Xdaxda

5/12/2018 TesteChir.OMF Raspuns-slidepdf.
com
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ

ŞI FARMACIE “N. TESTEMIŢANU”
FACULTATEA DE INSTRUIRE POSTUNIVERSITARĂ
Chirurgia oro-maxilo facială în teste
(pentru medici-cursanţi şi rezidenţi)
CHIŞINĂU 2010
http://slidepdf.com/reader/full/teste-chir-omf-raspuns 1/61
5/12/2018 TesteChir.OMF Raspuns-slidepdf.com

Anatomie clinică 9. C.S. Principala arteră care alimentează cavitatea nazală
1. C.S. Pereţii sinusului din interior sunt acoperiţi cu: este:
A. Epiteliu multistratulat cilindric cu cili; A. A. palatinală ascendentă;
B. Epiteliu cubic; B. A. alveolară;
C. Epiteliu plat; C. A. sefno-palatină;
D. Epiteliu prizmatic; D. Facială;
E. Epiteliu folicular. E. Toate acestea.
R.: A R.: C
2. C.S. Volumul cavităţii sinusului la adulţi (în cm3) 10. C.S. Principala arteră ce alimentează dinţii de pe arcada
variază între: inferioară este:
A. 14-25 cm3; A. A. linguală;
B. 15-40 cm3; B. A. palatnă descendentă;
C. 10-20 cm3; C. Sfeno-palatină;
D. 7-15 cm3; D. A. alveolară inferioară,
E. 20-50 cm3. E. A. suborbitară
R.: A R.: D
3. C.S. Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un 11. C.M. Limfa din sinusul maxilar se revarsă în limfonodulii:
orificiu oval care se deschide în: A. Submandibulari;
A. Miatul nazal superior; B. Retrofaringieni;
B. Miatul nazal mediu; C. Cervicali;
C. Miatul nazal inferior; D. Occipitali;
D. Prin celulele etmoidale; E. Jenieni.
E. Nici una din acestea. R.: A, B
R.: B 12. C.M. Limfa de la buzele superioară şi inferioară se
4. C.S. Sinusul maxilar are o formă de: revarsă spre limfonodulii:
A. Prismă triunghiulară; A. Jenieni;
B. Pătrat; B. Retroauriculari;
C. Triunghi; C. Submentonieri;
D. Oval; D. Submandibulari;
E. Rotundă. E. Supraclaviculari.
R.: A R.: C, D
5. C.M. Stâlpii de rezistenţă ai maxilei sunt: 13. C.M. Limfa de la dinţii de pe arcada inferioară se revarsă
A. Stâlpul fronto-nazal sau incisiv; spre limfonodulii:
B. Stâlpul zigomatic; A. Submandibulari;
C. Stâlpul pterigopalatin; B. Submentonieri;
D. Stâlpul (platforma) palatină; C. Parotidieni;
E. Stâlpul temporal. D. Retrofaringieni;
R.: A, B, C, D E. Jenieni.
6. C.S. Muşchii propulsatori ai mandibulei sunt: R.: A, B, C, D
A. M.masterin; 14. C.M. Limfa de la palatul dur şi moale se revarsă spre
B. M.temporal; limfonodulii:
C. M.pterigoid intern, A. Retroauriculari;
D. Pterigoid extern; B. Retrofaringieni;
E.
R.: M.digastric.
D C. Occipitali;
D. Cervicali profunzi;
7. C.M. Muşchii coborâtori ai mandibulei cu acţiune directă E. Submentonieri.
sunt: R.: A, B, C
A. Platisma; 15. C.M. Trigemenul are trei ramuri:
B. M.milohioidian; A. N. alveolar;
C. M.digastric; B. N. lingual;
D. M.geniohioidian; C. N. maxilar;
E. M.digastric. D. N. mandibular;
R.: B, C, D, E E. N. oftalmic.
8. C.M. Ramurile terminale ale a.carotide externe sunt: R.: C, D, E
A. A. linguală; 16. C.M. Dinţii de pe arcada superioară primesc inervaţie de la:
B. A. facială; A. N. oftalmic;
C.
D. A.
A. auriculară
temporală posterioară;
superficială; B.
C. N.
N. alveolar
alveolar superior şi mediu;
superior şi anterior;
E. Maxilară internă. D. N. alveolar superior şi posterior;
R.: D, E E. N. auriculotemporal.
2
R.: B, C, D E. Mucoasa de pe versantul vestibular al apofizei

17. C.S. Nervul nazopalatin asigură inervaţia: alveolare mandibulare.
A. Incisivilor şi caninilor superiori; R.: A, B, C
B. Mucoperiostul în treimea anterioară a palatului 25. C.S. Care ganglioni vegetativi au legătură cu trigemenul:
dur; A. Ganglionul sublingual;
C. Mucoperiostul a două treimi posterioare a B. Ganglionul submandibular;
palatinului; C. Ganglionul otic;
D. Toţi
E. Mucoasa
dinţiipalatului moale;
arcadei superioare. D. Ganglionul pterigomaxilar;
E. ciliar.
R.: B R.: A, B, C, D, E
18. C.M. Nervul alveolar superior şi posterior asigură 26. C.M. Nervul facial se ramifică în:
inervaţia: A. N. temporal;
A. Molarilor superiori; B. N. zigomatic;
B. Osul maxilar în zona acestor dinţi; C. N. bucal;
C. Palatul în zona acestor dinţi; D. N. marginal al mandibulei;
D. Tuberozitatea maxilarului superior, E. N. cervical.
E. O porţiune a mucoasei sinusului maxilar. R.: A, B, C, D, E
R.: A, B, C, D, E 27. C.S. Transportul impulsurilor gustative de la cele două
19. C.M. Nervul alveolar superior şi mediu asigură inervaţia: treimi anterioare ale limbii către analizatorul central este
A. Premolarilor; asigurat de:
B. premolarilor;
Mucoperiostului vestibular în regiunea A.
B. N.facial;
N.alveolar inferior;
C. Osul crestei alveolare în zona premolarilor; C. N.lingual;
D. O porţiune a mucoasei sinusului maxilar; D. N.glosofaringian;
E. Buzei superioare. E. N.coarda timpanică;
R.: A, B, C, D R.: E
20. C.M. Nervii alveolari superiori şi anteriori asigură 28. C.S. Nervul facial comunică cu n.lingual prin:
inervaţia: A. N.petros mare;
A. Mucoasa podelei fosei nazale; B. N.alveolar inferior;
B. O porţiune a mucoasei sinusului maxilar; C. N.sublingual;
C. Mucoperiostul vestibular în zona frontală a D. N.coarda timpanică;
maxilei; E. La direct.
D. Incisivii şi caninii superiori; R.: D
E. Premolarii superiori.
R.: A, B, C, D Anestezia locoregională
21. C.S. Nervul mandibular părăseşte craniul prin gaura:
A. Lacerum; 1. C.M. Medicamentele utilizate în premedicaţie sunt:
B. Rotundă; A. Barbiturice (luminal, fenobarbital,nemubital
C. Ovală; etc.);
D. Oftalmică; B. Analgezice-opacee (dipidolor, fentanil, mialgin
E. Spinoză. etc.);
R.: C C. Parasimpaticolitice (atropina, scopolamina etc.);
22. C.S. Nervul maxilar părăseşte raniul prin gaura: D. Antihistaminice (dimedrol, pipolfen, tavegil,
A. Spinoza; suprastin etc.);
B. Rotundă; E. Toate.
C. Oftalmică; R.: A, B, C, D
D. Ovală; 2. C.M. Premedicaţia este obligatorie :
E. Lacerum. A. La toţi pacienţii;
R.: B B. La copii;
23. C.M. Ramurile senzitive ale n.mandibular sunt: C. La bătrâni;
A. N.bucal; D. La pacienţii emotivi;
B. N.alveolar inferior; E. La bolnavii cu refelexe exagerate.
C. N.auriculotemporal; R.: A, B, C, D
D. N.pterigoidian extern; 3. C.M. Prin premedicaţie se reduce:
E. N.lingual. A. Durerea;
R.: A, B, C, E B. Excitabilitatea sistemului nervos central;
24. C.M. Nervul lingual asigură inervaţia sentitivă la: C. Frica;
A. Mucoasa gingivală de pe versantul intern al D. Secreţia salivei;
apofizei alveolare mandibulare; E. Nici una din ele.
B. Mucoasa planşeului bucal; R.: A, B, C, D
C. 2/3 anterioare a mucoasei limbii; 4. C.M. Pentru premedicaţie se folosesc următoarele
D. Mucoasa orofaringelui; medicamente:
3
A. Substanţe anestezice; 11. C.M. Preparatele anestezice pulverizabile (sprayuri) sunt:

B. Substanţe antiseptice; A. Gingicain;
C. Sedative şi neuroleptice; B. Xilestezin;
D. Vagolitice; C. Stomacain;
E. Analgezice. D. Lidocain 10%;
R.: C, D, E E. Xilonor.
5. C.M. Alegerea premedicaţiei se face întotdeauna în R.: A, B, C, D, E
funcţie de:
A. Vârsta şi terenul pacientului; 12. C.M.A.Anestezia de contact
Sol.Novocaini 2%;se poate efectua cu:
B. Metoda de anestezie ce va fi folosită (locală, B. Sol.Lidocaini 10%;
generală); C. Sol.Trimecaini 5%;
C. Circumstanţele operatorii (durata şi gravitatea D. Sol.Cocaini 10%;
intervenţiei); E. Sol.Epinefrini.
D. Locul intervenţiei (ambulator sau staţionar); R.: B, D
E. Nici una din ele. 13. C.M. Printre indicaţiile anesteziei prin refrigeraţie
R.: A, B, C, D figurează:
6. C.M. Printre proprietăţile pozitive ale lidocainei faţă de A. Incizia abceselor superficiale;
novocaină (procaină) figurează: B. Suprimarea reflexului de vomă;
A. Durata anesteziei este aceeaşi; C. Extracţia dinţilor parodontotici;
B. Nu este iritantă pnetru ţesuturi; D. Detartrajul;
C.
D. Anestezia se instalează
Zona de anestezie maiîntinsă,
este mai repede; E. Odontectomia
R.: A, C .
E. Durata anesteziei – mai lungă. 14. C.M. Prin tehnica Veisbrem se pot anestezia:
R.: C, D, E A. Nervul alveolar inferior;
7. C.S. Doza maximă a lidocainei permisă pentru B. Nervii alveolari superiori posteriori;
administrare în cabinetul stomatologic este de: C. Nervul lingual;
A. 0,2 gr.; D. Nervul maseterin;
B. 0,5 gr.; E. Nervul bucal.
C. 0,3 gr.; R.: A, C, E
D. 0,6 gr.; 15. C.M. Pentru extracţia molarului de minte inferior este
E. 0,5-0,6 gr. suficientă:
R.: A A. Anestezia mentonieră;
8. C.M. Avantajele noradrenalinei în comparaţie cu B. Anestezia plexală;
adrenalina sunt: C. Anestezia la Spina Spics;
A. Are efect coronarodilatator; D. Anestezia n.bucal;
B. Efect vasopresor de durată mai scurtă; E. Anestezia torusală (după Vaisbrem).
C. Nu determină vasodilataţia paralitică; R.: C, E
D. Nu influenţează ritmul şi debitul cardiac; 16. C.S. Pentru extracţia unui canin inferior este suficientă:
E. Toxicitate mai redusă. A. Anestezia la Spina Spics;
R.: A, C, D, E B. Anestezia plexală;
9. C.M. Anestezia generală, îndeosebi în chirurgia oro- C. Anestezia la gaura mentonieră;
maxilo-facială, este indicată: D. Anestezia la gaura incisivă,
A. La copii; E. Oricare dintre acestea.
B. La pacienţi cu teren alergic sau care prezintă R.: A
intoleranţă la anestezicile locale; 17. C.M. Reperele folosite în anestezia la Spina Spics sunt
C. La bolnavii cu deficienţe neuropsihice şi date de:
neuromotorii; A. Creasta temporală a ramului ascendent
D. În procesele septice evolutive unde nu se poate mandibular;
folosi anestezia locală; B. Marginea anterioară a muşchiului masetar;
E. Dorinţa pacientului. C. Nivelul planului de ocluzie a molarilor inferiori;
R.: A, B, C, D, E D. Plica pterigomandibulară,
10. C.M. Principalele metode de anestezie terminală (locală) E. Plica gloso-epiglotică.
sunt: R.: A, C, D
A. Anestezia prin refrigeraţie (Kelenul, azotul lichid T.C. Un pacient tânăr cu starea generală bună se prezintă
etc.); pentru extracţia unui molar inferior cu distrucţie coronară
B. Anestezia de suprafaţă prin contact (topică); mare.
C. Anestezia prin badijonare; 18. C.M. Precizaţi care sunt nervii ce trebuie anesteziaţi în
D. Anestezia prin îmbibiţie; vederea extracţiei:
E. Anestezia prin pulverizare. A. N.lingual;
R.: A, B, C, D, E B. N.bucal;
C. N.alveolar inferior;
D. N.mentonier;
4
E. N.maseterin. 26. C.M. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul
R.: A, B, C anesteziei nervului nazopalatin prin procedeul Hofer:
19. C.S. În timpul intervenţiei pacientul prezintă pierderea A. Este o anestezie topică;
parţială a cunoştinţei, paloare, greaţă, transpiraţii reci, B. Este o anestezie prin injecţie;
hipotensiune arterială. C. Se realizează prin introducerea unui tampon cu
Aceste simptome sugerează în special: cocaină de 10% în fosa nazală,
A. Edem anginoneurotic; D. Se practică o puncţie anestezică cu ac subţire în
B. Sincopă
C. Lipotimie;
respiratorie; E. planşeul
Tamponul fosei nazale,de
cu soluţie pecocaină
marginea
deseptului;
10% se aplică
D. Şoc anafilactic; pe podeaua fosei nazale, înapoia pragului
E. Sincopă albă. narinar.
R.: B R.: B, D
20. C.S. Ca tratament de urgenţă se recomandă: 27. C.M. Aria anesteziată după o anestezie plexală este:
A. Îndepărtarea corpilor străini din cavitatea buco- A. Mucoasa vestibulară;
faringiană; B. Periostul;
B. Întreruperea intervenţiei; C. Osul;
C. Flagelarea feţei; D. 1-2 dinţi dacă substanţa a fost lăsată într-un
D. Aşezarea bolnavului în poziţie orizontală; singur loc;
E. Toate acestea. E. Mucoperiostul palatinal.
R.: E R.: A, B, C, D
21. C.M.A.Contraindicaţiile anesteziei
Procese inflamatorii la tuberozitate
vestibulare în zona sunt; 28. C.S.dealungul
cu acul În anestezia la tuberozitate
tuberozităţii, până pe
la cale orală se pătrunde
profunzimea de:
respectivă; A. 2-2,5 cm;
B. Coagulopatii ; B. 2,5-3,5 cm;
C. Tumori gingivo-alveolare in treimea distală a C. 3,5-4 cm;
vestibulului superior; D. 1-1,5 cm;
D. Plexul venos pterigoidian procident; E. 1,5-2,5 cm.
E. Intervenţiile chirurgicale pe os în zona molarilor R.: B
superiori. 29. C.S. Puncţia în anestezia nervului nfraorbitar pe cale
R.: A, B, C cutanată se practică:
22. C.M. Reperele folosite în anestezia la tuberozitate pe cale A. La 5-8 mm sub rebordul orbitar inferior;
orală sunt: B. La 5 mm în afara liniei medio-pulpare;
A. Creasta zigomatico-alveolară; C. În dreptul aripii nazale la 0,5-1 cm în afara
B. Arcada temporo-zigomatică; şanţului nazogenian;
C. Rădăcina mezială a molarului 2; D. La 10-15 mm sub rebordul orbitar;
D. Rădăcina mezială a molarului 1; E. La 3-5 mm deasupra apexului PM2 superior.
E. Mucoasa mobilă. R.: C
R.: A, C, E 30. C.S. Prin anestezie la tuberozitate se blochează:
23. C.M. Pe cale cutanată, reperele folosite în anestezia la A. N.alveolari superiori şi medii;
tuberozitate sunt: B. N.nazopalatin;
A. Marginea anterioară a muşchiului masetar; C. N.alveolari superiori şi anteriori;
B. Marginea posterioară a muşchiului masetar; D. N.alveolari superiori şi posteriori;
C. Creasta zigomatico-alveolară; E. N.palatinal.
D. Marginea inferioară a osului zigomatic; R.: D
E. Marginea superioexternă a osului zigomatic. 31. C.M. Pentru extracţia incisivilor şi caninilor superiori se
R.: A, C, D efectuează anestezia:
24. C.S. Pe cale cutanată, în anestezia la tuberozitate se A. La tuberozitate;
pătrunde cu acul pe distanţa: B. Plexală;
A. 2,5 cm; C. La gaura suborbitală;
B. 3 cm; D. Nazopalatinală;
C. 3,5-4 cm; E. Palatinală.
D. 4,5-5 cm; R.: C, D
E. 2-2,5 cm. 32. C.S. Printre accidentele generale în practica
R.: C stomatologică cel mai frecvent întâlnim:
25. C.M. Puncţia anestezică pentru anestezia nervului A. Manifestări isterice;
nazopalatin se practică: B. Accidente alergice;
A. Pe mijlocul papilei incisive; C. Lipotimia;
B. Pe marginea papilei incisive; D. Sincopa;
C. La 0.5 cm înapoia şi deasupra marginii gingivale; E. Convulsiile.
D. La 1 cm înapoia şi desupra marginii gingivale; R.: C
E. La 0,3 cm înaintea şi sub marginea gingivală. 33. C.M. Sincopa cardiacă, ca accident al anesteziei locale:
R.: B, C A. Se poate manifesta prin edem angioneurotic;
5
B. Necesită resuscitarea cardiorespiratorie; A. Injectării soluţiei anestezice intravascular

C. Se manifestă prin absenţa pulsului; superficial;
D. Se instalează cu pierderea parţială a cunoştinţei; B. Decolării brutale a periosteomucoasei;
E. Se înregistrează cu pierderea totală a cunoştinţei. C. Înţepării trunchiului nervos;
R.: B, C D. Ischemiei prelungite;
34. C.M. Printre simptomele sincopei respiratorii figurează E. Toxicităţii soluţiei.
unele din următoarele: R.: B, D, E
A. Paloarea
B. Cianoza; generalizată;
C. Oprirea respiraţiei; 40. C.S. Precizaţi care din medicamentele enumerate mai jos
D. Dispneea de effort; este absolut necesar pentru tratamentul şocului
E. Fibrilaţia atrială. anafilactic:
R.: A, C A. Diazepam i.v.;
35. C.M. Printre simptomele principale ale lipotimiei B. Hemisucciant de Hidrocortizon i.v.;
figurează; C. Fenobarbital i.m.;
A. Pierderea totală a cunoştinţei pe un timp D. Papaverină i.m.;
îndelungat; E. Toate acestea.
B. Somnolenţă, transpiraţii, paloarea feţei; R.: B
C. Slăbiciuni, greaţă; 41. C.S. În care din următoarele tehnici de anestezie este
D. Pierderea parţială a cunoştinţei; posibilă ca accident pareza facială tranzitorie:
E.
R.: Oprirea
B, C, D respiraţiei, cianoza. A.
B. Anesteuia
Anesteuia nervului
nervului auriculo-temporal;
maseterin pe cale endobucală;
36. C.M. Măsurile elementare de susţinere a funcţiilor C. Anestezia nervului infraorbitar pe cale
organismului în lipotimie sunt: endobucală;
A. Administrarea de urgenţă a medicamentelor D. Anestezia nervului alveolar inferior pe cale
(adrenalina, atropina etc); endobucală;
B. Asigugurarea circulaţiei sanguine prin E. Anestezia nervului mentonier pe cale cutanată.
poziţionarea pacientului orizontal; R.: D
C. Asigurarea respiraţiei prin slăbirea 42. C.S. Probabilitatea complicaăiilor septice este mai mare
vestimentaţiei (cravata, gulerul, centura); după:
D. Excitarea centrelor respirator şi cardiovascular A. Anestezia plexală sau prin baraj;
cu vapori de amoniac; B. Anestezia la gaura incisivă;
E. Asigurarea unui flux de aer curat (ventilator, C. Anestezia la Spina Spix sau la tuberozitate;
deschiredrea geamului) sau inhalarea oxigenului. D. Anestezia la gaura palatinală sau mentonieră,
R.: B, C, D, E E. Nici una din aceste situaţii.
37. C.S. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în R.: C
cazul utilizării noradrenalinei: 43. C.M. În care din următoarele tehnici de anestezie este
A. Acţiunea predominantă a noradrenalinei este de mai mare riscul producerii unui trismus:
creştere a presiunii arteriale; A. Anestezia la gaura mentonieră;
B. Acţiunea principală este scăderea ritmului B. Anestezia după tehnica Vaisbrem;
cardiac; C. Anestezia la Spina Spix pe cale orală;
C. Supradozajul poate provoca o uşoară D. Anestezia tuberală;
hipotensiune şi tahicardie; E. Nici una din aceste tehnici.
D. Toxicitatea este de 8 ori mai crescută decât a R.: B, C
adrenalinei; 44. C.M. Durerea în timpul injectării soluţiei anestezice
E. Toate. poate fi provocată de:
R.: A A. Înţepătura trunchiului nervos sau a tunicii
38. C.S. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul perinervoase;
xilinei: B. Distensia brutală şi dilacerarea ţesuturilor datorită
A. Acţiunea anestezică a novocainei este de 3-4 ori injectării cu presiune;
mai puternică decât a xilinei; C. Soluţii anestezice iritante hipertone, alterate;
B. Toxicitatea xilinei se manifestă prin reacţii de D. Erori de substanţă;
iritaţie a SNC, colaps respirator şi circulator; E. Toate acestea.
C. Doza de toleranţă este apreciată de 3,5 g; R.: A, B, C, D
D. Frecvent produce reacţii alergice; 45. C.M. Scopurile unei premedicaţiei în chirurgia oro-
E. Doza maximă de xilină administrată odată pentru maxilo-facială sunt următoarele:
un adult de 70 kg este de 8-10 mg-kg corp. A. Înlăturarea fricii;
R.: B B. Coborărea nivelului metabolic;
39. C.M. Necroza mucoasei apare de obicei după anesteziile C. Deprimarea reflexelor vegetative, scăderea
plexale sau locale practicate submucos sau subperiostal şi se secreţiilor;
produce datorită: D. Potenţializarea agenţilor anestezici;
E. Acţiuni antiedematoase şi protecţia de efectele E. intervenţile chicurgicale pe os în zona molarilor

toxice. superiori.
R.: A, B, C, D, E R.: A, B, C
46. C.M. În cadrul anesteziei mucoasei fosei nazale prin 53. C.M. Reperele folosite în anestezia la tuberozitate pe
infiltraţie anestezicul va interesa: cale orală sunt:
A. nervul incizival; A. creasta zigomatoalveolară ;
B. porţiunea terminală a nervului alveolar; B. arcada temporozigomatică;
C. porţiunea terminală a nervului alveolar C. rădăcina
D. rădăcină mezială aa molarului 1;
2;
anterosuperior;
D. nervul infraorbitar; E. mucoasa mobilă.
E. porţiunea terminală a nervului alveolar postero- R.: A, C, E
superior. 54. C.M. Pe cale cutanată, reperele folosite în anestezia la
R.: A, C tuberozitate sunt;
A. marginea anterioară a muşchiului masetar;
47. C.S. La maxilă anestezia plexală este mai puţin efectivă:
B. marginea posterioară a muşchiului masetar;
A. în zona interincisivă; C. creasta zigomato-alveolară;
B. în zona molarului de 6 ani; D. marginea inferioară a osului zigomatic;
C. la tuberozitate; E. marginea supero-externă a osului zigomatic.
D. în zona fosei canine; R.: A, C, D
E. in zona premolarilor. 55. C.S.Pe cale cutanată, în anestezia la tuberozitate se
R.: B
48. C.M. Anestezia plexală este mai eficientă cănd: pătrunde
A. cu acul pe o distanţă de:
2,5 cm;
A. canalele haversiene sunt mai largi; B. 3 cm;
B. corticalele sunt mai calcificate; C. 3,5-4 cm;
C. corticala este mai puţin densă; D. 4,5-5 cm;
D. corticala este mai densă; E. 2,2+2,5 cm.
E. atrofia apofizei alveolare este evidentă. R.: C
R.: A, C 56. C.S. La anestezia la tuberozitate pe cale orală, se pătrunde
49. C.M Anestezia plexală este contraindicată: cu acul de-a lungul tuberozităţii, până la o profunzime de:
A. extracţiile molarilor inferiori la adulţi: A. 2,2-2,5 cm;
B. extracţia unui grup de 2-3 dinţi la maxilă; B. 2,5-3,5 cm;
C. cînd in locul depozitării anesteticuli este prezent C. 3,5-4 cm;
un proces infecţios; D. 1,1-1,5 cm;
D. cînd medulara
E. corticala este
estegroasă;
bine dezvoltată. E. 1,5+2,5 cm.
R.: B
R.: A, C, D 57. C.M. Direcţia acului în anestezia la tuberozitate pe cale
50. C.S. Anestezicul în anestezia plexală e necesar de depus: orală este:
A. intre periost şi corticală; A. în jos;
B. între mucosă şi periost; B. în sus;
C. intramucos; C. înapoi;
D. în canaliculele hawersiene; D. înainte;
E. nu contează unde e depus. E. înăuntru.
R.: B R.: B, C, E
51. C.M. Laturile negative ale anesteziei intraligamentare sunt: 58. C.M. Prin anestezia la tuberozitate, teritoriul anestezia
A. vazoconstricţia locală prelungită; va fi:
B. presiune exagerată in periodonţiu; A. osul alveolar;
C. ischemie locală prelungită; B. constant zona molarilor;
D. ingectare anesteticului dureroasă; C. constant zona premolarilor;
E. in caz de extracţie dentară persistă pericolul D. gingivo-mucoasa palatină până la nivelul Pm1, C;
instalării alveolitei uscate. E. peretele posterior al sinusului maxilar.
R.: A, B, C, D R.: A, B, E
52. C.M. Contraindicaţiile anesteziei tuberale sunt: 59. C.S. Puncţia, în anestezia nervului infraorbitar pe cale
A. procese infecţioase vestibulare in zona cutanată se practică:
respectivă; A. la 5-8 min sub rebordul orbitar inferior;
B. coagulopatiile (pericolul instalării hematoamelor B. la 5 mm în afara liniei medio-pupilare;
masive în caz de înţepare a plexului venos C. în dreptul aripii nazale la 0,5-1 cm în afara şanţului
pterigoidian); nazo-genian;
C. tumori în treimea postereioară a vestibulului D. la 10-15 mm sub rebordul orbitar;
superor; E.
D. plexul venos pterigoidian în vecinătate cu la R.:
3-5 mm
C deasupra apexului PM 2 superior.
tuberozitatea; 60. C.M. Pentru anestezia la gaura palatină se folosesc
următoarele repere:
7
A. ultimul molar la 1 cm deasupra coletului acestuia; E. gradul de atrofiere este mai mare, iar suprafaţa
B. la 1 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur; osoasă, de contact, mai mică.
C. la 0,5 cm înaintea marginii posterioare a palatului R.: A
dur; 67. C.S. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul
D. la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei xilinei:
pterigoide; A. acziunea anestezică a procainei este de 3-4 ori mai
E. la 0,5 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei puternică decât a xilinei;
pterigoide.
R.: A, C, D B. toxicitatea xilinei
a SNC, colaps se manifestă
respirator prin reacţii de iritaţie
şi circulator;
61. C.M. Puncţia anestezică pentru anestezia nervului C. doza de toleranţă este apreciată la 3,5 g;
nazopalatin se practică: D. frecvent produce reacţii alergice;
A. pe mijlocul papilei incisive; E. doza maximă de xilină administrată o dată pentru
B. pe marginea papilei incisive; un adult de 70 kg este de 8-10 mg/kg corp.
C. la 0,5 cm înapoia şi deasupra marginii gingivale; R.: B
D. la 1 cm înapoia şi deasupra marginii ginginale; 68. C.M. Care dintre următoarele efecte aparţin noradrenalinei:
E. la 0,5 înaintea şi sub marginea ginginală. A. creşterea presiunii arteriale;
R.: B, C B. creşterea ritmului cardiac;
62. C.M. Reperele folosite în anestezia mandibulară C. eficienţa vasoconstrictoare periferică fără să
(Spix ) sunt date de: influenţeze ritmul, amplitudinea şi debitul cardiac;
A. creasta temporală a ramului ascendent mandibular; D. toxicitatea este de 4 ori mai scăzută decât a
B. marginea anterioară a muşchiului maseter; adrenalinei;
C. nivelul planului de ocluzie al molarilor inferiori; E. toxicitatea este de 2 ori mai mare decât a
D. plica pterigomandibulară, adrenalinei.
E. plica gloso-epiglotică. R.: A, C, D
R.: A, C, D 69. C.M. În anestezia topică (aplicarea substanăelor anestezice
63. C.M. În anestezia la Spix, dacă acul este introdus medial pe mucoasă) se poate face prin:
de plica pterigomandibulară, se produce: A. infiltraţie;
A. infiltrarea peretelui taringian; B. badijonare;
B. tumefacţie voluminoasă; C. imbibiţie;
C. jena în deglutiţie; D. pulverizare;
D. anestezia cu pareză tranzitorie a nervului facial; E. baraj.
E. acul se opreşte în ramul mandibular fără a obţine R.: A, B, C, D, E
70. C.M. Semnele caracteristice în pareza facială tranzistorie
anestezie.
R.: A, B, C sunt:
64. C.S. În anestezia nervului alveolar inferior pe cale A. anestezia regiunii temporale şi a pavilionului
cutanată, submandibulară, depozitul anestezic va trebui urechii;
lăsat la: B. căderea comisurii bucale;
A. 2,2-2,5 cm; C. inocluzie palpebrală;
B. 4,4-4,5 cm; D. dispariţia mişcărilor mimice;
C. 3,3-5 cm; E. analgezia gustativă a limbii.
D. 2,5-3 cm; R.: B, C, D
E. 5-5,5 cm. 71. C.S. Trimisul postanestezic persistent trebuie pus în
R.: B legătură cu:
65. C.M. Reperele folosite în anestezia nervului bucal pe A. dezvoltarea unui proces infecţios în lojile învecinate,
cale orală vor fi: prin contaminare septică;
A.
B. la la 11 cm
cm înapoia
înainteaşişidedesubtul orificiuluicanalului
deasupra orificiului Stenon; B.proces
sau de miozită
iritaţii produsetraumatică, prin puncţie septică
de anestezie;
Stenon; C.vasconstricţie bruscă şi prelungită;
C. linia ce intersectează baza apofizei coronoide cu D.injectarea intravasculară a anestezicului;
planul de ocluzie al molarilor superiori: E.toate acestea.
D. unghiul ascuţit format de planul de ocluzie al R.: B
molarilor superiori cu al celor inferiori; 72. C.M. Necroza ţesuturilor moi poate apărea datorită:
E. la 1 cm sub planul de ocluzie al molarilor superiori, A. injectării soluţiei anestezice intravascular superficial;
în mucoasa mobilă sub un unghi de 35-45 gr. B. decolării brutale a periosteomucoasei;
R.: A, C C. înţepării trunchiului nervos;
D. ischemiei prelungite;
66. C.S. Anestezia plexală este mai eficientă la copii şi E. toxicităţii soluţiei.
tineri, deoarece: R.: B, D, E
A. sistemul hawersian are canale mai largi;
B. osul prezintă un grad mai mare de calcifiere; 73. C.M. Anestezia
indispensabilă la: generală în stomatologie este
C. corticala osoasă este mai densă; A. copii mici;
D. periostul este în formare; B. pacienţii cu teren alergic;
8
C. bolnavii cu deficienţe neuropsihice; 2. C.S. Extracţia dentară este bine să fie efectuată la
D. bolnavii cu procese septice evolutive; bolnavii cu infarct miocardic în antecedente, după:
E. nici una dintre acestea. A. cel puţin 15 zile de la infarct;
R.: A, B, C, D B. cel puţin 30 zile de la infarct;
74. C.M. Anestezia generală de scurtă durată trebuie să C. cel puţin 3 luni de la infarct;
îndeplinească între altele: D. cel puţin 6 luni de la infarct;
A. o inducţie rapidă; E. cel puţin 6-8 ore de la infarct.
B. un efect hipnotic
C. analgezicsuperficial;
eficint; 3. C.M. R.: D
În tehnica extracţiei dentare cu cleştele, luxaţia este
D. să nu determine depersiune respiratorie şi circulatoare; manopera:
E. să realizeze o trezire rapidă a bolnabului. A. prin care se realizează o lărgire progresivă a
R.: A, B, C, D, E alveolei;
75. C.S. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în B. prin care se realizează secţionarea ligamentului
cazul horadrenalinei: circular al dintelui;
A. acţiunea predominantă a noradrenalinei este de C. prin care se realizează ruperea fibrelor legamentare
creştere a presiunii arteriale; dento-alveolare;
B. acţiunea principală este scădrea ritmului cardiac; D. prin care se mobilizează dintele în alveola sa;
C. supradozajul poate provoca o uşoară hipertensiune şi E. manopera de tracţionare a dintelui în ax şi extracţia
tahicardie; acestuia.
D. toxicitatea este de 8 ori mai crescută decât a R.: A, C, D
adrenalinei. 4. C.S. Extracţia dentară, la bolnavul cu leucoze acute, este
R.: A permisă:
76. C.S. Anestezia prin pulverizare are următoarele avantaje: A. numai sub controlul riguros al hemostazei;
A. uşurinţa de aplicare; B. numai sub protecţie de antibiotice;
B. lipsa riscurilor de administare; C. este contraindicată în mod categoric;
C. o analgezie bună de suprafaţă; D. numai după întreruperea tratamentului anticoagulant;
D. permite intervenţii superficiale de scurtă durată; E. numai după un tratament de 24-48 de ore
E. toate acestea. hipoglicemiant.
R.: E R.: C
77. C.M. Aria anesteziată după o anestezie plexală este: 5. C. S. Pentru efectuarea unei extracţii dentare la un bolnav
A. mucoasa vestibulară; diabetic, este recomandat ca nivelul glicemiei să fie scăzut
B. periostul; la:
C. osul; A. 200 mg%;
D. 1-2 dinţi dacă substanţa a fost lăsată într-un singur B. 150 mg%;
loc; C. 120 mg%;
E. nici una dintre acestea. D. 100 mg%;
R.: A, B, C, D E. 80 mg%.
78. C.M. Indicaţiile anesteziei plexale pot fi: R.: B
A. pulpectomii; 6. C.M. La bolnavii corticodependenţi, extracţia dentară
B. extracţii; presupune:
C. rezecţii apicale; A. întreruperea tratamentului cortizonic
D. extirpări de chisturi, epulide; B. continuarea tratamentului cortizonic;
E. intervenţii de chirurgie parodontală. C. protecţie antibiotică;
R.: A, B, C, D, E D. administrare obligatorie a vitaminei K;
79. C.M. Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia E. întreruperea medicaţiei anticoagulante cu 4 ore
generală în stomatologie:
A. protecţia pacientului; înaintea
R.: B,extracţiei
C dentare.
B. administrare uşoară; 7. C.S. Pentru extracţia primului molar superior, pentru
C. cooperarea cu pacientul; luxaţia dintelui, se fac la început mişcarea de basculare în
D. timpul operator nelimitat; sens:
E. sângerare redusă în timpul intervenţiei. A. palato-vestibular;
R.: A, B, C, D, E B. vestibulo-oral;
C. numai vestibular;
EXTRACŢIA DENTARĂ D. vertical (tracţiune în ax);
1. C.M. Ca orice intervenţie chirurgicală, extracţia dentară E. numai palatinal.
poate determina: R.: B
A. ascensiuni termice de 0,8-1 grade; 8. C.M. În extracţia primilor doi molari inferiori, luxaţia se
B. leucocitoză de 10.000-12.000/mm cubi; face prin manopere de basculare, şi anume.
C.
D. leucopenie de 3500-4000/mm
creştere a VCH cu 2-4 mm/h; cubi; A. mişcări de supinaţie
cleştii îndoiţi şi pronaţie, când se folosesc
pe lateral;
E. scădere a VCH cu 2-4 mm/h. B. mişcări de flexie şi extensie, când se folosesc cleştii
R.: A, B, D îndoiţi pe muchie;
9
C. mişcări de supinaţie, când se folosesc cleştii îndoiţi C.întroducerea în alveolă de conuri cu antibiotice;
pe muchie; D. sutură cu fire separate;
D. mişcări de supinaţie, când se folosesc cleştii îndoiţi E. electrocauterizarea marginilor plăgii alvelare şi
pe lat; sutura.
E. oricare mişcare este corectă, indiferent de tipul de R.: B
cleşte folosit. 15. C.M. Chiuretajul alveolar se consideră terminat atunci
R.: A, B când:
9. C.M. Îneste:
elevatorului extracţia cu elevatorul Lecluse, vârful A.
B. din alveolă diminuă
sângerarea nu se maifoarte
elimină secreţie seropurulentă;
mult;
A. insinuat transversal, în spaţiul intermediar, sub C. la palparea cu chiureta a pereţilor alveolari se
punctul de contact; percepe os dur, rezistent;
B. insinuat oblic, la 45 gr., sub punctul de contact; D. se percepe, la chiuretaj, un os înmuiat;
C. cu faţa plană spre molarul de minte; E. secreţia seropurulentă se transformă în secreţie
D. cu faţa convexă spre molarul de 12 ani; serosanghinolentă.
E. cu faţa convexă spre molarul de minte. R.: B, C
R.: C, D 16. C.M. Avantajele suturii postextracţionale sunt:
10. C.S. Extracţia rezecţie recomandată de Wizel constă în: A. diminuarea sângerării;
A. îndepărtarea rădăcinii împreună cu septul B. scăderea durerii;
interradicular; C. cicatrizarea mai rapidă;
B. îndepărtarea rădăcinii, împreună cu o porţiune din D. protejarea plăgii de mediul septic bucal;
pereţii alveolari, respectivi: 56 E. în cazul proceselor inflamatorii acute sutura
C. îndepărtarea rădăcinii după crearea unui şanţ favorizează o regenerare
periradicular; 57 osoasă rapidă.
D. îndepărtarea rădăcinii folosind numai vârful R.: A, B, C, D
elevatorului; 17. C.S. În cazul unei fracturi de perete alveolar, când
E. îndepărtarea rădăcinii după rezecţia în totalitate a fragmentul osos rămâne ataşat de periost, se va face:
peretelui alveolar vestibular. A. deperiostarea şi desprinderea fragmentului osos, apoi
R.: B regularizarea marginilor osoase şi sutura;
11. C.M. Separaţia rădăcinilor este indicată când: B. repunerea fragmentului osos detaşat la loc şi sutura
A. acestea sunt unite prin podeaua camerei pulpare şi nu gingivomucoasei;
pot fi extrase împreună; C. sutura fragmentului la periostul existent şi
B. rădăcinile sunt prea divergente; pansament supraalveolar compresiv;
C. rădăcinile sunt prea convergente, având între ele un D. îndepţrtarea fragmentului numai cu electrocauterul;
sept osos gros; E. deperiostarea fragmentului şi electrocauterizarea
D. resturile radiculare mici sunt situate în fundul periostului.
alveolei; R.: B
E. una din rădăcini a fost extrasă, rămânând un rest 18. C.S. Fractura mandibulei se poate produce:
radicular profund, în alveola vecină. A. în timpul extracţiei molarului de 6 ani cu rădăcini
R.: A, B, C recurbate distal;
12. C.M. Alvelotomia este indicată în cazul: B. în timpul extracţiei molarului de minte inferior, când
A. rădăcinilor aflate sub punţi dentare; acesta are rădăcini drepte şi se foloseşte elevatorul
B. anchilozelor dentoalveolare; Lecluse;
C. resturilor radiculare profunde intraosoase, rămase C. în timpul extracţiei molarului de minte, când acesta
după extracţii vechi; are rădăcini recurbare distal şi se foloseşte elevatorul
D. odontoamelor satelite prin procese de Lecluse;
hipercementoză.
E. Rădăcinilor deformate D. când există
sau dinţi chisturi
incluşi foliculare,
la nivelul tumori, osteomielită
mandibulei;
R.: A, B, C, D, E E. când se folosesc elevatoare curbe pentru extracţia
55 13. C.M. Incizia mucoasei pentru alveolotomie are forma dinţilor laterali cu rădăcini recurbate distal.
de R.: B
A. trapez; 19. C.S. Rădăcinile dentare împinse sub mucoasa sinuzală
B. curba cu convexitatea spre fundul de sac vestibular; se extrag:
C. ”L”; 58 A. după cura radicală de sisnus;
D. tip Pichler; 59 B. numai dacă manevra Valsava este pozitivă;
E. curbă cu concavitatea spre fundul de sac vestibular. 60 C. pe cale alveolară lărgită;
R.: A, C 61 D. numai cu ajutorul cleştilor de rădăcini;
14. C.S. Dacă din alveola infectată continuă postextracţional
62 E. numai cu elevatoarele cu cioc lateral.
să se evacueze o secreţie sanguino-purulentă, fără a exista
R.: C
tendinţa
A. de formarealveolar;
chiuretaj a unui cheag normal, se impune: 20. C.S. În deschiderea accidentală a sinusului maxilar, se
contraindică:
B. introducerea în alveolă a unei meşe iodoformate
A. exploararea alveolei cu un stilet butonat;
subţiri, care se lasă în alveolă;
B. manevra Valsava;
10
C. introducerea unei meşe iodoformate profund B. efectuarea unei obturaţii corecte a canalului
intraalveolar, în scop hemostatic şi antiseptic; radicular;
D. rezecţia marginilor osoase şi sutura cu afrontarea cât C. vizualizarea zonei situate oral faţă de rădăcină în
mai apropiată a marginilor gingivomucoasei; vederea îndepărtării ţesutului patologic;
E. aplicarea desupra alveolei, pentru 7- zile, a unui D. reducerea lungimii rădăcinii în vederea unei
tampon iodoforrmat menţinut prin ligatură de sârmă cicatrizări fibroase;
în “8”. E. readucerea corectă a lamboului peste defectul osos.
21. C.M. R.: C în alveolite este caracterizată prin:

Durerea R.: A, C
A. apariţia la 2 de ore postextracţional;
B. apariţia la 3-4 zile postextracţional;
C. persistenţa fenomenelor dureroase ce nu se remit la 28. C.M. Ca regulă generală, rezecţia apicală se utilizează
antialgice obişnuite; în cazurile în care:
D. iradierea în hemimaxilar sau hemicraniu; A. după îndepărtarea apexului mai rămâne 1/3 din
E. intensitate deosebită ce îmbracă uneori caracterul de rădăcină cu implantare în os sănătos;
nevralgie trigeminală. B. după îndepărtarea apexului mai rămân 2/3 din rădăcină
R.: B, C, D, E implantată în os Sănătos;
22. C.M. Caracteristic pentru alveolita umedă este faptul că: C. după îndepărtarea apexului mai rămâne ½ din rădăcină,
A. predomină leziunile de tip inflamator; iar acest dinte este un intermediar într-o lucrare protetică fixă;
B. este lipsită de fenomene inflamatorii; D. după îndepărtarea apexului, mai rămâne 1/2 din
C. mucoasa
alveolă sedin jur este
găsesc tumefiată,
cheaguri turgescentă,
alterate, purulente;iar în rădăcină, dar acest dinte este stâlpul distal, pe care se aplică
croşetul unei proteze mobile;
D. gingia este palidă, atonă; E. procesul apical nu interesează doi dinţi vecini.
E. în alveolă lipseşte cheagul; R.: B, C
R.: A, C 29. C.M. În rezecţia apicală, avantajele inciziei cu
23. C.S. Hemoragia apărută la –3 ore de la extracţie, este: convexitatea spre coroana dintelui sunt:
A. hemoragie imediată; A. decolare uşoară a lamboului;
B. hemoragie tardivă; B. apexul dentar este imediat abordabil;
C. hemoragie precoce; C. previne apariţia bridelor cicatricale postoperatorii;
D. hemoragie imediată prelungită; D. vizibilitate şi acces maxim;
E. nici una dintre acestea. E. cicatrice puţin vibilă în zona maxilară frontală.
R.: C R.: A, B
24. C.S. Osteotomia transmaxilară este indicată în: 30. C.M. În rezecţia apicală, incizia în “L” permite crearea
A. parodontite apicale cronice cu secreţie persistentă pe unui lambou triunghiular cu următoarele avantaje:
canal; A. aport vascular maxim în lambou;
B. depăşiri ale apexului cu substanţe de obturaţie ce nu B. posibilitate minimă de dehiscenţă;
se resorb; C. se poate repoziţiona foarte corect;
C. chisturi radiculare mici; D. lamboul se decolează uşor;
D. fracturi radiculare în 1/3 apicală; E. permite un abord bun, în cazul rădăcinilor lungi.
E. ace rupte în 1/3 apicală. R.: A, B, C
R.: A 31. C.M. Contraindicaţiile relative ce temporizează rezecţia
25. C.M. În osteotomia transmaxialră incizia este dreptă, apicală sunt:
lungă de 1-1,5 cm şi plasată în dreptul dintelui interesat A. dinte în plin proces inflamator acut;
urmărindu-se: B. leucemiile acute;
A. dehiscenţa plăgii; C. stomatitele;
B. sutura într-un singur plan; D. hemofilia;
C. menţinerea unei fistule; E. sinuzite maxilare rinogene sau odontogene.
D. prevenirea dehiscenţei plăgii; R.: A, C, E
E. evitarea hemoragiilor. 32. C.M. Contraindicaţiile absolute ale rezecţiei apicale
R.: A, C sunt:
26. C.M. Avanatajele chiuretajului periapical constau în: A. tireotoxicoze grave;
A. menţinerea lungimii totale a rădăcinii; B. hemofilia;
B. certitudinea radicalităţii intervenţiei; C. leucemiile acute;
C. pot fi abordaţi şi dinţii cu obturaţii incomplete de D. stările gripale, caşexia;
canal; E. supuraţiile în sfera buco-maxilo-facială.
D. nu alterează implantarea dintelui; R.: A, B, C
E. se foloseşte la dinţi cu compacte osoase groase. 33. C.M. Indicaţiile rezecţiei cu obturaţie retrogradă sunt:
R.: A, D A. obturaţii radiculare incomplete, cu cument oxifosfat
27. C.M. Rezecţia deltei
A. eliminarea apexului se practică
apicale dincare
infectate douănumotive:
poate fi B. de zinc, fără corono-radiculare;
reconstituiri con de gutapercă;
sterilizată; C. ace rupte pe canal;
D. cementita necrotică;
11
E. osteita periapicală cronică. 40. C.M. Dintre factorii generali incriminaţi în erupţia
R.: A, B, C tardivă, se menţionează:
34. C.M. În rezecţia apicală, pentru o sutură cât mai A. bolile febrile;
corectă, este necesar ca: B. tulburările psihice (oligofrenia);
A. acul să fie introdus în lambou şi apoi în marginea C. rubeola prenatală;
plăgii mucosei fixe; D. bolile distrofiante osoase;
B. acul să fie introdus în marginea plăgii mucoasei fixe E. tipul rasial.
C. şi apoideînsutură
firele lambou;
să fie poziţionate la 5-7 mm unul de R.: B,criteriul
41. C.M. După C, D topografic, incluziile pot fi:
altul; A. intraosoase;
D. firele de sutură să fie poziţionate la 10-15 mm unul B. de cauză locală;
de altul; C. de cauză generală;
E. nodul va fi strâns doar până la albirea mucoasei, D. ale dinţilor permanenţi, temporari sau
pentru a preveni necroza. R.: A, C,E supranumerari;
35. C.S. Condiţia esenţială în efectuarea amputaţiei E. submucoase.
radiculare este ca: R.: A, E
A. rădăcinile să fie sudate în bloc; 42. C.M. Reperele folosite pentru caracterizarea incluziei
B. tratamentul rădăcinii ce urmează a fi conservată să molarului de minte inferior sunt:
fie corect efectuat, preoperator, şi controlat A. angularea;
radiologic, fără reacţie periapicală; B. relaţia cu ramul ascendent mandibular;
C. molarii să aibă canale permeabile; C. densitatea osului înconjurător;
D. rădăcina să fie curbă pentru a mări suprafaţa de D. relaţia cu planul ocluzal;
sprijin osos; E. morfologia rădăcinii.
E. rădăcina restantă să fie recurbată mezial, pentru a se R.: A, B, C, D, E
opune extracţiei. 43. C.M. În general, morfologia rădăcinii influenţează
R.: B dificultatea extracţiei molarului de minte inferior prin:
36. C.M. Indicaţiile amputaţiei radiculare pot fi: A. lungimea rădăcinilor;
A. molarii cu reacţii inflamatorii cronice, constituite pe 63 B. curbura rădăcinilor;
o rădăcină; 64 C. direcţia curburii rădăcinilor;
B. molarii cu o rădăcină fracturată în 1/3 medie sau 65 D. dimensionarea mezio-distală a rădăcinilor;
cervicală; 66 E. spaţiul periodontal.
C. molarii de 12 ani care împiedică, prin porţiunea lor R.: A, B, C, D, E
distală, extracţia molarilor de minte incluşi;
D. molari cu canale impermeabile pe o rădăcină; 44. C.S. Prima,
determinată şi cea molarului
de erupţia mai frecventă complicaţie
de minte inferior,septică
este:
E. pungi paradontale adânci pe o rădăcină a unui A. abscesul buccinato-maxilar;
molar. B. adenita acută supurată;
R.: A, B, C, D, E C. perecoronarita;
37. C.M. La molarii superiori se poate aplica amputaţia D. sinalgia dento-cutanată;
rădăcinii pentru: E. tromboflebita sinusului cavernos.
A. rădăcina mezio-vestibulară; R.: C
B. rădăcina disto-vestibulară; 45. C.M. Complicaţiile septice la distanţă, datorate incluziei
C. ambele rădăcini vestibulare; molarului de minte inferior, sunt reprezentate de:
D. rădăcina palatinală; A. tromboflebita sinusului cavernos;
E. nici una dintre acestea. B. complicaţii septice pulmonare;
R.: A, B, D
C. algii cervico-faciale;
38. poate
C.M. folosi
În vederea amputaţiei rădăcinii palantinale se
un lambou: D. trismus;
A. triunghiular; E. septicemii.
B. în anvelopă; R.: A, B, E
C. Pichler; 46. C.M. Gingivostomatita odontiazică se caracterizează
D. Ginginal, trapezoidal; prin:
E. Nici unul dintre acestea. A. unilateralitatea fenomenelor;
R.: A, D B. debutul brusc;
39. C.M. Tu lburările topografice de erupţie dentară sunt C. ulceraţii acoperite de depozite alb-gălbui uşor
reprezentate de: detaşabile;
A. heterotopie; D. bilateralitatea fenomenelor pe mucoasa jugală;
B. erupţie precoce; E. debutul lent, insidios.
C. ectopie dentală; R.: A, B
47. C.M. Incluzia molarului de minte inferio poate duce la
D.
E. erupţie
incluzietardivă;
dentară. apariţia unor formaţiuni tumorale, cum ar fi:
R.: A, C, E A. ameloblastomul;
B. tumora cu mieloplaxe;
12
C. chistul folicular; 54. C.S. Comunicarea oro-antrală accidentală post-

D. chistul paradentar; extracţională
E. cementomul. A - se închide imediat post-extracţional
R.: A, C, D B - se aşteaptă închiderea spontană a comunicării
48. C.M. Dintre tulburările senzitive provocate de erupţia C - se asociază imediat cu cura radicală sinuzală
dificilă a molarului de minte, fac parte: D - nu este necesară asocierea cu cura radiculară
A. sinalgiile dento-cutanate; putându-se închide în aceeaşi şedinţă
B.
C. paraliziile
trismusul; faciale; ER.:- sunt
E posibile toate variantele
D. algiile cervico-faciale; 55. C.M. Tentativa nereuşită de închidere a comunicării
E. nevralgiile dentare. oro-antrale
R.: A,D, E A - trebuie urmată de o altă tentativă pentru
49. C.M. Indicaţiile decapuşonării sunt: finalizarea închiderii
A. incluzia verticală a molarului de minte inferior; B - se temporizează sub protecţia plăcii palatine
B. capuşon de mucoasă gros; C - nu se aplică placă palatină pentru a facilita
C. incluzii osoase parţiale; drenajul sinusal
D. incluzii submucoase; D - se poate rezolva ambulator
E. ramul ascendent nu interferă faţa ocluzală a E - este obligator să fie rezolvată în condiţii de
molarului de minte. internare
R.: A, D, E R.: B, C, D
50. C.M. Durerea postoperatorie, după odontectomie, poate 56. C.M.AÎn- nu
empiemul sinusal:
sunt interesate părţile moi geniene
avea trei caracteristici:
A. este de intensitate medie şi cedează la antialgice B - sunt interesate şi părţile moi geniene
obişnuite; C - nu este posibil trismusul
B. intensitatea maximă apare la 12 ore postoperator; D - este posibil trismusul
C. ca durată în timp, rar depăşeşete 2-3 zile; E - este posibil chemozisul
D. intensitatea maximă apare la 48 de ore postoperator; R.: B, D, E
E. este de intensitate mare, iradiată, şi nu cedează la 57. C.M. În comunicarea oro-antrală veche:
antialgice obişnuite. A - există secreţie purulentă în sinus
R.: A, B, C B - nu există secreţie deoarece ea drenează prin
51. C.M. Următorii factori influenţează dificultatea orificiul de comunicare
odontectomiei molarului de minte superior: C - există mucoasa sinusală îngroşată
A. sinus maxilar în contact intim cu rădăcinile D - nu este îngroşată mucoasa deoarece sinusul este
molarului de minte; drenat permanent prin
B. ligamentul periodontal larg; orificiul de comunicare
C. incluzie submucoasă; E - totul depinde de dimensiunea comunicării oro-
D. uneori, molarul de minte superior formează antrale
porţiunea posterioară a peretelui sinuzal; R.: A, C
E. tuberozitatea maxilară poate fi uşor fracturată, când Afecţiunile inflamatorii
există un sinus voluminos sau când incluzia este
menzioangulară. 1. C.M. La nivelul cavităţii bucale cea mai mare cantitate
R.: A, B, C, D, E de bacterii se găseşte:
52. C.M. Redresarea chirurgical-otodontică a caninilor A. pe mucoasa geniană;
incluşi are următoarele indicaţii: B. pe mucoasa buzelor;
A. vârsta tânără; C. pe faţa dorsală a limbii;
D. pe suprafaţa dinţilor;
B. incluzia
C. nu preade
spaţiu suficient profundă;
arcadă; E. în glandele salivare.
D. dintele este în poziţie oblică sau orizontală; R: C,D
E. canalul prezintă numai anomalii de formă dar nu şi 2. C.M. La nivelul cavităţii bucale funcţionează o serie de
de volum. mecanisme de protecţie care influenţează calitativ şi
R.: A, B, C cantitativ flora microbiană prezentă:
53. C.M. În cadrul otondectomiei canninului superior se A. lizozimul;
pracică secţionarea dintelui şi extracţia separată a B. sistem antibacterian lactoperoxidază-thiociant
acestuia când: H2O2;
A. există o angulare accentuată între coroană şi C. betalizinele din serul sanguin şi glicoproteinele
rădăcină; salivare;
B. canalul este într-o incluzie uşor oblică sau verticală; D. procesul de fagocitoză şi bacteriofagii;
C. canalul prezintă o anomalie de formă sau de volum; E. anticorpii salivari: Lg A, Lg G, Lg M.
R:
D.
E. există un contact
osul alveolar esteintim cu rădăcinile dinţilor vecini;
elastic. 3. C.M. Focarele de infecţie (potenţial patogenice) în
R.: A, C, D cavitatea bucală sunt:
A. placa dentară;
13
B. caria dentară; 10. C.S. În cazul infecţiilor, organismul uman acţionează

C. pungile parodontale, tartul; specific, elaborînd anticorpi ca răspuns la prezenţa
D. parodontitele apicale; antigenilor microbieni. De cine sunt produşi aceşti
E. depunerile linguale. anticorpi:
R: A,B,C,D A. de către elementele sanguine (eritrocite,
4. C.M. Sistemul de rezistenţă al organismului uman faţă de monocite);
acţiunea agenţilor B. de către limfocitele B;
patogeni cuprinde:
A. rezistenţa sau imunitatea naturală (moştenită); C. în ganglionii
D. limfatici;(mucoasaă, submucoasă);
structurile tisulare
B. rezistenţa sau imunitatea dobîndită; E. de către macrofagi.
C. imunitatea umorală; R: B
D. imunitatea celulară (imunitate mediată celular); 11. C.M. Anticorpii sunt complexe glicoproteice, cu numele
E. nici una. de imunoglobuline. Care sunt ele:
R: A,B,C,D A. Lg G;
5. C.M. Barierele naturale ce apără organismul de B. Lg M;
pătrunderea germenilor patogeni sunt: C. Lg A;
A. pielea; D. Lg D;
B. mucoasa cavităţii bucale; E. Lg E.
C. bariera de organ (hemato-encefalică); R: A,B,C,D,E
D. imunitatea dobîndită; 12. C.M. Imunoglobulinele acţionează împotriva germenilor
E. imunitatea naturală.
R:A,B,C localizaţiA.
extracelular,
opsonizareadeterminînd:
microorganismelor pentru a nu fi
6. C.M. În infecţiile părţilor moi perimaxilare sunt distruse de fagocite;
incriminate următoarele cauze: B. activarea lizei microorganismelor de către
A. caria penetrantă cu gangrenă complicată cu complement;
parodontită periapicală, pungi parodontale C. neutralizarea toxinelor;
adînci; D. înhibarea ataşării microorganismelor pe celulele
B. leziuni traumatice ale părţilor moi şi porţiuni organismului uman;
alveolare a maxilarelor; E. înălbirea viruşilor extracelulari.
C. litiaza salivară, infecţii salivare acute; R:
D. suprainfectarea chisturilor, furunculii şi 13. C.M. Apărarea antibacteriană este rezultatul unei acţiuni
carbunculii; sinergice şi ordonate a proceselor de:
E. corpi pătrunşi în ţesuturile moi. A. imunitate umorală;
R: A,B,C,D,E B. imunitate celulară;
7. C.M. Unele tratamente stomatologice duc la complicaţii C. factorilor de rezistenţă naturală;
septice (absece, flegmone etc): D. activitatea sistemului cardio-vascular;
A. obturaţii radiculare cu mortificări pulpare; E. activitatea sistemului nervos.
B. obturaţii de canal cu depăşire; R: A,B,C
C. coroane-proteze prost adaptate cu iritări ale 14. C.M. În inflamaţia acută caracteristic este formarea
parodonţiului marginal; exudatului constituit dintr-o componenţă lichidă şi alta
D. tratamente ortodontice; celulară, componenţa fiind:
E. anestezii loco-regionale. A. plasma ce conţine substanţe antibacteriene şi
R: A,B,C,D,E, antitoxice;
8. C.M. Cînd extracţiile dentare pot provoca abcese, B. mediatori chimici (serotonină, bradikinină);
flegmoane,osteomielite: C. ioni de K;
A. În caz dacă nu s-a ales momentul potrivit D. fibrinogen;
(extracţia făcută “la cald” fără drenare); E. polimorfonucleare, monocite, macrofage.
B. Cînd nu s-au îndepărtat elementele patologice R:A,B,C,D,E
din alveolă; 15. C.M. Tipurile de inflamaţie acută după natură şi
C. Extracţiile traumatice; caracterul exudatului inflamator sunt:
D. Rămăşiţi radiculare; A. inflamaţie seroasă cu cantitate mare de lichid
E. În orice extracţie dentară. (exudat bogat în proteine);
R: A,B,C,D B. inflamaţie fibrinoasă (exudat bogat în fibrină);
9. C.M. Imunitatea dobîndită în infecţii se realizează prin C. inflamaţie pseudomembranoasă (depozite alb-
acţiunea sistemului cenuşii pe mucoasă);
imuno-limfoid periferic care este constituit din: D. inflamaţie hemoragică (eritrocite);
A. ganglionii limfatici; E. inflamaţie catarală.
B. inelul limfatic Weldeyer; R:
C. splină; 16. C.M. Inflamaţia supurativă se caracterizează prin
D. limfocitele din mucoasă şi submucoasă; acumularea de puroi care este un lichid viscos de
E. macrofagi. culoare galbenă sau verzuie alcătuit din:
R: A,B,C,D, A. ţesuturi necrotice;
14
B. polimorfonucleare vii sau lizate; A. împăstarea;

C. fibrină; B. induraţia;
D. microorganisme, toxine; C. fluctuenţa;
E. enzime etc. D. crepitaţiile gazoase;
R: A,B,C,D,E E. durerea pulsatilă.
17. C.S. Abcesul este: R: C
A. un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase; 25. C.M. Calea submucoasă de difuzare în infecţiile părţilor
B. un proces inflamator
subcutanate, difuz în ţesuturile
intramusculare în moi
organe moi punct
perimaxilare aremai
de plecare ca ales:
parenchimatoase; A. accidentele de erupţie ale dinţilor;
C. o inflamaţie supurativă localizată, circumscrisă; B. parodontite apicale;
D. un proces inflamator al tegumentelor; C. parodontite marginale;
E. nici o definiie nu corespunde. D. prezenţa unor corpi străini;
R:C E. infecţii faringo-amigdaliene.
18. C.S. Flegmonul este: R: A,C
A. o inflamaţie supurativă localizată; 26. C.M. Calea limfatică de difuzare a infecţiilor părţilor moi
B. un proces inflamator cu caracter difuz; perimaxilare poate avea ca punct de plecare:
C. un proces pseudomembranos; A. accidentele de erupţie ale dinţilor;
D. un proces cu infiltraţie seroasă; B. parodontite apicale;
E. un proces cu infiltraţie fibrinoasă. C. parodontite marginale;
19. C.M. R:B

Flegmonul se caracterizează prin: D.
E. fracturi ale maxilarelor;
infecţii faringo-amigdaliene.
A. infiltrarea difuză a ţesuturilor (fără delimitare R:A,B,C,D,E
precisă); 27. C.S. Precizaţi care din următoarele afecţiuni pot detrmina
B. tumeficaţie, hiperemie, dură la palpare, infecţii ale părţilor moi
dureroasă; perimaxilare prin difuzare transososă:
C. conţinerea unui exudat cu polimorfonucleare, A. parodontita apicală;
bacterii, resturi de ţesut necrotic; B. parodontita marginală;
D. sunt provocate de germenii patogeni mai C. infecţiile faringo-amigdaliene;
agresivi cu o virulenţă pronunţată (steptococi); D. furunculule feţei;
E. reacţia de apărare locală şi generală scăzută. E. carbunculul feţei.
R: A,B,C,D,E R: A
20. C.M. Căile de răspîndire a infecţiei din focarul inflamator 28. C.M. Însămînţarea conţinutului unei colecţii supurate se
sunt: face pentru:
A. limfatică; A. a stabili ce tipuri bacteriene conţine acest
B. hematogenă; proces;
C. de-a lungul pachetelor vasculo-nervoase; B. a stabili care este sensibilitatea germenilor
D. prin spaţiile interfasciale, intermusculare; patogeni la antibiotice (antibiograma);
E. prin spaţiile intratisulare. C. a stabili un plan corect de anestezie şi
R: A,B,C,D,E intervenţie chirurgicală;
21. C.S. În inflamaţiile cronice predomină: D. a indica corect tratamentul complex;
A. inflamaţia cu caracter proliferativ; E. a şti pronosticul procesului.
B. inflamaţia cu caracter seros; R: A,B,D,
C. inflamaţia cu caracter fibrinos; 29. C.S. Obţinerea unei culturi din focarele infectate se face
D. inflamaţia cu caracter cataral; prin:
E. inflamaţia cu caracter pseudomembranos. A. puncţie aspiratorie;
R: A B. prin amprentare;
22. C.S. Căile pe care agenţii infecţioşi din os dufuziază în C. prin excoriaţie;
ţesuturile moi, sunt: D. excizie de ţesut moale;
A. calea transosoasă prin canalele Hawers; E. după deschiderea focarului se ia puroi pentru
B. calea directă; însămînţare.
C. calea limfatică; R: A,E
D. calea venoasă. 30. C.S. Colectarea materialului pentru antibiogramă este
E. Oricare din cele enumărate corectă cînd se face:
R: E A. după instituirea tratamentului procesului
23. C.M. Trismusul este un semnificativ ce însoţeşte: inflamator;
A. chisturile odontogene; B. în timpul tratamentului;
B. supuraţiile cu punct de plecare dinţii frontali; C. înaintea instituirii tratamentului cu antibiotice;
C. supuraţiile cu punct de plecare molarii inferiori; D. cînd apar complicaţii în timpul tratamentului;
D. periocoronarita molarului de minte; E. nu se face de loc.
E. toate acestea. R: C
24. C.S. Semnul patognomonic al unui abces poate fi:
15
31. C.M. Care medicamente administrate timp îndelungat B. osteomielita odontogenă;

reduc capacitatea de apărare a organismului împotriva C. parodontitele apicale exacerbate;
infecţiilor OMF: D. erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
A. cortizonul; E. gangrenele pulpare complicate.
B. citostaticele; R: C
C. imunosupresoarele; 39. C.M. Abcesele periosoase apar mai frecvent:
D. radioterapia ; A. la mandibulă;
E. A,B,C,D
R: nici una din ele. B. vestibular;
C. la maxilă;
32. C.M. În care procese inflamatorii odontogene nu este D. lingual;
necesară antibiograma: E. palatinal.
A. abcese bine circumscrise; R: B,C
B. abcese vestibulare minore; 40. C.M. Tumeficaţia ce însoţeşte un abces vestibular cu
C. abcese parodontale; punct de plecare 1.3 de obicei se localizează la:
D. alveolita; A. buza superioară;
E. pericoronarita. B. obraz în regiunea distală;
R: A,B,C,D,E, C. regiunea pleoapei inferioare;
33. C.M. Tratamentul cu antibiotice poate fi indicat în caz de: D. regiunea geniană;
A. infecţie instalată acut; E. toate acestea
B. tumeficaţie difuză; R: C,D,
C.
D. apărarea
implicareagazdei compromisă;
spaţiilor interfasciale; 41. C.S.înÎnstadiul:
intensă evoluţia unui abces vestibular durerea este mai
E. starea generală alterată, temperatura corporală A. endoosos;
38 gr. şi mai sus. B. subperiostal;
R: A,B,C,D,E, C. submucos;
34. C.S. Puncţiile anestezice septice însămînţează mai D. fistulizare;
frecvent: E. in toate stadiile.
A. vestibulul bucal; R: B
B. regiunea maseterină; 42. C.S. Abcesul perimandibular intern submucos se poate
C. mucoperiostul oral; confunda cu:
D. fosa infratemporală; A. abcesul de lojă submaxilară;
E. regiunea geniană. B. chistul dermoid al planşeului bucal;
R: C. ranula;
35. C.M. Localizarea infecţiilor odontogene şi evoluţia lor D. abcesul de lojă sublinguală;
este dependentă de o serie de factori şi anume: E. toate acestea.
A. grosimea şi structura tablelor osoase ale 43. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului perimandibular
maxilarelor; intern submucos se face cu:
B. raportul rădăcinilor dinţilor faţă de tablele A. Wartonita litiazică;
osoase; B. Abcesul perimandibular extern;
C. dispoziţia părţilor moi şi structura lojilor C. Abcesul de lojă sublinguală;
perimaxilare cu abundenţă de ţesut grasos, D. Abcesul de lojă submandibulară;
conjunctiv şi limfatic; E. Epulidele.
D. inserţia mucoasei mobile în raport cu apexurile R: A,C
dinţilor şi inserţiile muşchilor perimaxilari; 44. C.S. Abcesul în semilună îl deschideţi:
E. nici unul din ei. A. pe cale cutanată;
R:A,B,C,D, B. pe cale orală;
36. C.M. Clinic şi topografic infecţiile nespecifice ale părţilor C. în funcţie de localizare;
moi perimaxilare sunt sistematizate astfel: D. pe cale mixtă;
A. abcese periosoase (periostite); E. numai în recesus.
B. abcese şi flegmoane ale lojilor superficiale; R: A
C. abcese şi flegmoane ale lojilor profunde; 45. C.M. Diagnosticul diferenţial în abcesul perimandibular
D. flegmoane difuze (planşeul bucal, hemifacial); extern cu evoluţie cutanată se face cu:
E. limfadenite supurate, adenoflegmon. A. osteoperiostita de corp mandibular;
37. C.M. Cauzele abceselor periosoase (periostitei) sunt: B. abcesul de lojă sublinguală;
A. odontogene; C. abcesul de lojă submaxilară;
B. traumatice; D. chistul dermoid;
C. alveolita; E. adenita acută submandbulară.
D. osteomielită, sinusită; R: E
E. suprainfectarea chisturilor maxilare. 46. C.M. În cadrul căror periostite (abcese vestibulare) se
R: A,B,C,D,E, incizează numai mucoasa:
38. C.S. Cel mai frecvent periostitele sunt cauzate de: A - în abcesele subperiostale
A. parodontitele apicale cronice; B - în colecţiile submucoase
16
C - în abcesele vestibulare ale premolarilor superiori R: B,D

