CIVILIZAŢIA ŞI ISTORIA GETO-DACILOR.

Păă trundereă primelor elemente de civilizătţie romănăă îîn spătţiul locuit de dăco-getţi (spătţiul dăco-
II îî.Hr.
moesiăn intrăă îîn orbită civilizătţiei romăne).
IÎn frunteă geto-dăcilor se ăfirmăă Burebistă, „cel dintăî i sţ i cel măi măre dintre regii din Trăciă”.
82 îî.Hr.
IÎncepe epocă clăsicăă ă civilizătţiei geto-dăce.
Izvoărele lătine (Căesăr) îîi mentţioneăzăă pentru primă dătăă pe dăci. I îî.Hr.
Primă unificăre politicăă ă geto-dăcilor I îî.Hr.
Moărteă lui Burebistă. 44 îî.Hr.
IÎncepe etăpă preliminărăă ă romănizăă rii. mijlocul sec. I îî.Hr.
ă două jumăă tăte ă
Primele cămpănii milităre ăle stătului romăn lă Dunăă reă de Jos
secolului I îî.Hr.
Sfăî rsţ itul etăpei preliminăre ă romănizăă rii. mijlocul sec. I d.Hr.
Zonă istro-ponticăă (spătţiul dănubiăno-pontic) este inclusăă îîn grănitţele stătului romăn. 46 d.Hr.
IÎnceputul celei de ă două făze ă romănizăă rii (romănizăreă orgănizătăă ), îîn dreăptă Dunăă rii. mijlocul sec. I d.Hr.
Lă conducereă Imperiului Romăn urmeăzăă Domitţiăn. 81 d.Hr.
Decebăl preiă tronul regătului dăc (numit de N. Iorgă „nouă confederătţie dăcăă ”). 87 d.Hr.
Decebăl reunesţ te formătţiunile neocupăte de romăni. 87 d.Hr.
Domitţiăn initţiăzăă primul răă zboi dăco-romăn. 87-89 d.Hr.
Decebăl ăcceptăă stătutul de rege clientelăr Romei (Dăciă devine regăt clientelăr). 89 d.Hr.
Mărcus Ulpius Trăiănus devine îîmpăă rătul Romei. 98 d.Hr.
Primul răă zboi dăco-romăn din timpul îîmpăă rătului Trăiăn. 101-102 d.Hr.
Trăiăn declănsţ eăzăă un nou răă zboi dăco-romăn. 105 d.Hr.
O măre părte ă Dăciei este trănsformătăă îîn provincie romănăă . 106 d.Hr.

ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ

IÎncepe romănizăreă propriu-zisăă ă teritoriilor nord-dunăă rene (stăî ngă Dunăă rii). 106
IÎn provinciă Dăciă sunt ădusţ i colonisţ ti din îîntreăgă lume romănăă . 106
Inăugurăreă, lă Romă, ă Columnei lui Trăiăn, îînăă ltţătăă de Apollodor din Dămăsc. 113
Se îîncheie domniă lui Mărcus Ulpius Trăiănus. 117
IÎnflorireă vietţii urbăne îîn provinciă Dăciă. II-III
Monumentele funerăre cu îînsemne păleocresţ tine de lă Potăissă, Apulum, Miciă sţ i Căă sţ eiu. III
IÎmpăă rătul Aureliăn retrăge ărmătă sţ i ădministrătţiă romănăă din Dăciă. 271-275
Se îîncheie ă două etăpăă ă romănizăă rii. 275
IÎncepe ultimă etăpăă ă romănizăă rii. 275
Grupuri de dăci liberi păă trund îîn Olteniă. dupăă 275
Diocletţiăn orgănizeăzăă provinciă Scythiă Minor îîn Dobrogeă. 284
Prin edictele emise de Diocletţiăn se ătinge ăpogeul reprimăă rii cresţ tinismului îîn Imperiul Romăn. 303-304
Domniă îîmpăă rătului Constăntin cel Măre. 306-337
Edictul de lă Mediolănum (Milăn) ăcordăă libertăte de cult cresţ tinismului. 313
Reinstăurăreă temporărăă ă ăutorităă tţii imperiăle lă nord de Dunăă re îîn timpul lui Constăntin cel Măre. IV
Cresţ tinăreă măsivăă ă dăco-romănilor. IV-V
Este ătestătăă Băsilică de lă Slăă veni. IV
IÎmpăă rătul Theodosius interzice cultele păă găî ne (cresţ tinismul devine religie de stăt). 391
Este construităă o nouăă Băsilicăă , lă Sucidăvă. V
Secolul din căre dăteăzăă piesele păleocresţ tine de lă Biertăn („Ego Zenovius votum posui”). V
Lă Drobetă este ătestătăă o nouăă Băsilicăă . V-VI
IÎn frunteă Imperiului Romăn de Răă săă rit se ăfirmăă Justiniăn. 527
Reinstăurăreă temporărăă ă ăutorităă tţii imperiăle lă nord de Dunăă re îîn timpul lui Justiniăn. VI
IÎn spătţiul extrăcărpătic sţ i intrăcărpătic păă trund slăvii (migrătţiă slăvilor). 560-570
Se îîncheie domniă lui Justiniăn. 565
IÎn limbă romăî năă păă trund unele cuvinte din slăvă veche. VI-VII
Rupere romănităă tţii bălcăno-cărpătice (prăă busţ ireă limesului dănubiăn). 602
Trecereă măsivăă ă slăvilor lă sud de Dunăă re. dupăă 602
IÎncheiereă, îîn linii generăle, ă procesului de formăre ă limbii romăî ne. VII-VIII
Cultură Dridu evidentţiăzăă îîncheiereă, îîn linii generăle, ă procesului de formăre ă poporului romăî n
VIII-IX
(etnogeneză).
Formăreă ădstrătului slăv ăl limbii romăî ne. IX-X
Se îîncheie ăsimilăreă slăvilor răă măsţ i îîn spătţiul cărpăto-dănubiăno-pontic. X

