult, reprezentativă pentru ortodoxia autohtonă,
ctitorie a domnului Ţării Româneşti, Constantin
Şerban (v.) şi a soţiei sale, doamna Bălaşa (v.).
Reabilitări ulterioare: secolul XVIII; 1848-
1869; 1964-1969. Pictură: Gheorghe Stoenescu,
Gheorghe Popescu, Niculina Dona. Centru de
cultură, şcoală comunitară (1753-1864),
catedrală. Monument istoric. Alte biserici
tradiţionale din Piteşti (atestare documentară):
Maica Precista (1540 ~); Sfântul Mina (1564
~); Sfânta Treime (1672 ~); Trivalea (1672 ~);
Sfântul Ioan (1728 ~); Buliga (1745-
1897/1898); Meculeşti (1752 ~); Mavrodolu
(1752 ~); Sfântul Nicolae (1812-1962); Sfânta
Vineri (1817 ~); Sfântul Ilie (1826 ~); Capela
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Cimitirului (1906 ~). Înscrise în Lista Distrusă de bombardamentele din 1944.

Patrimoniului Cultural din România. (E.I.F.). (E.I.F.).

BISERICA DOMNEASCĂ
BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
SFÂNTUL NICOLAE CURTEA DE ARGEŞ
PITEŞTI (1896 ~). Hramul Sfântul Anton.
(1352 ~). Instituţie de cult, reprezentativă
(E.I.F.).
pentru ortodoxia şi statalitatea autohtonă,
ctitorie a voievozilor Ţării Româneşti: Basarab
BISTRICEANU, Anghel ( Secolul
I (v.); Nicolae Alexandru (v.); Vladislav I
XIX). Proprietar urban şi rural din Muscel,
Vlaicu (v.). Pictură interioară originală.
militant politic. Implicat direct în evenimentele
Monument istoric, integrat reşedinţei feudale
anului revoluţionar 1848 de la Câmpulung,
oficiale. Catedrală a oraşului (1352-1517),
Muscel. Jurământ pe Noua Constituţie
prima biserică mitropolitană a Munteniei
(Proclamaţia de la Islaz), dezavuarea
(1359-1517). Necropolă domnească pentru
Regulamentului Organic şi a Arhondologiei
Vladislav I Vlaicu şi Radu I (v.). Reabilitări
(Condica rangurilor boiereşti), adunare
ulterioare: 1748-1752; 1827-1848; 1977-1995.
publică, Mânăstirea Negru Vodă, Câmpulung
Important centru cultural şi eclesiastic
(6 august 1848). Arestat după înfrângerea
european. Alte biserici medievale din Curtea de
Revoluţiei române (13 septembrie 1848),
Argeş: Sân Nicoară (XIV-XVIII); Sfinţii
judecat şi întemniţat, Mânăstirea Văcăreşti,
Voievozi (XVI ~); Maica Domnului (1687 ~);
Bucureşti (18 ianuarie – 10 februarie 1849).
Sfinţii Îngeri (1717 ~); Drujeşti (1793 ~).
Activitate pentru modernizarea societăţii
Înscrise în Lista Patrimoniului Cultural din
autohtone. (V.P.).
România. (E.I.F.).
BIŢICĂ, Alecsandru P. (Giurgiu, 6
BISERICA EPISCOPALĂ CURTEA iulie 1920 – ?). Ziarist, cronicar de artă. Stabilit
DE ARGEŞ (1517 ~). Instituţie de cult, în Argeş din 1955. Liceul Teoretic, Giurgiu
reprezentativă pentru spiritualitatea autohtonă, (1938), Şcoala de Ofiţeri, Piteşti (1941). Ofiţer
ctitorie a domnului Ţării Româneşti, Neagoe activ (1941 – 1946), funcţionar de stat, raionul
Basarab (v.), aureolată cu legenda Meşterului Giurgiu (1946 – 1950). Corespondent,
Manole (v.). Monument de excepţie al România liberă; reporter, Făclia
arhitecturii medievale, decoraţii exterioare în hidrocentralei, Corbeni, Argeş (1950 – 1965).
stil oriental, eşantioane din pictura murală Redactor, Secera şi ciocanul şi revista Argeş,
iniţială, expuse în Muzeul de Artă al României, Piteşti (1965 – 1982). Preocupări literare,
Bucureşti. Restaurare şi modificări, Lecomte du proză. Volume importante: Pe Argeş în Sus,
Nouÿ (v.). Catedrală a oraşului Curtea de Argeş premiul de debut, Editura Eminescu, Bucureşti;
(1517 ~), necropolă voievodală şi regală (1521 proză, Oameni pe creste (1976). Contribuţii la
~) pentru: Neagoe Basarab (v.); Radu de la evoluţia presei şi a literaturii argeşene în
Afumaţi (v.); Carol I şi Elisabeta; Ferdinand I şi perioada postbelică. Aprecieri publice. (C.S.).
Maria. În apropiere, Carol II. Biserică
episcopală a Argeşului (1793 ~). Integrată,
BIVOL, Manole M. (n. Câmpulung,
tradiţional, Mănăstirii Argeşului. Centru
Muscel, 18 septembrie 1934). Economist, înalt
confesional. Valoroase creaţii literare interne şi
funcţionar public, militant politic. Liceul
internaţionale, ample descrieri în memoriale de
Dinicu Golescu, Câmpulung (1965), Facultatea
călătorie. Important reper cultural şi eclesiastic
de Economie, Bucureşti (1973). Activitate
european. (E.I.F.).
productivă, Uzina Mecanică Muscel (1951-
1975). Membru marcant, Partidul Comunist
BISERICA LUTHERANĂ PITEŞTI
Român. Secretar şi viceprimar, Câmpulung
(1862 - ). Sfinţită la 11 decembrie 1862.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
(1975-1977); prim-secretar şi primar,
Câmpulung (1977-1982); prim-secretar şi
primar, Piteşti (1981-1986); secretar, Comitetul
Judeţean Vâlcea (1986-1989). Manager, firmă
privată (1990-2004). Implicat în evenimentele
din decembrie 1989 de la Râmnicu Vâlcea,
martor, Procesul generalilor, Bucureşti (8
ianuarie 1990), motivarea refuzului de a
deplasa detaşamente ale gărzilor patriotice la
Timişoara. Iniţiative privind evoluţia oraşului
Câmpulung: atragerea de investiţii industriale;
optimizarea traseului căii ferate uzinale
interurbane; amplasarea cartierului Grui;
realizarea centurii ocolitoare rutiere spre
Braşov; reabilitarea Muzeului de Istorie,
Complexului monastic Negru Vodă şi a
Mausoleului Mateiaş; înfiinţarea Aleii
personalităţilor şi a taberelor de sculptură.
Contribuţii distincte la dezvoltarea municipiului
Piteşti: dublarea podurilor peste Argeş şi Râul
Doamnei; conturarea cartierelor Exerciţiu şi
Popa Şapcă; inaugurarea pasajului pietonal
Sfânta Vineri, Spitalului de Pediatrie, Bazinului
Olimpic de Înot, Casei Căsătoriilor Piteşti,
Bazei Nautice Bascov, Casei de Cultură
Mioveni. Amplificarea Simfoniei lalelelor,
Piteşti (ediţiile V-IX). Studii pe teme istorice,
interviuri, colaborări externe. Participant la
importante reuniuni naţionale şi internaţionale.
Valoroase recunoaşteri publice. (T.M.).
BIZON (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Albeştii de Muscel, Argeş.
Proprietari funciari, lucrători în piatră,
sculptori, cadre didactice, ingineri, universitari.
Pseudonim: familia Ceapă. Mai cunoscuţi:
Gheorghe B. (d. 1956), patron, atelier în piatră;
Nicu Gh. B. (1928-2006), meşter pietrar,
Cariera Albeştii de Muscel. Lucrări speciale în
echipă, montare şi decoraţii sculpturale:
Bucureşti (Casa Poporului, Ateneul Român,
Hotelul Intercontinental), Neptun, Mangalia,
Eforie Nord (vile de protocol), Iaşi (Muzeul
Judeţean), Argeş (Mausoleul Mateiaş,
monumente ale eroilor); Ion N. GH. B. (n.
Albeştii de Muscel, Argeş, 1953), inginer
energetician. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpunlung, Argeş (1965), Institutul
Politehnic, Bucureşti (1969). Activitate
productivă şi de cercetare în domeniu; Nicu N.
Gh. B. (v.). Colaborări comunitare. Diverse
aprecieri publice. (F.P.).
BIZON, Nicu (n. Albeştii de Muscel,
Argeş, 14 februarie 1961). Profesor universitar,
inginer electronist. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1980), Institutul Politehnic,
Bucureşti (1986). Doctorat, electronică,
Bucureşti (1996). Inginer, Intreprinderea de
Autoturisme Dacia, Colibaşi, Argeş (1987-
1989). Activitate didactică, Universitatea din
Piteşti (1990~), director, Departamentul
Cercetare şi Formare Continuă (2000-2004).
Volume importante: Convertoare (2004);
Teoria sistemelor (2004); Fundamentals of
electromagnetic compatibility. Theory and
practice (2007, în colaborare); Structura
hardware a calculatorului personal şi
comunicaţia cu echipamentele periferice
(2007). Studii de specialitate, foruri ştiinţifice
naţionale şi internaţionale, membru,
prestigioase asociaţii profesionale în domeniu.
Contribuţii la evoluţia Universităţii din Piteşti.
Aprecieri publice. (M.C.S.).
BÎRLOIU, Mircea Gh. (n. Piteşti,
Argeş, 17 ianuarie 1953). Grafician, profesor,
publicist. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
(1971). Institutul de Arte Plastice Nicolae
Grigorescu, Bucureşti, Clasa Virgil Demetrescu
– Duval. Activitate didactică, şcoli şi licee
argeşene. Lucrări în expoziţii din: Bucureşti
(1980 ~ 2001); Piteşti (1980 ~ 2009), Timişoara
(1985); Craiova (1998); Reşiţa (1998);
Râmnicu Vâlcea (1997 ~ 2004). Participări
internaţionale: state din Uniunea Europeană.
Colecţii particulare, tabere de creaţie.
Colaborator, grafică specială. Argeş. Cartea
eroilor (1984). Studii, interviuri, emisiuni
media. Membru, Uniunea Artiştilor Plastici din
România (1990), preşedinte, Filiala Piteşti
(1990-1998), alte aprecieri publice. (S.N).
BLANK (Secolul XIX ∼). Familie
tradiţională din Piteşti, având origine evrească.
Proprietari urbani, comercianţi, finanţişti,
bancheri, donatori comunitari. Mai importanţi:
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Mauriciu B. (v.); Aristide M. B. (Bucureşti, 1
ianuarie 1883 – Paris, 1 ianuarie 1960), acţionar
principal, Banca Marmoroch-Blank & Cie SA,
importantă filială la Paris, finanţator fondator
(1919), Compania Franco – Română de
Navigaţie Aeriană. Casatorit, în 1915, pentru
puţin timp, cu pianista Cella Delavrancea
(1887 – 1991). Diverse aprecieri publice
antume şi postume. (F.P.).
BLANK, Mauriciu (Piteşti, Argeş, 7
iulie 1848 - ?). Bancher, manager. Studii
economice în Imperiul Habsburgic, Viena şi
Leipzig. Funcţionar, Banca Marmoroch,
Bucureşti (1864 – 1874), partener principal,
Banca Marmoroch – Blank, Bucureşti (1874∼).
Reprezentanţă la Piteşti. Colaborări cu
oficialităţile locale, donaţii comunitare, credite
avantajoase pentru stimularea comerţului,
industriei şi urbanismului în Argeş-Muscel.
Asociat al inginerului Iancu Cantacuzino (1847
– 1911) pentru finalizarea lucrărilor la căile
ferate Ploieşti – Sinaia – Predeal şi Buzău –
Mărăşeşti (1879 – 1881). Stradă eponimă în
Piteşti, alte aprecieri publice. ( P.P.).
BLĂJAN, Gheorghe D. (n.
Ciofrângeni, Argeş, 12 decembrie 1941).
Profesor, limba română, ziarist, literat. Liceul
Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1959),
Universitatea din Bucureşti (1963). Activitate
didactică, şcolile Poboru, Olt (1963 – 1964),
Ciofrângeni, Argeş (1964 – 1965). Ziarist,
Secera şi ciocanul, Piteşti (1965 – 1991),
redactor coordonator, Alerta, Argeş (1991 –
1997). Piese de teatru: Avalanşa (premiul I,
Televiziunea Română); Garoafa roşie (Teatrul
Alexandru Davila, Piteşti). Proză: Nu sunt
Sherloch Holms (în colaborare), Omenia
Omului Legii (în colaborare). Versuri,
Adevărul strict secret (1995). Membru,
Uniunea Ziariştilor din România. Contribuţii la
evoluţia contemporană a presei şi literaturii din
Argeş. Aprecieri publice. (C.S.).
BLÜCHER, Paul (A doua jumătate a
secolului XIX – Începutul secolului XX).
Negustor, proprietar urban, mic întreprinzător.
Patron fondator, Casa Blücher, Piteşti (1874),
asociat Wilhelm Blücher, specializată în
coloniale, activitate înregistrată la Camera de
Comerţ şi Industrie Argeş. Relaţii ecomomice
externe, corespondenţă în domeniu, magazine,
depozite, conturi bancare. Donaţii comunitare.
(T.C.A.).
BOAMBEŞ, Nicolae V. (n. Buda,
Buzău, 23 octombrie 1937). Inginer mecanic,
manager. Stabilit la Piteşti din 1966. Facultatea
de Maşini şi Utilaj Petrolier, Bucureşti (1959).
Doctorat, ştiinţe tehnice, Ploieşti. Inginer,
şantiere de construcţii-montaj din Argeş (1966-
1992). Director, Trustul de Montaj Utilaj
Chimic Bucureşti, Grup Şantiere Piteşti.
Inovator, procedee de sudat. Contribuţii la
montajul utilajelor tehnologice pe Platforma
Industrială Piteşti-Sud: Combinatul
Petrochimic; Rafinăria de Petrol; Centrala
Electrotermică. Articole, interviuri,
comandamente de investiţii, documentări
externe. Aprecieri publice. (G.P.).
BOBANCU (Secolul XIX ∼). Familie
tradiţională din Piteşti, Argeş, având origine
transilvăneană. Negustori, funcţionari de stat,
farmacişti, oameni de cultură, proprietari
urbani. Mai cunoscuţi: Nicolae N. B. (v.);
Tatiana I. B. (v.); Nicolae N. N. B. (v.).
Intensă activitate comunitară. Diverse
recunoaşteri publice antume şi postume. (F.P.).
BOBANCU, Nicolae N. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Farmacist, parlamentar, proprietar urban.
Stabilit la Piteşti din 1899. Studii de
specialitate în Imperiul Habsburgic. Patron
fondator, Farmacia Bobancu, Piteşti. Membru
marcant, Consiliul Camerei de Comerţ şi
Industrie Argeş (1911-1914), preşedinte (1914-
1922), delegat ministerial (1925-1929),
vicepreşedinte (1945). Deputat de Argeş (1939-
1940), reprezentând Frontul Renaşterii
Naţionale, Categoria Comerţ şi Industrie,
Circumscripţia Ţinutului Bucegi, reşedinţă,
Bucureşti, delimitată prin legislaţia regelui
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Carol II. Anterior, adept al politicii liberale.
Colaborator, presa locală. Preocupări muzicale,
violonist, dirijor, manageriat artistic. Locuinţă
tradiţională în Piteşti, (1914-1915), monument
de arhitectură. Contribuţii la evoluţia economiei
şi culturii locale în etapa interbelică. Aprecieri
publice. (S. P.).
BOBANCU, Nicolae N. N. (Piteşti,
Argeş, 1904 – Piteşti, Argeş, 1986). Farmacist,
violonist, dirijor. Liceul Ion. C. Brătianu,
Piteşti (1923), Facultatea de Farmacie,
Bucureşti (1928). Fiul lui Nicolae N. Bobancu
(v.). Asociat, Farmacia Bobancu, Piteşti,
naţionalizată, 2 aprilie 1949. Instrumentist
(1925 ~), cvartetul de muzică de cameră,
condus de Constantin Albu (v). Aranjament
muzical şi dirijor, spectacolul Vremuri grele,
prima revistă teatrală din Piteşti, cupletist
Balada pantofului, apreciat de actorul
Constantin Tănase, patronul Companiei de
revistă din Bucureşti. Naşul de botez al
lutierului Valeriu Ivaşcu (v.). Participant activ la
sărbătorirea Centenarului Liceului Ion C.
Brătianu/Nicolae Bălcescu, Piteşti (1966).
Conservarea locuinţei familiale, monument de
arhitectură (1914-1915). Contribuţii la viaţa
muzicală argeşeană interbelică. Aprecieri
publice. (L.P.).
BOBANCU, Tatiana I. ( Piteşti, Argeş
28 / 30 ianuarie 1874 – Piteşti, Argeş, 17
octombrie 1948). Institutor, publicist, manager
cultural. Şcoala Centrală, Craiova, Dolj (1897).
Activitate didactică, şcoala Primară, Târgu Jiu,
Gorj (1897 – 1905), Şcoala Primară de Baieţi
Nr.3, Piteşti (1905 – 1934), Şcoala Normală de
Fete, inspector şcolar (1934 – 1936). Căsătorită
(1899) cu Nicolae N. Bobancu (v.). Iniţiatoare,
Ateneul Popular Gheorghe Ionescu - Gion,
Piteşti, 38 de membri fondatori (1928). Statut
propriu, bibliotecă publică, expoziţie muzeală.
Volume importante: Căminul familiar şi
căminul neamului românesc (1926); Album
religios. Bisericile din oraşul Piteşti cu un mic
istoric (1933); Monografia satului şi staţiunii
balneo – climaterice Brădet, Argeş (1934).
Colaborări la ziarul Argeşul, Piteşti. Preocupări
constante pentru: propagarea culturii naţionale
în mediul rural; organizarea unor întâlniri cu
personalităţi ale timpului; sporirea rolului
oraşului Piteşti în spiritualitatea autohtonă.
Valoroase recunoaşteri publice. (I.M.D.).
BOBOC, Gheorghe G. (n. Beleţi-
Negreşti, Argeş, 4 iunie 1929). Medic,
stomatologie, profesor universitar. Liceul
Dinicu Golescu, Câmpulung (1948). Facultatea
de Stomatologie, Bucureşti (1954), Specializări
în Ungaria şi Austria. Medic: spitalele militare
Bistriţa Năsăud şi Târgu Mureş; Spitalul
Stomatologic, Bucureşti (1957-1983).
Activitate didactică, Institutul de Medicină şi
Farmacie Carol Davila, Bucureşti (1957~).
Volume importante: Aparatul dentomaxilar
(1979, 1996); Tratamentul anomaliilor
dentomaxilare (1982); Patologia
stomatologică (1987); Otorinolaringologie
pediatrică (1992, în colaborare). Numeroase
studii, articole, reuniuni ştiinţifice de
specialitate. Inventator şi inovator, tehnică
dentară. Membru, prestigioase societăţi
profesionale în domeniu. Premiul Gheorghe
Marinescu al Academiei Române (1976), alte
aprecieri publice. (I.M.M.).
BOBULESCU, Eugeniu Gheorghe A.
(n. Câmpulung, Argeş, 4 august 1945). Medic,
medicină internă, publicist. Liceul Dinicu
Golescu, Câmpulung (1963), Institutul de
Medicină şi Farmacie, Bucureşti (1969).
Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti. Medic,
Spitalul Militar Central, Bucureşti. Fondator,
Institutul de Endoscopie Digestivă, Bucureşti
(1980). Membru, importante asociaţii
profesionale în domeniu. Studii, articole,
reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Promovarea folosirii laserelor în tratamentele
diferitelor afecţiuni. Contribuţii la evoluţia
ştiinţelor medicale din România contemporană.
(I.M.M.).
BODIN (Secolul XV). Mare proprietar
funciar, luptător medieval, jupan. Întinse
suprafeţe de teren, Vlădeşti, Muscel. Renumele
cel viteaz, acordat prin hrisovul datat
1424/1426 din timpul luptelor cu turcii, purtate
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