D - în abcesele vestibulare ale premolarilor inferiori 53. C.S. Buza de tapir se întâlneşte în abcesul vestibular:
E - în abcesele incisivilor A - cu punct de plecare de la canin
R: B,D B - cu punct de plecare de la incisivii centrali
47. C.M. În abcesele subperiostale: superiori
A - se incizează în etape, mai întâi mucoasa şi apoi C - cu punct de plecare de la incisivii centrali
periostul inferiori
cu pensa Bdoar
- seînincizează mucoasa iar periostul se perforează D -- în
E cuabcese,
punct denuplecare de la incisivii
există acest simptomlaterali
anumite cazuri R: B
C - de regulă, se incizează dintr-o singură mişcare 54. C.S. În periostită (abcesul vestibular), tumefacţia
atât mucoasa cât şi periostul evidentă a părţilor moi labio- geniene apare:
D - incizia periostului este permisă în toate cazurile A - în faza osoasă
E - incizia periostului este interzisă în unele cazuri B - în faza subperiostală
R: B,C,E, C - în faza submucoasă
48. C.S. În caz de periostită (abcesele vestibulare): D - tumefacţia este prezentă în toate fazele
A - de regulă, periostul fiind mai sensibil, se E - în abcesul vestibular nu există tumefacţie labio-
incizează pe o întindere mai mică geniană ci numai vestibulară
B - de regulă, periostul se incizează pe o întindere R: C
mai mare 55. C.S. În cazul periostitei (abcesul vestibular) intensitatea
C
D -- se
nuintroduce o meşă
se introduce meşăînînplaga
plagarămasă
rămasădupă
dupăincizie maximă aAdurerii este:
- în faza endoosoasă
incizie B - în faza subperiostală
E - sunt posibile oricare dintre situaţiile enumerate C - în faza submucoasă
R: B,D D - la nivelul dintelui
49. C.M. În caz de periostită (abces vestibular) la bolnavii E - la nivelul osului
iradiaţi sau trataţi chimic antitumoral: R: B
A - la cei iradiaţi se permite incizia fiind chiar 56. C.S. Periostita (abcesul vestibular) :
indicată A - are etiologie osoasă
B - la cei iradiaţi nu se permite incizia, la fel ca şi la B - are etiologie mucoasă
alte acte operatorii C - are etiologie odontogenă
C - la cei trataţi chimic antitumoral este permisă D - este posibilă apariţiea ei prin transmiterea
incizia abcesului infecţiei în vestibul venind de la
D - la cei trataţi chimic antitumoral nu este permisă distanţă pe cale sanguină
incizia E - este posibilă apariţia lui venind de la distanţă pe
E - în toate cazurile se aşteaptă fistulizarea spontană cale limfatică.
R: A,C R: C
50. C.M. Diagnosticul diferenţial al periostitei (abcesul 57. C.M. În celulita perimaxilară:
vestibular) : A - există colecţie purulentă
A - se face cu chistul de maxilar suprainfectat B - nu există colecţie purulentă
B - nu se face cu chistul de maxilar suprainfectat C - este posibilă regresia spontană a procesului
C - se face cu tumori benigne endoosoase inflamator
D - nu se face cu osteomielita odontogenă acută D - nu este posibilă regresia spontană a procesului
E - se face cu tumori maligne inflamator
R: A,B,C,E E - cedează doar sub acţiunea tratamentului
51. C.M. Tratamentul periostitei (abcesului vestibular) poate medicamentos
fi: R: B,C
A - rezolutiv în faza endoosoasă 58. C.M. În celulita perimaxilară de origine odontogenă:
B - nu are efect tratamentul rezolutiv în faza A - tratamentul antibiotic este obligatoriu
endoosoasă B - tratamentul antibiotic nu este obligatoriu
C - prin drenaj transmaxilar C - drenajul endodontic singur poate fi eficient
D - prin drenaj transodontal D - drenajul endodontic singur nu poate fi eficient şi
E - obligator prin drenaj mixt, chirurgical şi suficient ci trebuie dublat cu tratament antibiotic
endodontic E - tratamentul chirurgical este obligatoriu
R: A,C,D R: B,C
52. C.M. În cazul periostitei (abcesul vestibular) : 59. C.M. În abcesul părţilor moi orofaciale:
A - starea generală este cea mai alterată în faza endoosoasă A - temperatura este crescută iar pulsul este scăzut
B - starea generală este cea mai alterată în faza subperiostală B - temperatura este scăzută iar pulsul este crescut
C - agitaţia şi febra sunt prezente în faza endoosoasă C - temperatura creşte proporţional cu pulsul
D - agitaţia şi febra sunt prezente în faza subperiostală D - tabloul sanguin arată leucopenie
E - agitaţia şi febra apar în faza submucoasă, odată cu edemul E - tabloul sanguin arată leucocitoză
şi tumefacţia R: C,E
17
60. C.S. În flegmonul părţilor moi orofaciale tabloul sanguin C - o colecţie purulentă
arată: D - o colecţie seroasă
A - o leucocitoză cu devierea formulei leucocitare E - o infiltraţie gazoasă a ţesuturilor
spre stânga R: B
B - o leucocitoză cu devierea formulei leucocitare 67. C.M.În caz de osteomielită în perioada care corespunde
spre dreapta etapei de necroză osoasă:
C - o leucopenie cu deviere spre stânga a formulei A - fenomenele generale se accentuează
leucocitare
D - o anemie B - tumefacţia
C fenomenelesegenerale se ameliorează
accentuează
E - o hiperglobulie D - tumefacţia diminuează
R: A E - lipsesc semnele odontogene
61. C.S. În flegmonul părţilor moi orofaciale gravitatea stării R: B,D
generale este semnalată de: 68. C.M. În cazul osteomielitei mandibulare:
A - temperatura crescută A - durerile sunt mai accentuate în perioada de
B - pulsul bradicardic necroză osoasă
C - respiraţii rare (bradipnee) B - durerile sunt mai diminuate în perioada de
D - facies congestionat necroză osoasă
E - temperatură mică, puls accelerat C - durerile sunt mai accentuate în perioada de
R: E supuraţie osoasă
62. C.M. După drenajul colecţiei purulente odontogene: D - durerile sunt mai diminuate în perioada de
A sau
prin tuburi - se lame
menţine în următoarele zile plaga deschisă
de dren supuraţie osoasă
E - durerile rămân la aceeaşi intensitate, indiferent
B - nu mai sunt necesare tuburile sau lamele de dren de etapa de evoluţie anatomopatologică
deoarece colecţia de R: B,C
puroi s-a evacuat 69. C.M. Osteomielita odontogenă a maxilarelor:
C - este admisă extracţia imediată a dintelui cauzal A - este întâlnită mai des la maxilarul superior
D - trebuie temporizată extracţia dintelui cauzal B - este întâlnită mai des la mandibulă
E - extracţia se face numai sub protecţie de C - infecţia ajunge în os cel mai frecvent pe cale
antibiotice R: A,C sanguină
63. C.M. Doza şi ritmul de administrare a antibioticelor se D - infecţia ajunge în os cel mai frecvent pe cale
face: limfatică
A - în funcţie de natura infecţiei: limitată sau difuză E - infecţia ajunge în os cel mai frecvent pe cale
B - în funcţie de temperatură directă
C - în funcţie de recomandările producătorului de R: B,E
antibiotice 70. C.M. În supuraţia de groapă zigomatică:
D - durata minimă de administrare a antibioticelor A - semnele exo-orale sunt precoce
este de 3-5 zile B - semnele exo-orale sunt tardive
E - durata minimă de administrare a antibioticului C - semnele endo-orale sunt tardive
este de 5-7 zile D - semnele endo-orale sunt precoce
R: A,C,E E - totul depinde de sediul supuraţiei
64. C.M. Pentru stabilirea gravităţii infecţiei părţilor moi R: B,D
perimaxilare: 71. C.M. În faza de debut a supuraţiei fose infratemporale
A - palparea nu are valoare semnificativă diagnosticul se pune pe baza:
B - palparea are valoare semnificativă A - datelor anamnestice
C - puncţia exploratorie singură nu este importantă B - semnelor subiective
neavând valoare diagnostică C - semnelor obiective
D - puncţia exploratorie este importantă doar în D - examinărilor complementare
contextul celorlalte examinări E - stării generale
E - puncţia exploratorie poate fi semnificativă şi în R: A,B,C,
afara celorlalte examinări 72. C.M. În supuraţia de fosă infratemporală:
R: B,E A - anamneza este nerelevantă
65. C.S. Infecţiile perimaxilare de origine odontogenă se B - anamneza este relevantă
produc prin următoarele mecanisme: C - durerile sunt bine conturate pe traseul nervului
A - prin transmisie trans-heversiană trigemen
B - prin transmisie de-a lungul canalului mandibular D - durerile sunt neconturate
C - prin transmisie doar de la parodonţiu E - manifestările clinice obiective sunt precoce
D - prin transmisie doar de la apex R:B,D,
E - oricare cale este posibilă 73. C.M. În abcesul de groapă zigomatică:
R: E A - primul semn subiectiv este indispoziţia şi
66. C.S. Celulita acută perimaxilară reprezintă: inapetenţa
A - o inflamaţie celulară B - primul semn subiectiv este durerea
B - o inflamaţie tisulară
18
C - primul semn obiectiv exo-oral este edemul R: B,D,E,

genian 81. C.M. În abcesul lojei parotidiene:
D - primul semn obiectiv este trismusul A - bolnavul prezintă trismus intens
E - primul semn obiectiv este hipertermia locală B - bolnavul prezintă trismus moderat
R: B,D C - tegumentele sunt roşii
74. C.M. Diseminarea infecţiei din loja submandibulară este D - endooral, papila canalului Stenon este roşie iar
posibilă în: saliva este purulentă
A - regiunea geniană
B mentonieră E -nemodificate
salivei sunt endooral, papila canalului Stenon şi calitatea
C - regiunea parotidiană R: B,
D - loja sublinguală 82. C.M. În abcesul limbii, în cazurile obişnuite:
E - loja laterofaringiană A - planşeul oral nu este interesat
R: D,E, B - poate fi interesat şi planşeul oral
75. C.M. În abcesul de origine odontogenă a lojii C - puncţia exploratorie nu se utilizează
submandibulare: D - puncţia exploratorie este utilă
A - examinarea endo-orală este uşoară E - numai examenul clinic stabileşte diagnosticul
B - examinarea endo-orală este dificilă R: A,B,D
C - puncţia exploratorie este utilă ca orientare 83. C.M. În supuraţia limbii colecţia purulentă poate fi
diagnostică situată:
D - puncţia exploratorie este inutilă A - la vârful limbii
E - deglutiţia nu este influenţată
R: B,C, B
C -- la bazafilimbii
poate atât la vârful limbii cât şi la baza limbii
76. C.M. Drenajul abcesului lojei maseterine se face: D - superficial, submucos
A - pe cale exo-orală E - profund, între muşchi
B - pe cale endo-orală R: A,B,C,D,E,
C - pe cale retro-mandibulară 84. C.M. În abcesul limbii:
D - cu tuburi de dren A - tumefacţia cuprinde toată limba
E - nu sunt necesare tuburile de dren B - tumefacţia este limitată în jurul colecţiei
R: A,B,D, C - relieful marginilor limbii este neted, uniform
77. C.M. Drenajul endo-oral al abcesului maseterin: D - relieful marginilor limbii este denivelat, crenelat
A - este indicat în colecţiile superficiale E - faţa dorsală rămâne nemodificată
B - este indicat în colecţiile profunde R: A,D
C - incizia mucoasei se face în treimea medie a 85. C.M. Deschiderea abcesului limbii pe cale orală se face:
marginii anterioare a ramurii ascendente A - în localizările de la vârful limbii
D - incizia mucoasei se face în fundul de şanţ B - în localizările de la baza limbii
vestibular inferior şi posterior C - în localizările de la marginile limbii
E - în incizia şi drenajul endo-oral nu este necesar D - în localizările centrale ale colecţiei
tub sau lamă de dren E - în orice localizări
R: B,D, R: A,C
78. C.M. În abcesul lojei maseterine colecţia purulentă se 86. C.M. În abcesul lojei submandibulare:
află cantonată: A - colecţia purulentă este situată deasupra
A - între tegument şi muşchiul maseter muşchiului milohioidian
B - între glanda parotidă şi muşchiul maseter B - colecţia purulentă este situată sub muşchiul
C - între muşchiul maseter şi osul mandibular milohioidian
D - trismusul face parte dintre primele semne C - sunt posibile ambele situaţii
E - trismusul se instalează numai după apariţia D - cauza supuraţiei este exclusiv odontogenă
supuraţiei E - pot fi şi alte cauze ale supuraţiei
R: A,C,D, R: B,E
79. C.M. În abcesul regiunii maseterine: 87. C.S. În faza de debut a abcesului lojei submandibulare:
A - roşeaţa tegumentelor este obligatorie A - există trismus dacă etiologia este odontogenă
B - roşeaţa tegumentelor nu este obligatorie B - nu există trismus dacă etiologia este odontogenă
C - fluctuenţa este obligatorie C - există trismus dacă etiologia este ganglionară
D - fluctuenţa nu este obligatorie D - nu există trismus dacă etiologia este ganglionară
E - tumefacţia regiunii temporale este obligatorie E - în nici una dintre cauzele enumerate nu există
R: B,D, trismus
80. C.M. În abcesul lojei parotidiene deschiderea colecţiei se R: A
face: 88. C.M. În flegmoanele anaerobe ale feţei întâlnim:
A - pe cale endo-orală A - puls mic şi temperatură mare
B - pe cale exo-orală B - puls mare şi temperatură mică
C - pe ambele căi C - deviaţia formulei leucocitare spre dreapta
D - retromandibular D - deviaţia formulei leucocitare spre stânga
E - subangulomandibular E - hiperglobulie
19
R: B,D, A - drenajul se face prin simpla decolare a gingiei

89. C.M. În flegmonul anaerob: B - drenajul se face prin excizie gingivală
A - puncţia exploratorie evidenţiază secreţia C - drenajul se face prin extracţia dintelui
purulentă în zona tumefiată D - drenajul se asigură cu tub de dren
B - puncţia exploratorie este negativă E - drenajul se asigură cu lamă de dren
C - incizia ţesuturilor este urmată de drenajul unei R: A,E,
secreţii purulente masive 97. C.M. În abcesul palatinal drenajul puroiului se face:
D - incizia ţesuturilor nu ciocolatie
secreţie sanghinolentă relevă puroi ci o minimă A - prin excizia
B incizia fibromucoasei
fibromucoasei palatine
palatine
E - este posibilă oricare dintre situaţiile de mai sus C - incizia sau excizia se fac perpendicular pe
R: B,D, festonul gingival
90. C.M. Tratamentul flegmonului anaerob se face: D - incizia sau excizia se fac paralel cu festonul
A - prin incizii minime menajante gingival
B - prin incizii maxime nemenajante E - se aplică tub sau lamă de dren
C - prin transfuzii de plasmă R: B,D,
D - prin transfuzii de sânge integral 98. C.M. În abcesul palatinal:
E - transfuzia sanguină este lipsită de valoare A - tumefacţia este dureroasă
terapeutică B - tumefacţia este foarte dureroasă
R: B,D, C - tumefacţia este extrem de dureroasă
91. C.M. Colecţia purulentă din abcesul parodontal: D - tumefacţia este fluctuentă
A
B -- poate
este localizată doartoate
circumscrie pe ofeţele
faţă arădăcinii
rădăcinii E - tumefacţia nu este fluctuentă
R: C,D,
C - este precedată de durere la nivelul dintelui cauzal 99. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului palatinal se
D - creează dureri violente poate face:
E - creează dureri moderate A - cu o tumoră chistică neinfectată
R: A,B,C,E B - cu o tumoră chistică infectată
92. C.M. În abcesul parodontal: C - cu o tumoră salivară malignă
A - poate fi afectată şi pulpa dentară D - cu o tumoră osoasă benignă
B - pulpa dentară nu este afectată E - cu o tumoră salivară benignă
C - există sensibilitate la percuţia în ax a dintelui R: A,B,C,E
cauzal 100. C.M. Abcesul palatinal:
D - nu există sensibilitate la percuţia în axul dintelui A - este de formă alungită în zona anterioară
cauzal B - este de formă rotunjită în zona anterioară
E - există sensibilitate la percuţia laterală a dintelui C - este de formă alungită în zona laterală şi
R: A,C posterioară
93. C.S. Abcesul parodontal: D - este de formă rotunjită în zona laterală şi
A - este o colecţie purulentă localizată submucos în posterioară
dreptul dintelui cauzal E - forma lui nu depinde de forma topografică
B - este o colecţie localizată strict în jurul unui dinte R: A,D
cu pungă parodontală închisă în colet
C - interesează de obicei gingia fixă 101. C.M. Abcesul palatinal:
D - poate interesa şi mucoasa gingivală mobilă A - este precedat de dureri la nivelul palatului
E - se poate transmite şi la lojile vecine B - este precedat de parodontită marginală
R: B C - este precedat de parodontită apicală
94. C.M. Incizia pentru drenajul abcesului perimandibular D - toate variantele de mai sus sunt posibile
intern submucos se face: E - nici una dintre variante nu este posibilă
A - în anestezia locală prin pulverizare R: A,C,
B - în anestezia locală prin infiltraţie intramucoasă 102. C.M. În care dintre fazele evolutive ale osteomielitei
C - în anestezia tronculară a nervului lingual este mai expresiv examenul radiologic
D - în anestezia tronculară a nervului bucal A - în faza de congestie
E - este posibilă oricare variantă B - în faza de supuraţie
R: A,B,C C - în faza de necroză
95. C.M. Incizia şi drenajul abcesului perimandibular intern D - în faza de regenerare
submucos se face: E - în toate fazele este la fel
A - paralel cu axul dintelui cauzal R: C,
B - paralel cu festonul gingival 103. C.M. În osteomielita mandibulei cu fractură de os
C - sunt posibile ambele variante notate mai sus patologic:
D - cât mai aproape de os A - se foloseşte osteosinteza în focar pentru
E - cât mai jos, spre planşeul oral imobilizare
R: B,D, B - nu se foloseşte osteosinteza în focar
96. C.M. În abcesele palatinale cu evoluţie laterală, către C - se folosesc fixatorii externi
marginea gingivală: D - nu se folosesc fixatorii externi
20
E - nu sunt posibile mijloacele sângerânde de C - la malar deoarece este mai expus traumatismelor
imobilizare D - la oasele nazale deoarece sunt mai frecvente
R: B,C rinitele
104. C.M. Diagnosticul diferenţial al actinomicozei: E - la osul alveolar deoarece sunt prezente infecţiile
A - se face cu osteomielita banală odontogene
B - nu se face cu osteomielita banală 111. C.M. După osteomielită:
C - se face cu carcinomul A - este posibilă regenerarea spontană a osului după
D -- se
E nuface
intrădoar
în discuţie carcinomul
cu sarcomul eliminarea
B sechestrelor
- nu este posibilă regenerarea spontană, fapt care
R: A,C duce la scurtarea mandibulei
105. C.M. În osteomielita mandibulei: C - este posibilă fractura în os patologic
A - se extrag dinţii mobili deoarece întreţin infecţia D - nu este posibilă fractura în os patologic deoarece
şi nu mai este posibilă consolidarea lor nu se elimină sechestre atât de mari încât
B - nu se extrag decât dinţii din sechestru (localizaţi să pericliteze rezistenţa osoasă
radiologic) E - în toate cazurile se impune imobilizarea
C - nu se aşteaptă până la delimitarea sechestrelor mandibulei ca tratament
D - se aşteaptă până la delimitarea sechestrelor R: A,C,
E - vor fi păstraţi toţi dinţii 112. C.S. În care fază a unui abces dentar, trepanarea dintelui
R: B,D, cu drenaj transodontal, antibioterapia şi spălăturile
106. C.M. În osteomielita mandibulei: largi bucale pot constitui tratamente rezolutive:
testul de A - se depulpează dinţii mobili care nu răspund la

vitalitate A.
B. faza
faza subperiostală;
submucoasă;
B - nu se depulpează dinţii integri şi mobili decât C. faza endoosoasă;
după cedarea fenomenelor inflamatorii D. faza de fistulizare;
C - testul de vitalitate al dinţilor este valoros şi E. toate acestea.
necesar în faza acută pentru stabilirea dinţilor cauzali R: C
D - testul de vitalitate nu este concludent în faza 113. C.M. Care din următorii dinţi pot provoca prin leziunile
acută lor abcese palatinale:
E - examenul clinic este neconcludent în faza acută A. caninul superior;
R: B,D, B. incisivul lateral superior;
107. C.M. În osteomielita acută a mandibulei: C. molarii superiori;
A - este utilă corticotomia mandibulei D. incisivul central superior;
B - este riscantă corticotomia mandibulei E. primul premolar superior.
C - se impune doar tratament antibiotic R: B,E,
D - se impune extracţia dinţilor în cauză 114. C.M. Tratatamentul în abcesul palatinal constă în:
E - se impune temporizarea extracţiei dinţilor în A. puncţie aspirativă avînd în vedere riscul lezării
cauză arterei palatine;
R: A,D, B. incizie paralelă cu artera palatină, cît mai
108. C.M. Delimitarea sechestrelor osoase: aproape de linia mediană;
A - este mai rapidă în osteomielita pe fond de C. excizia fibromucoasei ”în felie de portocală”;
osteoradionecroză D. drenaj cu lamă de cauciuc;
B - este mai lentă în osteomielita pe fond de E. drenaj cu meşă iodoformată.
osteoradionecroză R: B,C,E,
C - pentru tratament se aşteaptă până la delimitarea 115. C.M. Abcesele ce au ca punct de plecare molarii
spontană a sechestrelor inferiori au următoarele semne clinice specifice:
D - pentru tratament se poate face rezecţia osoasă la A. trismus şi disfagie;
distanţă de focar B. genă masticatorie;
E - oricare dintre situaţii este posibilă C. tulburări fizionomice datorită asimetriei faciale;
R: B,C,D, D. edem suborbitar;
109. C.S. Sechestrele osoase în osteomielită apar: E. buză de tapir.
A - în faza de congestie R: A,B,C,
B - în faza de supuraţie 116. C.M. Într-un abces palatinal sunt prezente următoarele
C - în faza de necroză semne clinice:
D - în faza de reparaţie A. jenă masticatorie;
E - este posibil să se delimiteze în oricare din B. senzaţia de corp străin în bolta palatină;
ultimele trei faze C. trismus;
R: E, D. asimetria feţei;
110. C.S. În cadrul inflamaţiilor osoase maxilo-faciale E. febră mare.
osteomielita apare: R: A,B,
A - mai frecvent la maxilarul superior deoarece osul 117. C.M. Osteomielita odontogenă este un proces infecţios
este mai subţire şi mai slab extensiv care interesează:
B - la mandibulă deoarece osul este mai gros A. porţiunea medulară osoasă;
21
B. sistemul Hawersian; 125. C.S. Cel mai frecvent în osteomielite se întîlnesc

C. corticala maxilarelor; următorii germeni patogeni:
D. periostul; A. steptococ hemolitic;
E. ţesuturile înconjurătoare moi. B. E. coli;
R: A,B,C,D, C. Preumococii;
118. C.M. Condiţiile ce favorizează cantonarea proceselor D. Stafilacocii auriu şi alb;
infecţioase mai frecvent la mandibulă sunt: E. Actinomicete.
A.
B. prezenţa canalului
frecvenţa mai maremandibular;
a fracturilor la acest nivel; R: D,o serie de criterii de care este necesar să se
126. C.M. Există
C. vascularizaţia săracă de tip terminal; ţină cont în stabilirea gravităţii unei osteomielite acute de
D. corticala groasă; cauză dentară:
E. frecvenţa crescută a parodontopaţiilor. A. rapiditatea cu care s-au instalat fenomenele
R: A,C,D, clinice;
119. C.S. Osteomielita se localizeză mai frecvent: B. dificultăţi funcţionale severe în respiraţie,
A. la maxilar; deglutaţie şi masticaţie;
B. la mandibulă; C. interesarea lojilor şi spaţiilor perimaxilare;
C. în egală măsură la ambele oase; D. deficienţe ale capacităţii proprii de apărare.
D. numai la copii; R: A,B,C,D,
E. nici una din acestea. 127. C.S. Cel mai frecvent osteomielita odontogenă este
R: B, întîlnită la pacienţii de vîrsta:
120. C.M. Care
caracteristice din următoarele
osteomielitei difuzesemne clinice sunt
de mandibulă: A.
B. pînă
1-12 la un an;
ani;
A. mobilitate dentară; C. 20-40 ani;
B. discordanţă puls-temperatură; D. 50-60 ani;
C. stare generală moderat alterată; E. peste 60 ani.
D. semnul lui Vincent; R: C
E. semnul lui Valsava pozitiv. 128. C.S. Osteomielita hematogenă este întîlnită mai frecvent
R: A,D, la:
121. C.S. În osteomielita difuză, pentru ca examenul A. bătrîni;
radiologic să fie concludent cel puţin 30-60% B. adulţi;
din mineralizarea osoasă terbuie să fie afectată. C. copii;
Acest grad de alterare se întîlneşte după: D. noi născuţi;
A. 2-3 zile de la debut; E. la toţi în egală măsură
B. 6-8 zile de la debut; R: C,
C. 30 zile de la debut; 129. C.S. Maxila este afectată de osteomielita odontogenă
D. 3-5 zile de la debut; mai rar datorită particularităţilor anatomomorfologice:
E. în prima zi cînd boala debuteză. A. maxila are o corticală groasă şi de loc os
R: B, spongios;
122. C.M. Diagnosticul diferenţial al unei osteomielite se B. maxila are o corticală subţire, o irigaţie
face cu: sanguină mai bogată ce îi asigură o rezistenţă
A. supuraţii perimaxilare; mai crescută faţă de infecţii;
B. osteite fistulizate; C. maxila este străpunsă de canalul suborbitar,
C. infecţii specifice; incisiv;
D. osteoradionecroza; D. sistemul de canale hawersiene este destul de
E. nici una din acestea. R: A,C, dezvoltat;
123. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei cronice E. nici una din ele.
se face cu: R: B,
A. osteoperiostita; 130. C.M. Mandibula este afectată de osteomielită
B. supuraţiile periosoase; odontogenă mai frecvent datorită
C. displazii fibroase; particularităţilor sale anatomomorfologice:
D. osteomielită acută; A. are o corticală ce favorizează un drenaj rapid;
E. tumori osoase infectate. B. o irigaţie sanguină bogată ce îi asigură rezistenţă
R: C,E, mai crescută faţă de infecţii;
124. C.M. Anatomia patologică. Microscopic, osteomielita C. are ţesut medular şi os spongios mult;
odontogenă trece prin următoarele faze, D. ţesutul medular este înconjurat de o corticală
puneţi-le în ordinea cuvenită (1,2,3,4,5); groasă, vascularizare săracă de tip terminal;
A. etapa de necroză osoasă; (3) E. prezenţa canalului mandibular ce favorizează
B. etapa de reparaţie osoasă; (4) difuzia supuraţiei de-a lungul osului.
C. etapa de supuraţie osoasă; (2) R: D,E,
D. etapa de congestie osoasă; (1) 131. C.M. În osteomielita odontogenă acută sunt observate
E. etapa de mineralizare şi restabilire definitivă. (5) schimbări metabolice, biochimice ca:
R: A. acidoză şi deshidrare;
22
B. albuminuria; A.preaucircular;
C. anemie prin scăderea numărului de eritrocite şi B.subangulomandibular;
hemoglobine; C.presternocleidomastoidian;
D. leucocitoză cu deviere în stînga; D.pe marginea anterioară a ramului mandibular;
E. VSH-ul este crescut. E.oricare din aceste incizii.
R: A,B,C,D,E, R: B,
132. C.S. Radiologic osteomielita cronică este prezentată de: 140. C.M. În etiologia abceselor şi flegmonului orbitei de
A.
B. imaginea
os pătat; de sarcofag; bază suntA.
procesele:
dento-parodontale la premolarii şi molarii
C. os marmorat; inferiori;
D. miez de pîine; B. sinusitele acute supurate;
E. toate acestea. C. propagarea unor supuraţii din lojile de
R: A, vecinătate;
133. C.M. Într-un abces sau flegmon a regiunii suborbitare D. osteomielita maxilei;
punctul de plecare a infecţiei este: E. osteomielita molarului.
A. incisivii; R: B,C,D,
B. caninii; 141. C.M. Simptoamele clinice locale în abcesul orbitei
C. premolarii; sunt:
D. molarii; A. edem palpebral;
E. molarul de minte. B. exoftalmie moderată;
R: B,C,
134. C.S. Într-un abces a regiunii suborbitare incizia se C.
D. dureri localizate închisă;
fantă palpebrală în orbită;
face: E. mişcările globului ocular limitate.
A. pe marginea inferioară a orbitei; R: A,B,C,D,E,
B. pe plica nazo-labială; 142. C.M. Diagnosticul diferenţial într-un abces de orbită se
C. pe versantul nazal; face cu:
D. pe fundul sacului vestibular; A. tromboflebita sinusului cavernos;
E. în fosa canină. B. celulita orbitală pasageră;
R: D, C. tumori de orbită;
135. C.M. După deschiderea abcesului (flegmonului) D. supuraţiile spaţiului retromaxilar;
regiunii suborbitare în rană se introduce: E. traumatisme orbito-zigomatice.
A. un dren din lamă de cauciuc; R: A,B,D,
B. un tub de cauciuc; 143. C.M. Un flegmon orbital poate da următoarele
C. o meşă iodoformată; complicaţii:
D. o făşie de tifon; A. pierderea totală a vederii;
E. un tampon cu antiseptice. B. tromboza sinusului cavernos;
R: A,B,C, C. meningita;
136. C.S. Abcesul migrator al obrazului are ca punct de D. septicemia;
plecare: E. abcese intracraniene.
A. osteomielita ramului ascendent; R: A,B,C,D,E,
B. procese periapicale ale premolarilor inferiori; 144. C.S. Regiunea temporală comunică cu:
C. pericoronarita supurată a molarilor de minte A. orbita;
inferiori; B. regiunea parotidă;
D. adenita supurată geniană; C. loja subtemporală;
E. osteomielita corpului mandibular. D. regiunea suborbitară;
R: C, E. regiunea maseterină.
137. C.M. Un abces genian difuz poate fi dreneat: R: C,
A. pe cale endobucală; 145. C.S. Diagnosticul diferenţial al flegmonului regiunii
B. pe cale exobucală; temporale se face cu:
C. pe cale mixtă; A. abcesul (flegmonul) fosei subtemporale;
D. numai printr-o incizie submandibulară; B. plăgi înţepate ale regiunii temporale;
E. nici una din acestea. C. tumorile temporale;
R: A,B,C, D. osteomielita osului temporal;
138. C.S. Diagnosticul diferenţial al unui abces parotidian se E. toate.
face cu: R: A,
A. tumorile mixte parotidiene; 146. C.M. Un abces (flegmon) al regiunii temporale este
B. chistadenolimfoamele; deschis prin incizie:
C. parotiditele acute supurate; A. pa polul cel mai pronunţat al colecţiei;
D. chistul sebaceu pretragian; B. verticale - radiale;
E. parotidita epidemică. C. la marginea arcului zigomatic;
R: C, D. semirotundă la nivelul inserţiei m.temporal;
139. C.S. O supuraţie ce a cuprins loja parotidiană o incizaţi: E. prin puncţie cu un ac larg.
23
R: A,B,C,D, R: A,B,C,D,E,
147. C.S. Drenarea focarului purulent temporal 154. C.M. Etiologia abceselor şi flegmonului lojii
subaponeurotic după incizie se face cu: submandibulare poate fi:
A. lama de dren din cauciuc; A. procese septice cu punct de plecare molarii
B. tuburi perforate din cauciuc; inferiori;
C. făşii de tifon steril; B. adenite supurate submaxilare;
D. meşe iodoformate; C. litaza salivară submandibulară suprainfectată;
E. B,
R. tuburi
E din acrilat. D. osteomielita,
mandibulei; periostita odontogenă a corpului
148. C.M. Complicaţiile abcesului regiunii temporale sunt: E. fracturi de corp al mandibulei.
A. trecerea în regiunile înconjurătoare, îndeosebi R: A,B,C,D,E,
subtemporală; 155. C.M. Diagnosticul diferenţial într-un abces de lojă
B. osteomielita osului temporal; submaxilară, îl faceţi cu:
C. constricţia mandibulei; A. adenita acută supurată;
D. deformaţii, defecte; B. submaxilita acută supurată;
E. paralizii faciale. C. adenopatiile metastatice;
R: A,B,C, D. adenopatiile specifice;
149. C.M. Etiologia flegmonului regiunii subtemporale se E. abces de lojă sublinguală.
caracterizează prin: R: A,B,C,D,
A. procese dentoparodontale la molarii maxilei; 156. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiei de
B. procese infecţioase ale oaselor sau sinusurilor
de vecinătate; puroi în loja
A.submandibulară:
incizia în fundul de sac vestibular;
C. difuzarea unor infecţii de la lojile vecine; B.incizia retrotuberozitară;
D. puncţiile septice în cadrul anesteziilor la C.incizia retromandibulară;
tuberozitate; D.incizia pe şanţul planşeului bucal;
E. puncţiile septice în cadrul anesteziei E.incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea
infraorbitare. bazilară a mandibulei la 1,5- 2 cm.
R: A,B,C,D, R: E,
150. C.S. Complicaţiile septice postanestezice în fosa 157. C.M. În spaţiul lojei submentoniere se găseşte:
subtemporală apar în special după: A. limfonoduli 2-3;
A. anestezia plexală sau prin baraj; B. ţesut conjunctiv, ţesut grăsos;
B. anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară; C. glanda sublinguală;
C. anestezia la tuberozitate; D. nervul hipoglos;
D. anestezia la gaura mandibulară sau palatinală; E. artera şi vena linguală.
E. în nici din aceste situaţii. R: A,B,
R: C, 158. C.M. Loja submentonieră comunică cu:
151. C.M. Simptoamele locale ale unui abces (flegmon) a A. loja sublinguală;
regiunii subtemporale sunt: B. loja submandibulară;
A. edem supra şi subzigomatic (simptomul de C. loja parotidiană;
clepsidră); D. loja pterigomandibulară;
B. tumeficaţia regiunilor învecinate; E. loja retromandibulară.
C. trismus; R: A,B,
D. endobucal tumeficaţie perituberozitară cu 159. C.M. Factorii etiologici ai abcesului şi flegmonului lojei
mucoasa congestionată lucioasă, în tensiune; submentoniere sunt:
E. tulburări funcţionale (de masticaţie, glutiţie, A. procese septice cu punct de plecare incisivii şi
fonaţie). caninii inferiori;
R: C,D, B. adenitele supurate submentoniere;
152. C.S. Deschiderea unui abces de fosă infratemporală cel C. furuncule ale buzei inferioare sau ale
mai des se face: mentonului;
A. pe cale transsinusală; D. propagarea de la lojile vecine (sublinguală,
B. pe cale endobucală; submandibulară);
C. pe cale suprazigomatică-temporală; E. osteomielita de menton, fracturi mediane.
D. combinat; R: A,B,C,D,E,
E. toate acestea. 160. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al lojei
R: B,D, submentoniere se prezintă prin:
153. C.M. Loja submandibulară comunică cu: A. tumeficaţie a regiunii mentoniere;
A. loja sublinguală printr-o fisură situată între B. tegumentul congestionat, lucios, neted, cu
m.hioglos şi m.milohioidian; ştergerea reliefului;
B. anterior cu spaţiul submentonier; C. aspect clinic de bărbie dublă;
C. posterior cu loja laterofaringiană; D. palparea dureroasă, fluctuenţă;
D. loja cervicală; E. trismus.
E. loja subtemporală. R: A,B,C,D,
24
161. C.S. Abcesul submentonier ca regulă se incizează: R: A,B,C,

