Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

A. ÎMBINAREA ELEMENTELOR METALICE.

Date constructive. Comportare

Exploatat şi întreţinut normal, un pod metalic poate să dureze peste 100 de ani.
Datorită unor cauze diverse, cum ar fi uzura fizică, statică şi dinamică, această durată
poate să scadă. Din acest punct de vedere, o atenţie deosebită trebuie acordată
îmbinărilor elementelor metalice.
Elementele construcţiilor metalice sunt alcătuite din unul sau mai multe profile
laminate, pe principiul alcătuirii unor secţiuni transversale raţionale dpdv constructiv şi
eficiente dpdv economic, respectiv cu utilizarea unui număr cât mai redus de profile
laminate, care să permită solidarizarea în modul cel mai clar şi mai simplu cu putinţă.

Îmbinările reprezintă puncte mai slabe ale construcţiilor, ele conducând în general
la o reducere a secţiunii active a elementelor. Sunt cunoscute multe accidente şi avarii la
podurile metalice, datorită realizării incorecte sau poziţionării incorecte a îmbinărilor.

Îmbinările pot fi realizate în atelier sau pe şantier (îmbinări de montaj).

Considerente avute în vedere la stabilirea poziţiei şi la realizarea îmbinărilor:

- îmbinările se vor plasa în zone cu eforturi cât mai reduse;

1
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

- numărul de îmbinări trebuie să fie minim, pt a evita consumul suplimentar de

material şi manoperă;
- dacă elementul se realizează din mai multe tronsoane, acestea trebuie să fie cât
mai multe identice pentru a simplifica montajul şi construcţia;
- îmbinările de montaj se vor realiza ţinând cont de posibilităţile de transport,
manipulare, ordine de montaj.

Condiţii ce trebuie îndeplinite în cazul înnădirii barelor:

- condiţia capacităţii portante: în zona îmbinării, elementul

să prezinte cel puţin capacitatea portantă din restul barei.
Ae>A, We>W;
- condiţia de simetrie a elementelor de înnădire, care
trebuie să fie pe cât posibil aceeaşi cu al elementului pe
care-l înnădim, astfel încât centrul de greutate a
elementelor de înnădire şi centrul de greutate al barei să
coincidă sau să fie apropiate. În caz contrar, în îmbinare
apar eforturi suplimentare;
- toate părţile barei înnădite să fie acoperite cu eclise,
astfel încât să se asigure o trecere cât mai directă a
efortului de la un tronson la celălalt;

2
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

- condiţia constructivă şi economică: înnădirea să fie cât mai simplă dpdv constructiv,
uşor de realizat, să fie cât mai scurtă.

În funcţie de soluţia folosită pentru realizarea îmbinării avem:

- îmbinări nituite;

- îmbinări cu şuruburi (obişnuite sau şuruburi de înaltă rezistentă pretensionate -

SIRP);

- îmbinări cu sudură;

- îmbinări cu buloane de articulaţie (c-ţii spaţiale);

- îmbinări prin lipire cu cleiuri sintetice (în fază experimentală).

3
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

A.1. ÎMBINĂRI NITUITE

Alcătuirea îmbinărilor nituite

Nituirea, descoperită în 1830, a fost timp de cca 100 ani mijlocul de îmbinare cel
mai utilizat pentru construcţiile metalice. În prezent nituirea este înlocuită aproape total cu
procedee de îmbinare mai eficiente din punct de vedere tehnic şi economic (sudura,
şuruburi de înaltă rezistenţă),fiind utilizată doar pentru unele construcţii grele supuse la
solicitări dinamice.
Nitul brut este alcătuit dintr-o tijă având la una din extremităţi un cap de diferite
forme, numit cap de aşezare.

Pentru realizarea îmbinării, nitul încălzit în prealabil la 1050-1150oC este introdus în

găuri ce au diametrul cu 1mm mai mare decât diametrul tijei nitului; capul de aşezare este
ţinut presat cu o piesă numită contrabuterolă, în timp ce la cealaltă extremitate a tijei se
formează al doilea cap cu ajutorul unei piese numită buterolă.

Formarea nitului

Operaţia de nituire se recomandă a se termina la 500-600oC. În continuare, ca

urmare a răcirii, tija nitului se scurtează; într-o oarecare măsură se micşorează şi
grosimea pachetului de piese ce se îmbină dar mai puţin decât tija nitului care este mai
caldă. Rezultă în final în tija nitului o solicitare de întindere care face ca cele două capete
să apese puternic asupra pieselor şi să le strângă. În tija nitului, rămâne un efort de
întindere de 600-800 daN/cm2.

4
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Pentru construcţii din oţel, niturile se confecţionează din oţel care, pe lângă calităţi
de rezistenţă corespunzătoare calităţii pieselor ce se nituiesc, trebuie să aibă şi calităţi
plastice bune pentru a se putea forma capul la batere fără ca materialul să fisureze.
Pentru podurile şi construcţiile metalice, funcţie de forma capului, se folosesc
următoarele tipuri de nituri:
*nituri cu cap semirotund
*nituri cu cap semiînecat
*nituri cu cap înecat.
Cele mai folosite sunt niturile normale cu cap semirotund; când nu încape capul , se
folosesc nituri cu cap semiînecat; niturile cu cap înecat se folosesc rar. Dacă suprafaţa
piesei trebuie să rămână plană, se preferă să se folosească tot nituri cu cap semiînecat şi
să se îndepărteze partea sferică a capului semiînecat după batere.

