MASINI ELECTRICE DE

CURENT ALTERNATIV
 CAMPURI ELECTROMAGNETICE IN
MASINILE ELECTRICE DE C.A.
• In constructia lor, masinile de curent alternativ
detin armaturi feromagnetice cilindrice, care au
dispuse crestaturi simetric distribuite in care
sunt repartizate infasurari simetric distribuite ale
caror solenatii produc campuri magnetice
alternative si invartitoare.
• Masinile de c.a. sunt: masina asincrona si
masina sincrona
• Partile componenete principale ale masinilor de
c.a. sunt: statorul si rotorul
Masina
asincrona
Masina de
inductie
• Statorul masinilor de c.a. este realizat din
tole de tabla laminata de 0.5 mm grosime,
cu un continut de cca (0.08...0.1)%
carbon, si cca (1.8...2.9) Siliciu, avand o
fata acoperita cu material izolant.
• Pachetul de tole este prevazut cu
crestaturi identice, dispuse simetric la
periferia interioara a statorului si in care
sunt distribuite conductoarele infasurarii
• Infasurarea statorica este de obicei
trifazata, este distribuita in crestaturile
special construite, este izolata fata de
miezul feromagnetic, este consolidata cu
pene in zona deschiderii crestaturii.
• Modul de realizare al infasurarilor
deterrmina perechile de poli.
• O infasurare este constituita din:
• bobina, realizata dintr-un numar w de
spire, care are laturi de ducere si respectiv
de intoarcere plasate in crestaturi diferite.
Distanta dintre crestaturi intre cele doua
laturi se numeste pasul bobinei;
• numarul de crestaturi pe pol si faza
reprezinta numarul de bobine ale aceleiasi
faze care se succed (care se inseriaza),
care sunt plasate in crestaturi alaturate,
sub aceiasi pereche de poli
• numarul de crestaturi pe pol si faza se
calcuzeaza cu relatia
Z
q
2mp
• Cele trei faze au infasurari identice dar plasate
simetric pe de-a lungul circumferintei armaturii
• decalajul dintre inceputurile a doua faze
succesive exprimat in crestaturi se numeste
pasul de faza
Z
yf 
mp
• La masina asincrona solenatia infasurarii
statorice produce campul magnetic inductor,
deci armatura si infasurarea statorica formeaza
inductorul masinii asincrona
• La masina sincrona statorul este indus,
infasurarea statorica producand campul
magnetic de reactie al indusului.
 Schema unei infasurari trifazate

Datele infasurarii prezentate in figura sunt:

y   6 yf  4
m=3, p=2, Z=24, q=2, , ;
 Polii magnetici nu sunt
niste piese constructive ei
sunt determinati de
organizarea infasurarii si
de sensul curentului prin
conductoare

In aceasta sectiune sunt reprezentati curentii

prin conductoare si formarea celor 2p=4 poli.
• legea circuitului magnetic in forma
simplificata



H  dr  iS

H FelFe  2H   Nqi

• Expresia inductiei magnetice este
N qi
B  0 H  0  B max sin t
2
• Curentii care strabat acest sistem sunt

iA (t )  2 I sin t
2
iB (t )  2 I sin(t  )
3
4
iC (t )  2 I sin(t  )
3
• Campul magnetic pulsatoriu generat de
sistemul trifazat simetric si echilibrat al
curentilor:
bA ( g , t )  B max sin t cos p g
2 2
bB ( g , t )  B max sin(t  ) cos p( g  )
3 3
4 4
bC ( g , t )  B max sin(t  ) cos p( g  )
3 3
• Se aplica transformarea
sin  cos   sin(   )  sin(   )
1
2
1