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

1
Lă Brăteiu, Poiăn sţ i Albă Iuliă sunt ătestăte obiecte ăpărtţinăî nd ăutohtonilor romănici nord-
sec.VII-XI
dunăă reni.
Autohtonii nord-dunăă reni îîncep săă fie mentţionătţi îîn izvoărele documentăre ăle vremii că un
sec.VII
popor romănic distinct constituit.
IÎn trătătul milităr Strategikon ăl îîmpăă rătului bizăntin Măuricius se regăă sesţ te primă mentţiune
sec.VII
documentărăă despre identităteă etnicăă ă romăî nilor.
Geogrăfiă ărmeănăă ă lui Moise Chorenăti ămintesţ te „tţără Bălăk – Vălăhiă”. sec.IX
Cronică turcăă Oguü znăme scrie despre o tţărăă ă vălăhilor (Ulăk-ili). sec.IX
IÎn Despre administrarea imperiului, îîmpăă rătul bizăntin Constăntin ăl VII-leă Porfirogenetul utilizeăzăă
primăjumăătăteăsec.X
termenul de romăni pentru ăutohtonii nord-dunăă reni.
Informătţiă despre origineă lătinăă ă romăî nilor se regăă sesc îîn corespondentţă îîmpăă rătului bizăntin
cumpăă nă sec.X-XI
Văsile ăl II-leă Măcedoneănul.
IÎn Sfaturile şi povestirile lui Kekaumenos sunt mentţionătţi vlăhii căre trăă iău îîn ăpropiereă Dunăă rii
sec.XI
sţ i pe Săvă (Săos).
IÎn trătătul Podoaba istoriilor, geogrăful persăn Gărdizi îîi ăsţ eăzăă pe romăî ni îîntre Dunăă re sţ i un
sec.XI
„munte măre”.
IÎn cronică să, ăutorul bizăntin Ioăn Kynnămos confirmăă origineă lătinăă ă romăî nilor. îînceputul sec.XII
IÎn cronică să Gesta Hungarorum (Făptele ungurilor), notărul ănonim ăl regelui Ungăriei Belă
Sf.sec.XII
ăfirmăă căă , lă sosireă lor îîn Pănnoniă, ungurii i-ău găă sit pe „blăchi, ădicăă păă storii romănilor”.
IÎn corespondentţă dintre Ionitţăă cel Frumos sţ i Păpă Inocentţiu ăl III-leă, ideeă romănităă tţii
IÎnceputul sec.XIII
romăî nilor ocupăă un loc centrăl.
IÎn Gesta Hunnorum et Hungarorum, cronicărul măghiăr Simon de Keză notă căă , îîn vremeă lui
Sf.sec.XIII
Attilă „vlăhii, căre ău fost păă storii sţ i ăgricultorii romănilor” ău răă măs de bunăă voie îîn Pănnoniă.
Odătăă cu luptă ăntiotomănăă ă Tţ ăărilor Romăî ne, cresţ te interesul umănisţ tilor europeni fătţăă de
Sec.XIV-XV
origineă sţ i istoriă romăî nilor.
Poggio Brăcciolini este unul dintre primii umănisţ ti itălieni căre ăfirmăă origineă romănăă ă
Sec.XV-primăjumăătăte
romăî nilor.
Flăvio Biondo firmăă despre romăî ni căă „invocăă cu măî ndrie origineă lor romănăă ”. mijlocul sec.XV
Odătăă cu Eneă Silvio Piccolomini, devenit păpăă sub numele de Pius ăl II-leă, ideeă originii romăne ă
mijlocul sec.XV
romăî nilor intrăă definitiv îîn circuitul sţtiintţific europeăn.
Lăonic Chălcocondil, grec stăbilit îîn Ităliă, ăfirmăă origineă lătinăă ă romăî nilor, numindu-i „dăci” pe cei din
mijlocul sec.XV
nordul Dunăă rii sţ i „vlăhi” pe cei din sudul fluviului.
Antonio Bonfini, trăă ind lă curteă regelui Ungăriei, preciză căă „din legiunile sţ i din coloniile duse îîn
Dăciă de Trăiăn sţ i ceilăltţi îîmpăă rătţi s-ău trăs romăî nii”, exprimăî ndu-sţ i totodătăă ădmirătţiă pentru Sec.XV-ădouăjumăătăte
modul cum ă suprăvietţuit „vecheă limbăă ă Romei printre romăî ni”.
Filippo Buonăccorsi, consilier lă curteă iăgellonăă , ă căă lăă torit îîn Moldovă, unde ăflăă despre
Sec.XV-ădouăjumăătăte
„descendentţă romăî nilor din colonisţ ti romăni”.
Jăn Lăski, episcop de Gnezno, vorbind îîn Conciliul din Lăterăn despre Moldovă, semnăleăzăă
1514
origineă romănăă ă moldovenilor.
Băă tăă liă de lă Mohăcs, soldătăă cu ocupăreă celei măi mări păă rtţi ă Ungăriei de căă tre turci.
1526
Trănsilvăniă răă măî ne ultimă redutăă ă Ungăriei.
Afirmăreă limbii romăî ne scrise. sec.XVI
Frăncesco dellă Vălle îîsţi băzeăzăă ăfirmătţiile despre romănităteă romăî nilor pe cunoăsţ tereă directăă
1530-1540
ă ăcestoră.
IÎn lucrăreă să Hungaria, Nicolăus Olăhus, umănist trănsilvăă neăn de făimăă europeănăă , el îînsusţ i de
1536
origine romăî năă , este primul căre sustţine unităteă de neăm, limbăă , obiceiuri sţ i religie ă romăî nilor.
Johănnes Honterus, umănist săs originăr din Brăsţ ov, îînscrie pe hărtă să numele Dăciă pentru
1542
îîntreg teritoriul locuit de romăî ni.
Anton Verăncsics, primăt ăl Ungăriei, confirmăă îîn operă să existentţă unei consţ tiintţe ă
1549
descendentţei lătine ă romăî nilor.
IÎn Psaltirea să, diăconul Coresi justifică tipăă rireă de căă rtţi romăî nesţti spunăî nd căă „măi toăte neămurile ău cuvăî ntul lui
1570
Dumnezeu îîn limbă lor, număi noi romăî nii n-ăvem”.
Szămăskoü sy Istvăn, îîntr-o lucrăre din 1593, sustţineă căă romăî nii sunt urmăsţ ii colonisţ tilor romăni. 1593
Se îîncheie domniă lui Mihăi Viteăzul. 1601
Szămăskoü sy Istvăn, îîsţi schimbăă opiniă, sustţinăî nd căă romăî nii nu pot fi urmăsţii colonisţtilor romăni, ăcesţtiă fiind
dupăă 1601
mutătţi lă sudul Dunăă rii de îîmpăă rătul Găllienus.
L. Toppeltinus sţ i J. Troü ster îîsţi ăfirmăă convingereă căă „romăî nii de ăzi ... sunt cei măi vechi locuitori
1602
ăi ăcestei tţăări”.
Apogeul culturii medievăle romăî nesţ ti scrise (ăpăritţiă primelor cronici îîn limbă romăî năă ). sec.XVII
Grigore Ureche, îîn Letopiseţul Ţării Moldovei, vorbesţ te despre origineă lătinăă ă romăî nilor („de lă
1647
Răî m ne trăgem”).
Miron Costin, îîn De neamul moldovenilor, vorbesţ te despre origineă lătinăă ă romăî nilor. 1686
Apăr primele semne ăle unei consţtiintţe nătţionăle moderne îîn îîntreăgă Europăă (chestiuneă originii popoărelor se Sf.sec.XVII-XVIII
2
trănsformăă dintr-o problemăă istoricăă îîntr-ună politicăă ).
Unireă unei păă rtţi ă clerului sţ i ă romăî nilor ortodocsţ i cu Biserică Cătolicăă (ăpăritţiă greco-
1699-1701
cătolicismului său ă Bisericii Unite).
IÎn Descriptio Moldaviae, lucrăre scrisăă îîn lătinăă lă cerereă Acădemiei din Berlin, Dimitrie Căntemir
1714-1716
ăbordeăzăă îîn treăcăă t problemă romănităă tţii romăî nilor.
Stolnicul Constăntin Căntăcuzino, îîn Istoria Ţării Româneşti, subliniăzăă continuităteă de viătţăă ă dăcilor sub
1716
stăă păî nireă romănăă , unităteă sţi continuităteă romăî nilor.
IÎn Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Dimitrie Căntemir reiă ideeă lătinităă tţii romăî nilor,
ămplificăî nd-o sţ i trătăî nd-o îîntr-o lucrăre de dimensiuni impresionănte. El sustţine origineă pur 1719-1722
romănăă ă romăî nilor, ănticipăî nd ună dintre ideile de băzăă ăle Sţ colii Ardelene.
Debuteăzăă luptă de emăncipăre nătţionălăă sţ i politicăă ă romăî nilor ărdeleni, sub conducereă
1728/1732
episcopului unit Inochentie Micu.
Multţi eruditţi, măi ăles germăni, se străă duiesc săă demonstreze îîntregii căă este cu neputintţăă că
romăî nii din Trănsilvăniă săă fie urmăsţ ii directţi ăi populătţiei romăne sţ i romănizăte din provinciă XVIII
Dăciă.
IÎn lucrăreă Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus, Benko lozsef ărătăă căă lă
1778
ăbăndonăreă provinciei trăiăne „multţi romăni îîmpreunăă cu dăcii indigeni ău răă măs pe loc”.
Se constituie Sţ coălă Ardeleănăă , căre dovedesţ te lătinităteă limbii romăî ne sţ i ă poporului romăî n sţ i
existentţă să neîîntreruptăă că populătţie ăutohtonăă îîn Trănsilvăniă sţ i îîn celelălte teritorii locuite de 1778
romăî ni.
Iosif ăl II-leă, îîi socoteă pe romăî ni „incontestăbil, cei măi vechi sţ i măi numerosţ i locuitori ăi
1780-1790
Trănsilvăniei”.
Prin lucrăreă să Istoria dacilor transalpini, Frănz Joseph Sulzer pune băzele teoriei imigrătţioniste. 1781
Răă scoălă lui Horeă, Closţ că sţ i Crisţ ăn. 1784
IÎnvăă tţătul săs Michăel Lebrecht ăfirmăă căă romăî nii, că urmăsţ i ăi romănilor, sunt „cei măi vechi
1784
locuitori ăi ăcestei regiuni”.
Istoricul englez E. Gibbon, ăutor ăl unei celebre istorii ă Imperiului Romăn, ărăă tă căă îîn Dăciă, dupăă
retrăgereă ăureliănăă , ă răă măs „o părte îînsemnătăă din locuitorii ei, căre măi măre groăzăă ăveău de 1787
migrăre decăî t de stăă păî nitorul got”.
Contele Teleki, presţ edinte ăl Căncelăriei Aulice Trănsilvăne, recunosţ teă căă „romăî nii sunt
1791
locuitorii cei măi vechi ăi Trănsilvăniei”.
Huszti Andrăs ăfirmăă căă : „Nici o nătţiune nu ăre limbă ătăî t de ăpropiătăă de ăceă veche romănăă că
nătţiuneă vălăhilor, ceeă ce este un semn sigur sţ i căre nu poăte îînsţ elă căă ei sunt îîn Trănsilvăniă 1791
urmăsţ ii vechilor colonii romăne”.
Supplex Libellus Valachorum sintetizeăzăă revendicăă rile romăî nilor ărdeleni, subliniind căă romăî nii
1791
sunt cei măi vechi locuitori ăi Trănsilvăniei, urmăsţ i ăi colonisţ tilor lui Trăiăn.
Netemeiniciă ăfirmătţiilor lui Sulzer este demonstrătăă de Gheorghe Sţ incăi, îîn Hronica românilor şi
1808
a mai multor neamuri.
Mărele slăvist Păul loseph Schăfărik, sustţineă căă „vălăhii de lă nord sţ i de lă sud de fluviu ău totţi
1844
ăceeăsţ i origine” evoluăî nd din „ămestecul trăcilor sţ i geto-dăcilor cu romănii”.
Instituireă duălismului ăustro-ungăr. 1867
Preluăî nd ărgumentele lui Sulzer, istoricul sţ i geogrăful ăustriăc Robert Roesler reălizeăzăă
formulăreă cătegoricăă ă teoriei imigrătţioniste, băză ideologicăă ă dominătţiei măghiăre ăsupră 1868-1871
Trănsilvăniei.
Apăre lucrăreă lui Roesler Dacien und Romanen (Dacii şi romanii). 1868
Apăre principălă lucrăre ă lui Roesler, Romanische Studien (Studii româneşti). 1871
Istoricii sţ i lingvisţ tii romăî ni (M. Kogăă lniceănu, A.D. Xenopol, B.P. Hăsţ deu, Gr. Tocilescu) demonstreăzăă
dupăă 1871
sţ ubrezeniă ărgumentelor imigrătţioniste.
Apăre lucrăreă Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană, căre combăte
1884
ărgumentele teoriei imigrătţioniste.
Văsile Păî rvăn publicăă Începuturile vieţii romane la gurile Dunării sţ i Getica. 1923 sţ i 1926
Nicolăe Iorgă publicăă Istoria românilor. 1936-1939
Misţ căă rile de extremăă dreăptă (legionării) dezvoltăă un discurs ăutohtonist, căre suprăevăluă
1920-1930
importăntţă elementului dăcic îîn contrăst cu civilizătţiă mediterăneănăă , considerătăă decădentăă .
Gheorghe Brăă tiănu publicăă O enigmă şi un miracol istoric: poporul român 1937
Sătelizăreă Romăî niei fătţăă de URSS modificăă drămătic teoriile istoriogrăfice. Se impune teoriă
stălinistăă (slăvistăă ) căre ăccentueăzăă rolul elementului slăv îîn formăreă poporului sţ i ă limbii 1945-1964
romăî ne, criticăî nd cărăcterul „imperiălist” ăl stăă păî nirii romăne.
IÎn mănuălul săă u de istorie ă Romăî niei, Mihăi Roller, istoric oficiăl ăl regimului comunist, neăgăă
1947
romănităteă romăî nilor, exăgerăî nd rolul elementul slăv îîn etnogeneză romăî neăscăă .
Nicolăe Ceăusţ escu declănsţ eăzăă o operăă de reîînviere ă sentimentului nătţionăl ăl romăî nilor, fiind
reevăluătăă contributţiă limbii lătine sţ i ă civilizătţiei romăne lă cristălizăreă civilizătţiei vechi 1965-1970
romăî nesţ ti.
Al. Rosetti publicăă Istoria limbii române. 1968

3
Ideologiă sţ i istoriogrăfiă oficiălăă îîncep săă fie dominăte de teorii căre minimălizău ăportul
făctorului romăn, din nou denuntţăt că ăsupritor, de ăstăă dătăă îîn făvoăreă civilizătţiei locăle ă geto- dupăă 1971
dăcilor (teoriile protocroniste).
O polemicăă tot măi ăcerbăă cu istoricii măghiări sţ i bulgări trăduce tendintţă regimurilor comuniste
îîn declin de ă folosi instrumentele nătţionălismului ăgresiv pentru sălvăreă dominătţiei exercităte ănii 1980
de părtidele comuniste.
Aderăreă Romăî niei, Bulgăriei sţ i Ungăriei lă Uniuneă Europeănăă lipsesc de văloăre politicăă
2007
ărgumentul îîntăî ietăă tţii istorice.

FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEŞTI

Pe lătură vesticăă ă spătţiului intrăcărpătic sunt ătestăte primele „ducăte”. secolele IX-X
IÎnceputul dinăstiei ărpădiene îîn Ungăriă. 896
Primele contăcte ăle romăî nilor cu ungurii. secolul X
Moărteă lui Gelu. secolul X
Tuhutum preiă conducereă stătului lui Gelu. secolul X
Inscriptţiă de lă Mirceă Vodăă îîl ătestăă pe jupăn Dimitrie îîn Dobrogeă. 943
IÎn Dobrogeă este orgănizătăă themă Păristrion (Părădunăvon). 971/1018-1204
Inscriptţiă de lă Băsărăbi-Murfătlăr îîl ătestăă pe Gheorghe, conducăă tor din spătţiul istro-pontic. 982 sţ i 992
Legendă Sfăî ntului Gerărd ătestăă voievodătele lui Ahtum sţ i Gyulă (Geulă cel Tăî năă r). cumpăă nă sec. X-XI
Trăditţiă istoricăă locălizeăzăă lă est de Cărpătţi Tţ ără Sipentţiului. 1000
Sunt mentţionăte trăditţionăle structuri ăle romăî nilor de lă est de Cărpătţi, lă Codrii Cosminului sţ i
1000
Fundu Hertţei.
Cresţ tinăreă ungurilor îîn rit cătolic, îîn timpul lui Sţ tefăn cel Sfăî nt. 1001
Ducele Geulă cel Tăî năă r se îîmpotrivesţ te misiunilor ăpostolice ăle regelui Sţ tefăn cel Sfăî nt. îînceputul secolului XI
Desfiintţăreă Episcopiei ortodoxe de lă Albă-Iuliă. 1004
Colonizăreă secuilor. sec. XI
Orgănizăreă politico-ădministrătivăă ă Trănsilvăniei că entităte văsălăă Ungăriei. secolele XI-XIII
Căncelăriă ărpădiănăă emite un ăct referitor lă cetăteă Turdă, menităă săă stăă vileăscăă ătăcurile
1075
pecenegilor sţ i romăî nilor.
Cronicile vechi rusesţ ti, documentele păpăle sţ i cele măghiăre mentţioneăzăă măi multe formătţiuni
secolele XI-XIII
romăî nesţ ti îîn Moldovă (Tţ ără Berlădnicilor, Tţ ără Bolohovenilor, Tără Brodnicilor)
Alexiada mentţioneăzăă trei sţ efi locăli din Dobrogeă – Tătos, Seslăv sţ i Sătză. sfăî rsţ itul secolului XI
Este ătestăt Pudilăă , fruntăsţ ăl vlăhilor din zonă istro-ponticăă . 1094
Atestăreă lui Mercurius princeps Ultrăsilvănus sţ i ă episcopului Simion. 1111
IÎnfiintţăreă primelor comităte îîn Trănsilvăniă (Bihorul). 1111 (sec. XII)
Colonizăreă săsţ ilor. sec. XII-XIII
Colonizăreă săsţ ilor sţ i ă secuilor sec. XII
ă două jumăă tăte ă
Regii unguri dăă ruiesc feude îîn Trănsilvăniă.
secolului XII
Atestăreă lui Leustăchius, comite de Dăă băî că. 1164
Atestăreă voievodului Leustăchius. 1176
Debuteăzăă răă scoălă vlăhilor sud-dunăă reni, condusăă de frătţii Asăn sţ i Petru. 1185
Iă fiintţăă Tţ ărătul vlăho-bulgăr din Peninsulă Bălcănicăă . 1187
Cruciădă ă IV-ă ă căvălerilor ăpuseni cuceresţ te Constăntinopolul. IÎntemeiereă Imperiului lătin de
1204
Constăntinopol.
IÎn schimbul ăcceptăă rii cătolicismului, Ionitţăă cel Frumos este proclămăt de păpăă „rege ăl
1204
bulgărilor sţ i vlăhilor”.
îînceputul secolului
Regii ărpădieni îînceărcăă săă -sţ i extindăă dominătţiă îîn spătţiul extrăcărpătic.
XIII
Comitele Ioăchim de Sibiu conduce o oăste formătăă din săsţ i, secui, pecenegi sţ i romăî ni. 1210
Colonizăreă teutonilor îîn Tţ ără Băî rsei. 1211-1225
Domniă lui Ioăn Asăn ăl II-leă, ceă măi măre personălităte ă dinăstiei Asăă nesţ tilor. 1218-1241
Termenul Cumania păre îîntr-un ăct păpăl. 1227
Orgănizăreă episcopiei cătolice de lă Civităs Milcoviăe (Odobesţ ti). 1227
Regălităteă măghiărăă orgănizeăzăă Bănătul de Severin, mărcăă de ăpăă răre îîmpotrivă cumănilor. 1230
IÎntr-o diplomăă ăcordătăă de Ioăn Asăn ăl II-leă răguzănilor este ătestătăă , îîn spătţiul dintre Măngăliă sţ i
1230
Vărnă, Tţ ără Căvărnei (Căă rvunei).
Măreă invăzie tăă tăro-mongolăă . 1241-1242
Romăî nii, îîmpreunăă cu secuii, ăpăă răă trecăă torile Cărpătţilor Orientăli îîmpotrivă tăă tărilor. 1241
Colonizăreă ioănitţilor îîn Tţ ără Severinului. 1247
Diplomă ioănitţilor ătestăă existentţă unor formătţiuni romăî nesţ ti lă sud de Cărpătţi. 1247
Stingereă dinăstiei vlăhe din Tţ ărătul vlăho-bulgăr. 1257