Tipuri de nituri

NIT: RIVET (klinknagels, gujon)

Nit cu cap conic: cone-head rivet
Nit cu cap înecat: counter-sunk rivet, flush rivet
Nit cu cap plat: flat-head rivet
Nit cu cap semiînecat: round-top counter-sunk-head rivet

Lungimea tijei nitului se alege astfel încât prin refulare să se umple complet gaura şi
să se formeze cel de-al doilea cap şi anume:
7
l = ls + d − pentru batere manuala
4
4
l = ls + d − pentru batere mecanica
3
unde: d-diametrul nominal al nitului;
ls-grosimea pachetului de piese ce se îmbină.
Grosimea pieselor ce urmează a fi îmbinate este limitată din motive de batere şi din
faptul că niturile cu lungimi mari au o comportare mai puţin bună. Se recomandă ca
această grosime să respecte condiţia: ls ≤ 5d
După batere nitul umplând complet gaura, rezultă că diametrul de calcul al nitului
este egal cu diametrul găurii (d0), fiind cu 1mm mai mare decât diametrul nitului brut
(diametrul nominal al nitului).

5
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

În funcţie de grosimea elementelor ce urmează a fi îmbinate, diametrul nitului se

alege astfel încât să fie îndeplinite condiţiile:
*nitul să asigure o strângere corespunzătoare a elementelor îmbinate; în
cazul niturilor cu cap semirotund se cere ca grosimea pachetului de piese ce se îmbină să
nu depăşească 5d;
*pe cât posibil eforturile capabile la forfecare şi presiune pe gaură să fie
egale;
*la profilele laminate se va asigura posibilitatea executării niturilor şi
respectării distanţelor minime; în acest sens, diametrul nitului nu trebuie să depăşască
diametrul maxim dat în tabelele cu date constructive pentru profilele laminate;
*pentru îmbinarea tablelor, diametrul nitului se poate determina cu relaţia:
d = 5t − a

unde:t-grosimea celui mai subţire element de la marginea

pachetului care se asamblează, în cm;
a-factor de corecţie care se ia:
a=0,2-pentru îmbinări de rezistenţă;
a=0,4-pentru îmbinări de rezistenţă-etanşare
realizate prin suprapunere;
a=0,6-pentru îmbinări de rezistenţă-etanşare
realizate cu eclise.
Pentru simplificarea execuţiei, trebuie ca la acelaşi element să fie folosit acelaşi
diametru de nit sau cel mult două diametre.
Într-o îmbinare, niturile se aşează la distanţe cuprinse între distanţele minime şi
maxime, aceste distanţe fiind stabilite pe baza unor criterii de rezistenţă şi constructive.
Distanţele minime sunt impuse de necesităţi de execuţie, spre a se evita deformările în
timpul baterii, şi de condiţii de rezistenţă ,pentru a se evita forfecarea în intervalul dintre
două nituri.
Distanţele maxime sunt impuse de necesitatea unei bune strângeri a elementelor ce
se îmbină. Aşezarea niturilor în îmbinare poate fi în şiruri paralele sau în şah.

Distanţele minime şi maxime pentru niturile de rezistenţă sunt date în anexe de

proiectare.

6
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Comportarea niturilor la diferite solicitări

Niturile dintr-o îmbinare pot prelua atât eforturi care pot provoca alunecarea relativă
a pieselor cât şi eforturi care tind să producă desprinderea pieselor.
Când sunt mai multe nituri pe o linie, cele marginale se încarcă mai mult decât cele
centrale, diferenţa de efort fiind cu atât mai mare cu cât sunt mai multe nituri.
Datorită acestui lucru, în cazul îmbinărilor solicitate la efort axial de întindere sau
compresiune, prescripţiile recomandă limitarea la 6 a numărului de nituri dispuse pe un şir.

Distribuţia eforturilor în nituri

Prin răcirea nitului în urma baterii, se realizează strângerea pieselor, în tija nitului
dezvoltându-se eforturi de întindere iar asupra pieselor exercitându-se presiuni.
Sub acţiunea solicitărilor din planul îmbinării piesele tind să se deplaseze,
deplasarea fiind împiedicată de forţele de frecare ce apar pe suprafeţele în contact. Aceste
forţe nu se iau în considerare la calculul îmbinărilor nituite la poduri. În momentul în care
forţa de frecare este depăşită, se produce o mică deplasare a pieselor, realizându-se
contactul între tija nitului şi pereţii găurii. Manifestarea strivirii apare destul de devreme, în
momentul în care tija nitului ia contact cu pereţii găurii. Distrugerea prin strivire se produce
însă mai târziu, când presiunile cresc mult,gaura nitului alungindu-se iar materialul din faţa
nitului deformându-se.

forfecare strivire

Modul de solicitare a niturilor

Strivirea peretelui găurii se produce când diametrul nitului este mare comparativ cu
grosimea pieselor ce se îmbină.
Prin deplasarea pieselor din îmbinare apare o tendinţă de forfecare a tijei nitului.
Când se efectuează îmbinarea a două piese realizate din câte un element fiecare, nitul

7
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

lucrează cu o secţiune de forfecare. În situaţia în care una din piese este realizată din
două elemente nitul lucrează cu două secţiuni de forfecare.

Secţiuni de forfecare

Efortul unitar de forfecare se consideră uniform repartizat pe suprafaţa tijei nitului.

Forfecarea tijei nitului se produce în situaţia în care diametrul nitului este mic
comparativ cu grosimea pieselor.

OBS:
• Material nituri: S235, fur=400 N/mm2
• d – diametrul nominal (de fabrică) - 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24, 27, 30, 35 mm
• d0 – diametrul de calcul (diametrul găurii); d0=d+1mm
4
• Lungimea tijei nitului l = ls + d − pentru batere mecanica ; ls-grosimea
3
pachetului de piese ce se îmbină; ls ≤ 5d
• d = 5t − a ; a = 0,2 pt îmbinări de rezistenţă

A. 2. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI

Îmbinările cu şuruburi, înlocuite o perioadă de îmbinările cu nituri, au început să fie

utilizate din nou datorită avantajelor pe care le prezintă şi anume: sunt demontabile şi se
execută uşor.
Se utilizează la:
-realizarea îmbinărilor de şantier;
-îmbinări ce produc eforturi de întindere în tija şurubului;
-îmbinarea pieselor groase ( ∑ t ≥ 5d );
-îmbinarea construcţiilor provizorii;
-îmbinări în spaţii înguste unde nu se pot bate nituri sau nu se poate efectua
sudura.
Pentru îmbinarea podurilor şi construcţiilor metalice se folosesc următoarele tipuri
de şuruburi: şuruburi obişnuite (grosolane, semiprecise, păsuite), şuruburi de înaltă
rezistenţă (SIRP), şuruburi de ancoraj, şuruburi de articulaţie.