bA ( g , t )  B max sin(t  p g )  sin(t  p g )
2

1  4 
bB ( g , t )  B max sin(t  p g  )  sin(t  p g )
2  3 
1  8 
bC ( g , t )  B max sin(t  p g  )  sin(t  p g )
2  3 
• Expresiile reprezinta un camp magnetic
invartitor circular trifazat
3
B ( g , t )  bA  bB  bC  B max sin(t  p g )
2
• Campul se roteste cu viteza unghiulara
constanta a carei exprsie rezulta din
conditia ca t  p g  const.
• Derivand d (t  p g )  0
  f
• obtinem   g   d  2 f n 
dt p p 2 p
• Viteza Ω se numeste viteza unghiulara de
sincronism a campului magnetic invartitor
iar n este turatia de sincronism
 MASINA ASINCRONA
• Maşina asincronă este constituită dintr-o
armătură statorică în interiorul căreia se află
centrată printr-un sistem de port-lagăre şi
rulmenţi o armătură rotorică de formă cilindrică.
• Armătura statorică, denumită mai departe, pe
scurt, stator este formată dintr-un miez
feromagnetic din tole de oţel electrotehnic,
prevăzut cu crestături la periferia interioară şi o
înfăşurare care se conectează la reţea,
constituind inductorul maşinii.
• Armătura rotorică, denumită rotor, pe scurt,
rotor, este formată dintr-un pachet de tole cu
crestături pe alezajul exterior şi o înfăşurare
închisă în scurtcircuit sau pe o impedanţă
oarecare, constituind indusul maşinii.
• Miezurile feromagnetice ale celor două armături
se realizează din tole de oţel electrotehnic
ştanţate din tablă mediu aliată cu siliciu,
laminată la cald sau la rece (dar fără cristale
orientate), de 0,5 – 0,65 mm grosime (în
majoritatea cazurilor 0,5 mm). Tolele sunt
izolate cu lacuri (tabla laminată la cald), sau cu
oxizi ceramici (tabla laminată la rece), pentru a
se micşora pierderile prin curenţi turbionari.
• Miezul feromagnetic al statorului se fixează în
corpul unei carcase, care nu trebuie să fie din
material magnetic, deoarece fluxul se închide
prin jugul tolei stator. În construcţiile moderne
de motoare mici şi mijloci carcasa lipseşte, sau
este înlocuită printr-o apărătoare din tablă
ondulată cu rol principal în transmiterea căldurii
spre agentul de răcire.
• Miezul magnetic al rotorului se fixează direct pe
axul maşinii (ajustaj de strângere, sau asigurare
prin zimţarea axului sau pană) la maşinile mici
şi mijlocii, sau pe un butuc intermediar (cu
fixare prin pene longitudinale) la maşinile mari.
• Axul maşinii se poate roti liber în lagăre care
sunt fixate în scuturile portlagăre, sau în lagăre
cu picior montate pe placa fundaţie comună,
sau separat în fundaţie
• Carcasele şi scuturile se execută, de regulă, din
fontă prin turnare
• Înfăşurarea statorică este repartizată în
crestături. Se execută din conductoare de
cupru rotunde sau profilate izolate
corespunzător tensiunii nominale a maşinii şi
clasei de temperatură prescrise. Înfăşurarea
poate fi monofazată sau polifazată.
• Înfăşurarea rotorică poate fi realizată
asemănător celei din stator, pentru acelaşi
număr de poli şi de faze, cu conexiune stea în
interiorul bobinajului şi trei ieşiri la trei inele
colectoare în cazul maşinilor trifazate, sau sub
formă de înfăşurare în scurtcircuit, în colivie
simplă sau multiplă.
• În primul caz se spune că maşina este cu rotor
bobinat, sau fazic, sau cu inele colectoare; în
al doilea caz se utilizează denumirea de maşină
cu rotorul în scurtcircuit.
• Între cele două tipuri de maşini, diferenţiate
prin construcţia rotorului, nu există deosebiri
esenţiale. Ele diferă numai prin valorile unor
parametri şi modul lor de exploatare.
• Pentru functionarea in regim de motor a masinii
asincrone este necesara alimentarea infasurarii
statorice cu un sistem de tensiuni trifazat
simetric echilibrat .
• Spirele infasurarii vor fi parcurse de curenti care
formeaza un sistem trifazat simetric si echilibrat
• Solenatiile infasurarilor sunt repartizate simetric
la periferia armaturii si variaza in timp cu
aceiasi frecventa dar defazat cu 2π/3 grade.
• Sunt complet indeplinite conditiile de producere
a unui camp magnetic invartitor numit camp
magnetic inductor
• Daca f1 este frecventa tensiunii de alimentare,
ω1=2πf1 este pulsatia curentilor prin infasurari
si a campului magnetic invartitor inductor.
• Daca infasurarile masinii asincrone sunt in
numar de p perechi de poli atunci turatia de
sincronism este n1=f1/p=60f1/p [rot/min].
• Infasurarea rotorica fie ca este formata dintr-o colivie
polifazata fie ca este o infasurare trifazata
scurtcircuitata functioneaza ca o o infasurare inchisa.
• Campul magnetic invartitor inductor induce in
infasurarea rotorica un sistem de t.e.m. simetric si
trifazat.
• Daca rotorul este in repaus atunci infasurarile se
comporta ca infasurarile unui transformator
• Daca rotorul se invarte cu o turatie n diferita de turatia
de sincronism n2≠n1, atunci turatia relativa a campului
invartitor statoric fata de rotor este n2=n1-n iar
frecventa tensiunilor electromotoare induse in
infasurare rotorica este:
• Marimea s=alunecare
f1
f 2  pn2  (n1  n)  sf1
n1
n1  n
s
n1
• Infasurarile rotorice sunt parcurse de un sistem
de curenti polifazat simetric si echilibrat.
• La randul lor infasurarile de faza rotorice produc
un camp magnetic invartitor de reactie (indus)
cu turatia:
f2 f1
n2   s  sn1
p p
• Fata de armatura rotorica si n2+n=n1 fata de
stator.
• Cele doua campuri magnetice invartitoare
(inductor si indus) sunt sincrone ambele avand
fata de stator turatia n1 iar fata de rotor turatia
n2=sn1.
 ALUNECAREA MAŞINII ASINCRONE