A. longitudinal, pe linia mediană; 169. C.M. Tratamentul abcesului limbii constituie o urgenţă
B. paralel cu arcul mentonier; datorită complicaţiilor asfixice ce pot apărea. Incizia se face:
C. endobucal; A. pe cale exobucală între osul hioid şi menton;
D. combinat; B. calea endobucală în traiect orizontal (2-3 cm)
E. sunt corecte toate variantele. situată la polul cel mai bombat al colecţiei;
R: B, C. în regiunea sublinguală;
162. C.M.
A.Înglanda
loja sublinguală se şi
sublinguală găseşte:
canalul Bartholini; D. la
E. în rădăcina
regiunea limbii pe suprafaţa dorsală;
submandibulară.
B. canalul Wharton; R: A,B,
C. nervul şi vasele sublinguale; 170. C.M. Complicaţiile flegmonului lingual pot fi:
D. ţesut conjunctiv lax; A. difuzarea în alte loji din vecinătate;
E. glanda submaxilară. B. septicemie;
R: A,B,C,D, C. asfixie;
163. C.M. Loja sublinguală comunică cu: D. anchiloze;
A. loja submaxilară; E. constricţii de mandibulă
B. loja pterigomandibulară; R: A,B,C,
C. loja laterofaringiană; 171. C.M. Procesul infecţios al lojei maseterine se poate
D. loja subtemporală; dezvolta avînd ca punct de plecare:
E. loja parotidiană. A. erupţia dificilă a molarilor de minte inferiori;
164. C.M. R:Simptoamele

A,B,C, clinice locale ale unui abces B. osteomielita
mandibulei; odontogenă a ramului ascendent al
sublingual sunt: C. chisturile odontogene suprainfectate (la unghi,
A. tumeficaţie în partea anterioară a planşeului; ram);
B. congestia mucoasei lucioasă, proeminentă; D. propagarea de la lojile din vecinătate;
C. plica sublinguală în “creastă de cocoş” E. procese dentoparodontale ale molarilor inferiori.
acoperită cu depozite fibrinoase; R: A,B,C,D,E,
D. limba împinsă spre partea sănătoasă; 172. C.S. Abcesul maseterin mai frecvent are ca punct de
E. la palpare durere, fluctuenţă. plecare:
R: A,B,C,D,E, A. supuraţii din lojile învecinate;
165. C.M. Tulburările funcţionale într-un abces sublingual B. molarii de minte inferiori;
sunt: C. hematoame maseterine după lovituri;
A. disfagie; D. injectite postanestezice;
B. jenă în masticaţie şi fonaţie; E. fracturi ale corpului mandibulei.
C. mişcările limbii dureroase; R: B,
D. trismus pronunţat; 173. C.S. Trismusul este mai pronunţat în:
E. diplopie A. abcesul lojei submandibulare;
R: A,B,C, B. abcesul submentonier;
166. C.M. Modificările funcţionale în abcesul limbii pot fi C. abcesul genian;
de: D. abcesul palatinal;
A. hipersalivaţie; E. abcesul maseterin.
B. deglutiţie; R: E,
C. respiraţie cu fenomene asfixice; 174. C.M. Loja pterigomandibulară comunică cu:
D. masticaţie; A. Loja sublinguală;
E. fonaţie. B. Loja subtemporală;
R: A,B,C,D,E, C. Loja submandibulară;
167. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale D. Planşeul bucal;
majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa pacientului: E. Loja laterofaringiană.
A. tulburări de deglutaţie; R: A,B,C,D,E,
B. tulburări de masticaţie; 175. C.M. Cauzele abcesului pterigomandibular sunt:
C. tulburări de fonaţie; A. afecţiunile dentoparodontale ale molarilor
D. tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice; inferiori;
E. trismusul. B. puncţia septică la Spina Spix;
R: D, C. erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
168. C.M. În flegmonul limbii diagnosticul diferenţiat se D. propagarea de la lojile de vecinătate;
face cu: E. ranula.
A. tumorile maligne infectate ale limbii; R: A,B,C,D,
B. chisturile tireoglosale suprainfectate ale bazei 176. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-
limbii; mandibulare este prezentată de:
C. abcesele planşeului bucal; A. edem şi infiltraţia sub unghiul mandibulei;
D. macroglosia; B. mucoasa plicii pterigo-mandibulare
E. glosita. congestionată, netedă, roşie, lucioasă;
25
C. trismusul; C. loja infratemporală;

D. glutiţia dureroasă; D. loja marilor vase ale gîtului;
E. macroglosie. E. planşeul bucal.
R: A,B,C,D, R: A,B,C,D,E,
177. C.M. Abcesul lojii pterigo-mandibulare se deschide prin 184. C.M. Cauzele frecvente ale abceselor laterofaringiene
incizia: sunt:
A. endobucală paralel cu plica pterigo- A. supuraţii amigdaliene;
mandibulară;
B. exobucal incizie în unghi ce înconjoară unghiul B. accidente
C. difuzia dindeloji
erupţie ale molarilor inferiori;
vecine;
mandibular; D. parotidita acută;
C. submandibulară de o lungime 7-8 cm; E. adenite supurate latero-cervicale.
D. retromandibulară de-a lungul marginii R: A,B,C,D,
posterioare a ramului ascendent; 185. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului
E. pe fundul sacului vestibular. laterofaringian se face cu:
R: A,B, A. abcesul de lojă submandibulară;
178. C.M. Complicaţiile abcesului pterigo-mandibular pot fi: B. abcesul de lojă parotidiană;
A. propagarea în loja laterofaringiană; C. adenitele submandibulare;
B. propagarea în loja submaxilară; D. abcesul pterigomandibular;
C. propagarea în loja sublinguală; E. adenitele latero-cervicale.
D. propagarea în loja subtemporală; R: A,D,
E. propagarea
R: A,B,C,D,în loja submentonieră. 186.
lojile: C.M.În componenţa planşeului bucal sunt incluse
179. C.M. Factorii etiologici în abcesul lojei A. submandibulare;
retromandibulare sunt: B. submentoniere;
A. procese dentoparodontale la molarii superiori şi C. sublinguale;
inferiori; D. geniene;
B. fracturi de mandibulă; E. infratemporale.
C. adenita supurată submandibulară; R: A,B,C,
D. propagarea de la lojile din vecinătate 187. C.M. Etiologia flegmonului planşeului bucal este:
(laterofaringiană, pterigomandibulară); A. procese dentoparodontale ale dinţilor inferiori;
E. chisturi maxilare suprainfectate. B. litiaza infectată a canalului Wharthon;
R: B,D, C. procese dentoparadontale ale dinţilor superiori;
180. C.M. Simptomatologia locală într-un abces al lojei D. înţepături septice sau corpi străini;
retromandibulare este: E. furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.
A. dureri spontane ce se înteţesc la mişcările R: A,B,D,E,
capului; 188. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon difuz
B. trismus; al planşeului bucal este:
C. edem după marginea posterioară a ramului A. febra crescută (39-40,5 gr.), frison, curbatură;
ascendent al mandibulei; B. stare septică;
D. lobul urechii deplasat; C. puls crescut, slab bătut, neregulat;
E. scăderea auzului pe partea afectată. D. albuminurie, glucozurie, oligurie;
R: A,B,C, E. schimbări sanguine evidenţiate.
181. C.S. La deschiderea abcesului retromandibular se R: A,B,C,D,E,
efectuează incizia: 189. C.M. Simptomatologia locală într-un flegmon anaerob
A. submandibulară 6-8 cm; al planşeului bucal este:
B. liniară de 4-5 cm paralel cu marginea anterioară A. tumeficaţie voluminoasă, masivă totală a
a muşchiului sternocleidomastoidian; planşeului bucal;
C. în planşeul bucal; B. edem în pelerină (în sus şi în jos);
D. în fundul de sac vestibular la mandibulă; C. tegumentele în tensiune, pe piele zone
E. prin puncţie cu un ac larg. marmorate ce apoi se sfacelizază;
R: B, D. la palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;
182. C.S. Loja laterofaringiană este împărţită în 2 E. crepitaţii gazoase.
compartimente, de ce formaţiuni: R: A,B,C,D,E,
A. de muşchiul sternocleidomastoidian; 190. C.M.Simptomatologia endobucală într-un flegmon
B. de muşchiul pterigoidian intern; anaerob al planşeului bucal este:
C. de buchetul lui Riolan; A. mucoasa sublinguală bombată bilateral în
D. de muşchiul pterigoidian extern; creastă de cocoş;
E. de toţi aceşti muşchi. B. mucoas este în tensiune, roşie violacee,
R: C acoperită cu depozite fibrinoleucocitare;
183. C.M. Spaţiul laterofaringian comunică cu: C. limba mărită în volum, pe margini amprentele
A. loja parotidiană; dinţilor;
B. loja submandibulară; D. limba acoperită cu depozite murdare;
26
E. pa palpare duritate lemnoasă. 198. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz

R: A,B,C,D,E, hemifacial este:
191. C.M. Tulburările funcţionale într-un flegmon al A. stare generală toxico-septică;
planşeului bucal sunt: B. bolnavul adinamic sau agitat;
A. salivaţie abundentă cu ao salivă vîscoasă; C. aspect de toxemie profundă cu facies teros;
B. bolnavul nu poate înghiţi; D. febră (39-40 gr.), frisoane;
C. tulburări de fonaţie; E. discordanţă întrre pulsul tahicardic (120/min)
D. respiraţie
E. trismus cudificilă;
imposibilul de masticaţie. greu
R: perceptibil şi febra scăzută (37-37,5 gr.).
A,B,C,D,E,
R: A,B,C,D,E, 199. C.M. Care dintre următoarele semne clinice se întîlnesc
192. C.S. Cel mai complicat sindrom ce pune în pericol viaţa într-un flegmon hemifacial:
pacientului în flegmonul planşeului bucal este: A. tegumente congestionate;
A. deglutiţia dureroasă; B. tegumente cianotice;
B. edem al glotei cu pericol de asfixie; C. infiltrat dur la palpare;
C. salivaţia abundentă; D. fluctuenţă la palpare;
D. halenă fetidă. E. creptaţii gazoase.
R: B, R: B,C,E,
193. C.M. Complicaţiile unui flegmon al planşeului bucal 200. C.S. Flegmonul difuz hemifacial debutează de obicei ca
sunt: un:
A. extinderea infecţiei spre craniu (meningite, A. abces maseterin;
B. tromboflebite);
extinderea infecţiei spre mediastin (mediastinite, B.
C. abces
abces parotidian;
vestibular;
pneumonii, gangrena pulmonară); D. abces genian;
C. nefrită toxică; E. abces de fosă infratemporală.
D. sincope toxice bulbare; R: D,
E. colaps cardiac. 201. C.M. Discordanţa între puls tahicardic (120/min) şi
R: A,B,C,D,E, febra scăzută este specifică în:
194. C.M. Schimbările de sînge şi urină într-un flegmon al A. flegmonul difuz hemifacial;
planşeului bucal sunt: B. abcesul laterofaringian;
A. anemie marcată; C. flegmonul planşeului bucal;
B. formula leucocitară deviată spre stînga; D. tromboflebita de sinus cavernos;
C. eozinofile scăzute sau absente; E. supuraţie a fosei infratemporale.
D. oligurie cu albuminurie; R: A,C,
E. cilindrurie şi glucosurie. 202. C.M. Prezenţa unei fistule perimaxilare trădează un
R: A,B,C,D,E, proces cronic, avind de obicei drept cauză:
195. C.M. Tratamentul chirurgical într-un flegmon anaerob A. granuloame;
al planşeului bucal se institue cît mai precoce şi constă în: B. osteomielită cronică distructivă sechestrantă;
A. incizie în potcoavă, dedesubtul şi înăuntrul C. dinţi incluşi;
arcului mandibular (1,5-2 cm); D. parodontite apicale granuloase;
B. incizii (3-4) în zonele submandibulare, E. infecţii ale limfonodulilor.
mentoniere; R: B,C,D,
C. incizii în planşeul bucal; 203. C.M. Regiunea cervicală are următoarele părţi
D. puncţii cu ace largi; componente:
E. toate. A. Regiunea anterioară (impară);
R: A,C, B. Regiunea laterală (pară);
196. C.S. După incizii în flegmonul anaerob al planşeului C. Regiunea posterioară (impară);
bucal, din rană se elimină: D. Regiunea sternocleidomastoidiană (pară);
A. puroi gălbui în limite voluminoase; E. Nici una.
B. eliminări hemoragice; R: A,B,C,D
C. eliminări serose; 204. C.M. Care sunt fasciile cervicale :
D. o serozitate murdară foarte fetidă; A. fascia cervicală superficială;
E. puţin puroi gălbui. B. fascia cervicală proprie;
R: D, C. aponeurosul omoclavicular;
197. C.S. Discordanţa dintre pulsul tahicardic, greu D. lamina pretraheală;
perceptibil, şi febra scăzută se observă într-una din E. lamina prevertebrală.
următoarele afectiuni: R: A,B,C,D,E,
A. flegmonul difuz al planşeului bucal; 205. C.M. Factorii etiologici incriminaţi în abcesele şi
B. abcesul retrotuberozitar postanstezic; flegmoanele cervicale sunt:
C. osteomielita maxilarelor de cauză generală; A. afecţiunile dentoparodontale la dinţii arcadei
D. abcesul de orbită; inferioare;
E. abcesul genian difuzat în loja maseterină. B. propagarea din lojile învecinate (planşeului
R: A bucal, laterofaringiană, pterigomandibulară etc);
27
C. furunculii, carbunculii pe pielea gîtului; R: A,B,C,D,E,

D. chisturi mandibulare suprainfectate; 212. C.S. Antibioticele bacteriostatice au o acţiune ce se
E. chisturi cervicale suprainfectate. manifestă prin:
R: A,B,C,D,E, A. omorîrea germenilor patogeni;
206. C.M. Flegmonul cervical poate provoca complicaţiile: B. împiedică multiplicarea germenilor patogeni;
A. mediastinite, pneumonie; C. măreşte mijloacele de apărare a organismului;
B. pericardite, moicardite; D. elimină microbii din organism;
C. meningite,
D. encefalite, sinustromboz, abcese;
şoc bacterian; E. toate.
R: B,
E. septicemie. 213. C.M. În tratamentul complex al proceselor inflamatorii
R: A,B,C,D,E, e necesar de administrat medicamente de dezintoxicare:
207. C.M. Drenurile introduse în rană pot fi: A. poliglucină, reopoliglucină;
A. făşii de tifon steril; B. hemodez 200-400 ml;
B. lame de cauciuc; C. soluţie de glucoză 5-10% - 500-1000 ml +
C. tuburi perforate de cauciuc; insulină;
D. făşii iodoformate; D. soluţie izotonică de clorură de natriu – 500 ml;
E. drenuri speciale cu proprietăţi anestezice, E. hidrocarbonat de natriu 5% - 300 ml.
antiseptice, antibacetriene etc. R: A,B,C,D,E,
R: A,B,C,D,E, 214. C.S. În tratamentul şi profilaxia specifică antiinfecţioasă
208. C.M. După deschiderea abcesului, flegmonului pe rană sunt folosite produse biologice ca:
se aplică:A. suturi şi rana se închide definitiv; A.
B. seruri imune (omologe, heterologe);
imunoglobulare;
B. suturi, însă în rană se lasă două tuburi pentru C. vaccinuri;
lavaj; D. anatoxine;
C. nu se introduce nimic; E. toate.
D. drenuri de diferite forme (lamă, tub etc) şi R: E
pansament; 215. C.M. Pentru stimularea rezistenţei nespecifice a
E. dela caz la caz, una din cele enumerate. organismului se folosesc biostimulatori. Care anume:
R: B,D, A. timalin;
209. C.M. La tratarea lăcaşului cu puroi se recomandă B. prodigiozan;
remedii cu proprietăţi hipertonice. Care sunt ele : C. metiluracil;
A. soluţie hipertonică de clorură de natriu; D. pentoxil;
B. soluţie de glucoză de 5 %; E. nucleinat de natriu.
C. levonorsin (levomicetin, R: A,B,C,D,E,
norsulfazol,sulfodimetoxin, metfluracil, 216. C.M. Selecţia metodei de fizioterapie în tratamentul
lidocain, polietilenoxid); abceselor, flegmoanelor depinde:
D. levosin (levomicetin, metyluracil, lidocain, A. faza de inflamaţie;
sulfadioxitoxin, polietilenoxid); B. particularităţile clinice ale procesului
E. levomicoli (levomicetin, metyluracil, lidocain, inflamator;
polietilenoxid). C. rezistenţa organismului şi starea generală;
R: A,C,D,E, D. vîrsta, sexul;
210. C.M. În care din următoarele situaţii utilizarea E. starea sistemelor cardiovascular şi nervos.
antibioticelor nu este necesară: R: A,B,C,
A. abcese bine circumscrise; 217. C.M. Flora microbiană ce prevalează în furuncul este:
B. abcese vestibulare minore; A. stafilococul aureus;
C. abcese periosoase (periostite) limitate; B. stafilococul alb;
D. osteomielite acute; C. streptococii anaerobi;
E. flegmon al lojilor profunde. D. streptococii hemolitici;
R: A,B,C, E. actinomicetus.
211. C.M. Care sunt principiile pentru indicarea R:A,B,
antibioterapiei în tratamentul abcesului, flegmonului: 218. C.M. Localizarea furunculului la nivelul feţei este foarte
A. determinarea germenilor patogeni şi periculoasă, îndeosebi dacă el este localizat:
antibiogramei; A. la buza superioară;
B. se administerează o asociere de antibiotice cu B. perinazal;
acţiune bacteriană şi spectru larg; C. periorbitar;
C. se administerează antibiotici cu toxicitate D. genian;
minimă şi efectele secundare cele mai reduse; E. la buza inferiară.
D. durata de administrare şi doza să fie suficientă, R: A,B,C,
realizînd o concentrare minimă pentru cel puţin 219. C.M. Tratamentul local al furunculului în stadiul
5 zile; incipient constă în:
E. instruirea pacientului asupra dozei, frecvenţei şi A. deschiderea focarului;
atitudinii. B. degrasarea dermului cu alcool etilic;
28
C. Aplicarea pungilor cu gheaţă; D. Torpoare, somnolenţă, comă;

D. Prişniţe cu soluţii hipertonice; E. Crize de epilepsie, hemiplegie, afazie, paralizii
E. Pansamente cu unguente hipertonice, ale nervilor cranieni.
troxovazină, unguent heparinic. R: A,B,C,D,E,
R: B,C,D,E, 226. C.M. Mediastinita ca complicaţie a proceselor purulente
220. C.S. Simptoamele clinice locale ale tromboflebitei BMF şi cervicale adeseori are ca punct de plecare:
faciale sunt: A. Lojile parafingiene;
A. Edem pronunţat pe traiectul vaselor angulare şi
faciale, B. Planşeul
C. bucal;
Lojile cervicale;
B. Palpator se determină un infiltrat dur, dureros; D. Flegmonul difuz hemifacial;
C. Hipertermia pielei în făşii; E. Loja submentonieră.
D. De-a lungul vaselor apar mici abcese; R: A,B,C,D,
E. Toate. 227. C.S. Simptomul principal al mediastinitei poate fi:
R: E, A. Tusea;
221. Simptomatologia generală în tromboflebita facială este B. Afectarea deglutaţiei;
prezentată de: C. Dispnee cu ritm sporit de respiraţii 45-50;
A. Febră (39,5-40 gr.), frison; D. Greţuri, vărsături;
B. Stare generală alterată; E. Febră, frison.
C. Paliditatea tegumentelor, transpiraţii; R: C,
D. Cefalee, insomnie, vertigii, agitaţie; 228. C.S. Un simptom important în diagnosticul
E. Inapetenţă, pierderea capacităţii de muncă.
R: A,B,C,D,E, mediastinitei
A. este:
Cefalee, vertigii, insomnie;
222. C.M. În tromboflebita facială schimbările sanguine sunt B. Febră, frison;
evidenţiate: C. Greţuri, vărsături, afectarea deglutaţiei;
A. Leucocitoză cu devierea spre stînga; D. Dureri retrostenale;
B. Accelerarea reacţiei de sedimentare; E. Toate.
C. Se măreşte fibrinogenul în sînge; R: D
D. Se măreşte factorul XIII în sînge; 229. C.S. Un semn important în mediastinită este mărirea în
E. Indicii hemostazei deviaţi spre o volum a mediastinului, care se detrmină:
hipercoagulemie. A. Vizual;
R: A,B,C,D,E, B. Palpator;
223. C.M. Tratamentul intensiv al tromboflebitei faciale se C. Auscultativ;
instalează de urgenţă şi constă în: D. Radiologic (roentgen);
A. Antibioterapia cu antibiotice de spectru larg; E. Spirometric.
B. Imonuterapia (gamaglobuline, seruri R: D,
antistafilacocice); 230. C.M. Funcţiile de bază ale sistemului limfatic sunt:
C. Terapia de dezintoxicare (hemodez, soluţia A. Limfocitopoetică;
Ringer, soluţia de glucoză 5% etc); B. Anticorpogenoza;
D. Heparin 2.500-5000 UI peste 4-6 ore cu C. De filtrare;
controlul coagulogramei; D. Metabolică;
E. Desensibilizante (dimedrol, calciu gluconat, E. Limfocitolitică.
tavegil, suprastin etc). R: A,B,C,D,E,
R: A,B,C,D,E, 231. C.S. În dependenţă de cauză şi tabloul clinic mai
224. C.M. În unele cazuri tromboflebita facială poate frecvent se întîlnesc următoarele forme de adenite:
provoca procese inflamatorii ale sinusurilor A. Cronice;
endocraniene (sinustromboz) cu o simptomatică B. Specifice;
specială: C. Acute seroase (celulite);
A. Edem palpebral, chemosis, ptoză, exoftalm; D. Acute purulente;
B. Simptomatica de meningită; E. Adenoflegmonul.
C. Afazie; R: C,
D. Scăderea vederii pînă la pierderea ei totală; 232. C.M. Limfangiita acută se caracterizează prin
E. Oftalmoplegie. următoarele simptome clinice:
R: A,B,C,D,E, A. Hipertermie şi edem în formă de făşii;
225. C.M. Manifestările clinice mai importante ce sugerează B. Dureri neevidenţiate;
diagnosticul de meningită acută bacteriană sunt : C. Palpator se determină nişte filete moi, puţin
A. Debut brusc cu febră, frison, cefalee, fotofobie, dureroase;
greţuri, vărsături, agitaţie, psihomotorie sau D. Rareori se determină o febră 37-37,5 gr;
comă; E. Slăbiciuni, cefalee, insomnie etc.
B. Prezenţa simptomului meningian (redoarea R: A,B,C,D
cefei, semnul Kerning, semnul Brudzinski); 233. C.M. Principalele simptoame clinice ale adenitelor
C. Semne cefalice (agitaţie psihomotorie, delir, purulente acute sunt:
halucinaţii vizuale,confuzie); A. Dureri violente;
29
B. Mărirea în volum a limfonodulului; 5. C.M. Actinomicetele pot pătunde în ţesuturile afectate

C. Hiperemia tegumentelor; (oase, părţi moi) din:
D. Febra de 37,8-38,5 gr.; A. Cariile dentare;
E. Palpitor se determină mărirea în volum a B. Pungi gingivale;
limfonodulului, durere, nodulul fixat. C. Amigdale;
R: A,B,C,D,E, D. Din exterior de la bovine;
234. C.S. Care forme clinice de adenite sunt tratate E. Cu alimente.
conservativ:
A. Acute purulente; 6. C.M. R:Caracteristic
A,B,C,D, pentru actinomicoza osoasă
B. Specifice; pseudoneoplazică este:
C. Acute sroase (celulita); A. Debutul de la peroferie spre centru;
D. Traumatice; B. Debutul central endoosos;
E. Toate formele. C. Debutul sub forma unei osteoperiostite;
R: C D. În os apar zone cu aspect chistic şi conţinut
235. C.M. Diagnosticul diferenţial al adenitelor cronice se gelatinos;
efectuează cu: E. Evoluţia favorabilă se manifestă prin apariţia
A. Chisturi; fistulelor tegumentare.
B. Fistule faciale şi cervicale; R: B,D,
C. Tumori benigne; 7. C.M. În diagnosticul actinomicozei sunt luate în
D. Adenite specifice; consideraţie:
E. Metastaze
R: A,C,D,E,de cancer. A.
B. Evoluţia
Prezenţa lentă, fărădesemne
fistulilor duratăcaracteristice;
cu eliminări mici cu
236. C.M. Adenitele acute parotidiene pot fi confundate cu: grunji actinomicotici;
A. Tumorile mixte ale glandei parotide; C. Examenul histologic;
B. Chisturi parotidiene; D. Intradesmoreacţia cu actinolizat;
C. Adenoame; E. Examenul microbiologic cu identificarea
D. Parotidite acute; actinomicetelor.
E. Parotidite cronice. R: A,B,C,D,E,
R: A,B,C,D, 8. C.M. Diagnosticul diferenţial al actinomicozei se face cu:
Infecţiile specifice A. Afecţiunile inflamatorii acute şi cronice
perimaxilare;
1. C.M. Infecţiile specifice localizate în teritoriul BMF la B. Dermatozele cervicofaciale;
nivelul părţilor moi şi oaselor sunt: C. Cu alte infecţii specifice ca sifilisul,
A. Furunculul şi carbunculul; tuberculoza;
B. Piodermitele; D. Cu tumorile suprainfectate;
C. Actinomicoza; E. Osteomielitele cronice fistulizate.
D. Tuberculoza; R: A,B,C,D,
E. Sifilisul. 9. C.M. Tratamentul actinomicozei este complex, de lungă
R: C,D,E, durată (30-40 zile) şi constă în:
2. C.M. Indicaţi care din cele 5 specii de actinomycetes A. Administrarea preparatelor de iod (soluţie
provoacă mai frecvent actinomicoza la om: Ligol);
A. actinomicoza bovi; B. Antibiotice şi sulfamide în doze masive;
B. actinomicoza israeli; C. Imunoterapia cu actinolizat;
C. actinomicoza odontoliticus; D. Chirurgical se deschid abcesele;
D. actinomicoza viscosus; E. Roentgenterapia în doze de 1000-2000 r.
E. actinomicoza vaeslundi. R: A,B,C,D,E,
R: A,B, 10. C.M. Actinomicoza oaselor faciale (mai des afectată
3. C.S. Actinomicoză mai frecvent invadează osul: mandibula) este prezentă
A. Maxila; sub două forme clinice:
B. Nazale; A. Sclerozantă;
C. Zigomat (molarul); B. Sechestrală;
D. Mandibula; C. Rarefiantă;
E. Palatinal. D. Pseudoneoplazică centrală;
R: D, E. Hiperplastică.
4. C.S. Elementul de bază patologoanomatic al R: C,D,
actinomicozei este: 11. C.M. Tuberculoza în regiunea OMF se poate localiza:
A. Fistulele; A. Mucoasa şi submucoasa cavităţii bucale;
B. Puroiul; B. Limfonoduli;
C. Granulomul specific (nodulul); C. Oaselor maxilare;
D. Necroza ţesuturilor; D. Pielea facială;
E. Toate. E. Glandelor salivare.
R: C R: A,B,C,D,E,
30
12. C.M. Ulceraţia din TBC este de obicei: D. sifilomul difuz al oaselor;
A. Unică; E. toate.
B. De formă rotundă; R:
C. Acoperită de depozite gălbui; Sinusitele odontogene
D. Înconjurată de puncte de culoare galbenă
(granulaţiile Trelat); 1. C.M. Sinusurile paranazale sunt:
E. Este foarte dureroasă spontan şi la atingere. A. maxilar;
R: A,B,C,D,E,
13. C.M. Tuberculoza oaselor maxilare se întîlneşte frecvent B. frontal;
C. celulele etmoidale;
la: D. sfenoidal;
A. Copii; E. cavernos
B. Adolescenţi; R: A,B,C,D,
C. Adulţi; 2. C.S. Volumul sinusului maxilar normal la adulţi (în cm 3)
D. Bărtîni; este de:
E. Egal la toate vîrstele. A. 8-10 cm3;
R: A,B, B. 5-6 cm3;
14. C.M. Tuberculoza primară se caracterizează prin C. 14-25 cm3;
existenţa complexului primar format din: D. 35-40 cm3;
A. Ulceraţie (şancru); E. 18-50 cm3.
B. Adenopatie; R: C,
C.
D. Gomă;
Lupusul TBC; 3. C.S. Pereţii sinusului
A. epiteliu platmaxilar sunt acoperiţi cu:
pluristratificat;
E. Osteomielita. B. epiteliu cilindric ciliat pluristratificant;
R: A,B, C. epiteliu plat într-un srtat;
15. C.M. Tuberculoza oaselor maxilare se prezintă sub D. epiteliu glandular;
formele: E. epiteliu cubic.
A. Centrală; R: B
B. Alveolară; 4. C.S. Sinusul maxilar comunică cu:
C. Subperiostală; A. cavitatea nazală;
D. Sechestrală; B. cavitatea bucală;
E. Nici una din ele. C. orbita;
R: A,B,C, D. glota;
16. C.M. În perioada primară, sifilisul se prezintă sub E. fosa subtemporală.
eroziuni neinflamatorii ale epiteliului cu următoarele R: A,
caracteristici: 5. C.M. Raportul sinusului maxilar cu dinţii de pe arcada
A. Formă rotundă; superioară este intim,
B. Suprafaţa roşietică, lucioasă; cei mai apropiaţi de fundul sinusului fiind dinţii:
C. Ganglionii măriţi, nedureroşi; A. molarul de 6 ani;
D. Limfangiită; B. incisivii;
E. toate. C. molarul 2;
R: A,B,C,D, D. premolarii;
17. C.S. Localizarea cea mai frecventă a unei gome sifilitice E. caninul.
o constituie: R: A,C,
A. buzele; 6. C.S. Grosimea septului alveolo-sinusal este variat, fiind
B. limba; cuprins între:
C. bolta palatină; A. 0,5-4,5 mm;
D. obrazul; B. 2-7 mm;
E. joncţiunea cutaneo-mucoasă a buzelor. C. 0,2-0,3 mm;
R: C, D. 0,1-0,8 mm;
18. C.M. Perioada secundară a sifilisului în teritoriul BMF se E. 0,5-10 mm.
prezintă ca: R: A,
A. eroziune eritematoasă; 7. C.M. Factorii des întîlniţi în sinuzita odontogenă sunt:
B. sifilidele diseminate pe mucoasa bucală; A. tratamente endodontice la premolari şi molari
C. tuberculii sifilitici; cu împingerea maselor necrotice după apex;
D. gomele; B. suprainfectarea chisturilor radiculare;
E. nici una din ele. C. extracţii complicate ale 5,6,7;
R: A,B,C,D, D. parodontita apicală acută sau exacerbată ale
19. C.M. În stadiul terţiar sifilisul în teritoriul BMF se 5,6,7;
prezintă sub formă de: E. scăderea rezistenţei organismului.
A. tuberculii; R: A,B,C,D,
B. gome; 8. C.M. Puncţia sinuzală este indicată în următoarele situaţii:
C. sifilomul circumscris al oaselor;
31
A. cînd se asigură un drenaj sinuzal cu soluţii B. durere lancinantă iradiată, nocturnă;