A.2.1. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI OBIŞNUITE

Date constructive
Şuruburile obişnuite sunt realizate dintr-o tijă cilindrică prevăzută la o extremitate cu
un cap de secţiune transversală hexagonală, iar la cealaltă cu o porţiune filetată pe care
se înşurubează piuliţa, asigurându-se astfel strângerea pieselor.

8
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Capul se racordează cu tija cu o rază de 2mm, faţa capului dinspre tijă fiind plană,
iar cea opusă teşită printr-o suprafaţă conică. Înălţimea capului este de aproximativ 0,65d.
Piuliţa are aceeaşi formă ca şi capul, având teşituri conice la ambele feţe. Forma filetului
în secţiune poate fi triunghiulară, trapezoidală sau rotundă, în construcţii utilizâdu-se în
mod curent şuruburile cu filet triunghiular.

Porţiunea filetată a tijei se termină cu o calotă sferică. Filetul este tăiat pe o

lungime de tijă, astfel încât după montarea şurubului, începutul filetului să rămână în
şaibă.
Lungimea totală a tijei, l , este egală cu lungimea de strâns ls (suma grosimii
pieselor din pachet), la care se adaugă grosimea şaibei (s),înălţimea piuliţei (m) şi o
porţiune de 3...7mm ce reprezintă înălţimea calotei şi porţiunea din tijă care iese în afara
piuliţei:
l = ls + s + m + (3...7)mm

Obişnuit în construcţii se utilizează şuruburi cu filet metric, simbolul pentru acestea

fiind litera M urmată de un număr ce reprezintă diametrul exterior al filetului în mm.
Funcţie de modul de prelucrare al tijei şi funcţie de raportul între diametrul tijei şi
diametrul găurii, şuruburile pot fi:
-ş u r u b u r i b r u t e (grosolane) ce au tija neprelucrată, aşa cum rezultă din
confecţionare; diametrul exterior al filetului este egal cu diametrul tijei; diametrul găurii se
va realiza cu 1...2mm mai mare decât diametrul tijei. Datorită diferenţei mari între

9
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

diametrul găurii şi diametrul tijei, aceste şuruburi lucrează dezavantajos la forfecare şi

strivire, recomandându-se pentru îmbinările solicitate la întindere în tijă.
-ş u r u b u r i p ă s u i t e ce au tija şi faţa dinspre tijă a capului prelucrate fin sau
mediu, diametrul exterior al tijei fiind ceva mai mare decât diametrul filetului. Aceste
şuruburi se introduc, prin batere, în găuri alezate, diferenţa între diametrul găurii şi al tijei
fiind de 0,3mm. Datorită diferenţei mici între diametrul găurii şi diametrul tijei, şuruburile
păsuite se consideră că lucrează analog niturilor atât la forfecare cât şi la presiune pe
gaură. Se recomandă utilizarea acestor şuruburi atât pentru îmbinările solicitate în planul
îmbinării (îmbinarea lucrând la forfecare sau presiune pe gaură), cât şi în plan normal pe
planul îmbinării (îmbinări ce produc eforturi de întindere în tija şurubului).

Materialele din care se confecţionează şuruburile trebuie să aibă calităţi necesare

realizării unei îmbinări cu rezistenţe corespunzătoare rezistenţei pieselor. Calitatea unui
şurub este evidenţiată prin grupa acestuia notată printr-un grup de două cifre, produsul lor
reprezentând, în daN/mm2, rezistenţa de curgere a oţelului din care este confecţionat
şurubul.

Valorile nominale pentru limita de curgere f yb şi rezistenţa la rupere fub a şuruburilor.

Clasa
4.6 4.8 5.6 5.8 6.8 8.8 10.9
şurub
fyb (N/mm2) 240 320 300 400 480 640 900
2
fub (N/mm ) 400 400 500 500 600 800 1000

Ariile nete (în zona filetului) şi ariile brute ale şuruburilor.

Şuruburi brute şi Diametrul şurubului la filet [mm]
păsuite M12 M14 M16 M18 M20 M22 M24 M27
Diametrul găurii [mm] 13 15 17 19 21 23 25 28
Netă 0,762 0,989 1,44 1,65 2,25 2,82 3,24 4,27
Brută Şurub
Aria 1,13 1,54 2,01 2,54 3,14 3,80 4,52 5,73
2 (zona brut
[cm ]
nefile Şurub
-tată) păsuit 1,33 1,77 2,27 2,84 3,46 4,15 4,91 6,16
SIRP M16 M20 M22 M24 M27 M30
Aria netă [cm2] 1,57 2,45 3,02 3,50 4,59 5,61

OBS: Numai şuruburile clasă 8.8 şi 10.9 pot să fie pretensionate. Toate clasele pot să
lucreze la forfecare (ca şi şuruburi obişnuite)!
Pentru elementele din S235 şuruburile se realizează tot din S235 iar pentru
elementele din S355 şuruburile se realizează tot din S355.
Pentru realizarea îmbinărilor cu şurburi se folosesc şi unele accesorii cum ar fi:
-r o n d e l e l e (şaibele),ce se aşează sub piuliţă astfel încât filetul să nu
pătrundă în gaura piesei, forfecarea tijei neputându-se face în zona filetată ce reprezintă o
secţiune slăbită a şurubului. Şaibele obişnuite au suprafeţele fin prelucrate, grosimea s=2-
6mm, diametrul exterior Ds=2d1, diametrul găurii ds=d+(1..2)mm,d reprezentând diametrul
găurii;

10
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

- ş a i b e l e t e ş i t e. Pentru îmbinările cu şuruburi ale profilelor dublu T şi

U se folosesc şaibe teşite, şaibe ce au una din feţe înclinată corespunzător înclinării tălpii
profilului.