• rotorul maşinii asincrone are, în oricare regim

de funcţionare, o alunecare faţă de câmpul
învârtitor inductor, alunecare exprimată în valori
relative prin expresia:
1   n1  n 1   f1  f
s   
1 n1 1 f1
1  p1 f1 
pn1
f 
pn
60 60
  p
• La pornire, n = 0 şi s = 1, deci f2 = f1. În
funcţionarea ca motor s = 0,02 – 0,08 şi
frecvenţa curenţilor rotorici este f2 = 1 – 4 H
pentru f1 = 50 Hz, valorile mai mici
corespunzând motoarelor de puteri mari şi vice-
versa.
• De multe ori alunecarea se exprimă în
procente:
n1  n
s%  100%
n1
• Ţinând seama de relaţia de definire a
alunecării şi de cele arătate la regimurile de
funcţionare, se poate spune că maşina
asincronă funcţionează:
• în regim de motor pentru alunecări s  (0,1)
• în regim de generator pentru alunecări s  (,0)
s  (1,)
• în regim de frână pentru alunecări
• TEORIA MAŞINII ASINCRONE ÎN REGIM
STAŢIONAR
• Se consideră o maşină asincronă polifazată
(de regulă trifazată) simetrică, alimentată pe la
bornele înfăşurării statorice de la o sursă
simetrică de tensiuni, la frecvenţă f care are
atât în stator cât şi în rotor înfăşurări trifazate,
aşa cum este arătat în figura
• Ecuaţia tensiunilor pentru circuitul primar
(statoric) rezultă din aplicarea legii inducţiei
electromagnetice pe un contur care înlănţuie
spirele w1 ale unei înfăşurări de fază şi se
închide prin aer, pe o linie a tensiunii la borna
R1i1  u1    u1    12 
d
dt
• Pentru circuitul secundar tensiunea de borne
U2 = 0 iar rezistenţa de fază R2 include şi
rezistenţa reostatului de pornire,