de voievodul Ţării Româneşti, Dan II (v.), BOGDAN, Constantin (A doua

primirea satului Vlădeşti, Muscel, reprezentând jumătatea a secolului XIX – Începutul secolului
cea mai veche atestare documentară a XX). Industriaş, manager. Patron fondator,
localităţii. (R.O.). Fabrica de Făină, Piteşti, Argeş (1898), capital
investit, 100.000 lei; capacitate instalată, 70 HP,
33 de lucrători (1900), asociat, Lazăr Löbel (v.).
BODISCO/IORDACHE, Antoaneta
Stimularea dezvoltării economice a zonei Argeş
M. (Piteşti, Argeş, 17 ianuarie 1916 - ?).
– Muscel în perioada amintită. (T.C.A.).
Literat, publicist, poliglot. Facultatea de Litere,
Bucureşti (1939). Redactor, şef secţie,
BOGDAN, Gheorghe A. (n. Valea
Ministerul Propagandei Naţionale (1940-1942),
Popii, Mihăeşti, Argeş, 23 decembrie 1945).
Ministerul Culturii, Bucureşti (1943), secretar-
General maior (General two stars – versiune
asistent, Institutul Român de Cultură, Madrid,
NATO). Studii generale, Valea Popii (1959),
Spania (1943-1961). Comentator, Radio
Liceul Militar Mihai Viteazul, Galaţi (1959-
Europa Liberă, München (1962-1964), crainic
1960), Liceul Militar Ştefan cel Mare,
şi traducător, Radio Deutschlandfunk, Köln,
Câmpulung Moldovenesc (1960-1963), Şcoala
Germania Federală (1964-1977). Volume
de ofiţeri de Artilerie Nicolae Bălcescu, Sibiu
importante: Un puerto en el Mar Negro /Un
(1967), Academia Tehnică Militară, Bucureşti
port la Marea Neagră (roman, Madrid, 1949),
(1972); inginer Artilerie (armament, rachete,
La apus de cuvânt (versuri, Roma, 1970).
muniţii, aparatură optică). Curs postuniversitar
Scenariu de film, Ausencia/Absenţa. Traduceri
la Academia Tehnică Militară, Bucureşti
din opera poetului latin Sextus Propertius (c. 52
(1986), Colegiul Naţional de Apărare,
- 15 î. H). Căsătorită cu diplomatul lituanian
Universitatea Naţională de Apărare Carol I,
Bodisco (1946). Promovarea culturii româneşti
Bucureşti (1998). Funcţii importante în cadrul
în Europa Occidentală. Diverse aprecieri
Departamentului pentru Armament din
publice. (S. P.).
Ministerul Apărării Naţionale: şef secţie 1994 -
1995, director adjunct, 1995-1997, director,
BOGAŢI. Comună în judeţul Argeş,
1997-1998, locţiitor al secretarului de Stat şi şef
formată din satele: Bogaţi, Bârloi, Bujoi,
al Departamentului pentru Armament din
Chiţeşti, Dumbrava,Glâmbocel-Deal,
Ministerul Apărării Naţionale, 1998-1999,
Glâmbocelu, Suseni. Suprafaţa: 70,5 km2.
consilier al Secretarului de Stat şi şef al
Locuitori: 2.966 (1930); 6.151 (1970), 4.721
Departamentului pentru Armament din
(2008). Monumente istorice: cruce de piatră
Ministerul Apărării Naţionale, 1999-2006.
(XVIII); biserici: Bogaţi (1875), Chiţeşti
Negociator cu parteneri interni şi externi pe
(1909), Glâmbocel-Deal (1915), Glâmbocelu
probleme de armament(cercetare şi achiziţii).
(1940), Mărceşti (1862), Suseni (1881), Valea
Misiuni oficiale în străinătate: Anglia, China,
Zimbrului (1868). Monumente ale eroilor:
Franţa, Federaţia Rusă, Germania, Italia,
Bogaţi (1938). Cea mai veche şcoală: Bogaţi
Polonia, Republica Moldova, Statele Unite ale
(1839); cămin cultural (1948); bibliotecă
Americii, Ungaria. (G.I.N.).
publică (1953). Expoziţie permanentă de istorie
şi artă populară, tabără de sculptură în lemn
(2001 ~). Banca populară Glâmbocul (1915- BOGDAN, Konstantin/Constantin
1948); Cooperativa de producţie şi consum (Secolul XIX). Proprietar funciar, înalt
Victoria (1907-1913). Exploatare de petrol funcţionar public, parlamentar. Membru
(1971). Cooperativă Agricolă de Producţie marcant, gruparea liberală din Piteşti. Deputat
(1956-1990). Zonă pomicolă, viticolă, de Argeş (1869) în Cameră, instituţie legislativă
zootehnică. Turism rural. Scrieri monografice: organizată pe baza prevederilor Constituţiei
Grigore Udrescu. (G.C.). din 1866. Primar al oraşului Piteşti (1871 –
1872), preşedinte, Consiliul Comunal Urban.
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Inaugurarea staţiei feroviare Piteşti- Sud (13
septembrie 1872), alte iniţiative comunitare.
Aprecieri publice. (T.M.).
BOGDAN, Nicolae (Sfârşitul secolului
XIX – Prima jumătate a secolului XX). Mare
proprietar de păduri, comuna Bârseşti, plasa
Topolog, reşedinţă la Tigveni, Argeş.
Preşedinte, Camera de Agricultură,
Circumscripţia Piteşti (1930-1940). Activităţi
pentru: exploatarea şi prelucrarea masei
lemnoase, refacerea potenţialului forestier,
valorificarea comercială în domeniu. Alte
iniţiative rurale. (I.D.P).
BOGDAN-PITEŞTI, Alexandru K.
(Piteşti, Argeş, 13 iulie 1870 - 11 martie 1922).
Mare proprietar funciar, publicist, critic şi
colecţionar de artă. Fiul lui
Konstantin/Constantin Bogdan. Liceul Catolic,
Geneva, Elveţia (1884). Cursuri libere,
facultăţile: Medicină, Montpellier, Drept şi
Literatură, Paris, Franţa (1890~1894). Întinse
suprafeţe de teren, Balaci, Teleorman, învoieli
agricole favorabile creşterii producţiei de
cereale. Director fondator, revista de artă
Ileana (1900), patron, cotidianul Secera (1913-
1914). Avangardist, comentarii de artă în:
Facla; Liga literară; Viaţa nouă; Revista
modernă. Încercări literare, preocupări politice.
Iniţiator, prima expoziţie internaţională de artă
din România. Colecţionar: pictură, sculptură,
grafică, obiecte etnografice, bibliofilie, peste
1.500 de piese (1924). Activitate de mecenat
pentru mai mulţi artişti plastici. Numit, deseori,
Bogdan Ciupeşti, alte aprecieri publice. (S. N.).
BOGHIRNEA, Iulia F. (n. Piteşti,
Argeş, 22 decembrie 1975). Jurist, publicist.
Liceul de Chimie Nr. 4, Piteşti (1994),
Facultatea de Ştiinţe Administrative, Bucureşti
(1999). Doctorat, ştiinţe juridice, Bucureşti
(2009). Activitate didactică, Universitatea din
Piteşti (2000 ~). Volume importante (în
colaborare): Medalioane universitare (2002);
Dreptul familiei (2004); Drept procesual civil.
Despre executarea silită (2005); Teoria
generală a dreptului (2007). Studii, articole,
comentarii de specialitate. Secretar de redacţie,
revista Studii Juridice şi Administrative,
Facultatea de Stiinţe Economice, Juridice şi
Administrative, Piteşti (2002 ~). Membru,
asociaţii profesionale în domeniu. Aprecieri
publice. (D.V.).
BOGOI, Dan Sergiu I. (n. Piteşti,
Argeş, 27 septembrie 1954). Economist,
manager, publicist. Liceul Nicolae Bălcescu,
Piteşti (1973), Universitatea din Craiova, Dolj
(1978). Doctorat, ştiinţe economice, Craiova
(2003). Economist, Unitatea de Mecanizare,
Transport şi Construcţii Forestiere, Piteşti
(1978 – 1980). Inspector (1983 – 1987), şef
serviciu (1987 – 1990), director adjunct (1990 –
2003), director general ( 2003 ~), Banca
Naţională a României, Sucursala Argeş. Volume
importante: Managementul bancar (2004),
Managementul resurselor umane în sistemul
bancar (2006). Preocupări didactice,
Universitatea Constantin Brâncoveanu, Piteşti
(2000 ~). Articole, analize economice,
interviuri, reuniuni naţionale şi internaţionale în
domeniu. Diverse recunoaşteri publice. (I.B.).
BOIA, Eugen O. (n. Poarta Albă,
Constanţa, 1 august 1928). Profesor gradul I,
fizică, manager, om de cultură. Stabilit la
Piteşti din 1952. Liceul Mihai Viteazul,
Bucureşti (1946), Universitatea Constantin I.
Parhon, Bucureşti (1950). Activitate didactică,
şcolile medii tehnice de comerţ, Bucureşti
(1950 – 1952) şi Piteşti (1952 – 1954), Liceul
Alexandru Odobescu, Piteşti, Argeş (1954 –
1988, director adjunct, 1966 ~ 1974, director,
1968). Colaborări universitare, Institutul
Pedagogic, Piteşti (1962 – 1974). Studii,
articole, culegeri. Succese importante, cu elevii,
la olimpiadele naţionale sau internaţionale.
Implicat direct în edificarea Complexului
Şcolar Alexandru Odobescu, Piteşti, amenajarea
şi dotarea laboratoarelor, cabinetelor, sălilor
multifuncţionale. Intensă activitate artistică.
Regizor şi interpret, creaţii dramatice, fondator
(1974/1975), Studioul de Teatru Tudor
Muşatescu al Cadrelor Didactice din Piteşti,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

valoroase premii naţionale. Diverse de guvernul condus de Petru Groza.(I.I.Ş.).

recunoaşteri publice antume. (E.I.F.).
BOICIUC, Ioan V./Ioasaf (n. Rona de
BOIANGIU, Ion I. (n. Morunglav,
Sus, Maramureş, 22 ianuarie 1955). Preot,
Arad, 20 decembrie 1941). Profesor gradul I,
stareţ, jurist, publicist. Liceul Dragoş-Vodă,
matematică, manager. Stabilit la Piteşti din
Sighetul Marmaţiei, Facultatea de Teologie,
1965. Liceul Teoretic, Balş, Olt (1959),
Piteşti, Facultatea de Drept, Universitatea Spiru
Universitatea Constantin I. Parhon, Bucureşti
Haret, Bucureşti. Stareţ, coordonator al
(1964). Activitate didactică: Şcoala Medie
lucrărilor de restaurare, Mănăstirea Cotmeana,
Dioşti, Olt (1964-1965); Liceul Nicolae
Argeş. Studii istorice, cărţi de rugăciune,
Bălcescu, Piteşti, Argeş (1965-1967); Liceul
sfaturi duhovniceşti. Misiuni oficiale în: Italia,
Economic, Piteşti (1967-1997; director adjunct,
Grecia, Macedonia, Olanda, Germania.
1987-1990; director, 1990-1997). Colaborare
Valoroase aprecieri publice. (G.C.).
editorială: Culegere de probleme de
matematică. Preocupări constante în vederea
BOIERESCU, Ion N. (Piteşti, Argeş, 3
creşterii calităţii prestaţiilor didactice, stimulării
februarie 1876 – Piteşti, Argeş, 12 august
elevilor pasionaţi de studiul matematicii,
1943). Profesor gradul I, matematică, manager.
pregătirii participanţilor pentru olimpiadele
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1895),
naţionale şi internaţionale, adaptarea
Facultatea de Matematică, Bucureşti (1900).
Programei şcolare la cerinţele europene.
Activitate didactică, Liceul Ion C. Brătianu,
Contribuţie distinctă la evoluţia învăţământului
Piteşti (1900-1937, director, 1919-1923).
comercial preuniversitar din Piteşti, în ultimele
Inspector general, Ministerul Educaţiei
decenii ale secolului XX. Profesor metodist,
Naţionale, Bucureşti. Membru fondator,
Inspectoratul Şcolar al judeţului Argeş, alte
Comitetul Cetăţenesc pentru înfiinţarea Şcolii
aprecieri publice. (D.I.G.).
Secundare de Fete Gradul II (1921), astăzi,
Colegiul Naţional Liceal Zinca Golescu, Piteşti.
BOIANU, Gheorghe (Secolul XIX).
Importante aprecieri publice antume şi
Proprietar urban şi rural, înalt funcţionar de
postume. (C.V.).
stat, militant politic. Membru marcant, Partidul
Naţional Liberal. Prefect de Argeş (13 ianuarie
BOIŢEANU, Ion (1886-1946). General
1883 – 21 octombrie 1885), susţinător al
de corp de armată. Activitate civică şi militară
Programului economic elaborat de guvernul
în Piteşti, Argeş. Secretar general, Ministerul
condus de Ion C. Brătianu (v.). Iniţiative
Apărării (1941-1942), comandant, Divizia a 3-a
privind: amenajarea traseelor rutiere din zonă;
Infanterie, comandant, Corpul 1 de Armată
aplicarea sistemului metric european; realizarea
(1943-1944). Director, Şcoala de Înalte Studii
cerinţelor înscrise în Legea pentru exploatarea
Militare (1944), interimar, Ministerul Culturii,
căilor ferate ale statului (19/31 martie 1883).
Ministerul Justiţiei. Comandant, Corpul 4 de
Diverse aprecieri publice. (I.T.B.).
Armată (1944-1945). Înhumat în Cimitirul
Sfântul Gheorghe din Piteşti. Importante
BOICESCU, Lucreţia (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului recunoaşteri publice. (S. P.).
XX). Mare proprietar funciar din judeţul Argeş.
Întinse suprafeţe de teren în localităţile Şuici şi BOIU, Alexandru A. (Cuza Vodă,
Rudeni, plasa Topolog, expropriate parţial prin Ismail, Basarabia, 25 mai 1941 – Piteşti, Argeş,
Legea pentru definitivarea Reformei Agrare 4 mai 1990). Profesor gradul I, fizică, cercetător
din 17 iulie 1921, aplicată de guvernul condus ştiinţific, publicist. Stabilit la Piteşti din 1971.
de Alexandru Averescu şi Legea pentru Şcoala Medie Mixtă Lipova, Arad (1959),
Reforma Agrară din 23 martie 1945, adoptată Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1965).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Activitate didactică: Liceul Bogdan Petriceicu-
Haşdeu (1965-1971); Liceul Alexandru
Odobescu, Piteşti (1971-1974); Liceul
Industrial Nr.5, Piteşti (1974-1990). Volume
importante: Pradoxuri celebre, Enigme şi
curiozităţi ale naturii şi ştiinţei (1981);
Celebrităţi ale ştiinţei. Premiul Nobel şi
laureaţii săi (1982); Chei pentru univers
(1984); Natura gândită (1987); Proiecte
planetare (1988, în colaborare). Premii
naţionale pentru activitatea publicistică.
Preocupări editoriale, revistele: Ştiinţă şi
tehnică, Bucureşti; Argeş, Piteşti; Ateneu, Iaşi.
Membru, asociaţii didactice şi profesionale
specializate. Succese importante în pregătirea
elevilor pentru olimpiadele naţionale şi
internaţionale. Aprecieri publice. (I.S.B.).
BOIU, Alexandru (Secolul XX).
Profesor, gradul I, fizică, cercetător ştiinţific,
publicist. Facultatea de Matematică şi Fizică,
Bucureşti. Activitate didactică: şcoli, grupuri
şcolare, licee din Piteşti, Argeş. Volume
importante: Celebrităţi ale ştiinţei. Premiul
Nobel şi laureaţii săi (1982); Natura gândită
(1987). Colaborator la revistele: Ştiinţă şi
tehnică, Bucureşti; Argeş, Piteşti; Ateneu, Iaşi.
Membru, asociaţii didactice şi profesionale
specializate. Succese importante în pregătirea
elevilor pentru olimpiadele naţionale şi
admiterea la facultăţi pe bază de examen.
Aprecieri publice. (I.S.B.).
BOLD, Ion D. (n. Câmpulung, Muscel,
21 iulie 1935). Inginer agronom, cercetător
ştiinţific gradul I, manager, parlamentar. Liceul
Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1953),
Facultatea de Agricultură, Bucureşti (1958).
Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti (1968). Şef
fermă, unităţi agricole de stat, Argeş (1958-
1960). Şef serviciu, şef atelier, Institutele de
Studii, Proiectări, Geodezie şi Cartografie
pentru Organizarea Teritoriului Agricol,
Bucureşti (1960-1993). Activitate didactică:
Academia de Ştiinţe Economice (1965-1980),
Facultatea de îmbunătăţiri Funciare, Bucureşti.
(1980-1999). Volume importante de autor:
Organizarea teritoriului (1973);
Sistematizarea rurală (1974); Revoluţia
industrială în agricultura României (1978);
Economie funciară (1984), Spaţiul rural
(2003). Membru titular, Academia de Ştiinţe
Agricole şi Silvice, Bucureşti (1999).
Conducător de doctorat. Preşedinte, Comisia
Naţională de Organizarea Teritoriului (1965-
1989). Parlamentar de Arad, deputat (1993-
1996), senator (1997-2000). Valoroase
recunoaşteri publice. ( C.D.B.).
BOLD, Vatică (n. Corabia, Olt, 22
decembrie 1958). Economist, om de afaceri.
Stabilit la Piteşti din 1973. Liceul Alexandru
Odobescu, Piteşti, Argeş (1981), Facultatea de
Ştiinţe Economice, Craiova (1993). Activitate
productivă, Combinatul Petrochimic, Piteşti
(1973-1985), militant politic, Organizaţia de
Tineret, municipiul Piteşti (1985-1989). Patron
fondator, SC Biff SRL, Piteşti (1990 ~), firmă
specializată în: produse alimentare, bijuterii,
construcţii, instalaţii, utilaje şi echipamente.
Membru fondator: Camera de Comerţ şi
Industrie Argeş (1991); Asociaţia Oamenilor de
Afaceri, Piteşti (2004). Colaborări comunitare,
interviuri, reuniuni interne şi internaţionale.
Aprecieri publice. (I.M.M.).
BOLINTINEANU, Nicolae C. (Câmpulung,
Muscel, 10 iunie 1884 - ?). General de brigadă. Şcoala
de ofiteri în Germania (1906).Activitate
militară permanentă (1906-1933). Participant la
Campania balcanică (1913, căpitan) şi la
Primul Război Mondial (1916-1918, locotenent
colonel). General de brigadă (1933). Importante
aprecieri publice antume şi postume. (G.I.N.).
BOLOHAN, Mircea (n. Udeşti,
Suceava, 23 august 1935). Inginer mecanic,
manager. Stabilit la Piteşti din 1958. Liceul
Ştefan cel Mare, Suceava (1953), Institutul
Politehnic, Iaşi (1958). Inginer tehnolog,
Uzina de Piese Auto, Colibaşi, Argeş; expert,
Comisia Economică a Judeţului Argeş (1958 ~
1978). Director comercial, Centrala Industrială
de Autoturisme, Piteşti, Argeş (1978-1983),
director/inginer şef, Intreprinderea de
Asistenţă Tehnică şi Service Autoturisme,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Ştefăneşti, Argeş (1983-1985/1985-1989). dezvoltarea învăţământului superior tehnic din