4
IÎncheiereă cuceririi sţ i orgănizăă rii Trănsilvăniei. secolul XIII
Prin fruntăsţ ii lor, romăî nii de lă este de Cărpătţi îîsţi ăpăă răă interesele îîmpotrivă rusţ ilor din Hălici. 1277
Litovoi îînceărcăă săă ănuleze răportul de văsălităte fătţăă de coroănă ărpădiănăă . 1277-1279
Moărteă lui Litovoi. 1279
Lă conducereă voievodătului lui Litovoi urmeăzăă frătele săă u, Băă rbăt. 1279
Voievozii Trănsilvăniei mănifestăă tendintţe de ăutonomie fătţăă de coroănă măghiărăă . XIII-XIV
1282-1293, cu
Trănsilvăniă este condusăă de voievodul Rolănd Borsţ ă
intermitentţe
Moldovenii, îîmpreunăă cu mărămuresţ enii, luptăă îîmpotrivă tăă tărilor. pe lă 1285
Orgănizăreă ărhiepiscopiei ortodoxe de lă Vicină. 1285
IÎn numele unui regnum Transilvanum, Rolănd Borsţ ă convoăcăă lă Devă primă Adunăre
1288
Obsţ teăscăă (Congregătţiă generălăă ).
Andrei ăl III-leă ănihileăzăă ăutonomiă romăî neăscăă din Făă găă răsţ . 1291
Descăă lecătul lui Rădu Negru (Negru Vodăă ) lă Căî mpulung. 1291
Voievodătul lui Lădislău Kăn îîn Trănsilvăniă. 1295-1315
Arhiepiscopiă de lă Vicină devine mitropolie. pe lă 1300
Stingereă dinăstiei ărpădiene. 1301
IÎnceputul dinăstiei Angevine îîn Ungăriă (îînscăă unăreă lui Cărol Robert de Anjou). 1308
IÎnceputul dinăstiei Băsărăbilor îîn Tţ ără Romăî neăscăă . 1310
Băsărăb I pune băzele Tţ ăării Romăî nesţ ti prin unificăreă formătţiunilor dintre Cărpătţi sţ i Dunăă re. 1310-1324
Angevinii reăduc Trănsilvăniă lă stătutul de voievodăt văsăl regelui Ungăriei. 1315
Vlăhiă nord-dunăă reănăă este ătestătăă că stăt. pe lă 1320
Pătriărhiă din Constăntinopol numesţ te un Mitropolit de Vărnă sţ i de Cărbonă. pe lă 1320
Acordul prin căre Cărol Robert recunoăsţ te unităteă stătului condus de Băsărăb I. 1324
Băsărăb I îînfrăî nge ărmătă măghiărăă condusăă de Cărol Robert lă o posădăă . 1330
Sfăî rsţ itul domniei lui Cărol Robert de Anjou. 1342
Pe tronul regătului măghiăr urmeăzăă Ludovic I de Anjou. 1342
IÎn frunteă Tţ ăării Căvărnei este ătestăt Bălică. 1346
IÎnceputul domniei lui Nicolăe Alexăndru Băsărăb. 1352
Descăă lecătul lui Drăgosţ lă est de Cărpătţi. IÎnfiintţăreă măă rcii Moldovei dependentăă de Ungăriă. 1352
Dobrotici răă măî ne singur stăă păî nitor ăl Tţ ăării Căvărnei, dupăă moărteă frătţilor săă i Bălică sţ i Theodor
1354
îîn luptele cu bizăntinii.
Nicolăe Alexăndru Băsărăb ăctţioneăzăă îîmpreunăă cu ungurii îîmpotrivă tăă tărilor. 1355
Nicolăe Alexăndru Băsărăb îîsţi iă titlul de domn ăutocrăt sţ i îîntemeiăzăă Mitropoliă Ungro-Vlăhiei. 1359
Răă scoălă fruntăsţ ilor moldoveni îîmpotrivă regelui Ungăriei. Descăă lecătul lui Bogdăn. 1359
Mitropolitul Iăchint de Vicină este trănsferăt lă Argesţ . 1359
Dobrotici unificăă tţăările dintre Dunăă re sţ i Măreă Neăgrăă . 1360-1365
Domniă lui Vlădislăv I (Vlăicu Vodăă ). 1364-ccă.1376
Regele Ungăriei este obligăt săă recunoăscăă independentţă Moldovei. 1364-1365
Vlădislăv I băte primele monede (confectţionăte din ărgint) ăle Tţ ăării Romăî nesţ ti. 1365
Dobrotici respinge o ăctţiune cruciătăă condusăă de Amedeo de Săvoiă. 1366
Cel măi vechi privilegiu comerciăl, ăcordăt de Vlădislăv I brăsţ ovenilor. iănuărie 1368
IÎn urmă victoriei ăsupră ungurilor, Vlădislăv I obtţine titlul de băn de Severin sţ i duce de Făă găă răsţ . 1368
Dobrotici sţ i Vlădislăv I îîl ăjutăă pe Srăcimir săă ocupe tronul Tţ ărătului de Vidin. 1369
Vlădislăv I respinge, lă sud de Dunăă re, un prim ătăc otomăn lă Dunăă reă de Jos. 1369
Vlădislăv I îîntemeiăzăă ă două Mitropolie din Tţ ără Romăî neăscăă , lă Severin. 1370
Lătţcu ăcceptăă constituireă Episcopiei cătolice de lă Siret. 1370/1371
Pe tronul Moldovei urmeăzăă Petru I Musţ ăt. IÎnceputul dinăstiei Musţ ătinilor. 1376
Domniă lui Rădu I îîn Tţ ără Romăî neăscăă . 1376-1385
Moărteă regelui Ungăriei Ludovic I de Anjou. Stingereă dinăstiei Angevine îîn Ungăriă. 1382
Domniă lui Dăn I îîn Tţ ără Romăî neăscăă . 1385-1386
Lă conducereă stătului dobrogeăn ăutonom urmeăzăă Ivănco, fiul lui Dobrotici. 1386
Pe tronul Tţ ăării Romăî nesţ ti se instăleăzăă Mirceă cel Băă trăî n. 1386
Petru I Musţ ăt îîntemeiăzăă Mitropoliă ortodoxăă de lă Suceăvă, nerecunoscutăă de Constăntinopol. 1386/1387
Pentru ă contrăcără expănsionismul măghiăr, Petru I Musţăt depune jurăă măî nt de văsălităte fătţăă de regele
1387
Poloniei.
Petru I ăcordăă un îîmprumut suzerănului săă u, Vlădislăv Jăgello. 1388
Ivănco moăre îîn luptele cu turcii. 1388
Dobrogeă este inclusăă îîn stătul condus de Mirceă cel Băă trăî n. Dispăritţiă stătului dobrogeăn
1388
ăutonom.
Trupele muntene trimise de Mirceă cel Băă trăî n părticipăă lă luptă de lă Căî mpiă Mierlei (Kossovopolje). 1389
Trătătul de lă Rădom, intermediăt de Petru I Musţ ăt, îîntre Mirceă cel Băă trăî n sţ i regele Poloniei. decembrie 1389
Sănctţionăreă Trătătului de lă Rădom, prin Trătătul de lă Lublin. iănuărie 1390
5
Primul răid otomăn lă nord de Dunăă re (primul contăct direct ăl otomănilor cu Tţ ăările Romăî ne). 1391
Domniă lui Romăn I îîn Moldovă. 1392-1394
Instituireă domniei ăutocrăte îîn Moldovă, de căă tre Romăn I. 1393
Desăă văî rsţ ireă teritoriălăă ă Moldovei de căă tre Romăn I. 1393

CIVILIZAŢIA MEDIEVALĂ ROMÂNEASCĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN ÎN SECOLELE XV-XVII

Diplomă emisăă de Ludovic de Anjou, prin căre călităteă de nobil este legătăă de religiă cătolicăă . 1366
Pe tronul Tţ ăării Romăî nesţ ti se instăleăzăă Mirceă cel Băă trăî n. 1386
Dobrogeă este inclusăă îîn stătul condus de Mirceă cel Băă trăî n. 1388
Cămpăniă lui Mirceă cel Băă trăî n îîn Dobrogeă. 1388-1389
Trupele muntene trimise de Mirceă cel Băă trăî n părticipăă lă luptă de lă Căî mpiă Mierlei
1389
(Kossovopolje).
IÎn frunteă Imperiului Otomăn se ăfirmăă Băiăzid I. 1389
Trătătul de lă Rădom, intermediăt de Petru I Musţ ăt, îîntre Mirceă cel Băă trăî n sţ i regele Poloniei. decembrie 1389
Sănctţionăreă Trătătului de lă Rădom, prin Trătătul de lă Lublin. iănuărie 1390
Primul răid otomăn lă nord de Dunăă re (primul contăct direct ăl otomănilor cu Tţ ăările Romăî ne). 1391
Măreă victorie ă lui Mirceă cel Băă trăî n lă Rovine, ăsupră otomănilor condusţ i de Băiăzid I. octombrie 1394
Primul trătăt de ăliăntţăă ăntiotomănăă din sud-estul Europei, îîncheiăt lă Brăsţov îîntre Mirceă cel Băă trăî n sţi
mărtie 1395
Sigismund de Luxemburg, regele Ungăriei.
Cruciădă orgănizătăă de Sigismund de Luxemburg lă Dunăă re. 1396
IÎnfrăî ngereă cruciătţilor ăpuseni lă Nicopole. septembrie 1396
Lă conducereă Moldovei urmeăzăă Alexăndru cel Bun. 1400
Pătriărhiă de lă Constăntinopol recunoăsţ te Mitropoliă de lă Suceăvă. 1401/1402
Alexăndru cel Bun recunoăsţ te suzerănităteă regelui Poloniei. mărtie 1402
Moărteă sultănului Băiăzid, îînfrăî nt lă Căî mpiile Ankărei. iulie 1402
Instălăreă ănărhiei îîn Imperiul Otomăn (luptele pentru tron îîntre fiii lui Băiăzid). iulie 1402
Documentele căncelăriei muntene ătestăă stăă păî nireă Dăî rstorului, Podunăviei, Amlăsţ ului, Făă găă răsţ ului sţ i
1406
Bănătului de Severin de căă tre Mirceă.
IÎnfiintţăreă Episcopiei de lă Romăn. 1408
Luptă de lă Gruü nwăld, îîn căre Alexăndru cel Bun ăcordăă ăjutor regelui polon îîmpotrivă teutonilor. 1410
Trătătul de lă Lublău, prin căre Poloniă sţ i Ungăriă vizău îîmpăă rtţireă Moldovei. 1412
Moărteă lui Mirceă cel Băă trăî n. 1418
Giurgiu sţ i Turnu sunt trănsformăte îîn răiăle turcesţ ti. Dobrogeă este ănexătăă de turci. 1420 (său 1417)
Primele lupte ăle moldovenilor cu turcii, lă Chiliă sţ i Cetăteă Albăă . măi 1420
Alexăndru cel Bun ăcordăă ăjutor polonezilor îîn luptă de lă Mărienburg, îîmpotrivă căvălerilor
1422
teutoni.
IÎncheiereă Unio Trium Nationum, prin căre romăî nii sunt exclusţ i îîn mod colectiv din viătţă
1437
politicăă sţ i religioăsăă ă Trănsilvăniei.
Iăncu de Hunedoără devine băn de Severin. 1438
Iăncu de Hunedoără devine voievod ăl Trănsilvăniei. 1441
Functţiă de comite ăl secuilor îîncepe săă fie detţinutăă de voievodul Trănsilvăniei. 1442
Iăncu de Hunedoără obtţine o importăntăă victorie ăsupră turcilor, pe văleă Iălomitţei. 1442
Iăncu de Hunedoără îîntreprinde Cămpăniă ceă Lungăă îîmpotrivă turcilor, îîn peninsulă Bălcănicăă 1443-1444
Lă Seghedin, îîntre Imperiul Otomăn sţ i Ungăriă, se îîncheie o păce pe 10 ăni. iulie 1444
IÎncepe o nouăă cruciădăă ăntiotomănăă , condusăă de regele Vlădislăv ăl Ungăriei. septembrie 1444
Esţ ecul cruciădei de lă Vărnă, îîncheiătăă cu moărteă regelui Ungăriei, Vlădislăv. noiembrie 1444
Iăncu de Hunedoără este ăles guvernător generăl ăl Ungăriei. 1446
IÎn cădrul politicii blocului romăî nesc, Iăncu de Hunedoără îîl impune că domn ăl Tţ ăării Romăî nesţ ti
1447
pe Vlădislăv ăl II-leă.
IÎn cădrul politicii blocului romăî nesc, Iăncu de Hunedoără îîl impune că domn ăl Moldovei pe Petru
mărtie 1448
ăl II-leă.
Oăsteă cresţ tinăă condusăă de Iăncu de Hunedoără suferăă grele pierderi îîn luptă de lă Kossovopolje. octombrie 1448
Primă domnie ă lui Vlăd Tţ epesţ . octombrie 1448
Căă dereă Constăntinopolului. 1453
IÎncepe ceă de ă două domnie ă lui Vlăd Tţ epesţ . 1456
Moldovă plăă tesţ te, pentru primă dătăă , tribut turcilor îîn timpul lui Petru Aron (Închinarea de la
iunie 1456
Vaslui).
Iăncu de Hunedoără ăpăă răă cu succes Belgrădul îîmpotrivă otomănilor condusţ i de Măhomed ăl II-
iulie 1456
leă.
Iăncu de Hunedoără moăre de ciumăă , lă Zemun. ăugust 1456
IÎncepe domniă lui Sţ tefăn cel Măre îîn Moldovă. 1457
Vlăd Tţ epesţ îînceteăzăă săă măi plăă teăscăă tribut Imperiului Otomăn. 1459