La îmbinările cu şuruburi, este necesar, în anumite cazuri (cu precădere în cazul

solicitărilor dinamice), să se ia măsuri pentru împiedicarea deşurubării piuliţei. Asigurarea
piuliţei se face cu: şaibe resort, cu piuliţă dublă (contrapiuliţă) sau cu şplint.

şaibă resort contrapiuliţă şplint

şaibă resort

Comportarea şuruburilor şi a îmbinărilor cu şuruburi

Prin strângerea piuliţei în tija şurubului se dezvoltă un efort de întindere de câţiva

zeci de daN, asigurându-se astfel o bună alipire a pieselor. Sub acţiunea solicitărilor
exterioare din planul îmbinării, eforturile învingând frecările dintre piese, acestea se
deplasează, astfel că şuruburile lucrează prin contactul tijei cu peretele găurii, îmbinarea
cedând prin forfecarea tijei sau prin strivirea peretelui găurii. În cazul şuruburilor obişnuite,
diametrul găurilor fiind mai mare decât diametrul tijei, se produc deplasări mari şi o
repartizare neuniformă a solicitărilor între şuruburile îmbinării. Din această cauză nu se
indică aceste şuruburi pentru îmbinări ce lucrează la forfecare, fiind indicate pentru
îmbinări la care şurubul este solicitat la întindere(îmbinări solicitate normal pe planul
îmbinării).

Şuruburile păsuite, din cauza diferenţei mici între diametrul găurii şi al tijei şi datorită
prelucrării tijei şi găurii se comportă la forfecare ca şi niturile.

11
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

A.2.2. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI DE ÎNALTĂ REZISTENŢĂ (SIRP)

Modul de lucru

La podurile şi construcţiile metalice se folosesc, în mod curent, şuruburi de înaltă

rezistenţă pretensionate, cărora, după montare li se introduc eforturi de întindere în tijă.
Şuruburile de înaltă rezistenţă se confecţionează din oţeluri cu caracteristici
mecanice superioare (oţeluri slab aliate, oţel carbon de calitate). Ele au forma şi
dimensiunile şuruburilor obişnuite, cu unele prevederi de prelucrare. Se cere o prelucrare
mai bună a feţei interioare a capului şi a piuliţei în scopul repartizării cât mai uniforme a
presiunilor pe suprafaţa pieselor. Piuliţele şi şaibele se fac din acelaşi material ca şi
şuruburile.

Prin strângerea puternică a piuliţei, în tija şurubului se introduce un important efort

de întindere, a cărui valoare este de cca.70-75% din limita de curgere a materialului din
care se confecţionează şurubul, pe suprafeţele în contact ale pieselor exercitându-se
presiuni pe o zonă în jurul şurubului. Datorită acestui fapt, piesele ce se îmbină sunt
strânse foarte puternic, astfel încât, sub acţiunea unui efort normal pe tija şurubului,
deplasarea relativă a pieselor este împiedicată de forţele de frecare ce se produc pe
suprafeţele în contact.
Spre deosebire de îmbinările cu nituri şi şuruburi obişnuite, îmbinările cu
şuruburi de înaltă rezistenţă supuse la solicitări exterioare vor rezista prin frecarea
dintre piese. Valoarea forţelor de frecare depinde de presiunile ce se exercită pe piese,
deci implicit de efortul de preîntindere din tija şurubului şi de coeficientul de frecare.

12
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Efortul de preîntindere creşte prin creşterea caracteristicilor mecanice ale oţelului

din care este confecţionat şurubul. Din această cauză, şuruburile se confecţionează din
oţeluri cu caracteristici superioare. Coeficientul de frecare depinde de modul de prelucrare
al suprafeţelor în contact. Realizarea unui coeficient de frecare mărit se asigură prin
lăsarea acestor suprafeţe în stare nevopsită şi printr-un tratament special al acestora.
Astfel, aceste suprafeţe se vor prelucra prin sablare sau decapare cu flacăra.
Sablarea se poate face cu nisip cuarţos sau printr-un tratament superficial cu alice din
fontă.
Îmbinările cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate au o comportare elastică,
cu deformaţii mici ce se menţin până la valori mari ale eforturilor. Modul de comportare al
îmbinării nu se deosebeşte de modul de lucru al pieselor în afara îmbinării. Datorită
acestui mod de comportare, în unele ţări, se admite combinarea şuruburilor de înaltă
rezistenţă şi a sudurii în aceeaşi îmbinare.
Şuruburile de înaltă rezistenţă au aceleaşi caracteristici ca şi şuruburile obişnuite,
grosimea şaibei fiind ceva mai mare. Se vor dispune şaibe atât sub capul şurubului cât
şi sub piuliţă. Aşezarea şuruburilor de înaltă rezistenţă, distanţele între şuruburi şi de la
axul lor la marginea pieselor sunt aceleaşi ca la şuruburile obişnuite. Se recomandă
distanţe apropiate de cele minime pentru o repartizare uniformă a presiunilor de contact
între piese. Găurile sunt executate obişnuit şi au diametrul cu 1-2mm mai mare decât
diametrul tijei.