Manager, firme particulare (1989 ~). Expertize deceniile contemporane. Aprecieri publice. (I.
tehnice, rapoarte economice, interviuri, A. B.).
prognoze. Membru, asociaţii profesionale în
domeniu. Aprecieri publice. (I.D.P.). BORDEAN, Cornelia C. (n.
Bucureşti, 6 septembrie 1960). Arhitect.
Stabilită la Piteşti din 1960. Liceul Nicolae
BOMBA (1898). Ziar politic
Bălcescu, Piteşti (1979), Institutul de
independent. Piteşti, 19 martie-3 aprilie 1898.
Arhitectură Ion Mincu, Bucureşti (1986).
Director: Alexandru O. Ioanid. Deviză:
Arhitect , Institutul Judeţean de Proiectare
Ridendo castigat mores. (I.I.B.).
Slatina, Olt (1986 - 1990), SC Proiect Argeş
SA, Pitesti (1990 ~). Edificii în stil
BONCEA, Gheorghe G. (n. Poienarii
funcţionalist : instituţii publice, zone
de Argeş, Argeş, 7 septembrie 1948). Inginer
rezidenţiale, sedii private, Piteşti, Câmpulung,
chimist, cercetător ştiinţific gradul I, publicist.
Curtea de Argeş. Membru, Uniunea
Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti (1966),
Arhitecţilor din România (1986), Ordinul
Institutul Politehnic, Bucureşti (1971).
Arhitecţilor (2001), Registrul Urbaniştilor
Doctorat, chimie (1996). Inginer, Combinatul
(2005). Preocupări literare, traducător, limba
Petrochimic, Piteşti (1971 – 1978), cercetător,
franceză, domeniul artei. Contribuţii la
Institutul de Cercetări Chimice, Bucureşti
evoluţia arhitecturii argeşene contemporane.
(1978 – 1995), SC Arpechim SA Piteşti (1995
(A.M.).
– 2005). Importante scrieri în domeniu.
Participări la reuniuni naţionale, valoroase
experienţe de laborator, soluţii tehnologice BORDEAN, Ion If. (n. Berevoeşti,
aplicate pe Platforma Petrochimică Piteşti. Muscel, 25 septembrie 1949). Medic, internist,
Contribuţii la modernizarea instalaţiilor pentru manager, publicist. Liceul Dinicu Golescu,
producerea polietilenei de înaltă densitate Câmpulung, Argeş (1967), Facultatea de
(1993 ~) şi a polietilenei cu greutate Medicină, Bucureşti (1973). Specializări în:
moleculară foarte înaltă (1997 ~). Membru, Italia, Anglia, Cipru, Elveţia. Medic, Spitalul
prestigioase asociaţii profesionale româneşti în Clinic şi Spitalul Judeţean, Constanţa.
domeniu. Aprecieri publice. (E.H.). Activitate didactică, Facultatea de Medicină,
Universitatea Ovidiu, Constanţa. Volume
importante: Elemente de chirurgie plastică;
BONCOI, Gheorghe G. (n.
Infecţia mâinii; Infecţii la arşi; Anatomie şi
Câmpulung Muscel, 17 noiembrie 1935).
tehnici chirurgicale.. Colaborări redacţionale,
Profesor universitar, inginer, mecanic. Liceul
The Romanian Journal of Plastic Surgery.
Dinicu Golescu, Câmpulung, Argeş (1953),
Studii, articole, comunicări publicate în reviste
Institutul Politehnic, Braşov (1961). Doctorat,
de specialitate, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
tehnologie, Bucureşti (1971). Stagiu de
internaţionale. Membru, societăţi profesionale
specializare în Cehia. Activitate didactică şi de
europene. Aprecieri publice. (C.C.).
cercetare, Universitatea Transilvania, Braşov.
Volume importante: Maşini-unelte automate
şi cu comandă numerică (1982); Sisteme de
BOROIU, Alexandru (n. Poiana
fabricaţie flexibilă (1996). Numeroase studii,
Lacului, Argeş, 31 mai 1957). Profesor
articole, comunicări ştiinţifice, reuniuni
universitar, inginer transporturi. Liceul
naţionale şi internaţionale în domeniile: roboţi
Industrial Nr. 1, Piteşti (1977), Institutul
industriali, logistică industrială, sisteme
Politehnic, Bucureşti (1983). Doctorat,
integrale de producţie. Membru, prestigioase
mecanică, Braşov (1986). Inginer,
societăţi profesionale inginereşti. Contribuţii la
Întreprinderea de Asistenţă Tehnică şi Service
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
pentru Autoturisme, Piteşti (1983-1992).
Activitate didactică, Universitatea din Piteşti
(1992 ~), director, Departamentul Calitatea
Învăţământului Superior (2004-2008). Volume
importante (în colaborare): Elemente de
inginerie mecanică (1992); Fiabilitatea şi
terotehnica autovehiculelor (1997); Bazele
managementului întreţinerii şi reparării
utilajelor (1997); Fiabilitatea şi
mentenabilitatea automobilelor (2001),
Terotehnica autovehiculelor (2002). Studii şi
articole publicate în reviste de specialitate din
ţară şi Europa. Membru, prestigioase asociaţii
profesionale în domeniu. Contribuţii la
dezvoltarea învăţământului tehnic universitar
din Piteşti. Aprecieri publice. (M.C.S.).
BORTA, Luminiţa I. (n. Bacău, 9
iunie 1961). Actriţă de teatru. Stabilită la
Piteşti din 1975. Liceul Zinca Golescu, Piteşti
(1979), Institutul de Teatru, Târgu Mureş
(1985). Actriţă, teatrele: Naţional, Târgu
Mureş (1985); George Bacovia, Bacău (1985 –
1988); Alexandru Davila, Piteşti (1988 ~).
Roluri de referinţă: Larisa (Fata fără zestre,
Aleksandr Nicolaevici Ostrovski); Florăreasa
(Pygmalion, George Bernard Shaw); Checa
(Gâlcevile din Chioggia, Carlo Goldoni);
Carmen Anta (Ciuta, Victor Ioan Popa); Nina
(Pescăruşul, Anton Pavlovici Cehov). Premii
de interpretare (1985, 1986). Turneu artistic în
Serbia. Şefa secţiei proză, Teatrul Alexandru
Davila, Piteşti (2006 ~). Articole de presă,
emisiuni media, interviuri. Membră, Uniunea
Teatrală din România. Aprecieri publice. (I.F.).
BORŢEA, Gheorghe Şt. (n. Cobia,
Dâmboviţa, 30 octombrie 1939). Economist,
funcţionar public şi de stat, lider sindical.
Stabilit în Argeş din 1964. Liceul Nicolae
Bălcescu, Piteşti (1959), Facultatea de
Economie, Bucureşti (1974/1990). Tehnician,
Schela de Extracţiei Cobia, Dâmboviţa (1962-
1964), secretar, Organizaţia de Tineret,
Câmpulung, Argeş (1964-1970), referent,
Comisia Economică a Judeţului Argeş (1974-
1977). Preşedinte, Sindicatul Petrochimiştilor,
Piteşti (1977-1984). Prim-vicepreşedinte:
Consiliul Popular Municipal Piteşti (1984-
1989); Consiliul Popular Judeţean Argeş
(1989-1990). Manageriat, societăţi comerciale
(1990-1997). Organizator, detaşamente de
voluntari: Drumul Naţional Câmpulung-
Braşov (1965-1968) şi Autostrada Piteşti-
Bucureşti (1968-1970). Contribuţii la:
realizarea magistralei termice de pe Platforma
Industrială Piteşti-Sud pentru alimentarea
fondului urban de locuinţe; extinderea
cartierelor Exerciţiu, Dacia, Tudor
Vladimirescu, Găvana III; organizarea
Simfoniei lalelelor (ediţiile 1984-1989).
Diverse aprecieri publice. (I.T.B.).
BOTESCU, Ion M. (Piteşti, Argeş, 13
ianuarie 1873). General de brigadă.
Sublocotenent (1896), locotenent (1900),
căpitan (1907), maior (1914), locotenent
colonel (1916), colonel (1917), general de
brigadă (1934). Absolvent al Şcolii
Superioare de Război, Bucureşti. A participat la
Campania din anul 1913 şi la Războiul de
Întregire a Neamului, beneficiind de opt
medalii şi ordine militare. S-a distins pe
câmpul de luptă, în mod deosebit în 1918, în
Basarabia, în luptele contra bolşevicilor. A
comandat Regimentul 9 Călăraşi, Regimentul
11 Călăraşi şi a fost director al Direcţiei
Cavalerie din Ministerul de Război. (G.I.N.).
BOŢÂRCĂ, Gheorghiţă (n.
Topoloveni, Argeş, 27 iulie 1954 ). Inginer
mecanic, înalt funcţionar public, manager.
Liceul Industrial Topoloveni, Argeş (1973),
Universitatea din Piteşti (1997), Şcoala
Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative,
Bucureşti (2005). Specializări: Federaţia Rusă
(1980); Germania (1985). Şef, Auto Service,
Cooperativa Muncitoarea, Topoloveni (1977 –
1989). Participant direct la evenimentele din
decembrie 1989, lider local, succesiv: Frontul
Salvării Naţionale, Partidul Democraţiei
Sociale, Partidul Social Democrat din
România. Primar, oraşul Topoloveni, Argeş
(1989 ∼). Importante iniţiative şi realizări
urbane: Complexul multifuncţional (Primărie,
Judecătorie, Parchet, Casa de Cultură,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Catedrală); Parcul industial (160 de hectare);
săli de sport, şcoli, grădiniţe, apartamente;
lucrări plastice memoriale. Interviuri, emisiuni
media, numeroase foruri judeţene şi naţionale,
colaborări externe. Valoroase recunoaşteri
publice. (T.M.).
BOTENI. Comună în judeţul Argeş,
formată din satele: Boteni, Balabani, Lunca,
Muscel. Suprafaţa: 24,1 km2. Locuitori: 3.177
(1970), 2.617 (2008). Atestare documentară:
1512/1513 (Boteani, Neagomireşti); 1560
(Muscel). Monumente istorice: cruci de piatră
(1656, 1747); biserică: Boteni (1885).
Monumente ale eroilor: Boteni (1927, 1946).
Cea mai veche şcoală: Boteni (1839); cămin
cultural (1948); bibliotecă publică (1921).
Mină de lignit. Staţiune de Maşini şi Tractoare
(1948); Cooperativă Agricolă de Producţie
(1953-1990); Asociaţie Economică
Intercooperatistă (1971-1990); sediu, Consiliu
Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist
(1980-1990). Zonă pomicolă, forestieră,
zootehnică. Trasee rutiere spre Câmpunlung,
Braşov, Târgovişte, Piteşti. Turism rural.
Scrieri monografice: Georgeta Bidilică
Vasilache; Ion Chelcea. (G.C.).
BOTESCU, Ion M. (Piteşti, Argeş, 13
ianuarie 1873 - ?). General de brigadă,
cavalerie. Şcoala Superioară de Război,
Bucureşti (1896). Activitate militară
permanentă (1896-1934). Participant la
Campania din 1913 (căpitan) şi la Primul
Război Mondial (colonel). Misiune specială:
asigurarea ordinii publice în Basarabia (1918).
Comandat, regimentele 9 şi 11 Călăraşi,
director, Direcţia Cavaleriei, Ministerul de
Război. General de brigadă (1934).
Numeroase planuri tactice, ordine şi medalii
militare, alte aprecieri publice antume şi
postume. (G.I.N.).
BOŢEŞTI. Comună în judeţul Argeş,
formată din satele: Boţeşti, Moşteni-Greci.
Suprafaţa: 35,8 km2. Locuitori: 1.243 (19309;
1.906 (1970), 1.224 (2008). Atestare
documentară: 1561 (Boţeşti); 1579 (Rogoz).
Monumente istorice: Biserica de lemn
Moşteni-Greci (XIX); biserici: Boţeşti
(1907), Greci (1939). Monument al eroilor:
Boţeşti (1926). Cea mai veche şcoală: Boţeşti
(1839); cămin cultural (1948); bibliotecă
publică (1958). Cooperativă Agricolă de
Producţie (1961-1990). Zonă pomicolă,
forestieră, zootehnică. Turism rural. Scrieri
monografice, Constantin Gh. Dinu, Niculina
N. Dinu, Elena Stănescu, Iuliana I. Dinu,
Elena C. Dinu. (G.C.).
BOUREANU, Cristian Alexandru
(n. 15 decembri 1972, Lusaka, Zambia).
Economist, parlamentar, militant politic.
Liceul de Matematică şi Fizică, Bucureşti
(1991), Academia de Studii Economice,
Bucureşti (1996). Investitor privat (1996 ~).
Membru marcant, Partidul Naţional Liberal
(1995-2005), preşedinte, Organizaţia de
Tineret (2000-2002). Membru fondator,
vicepreşedinte, Partidul Democrat Liberal
(2006-2008). Consilier: Ministerul Finanţelor
(1999-2000), Camera Deputaţilor (2000-
2001), Bucureşti. Deputat de Argeş (2004-
2008; 2008-2012), reprezentând Partidul
Naţional Liberal, respectiv, Partidul
Democrat-Liberal, preşedinte, Organizaţia
Argeş (2008 ~). Membru, diverse asociaţii
naţionale sau internaţionale. Interviuri,
dezbateri, comentarii. Aprecieri publice.
(T.M..).
BRADU. Comună în judeţul Argeş,
formată din satele: Bradu, Geamăna.
Suprafaţa: 40,3 km2. Locuitori: 1.045 (1930);
6.226 (1970), 5.770 (2008). Atestare
documentară: 1519 (Clocotici, Geamăna).
Biserici: Bradu de Sus (1885), Geamăna
(1773), Rotuleşti (1872). Monumente ale
eroilor: Bradu (1930, 1942). Cea mai veche
şcoală: Bradu de Sus (1839); cămin cultural
(1948); bibliotecă publică (1957). Localitate
periurbană municipiului Piteşti: antrepozite;
magazine/supermarket-uri, şantiere de
construcţii; tipografie; aerodrom; activităţi
conexe Platformei Industriale Petrochimice.
Trasee rutiere spre: Alexandria, Bucureşti,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Slatina (artera ocolitoare Geamăna). Staţie Valoroase aprecieri antume şi postume.