R 2 i2  0    u 2    21 
d
dt
• se pot scrie
u1  kw1  w1 u 2  kw2  w2  

 12  L 12  i1  21  L 21  i2

di1 d
u1  R1i1  L 12  k w1 w1
dt dt
di2 d
0  R2 i2  L 21  k w2  w2
dt dt
• scrierea în complex simplificat a ecuaţiilor
1
U1  R1 I1  j1L 12 I 1  jk w1w1 m
2
2
0  R2 I 2  j2 L 21 I 2  jk w2 w2  m
2
• În prima ecuaţie 1 iar în a doua ecuaţie
 2  s1
0  R2 I 2  js 2 L 21 I 2  jk w2 w2 s1   u
R2
0 I 2  j1 L 21 I 2  jk w2 w21  u
s
• fazorii t.e.m. induse de fluxul util în înfăşurările
de fază
E1   jk w1  w11 u
E 2 s   jk w2  w2 2  u   jk w2  w2 s1  u  s E 2
• sistemul de ecuaţii se poate scrie

U 1  R1 I1  jX  12 I 1  E 1
R2
0 I 2  jX  21 I 2  E 2
s
• cu E2s = sE2.
• Forma la care a fost adusă ecuaţia a doua
poate căpăta următoarea interpretare: Rotorul
real al maşinii, care se roteşte cu turaţia n,
având alunecarea s şi înfăşurarea căruia se
induc t.e.m. E2s de pulsaţie ω , poate fi înlocuit
cu un rotor echivalent, imobil faţă de stator, în
înfăşurarea căruia se induc t.e.m. E2 de
pulsaţie ω şi care are acelaşi curent, deci
aceeaşi solenaţie, acelaşi defazaj între t.e.m.
indusă şi curent de aceeaşi energie a câmpului
magnetic ca şi rotorul real, dar rezistenţa
echivalentă a înfăşurării de faza R2 depinde de
s
alunecarea maşinii.
• Rezistenţa R2 a rotorului echivalent se poate
descompunes în rezistenţa R2 a rotorului real şi
o rezistenţă dependentă de alunecare:
R2 1 s
 R2  R2
s s
• Cu aceasta ecuaţia de tensiuni pentru secundar
poate fi scrisă sub formă
1 s
 R2 I 2  R2 I 2  jX  21 I 2  E 2
s
• care arată că maşina asincronă poate fi
echivalentă cu un transformator care ar fi 1  s
încărcat pe o sarcină rezistivă variabilă R2 s
• Ecuatiile solenatiilor se pot scrie:

V1 V 2  V r
• Sau:

m1 w1k w1 I 1  m2 w2 k w2 I 2  m1 w1k w1 I 
• Se imparte ecuati prin m1w1kw1
m2 kw2  w2
I1   I 2  I 1
m1 kw1  w1
• Sistemul de ecuatii devine:

U 1  R1 I 1  jX  12 I 1  E 1

R2
0 I 2  jX  21 I 2  E 2
s
m2 kw2  w2
I1  I 2  I 1
m1 kw1  w1

E1   j1kw1  w1 u E 2   j2kw2  w2 u

L11
u  I 1
k w1  w1
SCHEMA ELECTRICĂ
ECHIVALENTA
Diagrama de fazori, a
maşinii asincrone
echivalente
 Raportarea unei infasurari la
cealalta
• Pentru a se putea compara între ele mărimile
electrice statorice şi rotorice, este necesar să
se raporteze o înfăşurare la cealaltă.
• Prin raportare se conservă solenaţia de
magnetizare şi pierderile
m2 kw2 w2
 I1  I 2  I1  I 2
'
I 1
m1kw1w1
• unde: m2 kw2 w2
I 
'
2 I2
m1kw1w1
• expresia rezistenţei înfăşurării rotorului,
raportată la stator
2
m1  kw1w1 
R 
'
2
  R2
m2  k w 2 w2 
• reactanţa de scăpări a rotorului, raportată
la stator
2
m1  k w1 w1 
'
X  21     X  21
m2  k w2 w2 
• Prin raportare, tensiunea electromotoare indusă
în stator este egală cu tensiunea indusă în
rotorul maşinii raportate