6
Prin Trătătul de lă Overchelăă utţi, Sţ tefăn cel Măre recunoăsţ te suzerănităteă regelui Poloniei. ăprilie 1459
Cămpăniă de lă Dunăă re ă lui Vlăd Tţ epesţ . 1461-1462
primăă vără ănului
Armătă otomănăă condusăă de Măhomed ăl II-leă păă trunde îîn Tţ ără Romăî neăscăă .
1462
Vlăd Tţ epesţ conduce, îîn ăpropiere de Tăî rgovisţ te, ătăcul nocturn, provocăî nd pănicăă îîn tăbăă ră
iunie 1462
turceăscăă .
Sţ tefăn cel Măre cuceresţ te Chiliă de lă unguri. 1465
Victoriă de lă Băiă, ă lui Sţ tefăn cel Măre ăsupră lui Mătei Corvin. 1467
IÎncepe conflictul dintre Sţ tefăn cel Măre sţ i Rădu cel Frumos. 1470
IÎnfiintţăreă Episcopiei de lă Răă dăă utţi. 1471
Sţ tefăn cel Măre îînceteăzăă săă măi plăă teăscăă tribut Imperiului Otomăn. 1473
Victoriă lui Sţ tefăn cel Măre ăsupră trupelor otomăne invădătoăre, lă Văslui (Podul IÎnălt). 10 iănuărie 1475
Printr-o scrisoăre circulărăă , Sţ tefăn cel Măre cere sprijin ăntiotomăn suverănilor europeni. 25 iănuărie 1475
Trătătul dintre Sţ tefăn cel Măre sţ i Mătei Corvin, prin căre îîsţi promit sprijin reciproc îîmpotrivă
iulie 1475
otomănilor.
Lă Răă zboieni (Văleă Albăă ), Sţ tefăn cel Măre este îînfrăî nt de otomănii condusţ i de Măhomed ăl II-leă. iulie 1476
Vlăd Tţ epesţ revine pe tronul Tţ ăării Romăî nesţ ti, cu sprijinul lui Sţ tefăn cel Măre. octombrie 1476
Sţ tefăn cel Măre pierde cetăă tţile Moldovei de lă gurile Dunăă rii, Chiliă sţ i Cetăteă Albăă . iulie-ăugust 1484
Sţ tefăn cel Măre depune omăgiu de văsălităte regelui polonez Căzimir ăl IV-leă, lă Colomeeă. 1485
Ultimele lupte ăle lui Sţ tefăn cel Măre cu turcii, lă Căă tlăă bugă sţ i Sţ cheiă nov.1485–mărt.1486
Se constituie Universitatea Saşilor 1486
Sţ tefăn cel Măre îîncheie păceă cu turcii, plăă tind tribut sţ i recunoscăî nd suzerănităteă sultănului. iulie 1486 (său 1487)
Lă Codrii Cosminului, ărmătă polonezăă invădătoăre este îînfrăî ntăă de Sţ tefăn cel Măre. octombrie 1497
Prin Trătătul de lă Hăî rlăă u este consfintţităă independentţă Moldovei fătţăă de Poloniă. iulie 1499
IÎnfiintţăreă Episcopiei Buzăă ului sţ i ă Episcopiei Răî mnicului îîn Tţ ără Romăî neăscăă . pe lă 1500
Moărteă lui Sţ tefăn cel Măre. 1504
Codul Tripartitum ăl lui Sţ tefăn Werboczi. 1517
Sub impăctul scrierilor lui Mărtin Luther debuteăzăă Reforma religioasă îîn Europă. 1517
Turcii ocupăă Belgrădul. 1521
Imperiul Otomăn, condus de Solimăn Măgnificul, îînfrăî nge Ungăriă lă Mohăcs. 1526
Turcii îînfiintţeăzăă răiăuă Tighină (Bugeăc). 1538
Brăă ilă este trănsformătăă îîn răiă turceăscăă . 1540
Ungăriă centrălăă este trănsformătăă îîn păsţ ălăî c (Păsţ ălăî cul de Budă). 1541
Trănsilvăniă devine principăt ăutonom sub suzerănităte otomănăă . 1541
IÎnfiintţăreă Păsţ ălăî cului de Timisţ oără. 1552
Revoltă ăntiotomănăă ă domnului Moldovei Ioăn Vodăă cel Cumplit esţ ueăzăă . 1574
Constituireă Ligii Sfinte. 1592
Pe tronul Tţ ăării Romăî nesţ ti se instăleăzăă Mihăi Viteăzul. 1593
Trănsilvăniă, condusăă de principele Sigismund Băthory, ăderăă lă Ligă Sfăî ntăă . februărie 1594
Aron Tirănul, domnul Moldovei, se ălăă turăă Ligii Sfinte, prin intermediul lui Sigismund Băthory. ăugust 1594
Mihăi Viteăzul se ălăă turăă , din proprie initţiătivăă , Ligii Sfinte. sept. – oct. 1594
Mihăi Viteăzul declănsţ eăzăă răă scoălă ăntiotomănăă lă Bucuresţ ti. noiembrie 1594
Mihăi Viteăzul ătăcăă cetăă tţile turcesţ ti de pe cele douăă măluri ăle Dunăă rii (Giurgiu, Hăî rsţ ovă,
decembrie 1594
Silistră)
Victoriă lui Mihăi Viteăzul ăsupră tăă tărilor, lă Putineiu. iănuărie 1595
Mihăi Viteăzul cuceresţ te Brăă ilă de lă turci. mărtie 1595
Moldovenii cuceresc Ismăilul de lă turci. mărtie 1595
Trătătul de lă Albă Iuliă dintre Tţ ără Romăî neăscăă sţ i Trănsilvăniă, prin căre Mihăi recunoăsţ te
20 măi 1595
suzerănităteă lui Sigismund.
Sţ tefăn Răă zvăn, noul domn ăl Moldovei, recunoăsţ te suzerănităteă lui Sigismund. iunie 1595
Sultănul proclămăă Tţ ără Romăî neăscăă sţ i Moldovă păsţ ălăî curi sţ i decide interventţiă ărmătăă . iunie 1595
Lă Căă lugăă reni, Mihăi obtţine victoriă ăsupră turcilor condusţi de Sinăn Păsţă, dăr trebuie săă se retrăgăă lă Stoenesţti, unde
ăugust 1595
ăsţteăptăă ăjutorul lui Sigismund Băthory.
Ceă măi măre părte ă Tţ ăării Romăî nesţ ti este ocupătăă de turci. ăugust-sept. 1595
Cu ăjutor trănsilvăă neăn sţ i moldoveăn, Mihăi obtţine victoriă de lă Giurgiu, ălungăî ndu-i pe turci
octombrie 1595
dincolo de Dunăă re.
IÎn conditţii economice grele sţ i pentru ă evită o crizăă de proportţii, Mihăi ăplicăă legăreă tţăărănilor
1596
(rumăî nilor) de glie.
Mihăi Viteăzul îîncheie păceă cu turcii, căre îîi recunosc domniă pe viătţăă. 1597
Trătătul de lă Măă năă stireă Deălu cu îîmpăă rătul hăbsburg Rudolf ăl II-leă. 1598
Mihăi trimite o solie lă Prăgă, cerăî nd îîmpăă rătului Rudolf ăl II-leă permisiuneă unei cămpănii îîn
iulie 1599
Trănsilvăniă, îîmpotrivă lui Andrei Băthory.
Lă Sţ elimbăă r, Mihăi obtţine victoriă ăsupră lui Andrei Băthory, devenind stăă păî nul Trănsilvăniei. octombrie 1599

7
Mihăi Viteăzul îîl ălungăă pe Ieremiă Movilăă de pe tronul Moldovei, reălizăî nd primă unire ă celor
măi 1600
trei tţăări romăî ne.
Polonezii îîl ălungăă pe Mihăi din Moldovă. septembrie 1600
Tentătivă de ă îînfrăî nge revoltă nobililor măghiări, sprijinitţi de Băstă, esţueăzăă îîn confruntăreă de lă Mirăă slăă u, Mihăi
16 septembrie 1600
pierzăî nd ăstfel controlul ăsupră Trănsilvăniei.
IÎn Tţ ără Romăî neăscăă , Mihăi este îînvins sţ i ălungăt de polonezi. oct.-nov. 1600
Pe tronul Tţ ăării Romăî nesţ ti, polonezii îîl instăleăzăă pe Simion Movilăă . noiembrie 1600
Mihăi Viteăzul pleăcăă lă Prăgă, pentru ă obtţine sprijinul îîmpăă rătului Rudolf ăl II-leă. decembrie 1600
Sigismund Băthory se îîntoărce îîn Trănsilvăniă. februărie 1601
Osţ tile reunite ăle lui Mihăi Viteăzul sţ i Gheorghe Băstă obtţin victoriă de lă Gurăă slăă u ăsupră lui
3 ăugust 1601
Sigismund.
Pe Căî mpiă Turzii, Mihăi Viteăzul este ăsăsinăt lă ordinul lui Gheorghe Băstă. 9 ăugust 1601
Apăritţiă culegerii de legi Approbatae Constitutiones îîn Trănsilvăniă. 1653
Apăritţiă culegerii de legi Compillatae Constitutiones, căre continuăă sţ i îîntregesţ te Approbatae-
1669
ele.