cale ferată. Cooperativă Agricolă de (G.C.).
Producţie (1961-1990), Asociaţie Economică
Intercooperatistă cu profil zootehnic (1971-
BRANIŞTE, Ene M. (Suseni, Argeş,
1990). Zonă cerealieră şi legumicolă. Turism
12 octombrie 1913 – Bucureşti, 16 martie
rural. (G.C.).
1984). Preot, profesor universitar, publicist.
Fiul lui Marin D. B. Seminarul Teologic,
BRANIŞTE ( Secolul XVIII ~ ).
Curtea de Argeş (1933), Facultatea de
Familie tradiţională din Pârvu Roşu, Costeşti,
Teologie, Bucureşti (1937); Facultatea de
Argeş. Proprietari funciari, cadre didactice,
Litere, Bucureşti (1947). Doctorat, teologie,
preoţi, cercetători ştiinţifici, militari, ingineri.
Bucureşti (1943). Diacon (1940-1950), preot
Mai cunoscuţi: Marin D. B. (1886-1955),
(1950-1984). Activitate didactică permanentă
învăţător (1907-1938), căsătorit cu Anica, 11
(1938-1984), Institutul Teologic Universitar,
copii; Ene M. B. (v.); Marin M. B. (v.);
Bucureşti, prorector (1970-1971), redactor
Emanoil M.B. (1919-2002), diacon şi preot
(1980-1982). Vicepreşedinte, Comisia de
paroh, Curtea de Argeş (1943-1949), Piteşti
Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983),
(1949-2002), intensă activitate didactică,
iconom stavrofor (1952). Volume importante:
editorială, eclesiastică, membru Adunarea
Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae
Episcopală Argeş-Muscel, Adunarea Naţională
Cabasila (1943); Tipic bisericesc (1976);
Bisericească, Bucureşti; Constantin M.B.
Liturgică teoretică (1978); Liturgica
(1921-1990), cadru didactic militar, colonel;
specială (1980); Liturgica generală cu
Emilian M. B. (1926-2005), funcţionar public,
noţiuni de artă bisericească (1985, postum).
Primăria Generală, Bucureşti; Gheorghe M.B.
Diortositor de cărţi ritualice. Numeroase
(n. 1931), inginer mecanic, proiectant utilaje,
studii, recenzii, predici, publicate în reviste
instalaţii, combinate metalurgice, state din
de specialitate. Documentări externe.
Europa, Asia Africa (1956-2002); Nicolae
Valoroase aprecieri publice. (G.C.).
E.M.B (v.). Multiple aprecieri publice antume
sau postume. (F. P.).
BRANIŞTE, Marin M. (Suseni,
Argeş, 1915 – Piteşti, Argeş, 1996). Preot,
BRANIŞTE, Emanoil M. (Suseni,
cercetător, publicist. Fiul lui Marin D. B.
Argeş, 15 iulie 1919 – Piteşti, noiembrie
Seminarul Teologic (1934), Facultatea de
2002). Preot, profesor, publicist. Fiul lui
Teologie, Bucureşti (1940). Doctorat,
Marin D. B. Seminarul Teologic, Curtea de
patrologie, Bucureşti (1982). Preot, Biserica
Argeş (1939), Facultatea de Teologie,
Domnească Sfântul Gheorghe, Piteşti (1944-
Bucureşti (1943). Preşedinte, Asociaţia
1974; 1993-1996); Parohia Bisericii
Misionară a Studenţilor Creştini Ortodocşi
Ortodoxe Române din Viena, Austria (1974-
(1941-1942). Diacon, Curtea de Argeş (1943-
1993). Volum important: Însemnările de
1949). Preot, bisericile Maica Precista
călătorie ale peregrinei Egeria din secolul
(1949-1964) şi Sfântul Ilie (1964-1999).
IV (1982). Numeroase studii, articole,
Preşedinte, Consistoriul disciplinar
comentarii privind: şcolile bisericeşti
protopopesc, Piteşti (1959-1988). Membru,
premoderne şi monumentale epigrafice din
Adunarea Episcopală, Curtea de Argeş,
Piteşti; consemnările unor misionari străini în
Adunarea Naţională Bisericească, Bucureşti.
Ţările Române medievale; restaurarea de
Activitate didactică, instituţii şcolare
monumente eclesiastice. Redactor
eclesiastice din Argeş. Volum important: Ut
responsabil, Almanahul Bisericii Ortodoxe
omnes anun sint (1943). Numeroase articole
Române din Viena. Intensă activitate
în periodicele: Lumină pentru toţi, Păstorul
comunitară. Valoroase aprecieri antume şi
Ortodox, Îndrumătorul pastoral-misionar.
postume. (G.C.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
BRANIŞTE, Nicolae E. (n. Piteşti,
Argeş, 8 noiembrie 1944). Inginer horticol,
cercetător ştiinţific principal gradul I, manager.
Liceul Alexandru Odobescu, Piteşti (1962),
Facultatea de Horticultură, Bucureşti (1967).
Doctorat, ştiinţe agricole, Bucureşti. (1978),
Stagii de specializare, Italia şi Franţa.
Cercetător, şef laborator, secretar ştiinţific,
director ştiinţific, Institutul de Cercetare pentru
Pomicultură Piteşti, Argeş (1967-2009).
Volume importante (autor, coautor): Cultura
părului (1986); Soiuri rezistente la boli şi
dăunători în pomicultură (1990); Cultura
mărului (2000); Cultura specială a pomilor
(2003); Pomicultura generală (2004).
Numeroase studii şi cercetări, articole, filme
documentare, reuniuni ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Genetician, opt brevete pentru
noi soiuri de măr şi păr. Membru corespondent,
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice,
Bucureşti (1991). Preocupări editoriale (Piteşti,
1990-2004). Membru, renumite foruri
ştiinţifice, asociaţii profesionale în domeniu.
Renumita recunoaşteri publice. ( C. D. B. ).
BRATIA (~). Râu din zona nordică a
judeţului Argeş, izvor în Masivul Iezer.
Afluent dreapta al Râului Târgului,
confluenţă, comuna Ţiţeşti, Argeş. Lungime,
50 de km, amenajări hidrotehnice locale,
sursă de apă pentru satele traversate. Debite
variabile. (I.S.B.).
BRATU, Florian (n. Piteşti, Argeş, 15
decembrie 1948). Profesor universitar,
scriitor, traducător. Liceul Ştefan cel Mare,
Suceava (1966), Universitatea Alexandru
Ioan Cuza, Iaşi (1972). Doctorat, limba
franceză, Iaşi (1994). Activitate didactică,
Universitatea Ştefan cel Mare, Suceava
(1972~), prorector (1998-2001). Volume
importante: Dicţionar tehnic francez-român
(1994); Le roman francais au XX-e
siecle/Romanul francez în secolul XX
(1995); Proust. Cunoaştere şi discurs
(1997); Eseuri (1998); Le realisme francais.
Essai sur Balzac et Stendhal/Realismul
francez. Scris dupa Balzac şi Stendhal
(1999, ediţii română şi franceză). Numeroase
studii, articole, referate doctorale. Preocupări
editoriale, coordonator, recenzor, consilier.
Membru, Uniunea Scriitorilor din România
(1998), alte valoroase recunoaşteri publice.
(I. A. B.).
BRATU, Ion Tiberiu (n. Câmpulung,
Argeş, 9 decembrie 1954). Medic, chirurgie
plastică. Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung
(1973), facultăţile de Medicină Generală,
Bucureşti (1980), Timişoara (1995).
Doctorat, ştiinţe medicale, Bucureşti. Medic:
Clinica Witing, Bucureşti (1980-1983);
Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică şi
Reparatorie, Bucureşti (1983-1986); Spitalul
Clinic Judeţean, Timişoara (1987 ~).
Conducător de doctorat. Tratate, articole,
monografii publicate în ţară şi în străinătate.
Inovator şi inventator, instrumentar
chirurgical. Membru, asociaţii profesionale în
domeniu. Contribuţii la evoluţia medicinei
plastice europene. Importante aprecieri
publice. (I.M.M.).
BRATU, Polidor Paul C. (n.
Cioceşti, Bârla, Argeş, 1 aprilie 1948).
Profesor universitar, inginer, constructor,
cercetător ştiinţific gradul I, manager. Liceul
Nicolae Bălcescu, Piteşti (1966), Institutul de
Construcţii, Bucureşti (1972). Doctorat,
echipamente tehnice, Bucureşti (1980).
Cercetător, Institutul de Cercetări în
Construcţii, Bucureşti (1972-1990), director
general. Activitate didactică, Universitatea
Tehnică de Construcţii, Bucureşti (1990-
1996), Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi
(1996 ~). Conducător de doctorat. Volume
importante: Maşini şi construcţii (1984;
1986), Teste de mecanică (1991), Vibraţii
mecanice (1994). Numeroase articole, studii,
comunicări, contracte de cercetare. Brevete
de inventator. Colaborări externe. Membru
activ, prestigioase asociaţii sau societăţi
profesionale naţionale şi internaţionale în
domeniu. Premiul Aurel Vlaicu al Academiei
Române (1992), alte valoroase recunoaşteri
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
publice. (I.I.V.).
BRĂDEANU, Ion I. (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mare proprietar funciar din judeţul
Argeş. Întinse suprafeţe de teren în
localitatea Şuici, plasa Topolog, expropriate
parţial prin Legea pentru definitivarea
Reformei Agrare din 17 iulie 1921, aplicată
de guvernul condus de Alexandru Averescu.
(I.I.Ş.).
BRĂDULEŢ. Comună în judeţul
Argeş, formată din satele: Brăduleţ, Alunişu,
Brădetu, Cosaci, Galeşu, Piatra, Slămneşti,
Uleni, Ungureni. Denumirea tradiţională a
aşezării principale: Brătieni. Suprafaţa: 48,5
km2. Locuitori: 4.322 (1970), 1.940 (2008).
Atestare documentară: 1506 (Brădetu), 1508
(Brătiiani). Monumente istorice: Biserica
schitului Brădet (1386-1418); cruci de piatră
(1584, 1788); biserici: Brăduleţu (1870),
Galeşu (1926). Monumente ale eroilor:
Brădetu (1930), Brăduleţ (1932), Galeşu
(1938). Cea mai veche şcoală: Brătieni
(1838); cămin cultural (1948); bibliotecă
publică (1956). Cooperativa de producţie şi
consum Muntele Ţuica (1908-1928) Baraj,
lac de acumulare, hidrocentrală (5 Mw), râul
Vâlsan, galerie de aducţiune pentru
Complexul Hidroenergetic Vidraru (Arefu),
integrate Sistemului Naţional Argeşul Mare
(v.). Microstaţiune balneară, spital de
recuperare. Zonă forestieră, pomicolă,
zootehnică. Turism colinar şi montan, trasee
spre Masivul Moldoveanu din Făgăraş.
Scrieri monografice, Florea State. (G.C.).
BRĂNESCU, Ion N. (n. Podu
Dâmboviţei, Dâmbovicioara, Argeş, 22
august 1960). Inginer, hidroenergetician, om
de afaceri. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
(1979); Facultatea de Construcţii
Hidrotehnice, Bucureşti (1984). Inginer:
Întreprinderea de Exploatare şi Lucrări de
Îmbunătăţiri Funciare, Argeş (1984-1986);
Direcţia Apelor Argeş-Vedea Piteşti (1986-
1989). Patron fondator, SC. John SRL, Piteşti
(1990 ~): comerţ cu produse textile, obiecte
casnice, unelte, scule, restaurante. Lanţ de
magazine, zona centrală şi în principalele
cartiere ale municipiului Piteşti. Colaborări
comunitare, civile şi ecleziastice, emisiuni
media, reuniuni interne şi internaţionale,
activităţi agreate de Comunitatea Italienilor
din România, Camera de Comerţ şi Industrie
Argeş, Asociaţia Oamenilor de Afaceri
Piteşti. Aprecieri publice.(I.M.M.).
BRĂTĂNESCU, G. (A doua jumătate
a secolului XIX – Începutul secolului XX).
Proprietar urban, publicist. Patron asociat,
Tipografia Rădulescu et Brătănescu, Piteşti,
şi ulterior, Noua Tipografie Haralambie
Rădulescu şi G. Brătănescu, Piteşti. Editor:
Alarma Argeşului, ziar liberal (17 februarie
1891 – 19 februarie 1892; 15 ianuarie 1902 –
19 aprilie 1904); Calendar bisericesc
perpetuu (1888); Gazeta de Piteşti, organ
liberal-conservator (1888); Lucéfĕrul,
educativ, politic, didactic, religios, juridic,
ştiinţific şi economic (1888); Luptătorul,
organ al opoziţiunei (1888); Monitorul
judeţului Argeşiu (1889-1896); Steaoa
Argeşiului, gazetă independentă (1888);
Ţăndărica (1887), ziar umoristic-satiric,
prima publicaţie periodică literară din Piteşti.
Diversificarea tehnicilor tipografice.
Importante demersuri culturale urbane.
Aprecieri publice antume şi postume.
(I.I.B.).
BRĂTIANU (Secolul XVIII ~).
Familie tradiţională din Argeş. Mari
proprietari funciari, oameni politici, ingineri,
istorici, diplomaţi, economişti. Case în
Piteşti, Bucureşti, Florica (Ştefăneşti), alte
localităţi din Argeş, Muscel, Vâlcea.
Însemnate donaţii filantropice sau
comunitare. Mai cunoscuţi:
Constantin/Dincă B. (v.), Dumitru C. B.
(v.), Ion C. B. (v.), Ion I. C. (v.), Vintilă I.
C.B. (v.), Constantin I. C. B. (v.), Gheorghe
I. C. B. (v.). Contribuţii distincte la realizarea
momentelor cardinale din istoria modernă a
României. Centru cultural eponim, Florica,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Ştefăneşti, Argeş, alte numeroase aprecieri României moderne în state occidentale,