descongestionate; C. rinoscopia anterioară relevă prezenţa unei
B. cînd prin extracţie, dintele a fost împins sub secreţii mucopurulente unilateral, cu mucoasa
mucoasa sinuzală; hiperemică, îngroşată;
C. cînd secreţia purulentă persistă peste 7 zile; D. durerea este prezentă mai ales dimineaţa;
D. cînd închiderea comunicării buco-sinuzale se E. nici unul din ele.
face în două planuri; R: A,C,D,
E. R:
cînd
C,ostiumul este obstruat. 15. C.M.
cronice Diagnosticul
se face cu: diferenţial al sinusitei maxilare
9. C.M. Diagnosticul diferenţial al sinuzitei acute maxilare se A. epiteliomul de mezostructură;
face cu: B. sinuzita acută rinogenă;
A. osteomielita maxilară; C. chistul mucos intrasinuzal;
B. chistul mucos intrasinuzal; D. sinuzite maxilare specifice;
C. tumori chistice dentare în faza de complicaţie E. osteomielita acută a maxilarului.
septică; R: A,C,D,
D. Cilindromul; 16. C.M. Sinusitele acute îmbracă următoarele forme:
E. celulita geniană odontogenă. A. Sinusita catarală;
R: A,C,E, B. Sinusita seroasă;
10. C.M.Care din următoarele semne clinice sunt întîlnite în C. Sinusita purulentă;
sinuzita maxilară acută de cauză dentară: D. Sinusita hiperplastică;
A. dureri
pulsatilîn şietajul mijlociudeal poziţia
exacerbate feţei, cudeclivă
caracter a E. Sinusita
R: A,B,C,papilomatoasă.
capului; 17. C.M. În sinusita odontogenă acută puroiul este:
B. la rinoscopia anterioară se decelează puroi în A. abundent;
fosa nazală; B. fetid;
C. senzaţia de plenitudine geniană şi cacosmie C. situat unilateral;
subiectivă; D. se elimină prin meatul mediu la schimbarea
D. manevra Valsava pozitivă; poziţiei corporale;
E. nici unul din semnele menţionate. E. toate.
R: A,B,C,D, R: A,B,C,D,
11. C.M. Care din următoarele semne sunt prezente în cazul 18. C.M. În tratamentul sinusitelor odontogene cronice sunt
unei comunicări bucosinuzale: indicate:
A. prin alveolă se pătrunde cu un stilet butonat în A. administrare de antibiotice cu spectru larg;
sinus; B. extracţia dintelui cauzal şi administrarea
B. manevra Valsava negativă; antibioticelor;
C. radiologic, apare imagine de sinus normal; C. sinusotomia radicală după Colduel-Luc, dacă
D. se poate decela radiologic comunicarea buco- tratamentele nu au efect;
sinuzală; D. drenajul sinusului;
E. refluarea lichidelor pe nas. E. puncţia.
R: A,E, R: A,B,C,D,
12. C.M. În cazul comunicării buco-sinuzale ce întreţine o T.C. Imediat după efectuarea unei extracţii dentare se
sinuzită cronică, se practică: constată declanşarea unui epistaxis. La explorarea alveolei
A. extracţia dintelui cauzal sub protecţie de se constată lipsa fundului acesteia şi sîngerarea aerată. La
antibiotice; examinarea dintelui extras se constată lipsa unei porţiuni
B. puncţie sinuzală şi plastia comunicării; radiculare ce nu este însă prezentă în alveolă.
C. plastia comunicării; 19. C.M. Precizaţi pentru care dinţi este de obicei posibil
D. cura radicală a sinusului afectat; astfel de accident:
E. toate. A. molarii superiori;
R: C,D, B. caninii superiori;
13. C.M. Care din următoarele metode pot fi folosite la C. premolarii superiori;
închiderea unei comunicări buco-sinuzale: D. incisivii centrali superiori;
A. sutura într-un plan; E. incisivii laterali superiori.
B. sutura în două planuri cu lambou pediculat; R: A,C,
C. avivarea marginilor plăgii cu sutură; 20. C.S. Care este diagnosticul ce corespunde acestei situaţii:
D. sutura în două planuri, cu lambouri A. fractura radiculară;
mucoperiostale din vecinătate; B. deschiderea accidentală a sinusului;
E. sutura într-un plan, cu protecţie de meşă C. deschiderea accidentală a sinusului cu
iodoformată subconformator. împingerea unui rest radicular în sinus;
R: A,B,D, D. fractura tuberozităţii;
14. C.M. Sinuzita cronică maxilară poate prezenta E. simptoamele deschise se întîlnesc în oricare din
următoarele semne clinice: situaţiile enumerate.
A. cacosmie subiectivă permanentă; R: C,
32
21. C.S. Care este atitudinea potrivită ce trebuie adoptată D. masaj al glandelor şi ducturilor spre ostium;
într-o asemenea situaţie: E. fizioterapie (raze lazer, ultrasunet, electroforez
A. lărgirea alveolei şi căutarea restului radicular; etc).
B. recomandarea unui tratament cu antibiotice fără R: A,B,C,D,E,
ai comunica pacientului despre accident, 7. C.M. Factorii favorizanţi ai sialoadenitelor acute sunt:
C. învăţarea pacientului să sufle nasul pînă la A. igiena defectuoasă;
eliminarea restului radicular; B. pătrunderea de corpi străini pe canalele
D. îndrumarea
chirurgie OMF pacientului într-o clinică
pentru îndepărtarea de
restului excretorii;
C. boli cronice ale glandelor salivare;
radicular prin D. deminuarea secreţiei salivare;
trepanarea sinusului; E. infecţii grave şi îndeosebi stări caşetice şi
E. nici una din acestea. postoperatorii.
R: D, R: A,B,C,D,E,
Afecţiunile inflamatorii ale glandelor salivare 8. C.M. Infectarea glandelor salivare se poate face prin
următoarele mecanisme:
1. C.S. Ductul (canalul) Stenon se deschide pe mucoasa A. transosoasă;
cavităţii bucale în regiunea: B. submucoasă;
A. geniană; C. limfatică;
B. sublinguală; D. hematogenă;
C. geniană la nivelul primului molar superior; E. pe calea canalului principal de excreţie.
D.
E. palatină;
retromolar. R: C,D,E, diferenţial al parotidelor supurate se
9. C.M. Diagnosticul
R: C face cu:
2. C.M. Disfuncţiile secretorii ale glandelor salivare sunt: A. parotidita epidemică;
A. sialoree; B. osteomielita de ram ascendent;
B. ptializm; C. abcesul de lojă parotidiană;
C. hipersalivaţie; D. litiaza parotidiană;
D. hiposialie; E. tumori parotidiene.
E. asialie. R: A,B,C,D,
R: A,B,C,D,E, 10. C.M. Forma gangrenoasă a sialodenitelor parotidiene
3. C.M. Sialodochitele reprezintă procese inflamatorii prezintă:
localizate la nivelul: A. tegumente discret congestionate;
A. canalului Wharton; B. starea generală uşor alterată;
B. canalului Stenon; C. tegumente de culoare cenuşiu-violete;
C. glandelor salivare mari; D. starea generală alterată;
D. glandelor salivare mici; E. nervul facial poate fi compromis.
E. toate. R: C,D,E
R: A,B, 11. C.M. Submaxilita acută supurată se prezintă printr-un şir
4. C.M. Principalii factori etiologici în sialodochite sunt: de simptoame locale ca:
A. igiena bucală deficitară; A. tumefacţie submandibulară cu pielea
B. factorii de iritaţie cronică; congestionată;
C. corpi străini sau calculi salivari pe traiectul B. marginea mandibulei apare ştearsă;
canalelor excretorii; C. glanda mărită în volum, infiltrată, dureroasă la
D. leziuni de stomatită în vecinătatea ostiumului; palpare;
E. creşterea tensiunii intrabucale la muzicanţi, D. congestia şi edemul mucoasei sublinguale;
suflători în sticlă. E. la presiune pe glandă, prin orificiul canalului
R: A,B,C,D,E, Wharton iese puroi.
5. C.S. La examenul sialografic cu substanţe de contrast în R: A,B,C,D,E,
sialodochită se determină: 12. C.M. Diagnosticul diferenţial al submaxilitei acute se
A. îngustarea ductului; face cu:
B. dilatarea ductului; A. abcesele lojii submaxilare;
C. nici o schimbare a ductului; B. litiaza salivară;
D. ductul prezintă zone lărgite, altele normale; C. tumorile suprainfectate;
E. toate răspunsurile sunt corecte. D. limfadenitele acute supurate submandibulare;
R: B, E. hemodectomul.
6. C.M. Tratamentul sialodochitei constă în: R: A,B,C,D
A. îndepărtarea dopurilor de fibrină sau a calculilor 13. C.M. În diagnosticul litiazei salivare:
salivari; A – sialografia nu are valoare
B. administrarea de sialogoge şi dezinfectante B – sialografia este revelatoare
salivare; C – cateterizarea canalului nu are valoare
C. tratament antiinfecţios general şi local în caz de diagnostică
sialodochită purulentă;
33
D – cateterizarea canalului salivar furnizează relaţii A – este larg şi bine vizibil

numai pentru litiaza canaliculară B – este punctiform, greu vizibil
E – cateterizarea canalului furnizează relaţii şi C – este acoperit de ţesut patologic
pentru litiaza glandulară D – nu este acoperit de ţesut patologic
R: B,D E – nu este niciodată situat în ţesutul cicatricial
14. C.M. În litiză după criză ostiumul glandei salivare: R: B,C,D
A – este închis 21. C.M. În patogeneza sialadenitei acute intervine:
B – este întredeschis
C larg deschis A – hipo
B sialoreea sau ptialismul salivar
sau asialia
D – este tumefiat C – infecţia glandei şi canalului salivar nu sunt
E – este de aspect normal dependente de secreţia salivară
R: B,D D – obstacolele în eliminarea salivei
15. C.M. În raport cu poziţia calcului din canalul salivar: E – reacţiile alergice
A – dilataţia canalului este mai mare între calcul şi R: B,D
glanda salivară 22. C.S. Ce înţelegeţi prin termenul de “sialoree”:
B – dilataţia canalului este mai mare între calcul şi A – scăderea cantitativă a salivei
orificiul de evacuare a salivei B – dispariţia secreţiei salivare
C – infecţia apare mai frecvent proximal de calcul C – creşterea în exces a secreţiei salivare
D – infecţia canalului apare mai frecvent în D – modificarea cantitativă fizico-chimică a salivei
porţiunea situată distal faţă de calcul E – modificarea calitativă citologică a salivei
E – poziţia
situaţiile decalcului
mai sus nu influenţează nici una dintre R: B,Csalivare mucoase (endoorale):
23. C.M. Fistulele
R: A,C A – prezintă gravitate
16. C.M. În cadrul triadei simptomatice salivare submaxilare B – nu prezintă gravitate
abcesul salivar: C – necesită obligator tratament chirurgical
A – semnifică o infecţie situată doar în glanda D – nu necesită obligator tratament chirurgical
salivară E – este suficient tratamentul medicamentos
B – semnifică doar infecţia din canalul salivar R: B,D
C – semnifică infecţia glandulară şi periglandulară
D – semnifică infecţia ductală şi periductală 24. C.M. Durerea din colica salivară submandibulară poate
E – semnifică colecţia purulentă a canalului urmată fi:
de infecţia lojei sublinguale A – atenuată
R: D,E B – violentă
17. C.M. Litiaza salivară se întâlneşte mai frecvent: C – în planşeul oral sau în obraz
A – în glanda parotidă D – în limbă
B – în canalul Stenon E – în ureche
C – în glanda sublinguală R: A,B,C,D,E,
D – în canalul Wharton 25. C.M. În parotidita parenchimatoasă sialograma prezintă
E - în glanda submandibulară aspect de:
R: D,E A. cavităţi ovale sau rotunde pe fonul parenchimiei
18. C.M. În cadrul triadei simptomatice a litiazei intacte;
submandibulare: B. imaginea de strugur de poamă (pom în floare);
A – termenul de “tumoră” semnifică o proliferare C. ducturile în unele locuri sunt abrupte, însă bine
celulară tumorală conturate;
B – termenul de “tumoră” semnifică o sialadenită D. ductul principal e dilatat;
submandibulară scleroasă E. toate ducturile glandei sunt dilatate.
C – în faza tumorală simptomele subiective sunt R: A,B,C,D
absente sau reduse 26. C.S. Principalul în tratamentul sialoadenitelor acute este:
D – în faza tumorală simptomele subiective sunt A. incizia în orice caz;
intense B. masajul glandelor şi fizioterapie;
E – glanda salivară în faza tumorală nu îşi modifică C. antibiotice, desensibilizante, dizintoxicante,
volumul sialogoje;
R: B,C D. tratament balnear;
19. C.M. Fistulele salivare cutanate (exoorale): E. înlăturarea glandei afectate.
A – sunt neimportante R: C
B – sunt foarte importante 27. C.M. În tratamentul complex al sialoadenitelor acute în
C – necesită obligator tratament canalul exterior se introduce:
D – nu necesită tratament deoarece se vindecă A. apă oxigenată de 3%;
spontan B. lipoidol 1-2 ml;
E – nu există fistule salivare cutanate C. antibiotice şi fermenţi;
R: B,C D. soluţie caldă de furacilină;
20. C.M. În general orificiul fistulos salivar: E. salivă artificială.
34
R: C,D D. la bătrîni;
28. C.M. În formele clinice avansate de parotidită E. la orice vîrstă – în egală măsură.
interstiţială se determină: R: A,B,C,
A. în permanenţă glanda e mărită în volum; 35. C.S. Parotidita acută epidemică poate fi tratată:
B. suprafaţa la palpare e netedă; A. în cabinetul de chirurgie OMF;
C. suprafaţa noduroasă, neconturată, pe alocuri B. în secţia de chirurgie OMF (în spital);
zone moi; C. în secţia de boli interne;
D. bucală;
în unele cazuri apar uscăciuni în cavitatea D. în
E. de secţia de bolicîtinfecţioase;
toţi medicii în ambulator, atît şi în spital.
E. la masajul glandei din ostium se elimină R: D
abundet salivă. 36. C.M. Fistulele salivare pot fi deschse spre:
R: A,C,D, A. piele (externe);
29. C.M. În tratamentul sialoadenitelor cronice rezultate B. mucoasă (interne);
bune dau: C. bilaterale (spre piele şi mucoasă);
A. Nucleinatul de natriu 0,2 x ori/zi; D. intrasinuzal;
B. 2% soluţie de Iodid; E. spre faringe.
C. masajul glandei cu spălături ale canalelor R: A,B,C,
excretorii cu soluţii antiseptice calde; 37. C.S. Sialolitiaza se întîlneşte mai frecvent în:
D. comprese cu Dimexid, Hidrocartizon; A. glandele salivare mici;
analgezice (10-12 zile); B. canalul Stenon;
E. fizioterapie
electroforez) (raze laser, unde ultrascurte, C.
D. glanda
glanda parotidiană;
sublinguală;
R: A,B,C,D,E, E. canalul Wharton şi glanda submandibulară.
30. C.S. În diagnosticul parotiditei interstiţiale principalul R: E
este: 38. C.M. Precipitarea sărurilor minerale este favorizată de:
A. anamneza; A. hiposialie;
B. glanda mărită în volum, dură, imobilă, cu B. staza salivară;
suprafaţa netedă; C. alcalinitatea salivei;
C. eliminări de puroi din orificiul ductului Stenon D. concentraţia mai mare de săruri minerale;
la masaj; E. prezenţa unor celule epiteliale descuamate.
D. sialograma cu semnele specifice (arbore mort); R: A,B,C,D,E,
E. examenul citologic. 39. C.M. Cauzele favorizante generale ce intervin în
R: D formarea calculilor salivari sunt:
31. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor cronice se A. terenul neuroumoral;
face cu: B. tulburările metabolice generale;
A. tumori parotidiene; C. poliartrita cronică evolutivă;
B. sindrom Sjogren; D. abuzul de alimente conservate, acide şi picante;
C. boala Mickulici; E. conţinutul sporit de săruri minerale în mediu
D. parotidite litiazice; (apă, produse alimentare).
E. flegmon hemifacial. R: A,B,C,D,E,
R: A,B,C, 40. C.S. Reacţia salivei mixte este:
32. C.S. Parotidita acută epidemică (oreionul) este produsă A. uşor acidă (PH6);
de: B. acidă (PH4);
A. steptococi, stafilococi; C. alcalină (PH8);
B. virusul rubeolei; D. variază în dependenţă de conţinutul alimentelor;
C. virusul urlian; E. toate răspunsurile sunt corecte.
D. treponemă pallidum; R: A
E. virusul rujeolei. 41. C.M. Factorii ce afectează compoziţia salivei şi duc la
R: C formarea calculilor, sunt:
33. C.S. Perioada de incubaţie în parotidita epidemică este: A. regimul alimentar, compoziţia alimentelor;
A. 3-5 zile; B. conţinutul unor substanţe anarganice în apa
B. 7-12 zile; folosită;
C. 16-20 zile; C. stazele salivare (infecţii, corpi străini, traume,
D. 21-30 zile; cicatrice);
E. cîteva ore. D. tulburările metabolice generale;
R: C E. toţi cei numiţi.
34. C.M. Parotidita epidemică (oreionul) este o boală R: A,B,C,D,
infectocontagioasă şi se răspîndeşte mai ales: 42. C.M. Rolul funcţional al salivei este:
A. la copiii de 5-15 ani din colectivităţi (grădiniţe, A. rolul digestiv (hidroliza amidonului pînă la
şcoli); dextrine şi maltoza, efectuate de amilază);
B. la adolescenţi (licee, colegii, universităţi); B. rolul protectiv (lizozimul, imunoglobulinele
C. la militari (în unităţi militare); etc);
35
C. umectarea continuă a mucoasei bucale; D – se adresează calculului

D. împiedicarea solubilizării apatitei din email prin E – se adresează leziunilor determinate de calcul
faptul că conţine o soluţie saturată de fosfat de R:
calciu; 50. C.M. Pentru tratamentul litiazei salivare sunt posibile
E. alte roluri (elimină din organism ureea, acidul următoarele procedee:
uric, amoniacul, Hg, Pb, Bi etc). A – eliminarea calculului prin procedee medicale
R: A,B,C,D,E B – ablaţia chirurgicală a calculului
43. C.M.A.Calculii intracanaliculari au o formă şi culoare:
ovoidal; CD – medicaţie
suprimareasialolitică
anatomică a glandei
B. fuziformi; E – suprimarea funcţională a glandei
C. adesea cu un şanţ longitudinal pentru scurgerea R: A,B,D,E,
salivei; 51. C.S. Pentru diagnosticul radiologic al litiazei salivare:
D. coloraţia este gri, albicioasă, galbenă sau brună; A – trebuie utilizate raze moi
E. neregulaţi, sferici. B – trebuie utilizate raze dure
R: A,B,C,D, C – imaginea calculului glandular este alungită
44. C.S. Calculii intraglandulari au o formă: D – imaginea calculului canalicular este rotunjită
A. ovoidală; E – radiografia simplă nu decelează calculul
B. neregulaţi, sferici; R: A
C. fuziformi; 52. C.M. Pentru diagnosticul litiazei salivare
D. alungiţi; submandibulare se utilizează:
E. castravete.
R: A A
B –– radiografia
radiografia axială
retroalveolară
de planşeu
45. C.M. Compoziţia calculilor este predominant minerală şi C – radiografia cu film muşcat
ste prezentată de: D – radiografia defilată de mandibulă
A. fosfat de calciu în formă de hidroxilapatită E – teleradiografia
(peste 7-5%); R: B,C,D,
B. carbonat de calciu; 53. C.M. În parotidita supurată:
C. robonat de potasiu; A – se accentuează alterarea stării generale
D. magneziu; fier, uraţi; B – se instalează edemul în regiunile învecinate
E. materiale organice ce ocupă partea centrală. C – pielea rămâne nemodificată
R: A,B,C,D,E, D – consistenţa la palpare este fluctuentă
46. C.M. Diagnosticul diferenţial al litiazei salivare se face E – ostiumul salivar este întredeschis şi edemaţiat
cu: R: A,B,E
A – durerile de origine odontogenă 54. C.M. Tumefacţia submandibulară din litiaza salivară:
B – limfadenitele cronice de diverse etiologii A – este rapidă
C – supuraţiile de origine odontogenă B – este lentă pe măsura evoluţiei bolii
D – fistulele de origine dentară sau osoasă C – este diminuată
E – osteomielitele D – este voluminoasă
R: A,B,C,D, E – este difuză
47. C.M. În litiaza salivară: R: A,D
A – perioada de latenţă este scurtă 55. C.M. Colica salivară:
B – perioada de latenţă este lungă A – se produce în litiaza canaliculară
C – simptomatologia este ritmată de alimentaţie B – se produce în litiaza glandulară
D – simptomatologia nu are legătură cu perioada C – se declanşează după alimentaţie
prandială D – se declanşează înainte sau în timpul alimentaţiei
E – simptomatologia poate fi ştearsă sau absentă, E – nu este influenţată de alimentaţie
pacienţii putând elimina calculii, ignorând existenţa R: A,D,
bolii 56. C.M. Durerea din colică salivară submandibulară poate
R: B,C,E, fi:
48. C.S. Tabloul clinic al litiazei salivare este determinat în A – atenuată
cea mai mare măsură: B – violentă
A – de compoziţia chimică a calcului salivar C – în planşeul oral sau în obraz
B – de dimensiunile calcului salivar D – în limbă
C – de forma calculului salivar E – în ureche
D – de sediul calculului salivar R: A,B,C,D,E,
E – de regimul alimentar al pacientului 57. C.S. Termenul de sialodochită:
R: D, A – inflamaţia glandei salivare
49. C.M. Indicaţia terapeutică a litiazei salivare: B – inflamaţia canalului salivar
A – este determinată de localizarea calculului C – inflamaţia ţesutului pericanalicular
B – este determinată de forma clinică de litiază D – inflamaţia ţesutului periglandular
C – se adresează stării generale a pacientului E – inflamaţia glandelor salivare mici
(terenului) R: B
36
58. C.M. În litiaza submandibulară: 66. C.S. Colica salivară este detrminată de:
A – durata unei colici este lungă, peste o oră A. infecţia supraadăugată;
B – durata unei colici este scurtă sub o oră B. presiunea exercitată de calcul asupra nervului
C – tumefacţia glandei se menţine mult timp lingual;
D – tumefacţia glandei salivare cedează în scurt timp C. descuamarea epiteliului salivar;
după alimentaţie D. precipitarea sărurilor minerale;
E – tumefacţia glandei submandibulare nu este E. presiunea exagerată a salivei în sistemul
influenţată prandial
R: B,D, canalicular.
R: E
59. C.M. Litiaza parotidiană: 67. C.S. Printre examenele complementare ce confirmă
A. este mai rară decît cea submandibulară; diagnosticul de sialolitiază, sunt:
B. este mai frecventă decît cea submandibulară; A. diafanoscopie;
C. calculul este mai frecvent în glandă; B. cateterismul canalului exterior;
D. calculul este mai frecvent în canalul Stenon; C. chemismul salivar;
E. calculul este ovoid. D. scintigrafia;
R: A,D E. toate acestea.
60. C.M. litiaza submandibulară: R:B
A. este mai frecventă decît cea parotidiană; 68. C.S. Care din următoarele examene nu prezintă interes în
B. este mai rară decît cea sublinguală; diagnosticul
C. calculul este mai frecvent în canalul Wharton; sialolitiazei:
D.
E. calculul este mai frecvent
toate răspunsurile în glandă;
sunt corecte A.
B. cateterismul canalului Warthon;
radiografia simplă;
R: A,C C. citodiagnosticul;
61. C.M. Litiaza sublinguală: D. sialografia;
A. este mai frecventă decît cea parotidiană; E. examenul clinic.
B. este mai frecventă decît cea submandibulară; R:C,
C. este întîlnită excepţional; 69. C.M. Ce incidenţe radiologice se folosesc în litiaza
D. este mai frecventă decît în glandele accesorii; parotidiană:
E. calculul este mai frecvent localizat în glandă. A. incidenţa tangenţială;
R: C,D,E, B. incidenţa laterală pentru ramul ascendent;
62. C.M. Calculii situaţi în ductul principal excetoriu produc: C. radiografie de canal Stenon cu film retrojugal;
A. dilataţie, retrograd de calcul; D. incidenţa Parma;
B. eroziuni ale epitelului canalicular cu E. incidenţa semiaxială de masiv facial.
descuamare; R:A,B,C,
C. migrarea calculului produce lezarea canalului; 70. C.M. Ce incidenţe radiologice se folosesc în litiaza
D. se poate asocia o infectare a canalului; glandelor submandibulare:
E. dacă se suprainfectează, apare îngroşare şi o A. ortopantomograma;
infiltraţie. B. incidenţa laterală de glandă submandibulară;
R: A,B,C,D,E, C. radiografia cu film mişcat a hemiplanşeului
63. C.M Calculii salivari în glandă produc următoarele bucal (incidenţa Hirtz);
schimbări: D. incidenţa Stenvers;
A. edem interstiţial; E. nici una dintre acestea.
B. dilatarea acinilor; R: B,C
C. supuraţie intraglandulară; 71. C.S. Care este atitudInea faţă de un calcul pe canalul
D. scleroză de vindecare dacă se cronicizează; Warthon:
E. atrofia elementelor secretorii. A. incizie-drenaj;
R: A,B,C,D,E, B. submaxilectomie;
64. C.M. În litiaza salivară: C. extirparea calculului;
A. perioada de latenţă este scurtă; D. fizioterapie şi balneoterapie;
B. perioada de latenţă este lungă; E. litotriţie (spargerea calculului).
C. simptomatologia este ritmată de alimentaţie; R: C
D. perioada de latenţă absentă; 72. C.S. Metoda de elecţie pentru tratamentul litiazei
E. simptomatologia apare brusc. canalului Warthon este:
R: B,C A. masajul insistent al regiunii submandibulare
65. C.M. În sialolitiază, printre simptoamele grupate de pînă la eliminarea calculului;
D.Teodorescu într-o triadă simptomatică, fac parte: B. temporizarea adoptării deciziei, pînă la
A. congestia tegumentelor; eliminarea spontană a calculului;
B. abcesul salivar; C. submaxilectomia;
C. tumora salivară; D. ablaţia chirurgicală a calculului;
D. hipoestezie linguală; E. nu se aplică tratamente chirurgicale.
E. colica salivară. R: D
R: B,C,E
37
73. C.M. În litiaza submandibulară, diagnosticul diferenţial A. prin incizie a mucoasei sublinguale de-a lungul
se face cu una sau mai multe din următoarele afecţiuni: canalului Warthon;
A. adenita cronică; B. prin incizie în fundul sacului vestibular;
B. tumorile submandibulare; C. prin incizie submandibulară;
C. nevralgiile faciale; D. prin incizie în planşeul bucal paralel cu
D. artrita temporo-mandibulară; suprafaţa internă a mandibulei;
E. stomatita acută. E. toate de la caz la caz.
R: A,B,C, litiazei salivare:
74. C.M. În diagnosticul 81. C.S. În R: Acă calculul salivar este situat în glandă, se
caz
A. sialografia nu are valoare; face:
B. sialografia este relevatoare; A. ablaţia chirurgicală prin canal lîngă glandă;
C. catetirizarea canalului nu are valoare B. se înlătură piatra salivară din glanda operator;
diagnostică; C. se înlătură o porţiune de glandă cu calculul
D. catetirizarea dă informaţii numai pentru litiaza salivar;
canaliculară; D. se înlătură glanda salivară cu calculul;
E. toate răspunsurile sunt corecte. E. prin masaj se înlătură calculul salivar.
R: B,D, R: D
75. C.M. Pentru diagnosticul litiazei salivare submandibulare 82. C.S. Care sunt posibilităţile evolutive într-o sialolitiază:
se utilizeză: A. eliminarea spontană a calculului;
A. radiografia retroalveolară; B. fistulele salivare;
B.
C. radiografia axială
radiografia cu filmdemişcat;
planşeu; C.
D. sialoadenita
supuraţia lojiicronică scleroasă;
respective;
D. radiografia de mandibulă; E. toate.
E. teleradiografia. R: E,
R: B,C,D, 83. C.S. Sindromul Sjogren se caracterizează în forma sa
76. C.S. Tabloul clinic al litiazei salivare este detrminat în clinică prin următoarea triplă simptomatologie:
cea mai mare măsură: A. hipertrofia glandelor salivare, hipertrofia
A. de compoziţia chimică a calculului salivar; glandelor lacrimale şi adenopatie cervicală;
B. de dimensiunile calculului salivar; B. parotidomegalie diabetică, hipertensiune
C. de forma calculului salivar; arterială, atrofia mucoasei gastrice;
D. de sediul calculului salivar; C. salivară, oculară şi articulară;
E. de regimul alimentar al pacientului D. parotidomegalie, ciroză şi hipertensiune
R: D arterială;
77. C.M. Colica salivară: E. asialie, cacosmie şi adenopatie subclaviculară.
A. se produce în litiaza canaliculară; R: C
B. se produce în litiaza glandulară; 84. C.M. Sindromul Sjogren este prezentat de o
C. se declanşează după alimentaţie; simptomatologie specifică:
D. se declanşează înainte sau în timpul A. xerostomie;
alimentaţiei; B. xeroftalmie;
E. nu este influenţată de alimentaţie. C. poliartrită reumatoidă;
R: A,D D. congunctive;
78. C.S. Abcesul salivar se datoreşte: E. dermatomiozită.
A. retenţiei complete de salivă în glandă; R: A,B,C,D,E
B. unei infecţii supraadăugate; 85. C.M. Simptomatologia locală în cavitatea bucală în
C. unei colici salivare de durată; sindromul Sjogren este:
D. unei tumefieri submandibulare ca rezultat al A. zăbăluţe;
obturaţiei ductului canalului salivar; B. gingivite;
E. îngustării canalului excretoriu. C. carie multiplă cervicală;
R: B D. xerostomie;
79. C.M. Tumora salivară este o sialoadenită cronică E. enanteme.
scleroasă, cu o simptomatologie redată de: R: A,B,C,D,E,
A. simptomele subiective sunt absente sau reduse; 86. C.M. În sindromul Sjogren glandele parotidiene
B. glanda mărită în volum, indurată; evoluează spre:
C. la palpare glanda puţin dureroasă, neregulată, cu A. hipertrofie, ca regulă;
aspect pseudotumoral; B. sunt normale;
D. ostimul proeminent, întredeschis; C. artrofie;
E. la presiune pe glandă din ostium poate să iese 1- D. rareori spre hipertrofie bilaterală, asimetrică;
2 picături de puroi. E. malignizare.
R: A,B,C,D,E R: C,D,
80. C.S. Ablaţia chirurgicală a calculului (sialolitectomie) se 87. C.S. Sialografia în sindromul Sjogren arată o imagine de:
efectuează: A. canale cu contur neregulat, cu aspect de “pom
înflorit”;
38
B. injectare redusă a parenchimului, cu aspect de 6. C.M. Ce structuri ale tegumentului afectează escoriaţiile?
“arbore mort”; A. epiteliu;
C. deviaţii ale desenului canalicular cu o zonă clară B. dermul;
neinjectată, cu imagine de minge ţinută în mînă; C. corionul;
D. amputaţii canaliculare cu zone lacunare; D. membrana bazală;
E. canalele cu contur neregulat, cu zone dilatate, cu E. toate acestea.
aspect de pete de zăpadă. R: A,B,
R: B
88. C.M. Diagnosticul diferenţial în sindromul Sjogren se 7. C.M.
A. Caracteristic pentru de
prezintă un orificiu plăgile penetrante
intrare mai mic este
şi unfaptul că:
orificiu
face cu: de ieşire mai mare;
A. parotidita cronică parenchimatoasă; B. sunt produse prin strivirea părţilor moi şi au
B. parotidita cronică interstiţială; margini neregulate cu decolări mari putând fi
C. sialodochitele; interesate vasele, nervii şi glandele salivare;
D. tumorile benigne şi maligne; C. sunt leziuni profunde ale părţilor moi însoţite de
E. cu toate. fracturi ale oaselor maxilare;
R: A,B,C,D, D. au un orificiu unic şi sunt produse prin înţepare,
89. C.S. Tratamentulul sindromului Sjogren se face în: pătrundere de corpi străini sau proiectile cu viteza
A. cabinetul de chirurgie orală; mică:
B. secţia de chirurgie maxilo-facială; E. sunt leziuni ce nu depăşesc dermul prin frecare de
C. secţia de reumatologie; un plan dur.
D.
E. secţia
în oricedesecţie
boli infecţioase;
din spital. 8. C.M. R: D comune ale plăgilor buco-maxilo-faciale
Semnele
R: C pot fi:
Traumele ţesuturilor moi A.durerea;
B.sângerarea;
1. C.S. Cauza cea mai ferecventă a producerii plăgilor buco- C.tulburări respiratorii;
maxilo-faciale o constituie: D.tulburări de deglutiţie, masticaţie;
A. accidentele de circulaţie; E.tulburări de fonaţie.
B. căderile accidentale; R: A,B,C,D,E,
C. accidentele sportive; 9. C.M. Prin ce se poate manifesta şocul neurogen în plăgile
D. agresiunile umane; buco-maxilo-faciale:
E. accidentele de muncă. A. lipotimie;
R: D B. sincopă;
2. C.M. Plăgile buco-maxilo-faciale se clasifică în funcţie de: C. convulsii;
A. timpul scurs de la accident; D. stop cardiorespirator;
B. agentul vulnerant; E. toate acestea.
C. ţesuturile afectale; R: A,B,D
D. forma anatomo-patologică; 10. C.S. Cum procedaţi în asfixia prin căderea limbii?
E. asocierea altor leziuni. A. intubaţi bolnavul;
R: A,B,C,D, B. efectuaţi o traheostomie;
3. C.M. Asfixia posttraumatică poate apare după: C. tracţionaţi limba cu un fir tractor;
A. fractura cominutivă a arcului mentonier; D. imobilizaţi mandibula cu frondă mentonieră;
B. îngustarea căilor aeriene; E. toate acestea.
C. edem laringian; R: C
D. dislocarea vălului în fracturile maxilarului superior; 11. C.S. Care este limita maximă de timp de la producerea
E. nici una dintre acestea unei plăgi faciale pentru a efectua o sutură primară:
R: B,C,D, A. 1-18 ore;
4. C.M. Tulburările asociate plăgilor din sfera buco-maxilo- B. 12-24 ore;
facială sunt următoarele: C. 24-36 ore;
A. fistule salivare; D. peste 36 ore;
B. hemoragia; E. este posibil în oricare din aceste intervale datorită
C. supuraţii loco-regionale; specificităţii plăgilor faciale.
D. asfixia; R: B
E. toate acestea. 12. C.S. Tratamentul şocului traumatic vizează:
R: B,D, A. tratamentul insuficienţei ventilatorii;
5. C.M. Escoraţiile sunt: B. susţinerea activităţii cardio-carculatorii;
A. leziuni închise fără soluţii de continuitate; C. tratamentul tulburărilor metabolice;
B. leziuni superficiale ale epidermului; D. tratamentul insuficienţei renale;
C. leziuni ce afectează ţesuturi dure subiacente; E. toate acestea.
D. leziuni sângerânde; R: E
E. se însoţesc de edem şi echimoze. 13. C.S. Transportul rănitului cu tulburări de asfixie se face
R: B,D,E, în:
39
A. poziţie şezândă, cu capul întors într-o parte;