E  E1
'
2
• sistemul de ecuatii se poate scrie
U 1  R1 I 1  jX  12 I 1  E 1
'
R2 '
0 I 2  jX  21 I 2  E 1
'

s
I 1  I 1  I
'
2 E 2  E1   jX   I 1
'
Schema echivalentă a maşinii asincrone
cu parametrii rotorului raportaţi la stator

schema echivalentă în T a maşinii asincrone

Corespunzător aceluiaşi
sistem se poate construi
şi diagrama de fazori
 TRATAREA MASINII ASINCRONE CU
CONSIDERAREA PIERDERILOR ÎN FIER

• În realitate în miezul de fier se produc pierderi

proporţionale cu pătratul inducţiei şi
dependente în acelaşi timp de frecvenţa de
magnetizare a circuitului magnetic
• De pierderile în fier se ţine seamă, ca şi în
cazul transformatorului, prin componenţa activă
(wattată) a curentului din circuitul de
magnetizare p
I10w  Fe

m1E1
• curentul din acest circuit devine

I 1m  I 1  I 10w
• Pierderile în fier pot fi considerate ca
pierderi produse într-o rezistenţă
echivalentă
2
mE
Rw  1 1

pFe
schema echivalentă a maşinii
asincrone cu pierderi în miezul
feromagnetic
• se utilizează notaţiile

Z 1  R1  jX  12
'
R
Z   jX  21
' 2 '
2
s
• Din această schemă se pot obţine mărimile
necunoscute I '
1 I2
• scriind
  Z 1 Z0  Z 1 Z  Z 0 Z
' '
Z0  Z 2'
U 1  I 1  Z 1    I1 2 2

Z0  Z2
'  Z0  Z2
'
 
• de unde rezultă expresia curentului statoric
Z0  Z
'
I1  U1 2

Z1Z 0  Z1Z 2  Z 0 Z 2
' '
• respectiv a curentului rotoric raportat la stator

Z0
I  I 1
'

Z0  Z2
2 '

Z0  Z
'

I 2  U1 2

Z1Z 0  Z1Z 2  Z 0 Z 2
' '
• împărţind în expresia curentului I 1 atât
numărătorul cât şi numitorul prin impedanţa ,
se obţine Z 0
'
Z
1 2

Z0
I1  U1
'  Z1 
Z 1  Z 2 1  
 Z0 
• Convenim să facem notaţia
Z1 j
1  C  ce
Z0
• expresiile celor doi concurenţi devin
Z0  Z
'
I1  U1 2

Z 0 (Z 1  c Z 2 )
' '

1
I  U 1
'

Z 1  cZ 2
2 '
• Introducând această expresie in relatiile
anterioare se poate scrie curentul statoric
U1 U1
I1  
Z1  Z 0 C  Z1  C  Z 2
2 '

U1 U1
I1    I 10  I 2
''

Z1  Z 0 c  Z1  c  Z 2
2 '
• Componenta I10 reprezintă curentul prin
circuitul primar al maşinii asincrone la
funcţionarea în gol ideal, corespunzător
alunecări s=0; (acest regim se poate stabili
antrenând din exterior rotorul maşinii la
turaţia asincronă).
• Corespunzător ultimei relaţiei se poate
construi schema echivalentă cu circuitul
de magnetizare scos la bornele primare,
numită şi schema echivalentă în Γ