publice. (F.P.). consolidarea intelectualismului autohton.
Diverse recunoaşteri publice antume şi
BRĂTIANU, Constantin/Dincă postume. (S.D.V.).
(Sfârşitul secolului XVIII – Prima jumătate a
secolului XIX). Mare proprietar funciar
BRĂTIANU, Constantin/Dinu I. C.
medieval, înalt funcţionar de stat,
(Florica, Ştefăneşti, Muscel, 13 ianuarie 1866
parlamentar. Întinse suprafeţe de teren, case,
– Sighet, Maramureş, 20 august 1950).
alte bunuri cu valoare deosebită în Argeş.
Economist, lider politic, demnitar, martir.
Demnitar al Curţii de la Bucureşti,
Fiul lui Ion C. B. (v.), frate cu Ion I. C. B.
medelnicer. Deputat ales pentru Obşteasca
(v.), Vintilă I. C. B. (v.), Sabina
Adunare Regulamentară a Ţării Româneşti
Cantacuzino (v.). Preşedinte, Partidul
(1831-1844), ispravnic de Argeş (1831-1837,
Naţional Liberal (1934 – 1950), reunificarea
1842-1844), opozant al domnului Munteniei,
politică (10 ianuarie 1938) cu gruparea
Alexandru Ghica (1834-1842). Importante
condusă de Gheoghe I. I. C. Brătianu (v.).
colaborări comunitare, donator, Şcoala
Ministru de finanţe (1934 ∼ 1940), ministru
Domnească din Piteşti (1833). Contribuţii la
secretar de stat, Departamentul Producţiei de
evoluţia Argeşului în perioada de început a
Război (4 noiembrie 1944 – 6 martie 1945).
modernităţii autohtone. Diverse aprecieri
Opozant faţă de instaurarea regimului
publice. (S.C.).
comunist în România. Domiciliu forţat,
Bucureşti (1947 – 1950), deţinut politic (5/6
BRĂTIANU, Constantin I. (Soreşti,
mai 1950 – 20 august 1950), exterminat ,
Argeş, 17 septembrie 1844 – Bucureşti, 6
Penitenciarul Sighet, Maramureş, înhumat,
ianuarie 1910). Membru corespondent al
Cimitirul săracilor (Groapa comună).
Academiei Române (10 aprilie 1889).
Oseminte aduse la Capela de familie,
General, topograf, cartograf militar, geodez,
Ştefăneşti, Argeş (1971), împreună cu cele
publicist. Fiul lui Ion/Ioniţă B. (v.). Colegiul
ale lui Gheorghe I. I. C. Brătianu. Multiple
Sfântu Sava, Bucureşti (1860), Universitatea
iniţiative privind modernizarea României
din Bucureşti (1865). Specializări, servicii
interbelice, extinderea colaborării cu state din
geografice militare: Franţa, Algeria, Belgia,
Europa Centrală şi Occidentală,
Austria (1868-1871). Participant la prima
diversificarea modalităţilor pentru păstrarea
etapă a Războiului Franco-Prusian (1870-
identităţii naţionale. Importante recunoaşteri
1871). Ofiţer de Stat Major, Războiul pentru
publice antume şi postume. (Z.I.).
independenţa de stat a României (1877).
General al Oştirii Naţionale (1896). Membru
BRĂTIANU, Dan D. (A doua
fondator, Societatea Română de Geografie
jumătate a secolului XIX – Începutul
(15 iunie 1875), director, Institutul Geografic
secolului XX). Mare proprietar urban şi rural,
al Armatei, Bucureşti (1885). Volume
parlamentar, militant politic. Membru
importante: Marele dicţionar geografic al
marcant, Partidul Naţional Liberal. Deputat
României, I, II, III, IV, V (1898~1902, în
de Argeş, Colegiul I (noiembrie 1895 –
colaborare); Harta României (1901~1910);
1899). Susţinător al iniţiativelor legislative
Cadastrul României (1903). Editor fondator,
prezentate de guvernele Petre S. Aurelian şi
revista România Militară. Colaborator:
Dimitrie A. Sturdza. Participant activ la
Analele Academiei Române; Revista pentru
dezbaterea proiectelor privind reorganizarea
Istorie, Arheologie şi Filologie; Revista
învăţământului românesc, avansate de
Armatei; Revista Nouă. Contribuţii speciale
ministrul Spiru Haret. Diverse aprecieri
la înfiinţarea şi organizarea activităţii din
publice. (I.I.Ş.).
domeniile enunţate, promovarea imaginii
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
BRĂTIANU, Dumitru/Tache
(Secolul XIX). Mare proprietar funciar din
judeţul Argeş. Întinse suprafeţe de teren în
localitatea Mălureni, plasa Argeş, expropriate
parţial prin Legea pentru Reforma Agrară
din 14 august 1864, adoptată de guvernul
condus de Mihail Kogălniceanu. (I.I.Ş.).
BRĂTIANU, Dumitru C. (Piteşti,
Argeş, 1818 - Florica, Ştefăneşti, Argeş,
1892). Mare proprietar funciar şi urban, înalt
demnitar, parlamentar, lider politic. Membru
fondator, Societatea Studenţilor Români din
Paris (1845). Intensă activitate revoluţionară
la 1848, lider al emigraţiei române din
Occident. Studii de specialitate la Sorbona,
Franţa. Membru, Comitetul Democratic
European, Londra şi Paris. Susţinător al
Unirii Principatelor (1859), aducerii unei
dinastii străine pe tronul României (1866),
obţinerii independenţei de stat pe cale
militară (1877). Prim-ministru al României
(1881), ministru în mai multe guverne.
Deputat de Argeş, Divanul ad-hoc al
Munteniei (1857) şi Adunarea Electivă de la
Bucureşti (1859). Frate cu Ion C. B. (v).
Donaţii comunitare. Înmormântat în Capela
de familie de la Florica, Ştefăneşti, Argeş.
Contribuţii la definirea modernismului
autohton şi evoluţia zonei istorice Argeş-
Muscel în etapa amintită. Valoroase aprecieri
publice. (S.T.).
BRĂTIANU, Ene (? - 1820). Mare
proprietar funciar, slujbaş domnesc. Căsătorit
cu Safta Balotă din Cepari, Argeş (1753-
1839), opt copii (patru fete şi patru baieţi).
Mai cunoscuţi: Constantin/Dincă E. B. (v.),
Ion/Ioniţă E. B. (v.), Mihai E. B. (v.).
Întinse suprafeţe de pământ, case, alte bunuri
cu valoare deosebită la Tigveni, Cepari,
Şuici, Muşăteşti, Piteşti. Aprecieri publice.
(S.C.).
BRĂTIANU, George (Secolul XIX).
Mare proprietar funciar, parlamentar. Deputat
de Argeş (1869) în Adunarea României,
aleasă pe baza prevederilor Constituţie din
1866, reprezentând gruparea liberală.
Contribuţii la evoluţia zonei Argeş-Muscel
spre modernitate. Aprecieri publice. (S.T.).
BRĂTIANU, Gheorghe I. I. C.
(Ruginoasa, Iaşi, 21 ianuarie/3 februarie
1898 – Sighet, Maramureş 24/26 aprilie
1953). Membru corespondent al Academiei
Române (2 iunie 1928), membru titular (1941
/ 1990). Istoric, mare proprietar funciar,
militant politic. Integrat arealului argeşean
prin originea familiei, Proprietăţi funciare,
activitate publică, loc de veci. Fiul lui Ion I.
C. Brătianu (v.). Liceul Naţional, Iaşi (1917),
facultăţile de Drept, Iaşi (1920) şi Litere,
Paris (1921). Doctorat, filosofie (1923,
Cernăuţi), litere (1929, Paris). Profesor,
universităţile din Iaşi (1924 – 1940) şi
Bucureşti (1940 – 1947). Director fondator,
Institutul de Istorie Universală Nicolae Iorga,
Bucureşti (1940 – 1947), decan, Facultatea
de Litere, Bucureşti (1940 – 1941). Volume
importante: Une enigme et un miracle
historique: Le peuple romain/O enigma şi
un miracol istoric: poporul român (1937 /
1940); Acţiunea politică şi militară a
României în 1919 în lumina corespondenţei
diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu (1940);
Origines et formation de l'unite
roumaine/Originiile şi formarea unităţii
româneşti (1943); Tradiţia istorică despre
întemeierea statelor româneşti (1945); La
Mer Noire …/ Marea Neagră… (1969,
postum); Sfatul Domnesc şi Adunarea
Stărilor în Principatele Române (1977,
postum); File rupte din cartea războiului.
Numeroase studii, articole, comentarii,
reuniuni naţionale şi internaţionale. Adept al
noii şcoli critice de istorie europeană din
perioada interbelică. Preocupări distincte
pentru redefinirea societăţii medievale
autohtone şi balcanice (Une nouvelle
historie de l'European moyen Age/O nouă
istorie a Evului Mediu European (1938).
Lider fondator, Partidul Naţional Liberal
Gheorghe Brătianu - Georgiştii (1930),
reunificat (10 ianuarie 1938) cu gruparea
condusă de Constantin/Dinu I. V. Brătianu
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
(v.). Acceptarea constituirii Blocului Naţional
Democrat din România (1944) şi a semnării
Armistiţiului cu Aliaţii împotriva Germaniei.
Întinse suprafeţe de teren, case, Răteşti, plasa
Dâmbovnic, Argeş, expropriate în 1921 şi
1945, retrocedate după 1990. Deţinut politic
(1950 – 1953), decedat, Penitenciarul Sighet,
Maramureş. Oseminte aduse în Capela de la
Florica, Ştefăneşti, Argeş (1973), împreună
cu cele ale lui Constantin/Dinu I.C. Brătianu.
Membru, prestigioase foruri ştiinţifice
continentale. Bust, amfiteatru, simpozion
naţional, Facultatea de Istorie, Filosofie,
Jurnalism, Piteşti (2003), alte aprecieri
publice antume şi postume. (S.D.V.).
BRĂTIANU, Ioana Gh. (Bucureşti, 4
august 1929 – Paris, 9 aprilie 2009). Inginer,
mare proprietar funciar, militant politic.
Familie tradiţională din Argeş-Muscel. Fiica
istoricului Gheorghe Brătianu (v.). Şcoala
Politehnică, Zürich, Elveţia; cursuri libere,
fizică şi matematică, Paris. Specializare,
relaţii internaţionale, Franţa. Domiciliată la
Paris (1944-2009). Întinse suprafeţe de teren,
imobile, Ştefăneşti, Argeş (1990 ~).
Convingeri politice liberale, lider,
Organizaţia Argeş (1992-1993).
Înmormântată în Capela de familie, Florica,
Ştefăneşti, Argeş (22 aprilie 2009).
Contribuţii distincte la desfăşurarea
activităţii exilului românesc din Europa
Occidentală (1947-1990), promovarea
culturii autohtone în Franţa, relansarea
pluripartidismului în România actuală.
Importante aprecieri publice. (S.T.).
BRĂTIANU, Ion C. (Piteşti, Argeş, 2
iunie 1821 - Florica, Ştefăneşti, Argeş, 4 mai
1891). Membru de onoare al Academiei
Române (19 martie 1885). Mare proprietar
funciar şi urban, om politic şi de stat,
parlamentar. Fiul lui Constantin/Dinică
Brătianu(v.), frate cu Dumitru C. Brătianu
(v.). Şcoala Naţională, Piteşti (1832), ofiţer
(1839), Politehnica şi Collège de France,
Sorbona, Franţa (1841-1850). Membru
fondator, Societatea Studenţilor Români din
Paris (1845). Promotor al modernizării
Ţărilor Române, implicat în marile
evenimente naţionale din secolul XIX.
Secretar, Guvernul Revoluţionar Provizoriu,
Bucureşti (1848), şeful Poliţiei Capitalei
(1848), activitate în exil, Franţa (1849-
1857). Membru, Comitetul Democratic
European, Londra. Deputat de Argeş, Divanul
ad-hoc al Munteniei (1857), şi Adunarea
Electivă, Bucureşti (1859). Membru activ,
Consiliul Administrativ din România (1866),
discuţii pariziene, cu apropiaţii împăratului
Napoleon III, pentru aducerea prinţului Carol
de Hohenzoller-Sigmaringen pe tronul
României. Susţinător al cuceririi
independenţei de stat pe calea armelor de sub
Turcia (1877-1878). Volume importante:
Mémoire sur l' Empire d'Autriche dans la
question d'Orient/Memoriu privind
Imperiul Habsburgic în problema
Orientului (1855); Mémoire sur la situation
de la Moldo-Valachie depuis le Traité de
Paris/Memoriu asupra situaţiei Moldo-
Valahiei după Tratatul de la Paris (1857).
Preşedinte, Partidul Naţional Liberal (1876-
1888), ministru (1860~1882), prim-ministru
(1876~1888). Conducător, delegaţia
României la Congresul de Pace, Berlin
(1878), consacrarea internaţională a
independenţei naţionale, semnatar, Tratatul
secret cu Austro-Ungaria, Viena (1883).
Donaţii comunitare. Înmormântat, Capela de
famile, Florica, Ştefăneşti, Argeş. Contribuţii
deosebit de importante la redimensionarea
statutului intern şi european al României în
etapa istorică invocată, înscrierea
problematicii autohtone pe agenda politică
europeană, dezvoltarea economică a zonei
Argeş-Muscel. Bulevard, busturi, colegiu,
statuie la Piteşti, alte valoroase recunoaşteri
publice. (S.D.V.).
BRĂTIANU, Ion/Ioniţă E. (1798-
1848). Mare proprietar funciar, demnitar
domnesc. Fiul lui Ene Brătianu (v.) şi al
Saftei (1753 – 1839), frate cu Toma B.
Constantin/Dincă (v.), Mihai Brătianu (v.).
Întinse suprafeţe de pământ, case, alte bunuri
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
cu valoare deosebită la Poienarii de Argeş,
Mălureni, Piteşti, dobândite prin moştenire,
căsătorie, cumpărare. Ctitorie eclesiastică,
Şuici, Argeş. Aprecieri publice. (S.C.).
BRĂTIANU, Ion/Ionel I. C. (Florica,
Ştefăneşti, Argeş, 20 august 1864 - Bucureşti,
24 noiembrie 1927). Membru de onoare al
Academiei Române (7 iunie 1923). Mare
proprietar funciar, om politic şi de stat,
inginer. Fiul lui Ion C. Brătianu (v.), frate cu
Vintilă I.C. B. (v.), Constantin/Dinu I. C. B.
(v.), Sabina Cantacuzino (v.). Colegiul
Sfântul Sava, Bucureşti (1883), Şcoala de
Poduri şi Şosele (Politehnica), Paris (1888).
Inginer, şantierele magistralelor de căi ferate
din Moldova (1889 ~ 1900). Lider autoritar,
Partidul Naţional Liberal (1909-1927), prim-
ministru (1908~1910, 1914~1919,
1922~1927), ministru (1897~1927).
Susţinător al înfăptuirii doctrinei Prin noi
înşine. Reorientarea politicii externe a
României spre Puterile Alianţei, angajarea
ţării, alături de acestea (1916-1918), în
Primul Război Mondial. Desăvârşirea Unirii
Mari (1918). Şef al delegaţiei României la
Conferinţa de Pace de la Versailles (1919-
1920), obţinerea garanţiei internaţionale,
pentru noile graniţe ale României. Iniţiator,
Deceniul reformator (1918-1927):
Constituţia României Mari (1923), Legea
agrară şi Legea Minelor (1924), Legea
Învăţământului Primar (1924), Legea
Electorală (1926), Actul de Succesiune la
Tron (1926). Confruntat cu opoziţii politice
şi mişcări sociale (1907, 1918, 1920, 1924).
Întinse suprafeţe de teren în localitatea Şuici,
plasa Topolog, expropriate parţial prin Legea
pentru definitivarea Reformei Agrare din 17
iulie 1921, aplicată de guvernul condus de
Alexandru Averescu. Diverse iniţiative
bancare, financiare, industriale, agrare,
comerciale. Înmormântat, Capela de familie,
Florica, Ştefăneşti, Argeş. Contribuţii
esenţiale privind fundamentarea
Programelor generale pentru dezvoltarea
Ţării în primele trei decenii ale secolului XX,
recunoaşterea noului statut european al
României interbelice, evoluţia zonei Argeş-
Muscel în perioada istorică amintită.
Numeroase aprecieri antume şi postume.
(S.D.V.).
BRĂTIANU, Mihai E. (1810 – 1
ianuarie 1862). Mare proprietar funciar,
demnitar domnesc. Fiul lui Ene B. (v.), frate
cu Toma E. B. (1848), Constantin/Dincă E.
B. (v.), Ion/Ioniţă E. B. (v.). Întinse
suprafeţe de pământ, case, alte bunuri cu
valoare deosebită la Şuici/Dârstaru, Cacaleţi,
Valea Epii, Cocoţi, Muşăteşti/Vâlsan, Argeş,
dobândite prin moştenire, cumpărare,
căsătorie. Aprecieri publice. (S.C.).
BRĂTIANU, Teodor (Secolul XIX).
Mare proprietar funanciar, înalt funcţionar de
stat. Întinse suprafeţe de teren, case, ctitorii,
Tigveni, plasa Topolog, Argeş. Cârmuitor al
judeţului Argeş în etapa premergătoare
Revoluţiei române de la 1848. Organizarea
vizitei, primirea şi însoţirea domnului
Munteniei, Gheorghe Bibescu (1842 – 1848),
la Piteşti şi Curtea de Argeş (7 – 10
septembrie 1846). Primul prefect de Argeş
(14 februarie – 9 mai 1859), numit după
Unirea Principatelor (24 ianuarie 1859).
Activitate administrativă favorabilă
modernizării societăţii româneşti. Donaţii
comunitare. Diverse aprecieri publice. (S.C.).
BRĂTIANU, Vintilă I.C. (Bucureşti,
16 septembrie 1867 - Mihăeşti, Vâlcea, 22
decembrie 1930). Membru de onoare al
Academiei Române (28 mai 1928). Mare
proprietar funciar, inginer, economist,
demnitar, lider politic. Integrat zonei Argeş-
Muscel prin originea familiei, proprietăţi,
demersuri publice. Fiul lui Ion C. B. (v.),
frate cu Ion I. C. B. (v.), Constantin I. C. B.
(v.), Sabina Cantacuzino (v.). Colegiul
Sfântul Sava, Bucureşti, Liceul Saint Louis,
Paris, Şcoala Centrală de Arte şi
Manufacturi, Franţa. Specialist, Şantierul
podului de la Cernavodă, Constanţa (1895),
director, Regia Monopolului Statului,
Bucureşti (1897-1899), primar general al
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Capitalei (1907-1910), ministru
(1916~1928), prim-ministru (1927-1928),
lider, Partidul Naţional Liberal (1927-1930).
Parlamentar, deputat de Argeş (1919; 1922-
1926; 1928), senator de Argeş (1920), senator
de Prahova (1927). Valoroase iniţiative
legislative. Promotor, doctrina Prin noi
înşine. Volume importante: Interesele
României în actualul război (1914); Politica
financiară (1916); Petrolul şi politica de
stat (1919); Asupra stabilizării monedei
româneşti (1928). Preocupări didactice
universitare. Înmormântat, Capela de familie,
Florica, Ştefăneşti, Argeş. Contribuţii
speciale privind consolidarea domeniilor
financiare ale României Mari, revigorarea
economiei autohtone interbelice, conlucrarea
administrativă cu factori decizionali din
Argeş-Muscel. Diverse aprecieri publice.
(S.D.V).
BRĂTILA (~). Zonă montană din
Argeş (înălţime maximă 2.122 m.) şi
curmătură/şa, versantul sudic al Masivului
Făgăraş. Traseu turistic. Vegetaţie alpină.
(I.S.B.).
BRĂTUCU, Gabriel (n. Schitu
Goleşti, Argeş, 1 octombrie 1964). Profesor
universitar, economie, manager, publicist.
Liceul Dinicu Golescu, Câmpulung (1983),
Facultatea de Comerţ, Bucureşti (1989).
Doctorat, marketing, Bucureşti (1995).
Activitate didactică permanentă,
Universitatea Transilvania, Braşov (1991 ~).
Volume importante (în colaborare):
Marketing în turism (2002); Management
în turism (2002); Dicţionar general de
afaceri, I, II, III (2003); Marketing.
Dicţionar explicativ (2003); Marketing, I, II
(2006). Numeroase studii, articole, referate,
publicate în reviste cu profil economic.
Reuniuni interne şi internaţionale, granturi,
manager de consultanţă. Membru, cunoscute
asociaţii profesionale în domeniu, alte
aprecieri publice. (M.C.S.).
BRÂNCOVEANU, Constantin
(Brâncoveni, Olt, 15 august 1654 – Istanbul,
Imperiul Otoman, 15 august 1714). Domn al
Ţării Româneşti (28 octombrie 1688 – 24
martie 1714). Integrat spaţialităţii argeşene
prin construcţii, proprietăţi funciare,
emiterea şi localizarea unor acte de
cancelarie, existenţa Curţii Voievodale
itinerante. Înalte demnităţi în Sfatul
Domnesc (1682 – 1688), importante ctitorii
civile şi eclesiastice. Reformator al
sistemului fiscal (1701), mecenat cultural,
stilul brâncovenesc arhitectural, numeroase
cărţi editate în limbile română, slavonă,
turcă, georgiană. Politică externă adaptată
contradicţiilor dintre Marile Puteri ale
timpului (Imperiul Otoman, Imperiul Ţarist,
Imperiul Habsburgic). Ucis la
Constantinopol, 15 august 1714, împreună cu
cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu,
Matei, sub învinuirea de nerespectare a
loialităţii faţa de Înalta Poartă şi apărarea
consecventă a credinţei ortodoxe. Ctitor al
mai multor aşezăminte laice şi eclesiastice,
fondator, Academia Sfântul Sava, Bucureşti
(1694), principe al Imperiului Habsburgic,
Viena, 30 ianuarie 1695. Case, vii şi depozite
la Piteşti şi la Ştefăneşti, Argeş. Introduce,
pentru măsurarea vinului, Vadra de Piteşti,
folosită apoi până în secolul XIX.
Corespondenţă oficială cu Braşovul, datată
din reşedinţa Argeşului, gestionarea
anumitor conflicte militare în acest spaţiu
istoric (1689), notificări ale cronicarilor
referitoare la asemenea aspecte. Relansarea,
prin demersurile amintite, a importanţei
zonei Argeş – Muscel în premodernismul
românesc. Valoroase recunoaşteri postume:
istoriografie, dramaturgie, străzi, busturi,
instituţii eponime de învăţământ. Alte
aprecieri publice în Argeş-Muscel. (V.N.).
BRÂNZEA, Nicolae I. (n. Fureşti,
Dobreşti, Argeş, 6 iunie 1965). Preot, înalt
funcţionar de stat, demnitar. Seminarul
Teologic, Bucureşti (1986), Facultatea de
Teologie, Bucureşti (1994). Doctorat,
filosofie, Bucureşti (2002). Preot: Teleşti,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Dâmboviţa (1988 – 1989); Fureşti, Argeş
(1989 – 1999); Bucureşti (2000 – 2001);
Piteşti (1999 – 2000; 2002 ∼ ). Consilier şef,
Inspectoratul Judeţean de Cultură Argeş
(1997 – 1999), Secretar de Stat pentru Culte
(1999 – 2001), consilier, Ministerul Culturii
şi Cultelor, Bucureşti (2001), vicar eparhial,
Episcopia Argeşului şi Muscelului (2001 ∼).
Titular, Facultatea de Teologie, Piteşti (1999
∼). Volume importante: Viaţa religioasă în
România (2000), Dicţionar enciclopedic de
cultură creştină în Primul Mileniu (2003, în
colaborare), Importanţa catihezei pentru
viaţa eclesiastică (2004), Între libertate şi
datorie (2004). Articole, interviuri, emisiuni
media. Cetăţean de Onoare al oraşului
Caracas, Venezuela, alte aprecieri publice.
(G.C.).
BRÂNZEU, Nicolae N. (Piteşti,
Argeş, 28 decembrie 1907 - Arad, 7 martie
1983). Dirijor cor şi orchestră, compozitor,
profesor, jurist. Fiul lui Nicolae B. (v.).
Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti (1926);
Conservatorul de Muzică, Bucureşti (1931),
Schola Cantorum, Paris (1934), Facultatea de
Drept, Bucureşti (1931). Dirijor: Opera
Română, Bucureşti (1946-1947); Opera din
Sibiu (1948); Filarmonica de Stat, Arad
(1948-1972). Activitate didactică, armonie,
Conservatorul din Bucureşti (1940- 1941),
Şcoala Populară de Artă, Arad (1947~1966).
Creaţii vocal-simfonice, muzică de cameră,
partituri teatrale. Premiul Naţional George
Enescu (1942), acordat de Uniunea
Compozitorilor din România, alte aprecieri
publice. (L.P.).
BRÂNZEU, Nicolae P. (Roşia de
Secaş, Alba, 23 ianuarie 1869 – Curtea de
Argeş, 4 noiembrie 1939). Profesor, jurist,
înalt funcţionar de stat. Stabilit la Piteşti din
1896. Seminarul Teologic, Blaj (1891),
Facultatea de Litere şi Filosofie, Bucureşti
(1895), Facultatea de Drept, Bucureşti
(1896). Membru marcant, Partidul Naţional
Liberal. Revizor şcolar pentru judeţul Argeş
(1896 – 1897), cadru didactic, latină şi
germană, Liceul Ion C. Brătianu, Piteşti
(1897 – 1930). Prefect de Argeş (1907 –
1911; 1914 – 1916; 1918 – 1919). Prefect de
Neamţ (1916 – 1918). Avocat, Baroul Argeş
(1907 – 1939). Scrieri importante: Şcoalele
din Blaj (1898); Expunere asupra situaţiei
judeţului Argeş (1907); Şcoala secundară de
fete gr. I Piteşti…(1923). Fondator:
Societatea Junimea, Ateneul Popular
Gheorghe Ionescu – Gion, Liga Culturală,
Piteşti, Argeş. Activitate în favoarea
desăvârşirii unităţii statului naţional român,
evoluţiei învăţământului liceal din Argeş,
amenajării pădurii Trivale, Piteşti. Articole,
analize, conferinţe pe teme politice, sociale,
civice. Înmormântat, Cimitirul Sfântul
Gheorghe, Piteşti. Valoroase aprecieri şi
recunoaşteri publice antume sau postume.
Stradă eponimă în Piteşti. (I.T.B.).
BREAZU, Paula (n. Valea Mare,
Dâmboviţa, 29 iunie 1955). Ingineră, om de
afaceri, manager. Stabilită la Piteşti din
1959. Liceul Zinca Golescu, Piteşti, Argeş
(1974) Institutul Politehnic Gheorghe Asachi,
Iaşi (1979). Inginer: Fabrica de Confecţii
Scorniceşti, Olt (1979-1982); Cooperaţia
meşteşugărească, Piteşti (1982-1987),
director tehnic, Fabrica de Confecţii Curtea
de Argeş (1987-1993). Patron fondator, SC
Bella Conf SRL Piteşti (1993 ~), specializată
în realizarea de confecţii, import-export în
state ale Uniunii Europene. Afaceri conexe
externe în domeniul auto. Intensă activitate
civică şi obştească, iniţiative umanitare
colaborări comunitare, interviuri, reuniuni
naţionale şi internaţionale. Aprecieri publice.
(I.M.M.).
BREZEANU, Gheorghe N.
(Câmpulung, Muscel, 11 mai 1894 - ?).
Medic militar, general. Liceul Dinicu
Golescu, Câmpunlung (1911), Facultatea de
Medicină, Bucureşti (1917). Activitate
militară permanentă (1917-1946). Participant
la Primul Război Mondial (locotenent, 1918)
şi la cel de Al Doilea Război Mondial
(colonel, 1945). General (1946). Intensă
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
activitate obştească. Diverse aprecieri
publice. (C.C.).
BREZEANU, Vasile (Piteşti, Argeş,
17 august 1892 - ? ). Actor de teatru,
manager. Conservatorul, Bucureşti (1912).
Actor: Teatrul din Craiova (1912 – 1921),
Teatrul Popular Nicolae Iorga, Bucureşti şi
Vălenii de Munte, Prahova (1921 – 1927),
Compania Marcel Anghelescu – Nora
Piacentini, Radu Beligan, Bucureşti (1943 –
1944). Director fondator, Teatrul de Stat,
Sibiu, Şcoala Populară de Artă, Sibiu (1948).
Roluri de referinţă: Avocatul (Necunoscuta,
Alexandru Bisson); Trahanache (O scrisoare
pierdută, Ion Luca Caragiale); Capitanul
Shotoea (Casa inimilor sfărâmate, George
Bernard Shaw); Primarul (Revizorul, Nikolai
Vasilievici Gogol); Pristanda (O scrisoare
pierdută, Ion Luca Caragiale). Intensă
activitate civică. Articole, interviuri,
comentarii pe teme culturale. Artist emerit,
alte importante aprecieri publice. (I.F.).
BREZOIANU, Ioan (Secolul XIX).
Profesor, funcţionar de stat, militant politic.
Participant direct la iniţierea, organizarea şi
desfăşurarea evenimentelor anului 1848 de la
Câmpulung, Muscel. Jurământ pe Noua
Constituţie (Proclamaţia de la Islaz),
dezavuarea Regulamentului Organic şi a
Arhondologiei (Condica rangurilor
boiereşti), adunare publică, Mănăstirea
Negru Vodă, Câmpulung (6 august 1848).
Destituit şi arestat după înfrângerea
Revoluţiei române (13 septembrie 1848),
judecat şi întemniţat, Mănăstirea Văcăreşti
(17 martie – 26 mai 1849). Activităţi în
favoarea evoluţiei societăţii spre
modernitate. Aprecieri publice. (V.P.).
BRICEAG, Gheorghe P. (Stolnici,
Argeş, 20 aprilie 1927 – Bucureşti, 20
septembrie 1988). General de brigadă,
Ministerul de Interne. Şcoala de Ofiţeri,
Bucureşti (1950), Academia Militară,
Bucureşti (1954), Academia Militară Frunze,
Moscova, Federaţia Rusă (1961), Facultatea
de Economie, Bucureşti (1974). Comandant:
Direcţia de Ordine şi Pază (1961-1967);
Comandamentul Trupelor de Pază (1967-
1971, general, 1968); Comandamentul
Trupelor de Securitate (prim-locţiitor, 1971-
1975); Comandamentul Pompierilor din
România (1975-1986), Clubul Sportiv
Dinamo, Bucureşti (1986-1988).
Reglementarea fabricării tehnicii de luptă
necesară unităţilor de pompieri (1975);
fondator, Centrul de Studii şi Experimentări
pentru Prevenirea şi Stingerea Incendiilor
(1977). Iniţiative legislative: Decretul Nr.
400/1981. Reînfiinţarea Şcolii Militare de
Subofiţeri Pompieri, Boldeşti-Scăeni,
Prahova (1986). Interviuri, analize, rapoarte
speciale. Coordonarea stingerii marilor
incendii de pe Platformele Industriale Piteşti-
Sud şi Piteşti-Nord. Importante aprecieri
publice. (G.I.N.).
BROŞTEANU, Alexandru (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). Mic întreprinzător, proprietar funciar.
Patron fondator, Moara mecanică Mozăceni,
echipată cu motor (1923), noutate pentru
zona de sud a judeţului Argeş. Activitate
înregistrată prin Camera de Comerţ şi
Industrie Piteşti, reautorizată în 1931.
Preocupat de folosirea mijloacelor tehnice în
economia rurală. Stimularea creşterii
producţiei agricole săteşti. (T.C.A.).
BROŞTESCU, Maria (n. Piteşti,
Argeş, 18 aprilie 1963). Profesor gradul I,
chimie, manager. Liceul Industrial Nr. 4,
Piteşti (1981), Facultatea de Tehnologie
Chimică, Bucureşti (1985). Doctorat,
agrochimie, Bucureşti (2007). Activitate
didactică permanentă, Colegiul Zinca
Golescu, Piteşti (1985 ~), director adjunct
(2000 ~). Colaborări ştiinţifice şi metodice:
Universitatea din Piteşti, Catedra Chimie
Fizică (2002 ~); Inspectoratul Şcolar al
Judeţului Argeş. Studii, articole, referate,
reuniuni naţionale şi internaţionale pe diverse
teme. Aprecieri publice. (E.H.).
BRUKER, Wilhelm (Secolul XX).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Dirijor, profesor. Conservatorul de Muzică, publice. (I.F.).