B. decubit dorsal; În timpul extracţiei unui incisiv inferior aţi lovit
C. decubit lateral; accidental, cu cleştele, incisivul central superior. La
D. decubit ventral; examenul clinic se constată o deviere a axului incisivului
E. nu are importanţă poziţia. central, hemoragie la nivelul coletului,
R: C mobilitate vestibulo-orală şi dureri.
14. C.S. Sutura unei plăgi transfixiante de obraz se 1. C.M. Către ce diagnostic vă orientaţi:
realizează:
A. într-un plan; A.
B. fracturăparţială;
luxaţie dentară;
B. în două planuri; C. contuzie dento-parodontală;
C. în trei planuri; D. luxaţie totală;
D. nu se suturează imediat; E. avulsie traumatică.
E. nici una dintre acestea. R: B,C
R: C 2. C.S. Ce atitudine de urgenţă adoptaţi:
15. C.S. O plagă de buză se suturează începând de la: A. extirpare vitală;
A. limita cutaneo-mucoasă; B. redresare;
B. de la tegument spre roşul buzei; C. redresare, imobilizare şi scoatere din articulaţie;
C. de la mucoasă spre tegument; D. redresare şi imobilizare;
D. întâi se suturează muşchiul orbicular şi apoi E. replantare.
mucoasa şi tegumentul; R: D
E. nu
R: Aare importanţă de unde se începe. 3. C.S.
A. Este
da; necesară o radiografie:
16. C.S. Hemoragia în plăgile limbii se opreşte de obicei B. nu;
prin: C. numai dacă se conservă dintele;
A. sutura într-un plan; D. depinde de situaţie;
B. sutura în masă; E. numai când sunt asociate fracturi ale peretelui
C. sutura în două planuri; alveolar.
D. se lasă să se vindece per secundam; R: A
E. cauterizare chimică cu CIZn 20%. 4.C.M. Pe radiografia ortoradială se observă o lărgire a
R: B spaţiului alveolo-dentar cu egresiune parţială a dintelui
17. C.S. Când nu se poate efectua respiraţia gură la gură: în alveolă. Ce tratament definitiv adoptăm:
A. când mandibula este fracturată; A. imobilizare;
B. când maxilarul este fracturat; B. sutura mucoasei de o parte şi de alta a coletului
C. în cazurile de şoc; dentar;
D. când există corpi străini în faringe; C. scoaterea dintelui din articulaţie;
E. în toate aceste situaţii. D. urmărirea periodică a vitalităţii pulpare;
R: D E. pulpotomie.
18. C.M. Printre complicaţiile tardive ale plăgilor buco- R: A,B,D,
maxilo-faciale putem include: 5. C.S. Imobilizarea se face pentru o perioadă de :
A. complicaţii nervoase; A. 7 zile;
B. gangrena gazoasă; B. 14 zile;
C. tetanosul; C. 20 zile;
D. fistule salivare; D. 30 zile;
E. constricţia de mandibulă. E. nu are importanţă.
R: A,D,E, R: D
19. C.M. Ce plăgi pot avea ca sechele fistule salivare: 6. C.S. În cazul în care pulpa se mortifică, se practică:
A. plăgi submandibulare; A. trepanarea dintelui şi se lasă dintele deschis pentru
B. plăgi cervicale anterioare; drenaj;
C. plăgi de buză; B. extirpare pulapară;
D. plăgi maseterine; C. extirpare şi obturaţie radiculară;
E. plăgi mentoniere. D. extracţia dintelui;
R: A,D E. toate sunt posibile în funcţie de situaţia clinică.
20. C.M. Hemoragiile secundare din plăgile buco-maxilo- R: C
faciale sunt provocate de: 7. C.S. Mecanismul cel mai frecvent de producere a
A. gangrena gazoasă; leziunilor dento-parodontale este:
B. corpi străini rămaşi care se mobilizează; A. mecanismul direct;
C. fistule salivare; B. mecanismul indirect;
D. proces septic cu evoluţie extensivă; C. fractura dinţilor cariaţi;
E. septicemii. D. lezarea dinţilor parodontotici;
R: B,D E. nici una dintre acestea.
R: A
TRAUMATISME DENTO-PARODONTALE 8. C.M. Fracturile de creastă alveolară sunt mai frecvente:
40
A.
în zona frontală superioară; R: A
B.
în zona frontală inferioară; 16. C.S. Ce tratament efectuaţi într-o fractură longitudinală a
C.
în zona laterală maxilară; unui dinte asociat cu luxaţia?
D.
în zona laterală mandibulară; A. reconstituire;
E.
la nivelul tuberozităţii. B. transfixaţie;
R: A,B C. extracţie;
9. C.M. În caz de fractură a crestei alveolare se recomandă D. devitalizare şi imobilizare:
următoarele
A. atelatehnici de
monomaxilară imobilizare:
ce se fixează pe dinţii sănătoşi E. R:transfixaţie
C şi coroană cu cep.
de o parte şi de alta a liniei de fractură; 17. C.M. În cazul unei luxaţii complete a unui incisiv central
B. ligatura în “8”; superior, posibilităţile de tratament sunt:
C. gutieră de acrilat; A. extracţia şi sutura îngrijită a alveolei;
D. aparate ortodontice cu inele pe dinţi sănătoşi; B. replantarea dintelui asociată cu imobilizarea sa;
E. osteosinteza. C. amputaţie vitală a pulpei coronare şi obturaţie
R: A,B,C, fizionomică a coroanei;
10. C.S. Într-o fractură transversală a coletului unui canin D. folosirea transfixaţiei pentru îmbunătăţirea
inferior păstraţi rădăcina? stabilităţii;
A. da; E. rezecţie apicală şi obturarea canalului radicular.
B. nu; R: B,D,E,
C. depinde de vârsta bolnavului; 18. C.S. Fracturile dentare în 1/3 apicală beneficiază de:
D.
E. da, dacă seîntotdeauna.
se extrage poate restaura protetic; A.
B. refacere coronară;
pulpectomie şi obturaţie cu depăşire;
R: D, C. rezecţie apicală;
11. C.M. Într-o contuzie parodontală semnele clinice sunt: D. transfixaţie;
A. mobilitate; E. extracţie.
B. sângerare; R: C,
C. alterarea raporturilor dintre dinte şi alveolă; 19. C.S. Rezecţia apicală în cazul fracturilor dentare îşi
D. durere; găseşte indicaţia în:
E. tulburări de ocluzie. A. fracturile longitudinale;
R: A,B,D B. fracturile oblice ale rădăcinii;
12. C.M. Testele de vitalitate ale pulpei dentare efectuate C. fracturile apexului;
imediat sau la scurt timp D. fracturile în1/3 mijlocie a rădăcinii;
după producerea unei contuzii dentoparodontale, E. nici una dintre acestea.
evidenţiază: R: C
A. creşterea sensibilităţii; 20. C.S. Tratamentul în cazul fracturilor coronaro-radiculare
B. scăderea sensibilităţii; nepenetrante constă în:
C. abolirea sensibilităţii; A. refacerea dintelui printr-o coroană dentară;
D. sensibilitate normală; B. depulparea dintelui şi obturaţie corectă radiculară;
E. nu sunt semnificative aceste teste. C. refacerea dintelui prin dispozitive corono-
R: A,B,C, radiculare;
13. C.M. Luxaţia dentară se produce prin: D. extracţie, atunci când linia de fractură coboară mult
A. strivirea sau ruperea parţială a ligamentelor dento- sub coletul dintelui;
alveolare; E. replantarea dintelui şi imobilizare.
B. ruperea în totalitate a ligamentelor dento-alveolare; R: A
C. fractura procesului alveolar; 21. C.S. Transfixaţia dentară se foloseşte în:
D. fractura maxilarului sau a mandibulei; A. contuzii dento-parodontale;
E. toate acestea. B. luxaţii totale;
R: A,B,C, C. avulsii;
14. C.S. Luxaţia dentară cu intruzie este: D. fracturi coronare;
A. luxaţie parţială; E. fracturi radiculare;
B. luxaţie totală; R: B
C. luxaţie în care se poate leza foliculul unui dinte 22. C.M. Într-o fractură coronară penetrantă adoptăm
permanent; unrmătoarea atitudine:
D. împingerea unui dinte într-o cavitate chistică; A. extracţia dentară;
E. nici una dintre acestea. B. imobilizarea dintelui;
R: B C. amputaţie coronară pulpară;
15. C.S. Într-o luxaţie dentară parţială efectuaţi: D. extracţie pulpară;
A. reducerea şi imobilizarea dintelui; E. coafaj direct şi obturaţie definitivă coronară.
B. extirparea pulpei; R: C,D,E,
C. restaurarea protetică; 23. C.M. O fractură dentară oblică corono-radiculară se
D. transfixaţia dentară; tratează prin:
E. lăsăm dintele în repaus fără să-I facem nimic. A. extracţie;
41
B. devitalizare dentară şi restaurare protetică; C. osteosinteza cu broşă trecută de la unghi la condil;

C. replantare; D. reducerea şi contenţia cu broşă după metoda în
D. transfixaţie; lift;
E. nici una dintre acestea. E. osteosinteza cu şurub, fractura fiind bizotată.
R: A,B, R.: C
6. C.S. Ce atitudine adoptaţi pentru dintele 3.8 din focarul
FRACTURILE DE MANDIBULĂ de fractură:
Un adult
corpului este agresat
mandibular stâng.peDupă
stradălovitură
şi lovit acuză
cu pumnul în zona
o durere vie A. practicaţi
B. odontectomiaimediat
rfrctuaţi odontectomia înainte după
de imobilizare;
ce s-au aplicat
în regiunea unghiului mandibular stâng şi a articulaţiei atele de imobilizare;
temporomandibulare drepte. La examenul clinic constataţi C. efectuaţi extracţia după 15 zile de la imobilizare;
tumeficaţie în zona unghiului mandibular stâng, care nu D. nu extragem molarul din focar, dar urmărim
permite palparea osului, cu durere la presiune şi regiunea evoluţia;
ATM dreaptă, limitarea deschiderii arcadelor dentare, plagă E. odontectomia se practică numai dacă 3.8 împiedică
sângerândă a fibromucoasei distal de 37, mobilitate anormală reducerea fragmentelor.
a mandibulei, tulburări de ocluzie. În ATM dreapta nu se R.: C
percep mişcările condilului. 7. C.M. Ce complicaţii pot surveni din cauza lui 3.8 inclus
în focarul de fractură:
1. C.S. Către ce diagnostic vă orientaţi; A. o reducere incorectă, dacă molarul s-a deplasat de
A. fractură a unghiului mandibular stâng; la locul lui de incluzie, nepermitând apropierea
B.
C. fractura
fractura condilului
unghiului drept;
stâng asociată cu luxaţie a B. fragmentelor osoase;de fractură;
supuraţie în focarul
condilului drept; C. întârziere în consolidarea fracturii;
D. fractură dublă de mandibulă; D. pseudartroza;
E. nici una dintre acestea. E. osteomielita mandibulei.
R.: D R.: A, B
2. C.S. Ce tratament de urgenţă adoptaţi: 8. C.S. În cazul acestei fracturi, prescrieţi bolnavului
A. imobilizare cu frondă mentonieră; antibioterapie:
B. ligaturi dentare intermaxilare; A. da;
C. reducere şi imobilizare cu altele şi tracţiune B. nu;
elastică; C. numai dacă practicăm odontectomia lui 3.8;
D. numai hemostaza; D. numai dacă apar fenomene inflamatorii;
E. osteosinteză cu placă. E. în funcţie de starea generală a bolnavului.
R.: C R.: A
3. C.M. Ce radiografie solicitaţi: 9. C.S. Dacă aţi efectuat osteosinteza ambelor focare de
A. otopantomogramă; fractură, practicaţi şi o
B. radiografie de unghi mandibular; imobilizare suplimentară, cu atele şi tracţiune?
C. radiografie de condil în incidenţă Parma; A. nu este obligatoriu;
D. teleradiografie de faţă; B. da;
E. nici o incidenţă din cele propuse. C. nu;
R.: A, B, C D. numai dacă s-a efectuat osteosinteza unghiului
4. C.M. Pe radiografie se observă o fractră cu deplasarea la mandibulei;
nivelul unghiului andibular, cu E. se practică timp de 10 - 14 zile.
prezenţa lui 3.8 inclus în focarul de fractură şi o R.: E
fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic 10. C.S. Suprimarea tracţiunii şi imobilizării intermaxilare o
în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor de facem:
aproximativ 1 cm. Ce tratamente adoptaţi: A. după 14 zile;
67 A. imobilizare intermaxilară cu atele şi tracţiune B. după 20 zile;
elastică; C. după 30 zile;
68 B. imobilizare cu atele, înălţarea ocluziei la nivelul lui D. după 6 săptămâni, ca în orice fractură de madibulă;
4.8 şi tracţiune elastică intermaxilară; E. în funcţia de vârsta pacientului.
69 C. imobilizare cu atele şi tracţiune elastică, deschiderea R.: A
chirurgicală a fracturii subcondiliene, 11. C.M. Când poate surveni o anchiloză temporo-
70 reducerea fragmentelor şi imobilizarea prin mandibulară dreaptă:
osteosinteză; A. când în cavitatea articulară apare un hematom;
71 D. osteosineza ambelor focare de fractură; B. când se organizează un calus ce uneşte condilul cu
cavitatea glenoidă;
72 E. numai osteosinteza fracturii de unghi.
C. numai când fractura este intracapsulară;
R.: B, D
D. când se practică o imobilizare a mandibulei, cu
5. se
C.S. Pentru osteosinteza focarului de fractură condiliană
preferă: înălţare pe ultimul molar ce depăşeşte 10-12 zile;
E. în imobilizări prelungite.
A. osteosinteza cu fir metalic;
R.: B, C
B. osteosinteza cu placa metalică şi şuruburi;
42
12. C.M. Cât timp menţineţi placa de osteosinteză la nivelul 19. C.S. În fracturile transversale ale ramului vertical, dacă
unghiului mandibular: nu sunt însoţite de deplasări, imobilizarea este necesară
A. rămâne permanent, chiar şi după consolidare; pentru:
B. se îndepărtează după formarea calusului osos; A. 2-3 săptămâni;
C. se îndepărtează numai dacă apare o supuraţie în B. 2-3 zile;
focarul de fractură; C. 2-3 luni;
D. depinde de la caz la caz, în funţie de toleranţa D. 10-12 zile;
E. bolnavului;
nu este obligatorie îndepărtarea plăcii de E.
R.: Aobligatoriu 45 zile.
osteosinteză. 20. C.S. Care dintre factorii enumeraţi provoacă deplasări
R.: A, B, C, D, E secundare ale fragmentelor într-o fractură de mandibulă:
13. C.S. Pseudartroza se instalează în cazurile în care lipsa A. muşchii înseraţi pe mandibulă;
de consolidare depăşeşete: B. direcţia şi localizarea liniei de fractură;
A. 8-10 săptămâni; C. direcţia şi forţa traumatismului;
B. 1-2 luni; D. prezenţa sau absenţa dinţilor;
C. 6 luni; E. toate acestea.
D. 1 an; R.: E
E. 8-10 luni. 21. C.S. Absenţa transmiterii mişcărilor este un semn clinic
R.: C pentru:
14. C.M. Complicaăiile tardive ale unei fracturi mandibulare, A. fractura unghiului mandibulei;
pot
A. fi:leziuni nervoase; B.
C. fractura
fractura corpului mandibulei;
apofizei condiliene;
B. constricţia mandibulei; D. fractura orizontală de maxilar;
C. tulburări de ocluzie; E. fractura verticală de maxilar.
D. consolidări vicioase; R.: C
E. anchiloză temporo-mandibulară. 22. C.S. Care leziuni ale mandibulei produc mai frecvent
R.: B, D, E supuraţii:
15. C.M. Care sunt incidenţele radiologice pe care le indicaţi A. fracturile condilului mandibular;
pentru a preciza B. fracturile apofizei coronoide;
diagnosticul de fractură de corp mandibular: C. fracturile ramului mandibular;
A. incidenţa defilată; D. fracturile corpului mandibular;
B. ortopantomogramă; E. nici una dintre acestea.
C. semiaxială de masiv facial ; R.: D
D. incidenţa Parma; 23. C.M. Placa de osteosinteză de compresie realizează:
E. radiografie axială (cu film muşcat). A. reducerea fragmentelor fracturate;
R.: A, B, E B. contenţia stabilă a acestora;
16. C.S. Fracturile incomplete ale mandibulei apar la: C. contenţia fragmentelor cu presiune între capetele
A. vârstnici edentaţi; fracturate;
B. copii; D. numai contenţia;
C. adulţi; E. toate acestea.
D. la nivelul corpului mandibular; R.: A, C
E. la nivelul ramului mandibular. 24. C.M. Ce condiţii trebuie să îndeplinească aparatele de
R.: B imobilizare definitivă a fracturilor de mandibulă:
17. C.S.În osteosinteza cu fir metalic,orificiile de trecere a A. să menţină în poziţie corectă pe o durată necesară
firului de sârmă trebuie plasate la cel puţin: consolidării;
A. 1,5 cm de linia de fractură; B. să fie uşor suportate de bolnav;
B. 10 mm de linia de fractură; C. să nu favorizeze producerea de leziuni dento-
C. 6 mm de linia de fractură; parodontale;
D. 20 mm de linia de fractură; D. să permită o alimentaţie şi o igienă respectivă;
E. 25 mm de linia de fractură. E. să permită o osteogeneză cât mai rapidă.
R.: C R.: A, B, C, D
18. C.M. Când sunt indicaţi fixatorii externi în imobilizarea 25. C.S. În ce forme de fractură se păstrează continuitatea
fracturilor de mandibulă: mandibulei:
A. la copii; A. fracturile mediane;
B. în fracturi la edentaţi; B. fracturile paramediane;
C. în traumatismele asociate cu plăgi întinse ale C. fracturi de creastă alveolară;
părţilor moi; D. fracturile unghiului mandibulei;
D. în fracturi cominitive; E. fracturile ramului ascendent.
E. în fracturi fără deplasare. R.: C
R.: C, D 26. C.S. Formaraea calusului este influenţată de:
A. vârsta bolnavului;
B. factorii alimentari;
43
C. reducerea şi imobilizarea corectă; A. înainte de imobilizare, dacă dintele este mobil;

D. îngrijirea şi igiena cavităţii bucale; B. imediat după imobilizare;
E. toate acestea. C. la 2 săptămâni de la imobilizare;
R.: E D. depinde de situaţia clinică a bolnavului;
27. C.M. Care din următoarele forme de fracturi sunt E. dintele din focar nu se extrage.
deschise: R.: A, C
A. fracturile mediane; 35. C.M. Fronda mentonieră este o metodă de imobilizare de
B. fracturile apofizei condiliene;
C. coronoide; urgenţă a:
A. fracturilor de mandibulă;
D. fracturile unghiului mandibular; B. fracturilor de maxilar;
E. toate acestea. C. fracturilor în general la edentaţi;
R.: A, B, C, D, E D. disjuncţiilor intermaxilare;
28. C.M. Criteriul de reducere corectă a unei fracturi de E. nici una dintre acestea.
maxilar sau de mandibulă este: R.: A, B
A. lipsa durerii; 36. C.S. Leziunile traumatice care pot duce la anchiloză
B. raporturile de ocluzie; temporo-mandibulară sunt:
C. timpul scurs de la imobilizare; A. fracturile apofize coronaide;
D.confortul pacientului; B. fracturile ramului ascendedt;
E. toate acestea. C. fracturile cavităţii glenoide;
R.: B, E D. fracturile intraarticulare ale condilului;
29. C.S.
A. Ocluzia
fractura în doi timpiextracapsulară;
condiliană este caracteristică pentru: E. leziuni osoase
traumatism şi leziuni ale meniscului prin
obstetrical.
B. fractura condiliană intracapsulară; R.: D
C. fractura de unghi mandibular; 37. C.S. Blocajul rigid intermaxilar pe atele se realizează:
D. fractura apofizei coronaide; A. imediat după ce s-au aplicat atelele;
E. nici una dintre acestea. B. la 4-5 zile de la aplicarea atelelor;
R.: A C. după 15 zile de la aplicarea atelelor;
30. C.M. Imaginea radiologică în pseudartroză arată: D. după ce fragmentele fracturate s-au redus cu
A. o rotungire a capetelor fracturate; tracţiune elastică;
B. o corticalizare a capetelor fracturate; E. de la caz la caz, în funcţie de tipul fracturii.
C. o lipsă de substanţă între cele două capete R.: D
fracturate; 38. C.S. Cea mai frecventă complicaţie secundară în
D. un desen osos accentuat lacunar; fracturile de mandibulă este:
E. marginal, zone de os muşcat. A. pseudartroza;
R.: A, B, C B. anchiloza temporo-mandibulară;
31. C.M. Imobilizarea de urgenţă în fracturile de mandibulă C. consolidarea vicioasă;
se face: D. infecţia;
A. imediat după traumatism; E. şocul.
B. la prezentarea bolnavului; R.: D
C. poate rămâne şi ca imobilizare definitivă; 39. C.S. Dispozitivele de imobilizare monomaxilare sunt
D. numai pentru transportul bolnavului. indicate în:
E. pentru a combate elementele de şoc. A. fracturi duble mandibulare;
R.: A, B, E B. fracturi cu interpoziţii de părţi moi;
32. C.S. O fractură de mandibulă la un copil de 6 ani se C. fracturi fără deplasare sau cu deplasare mică;
imobilizează: D. fracturi în os patologic;
A. cu atele şi tracţiune elastică; E. fracturi de unghi mandibular.
B. prin osteosinteză; R.: C
C. cu gutieră acrilică; 40. C.M. Simptomele caracteristice fracturilor capului
D. cu şina linguală tip Kersting; condilian sunt:
E. nu se imobilizeză. A. otoragia;
R.: C B. dureri la palpare în conductul auditiv;
33. C.M. Fractura apofizei coronoide poate apare în urma C. tulburări de ocluzie evidente;
unui: D. limitatea mişcărilor mandibulei;
A. traumatisme aplicate pe menton; E. hipersecreţia salivară.
B. traumatisme aplicate pe unghiul mandibulei; R.: A, B
C. traumatisme laterale aplicate pe arcada temporo- 41. C.M. Fracturile subcondiliene joase se caracterizează
zigomatică; prin următoarele semne clinice:
D. traumatisme aplicate pe osul molar; A. mentonul deviat spre partea sănătoasă;
E. smulgeri osoase prin contracţia muşchiului B. dureri la presiune pe unghiul mandibular;
temporal. C. ocluzie în doi timpi;
R.: C, E D. scurtarea ramului ascendent mandibular;
34. C.M. Preferaţi să extrageţi dintele din focarul de fractură:
44
E. crepitaţii resimţite la palpare în conductul auditiv A. îi confecţionaţi proteze şi apoi imobilizaţi

extern. mandibula cu fronda;
R.: C, D B. îi confecţionaţi plăci acrilice, cu val de ocluzie şi
42. C.M. Producerea fracturilor unghiului mandibulei poate imobilizaţi cu fronda;
fi favorizată de: C. îi fixaţi protezele cu fire circumferenţiale;
A. curbura osului; D. îi practicaţi osteosinteza cu fir sau placă;
B. prezenţa molarului de minte inclus; E. nu este nevoie de proteze, fronda fiind suficientă
C. zona
D. de minimă
nici una rezistenţă a osului;
dintre acestea; pentru
R.: D imobilizare.
E. toate acestea. 49. C.M. Ce motive v-ar detrmina să alegeţi o osteosinteză
R.: A, B folosind o placă de compresie:
43. C.S. În tratamentul unei fracturi mandibulare, în A. edentaţia totală bimaxilară a pacintului;
principal se urmăreşte: B. telescoparea fragmentelor;
A. hemostaza şi aplicarea suturilor pe plagile C. vârsta bolnavului;
mucoasei; D. aspectul bizotat al fracturii;
B. reducerea fragmentelor în poziţie corectă; E. interpoziţia de părţi moi între capetele fracturii.
C. aplicarea atelelor; R.: A, E
D. extracţia dintelui din focarul de fractură; 50. C.M. În cazul osteosintezei de compresie, alegeţi:
E. antibioterapia în scop profilactic. A. o placă cu orificii rotude;
R.: B B. o placă cu orificii ovale şi planuri înclinate;
44. C.M. Tratamentul consolidărilor vicioase se realizează
prin: C.
D. şuruburi
şuruburi de
de osteosinteză
osteosinteză monocorticale;
bicorticale;
A. modelarea plastică a acestora; E. nu are importanţă ce fel de placă alegeţi.
B. osteotomia calusului; R.: B, D
C. osteoplastie cu autotransplant costal; 51. C.S. Ce complicaţii pot surveni:
D. reducerea şi imobilizarea fragmentelor în poziţie A. supuraţii în focarul de fractură;
corectă; B. deplasarea secundară a fragmentelor cu consolidare
E. infiltraţii cu hialuronidază. viscoasă;
R.: B, D C. pseudartroza;
45. C.S. Fracturile duble ale apofizei condiliene se întâlnesc D. în aceste cazuri nu survin complicaţii;
mai frecvent la: E. în aceste cazuri survin numai complicaţii nervoase.
A. adulţi prin traumatism direct; R.: A
B. edentaţi total neprotezaţi prin traumatism direct; 52. C.M. Fracturile totale mandibulare:
C. copii prin cădere pe menton; A - la nivelul ramurii orizontale sunt considerate
D. traumatisme directe sub spina Spix; închise
E. traumatisme directe de asupra spinei Spix. B - la nivelul ramurii orizontale sunt considerate
R.: C deschise
46. C.M. Ce radiografie solicitaţi într-o fractură de condil: C - la nivelul ramurii ascendente sunt considerate
A. ortopantomograma; închise
B. radiografie de arc mentonier; D - la nivelul ramurii ascendente sunt considerate
C. radiografie de ram şi condil mandibular bilateral; deschise
D. radiografie în incidenţă Parma; E - poziţia topografică a fracturii nu are valoare în
E. radiografii tangenţiale de ram mandibular bilateral. deschiderea sau închiderea
R.: C, D fracturii, numai violenţa traumatismului
47. C.S. Un bolnav vârstnic edentat total bimaxilar cade pe R.: B, C
un corp dur lovindu-se în zona laterală dreaptă a mandibulei. 53. C.S. Deplasările primare ale fragmentelor osoase:
La examenul clinic se pune dignosticul de fractură a A - se produc sub influenţa contracţiei grupelor
corpului mandibular drept, cu o uşoară deplasare. Pe musculare
radiografii se observă o fractură uşor bizotată în zona B - se produc sub influenţa forţei traumatismului
edentală a lui 4.6 -4.7, cu telescoparea fragmentelor. Ce C - apar doar la nivelul ramurii orizontale
tratament de urgenţă îi faceţi bolnavului: D - apar doar la gonion
A. reduceţi telescoparea manual, sub anestezie; E - apar doar la ramura ascendentă
B. aplicaţi protezele şi imobilizaţi mandibula cu frondă R.: B
mentonieră; 54. C.M. Pentru fracturile mediane cea mai bună incidenţa
C. îi puneţi un serclaj perimandibular peste proteza radiografică este:
folosită pentru imobilizare şi îi aplicaţi fronda A - postero-anterioară
mentonieră; B - antero-posterioară
D. îi practicaţi o osteosinteză cu fir metalic; C - retroalveolară
E. efectuţi o osteosinteză cu placă metalică. D - panoramică
R.: B E - axială de planşeu
48. C.S. Ce faceţi dacă pacientul nu este protezat: R.: D, E
55. C.M. În traumatismele maxilo-faciale:
45
A - hematomul planşeului oral nu însoţeşte E - prin raportul cu antagonistul său

obligatoriu fractura de mandibulă R.: A, B, C, E
B - hematomul planşeului oral însoţeşte obligatoriu 62. C.M. În fracturile ramurii ascendente cele mai accentuate
fracturile de mandibulă deplasări se întâlnesc:
C - echimozele geniolabiale reprezintă un semn cert A - în fracturile verticale
de fractură mandibulară B - în fracturile oblice cu traseul de sus în jos şi
D - echimozele geniolabiale nu reprezintă un semn dinapoi înainte
cert de fractură
mandibulară C - în fracturile oblice cu traseul de sus în jos şi
dinainte înapoi
E - edemul posttraumatic este semn sigur de fractură D - în fracturile orizontale joase
R.: B, D E - în fracturile orizontale înalte
56. C.M. Fracturile laterale ale mandibulei: R.: B, C, D, E
A - sunt fracturi directe 63. C.M. În fracturile subcondiliene mandibulare:
B - sunt fracturi indirecte A - deplasarea secundară a fragmentului scurt este în
C - se produc prin închiderea arcului mandibular sus, înapoi şi în afară
D - se produc prin deschiderea arcului mandibular B - deplasarea secundară a fragmentului scurt este în
E - sunt posibile toate variantele jos înainte şi înăuntru
R.: A, B, C, D, E C - mişcările mandibulare se transmit în A.T.M.
57. C.M. În fracturile mandibulare cu deplasare secundară: D - mişcările mandibulare nu se transmit în A.T.M.
A - fragmentul lung este deplasat în general în jos şi E - există cracmente articulare
înapoi B - fragmentul lung este deplasat în sus şi înainte 64. C.M. ÎnR.:fracturile
B, D unilaterale cu deplasare ale apofizei
C - fragmentul scurt este deplasat în jos şi înapoi condiliene:
D - fragmentul scurt este deplasat în sus şi înainte A - deplasarea liniei mediane este de partea opusă
E - în fracturile laterale nu există deplasări secundare fracturii
R.: A, D B - deplasarea liniei mediane este de partea fracturii
58. C.S. Pentru depistarea deplasării transversale a C - contactul prematur interdentar este de partea
fragmentelor osoase mandibulare laterale se recomandă: fracturii
A - radiografia defilată D - contactul prematur interdentar este de partea
B - radiografia postero-anterioară opusă fracturii
C - radiografia panoramică E - inocluzia este distală, de partea fracturii.
D - radiografia semiaxială R.: B, C
E - radiografia axială 65. C.M. Fracturile duble ale apofizei condiliene:
R.: E A - sunt mai frecvente la adulţi
59. C.M. În fracturile unghiului mandibular deplasările B - sunt mai frecvente la copii
fragmentelor sunt facilitate C - se însoţesc, de obicei, de deplasări
de traseul liniei de fractură: D - nu se însoţesc, de obicei, de deplasări
A - în plină masă musculară E - nu scurtează, de obicei, ramura ascendentă
B - înaintea inserţiei musculare R.: B, C
C - dacă linia de fractură este orientată de sus în jos 66. C.S. Ocluzia în doi timpi se întâlneşte:
şi dinapoi înainte A - în fracturile mediane
D - dacă linia de fractură este orientată de sus în jos B - în fracturile paramediane
şi dinainte înapoi C - în fracturile laterale
E - dacă este prezent molarul de minte D - în fracturile de gonion
R.: B, D E - în fracturile apofizei condiliene
60. C.M. În fracturile unghiului mandibular: R.: E
A - mobilitatea fragmentelor se percepe uşor 67. C.S. Fractura în lemn verde:
B - mobilitatea fragmentelor se percepe mai greu A - se întâlneşte mai frecvent la femei
C - ocluzia arată o lipsă de contact pe fragmentul B - se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi
scurt C - se întâlneşte mai frecvent la copii
D - ocluzia arată o lipsă de contact pe fragmentul D - se întâlneşte mai frecvent la adulţi
lung E - se întâlneşte mai frecvent la bătrâni
E - ocluzia arată contact prematur pe fragmentul R.: C
scurt 68. C.M. Fractura în lemn verde se datorează:
R.: B, D, E A - periostului mai subţire
61. C.M. Molarul de minte poate influenţa deplasarea B - periostului mai gros
fragmentelor osoase prin: C - elasticităţii mai mici a osului
A - forma lui D - elasticităţii mai mari a osului
B - gradul de erupţie E - nu depinde de factorii de mai sus
C - repartiţia rădăcinilor pe unul sau ambele R.: B, D
fragmente osoase 69. C.M. Consolidarea întârziată a fracturilor:
D - prin raportul cu molarul doi
46
A - reprezintă menţinerea mobilităţii în focarul de 76. C.M. În fracturile maxilarului superior:

fractură după 8 - 10 A - oto-licvoreea semnifică fractura conductului
săptămâni de la imobilizare auditiv
B - reprezintă menţinerea mobilităţii în focarul de B - oto-licvoreea semnifică fractura etmoidului
fractură după 8 - 10 luni de C - oto-licvoreea semnifică fractura stâncii
la imobilizare temporalului
C - se datorează întârzierii imobilizării D - oto-licvoreea semnifică fractura stâncii
D -- se
E se datorează
datorează infecţiei
imobilizării incorecte
în focar temporalului
E - rino-licvoreea semnifică fractura etmoidului
R.: A, C, D, E R.: C, E
70. C.M. Pentru imobilizarea de urgenţă a fragmentelor FRACTURILE MAXILEI
mandibulei fracturate utilizarea atelei 1. C.S. Datorită structurii spongioase şi unei vascularizaţii
netede vestibulare : bogate în fracturile maxilarului superior,
A - este posibilă în edentaţiile intercalate calusul fibros se formează în:
B - nu este posibilă în edentaţiile intercalate A. 10-18 zile;
C - se utilizează doar în cazul fracturilor la pacienţii B. 8-10 zile;
fără edentaţii C. 6-8 zile;
D - atela poate rămâne ca sistem de imobilizare D. 18-25 zile;
definitivă dacă E. peste 30 zile.
este bine realizată R.: B
E - atela
imobilizarea netedă nu asigură condiţii pentru
definitivă 2. C.M.sunt:
întâlnite Dintre fracurile etajului mijlociu, cel mai frecvent
R.: A, D A. fracturi de creastă alveolară;
71. C.M. Ce înţelegeţi prin fractură parţială de mandibulă? B. fracturi orizontale inferioare (Le Fort I);
A - fractura condilului mandibular C. fracturi orizontale mijlocii (Le Fort II);
B - fractura apofizei coronoide D. fracturi orizontale înalte (Le Fort III);
C - fractura procesului alveolar E. fracturi verticale (disjuncţii intermaxilare).
D - fractura marginii bazilare a mandibulei R.: A, B
E - toate reprezintă fracturi parţiale 3. C.M. Tratamentul de urgenţă al fracturilor maxilarului
R.: C, D urmăreşte o fixare
72. C.M. În fracturile de mandibulă: provizorie a masivului facial, pentru:
A - durerea este un semn omniprezent A. a permite o respiraţie normală;
B - durerea nu este omniprezentă B. a transporta bolnavul;
C - tulburările funcţionale sunt omniprezente C. normalizarea ocluziei;
D - tulburările funcţionale nu sunt omniprezente D. hemostaza definitivă;
E - tulburările de ocluzie sunt obligatorii E. combaterea durerii.
R.: A, C R.: A, B, E
73. C.M. În fracturile mandibulare paresteziile sau 4. C.S. Tulburări oculare importante ca diplopie, exoftalmie
anesteziile însoţesc: sunt prezente în:
A - fracturile parţiale A. fractura Le Fort II;
B - fracturile totale între molari B. fractura tip Richet;
C - fracturile totale la unghi C. fractura Le Fort III;
D - fracturile apofizei condiliene D. fractura Guerin;
E - toate fracturile mandibulei sunt însoţite de E. fractura Walther.
parestezii sau anestezii R.: C
R.: B, C 5. C.M. Incidenţele radiologice utilizate în diagnosticul
74. C.M. În fracturile mediane ale mandibulei: pozitiv al factorilor de maxilar de tip Le Fort III sunt:
A - deschiderea gurii îndepărtează fragmentele A. tomografii;
osoase B. incidenţă de profil;
B - deschiderea gurii apropie fragmentele osoase C. incidenţă semiaxială;
C - închiderea gurii îndepărtează fragmentele osoase D. incidenţă antero-posterioară;
D - închiderea gurii apropie fragmentele osoase E. incidenţă retroalveolară, izometrică şi ortroradială.
E - nu există deplasări ale fragmentelor osoase R.: B, C, D
R.: B, C 6. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort I este:
75. C.M. Durata imobilizării intermaxilare pentru fracturi A. mobilitatea fragmentului în sens transversal;
mandibulare poate fi: B. echimoze labio-geniene;
A - de 2 săptămâni C. dureri la presiune;
B - de 4 săptămâni D. tulburări de ocluzie;
C - de 6 săptămâni E. hemoragii în masă.
D - de 8 săptămâni R.: A, B, C, D
E - de 10 săptămâni 7. C.M. Complicaţiile tardive ale fracturilor etajului
R.: B, C, D, E mijlociu sunt:
47
A.
asimetrii faciale; C. diplopie;
B.
tulburări de masticaţie şi fonaţie; D. tulburări fizionomice;
C.
consolidarea viscoasă; E. supuraţii ale obrazului.
D.
supuraţii sinuzale sau ale obrazului; R.: B, C, D
E.
comunicări buco-sinuzale. 6. C.S. Care din semnele clinice următoare este caracteristic
R.: B, C unei fracturi de arcadă temporo-zigomatică:
8. C.S. Disjuncţiile intermaxilare sunt fracturi: A. semne sinuzale;
A. verticale;
B. orizontale; B. diplopie;
C. echimoză periorbitară;
C. oblice; D. limitarea deschiderii gurii;
D. asociate; E. tulburări de ocluzie.
E. cominutive. R.: D
R.: B 7. C.M. Tulburările de sensibilitate pe traiectul nervului
9. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort II este: infraorbitar pot apare în:
A. tumeficaţia accentuată a feţei; A. fracturi ale arcadei temporo-zigomatice;
B. tulburări de sensibilitate; B. fracturi orbito-sinuzale;
C. ocluzia fără alterarea raporturilor; C. fracturi la nivelul suturii fronto-zigomatice;
D. echimoze palpebrale; D. fracturi disjuncţii ale osului malar;
E. faţa turtită antero-posterior. E. toate acestea.
R.: A, B, D, E R.: B, D
FRACTURILE COMPLEXULUI
ŞI ARCADEI ZIGOMATIC
ZIGOMATICE 8. C.S.
A. Diplopia
fracturileapare în: temporo-zigomatice;
arcadei
B. fracturile învechite ale arcadei temporo-zigomatice;
1. C.M.Ce radiografie solicitaţi în caz de fracturi ale C. fracturile complexului orbito-zigomatic cu
complexului zigomatic: deplasare;
A. ortopantomograma; D. fracturi fără deplasare;
B. incidenţa semiaxială masiv facial; E. numai în fracturi asociate cu fracturi ale
C. incidenţa Hiertz; maxilarului.
D. incidenţa SAF (sinusuri anterioare ale feţei); R.: C
E. tomografie. 9. C.M. Reducerea unei fracturi de arcadă temporo-
R.: B, C zigomatică se poate face:
2. C.M. Fracturile de arcadă zigomatică: A. pe cale subzigomatică;
A - pot fi însoţite de diplopie B. pe cale temporală;
B - nu au relaţii cu globul ocular C. pe cale vestibulară;
C - poate bloca mandibula D. pe cale sinuzală;
D - nu poate bloca mandibula deoarece este superior E. cu ajutorul cateter-balonului.
şi anterior de ea R.: A, B, C
E - nu poate afecta sinusul 10. C.M. Fracturile arcadei temporo-zigomatice pot fi:
R.: B, C A. anterioare;
3. C.M. Fracturile arcadei zigomatice cu deplasare: B. posterioare;
A - se imobilizează timp de 2 săptămâni C. fisuri;
B - se imobilizează timp de 4 săptămâni D. în “V”;
C – crepitaţiile osoase sunt permanente E. în “U”.
D - deformarea este semn cert de fractură R.: C, D, E
E - nu sunt însoţite de modificări funcţionale 11. C.S. O fractră în “V” a arcadei temporo-zigomatice se
mandibulare caracterizează prin:
R.: A, D A. o linie de fractură;
4. C.S.Ce tratament acordaţi bolnavului cu fractură recentă a B. două linii de fractură;
complexului zigomatic: C. trei linii de fractură;
A. reducerea plăcii malare, pe cale suborbitară; D. este o fractură cominutivă;
B. reducerea arcadei temporo-zigomatice pe cale E. nici una din acestea.
temporală; R.: C
C. reducerea malarului pe cale subzigomatrică; 12. C.S. Simptomologia într-o fractură de arcadă temporo-
D. reducerea arcadei temporo-zigomatice pe cale zigomatică se manifestă prin:
vestibulară; A. epistaxis pe o singură narină;
E. osteosinteza focarelor de fractură ale plăcii malare B. hipoestezie în teritoriul nervului infraorbitar;
deplasate. C. emfizem subcutanat;
R.: C D. diplopie;
5. C.M.Care sunt complicaţiile ce pot surveni in urma E. blocarea mişcărilor mandibulei.
fracturii complexului zigomatic: R.: E
A. pseudartroza; 13. C.S. Consolidarea fracturilor complexului zigomatico-
B. blocajul mandibular; maxilar fără deplasare sau corect reduse, se produce în:
48
A. 5-12 zile; bazei craniului

B. 15-20 zile; B - echimozele în ochelari apărute tardiv indică
C. 25-30 zile; leziunile vaselor orbitare
D. 30-35 zile; C - echimozele în ochelari apărute imediat post-
E. 8-10 zile. traumatic indică leziuni ale
R.: B vaselor orbitare şi periorbitare
14. C.S. Balonul catetar se foloseşte în fracturile: D - echimozele în ochelari apărute tardiv indică
A. disjuncţia
B. arcadei temporo-zigomatice;
osului zigomatic; leziuni aleE bazei craniuluiîn ochelari nu sunt relaţionate cu
- echimozele
C. sutura fronto-zigomatică; fracturile bazei craniului
D. fracturile podelei orbitei; R.: C, D
E. toate acestea. TUMORI BENIGNE
R.: D 1. C.M. Care este consistenţa la palpare a unui chist de
15. C.M. Sechelele fracturilor complexului orbito-zigomatic maxilar:
pot fi: A. consistenţă osoasă;
A. consolidări viscoase; B. consistenţă fluctuentă;
B. diplopii; C. consistenţă elastică;
C. asimetrii faciale; D. consistenţă păstoasă;
D. blocajele mandibulei; E. depresibilitate (minge de celuloid).
E. tulburări de sensibilitate. R.: A, B, E
R.: A, Diagnosticul
16. C.M. B, C, D, E unei fracturi orbito-zigomatice se A. Chisturile
2. C.S. în legăturăreziduale
cu dinţiiserămaşi
dezvoltă de obicei:
în incluzie;
stabileşte pe: B. din granulomul periapical care a rămas nechiuretat;
A. semnele clinice; C. din resturile epiteliale Malassez;
B. examenul radiologic; D. din ţesuturile epiteliale situate lateral de rădăcina
C. tulburări funcţionale; unui dinte vital;
D. prezenţa şi a altor leziuni osoase; E. prin invaginarea mucoasei în timpul formării
E. toate acestea. mugurilor dentari.
R.: A, B R.: B
17. C.M. Care sunt tulburările oculare ce însoţesc o fractură 3. C.S. Imaginea radiologică a unui chist radicular arată:
orbito-sinuzală: A. zonă de demineralizare difuză;
A. diplopia; B. zonă de demineralizare netă, paradebtară;
B. enoftalmia; C. zonă de demineralizare difuză ce nu are legătură cu
C. exoftalmia; dinţii;
D. oftalmoplegia; D. zonă de demineralizare netă ce continuă spaţiul
E. oftalmopraxia. periodontal;
R.: A, B, C E. nu este delimitat net de osul înconjurător.
18. C.M. În fraturile complexului zigomatico-maxilar, cînd R.: D
are loc separaţia accentuată a suturii fronto-zigomatice, cu un 4. C.M. Care din următoarele chisturi sunt de origine
diastazis larg, se indică: epitelială:
A. osteosinteza transosoasă cu fir; A. chisturi anevrismale;
B. autotransplant de crestă iliacă; B. chisturi globulo-maxilare;
C. osteosinteză cu plăcuţă metalică; C. chisturi idiopatice;
D. suspendarea la distanţă; D. chisturi radiculare;
E. broşajul cu broşe de tip Kirschner. E. chisturi traumatice.
R.: A, C R.: B, D
19. C.S. În fracturile posterioare ale arcadei temporo- 5. C.M. Chistul lateral (parodontal):
zigomatice, blocarea mişcărilor mandibulare este mai A. se dezvoltă din ţesuturile epiteliale situate lateral de
evidentă decât în cele anterioare,deoarece: rădăcina unui dinte vital;
A. fractura peretelui sinuzal blochează mişcările B. sunt întîlnite frecvent la molarii de minte inferiori;
mandibulei; C. este chist odontogen de dezvoltare;
B. apare un trismus antalgic; D. provine din organul adamantin în jurul unei coroane
C. fragmentul osos înfundat presează pe coronoidă şi în formare;
pe tendonul muşchiului temporal; E. apare în vecinătatea unui dinte în erupţie.
D. creasta zigomato-alveolară este fracturată şi R.: A, B
deplasată anterior; 6. C.M. Pseudochisturile sunt:
E. edemul posttraumatic interesează prin difuziune şi A. incluzii epiteliale ale mugurilor maxilari;
capsula articulară. B. chisturi care se dezvoltă în legătură cu dinţii incluşi;
R.: C C. cavităţi endoosoase necăptuşite cu membrană şi fără
20. C.M. În traumatismele cranio-faciale: conţinut;
A - echimozele în ochelari apărute imediat post- D. sunt localizate strict superficial în jurul coroanei
traumatic indică leziunile unui dinte inclus;
49
E. sunt localizate de obicei la mandibulă în regiunea C - se exteriorizează doar vestibular

molarilor. D - se exteriorizează doar palatinal
R.: C, E E - se exteriorizează concomitent vestibular şi oral
7. C.M. Angioamele capilare: R.: B, E
A - sunt tumori congenitale 15. C.M. Chistul nazopalatin:
B - sunt tumori câştigate A - radiologic, nu este bine delimitat
C - sunt tumori superficiale B - radiologic, este bine delimitat
D -- răspund
E sunt tumori profunde
la vitropresiune C - radiologic, este
D perfectderotund
are formă pară sau inimă de carte
R.: A, C, E de joc
8. C.M. Limfangiomul: E - are diametrul maxim la nivelul coroanelor pe
A - este o tumoră câştigată post-traumatic care le îndepărtează
B - este o tumoră congenitală R.: B, D
C - apare la vârsta adultă 16. C.M. Chistul globulomaxilar:
D - apare la tineri A - este situat între incisivii centrali
E - volumul tumorii este redus B - este situat între incisivul central şi incisivul
R.: B, D lateral
9. C.M. Displazia osoasă: C - este situat între incisivul lateral şi canin
A - se caracterizează prin predominenţa ţesutului D - nu are legătură cu dezvoltarea embrionară
osos E - are formă de pară, cu vârful în sus
fibros B - se caracterizează prin predominenţa ţesutului 17. C.M. R.: C, D odontogene de dezvoltare sunt:
Chisturile
C - tumora este incapsulată şi bine delimitată A. chisturi radiculare;
D - tumora este neâncapsulată şi slab delimitată B. chisturi reziduale;
E - evoluţia tumorii este rapidă C. chisturi foliculare;
R.: B, D D. cheratochisturi;
10. C.M. Epulisul angiomatos: E. chisturi de erupţie.
A - are o culoare albastră violacee R.: C, D, E
B – are picioruş 18. C.M. Care sunt semnele de suspiciune ale apariţiei unui
C - la vitropresiune îşi păstrează culoarea chist folicular?
D - la vitropresiune îşi modifică culoarea A. bombarea tăbliei osoase;
E - efectul vitropresiunii nu reprezintă un criteriu de B. persistenţa dintelui temporar pe arcadă şi absenţa
diagnostic diferenţial celui permanent;
R.: A, B, D C. suprainfectarea chistului;
11. C.M. Odontomul: D. mobilitate dentară;
A - este o tumoră cu structură osoasă E. mortificaţii pulpare.
B - este o tumoră cu structură dentară R.: A, B
C - este o tumoră benignă 19. C.M. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate
D - este o tumoră cu potenţial de malignizare pentru chisturile foliculare:
E - ia naştere din ţesuturile dentare ale dinţilor ajunşi A. se dezvoltă în legătură cu un dinte ectopic;
la maturitate B. chistul înconjoară coroana dintelui;
R.: B, C C. apar mai frecvent la un dinte, dar pot fi şi mai mulţi
12. C.M. Osteomul: dinţi în cavitatea chistică;
A - este o tumoră benignă D. apare mai frecvent la molarii de minte inferiori;
B - este o tumoră malignă E. poate apare şi la dinţi în malpoziţie.
C - este formată din ţesut osos matur bine diferenţiat R.: B, C, D
D - este formată din ţesut osos tânăr slab diferenţiat 20. C.M. Care sunt complicaţiile ce pot urma apariţiei
E - are o creştere rapidă chisturilor maxilare:
R.: A, C A. degenerescenţă malignă;
13. C.M. Chistul nazopalatin: B. ruperea peretelui chistului:
A - este situat median C. supuraţia chistului;
B - este situat paramedian între incisivul central şi D. fractura spontană în “os patologic”;
cel lateral E. nici una dintre acestea.
C - se întâlneşte numai la tineri R.: A, B, C, D
D - se întâlneşte la orice vârstă 21. C.M. Complicaţiile unui chist odontogen netratat pot fi:
E - este de origine epitelială A. osteomielita;
R.: A, D, E B. supuraţie;
14. C.M. Chistul nazopalatin: C. sinuzită maxilară;
A - determină divergenţa rădăcinilor fără a le include D. constricţia mandibulei;
în cavitatea chistică E. abces de glandă salivară.
B - în dezvoltarea lui, include rădăcinile dinţilor în R.: A, B, C
cavitatea chistică
50
22. C.M. După îndepărtarea membranei chistice, plombajul D. imagine radiologică polichistică cu aspect de
cavităţii osoase restante se poate face cu: “fagure de albine”;
A. cartilaj costal; E. modificări ale raportului fosfocalcic.
B. obturator de acrilat; R.: D, E
C. lambou de mucoasă bucală decolat şi înfundat în 30. C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în
cavitatea osoasă; cazul tumorii cu
D. homotransplante de os liofilizat; mieloplaxe (osteoblastoclastomul):
E.R.:granule
D, E de ceramohidroxiapatită. A. este
B. o tumoră
prezintă benignă
focare ce provine din
hemoragice şi lama dentară;de
depozite
23. C.M. Care sunt indicaţiile marsupializării: hemosiderină;
A. în chisturile supurate; C. în stadiul osteolitic tumora este formată din
B. în chisturile mici şi mijlocii; fibroblaste şi fibre de colagen;
C. când a fost deschisă cavitatea sinuzală; D. se prezintă ca o formaţiune cămoasă plină, boselată;
D. când nu s-a putut extirpa membrana chistului; E. forma solidă are o culoare alb-cenuşie.
E. în chisturile voluminoase ale maxilarului superior. R.: B, D
R.: A, E 31. C.M. Diagnosticul diferenţial al tumorii cu mieloplaxe
24. C.M. Care este provenienţa ameloblastomului? (osteoblastoclastomul) îl facem cu:
A. canalul tireoglos; A. sarcoamele;
B. lama dentară; B. odontoamele;
C. resturile epiteliale Malassez; C. ameloblastomul;
D.
E. primul arcînbranhial;
tulburări metabolismul fosfo-calcic. D.
E. cementoamele,
toate acestea. cementoblastoamele;
R.: B, C R.: A, C
25. C.M. Care sunt imaginile radiologice specifice unui 32. C.M. Imaginea radiologică într-o tumoară cu mieloplaxe
ameloblastom? (osteoblastoclastomul) are aspectul:
A. imagine de “pom înflorit”; A. baloane de săpun;
B. radiotransparenţă în jurul unui dinte inclus; B. ciorchine de struguri;
C. imagine de “fagure de albine”; C. fagure de albine;
D. imagine de “baloane de săpun”; D. imagine polichistică;
E. radiotransparenţă polichistică cu subţierea tablelor E. imagine uniloculară.
osoase care par suflate. R.: D, E R.: C, D
26. C.S. Diagnosticul diferenţial al ameloblastomului se 33. C.M. Care sunt structurile din care se dezvoltă epulisul?
face cu: A. osul alveolar;
A. angiomul cavernos; B.corticala alveolară;
B. carcinomul de suprastructură; C.periostul;
C. displazia fibroasă; A. ligamentul alveo-dentar;
D. tumora cu mieloplaxe (osteoblastoclastomul); B. mucoasa gingiană..
E. histiocitoza X. R.: C, D, E
R.: D 34. C.M. Epulisul este o tumoră de granulaţie nespecifică
27. C.M. Ce complicaţii poate da un ameloblastom? dezvoltată din:
A. dureri prin compresie osoasă; A. resturile epiteliale Malassez;
B. recidive la extirparea incompletă; B. mucoasa gingiană;
C. suprainfectare cu supuraţii şi fistule; C. resturi ale canalului tireoglos;
D. fracturi în os patologic; D. ligamentul alveolo-dentar;
E. creştere excesivă cu deformări faciale. E. periost.
R.: C, D R.: B, D, E
28. C.S. Care din următoarele leziuni prezintă, din punct de 35. C.M. Factorii locali cu acţiune determinantă în apariţia
vedere morfopatologic,o stromă conjunctivă cu numeroase epulisului sunt:
celule figurate multinucleate? A. resturi radiculare;
A. tumora cu mieloplaxe (osteoblastoclastomul); B. traumatismele proceselor alveolare;
B. adamantinomul; C. tatrul dentar;
C. epulisul granulomatos; D. coroane neadaptate la colet;
D. carcinomul spinocelular; E. obturaţii în exces la coletul dinţilor.
E. epilisul osteogen. R.: A, C, D, E
R.: A 36. C.M. Care din următoarele tipuri de epulis sângerează
29. C.M. Diagnosticul pozitiv de tumoră cu mieloplaxe se mai uşor?
bazează pe: A. fibros;
A. imagine radiologică caracteristică: “baloane de B. mixomatos;
C. granulomatos;
săpun”; preponderentă la nivelul mandibulei;
B. localizare D. osteogen;
C. evoluţie lentă, benignă; E. teleangiectatic.
R.: A, B, C, D, E
51
37. C.S. Cât timp se menţine meşajul defectului 43. C.M. Care este tratamentul cemebtoblasomului?
postoperator rămas de la extirparea unui epulis? A. chiuretaj pînă în ţestut osos;
A. 2-2 zile; B. extracţia dinţilor cauzali;
B. 3-4 zile; C. rezecţia apicală a dinţilor cauzali;
C. 7 zile; D. tratament hormonal;
D. 10-14 zile; E. tratament radiant.
E. o lună. R.: A, B
R.: DBolnav, 34 ani, în clinică se constată: deformaţie
38. C.S. 44. C.M. Diagnosticul diferenţial al odontomului se face cu:
A. osteomul;
osoasă situată în zona unghiului mandibular stâng ce B. chistul lateral de evoluţie;
încadrează ramul ascendent şi bombează în regiunea C. cementoblastomul;
submaxilară producînd o accentuată asimetrie facială. D. chisturi anevrismale;
Endobucal se constată o formaţiune ce bombează în şanţul E. pseudochisturile.
vestibular, cu mucoasa acoperitoare normală, cu marginea R.: A, C
anterioară a ramului mandibular rotunjită. La palpare 45. C.M. Complicaţiile pe care le pot da odontoamele sunt:
formaţiunea este uşor neregulată, cu zone depresibile dând A. malignizare;
senzaţia de “minge de celuloid”. Limfonodulii regionali sunt B. fracturi de os patologic;
nepalpabili, nedureroşi. Pentru precizarea diagnosticului ve-ţi C. incluzia dinţilor aflaţi în erupţie dacă se interpun în
solicita: calea lor;
A. ecografie; D. tulburări în aplicarea protezelor mobile;
B.
C. examen
coloraţieradiologic;
intravitală cu albastru de toluidină; E. R.:sinuzite
C, D maxilare cronice.
D. citologie exfoliativă; 46. C.M. Care este cea mai frecventă localizare a osteomului?
E. limfografie. A. la mandibulă ramul ascendent şi condilul;
R.: B B. la maxilar perituberozitar;
39. C.S. Dacă examenul radiologic arată o imagine de C. la mandibulă în regiunea arcului mentonier şi a
radiotransparenţă polichistică, cu septuri osoase ce se extind unghiului;
în zona de radiotransparenţă, dând o imagine de “baloane de D. la maxilar înspre osul malar şi orbită;
săpun”, cu tablele osoase suflate şi subţiate, cu 38 inclus şi cu E. fără localizare tipică.
o zonă de radiotransparenţă în jurul acestuia, vă orientaţi R.: A, D
către diagnosticul: 47. C.M. Botriomicomul se caracterizează prin:
A. chist lateral de evoluţie; A. este tumoră unică pediculată de culoare roşie cu
B. chist dentiger; suprafaţa fin granulată;
C. ameloblastom; B. are o consistenţă elastică, sângerând la cea mai mică
D. osteom central; atingere;
E. cementoblastom. C. dimensiunile nu depăşesc 1 cm;
R.: C D. nu provoacă dureri, nu sângerează la atingere;
40. C.M. În funcţie de diagnosticul stabilit ve-ţi face E. are dimensiuni variabile ce nu depăşesc 7-8 mm.
diagnostic difereanţial cu: R.: A, B, C
A. sarcomul; 48. C.S. Care din următoarele tumori sunt de origine epitelială:
B. tumora cu mieloplaxe; A. fibromul;
C. chisturile foliculare; B. adenomul;
D. adamantinomul; C. adenomul pleiomorf;
E. ameloblastomul. R.: A, B, C D. angiomul;
41. C.M. Netratată, afecţiunea poate duce la complicaţii ca: E. nici una dintre ele.
A. fracturi de os patologic; R.: E
B. ulcerarea tumorii; 49. C.M. Din următoarele tipuri de tumori, indicaţi care
C. infectarea dând supuraţii endoosoase şi fistule; sunt de origine mezenchimală:
D. pigmentarea melanică endobucală; A. mixomul;
E. leziuni discheratozice în zonele cu risc major. B. papilomul;
R.: A, B, C C. xantomul;
42. C.M. Care din următoarele afirmaţii referitoare la D. limfangiomul;
cementoblastom sunt corecte: E. lipomul.
A. se localizează mai frecvent la mandibulă faţă de R.: A, C, D, E
maxilar; 50. C.M. Care din următoarele afirmaţii aparţin angiomului osos:
B. produce dureri spontane exacerbate de actul A. are o creştere lentă, deformînd osul;
masticator; B. tumora sîngerează uşor, iar hemoragiile pot surveni
C. nu apar tulburări de sensibilitate şi nici adenopatii spontan;
C. osul capătă un aspect buretos;
D. satelite;
tratamentul este chirurgical; D. apare numai posterior de papilă interincisivă;
E. tratamentul este radiant, asociat cu calcitonină. E. se prezintă sub două forme clinice (angiom compact
R.: A, B, C, D şi angiom eburnat).
52
R.: A, B, C 58. C.M. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în ce

51. C.M. Angiomul se caracterizează prin: priveţte ranula subliguală:
A. este o tumoră benignă de origine mezenchimală; A. consistenţă moale, fluctuentă, nedureroasă;
B. apare îndeosebi la tineri; B. tegumentele acoperitoare nemodificate coloristic;
C. este localizat la maxilar în regiunea tuberozitară şi C. apare în planşeul bucal anterior, paramedian;
sinuzală; D. forma este rotund ovalară, acoperită cu o mucoasă
D. are creştere lentă, fără semne funcţionale; netedă albăstrie;
E. radiologic prezintă o radioopacitate, condensare
osoasă redusă. E. canalului
se poate confunda
Warthon. cu dilataţiile chistice ale
R.: A, B, C, D R.: A, C, D, E
52. C.M. Care sunt posibilităţile de tratament de care beneficiază 59. C.M. Diagnosticul diferenţial al unei ranule sublinguale se
angiomul plan? face cu:
A. ligatura pediculilor vasculari şi extirparea tumorii; A. chistul dermoid;
B. electrocoagularea tumorii; B. abcesul sublingual;
C. embolizarea comunicării arterio-venoase; C. angiomul planşeului;
D. abraziunea cutanată superficială; D. tumorile glandelor sublinguale;
E. aplicarea de zăpadă carbonică sau azot lichid. E. litiaza canalului Warthon.
R.: D, E R.: A, C, E
53. C.S. În angioamele gigante se poate practica: 60. C.M. Ce tratament indicaţi în cazul ranulei:
A. abraziune cutanată superficială; A. marsupializare;
B.
C. electrocoagulare cu ac“în
ligaturi intratumolare finsaltea”
introdus
cuînfire
vasul central; B.
C. incizie;
extirparea membranei;
neresorbabile; D. extirpaţie împreună cu glanda submandibulară;
D. crioterapie; E. extirpaţie împreună cu glanda sublinguală.
E. marsupializare. R.: A, C, E
R.: C
54. C.S. Tratamentul prin radioterapie de contact, radium etc, se 61. C.S. Adenomul pleomorf:
practică în cazul: A – rămân întotdeauna la dimensiuni mici
A. angioamelor plane; B – este sensibil la palpare
B. angioamelor tuberoase simple; C – încă de la debut este fixat de ţesuturi
C. angioamelor stelate; D – are întotdeauna o suprafaţă regulată, netedă
D. angioamelor cavernoase; E – derivă din epiteliul canalicular
E. sindromului Sturge-Weber. R: E
R.: A 62. C.S. Adenomul pleomorf (tumora mixtă):
55. C.S. Cea mai frecventă localizare a chistului mucoid A – este o tumoră rară
este la nivelul: B – se întâlneşte mai des la glandele salivare mici
A. maxilarului superior; C – debutează sub formă de tumefacţie sau
B. mandibulei; deformare difuză
C. buzei inferioare; D – debutează sub formă nodulară
D. mucoasei jugale; E – este frecvent întâlnit la glanda salivară
E. planşeului bucal. sublinguală
R.: C R: D
56. C.M. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul 63. C.M. Semnele tardive de malignitate ale tumorilor
unui mucocel: salivare sunt:
A. consistenţa la palpare păstoasă; A – pierderea conturului sau limitelor tumorii
B. conţinut lichidian filant, vâscos; B – apariţia durerilor spontane persistente într-o
C. membrană groasă, rezistentă; tumoră până atunci
D. localizare superficială; nedureroasă
E. apare prin obliterarea canalului secretor al unei C – aderenţa tumorii la planurile superficiale şi/sau
glande salivare accesorii. profunde
R.: B, D, E D – paralizia nervului facial (în cazul tumorilor
57. C.S. Etiopatogenia ranulei poate fi: parotidiene)
A. incluzia şi transformarea chistică a unor resturi E – apariţia adenopatiei neoplazice regionare
embrionare din a II-a fantă branhială; R: C, D, E
B. incluzia şi transformarea chistică a unor resturi 64. C.M. Cilindromul:
embrionarea din prima fantă branhială; A – este o tumoră benignă a glandelor salivare
C. transformarea chistică a glandei salivare B – este o tumoră malignă a glandelor salivare
sublinguale; C – este o tumoră benignă cu mare potenţial de
D. obliterarea canalului tireoglos; malignitate
E. incluzia unor resturi epiteliale în cursul alipirii D – este aparent incapsulată
arcurilor branhiale. E – este aparent necapsulată
R.: C R: B, D
53
65. C.M. Semnele şi simptomele clinice precoce de D. chistul dermoid se găseşte pe linia mediană;
malignitate ale tumorilor E. ranula apare frecvent la vârste înaintate.
salivare sunt: R.: B, D
A – alterarea stării generale în prezenţa tumorii 73. C.S. Bolnav, 30 ani, se prezintă la clinică pentru apariţia unei
salivare formaţiuni ovalare cu dimensiunea 3/7 cm, situată în regiunea
B – scăderea vizibilă a secreţiei salivare hioidiană, cu tegumentele acoperitoare nemodificate, de consistenţ
C – înmuierea (scăderea consistenţei) tumorii elastică uşor deplasabilă, aderentă de osul hioid, mobilizându-se în
D –– induraţia
E accelerarea ritmului
tumorii de creştere
(creşterea durităţii) timpulcedeglutiţiei
către diagnosticîmpreună cu acesta. Pe baza examenului clinic,
vă orientaţi:
R: D, E A. adenită submandibulară;
66. C.M. Semnele şi simptomele precoce de malignizare ale B. tumoră a glomusului carotidian;
unei tumori C. guşă linguală;
parotidiene sunt: D. chist tireoglosal (median);
A – conturarea mai precisă a teritoriului tumoral E. chist sebaceu.
B – apariţia adenopatiei regionale R.: D
C – apariţia trismusului 74. C.M. Având în vedere diagnosticul stabilit veţi face
D – apariţia durerilor spontane în zona tumorală diagnosticul diferenţial cu:
E – apariţia semnelor de disfuncţie (pareza) a A. tumori disembrioplazice submandibulare;
nervului facial B. chistul dermoid;
R: D, E C. limfangioame chistice;
67. C.M.AMicroscopic adenomul
– o capsulă bine pleomorf
delimitată prezintă:tumora
care izolează D.
E. tumorile
angiomullobului
cavernostiroidian;
al planşeului bucal.
B – o capsulă discontinuă R.: B, D
C – nu prezintă capsulă 75. C.S. Etiopatogenia formaţiunii diagnosticate cuprinde:
D – debutează întotdeauna într-un singur loc A. resturi de ţesut tiroidian aberant;
(monocentric, monofocal) B. vestigii ale tractului timofaringian;
E – debutează uneori în mai multe focare C. resturi embrionare provenite din canalul tireoglos;
(pluricentric, plurifocal) D. dezechilibrul metabolismului fosfocalcic;
R: B, E E. resturile epiteliale Malasez.
69. C.M. Semnele clinice în chistul dermoid al planşeului bucal R.: C
sunt: 76. C.S. Indicaţia de tratament va fi:
A. tumora proemină sublingual paramedian, având o A. marsupializarea;
membrană subţire şi o coloraţie albăstrie; B. extirpaţie chirurgicală şi electrocauterizare;
B. tumora proemină pe linia mediană sub limbă, C. extirpaţie chirurgicală şi deperiostarea hioidului;
ridicând mucoasa şi etalând frenul; D. extirpare chirurgicală şi rezecţia porţiunii osoase
C. prin transparenţă se observă conţinutul galben- hioidiene;
cenuşiu; E. extirpaţie chirurgicală şi radiochimioterapie.
D. prin puncţie se evacuează lichid caracteristic, R.: D
asemănător albuşului de ou; 77. C.M. Diagnosticul diferenţial al unui chist branhial lateral îl
E. la presiune degetul lasă o amprentă sub formă de faceţi cu:
godeu. A. limfangioamele chistice;
R.: B, C, E B. adenopatiile cronice din bolile de sistem;
70. C.M. Localizarea chistului dermoid poate fi în: C. tumorile parafaringiene;
A. planşeul bucal; D. adenopatii specifice;
B. limbă; E. tumorile glomusului carotidian.
C. regiunea orbito-malară; R.: A, B, D, E
D. porţiunea cervicală subhioidian; 78. C.S. Chistul sebaceu este localizat:
E. de-a lungul canalului tireoglos. A. la buza inferioară;
R.: A, B, C B. pe mucoasa obrazului;
71. C.S. Diagnosticul diferenţial în chistul dermoid al planşeului C. subcutan intradermic;
îl faceţi cu: D. la nivelul mucoasei linguale;
A. angiomul cavernos al planşeului; E. pe palatul moale şi dur.
B. ranula; R.: C
C. chisturile branhiale; 79. C.S. Peretele unui chist sebaceu este format din:
D. lipomul; A. un strat;
E. adenomul. B. două straturi;
R.: B C. tre straturi;
72. C.M. Care din următoarele caracteristici deosebesc un chist D. peretele nu este stratificat;
dermoid de o ranulă: E. nici una din acestea.
A. chistul dermoid se găseşte paramedian; R.: B
B. chistul dermoid are un conţinut păstos; 80. C.M. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate în cazul
C. membrana chistului dermoid este foarte subţire; mixomului oaselor maxilare:
54
A. este o leziune ce apare mai frecvent la maxilarul A - diskeratoza

superior; B - parakeratoza
B. este o leziune ce apare mai frecvent la mandibulă; C - displazia
C. poate fi circumscris şi difuz; D - candidoza orală
D. are caracter invaziv; E - leucokeratoza
E. nu are caracter invaziv. R.: C
R.: A, C, D 4. C.M. Prin displazie se înţelege o tulburare a:
81. C.M. Următoarele afirmaţii sunt corecte în ceea ce priveşte
mixomul: A - creşterii
B multiplicării celulare
celulare
A. ia naştere din ţesutul vascular; C - diferenţierii celulare
B. are aspectul unei mase gelatinoase; D - maturării celulare
C. ţesutul de origine este cel conjunctiv adult; E - nici una dintre ele
D. este o formaţiune rotundă, netedă, bine determinată; R.: A, B, C, D
E. sunt mai frecvente la maxilar şi pot fi circumscrise 5. C.M. Eritroplazia Cheira este considerată:
sau difuze, invadante. A - o diskeratoză cu grad mic de displazie
R.: B, C, E B - o diskeratoză cu grad înalt de displazie
82. C.S. Condromul este o tumoră benignă având originea în: C - un cancer in situ
A. ţesutul conjunctiv adult; D - un cancer microinvaziv
B. ţesutul mezenchimal; E - un cancer neinvaziv
C. ţesutul vascular; R.: B, C, E
D.
E. ţesutul
ţesutul cartilaginos;
osos. 6. C.M.AEvoluţia eritroplaziei
- de scurtă durată este:
R.: D B - de lungă durată
83. C.S. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate în cazul C - răspunde uşor la îndepărtarea factorilor iritativi
unui condrom al oaselor maxilare: D - este rebelă la tratament
A. poate apare la maxilarul superior în zona E - oricare situaţie este posibilă
perituberozitară; R.: B, D
B. imaginea radiologică de “explozie de grenadă”; 7. C.M. Pentru tratamentul eritroplaziei se folosesc:
C. nu degenerează malign; A - metodele chirurgicale în formele izolate
D. la mandibulă apare în zona unghiului mandibular; B - metodele chirurgicale în formele diseminate
E. toate răspunsurile sunt corecte. C - vaporizarea cu laser în formele izolate
R.: B D – criodistrucţia în formele diseminate
84. C.M. Fibromul se localizează mai frecvent pe: E - cele de mai sus sunt metode nerecomandate
A. limbă; R.: A, D
B. buză; 8. C.M. Caracteristicile microscopice ale displaziei includ:
C. obraz; A - hiperplazia stratului bazal
D. palat; B - stratificări neregulate
E. pilierul anterior. C - număr crescut de mitoze
R.: A, B, C D - alterarea raportului nucleu-citoplasmă
85. C.S. Fibromul este o tumoră benignă rară, alcătuită din: E - sunt incluse toate caracteristicile
A. ţesut osos adult; R.: A, B, C, D, E
B. ţesut cartilaginos;
C. substanţă fundamentală cu aspect mucoid; TUMORI MALIGNE
D. lacuri sanguine; 1. C.M. Diagnosticarea precoce a tumorilor maligne ale
E. ţesut conjuctiv adult. mucoasei bucale se bazează pe:
R.: E A. ecografie;
Afecţiunile precanceroase B. tomografie;
1. C.M. În etiologia leucoplaziei putem include: C. examenul clinic atent;
A. galvanismul; D. citologia exfoliativă;
B. tulburări ale metabolismului glucidic; E. biopsia.
C. traumatisme cronice produse de dinţi; R.: C, D, E
D. consumul de alcooluri distilate; 2. C.M. Carcinomul secundar al plicii pterigomandibulare
E. fumatul. apare prin extensia
R.: A, C, D, E cancerului primar de la:
2. C.M. În leziunea precanceroasă evoluţia spre cancer: A - tegumentele feţei
A - este ireversibilă B - de la buze
B - este reversibilă C - de la amigdale
C - sunt posibile ambele situaţii D - de la vălul palatin
E - de la cancerul gingival
D -- depinde
E depinde de
de factorii
factorii de
de mediu
mediu interni
externi R.: C, D, E
R.: B, D, E 3. C.M. Diagnosticul diferenţial al carcinomului plicii
3. C.S. În apariţia cancerului oral este mai importantă: pterigomandibulare se face cu:
55
A - osteomielita mandibulei A. coloraţia intravitală cu albastru de toluidină;

