SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 016

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Carbonizate flori, noian de negru...

Sicrie negre, arse, de metal,
Veştminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru…

Vibrau scântei de vis... noian de negru,

Carbonizat, amorul fumega –
Parfum de pene arse, şi ploua...
Negru, numai noian de negru...
(George Bacovia, Negru)

*noian, s.n. – cantitate, volum mare din ceva; nemărginire *mangal, s.n. – cărbune uşor, sfărâmicios

1. Precizează sensul din context al cuvintelor carbonizate şi parfum. 2 puncte

2. Motivează întrebuinţarea liniei de pauză în al doilea vers din strofa a doua. 2 puncte
3. Alcătuieşte un enunţ cu sensul denotativ al cuvântului scânteie. 2 puncte
4. Transcrie, din text, patru termeni din câmpul semantic dominant. 4 puncte
5. Menţionează două teme/ motive literare, prezente în poezie. 4 puncte
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă a poeziei. 4 puncte
7. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele
artistice. 4 puncte
8. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie),
prezente în textul citat. 4 puncte
1. Sensul din context al cuvintelor “carbonizate” și “parfum” este “arse” respectiv “miros”.

2. Motivul întrebuințării liniei de pauză, în al doilea vers din strofă a doua, este de a marca, prin crearea
unei pauze în vorbire, moartea iubirii. Cea de a doua strofă a poeziei zugrăvește imaginea dezolantă a unui
foc. Dacă în primul vers focul este “aprins” cu ajutorul unor “scantei de vis” iar în cel de al doilea, “amorul
fumega” într-o ultimă încercare de a se împotrivi morții, al treilea vers ilustrează arderea completă și
stingerea focului de către ploaia ce lasă în urmă doar cenușă și “parfumul de pene arse”.

3. Incendiul a fost provocat de o scânteie.

4. Patru termeni din câmpul semantic dominant sunt: “carbonizate”, “mangal”, “sicrie”, “arse”.

5. Două teme literare prezente în poezia sunt tema morții și tema iubirii.
Două motive literare prezente în poezie sunt motivul înmormântării și motivul focului.

6. Metafora “noian de negru” semnifică cenușa ce rămâne în urma arderii. Repetată de două ori pe parcursul
primei strofe, metafora “noian de negru” induce o stare dezolantă și apăsătoare ce va persista pe parcursul
întregii poezii.

7. Cea de a doua strofă a poeziei marchează destrămarea cuplului cu ajutorul alegoriei. Astfel, moartea
iubirii este comparată cu imaginea unui foc. Dacă în primul vers focul este “aprins” cu ajutorul unor “scantei
de vis” iar în cel de al doilea, “amorul fumega” într-o ultimă încercare de a se împotrivi morții, al treilea vers
ilustrează arderea completă și stingerea focului de către ploaia ce lasă în urmă doar cenușa și “parfumul de
pene arse”. Repetarea celui de al patrulea vers al primei strofe în ultimul vers al poeziei amintește de
monotonia marșurilor mortuare.

8. Este bine cunoscut faptul că, în lirica bacoviană, cromatica are o importanță majoră. Gama de culori este
limitată. Acestea sunt folosite pentru a transmite starea sufletească a eului liric. Astfel, universul este des
dominat de culori de doliu precum negru și violet. Titlul “Noian de negru” este o alegere de o mare forță
sugestivă. Dacă cuvântul “noian” este cel mai des folosit pentru a descrie o acumulare de zăpadă, alăturarea
cuvântului “negru” este asfixiantă, exprimând într-o manieră aparte atmosfera angoasantă. Mai mult decât
atât, motivul focului este unul predominant în poezie(florile sunt carbonizate, sicriele negre arse iar “amorul
fumega” lăsând un “parfum de pene arse”). Astfel, “noianul de negru” din titlu ce este repetat de două ori la
sfârșitul fiecărei strofe poate fi interpretat și ca o metaforă a cenușii sufocante ce rezultă în urma arderii.

9. Expresivitatea se referă la capacitatea limbajului poetic de a exprima într-o manieră plastică, diferită de
cea a limbajului uzual, idei concentrate, cu maximă incărcătură afectivă și subiectivă. În această poezie,
expresivitatea este dată în principal de imaginile artistice. Imaginile vizuale(“Carbonizate flori”, “Sicrie
negre, arse, de metal”, “Vestminte funerare de mangal”) conturează tabloul funebru iar imaginea olfactivă
“parfum de pene arse” induce o atmosferă angoasantă.