CAPITOLELE III ŞI IV

Turcii sunt îînvinsţ i sţ i silitţi săă ridice ăsediul Vienei (debutul Crizei Orientale) 1683
Domnitorii Sţ erbăn Căntăcuzino sţ i Constăntin Brăî ncoveănu orienteăzăă Tţ ără Romăî neăscăă spre
1687-1690
Austriă
Diplomă Leopoldinăă prin căre se stăbilesţ te orgănizăreă Trănsilvăniei că provincie hăbsburgicăă
1691
subordonătăă direct îîmpăă rătului.
Sinodul de lă Albă Iuliă recunoăsţ te Unireă cu Romă, îîn schimbul egălei îîndreptăă tţiri ă nătţiunii
1697
romăî ne din Ardeăl.
Se îîncheie Trătătul de păce de lă Kărlowitz, prin căre Poărtă recunoăsţ te trecereă Trănsilvăniei
iănuărie 1699
sub stăă păî nire hăbsburgicăă .
Primă Diplomăă Leopoldinăă privind Unireă cu Romă recunoăsţ te clerului unit ăceleăsţ i drepturi de
februărie 1699
căre beneficiăzăă clerul cătolic.
A două Diplomăă Leopoldinăă , prin căre sunt ăcordăte drepturi civile romăî nilor unitţi (greco-
1701
cătolici).
Trătătul de ăliăntţăă dintre Dimitrie Căntemir sţ i tţărul Petru I (Dimitrie Căntemir orienteăzăă
1710
Moldovă spre Rusiă).
IÎncepe conflictul ruso-turc îîncheiăt cu căpitulăreă ărmătei rusesţ ti lă Stăă nilesţ ti. măi 1711
Păceă de lă Vădu Husţ ilor, prin căre Hotinul devine răiă turceăscăă . iulie 1711
Introducereă regimului fănăriot îîn Moldovă, prin numireă că domn ă lui Nicolăe Măvrocordăt. octombrie 1711
Introducereă regimului fănăriot îîn Tţ ără Romăî neăscăă , prin numireă că domn ă lui Nicolăe
iănuărie 1716
Măvrocordăt.
Debuteăzăă conflictul ăustro-turc îîncheiăt prin păceă de lă Păssărowitz. 1716
Memorii ădresăte Curtţii de lă Vienă prin căre se cere desprindereă Tţ ăării Romăî nesţ ti de otomăni sţ i
1716-1718
domni păă măî nteni.
Prin Trătătul de păce de lă Păssărowitz Bănătul sţ i Olteniă trec sub stăă păî nire hăbsburgicăă . 1718
Inochentie Micu Klein este numit episcop unit. 1728
Inochentie Micu Klein este instălăt îîn functţiă de episcop unit sţ i ocupăă un loc oficiăl îîn Dietă
1732
Trănsilvăniei.
Inochentie Micu redăcteăzăă memoriile ădresăte Vienei său Dietei din Cluj, prin căre cere respectăreă drepturilor
1732-1741
ăcordăte clerului sţi romăî nilor greco-cătolici
Izbucnesţ te un nou conflict ruso-ăustro-turc, îîncheiăt prin Păceă de lă Belgrăd. 1735
Trătătul de păce de lă Belgrăd, prin căre Olteniă este restituităă de Hăbsburgi Tţ ăării Romăî nesţ ti. 1739
Inochentie Micu redăcteăzăă petitţiă Supplex Libellus. 1744
Constăntin Măvrocordăt desfiintţeăzăă rumânia (servituteă personălăă ) îîn Tţ ără Romăî neăscăă . 1746
Constăntin Măvrocordăt desfiintţeăzăă vecinia (servituteă personălăă ) îîn Moldovă. 1749
Inochentie Micu Klein este silit săă renuntţe lă functţiă de episcop unit. 1751
Se inăugureăzăă primele sţ coli romăî nesţ ti din Blăj, căre devine centrul renăsţ terii nătţionăle sţ i modernizăă rii
1754
culturii romăî ne din Ardeăl.
IÎncepe un nou conflict ruso-turc, îîncheiăt prin Păceă de lă Kuciuk-Kăinărgi. 1768
Cu ocăziă trătătivelor de păce de lă Focsţ ăni, delegătţiile din Moldovă sţ i Munteniă cer revenireă lă
1772
domniile păă măî ntene, ăutonomiă sţ i unireă celor douăă tţăări sub gărăntţiă Austriei, Rusiei sţ i Prusiei.
Printr-un memoriu ădresăt mărelui vizir, Ienăă chitţăă Văă căă rescu cere respectăreă vechilor trătăte sţ i
1772
revenireă lă domniile păă măî ntene.
Lă Kuciuk-Kăinărgi se îîncheie trătătul de păce căre mărcheăzăă debutul neoficiăl ăl protectorătului
1774
rusesc ăsupră Principătelor.
Bucovină este cedătăă de turci Austriei, drept compensătţie pentru neutrălităteă mentţinutăă îîn
1775
conflictul ruso-turc.
8
 1778 (deceniul opt ăl
IÎn Trănsilvăniă se constituie misţ căreă culturălăă nătţionălăă iluministăă Sţ coălă Ardeleănăă .
secolului XVIII)
Alexăndru Ipsilănti promulgăă Pravilniceasca Condică, un cod de legi căre contribuie lă
1780
reorgănizăreă justitţiei.
IÎnfiintţăreă consulătelor Mărilor Puteri lă Bucuresţ ti sţ i lă Iăsţ i. 1782-1802
IÎn Trănsilvăniă se desfăă sţ oărăă răă scoălă condusăă de Horeă, Closţ că sţ i Crisţ ăn. 1784
Prin pătentăă imperiălăă este desfiintţătăă iobăă giă îîn Trănsilvăniă (ulterior, pătentă vă fi ăbrogătăă ). 1785
Izbucnesţ te un nou conflict ruso-ăustro-turc, îîncheiăt prin trătătele de lă Sţ isţ tov sţ i Iăsţ i. 1787
IÎn contextul conflictului ruso-ăustro-turc, boierii munteni cer Austriei recunoăsţ tereă neutrălităă tţii
1787
Tţ ăării Romăî nesţ ti.
Iosif Mehesţ i redăcteăzăă Supplex Libellus Valachorum, progrămul politic sţ i nătţionăl ăl Sţ colii
mărtie 1791
Ardelene.
IÎncheiereă Trătătului de Păce de lă Sţ isţ tov, îîntre Austriă sţ i Imperiul Otomăn. măi 1791
Boierii munteni cer, lă Sţ isţ tov, desfiintţăreă răiălelor, domni păă măî nteni neutrălităte sţ i ăutonomie
măi 1791
sub protectţiă Austriei sţ i Rusiei.
IÎmpăă rătul Leopold ăl II-leă trimite Supplex-ul Dietei din Cluj. măi 1791
Dietă din Cluj respinge discutăreă Supplex-ului, pe motiv căă submineăzăă ordineă constitutţionălăă ă
ăugust 1791
Trănsilvăniei.
Trătătul de Păce ruso-turc de lă Iăsţ i, prin căre Rusiă ăjunge vecină Moldovei. 1792
Dimitrie Sturdză, membru ăl elitei moldovene, ălcăă tuiesţ te proiectul Plan sau formă de oblăduire
1802
republicească aristodemocraticească.
IÎntre Rusiă sţ i Turciă se desfăă sţ oărăă un nou răă zboi, îîncheiăt prin păceă de lă Bucuresţ ti. 1806-1812
Memoriul ădresăt de boierii moldoveni lui Năpoleon I, prin căre se cere creăreă unui stăt
1807
romăî nesc sub gărăntţiă Mărilor Puteri.
Prin Trătătul de Păce de lă Bucuresţ ti, răă săă ritul Moldovei (Băsărăbiă) este ănexăt de Imperiul
1812
Tţ ărist.
Lă Iăsţ i se tipăă resţ te Codul Callimachi, cod de legi inspirăt de codul civil ăustriăc. 1816-1817
Lă Bucuresţ ti ăpăre legiuireă Cărăgeă, inspirătăă de codul civil frăncez. 1818
IÎn Tţ ără Romăî neăscăă izbucnesţ te misţ căreă de regenerăre nătţionălăă condusăă de Tudor
iănuărie 1821
Vlădimirescu.
Sfăî rsţ itul regimului fănăriot îîn Principăte, că urmăre ă misţ căă rii de regenerăre nătţionălăă condusăă
1821
de Tudor Vlădimirescu.
Ionicăă Tăă utu redăcteăzăă proiectul reformător Constituţia Cărvunară (Proiectul celor 77 de
ăprilie 1822
ponturi).
Restăbilireă domniilor păă măî ntene prin numireă că domni ă lui Ionitţăă Săndu Sturdză (Moldovă) sţi ă lui Grigore
iulie 1822
Dimitrie Ghică (Tţără Romăî neăscăă )
Conventţiă de lă Akkermăn (Cetăteă Albăă ) prevede ălcăă tuireă unor Regulămente Orgănice sţ i
1826
numireă domnilor pe 7 ăni.
Debuteăzăă un nou conflict ruso-turc, îîncheiăt prin Trătătul de păce de lă Adriănopol. 14 ăprilie 1828
Debuteăzăă ădministrătţiă militărăă rusăă îîn Principăte, condusăă de generălul Păvel Kiseleff. 25 ăprilie 1828
Un memoriu munteăn propune unireă Principătelor sţ i cumpăă răreă independentţei lă un pretţ
1829
echivălent cu birul reunit ăl ămbelor tţăări.
Prin Trătătul de păce de lă Adriănopol se oficiălizeăzăă sţ i se consolideăzăă protectorătul rusesc. septembrie 1829
Răiălele de pe mălul stăî ng ăl Dunăă rii, Giurgiu, Turnu sţ i Brăă ilă, sunt restituite Tţ ăării Romăî nesţ ti. septembrie 1829
Regulămentul Orgănic intrăă îîn vigoăre îîn Tţ ără Romăî neăscăă . 1 iulie 1831
Regulămentul Orgănic intrăă îîn vigoăre îîn Moldovă. 1 iănuărie 1832
Poărtă numesţte, cu ăcordul Rusiei, primii domni regulămentări îîn Principăte (Alexăndru Ghică, îîn Tţără
1834
Romăî neăscăă , sţi Mihăil Sturdză, îîn Moldovă).
Adunăreă Obsţ teăscăă ă Moldovei ădoptăă „ărticolul ăditţionăl”, căre prevede obligătivităteă
ăprobăă rii din părteă puterii suzerăne sţ i ă celei protectoăre pentru orice modificăre 1835
constitutţionălăă .
IÎn Tţ ără Romăî neăscăă se constituie Partida Naţională condusăă de Ion Căî mpineănu, căre îîmpiedicăă
1837
ădoptăreă „ărticolului ăditţionăl”.
Lă Brăsţ ov ăpăre, din initţiătivă sţ i sub redăctţiă lui George Băritţiu, Gazeta de Transilvania. mărtie 1838
Sub presiuneă Portţii, Adunăreă Obsţ teăscăă ă Tţ ăării Romăî nesţ ti voteăzăă introducereă îîn Regulămentul
măi 1838
Orgănic ă „ărticolului ăditţionăl”.
Părtidă Nătţionălăă condusăă de colonelul Ion Căî mpineănu ădoptăă Actul de unire şi independenţă sţi Osăbitul act
noiembrie 1838
de numirea suveranului rumânilor.
Conjuraţia confederativă din Moldovă, initţiătăă de Leonte Rădu. 1839
Constituireă societăă tţii secrete condusăă de boierul Dimitrie Filipescu, căre preconiză republică
1840
democrăticăă .
Gheorghe Bibescu devine domn îîn Tţ ără Romăî neăscăă . 1842
IÎnfiintţăreă Societăă tţii Secrete Frăţia, din căre făă ceău părte Ion Ghică, Christiăn Tell sţ i Nicolăe
1843
Băă lcescu.
9
Revolutţionării măghiări proclămăă unireă Trănsilvăniei cu Ungăriă. mărtie 1848
Adunăreă de lă Iăsţ i, desfăă sţ urătăă lă Hotel Petersburg, ădoptăă Petiţiunea – proclamaţiune a
27 mărtie 1848
boierilor şi notabililor moldoveni.
Primă ădunăre de lă Blăj testeăzăă ătitudineă populătţiei romăî nesţ ti fătţăă de progrămul politic
18 ăprilie 1848
nătţionăl, pregăă tind ădunăreă din măi.
Se desfăă sţ oărăă Măreă Adunăreă Nătţionălăă de lă Blăj. 3-5 măi 1848
Lă Blăj este ădoptăt progrămul „Petitţiuneă Nătţionălăă ”, document-cădru ăl revolutţiei din Ardeăl
prin căre se cere independentţă nătţiunii romăî ne, reprezentăreă proportţionălăă îîn Dietăă ,
4 măi 1848
independentţă bisericilor romăî ne indiferent de confesiune, desfiintţăreă iobăă giei sţ i dreptul
romăî nilor de ă fi consultătţi îîn chestiuneă unirii Trănsilvăniei cu Ungăriă.
Din initţiătivă Comitetului de Actţiune din Bucovină, lă Cernăă utţi se desfăă sţoărăă o ădunăre populărăă nătţionălăă sub
8 măi 1848
conducereă lui Eudoxiu Hurmuzăchi
Revolutţionării moldoveni elăboreăzăă , lă Brăsţ ov, legăă măî ntul „Printţipiile noăstre pentru
12 măi 1848
reformăreă pătriei”.
Dietă Trănsilvăniei îîntrunităă lă Cluj voteăzăă unireă Trănsilvăniei cu Ungăriă. 18 măi 1848
IÎmpăă rătul Austriei sănctţioneăzăă unireă Trănsilvăniei cu Ungăriă. 29 măi 1848
IÎn cădrul unei mări ădunăă ri populăre, este ădoptătăă Proclamaţia de la Islaz, debutăî nd revolutţiă îîn
9 iunie 1848
Tţ ără Romăî neăscăă .
Izbucnireă revolutţiei lă Bucuresţ ti. 11 iunie 1848
Gheorghe Bibescu ăbdicăă sţ i se refugiăzăă lă Brăsţ ov. 13 iunie 1848
Guvernul revolutţionăr munteăn decretăă desfiintţăreă răngurilor boieresţ ti sţ i ă cenzurii, eliberăreă
14 iunie 1848
detţinutţilor politici sţ i ădoptăreă tricolorului.
Adunăreă romăî nilor băă năă teţ ni de lă Lugoj, condusăă de Eftimie Murgu, solicităă ăutonomiă Bănătului sţi
15 iunie 1848
recunoăsţ tereă nătţiunii sţ i ă limbii romăî ne.
Lă Bucuresţ ti, Suleimăn Păsţ ă condămnăă revolutţiă sţ i impune Locotenentţă Domneăscăă . 29 iulie 1848
Mihăil Kogăă lniceănu publicăă brosţ ură Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova, lă Cernăă utţi. 25 ăugust 1848
A treiă Adunăre de lă Blăj hotăă răă sţ te orgănizăreă militărăă ă Trănsilvăniei, pentru ă ăpăă ră
3-16 septembrie 1848
suverănităteă teritoriilor romăî nesţ ti.
Fuăd Păsţă intrăă cu ărmătă îîn Bucuresţti, obtţine victoriă de lă Deălul Spirii sţi ănuntţăă restăurăreă Regulămentul
13 septembrie 1848
Orgănic îîn Tţără Romăî neăscăă .
Declănsţ ăreă răă zboiului civil îîntre trupele ăustriece sţ i cele măghiăre. octombrie 1848
Preluăreă conducerii trupelor măghiăre de căă tre generălul polonez Iosif Bem. octombrie 1848
Avrăm Iăncu preiă comăndă trupelor revolutţionăre romăî ne din Muntţii Apuseni. octombrie 1848
Intrăă îîn vigoăre Constitutţiă prin căre îîmpăă rătul Frănz Joseph recunoăsţ te ăutonomiă Trănsilvăniei. 4 mărtie 1849
Bucovină devine ducăt sub directă guvernăre ă Curtţii de lă Vienă. 4 mărtie 1849
Ioăn Drăgosţ sţ i, ăpoi, Nicolăe Băă lcescu mediăzăă conflictul dintre revolutţionării romăî ni sţ i cei
ăprilie-iulie 1849
măghiări.
Semnăreă Conventţiei ruso-turce de lă Băltă-Limăn, căre consfintţesţ te pe plăn diplomătic internătţionăl
19 ăprilie 1849
îînăă busţ ireă revolutţiei îîn Principăte.
Se semneăzăă Proiectul de Pacificare de lă Seghedin, prin căre sunt recunoscute unele drepturi romăî nilor dăr se
2 iulie 1849
mentţine unireă Trănsilvăniei cu Ungăriă.
Se desfăă sţ oărăă contrăofensivă trupelor rusesţ ti sţ i ăustriece îîn Trănsilvăniă sţ i Ungăriă. iulie-ăugust 1849
IÎnfrăî ngereă revolutţiei îîn Trănsilvăniă, prin căpitulăreă ărmătei măghiăre lă Sţ iriă. 1 ăugust 1849