B - plăgile mucoase infectate B. citologia exfoliativă;
C - stomatita ulcero-necrotică C. biopsia;
D - ulceraţiile tuberculoase D. forajul biopsic;
E - toate cele enumerate E. nici una din acestea.
R.: A, C, D R.: C
4. C.M. Carcinomul plicii pterigomandibulare în faza 12. C.S. Care este cea mai frecventă formă de debut a unui
avansată:A - interesează oasele maxilare carcinom de mucoasa
A. nodul jugală:obrazului;
în grosimea
B - nu interesează oasele maxilare B. forma infiltrativă;
C - interesează musculatura C. forma vegetantă;
D - nu interesează musculatura D. ulceraţie neregulată;
E - toate situaţiile sunt posibile E. pe o leziune discheratozică.
R.: A, C R.: D
5. C.M. În cancerul plicii pterigomandibulare la debut: 13. C.M. Cancerul obrazului poate prezenta următoarele forme
A - există dureri linguale clinice:
B - nu există dureri linguale A. forma scleroasă;
C - există dureri otice B. forma ulcerată;
D - nu există dureri otice C. forma bazală;
E - oricare situaţie este posibilă D. forma vegetantă.
6. C.M. ÎnR.:cancerul
B, D plicii pterigomandibulare: R.: B,CeDcomplicaţii poate genera un neoplasm de obraz
14. C.M.
A - ulceraţia evoluează rapid netratat, în faza de debut:
B - ulceraţia evoluează lent A. extensie în peretele sinusului maxilar;
C - ulceraţia se extinde în suprafaţă B. invazia fosei infratemporale;
D - ulceraţia se extinde în profunzime C. invazia fosei pterigo-mandibulare;
E - oricare situaţie este posibilă D. suprainfectarea tumorii;
R.: A, C, D E. erodarea vaselor faciale.
7. C.M. Localizarea carcinomului mucoasei gingivale este: R.: D, E
A - numai la nivelul mucoasei gingivale inferioare 15. C.S. Cancerul de buză apare mai frecvent:
B - numai la nivelul mucoasei gingivale a regiunii A. pe linie mediană;
posterioare a arcadelor B. la nivelul comisurii;
C - oriunde în aria cuprinsă de mucoasa gingivală C. la jumătatea distanţei între comisură şi linia
superioară sau inferioară mediană;
D - mai frecvent la nivelul papilelor gingivale D. pe versantul mucozal al buzei;
E - mai frecvent la nivelul mucoasei orale mobile E. la nivelul tegumentului buzei.
R.: C, D R.: C
8. C.S.În faza de debut a carcinomului mucoasei gingivale 16. C.M. În cancerul de buză, forma de debut endofitică apare ca
sunt prezente următoarele simptome: A. tumora cu baza largă de implantare;
A - dureri atroce care iradiază B. o ulceraţie mică dar cu margini bine conturate;
B - sialoree abundentă C. suprafaţa tumorală este rugoasă sau indurată;
C - halenă fetidă D. o formă ulceoasă acoperită de cruste;
D - mobilitate dentară E. toate acestea.
E - nu există acuze, el fiind indolor R.: A, C, D
R.: E 17. C.M. Care din următoarele afirmaţii este adevărată pentru un
9. C.M. Formele anatomopatologice ale carcinomului carcinom de buză:
mucoasei jugale sunt: A. este o formă rar întâlnită;
A - ulcero-vegetant B. apare mai frecvent la buza inferioară;
B - ulcero-distructiv C. locul de elecţie este la jumătatea buzei;
C - numai vegetant D. cel mai frecvent tip este epiteliomul bazocelular;
D - sub formă de papilom gingival E. adenopatia cuprinde grupele submandibulare şi
E - numai infiltrativ submentoniere, putând fi şi bilaterală.
R.: A, B, D R.: B, E
10. C.M. Cu cât sunt mai puţin diferenţiate, carcinoamele au: 18. C.M. Diagnosticul diferenţial al neoplasmelor buzei îl faceţi
A. o malignitate mai crescută; cu:
B. o evoluţie mai rapidă; A. ulceraţii herpetice;
C. un mai mare potenţial recidivant; B. lupusul eritematos;
D. o evoluţie mai lentă; C. cheilitele microbiene;
E. uneori, pot da metastaze. D. ulceraţie-şancru;
R.: A, B, C E. ulceraţii produse de dinţi cu margini tăioase.
11. C.S. Modalitatea cea mai sigură de precizare a diagnosticului R.: A, C, D, E
anatomopatologic al unei tumori este: 19. C.M. Debutul unui cancer de planşeu bucal poate fi:
56
A.
o ulceraţie; R.: C
B.
un nodul interstiţial; 26. C.M. Care sunt ganglionii de drenaj ai limfaticelor limbii?
C.
pe fondul unei discheratoze preexistente; A. submentonieri;
D.
pe o leziune de tip TBC; B. submandibulari;
E.
o fisură în mucoasă. C. laterocervicali profunzi;
R.: A, B, C D. supraclaviculari;
20. C.M. Diagnosticul diferenţial al cancerului de planşeu îl faceţi E. juxtajugulari subdigastrici.
cu: A. ulceraţii traumatice şi inflamatorii; R.: A,
27. C.M. B, E
Diagnosticul diferenţial al cancerului de limbă în faza
B. sifilis; de debut îl faceţi cu:
C. tuberculoză; A. chisturi;
D. ranulă; B. noduli bacilari;
E. Warthonita şi periwarthonita. C. abcesul limbii;
R.: A, B, C D. ulceraţii traumatice;
21. C.M. Bolnav, 73 ani, se prezintă în clinică pentru apariţia unei E. dicheratoză banală.
adenopaţii latero- cervicale şi submandibulare, cu limfonoduli R.: A, B, D, E
fixaţi, aderenţi de planurile profunde, cu diametrul 5,5 cm. 28. C.S. Frecvenţa în sfera buco-maxilo-facială este mai crescută
Examenul endobucal relevă prezenţa unei leziuni ulcerodistructive pentru:
localizate în 1-3 posterioară a planşeului bucal, cu diametrul mai A. carcinoame nediferenţiate;
mare de 4 cm, cu invazia în profunzime, cu interesarea gingivo- B. carcinoame spino-celulare;
mucoasei în suprafaţă,
mobilitatea. Examenul fără interesarea
clinic limbii, cardiopatie
general relevă: aceasta păstrându-şi
ischemică C.
D. carcinoame
sarcoame; bazo-celulare;
cronică dureroasă, hipertensiune arterială, adenom de prostată E. egale pentru toate formele.
operat în urmă cu 11 ani. Pe baza examenului clinic, vă orientaţi R.: B
către: 29. C.S. Cu cât sunt mai puţin diferenţiate, carcinoamele au:
A. leziune determinată de proteza totală mandibulară; A. o malignitate mai crescută;
B. leziune malignă a planşeului bucal; B. o evoluţie mai lentă;
C. leziune malignă a limbii ce invadează secundar C. un mai mic potenţial recidivant;
planşeul; D. o extindere în suprafaţa mai mică;
D. leziune malignă amigdaliană; E. un potenţial redus de metastazare.
E. nici una dintre acestea. R.: A
R.: A, B 30. C.M. Din punct de vedere clinic, particularităţile care definesc
22. C.S. Pentru precizarea diagnosticului, aveţi nevoie de: trăsăturile tumorilor maligne sunt:
A.otopantomogramă; A. creşterea tumorală este de tip infiltrativ şi distructiv;
B.biopsie; B. bine delimitate, circumscrise, cu caracter
C.radiografie pulmonară; neinflamator;
D.electrocardiogramă; C. tendinţa de formare a metastazelor;
E.hemoleucogramă; VSH, glicemie, teste de D. comprimă ţesuturile învecinate fără să le invadeze;
disproteinemie etc. E. nu recidivează după extirparea completă.
R.: B R.: A, C
23. C.S. Care este cea mai frecventă localizare a carcinomului de31. C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul
limbă? metastazelor:
A. pe marginile laterale ale limbii; A. sunt tumori cu structură histologică, asemănătoare
B. la nivelul joncţiunii cu pilierul amigdalian anterior; tumorii primare;
C. la nivelul frenului lingual; B. apar la distenţă de tumara primară;
D. la nivelul bazei limbii; C. se formează din complexe celulare tumorale,
E. la nivelul vârfului limbii. detaşate din tumora primară;
R.: A D. sunt diseminate pe cale hematogenă;
24. C.M. Cum debutează subiectiv, cancerul de bază de limbă? E. sunt diseminate pe cale limfatică.
A. hipoestezie sau anestezie; R.: A, B, C, D, E
B. disfagie; 32. C.M. În formă profundă (centrală) a carcinoamelor de
C. jenă la mişcările limbii; mandibulă, primele semne
D. senzaţia de corp străin; clinice apar sub forma:
E. adenopatie satelită. A. unei tumori cu exteriorizare rapidă în părţile moi
R.: B, D perimaxilare;
25. C.S. Cea mai frecventă formă anatomo-patologică a B. unei întreruperi a corticalei, cu mobilitate dentară;
cancerelor de limbă este: C. unei tumori ce erodează corticala, păstrând însă
A. carcinom adenoid chistic; integritatea periostului;
B. sarcom; D. unor dureri nevralgiforme, odontalgii;
C. carcinom spinocelular; E. parestezii sau hipoestezii în teritoriul nervului
D. carcinom nediferenţiat; alveolar unferior.
E. tumora cu celule acinoase. R.: D, E
57
33. C.S. Care din următoarele semne clinice este pantognomonic C. scurgeri seropurulente amestecate cu striuri
pentru un cancer central de mandibulă: sanguine pe una din narine;
A. durere; D. hipoestezie în teritoriul nervului infraorbitar;
B. deformaţie osoasă; E. prezenăa unei tumori exofitice, cu suprafaăa
C. anestezia buzei inferioare; neregulată, burjonată.
D. adenopatia regională; R.: B, E
E. nici unul. 40. C.S. Hipoestezia în teritoriul de inervaţie a nervului
R.: C
34. C.M. Carcinomul central de mandibulă cu debut endoosos, infraorbitar este caracteristică:
A. carcinomului de infrastructură;
diagnosticul diferenţial se face cu: B. carcinomului de mezostructură;
A. periostita; C. carcinomului de suprastructură;
B. ulceraţiile banale; D. cilindromului;
C. osteomielita cronică; E. toate răspunsurile sunt corecte.
D. ulceraţiile specifice; R.: B
E. osteodistrofiile. 41. C.M. Primele semne care atrag atenţia în carcinomul de
R.: C, D mezostructură sunt:
35. C.M. Cu cât sunt mai puţin diferenţiate, cu atât A. exoftalmie;
carcinoamele maxilarelor au: B. metastaze în limfonodulii cervicali superiori;
A. un mic potenţial de recidivă; C. scurgeri sangvinolente sau seropurulente pe una din
B. o evoluţie mai rapidă; narine;
C.
D. oo malignitate
evoluţie maimai scăzută;
lentă; D.
E. dureri
tumoranevralgiforme şi odontalgii;
se exteriorizează în unghiul intern al orbitei,
E. o malignitate mai crescută. iar tegumentele îşi modifică culoarea şi se
R.: B, E ulcerează.
36. C.M. Prin carcinom de infrastructură (periferic) a R.: C, D
maxilarului superior se 42. C.S. Un semn caracteristic al carcinomului de
înţelege: mezostructură este:
A - carcinomul cu debut gingival A. trismusul;
B - carcinomul cu debut osos alveolar B. metastazele în limfonodulii submentonieri;
C - carcinom cu debut în mucoasa planşeului sinusal C. hipoestezia în teritoriul de inervaţie a nervului
D - carcinom cu debut în epiteliul fibro-mucoasei infraorbitar;
palatine D. exoftalmie;
E - oricare variantă este posibilă E. enoftalmie.
R.: A, D R.: C
37. C.M. Prin carcinom de mezostructură a maxilarului 43. C.S. Într-un carcinom de mezostructură, important
superior se înţelege: pentru diagnosticul diferenţial este:
A - carcinomul cu punct de plecare din mucoasa A. unilateralitatea leziunii;
planşeului sinusal B. caracterul secreţiei: striată, cu sânge;
B - carcinom cu punct de plecare din mucoasa C. lipsa de răspuns la tratamentul antiinfecţios;
jumătăţii înălţimii pereţilor D. dureri persistente cu tendinţa de accentuare;
sinusali E. toate acestea.
C - carcinomul cu punct de plecare din mucoasa R.: E
planşeului orbitei 44. C.M. Diagnosticul diferenţiaa într-un cancer de
D - carcinomul cu punct de plecare din osul malar mezostructură îl faceţi cu:
E - nici una din variante nu este corectă A. sinuzita maxilară;
R.: A, B B. osteomielita cronică a maxilarului;
38. C.M. Carcinoamele secundare ale oaselor maxilare C. chisturile de maxilar cu evoluţie endosinuzală;
provin prin invazia neoplazmelor ce au punct de plecare: D. sarcomul maxilarului;
A. buzele; E. tumora cu mieloplaxe.
B. tiroida; R.: A, B, D, E
C. degenerescenţa resturilor epiteliale Malassez; 45. C.M. Care sunt aspectele pe care le poate îmbrăca sarcomul
D. planşeul bucal; mandibular periferic la
E. nici una din acestea. debutul său?
R.: A, D A. ulceraţie crateriformă;
39. C.M.Care din următoarele afirmaţii sunt corecte în ceea B. fără tendinţă de vindecare;
ce priveşte carcinoamele de infrastructură ale C. aspect de tumoră ce face corp comun cu osul;
maxilarului: D. aspect de tumoră vegetantă asemănătoare
A. rinoscopia anterioară evidenţiază prezenţa de epulidelor;
muguri cărnoşi în meatul mijlociu; E. noduli interstiţiali ce aderă rapid la suprafaţa osului.
B. debut pe creasta alveolară sub forma unei ulceraţii R.: C, D
cu contur neregulat; 46. C.S. Care din următoarele imagini radiologice sunt
caracteristice sarcomului Ewing?
58
A. imagine de os pieptănat; A – durerea este mai intensă dimineaţa

B. radiotransparenţă difuză cu radioopacităţi B – durerea este mai intensă seara
diseminate în periferie; C – sunt posibile ambele variante (A, B)
C. imagine în foi de ceapă; D – palparea dureroasă a musculaturii reflectă
D. imagine de pernă cu ace; participarea lor la patologia
E. deformarea pereţilor sinuzali cu disfuncţia pereţilor articulară
osoşi. E – nopţile sunt neliniştite din cauza durerilor
47. C.M. R.: C

Radiosensibilitatea celulelor canceroase este mult mai R:articulare
A, B, C, D
mare decât a celulelor normale, 6. C.S. În luxaţia anterioară bilaterală temporomandibulară:
deoarece: A – gura este închisă
A. metabolismul celular este mai crescut; B – nu deranjează (nu împiedică) masticaţia
B. metabolismul celular este mai scăzut; C – deglutiţia este jenată
C. mitozele sunt rare; D – fonaţia nemodificată
D. mitozele sunt frecvente; E – cele două unghiuri mandibulare sunt depărtate
E. ţesutul tumoral este bogat vascularizat. de muşchiul sternocleidomastoidian
R.: A, D, E R: C
Afecţiunile A T M 7. C.M. În etiopatogenia artritelor cronice temporo-
1. C.M. Constricţia mandibulei: mandibulare:
A – se poate datora sclerozei muşchilor ridicători ai A – lipsa ghidajului al articulării interdentare este
mandibulei
B – se poate datora sclerozei muşchilor coborâtori ai implicat etiologic
B – în artritele cronice capsula articulară nu este
mandibulei afectată
C – se poate datora ambelor situaţii descrise la A şi C – meniscul este suprasolicitat mecanic
B D – cartilagiile articulare nu sunt afectate fiind
D – se poate datora sclerozei capsulei articulare apărate de către menisc
E – se poate datora degenerescenţei sinovialei şi E –suprafeţele osoase articulare nu sunt afectate
meniscului articular decât dacă dezechilibrul
R: A, D ocluzo-articular există cu reumatism, tulburări
2. C.M. În luxaţia A.T.M. anterioară: metabolice, etc.
A – gura pacientului este închisă R: A, C, E
B – gura pacientului este larg deschisă 8. C.M. În artritele cronice temporo-mandibulare:
C – bolnavul poate realiza ocluzia A – palparea articulaţiei sau articulaţiilor este/sunt
D – bolnavul nu poate realiza ocluzia dureroase
E – nu sunt modificări ocluzale B – musculatura ridicătoare nu este sensibilă la
R: B, D palpare
3. C.M. În luxaţia temporo mandibulară anterioară C – cracmentele apar mai des la mişcările de
unilaterală: închidere a gurii
A – devierea mentonului şi a liniei mediane este de D – bolnavii au tendinţa de ocludare distală
partea luxaţiei E – devierea mentonului este de partea opusă
B – devierea mentonului şi a liniei mediane este de leziunii
partea sănătoasă R: A, E
C – condilul luxat se percepe la palparea în 9. C.M. În luxaţiile temporo-mandibulare anterioare:
conductul auditiv extern A – reducerea se face imprimând condilului
D – condilul luxat nu se percepe la palparea în mandibular o mişcare de ridicare
conductul auditiv extern şi deplasare înapoi
E – marginea posterioară a ramului ascendent B – reducerea se face imprimând condilului
mandibular este orientată oblic mandibular o mişcare de
înainte coborâre, deplasare înapoi şi ridicare
R: B, D C – pentru reducerea luxaţiilor recente este nevoie
4. C.M. În etiologia artritelor cronice temporo-mandibulare: de anestezia muşchilor
A – edentaţiile totale neprotezate nu sunt implicate ridicători
B – edentaţiile totale protezate incorect sunt D – pentru luxaţiile recente nu este nevoie de
implicate anestezia muşchilor ridicători
C – edentaţiile parţiale molare nu sunt implicate E – după reducerea ATM nu este nevoie de
etiologic imobilizare
D – edentaţiile parţiale încrucişate sunt implicate R: B, D
etiologic 10. C.M. În artrita cronică temporo-mandibulară:
E – malpoziţiile dentare nu au importanţă pentru A – durerea este localizată numai în regiunea
etiologia artritelor TM articulară
R: A, D B – durerea poate îmbrăca aspectul unei nevralgii
5. C.M. În artritele cronice temporo-mandibulare: faciale difuze
59
C – în artrita temporo-mandibulară cronică durerea D – se pot deschide în parotidă

apare după un orar regulat E – dau frecvent anchiloză temporo-mandibulară
D – iradierea durerii în artrita cronică este pe un R: A, D, E
teritoriu delimitat precis 18. C.M. Aplazia condilului mandibular:
E – palparea articulaţiei este dureroasă A – reprezintă absenţa congenitală a condilului
R: B, E mandibular
11. C.S. În artrita cronică T.M.: B – reprezintă dezvoltarea incompletă congenitală a
A – celule
B sinoviala rămâne neafectată
cartilaginoase rezistă la microtraumatisme condilului mandibular
C – se asociază şi cu alte malformaţii congenitale
C – meniscul îşi păstrează integritatea D – nu se asociază cu alte malformaţii congenitale
D – capetele osoase articulare suferă reacţii de E – se asociază cu hiperplazia ramurii ascendente
rezorbţie şi proliferare R: A, C
E – modificările din artritele cronice temporo- 19. C.M. În cazul contuziilor articulaţiei
mandibulare nu sunt vizibile radiologic temporomandibulare:
R: D A – leziunile interesează suprafeţele osoase articulare
12. C.S. Luxaţiile posterioare temporo-mandibulare: B – leziunile afectează capsula articulară
A – sunt mai frecvente decât cele anterioare C – leziunile afectează sinoviala
B – sunt mai rare decât cele anterioare D – leziunile interesează meniscul articular
C – nu afectează conductul auditiv extern E – leziunile afectează ligamentele articulare
D – fiind luxaţii nu se însoţesc de fractura condilului R: B, C, D
E – seeste
gura produc prin lovituri pe menton, în timp ce
deschisă 20. C.M.
A –Aplazia
este maicondilului mandibular:
frecventă unilateral
R: B B – este mai frecventă bilateral fiind genetică
13. C.S. Artritele acute temporo-mandibulare: C – se asociază cu profilul de pasăre
A – sunt de obicei unilaterale D – nu se asociază cu profilul de pasăre
B – sunt de obicei bilaterale E – se asociază cu malformaţii ale pavilionului urechii
C – procesul inflamator interesează în primul rând R: A, C, E
cartilagiile articulare 21. C.M. În contuziile A.T.M.:
D – procesul inflamator interesează în primul rând A – nu sunt dureri spontane
meniscul articular B – durerile sunt atât spontane cât şi provocate de
E – în artritele temporo-mandibulare sinoviala nu deschiderea gurii
este interesată C – palparea articulaţiei este moderat dureroasă
R: A D – palparea articulaţiei este extrem de dureroasă
14. C.M. Din punct de vedere clinic în artritele cronice E – fiind doar contuzie nu apar echimoze periarticulare
temporo-mandibulare: R: B, D
A – simptomul dominant este roşeaţa periarticulară 22. C.M. După luxaţia anterioară A.T.M.:
B – simptomul predominant este căldura locală A – capsula articulară intră în tensiune
C – sunt prezente concomitent atât roşeaţa cât şi B – capsula articulară se relaxează
căldura locală C – muşchii ridicători ai mandibulei se relaxează
D – sunt prezente cracmentele D – muşchii ridicători se contractă
E – apar tulburări în dinamica articulară E – unghiul mandibulei coboară
R: D, E R: A, D
15. C.M. Durerile din artrită acută temporo-mandibulare: 23. C.M. Anchiloza temporo-mandibulară:
A – sunt moderate A – apare mai frecvent în copilărie
B – sunt localizate strict în articulaţie B – apare mai frecvent la adulţi care sunt mai expuşi
C – iradiază în ureche traumatismelor
D – iradiază în regiunea temporală C – profilul de pasăre apare la adulţii cu anchiloză
E – iradiază în regiunea geniană T.M.
R: C, D, E D – profilul de pasăre apare la copii cu anchiloză T.M.
16. C.M. În constricţia accentuată a mandibulei: E – profilul de pasăre nu este condiţionat de vârsta la
A – nu apar modificări de masticaţie care s-a instalat anchiloza
B – nu apar tulburări de fonaţie R: A, D
C – apar depozite tartrice 24. C.S. În artritele cronice temporo-mandibulare:
D – de regulă starea generală este afectată A – traumatismul direct al articulaţiei este cel mai
E – radiografic nu se observă leziuni articulare incriminat etiologic
R: C, E B – microtraumatismele sunt tolerate de către
17. C.M. Artritele temporo-mandibulare supurate: articulaţie şi nu sunt incriminate
A – tind să se exteriorizeze spre tegument înaintea etiologic
tragusului C – frecvenţa artritelor cronice este rară
B – excepţional de rar se deschid în conductul D – dezechilibrul ocluzo-articular poate fi incriminat
auditiv etiologic
C – niciodată nu se deschid în urechea medie
60
E – în artritele cronice, capsula articulară este ultima A – stimularea nervului imediat după criză determină
care este suprasolicitată reinstalarea crizei
R: D B – stimularea nervului imediat după criză nu
25. C.M. În hiperplazia dobândită a condililor mandibulari provoacă o nouă criză
sunt incriminate C – intensitatea crizei are caracter gradual
următoarele cauze: D – durerea iradiază în toată hemifaţa
A – tratamentele medicamentoase ale mamei în timpul E – durerea este strict localizată
sarcinii
B – traumatismele obstetricale R: B, E
C – iradierile mamei în timpul sarcinii Maladii rar întîlnite
D – traumatismele ATM în copilărie
E – traumatismele mentoniere sau paramentoniere în 1. C.M. În boala Cruzon semnele de compresie cerebrală se
copilărie manifestă prin:
R: B, D, E A – hipotensiune intracraniană
26. C.M. Radiografic în artritele temporo-mandibulare: B – cefalee
A – sunt modificări caracteristice C – epilepsie
B – în stadiile avansate apar neregularităţi ale D – intelectul nu este afectat
suprafeţelor articulare E – nervii cranieni sunt liberi neafectaţi
C – puncţia în artrita purulentă T.M. nu este relevantă R: B, C
ca diagnostic 2. C.M. Boala Cruzon:
D
E –– în
puncţia
stadiulA.T.M. nu poate
incipient are valoare
apare terapeutică
o lărgire a spaţiului A
B –– turtirea
nu afectează patrimoniul
craniului ereditar
este laterală
articular C – faţa prezintă un profil prognat
R: B, E D – prezintă hipertelorism cu exoftalmie
27. C.M. În contuziile A.T.M.: E – prezintă boltă ogivală
A – se recomandă repausul articular în primele 4-5 zile R: D, E
B – se recomandă de la început gimnastica articulară 3. C.M. Boala Cruzon:
în pofida durerilor pentru A – este o malformaţie congenitală simplă
a evita constricţia mandibulei B – este o malformaţie congenitală complexă
C – mecanoterapia activă şi pasivă se reia numai după C – interesează craniul şi faţa
4-5 zile de la traumatism D – interesează numai faţa
D – infiltraţiile anestezice periarticulare sunt fără E – interesează şi ochii
valoare terapeutică R: B, C, E
E – este suficient tratamentul antialgic
R: A, C
28. C.M. Artritele temporo-mandibulare acute:
A – în faza congestivă – pot retroceda fără să ajungă
la supuraţie
B – ajunse în faza congestivă obligator îşi continuă
evoluţia spre supuraţie
C – simptomele nu retrocedează
D – simptomele retrocedează
E – funcţiile se restabilesc integral
R: A, D, E
Afecţiunile sistemului nervos
1. C.M. Durerea care nu cedează la anestezia locală în aria
de percepţie:
A – este o durere somatică superficială
B – este o durere somatică profundă
C – este o durere neurogenă
D – este o durere proprioceptivă
E – este o durere reflectată
R: B, C, D, E
2. C.S. Terapia medicamentoasă a nevralgiei esenţiale de
trigemen se face cu:
A – antialgice
B – antiepileptice
C – neuroleptice
D – antihistaminice
E – antidepresive
R: B
3. C.M. În nevralgia esenţială de trigemen:
61

Xdaxda

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Xdaxda

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/12/2018 TesteChir.OMF Raspuns-slidepdf.

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ

Chirurgia oro-maxilo facială în teste

(pentru medici-cursanţi şi rezidenţi)

R.: B, C, D E. Mucoasa de pe versantul vestibular al apofizei

A. Substanţe anestezice; 11. C.M. Preparatele anestezice pulverizabile (sprayuri) sunt:

B. Necesită resuscitarea cardiorespiratorie; A. Injectării soluţiei anestezice intravascular

E. Acţiuni antiedematoase şi protecţia de efectele E. intervenţile chicurgicale pe os în zona molarilor

21. C.M. R.: C în alveolite este caracterizată prin:

C. chistul folicular; 54. C.S. Comunicarea oro-antrală accidentală post-

B. caria dentară; 10. C.S. În cazul infecţiilor, organismul uman acţionează

B. polimorfonucleare vii sau lizate; A. împăstarea;

19. C.M. R:B

31. C.M. Care medicamente administrate timp îndelungat B. osteomielita odontogenă;

C - în abcesele vestibulare ale premolarilor superiori R: B,D

C - primul semn obiectiv exo-oral este edemul R: B,D,E,

R: B,D, A - drenajul se face prin simpla decolare a gingiei

testul de A - se depulpează dinţii mobili care nu răspund la

B. sistemul Hawersian; 125. C.S. Cel mai frecvent în osteomielite se întîlnesc

161. C.S. Abcesul submentonier ca regulă se incizează: R: A,B,C,

164. C.M. R:Simptoamele

C. trismusul; C. loja infratemporală;

E. pa palpare duritate lemnoasă. 198. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz

C. furunculii, carbunculii pe pielea gîtului; R: A,B,C,D,E,

C. Aplicarea pungilor cu gheaţă; D. Torpoare, somnolenţă, comă;

B. Mărirea în volum a limfonodulului; 5. C.M. Actinomicetele pot pătunde în ţesuturile afectate

A. cînd se asigură un drenaj sinuzal cu soluţii B. durere lancinantă iradiată, nocturnă;

D – cateterizarea canalului salivar furnizează relaţii A – este larg şi bine vizibil

C. umectarea continuă a mucoasei bucale; D – se adresează calculului

A. poziţie şezândă, cu capul întors într-o parte;

B. devitalizare dentară şi restaurare protetică; C. osteosinteza cu broşă trecută de la unghi la condil;

C. reducerea şi imobilizarea corectă; A. înainte de imobilizare, dacă dintele este mobil;

E. crepitaţii resimţite la palpare în conductul auditiv A. îi confecţionaţi proteze şi apoi imobilizaţi

A - hematomul planşeului oral nu însoţeşte E - prin raportul cu antagonistul său

A - reprezintă menţinerea mobilităţii în focarul de 76. C.M. În fracturile maxilarului superior:

A. 5-12 zile; bazei craniului

E. sunt localizate de obicei la mandibulă în regiunea C - se exteriorizează doar vestibular

R.: A, B, C 58. C.M. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate în ce

A. este o leziune ce apare mai frecvent la maxilarul A - diskeratoza

A - osteomielita mandibulei A. coloraţia intravitală cu albastru de toluidină;

A. imagine de os pieptănat; A – durerea este mai intensă dimineaţa

47. C.M. R.: C

C – în artrita temporo-mandibulară cronică durerea D – se pot deschide în parotidă

S-ar putea să vă placă și