Bucureşti. Dirijor: Fanfara Militară,
Garnizoana Piteşti; Fanfara Căilor-Ferate,
BUCŞAN (Secolul XVIII ∼). Familie
Piteşti (1950-1955); Orchestra semi-
tradiţională din zona Târgului Cârcinov,
simfonică a oraşului Piteşti (1961-1964);
Topoloveni, Muscel. Proprietari rurali,
spectacolele de operetă Ana Lugojana,
funcţionari de stat, negustori. Mai importanţi:
Palatul Culturii, Piteşti (1962), cu
Ion B., subocârmuitor, plasa Podgoria,
participarea extraordinară a solistului
Muscel; Marghioala B., mare proprietar
Operetei din Bucureşti, Ion Dacian.
funciar; Constantin B. (v.). Donaţii şi
Activitate didactică, Şcoala Populară de Artă,
iniţiative comunitare. Aprecieri publice.
Piteşti, Argeş. Contribuţii importante la
(F.P.).
evoluţia vieţii culturale argeşene în perioada
postbelică. Premii naţionale (1964), alte
BUCŞAN, Nicolae (A doua jumătate
aprecieri publice. (L.P.).
a secolului XIX – Începutul secolului XX).
Medic, originar din Topoloveni, Muscel.
BUCIU, Ileana Mihaela V. (n. Facultatea de Medicină, Bucureşti (1875).
Piteşti, Argeş, 1977). Sportiv de performanţă, Internist, Centrul Medical Topoloveni,
înot. Fiica lui Valeriu B. (v.). Recorduri detaşat, Spitalul Militar de Campanie
naţionale de juniori în România. Pregătire Leordeni, Muscel (1877-1878), înfiinţat de
sistematică, antrenori, Petre Deac (v.), Gica Nicolae Kretzulescu (v.). Preocupări
Deac (v.), Bazinul Olimpic din Piteşti. constante pentru vindecarea răniţilor aduşi la
Performanţe distincte, locul secund, Spitalul Leordeni, participanţi la Războiul de
Campionatele Europene din Anglia (1992). Independenţă, a locuitorilor din Topoloveni şi
Concursuri în diverse ţări occidentale. din aşezările apropiate. Aprecieri publice.
Stabilită în Statele Unite ale Americii. (C.C).
Aprecieri publice. (C.S.L.).
BUCŞANU, Staico (Secolul XVII).
BUCIU, Valeriu D. (Vasilieva,
Mare proprietar funciar, demnitar medieval.
Caliacra/Cadrilater, astăzi, Bulgaria, 8
Întinse suprafeţe de teren, case, ctitorii,
noiembrie 1928 – Piteşti, Argeş, 27 mai
localitatea Merişani, plasa Bascov, Argeş
2001). Actor de teatru şi film. Stabilit la
(Merişanu). Dregător de curte, mare
Piteşti din 1954. Institutul de Artă Teatrală şi
paharnic, membru al Sfatului Domnesc din
Cinematografică, Bucureşti (1954). Debut,
Ţara Românească. Acţiuni politice şi
Teatrul Naţional, Bucureşti (1954). Actor,
administrative pentru consolidarea
Teatrul Alexandru Davila, Piteşti (1954 –
structurilor medievale clasice autohtone.
1998). Roluri de referinţă: Jean (Mitică
(R.O.).
Popescu, Camil Petrescu); Mache
Răzăchescu (D-ale carnavalului, Ion Luca
BUCUR, Nicolae (Bughea de Jos,
Caragiale); Mielu (Micul infern, Mircea
Muscel, 14 ianuarie 1910 - 14 ianuarie 1969).
Ştefănescu); Kostaliev (Azilul de noapte,
Inginer agronom, fizician, chimist, pedolog,
Maxim Gorki ), Charly (Moartea unui comis
profesor universitar. Academia de Înalte
voiajor, Arthur Miller); Butnaru (Nota zero
Studii Agricole, (1935), Facultatea de Ştiinţe
la purtare, Virgil Stoenescu); Nebunul
Fizico-Chimice (1942). Doctorat, ştiinţe
(Jurnalul unui nebun, NicolaiVasilievici
agricole, Bucureşti (1945). Activitate
Gogol). Premiul naţional de interpretare
didactică Facultăţile de Agronomie, Ştiinţe
(1973). Preocupări regizorale, Teatrul
Naturale şi Geologie, Iaşi (1946-1969).
Alexandru Davila, Piteşti. Colaborări, case
Volume importante: Studiul solurilor sărate
de film din Capitală. Diverse aprecieri
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

din Câmpia râurilor Buzău şi Râmnicu Metalurgiei, Bucureşti. Reprezentant al

Sărat (1945); Geneza şi clasificarea României, Consiliul de Ajutor Economic
solurilor; Halofilia plantelor din păşuni şi Reciproc, Moscova, Federaţia Rusă. Expert,
fâneţe naturale de pe sărături; Studiul tratative internaţionale. Activitate didactică,
rocilor şi solurilor fosile din bazinele Universitatea Tehnică de Construcţii,
râurilor din Moldova; Harta solurilor Bucureşti. Studii, articole, monografii
României. Numeroase studii, articole, istorice, reuniuni naţionale şi europene.
reuniuni, naţionale şi internaţionale în Aprecieri publice. (R.G.).
domeniul pedologiei, chimiei, botanicii şi
geobotanicii. Membru fondator, Societatea
BUDA (~). Lac natural glaciar, izvor
Naţională Română pentru Ştiinţa Solului.
afluent al râului Argeş, versantul sudic al
Reprezentant de seamă al pedologiei
Munţilor Făgăraş. Traseu turistic, deschideri
româneşti. Profesor universitar emerit, doctor
spre alte puncte asemănătoare din zonă.
docent, alte valoroase recunoaşteri publice.
Amenajări în derulare. (I.S.B.).
(C.D.B.).
BUDAN ( Secolul XVII~). Familie
BUCUR, Stelian G. (n. Ludeşti,
tradiţionala din Şuici, Argeş, origine
Dâmboviţa, 26 august 1932). Inginer
transilvăneană. Lucrători agricoli, funcţionari
petrolist, profesor gradul I, manager. Stabilit
de stat, cadre didactice, ingineri, cercetători
la Piteşti, din 1969. Liceul Ienăchiţă
ştiinţifici, parlamentari, manageri. Mai
Văcărescu, Târgovişte, Dâmboviţa (1952),
cunoscuţi: Grigore B., întemeietor al
Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie,
cătunului Budani, Şuici (1740); Dumitru M.
Bucureşti (1957). Doctorat, ştiinţe tehnice,
B. (1895-1956), picher de drumuri si poduri,
Bucureşti (1976). Inginer, inginer principal,
primar, Şuici (1944-1948), căsătorit cu Ana
inginer şef, Schele de petrol Valea Caselor
Cristescu (1903-1992), 13 copii; Ion D. B.
(1957-1962), Cobia (1962-1963), Găeşti,
(1923-1997), profesor, director fondator
Dâmboviţa (1963-1969);. Cadru didactic,
(1954), Şcoala de Construcţii, Piteşti, şef,
director adjunct, profesor , Grupul Şcolar
Secţia Culturală a Regiunii Argeş, director
Petrol, Piteşti, Argeş (1969-1982). Inginer
adjunct Liceul de Fete, Piteşti, Şcoala Nr.3,
principal, şef birou, director adjunct, Trustul
Piteşti; Dumitru D. B. (1924-2007),
Petrol, Piteşti (1982-1991), director adjunct
profesor, director fondator (1963), Şcoala
Regia Autonomă Petrom, Bucureşti (1991-
Speciala Şuici; Constantin D. B. (v);
1994). Studii, norme tehnice, inovaţii,
Gheorghe D. B.(v); Nicolae D. B. (n. 1938),
perfecţionări tehnologii în domeniile
conductor tehnic, preşedinte fondator (1971)
extracţiei, exploatării şi de echipamente
Cooperativa Constructorul, Piteşti, manager
petroliere. Recunoaşteri publice. (I.D.P.)
fondator (1978) Asociaţia Intercooperatistă
Merişani, ctitor, Biserica Ortodoxă,
BUCUR-HERA, Ion C. (n.
Sălătrucu, Argeş (1974); Mircea D. B. (n.
Berevoeşti, Muscel, 21 martie 1926). Inginer
1944), inginer agronom, manager,
mecanic, cercetător ştiinţific, publicist.
Întreprinderea Agricola de Stat, Curtea de
Liceul Dinicu Golescu, Câmpunlung, Muscel
Argeş, SC Agrotin SA, Curtea de Argeş;
(1946), Facultatea de Instalaţii şi Utilaj,
Octavian I. D. B. (v); Ion D. D. B. (n.1953),
Bucureşti (1954). Doctorat, ştiinţe tehnice,
fizician, profesor, Liceul Vlaicu Vodă, Curtea
Bucureşti. Volum important: Influenţa
de Argeş; Sergiu C. D. B. (v); Constantin N.
tipizării asupra productivităţii (1986).
D. B. (v.) Mihai C. D. B. (n. 1956), inginer
Specialist: Uzina Steaua Roşie, Bucureşti;
electrotehnic, Institutul de Cercetări
Institutul de Studii şi Proiectări Laminoase;
Nucleare, Mioveni, Argeş, Întreprinderea de
Ministerul Construcţiilor de Maşini şi
Reţele Electrice, Piteşti, şef serviciu,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