Controlul calităţii îmbinărilor cu şuruburi

Îmbinările cu şuruburi obişnuite au cel puţin la partea capului cu piuliţă o şaibă,

aceasta asigurând o mai bună repartizare a eforturilor sub piuliţă şi împiedicând ca partea
filetată să pătrundă în gaura piesei.
Un control atent şi bine organizat este necesar a se efectua în cazul îmbinărilor cu
şuruburi de înaltă rezistenţă întrucât eficienţa îmbinării depinde de modul de execuţie al a
acesteia. Suprafeţele pieselor ce se îmbină trebuie curăţate în prealabil cu substanţe
degresante şi apoi supuse unui tratament de sablare sau ardere cu flacăra oxiacetilenică.
La aceste îmbinări piesele ce se îmbină trebuie să fie în acelaşi plan şi să nu aibe
deformaţii, contactul dintre eclise şi piese să fie perfect pentru a permite dezvoltarea
forţelor de frecare. După strângerea cu cheia de mână, prealabilă începerii pretensionării
tijei şuruburilor, lama unui spion de 0,2mm şi de 0,1mm după strângerea definitivă, nu
trebuie să pătrundă pe o adâncime mai mare ca 20mm de la marginea pieselor sau în jurul
şuruburilor pe o rază egală cu diametrul şuruburilor. Strângerea cu cheia de mână are ca
scop realizarea contactului între piese. Strângerea pentru pretensionare se face în general
în două etape, pentru a se evita deformarea ecliselor, strângerea începând de la mijlocul
îmbinării spre margini. Strângerea piuliţei se face cu chei dinamometrice care dau
valoarea momentului de strângere Mt sau permit măsurarea rotirii piuliţei. Între efortul de
întindere Nt şi momentul de strângere Mt există relaţia: Mt=kdNt (coeficientul k se poate
lua aproximativ 0,2).
Controlul execuţiei îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă se face pe parcurs,
începând de la operaţia de curăţire a pieselor, asamblare, strângere până la strângerea
definitivă.
Având în vedere că prin tratarea suprafeţelor de contact ale pieselor prin sablare
aceste suprafeţe devin sensibile la coroziune, se vor lua măsuri pentru a împiedica
pătrunderea factorilor corosivi la aceste suprafeţe. În acest scop se vor închide cu chituri
cu miniu de plumb sau alte produse elastice rosturile dintre elementele îmbinate, evitându-
se utilizarea acestor îmbinări în medii puternic corozive.

13
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

B. Calculul îmbinărilor cu nituri şi şuruburi – EN 1993-1-8

Date generale
Proiectarea îmbinărilor cu nituri şi şuruburi se realizează în conformitate cu normativul EN
1993-1-8: 2005, respectiv norma română echivalentă SR EN 1993-1-8: 2006.
Coeficienţii parţiali de siguranţă γ M sunt prezentaţi în tabelul următor.

Coeficient parţial Valoare

VERIFICARE
de siguranţă γM γM
γ M0 1.00
Rezistenţa elementelor şi a secţiunilor γ M1 1.10
γ M2 1.25
Rezistenţa şuruburilor
Rezistenţa niturilor
Rezistenţa bolţurilor γ M2 1.25
Rezistenţa sudurilor
Rezistenţa plăcilor la presiune pe gaură
Rezistenţa la lunecare γ M3 1.25
- la starea limită ultimă (categoria C)
- la starea limită de exploatare(categoria B) γ M3.ser 1.10

Rezistenţa la presiune pe gaură a şuruburilor injectate γ M4 1.00

Rezistenţa nodurilor grinzilor cu zăbrele din ţevi γ M5 1.00
Rezistenţa bolţurilor la starea limită a exploatării normale γ M6.ser 1.00
Pretensionarea şuruburilor de înaltă rezistenţă γ M7 1.10

B.1. Categorii de îmbinări cu şuruburi

B.1.1. Îmbinări solicitate la forfecare
Îmbinările cu şuruburi solicitate la forfecare sunt proiectate în unul din următoarele moduri:

Categoria A: Îmbinări care lucrează la forfecare

În această categorie se utilizează şuruburi din grupele de calitate 4.6 până la 10.9 inclusiv.
Nu este necesară pretensionarea şuruburilor sau condiţii speciale pentru pregătirea suprafeţelor
de contact.

Categoria B: Îmbinări rezistente la lunecare în starea limită a exploatării normale

În această categorie se utilizează şuruburi pretensionate.
Lunecarea nu trebuie să se producă în starea limită de exploatare normală.
Forţa de forfecare de calcul la starea limită de exploatare normală nu trebuie să
depăşească rezistenţa de calcul la lunecare.
Forţa de forfecare ultimă de calcul nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la
forfecare şi nici forţa capabilă la presiune pe gaură.

Categoria C: Îmbinări rezistente la lunecare la starea limită ultimă

În această categorie se utilizează şuruburi pretensionate la care lunecarea nu trebuie să
se producă la starea limită ultimă.

14
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Forţa de forfecare de calcul ultimă nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la

lunecare şi nici rezistenţa la presiune pe gaură.
Pentru îmbinările care sunt supuse la întindere, se verifică suplimentar rezistenţa plastică
de calcul în secţiunea netă la găurile pentru şuruburi Nnet,Rd , la starea limită ultimă.

B.1.2. Îmbinări solicitate la întindere

Îmbinările cu şuruburi solicitate la întindere se calculează în unul din următoarele moduri:

Categoria D: nepretensionate
În această categorie se utilizează şuruburi din grupele de calitate 4.6 până la 10.9 inclusiv.
Nu este necesară pretensionarea şuruburilor.
Această categorie nu trebuie utilizată pentru îmbinările care sunt supuse frecvent unor
variaţii ale forţei de întindere.

Categoria E: pretensionate
În această categorie se utilizează şuruburile din clasele de calitate 8.8 şi 10.9 cu strângere
controlată conform Standarde de referinţă: Grupa 7.

B.2. VERIFICĂRILE DE CALCUL PENTRU ÎMBINĂRI:

Cat Precizări Criterii Observaţii
ÎMBINĂRI SOLICITATE LA FORFECARE
lucrează la Fv.Ed ≤ Fv.Rd Nu este necesară pretensionarea.
A
forfecare Fv.Ed ≤ Fb.Rd Se pot utiliza grupele de şuruburi 4.6 – 10.9.
lunecare
împiedicată la Fv.Ed.ser ≤ Fs.Rd.ser
Fv.Ed ≤ Fv.Rd Utilizate şuruburi pretensionate grupele 8.8
B starea limită de
şi 10.9.
exploatare Fv.Ed ≤ Fb.Rd
normală
lunecare Fv.Ed ≤ Fv.Rd Utilizate şuruburi pretensionate grupele 8.8
împiedicată la Fv.Ed ≤ Fb.Rd
C şi 10.9.
starea limită
Fv.Ed ≤ Nnet.Rd Se verifică Nnet.Rd.
ultimă
ÎMBINĂRI SOLICITATE LA ÎNTINDERE
Ft.Ed ≤ Ft.Rd Nu este necesară pretensionarea.
D nepretensionate
Ft.Ed ≤ Bp.Rd Se pot utiliza grupele de şuruburi 4.6 – 10.9.
Ft.Ed ≤ Ft.Rd Utilizate şuruburi pretensionate grupele 8.8
E pretensionate
Ft.Ed ≤ Bp.Rd şi 10.9.