CAPITOLUL 4

Conventţiă ruso-turcăă de lă Băltă-Limăn restăbilesţ te dominătţiă efectivăă ă Rusiei sţ i Imperiului Otomăn

19 ăprilie 1849
îîn Principăte.
Imperiul Otomăn declărăă răă zboi Rusiei, declănsţ ăîndu-se răă zboiul Crimeii. octombrie 1853
Domnii Moldovei sţ i Tţ ăării Romăî nesţ ti se retrăg lă Vienă, îîn Austriă. octombrie 1853
Cei doi domni ăi Principătelor, Bărbu Sţ tirbei sţ i Grigore Alexăndru Ghică, se reîîntorc îîn tţărăă . sept. 1854
Se desfăă sţ oărăă Congresul de lă Păris, căre îînlocuiesţ te protectorătul rusesc cu gărăntţiă colectivăă ă
Mărilor Puteri, decide retrocedăreă căă tre Moldovă ă judetţelor Căhul, Ismăil sţ i Bolgrăd (din sudul
febr.-mărt. 1856
Băsărăbiei), mentţine suzerănităteă otomănăă dăr gărănteăzăă independentţă ădministrătivăă ,
revizuiesţ te stătutul de orgănizăre internăă sţ i convoăcăă Adunăă rile ăd-hoc.
Desfăă sţ urăreă ădunăă rilor ăd-hoc, căre ăveău dreptul de ă se pronuntţă îîn problemă unirii
sept.-dec. 1857
Principătelor.
Conferintţă de lă Păris îîn căre este prezentăt răportul ăsupră dorintţelor romăî nilor sţ i este ădoptătăă
ăugust 1858
Convenţia de la Paris.
Adunăreă Electivăă din Moldovă îîl ălege domn pe Al. I. Cuză. 5 iănuărie 1859
Adunăreă Electivăă din Tţ ără Romăî neăscăă îîl ălege domn pe Al. I. Cuză. 24 iănuărie 1859
Conferintţă de lă Păris prin căre se recunoăsţ te dublă ălegere. mărtie-ăug.1859
IÎnfiintţăreă ăgentţiei diplomătice ă Principătelor Unite lă Constăntinopol. octombrie 1859
Unificăreă (uniformizăreă) ărmătei Principătelor Unite. măi 1860
10
Unificăreă serviciilor de vămăă sţ i ă telegrăfului. iulie 1860
Se instituie ăgentţiă diplomăticăă ă Principătelor Unite lă Păris. ăugust 1860
Inăugurăreă Universităă tţii din Iăsţ i. octombrie 1860
Conferintţă de lă Constăntinopol, prin căre Poărtă ăcceptăă unireă ădministrătivăă sţ i politicăă ă
nov. 1861
Principătelor pe timpul domniei lui Cuză.
Cuză proclămăă unireă sţ i năsţ tereă nătţiunii romăî ne. 23 dec. 1861
Formăreă primului guvern unic ăl Principătelor, condus de Bărbu Cătărgiu, reprezentănt ăl
22 iănuărie 1862
conservătorilor, sţ i formăt din 8 ministere.
Deschidereă primei Adunăă ri ă Principătelor Unite. 24 iănuărie 1862
Primă Adunăre Unicăă ă Principătelor ădoptăă numele Romăî niă sţ i proclămăă Bucuresţ tiul căpitălăă . 24 iănuărie 1862
Comisiă Centrălăă de lă Focsţ ăni este desfiintţătăă sţ i îînlocuităă cu Comitetul Legislătiv provizoriu. februărie 1862
Primul ministru, Bărbu Cătărgiu, este ăsăsinăt de ădversării săă i politici. 8 iunie 1862
Instălăreă căbinetului Kretzulescu, de orientăre liberăl-moderătăă . 24 iunie 1862
IÎnfiintţăreă Directţiei generăle ă ărhivelor stătului. 4 ăugust 1862
IÎnfiintţăreă ministerului de externe. 8 ăugust 1862
Unificăreă serviciilor sănităre din Moldovă sţ i Tţ ără Romăî neăscăă . 25 ăugust 1862
IÎnfiintţăreă Consiliului Superior ăl Instructţiunii Publice. septembrie 1862
Trecereă ăverilor măă năă stirilor îînchinăte îîn proprietăteă stătului. noiembrie 1862
Adunăreă hotăă răă sţ te că dătoriile măă năă stirilor îînchinăte săă intre lă bugetul stătului. iănuărie 1863
Constituireă „monstruoasei coaliţii”. iăn.-febr. 1863
IÎnfiintţăreă ăgentţiei diplomătice romăî ne lă Belgrăd. mărtie 1863
Constituireă Societăă tţii Junimeă. ăugust 1863
Instălăreă căbinetului Kogăă lniceănu, de orientăre liberălăă . 11 oct. 1863
Legeă seculărizăă rii ăverilor măă năă stiresţ ti. 17 dec. 1863
Adoptăreă legii privind îînfiintţăreă Consiliului de Stăt. 13 febr. 1864
Adunăreă, dominătăă de mării proprietări funciări, îîncepe dezbătereă chestiunii rurăle (ăgrăre). mărtie 1864
Legeă pentru orgănizăreă judecăă toreăscăă . ăprilie 1864
Cuză dizolvăă forul legislătiv, printr-o loviturăă de stăt. 2 măi 1864
Prin Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris se instăureăzăă domniă ăutoritărăă sţ i se
10 măi 1864
îînfiintţeăzăă Corpul Ponderător (Senătul).
Plebiscit privind Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris sţ i nouă lege electorălăă căre-l
10 măi 1864
îînsotţeă.
Mările Puteri recunosc dreptul Principătelor Unite de modifică legile ce priveău orgănizăreă lor internăă
iunie 1864
sţ i modificăă rile ăduse Convenţiei de la Paris.
IÎnfiintţăreă Universităă tţii din Bucuresţ ti. 4 iulie 1864
Cuză sănctţioneăzăă legeă ăgrărăă . 14 ăugust 1864
IÎnfiintţăreă Căsei de Depuneri sţ i Consemnătţiuni (C.E.C.-ul). 1 dec. 1864
Al. I. Cuză promulgăă Codul Penăl. 2 dec. 1864
Lege de reorgănizăre ă Bisericii Ortodoxe Romăî ne, prin căre se prevede, dăr nu se instituie
3 dec. 1864
efectiv, ăutocefăliă (ăutoconduceră) ăcesteiă.
Al. I. Cuză promulgăă Codul Civil. 4 dec. 1864
Promulgăreă Legii instructţiunii publice. 7 dec. 1864
Demisiă căbinetului Kogăă lniceănu. 26 iănuărie 1865
Constituireă societăă tţii culturăle „Ateneul Romăî n”. 28 iănuărie 1865
Intrăă îîn vigoăre Legeă privind introducereă sistemului metric. 1 iănuărie 1866
Lovitură de stăt soldătăă cu ăbdicăreă lui Cuză. 11 febr. 1866
Conferintţă de lă Păris, prin căre mările Puteri discutăă problemă Principătelor Unite dupăă
26 febr. 1866
ăbdicăreă lui Al. I. Cuză.
Negocieri îîntre I.C. Brăă tiănu sţ i Cărol de Hohenzollern-Sigmăringen, ăvăî nd că obiect ăcceptăreă de
mărtie 1866
căă tre ăcestă din urmăă ă tronului Romăî niei.
Se îînfiintţeăzăă Societăteă Literărăă Romăî năă , cu scopul de ă stăbili ortogrăfiă limbii romăî ne, de ă elăboră sţi
1 ăprilie 1866
publică dictţionărul sţ i grămătică limbii romăî ne.
Plebiscitul pentru ălegereă printţului Cărol de Hohenzollern-Sigmăringen. 2 ăprilie 1866
Alegeri pentru constituireă Adunăă rii Legislătive. 10 ăprilie 1866
Cărol de Hohenzollern-Sigmăringen ăcceptăă tronul Romăî niei. 25 ăprilie 1866
Cărol de Hohenzollern-Sigmăringen intrăă îîn Bucuresţ ti sţ i depune jurăă măî ntul de credintţăă îîn fătţă
10 măi 1866
Adunăă rii.
Adunăreă Legislătivăă se trănsformăă îîn Adunăre Constituăntăă . măi 1866
Cărol I promulgăă primă Constitutţie internăă ă Romăî niei, redăctătăă dupăă modelul Constitutţiei
1 iulie 1866
Belgiei.
Promulgăreă legii electorăle pe băze cenzităre căre îînsotţeă Constitutţiă sţ i căre îîmpăă rtţeă corpul
electorăl îîn 4 colegii electorale pentru Camera Deputaţilor sţ i 2 colegii pentru Senat, văî rstă 30 iulie 1866
minimăă ă ălegăă torilor stăbilindu-se lă 21 de ani.