director, Compania Naţională Transelectrica BUDAN, Constantin N. (n. Piteşti,

Sucursala Piteşti, Iniţiative şi realizări Argeş, 8 februarie 1964). Inginer constructor,
comunitare. Importante aprecieri publice. manager, publicist. Fiul lui Nicolae D. B.
(F.P.). Liceul Industrial, Piteşti (1982), Facultatea
de Construcţii Civile, Bucureşti (1989).
Doctorat, ştiinţe tehnice, Bucureşti (1998).
BUDAN, Constantin D. (n. Şuici,
Şef şantier, coordonator, Departamentul de
Argeş, 10 februarie 1931). Inginer horticol,
Inginerie Tehnologică, Trustul Antrepriză
cercetător ştiinţific gradul I, manager,
Generală Construcţii Montaj, Piteşti, Argeş
funcţionar de stat, parlamentar. Fiul lui
(1989-1990). Activitate didactică,
Dumitru B. Liceul Horticol, Curtea de Argeş
Universitatea Tehnică de Construcţii,
(1950). Institutul Agronomic Krasnodar,
Bucureşti (1990~). Volume importante (autor,
Federaţia Rusă (1955). Doctorat, ştiinţe
coautor): Managementul calităţii în
agricole, Bucureşti (1975). Inginer sef,
construcţii (1995); Tehnologia lucrărilor de
director, Întreprinderea Agricolă de Stat
întreţinere, reparaţii şi consolidări (1996);
Ştefăneşti, Argeş (1955-1958). Inginer
Reabilitarea clădirilor (1998); Soluţii
principal, Ministerul Agriculturii, Bucureşti
tehnologice pentru reabilitarea clădirilor
(1959). Director fondator, Casa
(2000); Proiectarea compoziţiei betoanelor
Agronomului, Piteşti/Argeş (1959-1961).
cu densitate normală (2004). Numeroase
vicepreşedinte, Sfatul Popular Regional,
studii, articole, consiliere, reuniuni ştiinţifice
Argeş, preşedinte, Consiliul Agricol
naţionale şi internaţionale. Contribuţii la
Regional, Argeş (1961-1964). Fondator
proiectarea consolidării clădirilor româneşti
(1959) director, Staţiunea Hortiviticolă
de cult, Muntele Athos, Grecia. Expert,
Ştefăneşti, Argeş (1964-1980). Şef
Programul pentru Dezvoltare Rurală, Banca
laboratoare interdisciplinare, Institutul de
Mondială, Banca de Dezvoltare a
Cercetări pentru Pomicultură Piteşti (1980-
Comunităţii Europene, Fondul Român de
1997). Volume importante (autor):
Dezvoltare Socială. Membru, importante
Fundamentarea culturii înalte a viţei de vie
organizaţii profesionale în domeniu, alte
(1970); Estimarea resurselor ecologice în
recunoaşteri publice. (D.I.G.).
viticultură (1976); Prognoza ştiinţei şi
tehnologiei în dezvoltarea României (1986);
BUDAN, Gheorghe D. ( Şuici, Argeş,
Productivitatea resurselor ecologice în
8 iunie 1936 – Piteşti, Argeş, 24 aprilie
pomicultură (1991); Memorator Horti-
2004). Inginer energetician, manager. Fiul lui
Viticol (1997). Numeroase studii şi cercetări,
Dumitru B. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
(1954), Institutul Politehnic, Bucureşti
Coordonator, Programul dezvoltării
(1960). Inginer, producţie şi proiectare
pomiculturii şi viticulturii în Argeş (45000
(1960-1966), inginer şef adjunct (1966-
ha, 1961-1964). Preocupări universitare
1971), director general (1971-1999),
(Bucureşti, 1972-1977; Piteşti, 1993-1995) şi
Întreprinderea de Reţele Electrice Piteşti,
editoriale (1966-1997). Exponent proeminent
Argeş. Coordonator; Programul dezvoltării
al agroecologiei aplicate. Membru, Consiliul
şi exploatării reţelelor electrice pentru
Naţional al Cercetării Ştiinţifice, Academia
judeţele Argeş, Vâlcea, Olt (etapa
Oamenilor de Ştiinţă, Bucureşti, alte
industrializării intensive); punerea în
prestigioase foruri profesionale. Deputat de
funcţiune a 22 de staţii electrice de înaltă,
Argeş în Marea Adunare Naţională,
medie, joasă tensiune; extinderea şi
circumscripţia Topoloveni, reprezentant al
modernizarea Întreprinderii de Reţele
Frontului Democrat Popular (1961-1965).
Electrice Piteşti (Centrul de Telemecanizare,
Valoroase recunoaşteri publice. (I. D. P.).
edificiu reprezentativ al municipiului);
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
redimensionarea iluminatului urban şi rural
din Argeş – Muscel în ultimele decenii ale
secolului XX; amenajări specifice la
monumente istorice, baze sportive, trasee
rutiere. Cooperare internaţională cu agenţi
similari din Europa de Vest, Federaţia Rusa,
Peninsula Balcanică. Membru, Consiliul de
Conducere, Centrala Industrială/Grupul de
Transport si Distribuţie a Energiei Electrice,
Bucureşti (1976-1998). Studii, norme
tehnice, interviuri, diverse acţiuni ştiinţifice.
Importante recunoaşteri publice. (I.D.P.).
BUDAN, Octavian I. (n. Piteşti,
Argeş, 12 iunie 1950). Fizician, cercetător
ştiinţific I, proiectant. Fiul lui Ion D. B.
Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti (1969),
Facultatea de Fizică, Bucureşti (1974), stagiu
de specializare, Canada (1984). Doctorat,
fizică nucleară, Bucureşti (1987). Activitate
didactică, Liceul Nr.19, Bucureşti (1974-
1977). Cercetător-proiectant, combustibil
nuclear, Institutul de Reactori Nucleari
Energetici Mioveni, Argeş (1977-1991). Şef,
Program combustibil nuclear, Regia
Naţională de Electricitate (1991-1998),
Societatea Naţională Nucleară Electrică,
Bucureşti (1998~). Preocupări distincte
pentru: retehnologizarea instalaţiei de
combustibil nuclear (1993-1999),
supravegherea în Canada, din partea română,
a fabricării primei încărcături de combustibil
nuclear pentru Unitatea 1, Cerna-Vodă
(1994); recunoaşterea, ca furnizor autorizat
de combustibil nuclear, a Institutului de
Reactori Nucleari Energetici, Mioveni,
Argeş (1999). Studii publicate în reviste din
ţară şi străinătate, reuniuni naţionale şi
internaţionale, delegaţii oficiale în state din
America de Nord, Europa Asia. Recunoaşteri
publice. (R.G.).
BUDAN, Sergiu C. ( n. Piteşti, Argeş,
19 septembrie 1955). Inginer horticol,
cercetător ştiinţific gradul I. Liceul Nicolae
Bălcescu, Piteşti (1974), Facultatea de
Horticultură, Bucureşti (1979). Doctorat,
ştiinţe agricole, Bucureşti (1996). Stagii de
lucru şi cooperare, Statele Unite ale
Americii, China, ţări din Uniunea Europeană.
Cercetător, Institutul pentru Pomicultură,
Piteşti. (1979~). Volume importante (autor,
colaborator): Cireşul (2000); Delimitarea
terenurilor destinate cireşului, tehnici…
întreţinere a coroanei (2006); Noi soiuri de
cireş şi prun pentru cultură comercială
(2006); Fondul de germoplasmă… în
colecţiile din România (2006); Soiuri de
pomi, arbuşti fructiferi şi căpşun create în
România (2007). Genetician, zece noi soiuri
de cireş, prun, vişin (1989-2006). Numeroase
studii şi cercetări, articole, reuniuni, foruri,
cooperări ştiinţifice naţionale şi
internaţionale. Preocupări didactice,
Universitatea din Piteşti (2007~). Secretar,
Colegiul Director, Societatea Română a
Horticultorilor, Bucureşti (2006~). Membru,
importante organizaţii profesionale naţionale
şi internaţionale, alte recunoaşteri publice.
(H.E.).
BUDEASA. Comună în judeţul Argeş,
formată din satele: Budeasa Mare, Budeasa
Mică, Caloteşti, Gălăşeşti, Rogojina, Valea
Mărului. Suprafaţa: 42,3 km2. Locuitori:
3.766 (1970), 3.905 (2008). Atestare
documentară: 1526 (Budeasa). Monumente
istorice: Conacul Budiştenilor (1595), Cula
Hagi Tudorache (1762); Biserica Budeasa
(1796), Biserica Caloteşti (1819), Biserica
Gălăşeşti/Popeşti (1751); cruci de piatră
(1647, 1675, 1828); biserici:
Gălăşeşti/Popeşti (1930). Monumente ale
eroilor: Budeasa (1935), Gălăşeşti (1978),
Valea Mărului (1923). Cea mai veche şcoală:
Budeasa (1838); cămin cultural (1948);
bibliotecă publică (1964). Banca populară
Budeasa (1944); Cooperativă Agricolă de
Producţie (1954-1990). Baraj, lac de
acumulare, hidrocentrală, Budeasa (11, 5
Mw), integrate Sistemului Naţional Argeşul
Mare (v.). Bază nautică şi de agrement. Zonă
pomicolă, forestieră, zootehnică. Turism
local. Clădiri rezidenţiale periurbane
municipiului Piteşti, Argeş. (G.C.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
BUDIŞTEANU (Secolul XVII ~).
Familie tradiţională din Ţara Românească.
Mari proprietari funciari în Argeş-Muscel,
militari, jurişti, arhitecţi. Întinse suprafeţe de
teren, case, alte bunuri cu valoare deosebită,
donaţii comunitare, iniţiative cetăţeneşti,
Piteşti şi Budeasa, Argeş, Bucureşti.
Contribuţii la constituirea şi consolidarea
societăţii româneşti moderne. (F.P.).
BUDIŞTEANU, Alexandru A.
(Râmnicu Vâlcea, 1836 – Bucureşti, 1919).
Ofiţer de carieră, înalt funcţionar de stat,
parlamentar, proprietar funciar. Stabilit în
Piteşti din 1878. Membru marcant, Partidul
Naţional Liberal. Prefect de Argeş (30 iunie
1881 – 13 ianuarie 1883), senator de Argeş
(1895 – 1901; 1904 – 1905). Activitate în
favoarea realizării deciziilor guvernamentale
privind: tocmelile pentru lucrări agricole,
noua structură a consiliilor comunale şi a
colegiilor electorale, orientarea bugetară
urbană spre dezvoltarea industriei. Susţinător,
fervent al iniţiativelor legislative liberale.
Diverse aprecieri publice. (I.T.B.).
BUDRIGA, Vasile M. ( Dobreşti,
Argeş, 4 martie 1942 – Bucureşti, 7 aprilie
1999). Istoric, cercetător ştiinţific, profesor.
Şcoala Medie Nr.3 Alexandru Odobescu,
Piteşti (1960), Facultatea de Istorie,
Bucureşti (1965). Doctorat, ştiinţe istorice,
Bucureşti (1979). Activitate didactică,
Universitatea din Bucureşti (1965 – 1999).
Volume importante: Istoria României între
anii 1918 – 1981 (1981, în colaborare);
Sistemul electoral din România în anii 1918
– 1940 (1997). Investigaţii arhivistice,
numeroase studii, articole, comentarii,
reuniuni naţionale şi internaţionale. Aprecieri
publice. (S.C.).
BUGHEA DE JOS. Comună în
judeţul Argeş, formată din satul Bughea de
Jos şi cătunele: Hulubeşti şi Mlăci.
Suprafaţa: 33,2 km2. Locuitori: 4.190 (1930);
3.036 (1970), 2.963 (2008). Atestare
documentară: 1549 (Bugheni). Monumente
istorice: Biserica de lemn a Schitului
Ciocanu (1825); cruci de piatră (1757, 1766,
1839); biserici: Bughea de Jos (1836),
Bughea de Mijloc (1815). Monumente ale
eroilor: Bughea de Jos (1949), Hulubeşti
(1932), Mlăci (1936). Cea mai veche şcoală:
Bughea (1839); cămin cultural (1948);
bibliotecă publică (1964). Zonă forestieră,
pomicolă, zootehnică. Turism rural.
Construcţii periurbane municipiului
Câmpunlung. (G.C.).
BUGHEA DE SUS. Comună în
judeţul Argeş, formată din satul Bughea de
Sus, desprins din Albeştii de Muscel (2004).
Suprafaţa: 33,2 km2. Locuitori: 3.204 (2008).
Atestare documentară: 1549 (Bugheni).
Monumente istorice: cruce de piatră (1782);
Biserica Bughea de Sus (1813/1892).
Monument al eroilor: Bughea de Sus (1922).
Cea mai veche şcoală: Bughea (1839); cămin
cultural (1948); bibliotecă publică (1953).
Zonă forestieră, pomicolă, zootehnică.
Turism rural. Staţiune balneoclimaterică, ape
minerale sulfuroase. Scrieri monografice:
Mircea Constantinescu, Ion Dobrescu.
Construcţii rezidenţiale periurbane
municipiului Câmpunlung. (G.C.).
BUGULESCU, Nicolae (Secolul
XX). Proprietar urban, parlamentar. Deputat
de Argeş (1939-1940), reprezentând Frontul
Renaşterii Naţionale, Categoria Comerţ şi
Industrie, Circumscripţia Ţinutului Bucegi,
reşedinţă, Bucureşti, delimitată prin legislaţia
regelui Carol II. Anterior, adept al politicii
liberale. Contribuţii la evoluţia economiei
locale interbelice. (S.T.).
BUJDOIU, Constantin I. (n. Curtea
de Argeş, 9 iulie 1945). Inginer petrol şi
gaze, profesor gradul I, tehnologie, manager.
Liceul Vlaicu Vodă, Curtea de Argeş (1963),
Institutul de Petrol şi Gaze, Bucureşti (1968).
Activitate didactică, Grupul Şcolar Petrol,
Piteşti, Argeş (1968 – 1983; 1990 – 2008),
director (1975 – 1983; 1995 – 1999).
Inspector general adjunct, Inspectoratul
Şcolar al Judeţului Argeş (1983 – 1990),
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
vicepreşedinte, Comitetul Judeţean pentru
Cultură şi Educaţie Socialistă Argeş (1983 –
1989). Studii, articole, interviuri, reuniuni
ştiinţifice pe diverse teme. Colaborări
externe. Contribuţii la dezvoltarea Liceului
de Petrol, edificarea Şcolilor Nr. 18 şi Nr.19,
Piteşti, a altor instituţii de învăţământ din
Argeş. Diverse aprecieri publice. (D.I.G.).
BULACU, Ion P. (n. Piteşti, Argeş,
25 iunie 1928). Inginer constructor, manager,
antreprenor. Şcoala Medie Nr. 1, Piteşti
(1947), Institutul Politehnic, Iaşi(1952).
Inginer, Intreprinderea de Construcţii Căi
Ferate, Iaşi (1952-1959), şef şantier, şef
Serviciul Producţie, inginer şef adjunct,
inginer şef , director tehnic, Trustul de
Construcţii Argeş (1959-1990). Director
fondator, acţionar, SC Infconstar SA, Piteşti
(1990-1998). Coordonare tehnică, edificarea
primelor cartiere de locuinţe din Piteşti
(Teilor, Calea Bucureşti), a noilor cvartale
(Craiovei, Trivale, Găvana, Nord,
Petrochimiştilor), Stadionului Nicolae
Dobrin, complexelor comerciale Fortuna,
Trivale, Muntenia, Piteşti. Alte lucrări
importante la Câmpunlung, Curtea de Argeş,
Mioveni. Promovarea programelor pentru
specializarea şantierelor, industrializarea
construcţiilor civile, introducerea
prefabricatelor Sportiv de performanţă
(fotbal). Contribuţii directe la
redimensionarea postbelică a municipiului
Piteşti, organizarea unor competiţii sportive
polivalente, diversificarea vieţii comunitare.
Importante aprecieri publice. (M.C.M.).
BULACU, Ion T. (n. Moşoaia,
Argeş, 23 martie 1934). Jurist, funcţionar de
stat, publicist. Liceul Nicolae Bălcescu,
Piteşti (1953), Şcoala de Aviaţie Traian Vuia,
Mediaş, Sibiu (1955), Facultatea de Drept,
Bucureşti (1980). Ofiţer activ, Gearmata,
Timişoara (1956 – 1960). Şef oficiu, şef
birouri, inspector, Sfatul Popular Regional /
Consiliul Popular Judeţean Argeş (1960 –
1990), Prefectura Argeş (1990 –1996),
consilier juridic, Direcţia Generală a
Finanţelor Publice (1996 – 1999). Director
fondator, Seviciul Salvamont, Argeş (1995 –
2005). Colaborări didactice, universităţile
Hyperion (1994 – 1995), Tehnico-
Economică Europeană (1993 – 1996), Şcoala
Română de Afaceri, Piteşti (1996 – 2001).
Volum important: Ghidul salvamont
(1995,1996). Prodecan, Baroul Argeş (2003
∼). Teme de proiectare pentru: electrificarea
aşezărilor rurale (1960 – 1973), modernizarea
staţiunilor balneare din Argeş - Vâlcea,
amenajarea de tabere şcolare, trasee şi cabane
montane, refugiului Cota 2000
Transfăgărăşean. Sportiv de performanţă:
paraşutism, alpinism, turism. Diverse
recunoaşteri publice. (P.P.).
BULETIN CULTURAL
ARGEŞEAN (2004 ~). Publicaţie de
specialitate a Consiliului Judeţean Argeş,
editată trimestrial prin Centrul Judeţean
pentru Conservarea şi Promovarea Culturii
Tradiţionale Argeş, redactor şef, Constantin
Cârstoiu (v.). Tematică diversificată:
evenimente istorice, reuniuni ştiinţifice,
artistice şi eclesiastice, expoziţii, investigaţii
sociologice şi etnografice, recenzii, portrete,
aniversări, noutăţi editoriale, informaţii
cotidiene. În ianuarie 2009: Anul IV, Nr.
4/15, Piteşti, 2008, total, 71 de pagini.
(I.I.B.).
BULIGA, Martin (Secolul XVIII).
Proprietar urban, mare negustor/cupeţ, om de
cultură din Piteşti. Fondator: Casa de comerţ
Buliga; Schitul Buliga (atestat documentar în
perioada 1745-1898), ridicat pe terenul
devenit, ulterior, Grădina Publică; Şcoala
Schitului Buliga pentru învăţătura
românească (1751), plata dascălului prin
venituri eclesiastice, deschisă copiilor din
toate straturile sociale. Activităţi de schimb
în oraşele Braşov şi Sibiu, intermedierea
mărfurilor provenite de la Viena sau Veneţia.
Donator comunitar. Nominalizat în valoroase
scrieri ale timpului. Importante aprecieri
publice antume şi postume. (R.R.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
BUMBENICI, Cristinel – Claudiu
(n. Piteşti, 25 decembrie 1970). Ziarist.
Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti (1988),
Facultatea de Istorie, Filosofie, Jurnalism,
Universitatea din Piteşti (2004). Redactor,
redactor şef, Gazeta de Argeş (1996 – 1997),
Jurnalul de Argeş (1997 – 2000),
Observator argeşean (2000 – 2006). Analize
economice, anchete sociale, comentarii,
interviuri. Diversificarea genurilor
gazetăreşti în presa locală. (I.I.B.).
BUNA VESTIRE (Câmpulung,
Muscel, 1922 - 1923). Revistă de propagandă
culturală a cercului cultural muscelean.
(I.I.B.).
BUNEA, Ion (Secolul XX).
Proprietar funciar, parlamentar. Deputat de
Argeş (1939-1940), reprezentând Frontul
Renaşterii Naţionale, Categoria Agricultură
şi Muncă Manuală, Circumscripţia Ţinutului
Bucegi, reşedinţă, Bucureşti, delimitată prin
legislaţia regelului Carol II. Anterior, adept al
politicii naţional-ţărăniste. Contribuţii la
evoluţia economiei agrare interbelice. (S.T.).
BUNEA, Victor (n. Piteşti, Argeş, 21
aprilie 1958). Violonist, profesor, manager.
Liceul de Muzică şi Arte Plastice, Piteşti
(1977), Conservatorul Ciprian Porumbescu,
Bucureşti (1983). Activitate didactică, Liceul
de Artă Dinu Lipatti, Piteşti (1983~), director
(1995-2007). Laureat, Festivalul-Concurs de
Muzică Cultă şi Dans Clasic Darclée, Piteşti
(1982). Numeroase participări şi premii la
olimpiade sau alte competiţii naţionale.
Membru, Orchestra semisimfonică a Termică, Platforma Industrială Piteşti-Sud
municipiului Piteşti. Spectacole televizate,
jurii muzicale, turnee. Aprecieri publice.
(L.P.).
BUNESCU, Alexandru (Sfârşitul
secolului XIX – Prima jumătate a secolului
XX). General, mare proprietar funciar din
judeţul Argeş. Întinse suprafeţe de teren în
localitatea Deduleşti, plasa Cuca, expropriate
prin Legea pentru Reforma Agrară din 23
martie 1945, adoptată de guvernul condus de
Petru Groza. (I.I.Ş.).
BUNGESCU, Ion I. (Câmpulung,
Muscel, 16 martie 1895 - ?). General de
brigadă, artilerie, inventator, tactician.
Activitate militară permanentă (1917-1946).
Şcoala Superioară de Război, Bucureşti
(1917). Specializări: Franţa şi Germania.
Participant la bătălia de la Mărăşti din Primul
Război Mondial (1917, sublocotenent).
Cadru didactic, Şcoala Superioară de Război,
Bucureşti, titular, cursul Tactica artileriei.
Comandant, Centrul de Instrucţie al
Artileriei; Antiaeriene (1941-1942).
Participant la cel de Al Doilea Război
Mondial (1943, colonel). Şef de Stat Major,
Trupe Motomecanizate (1944-1945),
remarcat în luptele din Transilvania,
Slovacia, Cehia. Inventator, aparate folosite
la tragerea antiaeriană, brevetate în Franţa.
General de brigadă (1946). Redactor,
Buletinul central de instrucţie, Bucureşti
(1934-1941). Numeroase distincţii militare şi
civice. Misiuni externe. Aprecieri
comunitare. (G.I.N.).
BURCĂ, Nicolae (n. Laza, Vaslui, 27
iulie 1937). Pictor naiv, muncitor de înaltă
calificare. Stabilit la Piteşti din 1968. Şcoala
Profesională, Braşov (1955). Activitate
productivă, combinatele de hârtie şi celuloză:
Piatra Neamţ (1955-1960), Suceava (1960-
1964), Brăila (1964-1965), Călăraşi (1965-
1966), Dej, judeţul Cluj (1966-1968); Fabrica
de Negru de Fum şi Centrala Electro-
(1968-1990). Expozant fondator, Galeria de
Artă Naivă, Piteşti, Argeş (1971), prima din
România. Importante reuniuni asemănătoare:
Arad, Bacău, Bucureşti, Curtea de Argeş,
Iaşi, Piteşti, Reşiţa. Marele Premiu Naţional,
Bucureşti (1995). Lucrări în colecţii
particulare şi muzee din Europa. Diplome de
excelenţă pentru domeniul artei naive, alte
aprecieri publice. (S.N.).
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
BURCEA, Alin Nicolae (n. Piteşti,
Argeş, 13 noiembrie 1963). Economist,
manager, funcţionar de stat. Academia de
Studii Economice, Bucureşti (1986).
Doctorat, ştiinţe economice, Bucureşti
(1993). Unic acţionar, fondator, SC Paralela
45 Turism SRL, Bucureşti (1990). Primul
preşedinte al Asociaţiei Naţionale a
Agenţiilor de Turism din România, Bucureşti
(1991 – 1993), vicepreşedinte (1993 ~).
Secretar de stat, Ministerul Turismului,
Bucureşti (2000 – 2002). Membru, Asociaţia
Oamenilor de Afaceri din România (1998 ~).
Importante activităţi şi aprecieri publice.
(A.T.C.).
BURCEA, Gheorghe G. (Izvoru,
Argeş, 5 martie 1931 – Piteşti, Argeş, 17
decembrie 2008). Economist, funcţionar de
stat, manager. Şcoala Medie Tehnică de
Comerţ, Bucureşti (1951), Facultatea
Finanţe-Credit, Bucureşti (1956). Economist,
Intreprinderea Vinalcool, Piteşti (1956),
revizor, Ministerul Finanţelor, Direcţia de
Control, Argeş (1956-1967), expert, Comisia
Economică a Regiunii Argeş (1967-1969).
Director: Combinatul Industriei Alimentare,
Piteşti (1969-1970); Direcţia pentru Muncă şi
Ocrotiri Sociale Argeş (1970-1979). Şef
serviciu, Centrala de Autoturisme, Piteşti
(1979-1985). Inspector principal, Ministerul
Finanţelor, Direcţia de Control Argeş (1985-
1995). Studii, articole, analize, reuniuni
naţionale pe teme economice şi sociale.
Intensă activitate comunitară. Aprecieri
publice. (G.H.).
BURCEA, Marin M. (n. Tătărăştii de
Sus, Teleorman, 4 iunie 1937). Jurist,
magistrat, funcţionar public, notar. Stabilit în
Argeş din 1955. Liceul Agricol, Tecuci,
Galaţi (1955), Facultatea de Drept, Bucureşti
(1968). Activitate productivă, Miroşi şi
Slobozia, Argeş (1955 – 1960), ofiţer activ,
Constanţa (1960 – 1968). Notar, Notariatul
Judeţean de Stat Argeş (1968 – 1979),
magistrat, Judecătoria Piteşti (1979 – 1981).
Secretar executiv, Consiliul Popular al
Municipiului Piteşti (1981 – 1990). Cabinet
privat notarial (1990 ∼). Preşedinte, Camera
Notarilor Publici din judeţele Argeş şi Vâlcea
(1990 ~). Preocupări pentru: aplicarea şi
respectarea legislaţiei cu caracter
administrativ, perfecţionarea manageriatului
notarial în condiţiile liberalizării profesiei,
asigurarea deontologiei în domeniu.
Aprecieri publice. (T.M.).
BURCEA, Marinel (Bradu, Argeş, 8
noiembrie 1968 – Timişoara, 23 decembrie
1989). Erou-martir al Revoluţiei române din
decembrie 1989. Militar în termen, Unitatea
Militară 01926, Timişoara, rănit grav în
timpul confruntărilor de stradă, decedat,
Spitalul Judeţean Timişoara. Înhumat,
Cimitirul Parohiei Broşteni, Costeşti, Argeş.
Recunoaşteri postume naţionale. Gradul de
sublocotenent post-mortem, Certificat de
Erou-martir. Alte aprecieri publice. (P.R.C.).
BURCHE, Ştefan (Secolul XIX).
Proprietar funciar, parlamentar. Deputat de
Argeş, Adunarea Electivă a Munteniei
(1859), reprezentând partida unionistă.
Participant la lucrările sesiunii consacrate
alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn şi
al Ţării Româneşti, Bucureşti, 24 ianuarie
1859. Contribuţii la exprimarea
parlamentarismului modern autohton. (S.T.).
BURDEA (~) Câmpie sudică a
judeţului Argeş, cuprinsă între râurile Vedea
şi Argeş, fragmentată prin cursurile de apă
Cotmeana, Teleorman, Dâmbovnic,
Glavacioc. Importantă zonă agricolă,
cerealieră, legumicolă. Trasee rutiere, aşezări
tradiţionale. (I.S.B.).
BURDEANU, Răducanu (Secolul
XIX). Profesor, funcţionar public, militant
politic. Implicat direct în iniţierea şi
desfăşurarea evenimentelor de la 1848 din
Câmpulung, Muscel. Jurământ pe Noua
Constituţie (Proclamaţia de la Islaz),
dezavuarea Regulamentului Organic şi a
Arhondologiei (Condica rangurilor
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