Poziţionarea găurilor pentru şuruburi şi nituri

Distanţele minime şi maxime între găuri şi distanţele de la centrul găurii până la marginea
piesei pe direcţia efortului şi perpendicular pe direcţia efortului pentru şuruburi şi nituri sunt
prezentate în tabelul următor.
Notarea distanţelor este prezentată în figura:

15
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Maxime
Structuri executate din oţeluri cf. EN Structuri din oţel
10025, cu excepţia EN 10025-5 cf. EN 10025-5
Distanţe Minime Oţeluri supuse Oţeluri nesupuse
condiţiilor condiţiilor
Oţel neprotejat
atmosferice sau atmosferice sau
altor factori corozivi altor factori corozivi
1.2 do Cea mai mare
e1 4 t + 40 mm valoare dintre
(1.5 do ) 8t sau 125 mm
1.2 do Cea mai mare
e2 4 t + 40 mm valoare dintre
(1.5 do ) 8t sau 125 mm
e3 1.5 do
e4 1.5 do
2 .2 d o Cea mai mică Cea mai mică Cea mai mică
p1 valoare dintre valoare dintre valoare dintre
( 2.5 d o ) 14t sau 200 mm 14t sau 200 mm 14t sau 175 mm
Cea mai mică
p1.0 valoare dintre
14t sau 200 mm
Cea mai mică
p1.i valoare dintre
28t sau 400 mm
2 .4 d o Cea mai mică Cea mai mică Cea mai mică
p2 valoare dintre valoare dintre valoare dintre
( 2. 5 d o ) 14t sau 200 mm 14t sau 200 mm 14t sau 175 mm
Notă: 1. Valorile din paranteză se referă la elemente solicitate la oboseală
2. t – grosimea cea mai mică a elementelor exterioare îmbinate

16
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Rezistenţele de calcul a dispozitivelor de fixare individuale

Mod de cedare Şuruburi Nituri
α f A
Fv.Rd = v ub
γ M2
unde:
0.6 fur A 0
Fv.Rd =
Forţa capabilă ⎧A s = aria neta in zona filetata − γ M2
⎪
la forfecare ⎪daca planul de forfecare trece prin zona filetata
A=⎨
pentru un plan ⎪A b = aria bruta a tijei surubului − Pentru oţel S235:
de forfecare ⎪⎩daca planul de forfecare trece prin zona nefiletata fur=400 N/mm2

⎧0.6 − pentru grupele 4.6, 5.6, 8.8

αv = ⎨
⎩0.5 − pentru grupele 4.8, 5.8, 6.8, 10.9

k α f dt
Fb.Rd = 1 b u
γ M2
unde:
⎧ ⎧ e2 ⎫
⎪ ⎪2.8 − 1.7⎪
⎪ min .⎨ d0 ⎬ − pentru suruburi de m arg ine
⎪⎪ ⎪ ⎪
⎩2.5 ⎭
k1 = ⎨
⎪ ⎧ p ⎫
1 .4 2 − 1 .7 ⎪
⎪min .⎪⎨ d0 ⎬ − pentru suruburi int erioare
⎪ ⎪ ⎪
⎪⎩ ⎩2.5 ⎭
Forţa capabilă
la presiune pe
gaură ⎧ ⎧ e1
⎪ ⎪ − pentru suruburi de capat
⎪α = ⎪⎨ 3d0
⎪ d ⎪ p1 1
⎪ − − pentru suruburi int erioare
⎪ ⎪⎩ 3d0 4
αb = min .⎨
⎪ fub
⎪ fu
⎪
⎪
⎪1.0
⎩

k 2 fub A s
Ft.Rd =
γ M2 0.6 fur A 0
Forţa capabilă Ft.Rd =
la întindere ⎧0.63 − suruburi cu cap inecat γ M2
unde: k2 = ⎨
⎩0.90 − celelalte suruburi

Rezistenţa de
calcul la B p.Rd = 0.6 π dm t p fu / γ M2 Nu este necesară
forfecare prin verificarea
străpungere
Forfecare şi Fv.Ed Ft.Ed
întindere + ≤1
Fv.Rd 1.4 ⋅ Ft.Rd
combinate

17
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Pentru îmbinările cu un singur plan de forfecare şi un singur rând de şuruburi, şuruburile

vor fi prevăzute cu şaibe atât sub piuliţă cât şi sub capul şurubului. Forţa capabilă la presiune pe
gaură pentru fiecare şurub este limitată la:

Fb.Rd = 1.5 fu d t / γ M2

La îmbinările cu nituri sau cu şuruburi solicitate la forfecare care sunt prevăzute cu plăci de
compensare cu o grosime totală tp mai mare decât o treime din diametrul nominal d, forţa capabilă
la forfecare Fv.Rd se va multiplica cu un factor de reducere βp , calculat cu relaţia:

9d
βp = ; βp ≤ 1
8d + 3 t p

Pentru îmbinări cu două planuri de forfecare la care plăcile de compensare sunt dispuse pe
ambele părţi ale îmbinării, tp se ia ca şi grosimea celei mai subţiri plăci de compensare.