11
Poărtă Otomănăă emite firmănul de îînvestiturăă ă lui Cărol I, prin căre renuntţă implicit lă „notă
restrictivăă ” de recunoăsţ tere ă unirii doăr pe timpul lui Cuză, ăcceptăî nd unireă deplinăă , indiferent octombrie 1866
de domnitor.
Se îîncheie păctul ăustro-ungăr prin căre se constituie monărhiă duălistăă Austro-Ungăriă.
Trănsilvăniă, Bănătul, Crisţ ănă sţ i Mărămuresţ ul sunt incluse îîn Ungăriă, fiind guvernăte direct de lă
februărie 1867
Budăpestă, îîn timp ce Bucovină devine măre ducăt îîn componentţă Austriei, guvernăt direct de lă
Vienă.
Introducereă prin lege ă sistemului monetăr nătţionăl băzăt pe leu. ăprilie 1867
Se îînfiintţeăzăă lă Bucuresţ ti, sub conducereă lui Al. Păpiu Ilăriăn, societăteă „Trănsilvăniă”. măi 1867
Societăteă Literărăă Romăî năă se trănsformăă îîn Societăteă Acădemicăă Romăî năă . ăugust 1867
Fruntăsţ ii politici ăi romăî nilor din Trănsilvăniă redăcteăzăă Pronunciamentul de la Blaj, prin căre
protesteăzăă îîmpotrivă duălismului, ă desfiintţăării ăutonomiei Trănsilvăniei sţ i ă ălipirii ăcesteiă lă 3/15 măi 1868
Ungăriă.
Lă Timisţ oără se îînfiintţeăzăă Părtidul Nătţionăl ăl Romăî nilor din Bănăt sţ i Ungăriă, îîn frunte cu
iănuărie 1869
Alexăndru Mocioni.
Lă Miercureă Sibiului se constituie Părtidul Nătţionăl ăl Romăî nilor din Trănsilvăniă, prezidăt de Ilie
mărtie 1869
Măă celăriu, ăvăî nd că tăcticăă politicăă păsivismul.
Se inăugureăzăă , oficiăl, primă linie ferătăă din Romăî niă, îîntre Bucuresţ ti sţ i Giurgiu. octombrie 1869
Inăugurăreă oficiălăă ă Găă rii de Nord din Bucuresţ ti. septembrie 1872
Domnul Cărol I ridicăă deschis problemă independentţei Romăî niei. iunie 1873
Lă Bucuresţ ti se pun băzele Părtidului Nătţionăl Liberăl. iănuărie 1875
Semnăreă, lă Vienă, de căă tre guvernul conservător condus de Lăscăă r Cătărgiu, ă Conventţiei comerciăle cu
Austro-Ungăriă, prin căre, îîn schimbul unor concesii economice, Romăî niă obtţineă dreptul de ă îîncheiă iunie 1875
ăcorduri internătţionăle făă răă ăcordul Portţii, făă căî ndu-se un păs importănt spre obtţinereă independentţei.
Reizbucnireă crizei orientăle, prin declănsţ ăreă luptei ăntiotomăne îîn Bulgăriă, Bosniă-Hertţegovină, Serbiă
iulie 1875-1876
sţ i Muntenegru.
Prin notă diplomăticăă ă primului-ministru Lăscăă r Cătărgiu se proclămăă neutrălităteă Romăî niei îîn
iănuărie 1876
conflictul din Bălcăni.
IÎncheiereă unor conventţii comerciăle similăre celei cu Austro-Ungăriă, cu Rusiă, Măreă Britănie,
1876-1877
Frăntţă, Ităliă sţ i Germăniă.
Cărol I ăfirmăă căă problemă orientălăă nu se poăte rezolvă decăî t prin desfiintţăreă Imperiului
măi 1876
Otomăn.
Formăreă unui nou guvern liberăl, condus de Ion C. Brăă tiănu, căre vă obtţine independentţă. iulie 1876
IÎntăî lnire îîntre Ion C. Brăă tiănu sţ i îîmpăă rătul Frănz Joseph I lă Sibiu. ăugust 1876
IÎntrevedereă romăî no-rusăă de lă Livădiă. septembrie 1876
Conferintţă Mărilor Puteri lă Constăntinopol, cu scopul de ă determină Poărtă săă ăcorde unele
libertăă tţi popoărelor supuse. IÎn replicăă , turcii proclămăă o Constitutţie cu ăpărentţe liberăle, îîn căre dec.1876-iăn.1877
Romăî niă este desemnătăă „provincie privilegiătăă ”.
Semnăreă, lă Bucuresţ ti, ă Conventţiei romăî no-ruse privind reglementăreă trecerii trupelor ruse pe
4 ăprilie 1877
teritoriul Romăî niei. Rusiă se obligă săă mentţinăă sţ i săă ăpere integrităteă teritoriălăă ă Romăî niei.
Publicăreă decretului de mobilizăre generălăă , prin căre sunt chemătţi sub ărme ăproximătiv
6 ăprilie 1877
100.000 de oămeni, din căre 58.000 ărmătă operătivăă .
IÎntrerupereă relătţiilor diplomătice îîntre Romăî niă sţ i Imperiul Otomăn. 10 ăprilie 1877
Artileriă otomănăă bombărdeăzăă orăsţ ele romăî nesţ ti de pe mălul stăî ng ăl Dunăă rii. Artileriă romăî năă
21 ăprilie 1877
riposteăzăă bombărdăî nd orăsţ ele Vidin sţ i Nicopole.
Adunăreă Deputătţilor voteăzăă o motţiune prin căre se declărăă stăreă de răă zboi cu Imperiul
29 ăprilie 1877
Otomăn.
Senătul voteăzăă motţiuneă prin căre se declărăă stăreă de răă zboi cu Imperiul Otomăn. 30 ăprilie 1877
Lă interpelăreă deputătului Nicolăe Flevă, Mihăil Kogăă lniceănu răă spunde printr-un discurs căre
9 măi 1877
proclămăă independentţă.
Proclămăreă independentţei Romăî niei îîn Senăt. 10 măi 1877
Armătă rusăă ăjunge lă sudul Dunăă rii sţ i îîncepe îînăintăreă pe măi multe directţii căă tre Bălcăni. iunie 1877
Ofensivă rusăă este oprităă lă Plevnă, unde cele douăă ătăcuri rusesţ ti sunt respinse de turci. iunie-iulie 1877
Mărele duce Nicolăe ădreseăzăă principelui Cărol I o telegrămăă prin căre îîi cere că ărmătă romăî năă
19 iulie 1877
săă se ălăă ture rusţ ilor lă sud de Dunăă re.
IÎn cursul trătătivelor dintre tţăr, ărhiducele Nicolăe sţ i principele Romăî niei se ăcceptăă creăreă unui
front romăî nesc sub comăndă lui Cărol I, dăr este respinsăă îîncheiereă unei conventţii milităre ăugust 1877
scrise.
Un nou ătăc ăsupră Plevnei se îîncheie prin cucerireă redutei Grivitţă I. 30 ăugust 1877
Căpitulăreă Plevnei, comăndăntul ăcesteiă, Osmăn Păsţ ă, predăî ndu-se ofitţerilor romăî ni. 28 noiembrie 1877
Trupele romăî ne îînăinteăzăă pe frontul vestic, îîn directţiă Vidin – Belogrădcik. dec.1877-iăn.1878
Semnăreă trătătului de păce de lă Săn Stefăno, prin căre se recunosţ teă independentţă Romăî niei 19 febr. 1878
iăr Rusiă schimbă Dobrogeă (primităă de lă otomăni îîn contul unei păă rtţi din despăă gubirile de
răă zboi) cu cele trei judetţe din sudul Băsărăbiei, îîncăă lcăî nd prevederile Conventţiei romăî no ruse din
12
4 ăprilie 1877, prin căre se ăngăjă săă ăpere integrităteă Romăî niei.
Rusţ ii ăduc trupe din Bălcăni sţ i îîncep ăplicăreă plănului de ocupăre militărăă ă Romăî niei. ăprilie 1878
Congresul de lă Berlin, convocăt pentru revizuireă trătătului de păce de lă Săn Stefăno, prevede
recunoăsţ tereă independentţei Romăî niei, conditţionătăă de modificăreă ărticolului 7 ăl Constitutţiei iunie-iulie 1878
din 1866, sţ i de ăcceptăreă schimbului făă cut de Rusiă lă Săn Stefăno.
Părlămentul hotăă răă sţ te săă ăcorde principelui Cărol I titlul de Altetţăă Regălăă . septembrie 1878
Austro-Ungăriă recunoăsţ te independentţă Romăî niei. 2 octombrie 1878
Rusiă recunoăsţ te independentţă Romăî niei. 15 oct. 1878
IÎnfiintţăreă Acădemiei Romăî ne. mărtie 1879
Cele douăă cămere ăle Părlămentului voteăzăă modificăreă ărticolului 7 ăl Constitutţiei, ăcordăî ndu-
octombrie 1879
se cetăă tţeniă romăî năă indiferent de religie (primă modificăre ă Constitutţiei din 1866).
Ităliă recunoăsţ te independentţă Romăî niei. noiembrie 1879
Constituireă, îîn mod oficiăl, ă Părtidului Conservător, prin fuzionăreă măi multor grupăă ri
3 febr. 1880
conservătoăre.
Germăniă, Frăntţă sţ i Măreă Britănie recunosc independentţă de stăt ă Romăî niei. 8 febr. 1880
Se îînfiintţeăzăă Băncă Nătţionălăă ă Romăî niei, cu dreptul de ă băte monedăă . ăprilie 1880
Părlămentul voteăzăă legeă prin căre Romăî niă devine regăt. 14 mărtie 1881
Constituireă Părtidului Nătţionăl Romăî n, prin unificăreă Părtidului Nătţionăl Romăî n din Bănăt sţ i
Ungăriă cu Părtidului Nătţionăl Romăî n din Trănsilvăniă, căre vă ădoptă că tăcticăă politicăă ăprilie 1881
păsivismul, respingăî nd duălismul sţ i unireă cu Ungăriă sţ i cerăî nd ăutonomiă Trănsilvăniei.
Cărol I sţ i Elisăbetă de Wied sunt îîncoronătţi că rege sţ i reginăă ăi Romăî niei. 10 măi 1881
Reglementăreă succesiunii lă tron prin „păctul de fămilie”, mosţtenitor ăl tronului fiind proclămăt printţul Ferdinănd
18 măi 1881
de Hohenzollern-Sigmăringen, nepotul de frăte ăl lui Cărol I.
IÎnfiintţăreă Bursei din Bucuresţ ti, primă bursăă de vălori din Romăî niă. iulie 1881
Semnăreă, lă Vienă, ă trătătului prin căre Romăî niă se ălăă turăă Triplei Aliăntţe. octombrie 1883
Lă Sibiu îîsţi îîncepe ăpăritţiă găzetă politicăă Tribuna, căre sustţine ideeă ăutonomiei etnice ă
ăprilie 1884
romăî nilor din îîntreăgă Ungărie.
Prin ă două modificăre ă Constitutţiei din 1866, se reduce număă rul de colegii electorăle pentru
9 iunie 1884
Adunăreă Deputătţilor de lă 4 lă 3.
Părlămentul voteăzăă legeă îînfiintţăării Domeniilor Coroănei. 10 iunie 1884
Pătriărhiă de lă Constăntinopol recunoăsţ te ăutocefăliă Bisericii Ortodoxe Romăî ne. măi 1885
Adoptăreă unui tărif vămăl protectţionist, cu scopul protejăă rii industriei romăî nesţ ti, îîn speciăl
măi 1886
îîmpotrivă produselor ăustro-ungăre.
Adoptăreă primei legi de îîncurăjăre ă industriei romăî nesţ ti, căre sprijineă, îîn speciăl, industriă
măi 1887
măre.
Se îînfiintţeăzăă , lă Bucuresţ ti, Ligă pentru Unităteă Culturălăă ă Tuturor Romăî nilor, căre ă sprijinit
decembrie 1890
misţ căreă nătţionălăă ă romăî nilor.
Comitetul Centrăl ăl Părtidului Nătţionăl Romăî n ădoptăă Memorandumul, redăctăt de Iuliu Coroiău
mărtie 1892
(ăpogeul tăcticii păsiviste).
Conducăă torii Părtidului Nătţionăl Romăî n din Trănsilvăniă sosesc lă Vienă pentru ă prezentă
Memorandumul îîmpăă rătului. IÎmpăă rătul Frănz Joseph refuzăă săă primeăscăă delegătţiă sţ i trimite măi 1892
Memorandumul guvernului ungăr de lă Budăpestă.
Congresul de constituire ă Părtidului Sociăl-Democrăt ăl Muncitorilor din Romăî niă (P.S.D.M.R.). mărtie 1893
Are loc, lă Cluj, procesul intentăt de ăutorităă tţile măghiăre memorăndisţ tilor. ăprilie 1894
Instituireă mecănismului rotătivei guvernămentăle (ălternăntţă lă guvernăre ă liberălilor sţ i
1895
conservătorilor).
Conservătorii ădoptăă primă Lege ă minelor, prin căre bogăă tţiile subsolului, cu exceptţiă petrolului,
ăprilie 1895
trec îîn proprietăteă stătului.
Lă interventţiă regelui Romăî niei, îîmpăă rătul Frănz-Joseph îîi grătţiăzăă pe memorăndisţ ti. 7 sept.1895
Inăugurăreă podului peste Dunăă re de lă Cernăvodăă . 14 sept. 1895
Legeă îînvăă tţăămăî ntului primăr sţ i normăl-primăr (Legeă Petru Poni), prin căre sunt îînfiintţăte
ăprilie 1896
grăă dinitţe îîn mediul rurăl sţ i Căsă Sţ coălelor.
Legeă îînvăă tţăămăî ntului secundăr sţ i superior, elăborătăă de Spiru Hăret. mărtie 1898
Prin progrămul din 1905, Părtidul Nătţionăl Romăî n din Trănsilvăniă ădoptăă tăctică ăctivistăă ,
10 iănuărie 1905
cerăî nd recunoăsţ tereă individuălităă tţii politice ă romăî nilor îîn cădrul stătului măghiăr.
Măreă răă scoălăă tţăărăă neăscăă , izbucnităă îîn nordul Moldovei sţ i căre, ulterior, cuprinde îîntreăgă tţărăă . febr.-mărt. 1907
Nicolăe Iorgă sţ i A.C. Cuză pun băzele Părtidului Nătţionălist Democrăt. ăprilie 1910
Se desfăă sţoărăă cele douăă răă zboăie bălcănice, îîn ăl doileă fiind implicătăă direct sţ i Romăî niă, ălăă turi de
sept.1912-1913
Serbiă, Greciă sţ i Turciă, îîmpotrivă Bulgăriei.
Prin păceă de lă Bucuresţ ti, căre puneă căpăă t celui de-ăl doileă răă zboi bălcănic, Romăî niă primesţ te
ăugust 1913
Cădrilăterul (sudul Dobrogei) de lă Bulgăriă.
Asăsinăreă mosţ tenitorului tronului ăustro-ungăr, Frănz Ferdinănd (ătentătul de lă Sărăjevo). 15 iunie 1914
Austro-Ungăriă declărăă răă zboi Serbiei. IÎnceputul primului răă zboi mondiăl. 15 iulie 1914
Consiliul de Coroănăă hotăă răă sţ te neutrălităteă ărmătăă ă Romăî niei. 21 iulie 1914
13
IÎntţelegere formălăă îîntre Romăî niă sţ i Ităliă cu privire lă ăctţiuneă comunăă îîn vedereă lichidăă rii
10 septembrie 1914
Austro-Ungăriei.
Conventţiă secretăă ruso-romăî năă de lă Petrogrăd, prin căre sunt recunoscute drepturile Romăî niei ăsupră
18 septembrie 1914
teritoriilor ăustro-ungăre locuite de romăî ni.
Moărteă regelui Cărol I. 27 septembrie 1914
Urcăreă pe tronul Romăî niei ă regelui Ferdinănd I, nepotul sţ i succesorul lui Cărol I. 28 septembrie 1914
Atăî t Triplă IÎntţelegere, căî t sţ i Triplă Aliăntţăă, îînceărcăă săă ătrăgăă Romăî niă îîn răă zboi de părteă lor. 1915
Antăntă ăcceptăă conditţiile puse de I.I.C. Brăă tiănu pentru intrăreă Romăî niei îîn răă zboi. iulie 1916
Ion I. C. Brăă tiănu semneăzăă conventţiile politice sţ i milităre cu Antăntă. 4 ăugust 1916
Consiliul de Coroănăă ăprobăă trătătele cu Triplă IÎntţelegere. Romăî niă declărăă răă zboi Austro-
14 ăugust 1916
Ungăriei.
Debuteăzăă ofensivă trupelor romăî ne îîn Trănsilvăniă. 15 ăugust 1916
IÎnfrăî ngereă ărmătei romăî ne lă Turtucăiă. 19-24 ăugust 1916
Ofensivă ăustro-germănăă din Trănsilvăniă se îîncheie cu retrăgereă ărmătei romăî ne sţ i străă pungereă
septembrie 1916
trecăă torilor Cărpătţilor Meridionăli.
Armătă germăno-bulgărăă condusăă de măresţ ălul von Măckensen trăverseăzăă Dunăă reă lă Zimniceă. 10 noiembrie 1916
Autorităă tţile romăî ne păă răă sesc Bucuresţ tiul sţ i se mutăă lă Iăsţ i, căre devine, temporăr, căpitălă
12 noiembrie 1916
Romăî niei.
Băă tăă liă de lă Neăjlov sţi Argesţ („Băă tăă liă pentru Bucuresţti”), ultimă îîncercăre ă ărmătei romăî ne, condusăă de
16 noiembrie 1916
Constăntin Prezăn, de ă ăpăă ră Bucuresţtiul.
Guvernul I.I.C. Brăă tiănu păă răă sesţ te Bucuresţ tiul sţ i se stăbilesţ te lă Iăsţ i. 20 noiembrie 1916
Măresţ ălul von Măckensen ocupăă Bucuresţ tiul. 23 noiembrie 1916
Formăreă guvernului de uniune nătţionălăă , îîn căre intrăă sţ i conservătorii democrătţi. 11 decembrie 1916
Stăbilizăreă frontului îîn sudul Moldovei. iănuărie 1917
Refăcereă ărmătei romăî ne îîn Moldovă, cu sprijinul misiunii milităre frănceze condusăă de H.
iănuărie-iunie 1917
Berthelot.
IÎnceputul revolutţiei din Rusiă. 18 februărie 1917
Tţ ărul Nicolăe ăl II-leă ăl Rusiei ăbdicăă . 2 mărtie 1917
Printr-o proclămătţie, regele Ferdinănd promite reformă ăgrărăă sţ i electorălăă trupelor romăî ne. 23 mărtie 1917
Creăreă Părtidului Nătţionăl Moldovenesc. 3 ăprilie 1917
Mănifestul de lă Dărnitţă exprimăă hotăă răî reă voluntărilor bucovineni sţ i trănsilvăă neni de ă luptă
13 ăprilie 1917
pentru îînfăă ptuireă Mării Uniri.
Se îîncheie refăcereă ărmătei romăî ne iunie 1917
Intensificăreă misţ căă rii pentru ăutonomiă Băsărăbiei. vără ănului 1917
Reluăreă răă zboiului pe frontul din Moldovă. iulie 1917
Băă tăă liă de lă Măă răă sţ ti. 11-19 iulie 1917
Von Măckensen lănseăzăă ofensivă menităă săă scoătăă Romăî niă din răă zboi 24 iulie 1917
Băă tăă liă de lă Măă răă sţ esţ ti, prin căre ărmătă romăî năă stopeăzăă ofensivă germănăă condusăă de Von
24 iulie-6 ăugust 1917
Măckensen.
Armătă romăî năă respinge ătăcul ăustro-germăn lă Oituz. 26 iulie - 9 ăug. 1917
Părlămentul modificăă ărticolele 19, 57 sţi 67 din Constitutţie, pentru ă permite îînfăă ptuireă promisiunilor regelui
30 iulie 1917
Ferdinănd (reformă ăgrărăă sţi electorălăă ).
IÎncepe, lă Chisţinăă u, Congresul ostăsţilor moldoveni, căre proclămăă ăutonomiă teritoriălăă sţi politicăă ă Băsărăbiei sţi 20 – 27 octombrie
instituie Sfătul Tţăării, că orgăn reprezentătiv. 1917
Lovitură de stăt bolsţ evicăă de lă Petrogrăd. 25 oct. 1917
Sfătul Tţ ăării proclămăă Republică Democrătăă Moldoveneăscăă , membrăă cu drepturi egăle ă
2 dec. 1917
Republicii Federătive Ruse.
IÎnfiintţăreă Consiliului de Directori Generăli, că orgăn executiv îîn Băsărăbiă. 2 decembrie 1917
Presţ edintele S.U.A., Thomăs Woodrow Wilson propune „Cele 14 puncte” îîn căre ăfirmăă ideeă
26 dec.1917
ăutodeterminăă rii popoărelor.
Consiliul de directori generăli solicităă interventţiă ărmătei romăî ne. 6 iănuărie 1918
Lă chemăreă oficiălităă tţilor băsărăbene, trupele romăî ne trec Prutul sţ i neutrălizeăzăă ărmătele
10 iănuărie 1918
rusesţ ti bolsţ evizăte din Băsărăbiă.
Guvernul Rusiei sovietice îîntrerupe relătţiile diplomătice cu Romăî niă sţ i sechestreăzăă tezăurul
13 iănuărie 1918
Romăî niei lă Petrogrăd.
Sfătul Tţ ăării hotăă răă sţ te independentţă Republicii Democrătice Moldovenesţ ti. 24 iănuărie 1918
Ucrăină ridicăă pretentţii ăsupră Bucovinei. 9 februărie 1918
Bolsţ evicii semneăzăă trătătele de păce cu Puterile Centrăle. 18 februărie 1918
Sfătul Tţ ăării hotăă răă sţ te, cu măjorităte de voturi, unireă Băsărăbiei cu Romăî niă. 27 mărtie 1918
Regele Ferdinănd promulgăă , prin decret regăl, unireă Băsărăbiei cu Romăî niă. 9/22 ăprilie 1918
Romăî niă semneăzăă Trătătul de păce cu Puterile Centrăle, lă Bucuresţ ti. 24 ăprilie 1918
Constituireă Consiliului Nătţionăl pentru Unităteă Romăî nilor. 20 septembrie 1918
Declărătţiă de lă Orădeă proclămăă dreptul lă ăutodeterminăre ăl nătţiunii romăî ne din Trănsilvăniă
29 septembrie 1918
(Declărătţiă de independentţăă ă Trănsilvăniei).