boiereşti), adunare publică , Mânăstirea

Negru Vodă, Câmpulung (6 august 1848).
BUSUIOCESCU, Dimitrie
Destituit şi arestat după înfrângerea
(Nămăeşti, Valea Mare Pravăţ, Muscel, 23
Revoluţiei române (13 septembrie 1848),
octombrie 1874 – Bucureşti, 24 martie 1934).
judecat şi întemniţat, Mânăstirea Văcăreşti,
Mare proprietar funciar, demnitar, militant
Bucureşti (27 septembrie 1848 – 31 mai
politic. Ministru în mai multe cabinete din
1849). Activitate pentru promovarea
primele decenii ale secolului XX. Întinse
principiilor modernităţii naţionale. (V.P.).
suprafeţe de teren, zona Câmpunlung,
expropriate parţial prin Legea pentru
BUREBISTA (82 î. Hr. - 44 î. Hr.).
definitivarea Reformei Agrare din 17 iulie
Rege geto-dac, întemeietorul primului stat
1921, aplicată de guvernul condus de
antic pe teritoriul tradiţional dintre Munţii
Alexandru Averescu. Donaţii comunitare
Slovaciei, Dunărea Mijlocie, Munţii Haemus/
urbane şi rurale, adept al evoluţiei naţionale
Balcani şi Marea Neagră. Integrat arealului
după concepte europene. Diverse aprecieri
Argeş-Muscel prin: stăpânirea davelor;
publice. (S.T.).
folosirea, prezumtiv, ca reşedinţă a cetăţii
Argedava/Argidava; stimularea preocupărilor
BUŞU, Gheorghe N. (n. Bodeşti,
economice specifice perioadei finale a
Vâlcea, 27 noiembrie 1933). Economist,
metalelor. Statuie de interior (1982), Muzeul
manager. Stabilit în Argeş din 1956. Liceul
Judeţean Argeş (sculptură în lemn, autor,
Alexandru Lahovari, Râmnicu Vâlcea (1952),
Radu Aftenie), locuri legendare, reuniuni şi
Facultatea de Ştiinţe Economice, Bucureşti
comunicări ştiinţifice memoriale. Stradă
(1956). Specializare în Franţa. Economist,
eponimă în municipiul Piteşti. (E.I.F.).
şef birou, şef serviciu, director comercial,
Uzina de Piese Auto Vasile
BURNEI, Ion (n. Piteşti, Argeş, 4
Tudose/Intreprinderea de Autoturisme,
septembrie 1950). Farmacist, manager,
Colibaşi, Argeş (1956~1982). Director
parlamentar. Liceul Nicolae Bălcescu, Piteşti
comercial, director plan-producţie, Societatea
(1969), Facultatea de Farmacie, Bucureşti
Mixtă Română-Franceză Oltcit, Craiova,
(1974), Facultatea de Drept, Universitatea
Dolj (1982-1990). Şef serviciu, SC Autoro
Dimitrie Cantemir, Bucureşti (2009).
SA Piteşti (1990-1993). Contribuţii la:
Doctorat, farmacie, Oradea (2009).
organizarea primei reţele Service Autodacia
Farmacist, unităţi de stat (1974-1991),
din România; realizarea programului naţional
activitate privată (1991 ~). Preşedinte,
de integrare a fabricaţiei de autoturisme;
Colegiul Farmaciştilor Argeş (1994 ~).
extinderea exportului specializat în state din
Director, Centrul de Diagnosticare şi
Africa, America de Sud, Asia, Europa;
Tratament, Piteşti (1995-1997),
diversificarea colaborării economice cu
vicepreşedinte, Casa de Asigurări de Sănătate
Franţa. Importante aprecieri publice. (I.D.P.).
Argeş (1997-2000). Deputat de Argeş (2000-
2004; 2007-2008; 2008-2012), reprezentând,
succesiv: Partidul Democraţiei Sociale din BUTA, Gheorghe Sorin (n.
România; Uniunea Naţională Partidul Social Câmpulung, Argeş, 28 septembrie 1961).
Democrat+Partidul Conservator. Interviuri, Inginer constructor, înalt funcţionar public,
comentarii, reuniuni politice şi profesionale. parlamentar. Liceul Dinicu Golescu,
Colaborări didactice, Facultatea de Medicină Câmpunlung (1980), Institutul de Construcţii,
şi Farmacie, Oradea (2002 ~). Relansarea Bucureşti (1986). Inginer, societăţi
activităţii din domeniu în condiţiile comerciale din Câmpunlung, Argeş (1986-
economiei de piaţă. Diverse aprecieri 1993). Activitate administrativă, Primăria
publice. (J.D.). Municipiului Câmpunlung: inspector (1993-
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
1996); primar (1996-2000); şef birou (2000-
2002); viceprimar (2004-2008); expert,
Primăria Generală Bucureşti (2002-2004).
Deputat de Argeş (2008-2012), Colegiul
Uninominal Nr. 1, reprezentând Partidul
Democrat - Liberal, prim - vicepreşedinte,
Organizaţia Argeş. Demersuri favorabile
evoluţiei urbane, interviuri, emisiuni media,
dezbateri legislative. (T.M.).
BUTARU (Secolul XIX ~). Familie
tradiţională din Argeş. Proprietari urbani,
muzicieni, cadre didactice. Mai cunoscuţi:
Gheorghe I. B. (v.); Mihai Gh. B. (v.);
Iulian M. B. (v.). Intensă activitate culturală.
Diverse aprecieri publice. (F.P.).
BUTARU, Felicia C. (n. Râmnicu
Vâlcea, 4 noiembrie 1955). Violonist,
profesor. Stabilită la Piteşti din 1977. Liceul
de Muzică şi Arte Plastice, Piteşti (1974),
Facultatea de Muzică, Timişoara (1977),
Academia de Muzică, Bucureşti (1980).
Activitate didactică: Şcoala Populară de Artă,
Piteşti (1977-1979, 1985 ~), Liceul de Artă
Dinu Lipatti, Piteşti (1985 ~). Artist
instrumentist: Staatlichen Orchester
Quedlingurg, Germania (1979 - 1985),
Cvartetul Argessis, Piteşti; Orchestra
Universităţii, Piteşti (2004 ~); Filarmonica,
Piteşti (2007 ~). Numeroase recitaluri,
concerte, concursuri. Premii în domeniu.
Aprecieri publice. (L.P.).
BUTARU, Gheorghe I. (Craiova,
Dolj, 15 mai 1905 – Piteşti, Argeş, 26 iunie
1973). Instrumentist. Stabilit definitiv la în
Piteşti din 1954. Şcoala de Subofiţeri,
Bucureşti (1923). Copil de trupă (1914-
1918), prim gornist, Palatul Regal (1918).
Instrumentist: formaţii muzicale militare
(1918-1945); unităţi feroviare din Piteşti
(1945-1950). Dirijor fondator, Fanfara
Sindicatului Căilor Ferate, Piteşti (1950-
1966), alături de Wilhelm Bruker (v).
Violonist, Orchestra de cameră a Şcolii
Populare de Artă, Piteşti. Intensă activitate
comunitară. Diverse aprecieri publice. (L.P.).
BUTARU, Iulian M. (n. Piteşti,
Argeş, 17 septembrie 1955). Instrumentist,
cadru didactic, dirijor. Liceul de Muzică şi
Arte Plastice, Piteşti (1974), Hochschulle fűr
Musik, Leipzig, Germania (1984),
Universitatea Naţională de Muzică, Bucureşti
(2000). Instrumentist (violă), Staatlichen
Orchester Quedlingurg, Germania (1979-
1985). Profesor vioară-violă, acompaniator,
canto popular, Şcoala Populară de Artă,
Piteşti (1985 ~), Liceul de Artă, Dinu Lipatti,
Piteşti (1985 ~), dirijor fondator, taraful
Argeşelul (2000 ~). Instrumentist, Orchestra
Universităţii, Piteşti (2004 ~), Filarmonica,
Piteşti (2007 ~). Colaborator permanent, alte
instituţii culturale din Argeş. Grafician
muzical, monografii tematice în domeniu.
Intensă activitate comunitară, turnee externe,
emisiuni televizate, premii naţionale, alte
aprecieri publice. (L.P.).
BUTARU, Mihai Gh. (Piteşti, Argeş,
20 februarie 1935 – Piteşti, Argeş, 22
octombrie 1992). Instrumentist, compozitor,
dirijor. Liceul Comercial, Piteşti (1950-
1955). Activitate didactică, acordeon,
corepetitor clasele de canto, Şcoala Populară
de Artă, Piteşti, Palatul Culturii, Piteşti
(1955-1992). Fondator, formaţia de muzică
uşoară, Casa Tineretului, Piteşti (1958-1970),
Casa Sindicatelor, Piteşti (1972-1974).
Dirijor, Secţia de estradă, Teatrul Alexandru
Davila, Piteşti (1970). Compoziţii proprii: În
ochii tăi, De dorul tău, Poveşti, poveşti,
Trenul, Cântecul petroliştilor, versuri,
Octavian Pârvulescu. Intensă activitate
comunitară, turnee naţionale, emisiuni
televizate, premii, diplome, alte aprecieri
publice. (L.P.).
BUTNICU, Ioan I. (n. Branişte,
Botoşani, 4 iunie 1934). Maestru fotograf,
operator film şi televiziune. Stabili la Piteşti
din 1954. Şcoala Medie Tehnică de
Administraţie, Iaşi (1953), Şcoala Militară
Mihai Viteazul, Piteşti (1957). Ofiţer,
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Unitatea Militară 01261, Piteşti, Argeş (1957
– 1967). Tehnician, Inteprinderea de Motoare
Electrice, Piteşti (1967 - 1973), şef laborator,
Inteprinderea de Transport Auto Argeş (1973
- 1975), Institutul de Pomicultură
Mărăcineni, Argeş (1975 – 1990). Operator,
film, TV Terrasat, Net Sud, TVS, Piteşti
(1990 ~). Fondator cinecluburile Argfilm
(1970), Electrium (1971), Rutier (1975), Ex
Terra Aurum (1976). Colaborator,
Televiziunea Română (1970-1990). Operator
film, studiourile de televiziune: Terrasat,
Net Wire, TVS Piteşti, Argeş, Piteşti (1990 ~).
Volum reprezentativ de imagini: Piteşti.
Microalbum (1988), text, Petre Popa (v.).
Documentar de referinţă: Piteşti. Simfonia
lalelelor (1978 ~). Expoziţii foto,
retroproiecţii, scurt-metraje prezentate în mai
multe ţări europene şi asiatice (1974 – 2007).
Colecţii în instituţii muzeale. Intensă
activitate comunitară, numeroase premii
naţionale şi internaţionale, alte aprecieri
publice. (I.E.C.).
BUTOI, Costel, (n. Drăgoteşti, Dolj,
17 ianuarie 1955). Artist plastic, pictură.
Stabilit în Piteşti din 1998. Liceul de Muzică
şi Arte Plastice, Craiova (1974), Institutul
Ion Andreescu, Cluj Napoca (1979).
Expoziţii colective: Bucureşti (1990~2008);
Roma (1991); Bruxelles (1991); Lisabona
(1992); Istanbul (1992); Luxemburg (1993);
Paris (1994, 1998); Leipzig (1998). Lucrări
în colecţii publice, Ministerul de Externe şi
Ministerul Culturii, Bucureşti; colecţii
particulare, ţări din Uniunea Europeana,
Japonia, Statele Unite ale Americii. Membru,
Uniunea Artiştilor Plastici din România
(1990), alte aprecieri publice. (S.N.).
BUTOI, Iosif Bucur (Valea Mare
Pravăţ, Argeş, 12 iunie 1898 - ?). General,
colonel. Sublocotenent (1919), locotenent
(1923),maior (1937), colonel (1945), general
maior (1948), general locotenent (1955).
Absolvent al Şcolii Superioare de Război,
Paris, profesor la Şcoala Superioară de
Război, Bucureşti. Participant la Primul
Război Mondial şi la Al Doilea Război
Mondial, decorat cu ordine şi madalii
româneşti şi străine. Comamandant al Şcolii
de Ofiţeri de Artilerie, al Brigăzii de Artilerie
Anticar, Şef Secţie Operaţii la Armata a III-a,
comandant al Regiunii I Militare, 1948, al
Corpului 3 Armată, 1951 şi al Academiei
Militare, Bucureşti. (G.I.N.).
BUŢOIU, Gheorghe M. (Odobeşti,
Vrancea, 18 decembrie 1933). Ziarist. Stabilit
în Argeş din 1957. Liceul Dinicu Golescu,
Câmpulung (1952), Facultatea de Filosofie,
Bucureşti (1957). Ziarist, cotidianele din
Piteşti: Secera şi ciocanul (1957 – 1989);
Argeşul liber (1989 – 1990). Autor, scenarii
de film pentru televiziune. Colaborator la
revista Argeş, Piteşti, alte publicaţii din ţară.
Vizite documentare, Cehoslovacia (1980).
Analize, comentarii, interviuri pe teme
economice, administrative, sociale.
Contribuţii la evoluţia presei argeşene în
deceniile contemporane. Aprecieri publice.
(C.S.).
BUZOEŞTI. Comună în judeţul
Argeş, formată din satele: Vulpeşti, Bujoreni,
Buzoeşti, Cornăţel, Curteanca, Ioneşti,
Podeni, Redea, Şerboeni, Tomşanca, Vlăduţa.
Suprafaţa: 160,3 km2. Locuitori: 1.365 (1930);
8.220 (1970), 6.143 (2008). Atestare
documentară: 1464 (Curteani); 1557
(Vulpeşti); 1569 (Şerbăieni); 1570 (Podeni,
Vlăduţa). Monumente istorice: cruci de piatră
(1733, 1846). Biserici: Buzoeşti (1947),
Cornăţel (1821), Ioneşti (1858, 2002), Podeni
(1868), Şerboeni (1878), Tomşanca (1957),
Vlăduţa (1823), Vulpeşti (ante 1681).
Monumente ale eroilor: Buzoeşti (1920),
Şerboeni (1940). Monument comemorativ,
Răscoala ţăranilor din 1907, Şerboeni (1957).
Cea mai veche şcoală: Buzoeşti (1840); cămin
cultural (1948); bibliotecă publică (1957).
Bănci populare: Înălţarea lui Iisus, Buzoeşti
(1926-1946), Schimbarea la Faţă, Ioneşti
(1947). Cooperative de producţie şi consum:
Cernele, Cornăţel (1919-1927); Şerboieni,
Şerboeni (1946-1948), Economia, Vulpeşti
 ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

(1923-1935). Cooperative agricole de

producţie (1959-1990). Zonă cerealieră,
legumicolă, zootehnică. Tradiţii folclorice,
turism local. (G.C.).