La îmbinările la care distanţa Lj dintre centrele dispozitivelor de fixare de capăt, măsurată pe

direcţia de transmitere a forţei, este mai mare de 15d, forţa capabilă la forfecare Fv.Rd se reduce
prin multiplicare cu un factor de reducere βLf , calculat cu relaţia:
L j − 15d
βLf = 1 − ; 0.75 ≤ βLj ≤ 1.0
200d

Îmbinări pretensionate cu şuruburi din grupa 8.8 sau 10.9 (SIRP)

Pentru Categoria C: Îmbinări rezistente la lunecare la starea limită ultimă, se utilizează
şuruburi din clasele de calitate (grupele) 8.8 şi 10.9, iar lunecarea nu trebuie să se producă la
starea limită ultimă.
Forţa de forfecare de calcul ultimă nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la
lunecare şi rezistenţa la presiune pe gaură. Pentru îmbinările solicitate la întindere se verifică
suplimentar rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă la găurile pentru şuruburi Nnet.Rd , la
starea limită ultimă.

18
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Rezistenţa de calcul la lunecare

Rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 8.8 sau 10.9 se
determină cu relaţia:
k nμ
Fs.Rd = s Fp.C
γ M3
unde:
- k s – conform tabel;
-n – numărul suprafeţelor de frecare;
- μ – coeficient de frecare obţinut prin încercări specifice sau conform tabel;
- Fp.C – forţa de pretensionare de calcul:
Fp.C = 0.7 fub A s

Descriere ks
Şuruburi utilizate în găuri normale 1.0
Şuruburi utilizate în găuri mari sau în găuri
ovalizate scurte cu axa ovalizării Clasa Factorul
0.85 suprafeţei de (coeficientul)
perpendiculară pe direcţia de transmitere a
forţei frecare de frecare μ
Şuruburi utilizate în găuri ovalizate lungi cu A 0.5
axa ovalizării perpendiculară pe direcţia de 0.70 B 0.4
transmitere a forţei C 0.3
Şuruburi utilizate în găuri ovalizate scurte cu D 0.2
axa ovalizării paralelă cu direcţia de 0.76
transmitere a forţei
Şuruburi utilizate în găuri ovalizate lungi cu
axa ovalizării paralelă cu direcţia de 0.63
transmitere a forţei

Forţa capabilă la presiune pe gaură

k 1 α b fu d t
Fb.Rd =
γ M2
Rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă
A net fu
Nnet.u.Rd = 0.9
γ M2
Tracţiune combinată cu forfecare

19
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Dacă o îmbinare pretensionată este supusă unui efort de întindere de calcul, Ft,Ed sau
Ft,Ed,serv, suplimentar efortului de forfecare de calcul Fv,Ed sau Fv,Ed,serv, care are tendinţa să producă
lunecare, rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub se determină astfel:
- pentru îmbinări din categoria B:
ks n μ
Fs.Rd.ser = (Fp.C − 0.8 Ft.Ed.ser )
γ M3.ser
- pentru îmbinări din categoria C:
ks n μ
Fs.Rd = (Fp.C − 0.8 Ft.Ed )
γ M3
Dacă într-o îmbinare forţa de contact în zona comprimată contra balansează forţa de
tracţiune aplicată în zona întinsă, nu este necesară reducerea rezistenţei la lunecare a îmbinării.

Slăbirea secţiunii dată de găurile dispozitivelor de prindere

Calculul ariei nete

Aria netă a secţiunii transversale este egală cu aria brută din care se scad slăbirile datorate
găurilor sau a altor goluri.
Dacă găurile de fixare sunt dispuse în zig - zag, aria totală a slăbirilor se consideră cea mai
mare valoare dintre:
• Aria slăbirilor pentru găuri care nu sunt dispuse în zig-zag (linia de cedare (2) din figura);
⎛ s 2 ⎞⎟
• t ⋅ ⎜ nd 0 −
⎜ ∑ 4p ⎟⎠
- pentru linia de cedare (1)
⎝
în care:
- s – pasul în zig-zag, respectiv interaxul între două găuri consecutive, măsurat paralel cu
axa barei;
- p – interaxul măsurat perpendicular pe axa barei;
- t – grosimea piesei;
- n – numărul găurilor situate pe linie diagonală sau în zig-zag;
- d0 – diametrul găurii.

Calculul ruperii în bloc

Ruperea în bloc constă în cedarea la forfecare de-a lungul unui rând de şuruburi în
suprafaţa de forfecare a grupului de găuri, însoţită de ruperea la întindere de-a lungul liniei de
găuri în suprafaţa întinsă a grupului de şuruburi. Ruperea în bloc este exemplificată în figură.

20
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

1. forţă de tracţiune
mică
2. forţă de forfecare
mare
3. forţă de forfecare
mică
4. forţă de tracţiune
mare

Pentru un grup simetric de şuruburi solicitat la o încărcare centrică, rezistenţa la rupere în

bloc este dată de relaţia:
Veff .1.Rd = fu A nt / γ M2 + ( f y / 3 )A nv / γ M0
Pentru un grup de şuruburi solicitat la o încărcare excentrică, rezistenţa la rupere în bloc
este dată de relaţia:
Veff .1.Rd = 0.5 ⋅ fu A nt / γ M2 + ( f y / 3 )A nv / γ M0
unde:
- Ant – aria netă solicitată la întindere
- Anv – aria netă solicitată la forfecare.

C. EXEMPLE DE CALCUL

Exemplu 1: Elemente solicitate la întindere îmbinate cu şuruburi

Se verifică rezistenţa îmbinării din figură, cunoscând următoarele date de proiectare:
- NEd = 130 kN ; oţel S 355 ( fu = 510 N / mm 2 ) ;
- şuruburi M 16, grupa 5.6 ( fub = 500 N / mm 2 ) , nepretensionate;
- factorul de siguranţă: γ M2 = 1.25 .

21
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

π ⋅ 16 2
0.6 ⋅ 500 ⋅
Fv.Rd = 4 = 48 230 N = 48.23 kN
1.25
2.5 ⋅ 0.59 ⋅ 510 ⋅ 16 ⋅ 5
Fb.Rd = = 48 144 N = 48.144 kN
1.25
⎧ ⎧ 30
⎧ ⎧ 30 ⎫ ⎪ ⎪⎪ 3 ⋅ 17 = 0.59
⎪min .⎪2.8 − 1.7 = 3.24⎪ ⎪α d = ⎨
⎪ ⎨ 17 ⎬ = 2.5 ⎪ ⎪ 50 − 1 = 0.73
⎪ ⎪
⎩2.5 ⎪⎭ ⎪⎪ ⎪⎩ 3 ⋅ 17 4
unde: k 1 = ⎨ α b = min .⎨
⎪ ⎧
⎪ 1.4
55 ⎫
− 1.7 = 2.83 ⎪ ⎪ 500 = 0.98
⎪min .⎨ 17 ⎬ = 2.5 ⎪ 510
⎪ ⎪⎩2.5 ⎪⎭ ⎪
⎩ ⎪
⎪⎩1.0
Se verifică condiţia:
FEd 130
Fv.Ed < min .[Fv.Rd ; Fb.Rd ] ; Fv.Ed = = = 32.5 kN < min .[Fv.Rd ; Fb.Rd ] = 48.144 kN
4 4

Exemplu2: Îmbinare cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate

Să se evalueze rezistenţa îmbinării din figură (capacitatea portantă), cunoscând

următoarele date de proiectare:
- Oţel S 235 ( fu = 360 N / mm 2 ) ;
- şuruburi pretensionate M 20 ( A s = 245 mm 2 ) grupa 10.9 ( fub = 1000 N / mm 2 ) ;
- găuri Ø 22 mm;
- lunecarea împiedicată la starea limită ultimă (îmbinare categoria C);
- coeficientul de frecare dintre piese μ = 0.5 (prelucrare prin sablare, clasa suprafeţei A).

Rezistenţa de calcul la lunecare

ks n μ 1.0 ⋅ 2 ⋅ 0.5
Fs.Rd = Fp.C = 171.5 = 137.2 kN
γ M3 1.25
unde: Fp.C = 0.7 fub A s = 0.7 ⋅ 1000 ⋅ 245 = 171.5 ⋅ 10 3 N = 171.5 kN

Forţa capabilă la presiune pe gaură

k 1 α b fu d t 2.5 ⋅ 0.76 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 16

Fb.Rd = = = 175 104 N = 175.104 kN
γ M2 1.25

22
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

⎧ ⎧ 50
⎪ ⎪ = 0.76
⎧ ⎧ ⎫
⎪α d = ⎪⎨ 3 ⋅ 22
55
⎪min .⎪2.8 − 1.7 = 5.3 ⎪
⎪ ⎨ 22 ⎬ = 2.5 ⎪ ⎪ 70 − 1 = 0.81
⎪ ⎪
⎩2.5 ⎪⎭ ⎪⎪ ⎪⎩ 3 ⋅ 22 4
unde: k 1 = ⎨ α b = min .⎨
⎪ ⎧
1.4
70
− 1.7 = 2.75⎪
⎫ ⎪1000 = 2.78
⎪min .⎪⎨ 22 ⎬ = 2.5 ⎪ 360
⎪ ⎪⎩2.5 ⎪⎭ ⎪
⎩ ⎪
⎪⎩1.0
Rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă

A net fu 16 ⋅ (180 − 2 ⋅ 22) ⋅ 360

Nnet.u.Rd = 0.9 = 0.9 = 564 019 N ≈ 564 kN
γ M2 1.25

Rezistenţa îmbinării

Rezistenţa dispozitivelor de fixare(şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate)

Fb.Rd.tot = n b x min . [Fs.Rd ; Fb.Rd ] = 4 x 137.2 kN = 548.8 kN

unde nb = 4- numărul şuruburilor din îmbinare.

Rezistenţa plastică de calcul în secţiunea netă

Nnet.u.Rd ≈ 564 kN
Rezistenţa de calcul a îmbinării va fi:
FRd = min .[Fb.Rd.tot ; Nnet.u.Rd ] = 548.8 kN

Exemplu 3: Calculul îmbinărilor solicitate la forţă tăietoare, forţă axială

şi moment încovoietor normal pe planul îmbinării

Considerăm următoarea consolă, prinsă cu şuruburi:

Eforturile ce revin unui şurub din forţa axială şi din forţa tăietoare sunt:

T N
FVT,Ed = , FtN,Ed =
n n

23
 Poduri metalice I, An III CFDP, Îmbinări: nituri, şuruburi, SIRP

Eforturile ce revin unui şurub din moment încovoietor:

Condiţia de echilibru între momentul exterior şi eforturile din îmbinare:

m(N1M ⋅ y1 + NM M
2 ⋅ y 2 + ... + Nmax ⋅ y max ) = M

m=2 → numărul de şiruri verticale de şuruburi;

N1M , NM M
2 , Nmax -eforturile ce apar în şuruburi din momentul încovoietor;
y1 , y2 , ymax -distanţele de la axa de rotire la fiecare şurub.
Având în vedere variaţia liniară a eforturilor în şuruburi se pot exprima eforturile N1M ,
NM M
2 funcţie de Nmax şi anume:

N1 y y yi
= 1 ⇒ N1 = Nmax 1 ; NM M
i = Nmax
Nmax y max y max y max

Se obţine:
m ⋅ NMmax
( y12 + y 22 + ...y max
2
)=M
y max
M ⋅ y max
NM max = sau:
m∑ y i2
M ⋅ y max
FtM,Ed =
m∑ y i2
Verificarea îmbinării sub acţiunea simultană a forţei tăietoare, a forţei axiale şi a
momentului încovoietor constă în verificarea şurubului cel mai îndepărtat şi anume:
-în secţiune filetată α-α: întindere

k 2 fub A s
Ft,Ed = FtN,Ed + FtM,Ed ≤ Ft.Rd =
γ M2

-în secţiunea brută β-β: întindere şi forfecare

Fv.Ed Ft.Ed
+ ≤1
Fv.Rd 1.4 ⋅ Ft.Rd

24