14
Mănifestul îîmpăă rătului Cărol I de Hăbsburg „Căă tre Popoărele mele credincioăse”, privind reorgănizăreă
3 octombrie 1918
Austro-Ungăriei pe băze federăle.
Alexăndru Văidă-Voevod citesţ te, îîn Părlămentul budăpestăn, Declărătţiă de lă Orădeă. 5 octombrie 1918
Se constituie Consiliul Nătţionăl Romăî n din Austriă, căre cere dreptul lă ăutodeterminăre sţ i exprimăă
9 octombrie 1918
dorintţă de secesiune ă Bucovinei.
Lă initţiătivă lui Sextil Pusţ căriu, Adunăreă Constituăntăă îîntrunităă lă Cernăă utţi hotăă răă sţte unireă „Bucovinei
integrăle” cu celelălte provincii romăî nesţ ti din Imperiul Austro-Ungăr îîntr-un stăt nătţionăl independent. 14 octombrie 1918
Tot ăcum se constituie Consiliului Nătţionăl din Bucovină, că orgăn reprezentătiv, sţ i un Birou Executiv.
Constituireă, lă Budăpestă, ă Consiliului Nătţionăl Romăî n Centrăl, că orgăn politic unic ăl
18 octombrie 1918
romăî nilor din Trănsilvăniă.
Consiliul Nătţionăl din Bucovină solicităă sprijinul ărmătei romăî ne. 22 oct. 1918
Guvernul romăî n ăprobăă solicităreă de sprijin ărmăt ă Consiliului Nătţionăl din Bucovină. 23 octombrie 1918
C.N.R.C. hotăă răă sţ te îînfiintţăreă de consilii sţ i găă rzi nătţionăle locăle pe îîntreg teritoriul locuit de
25 octombrie 1918
romăî ni îîn Trănsilvăniă sţ i Ungăriă.
Regele Ferdinănd ordonăă ărmătei săă reintre îîn răă zboi. 28 octombrie 1918
Consiliile sţ i găă rzile nătţionăle locăle preiău controlul politic sţ i ădministrătiv îîn îîntreăgă
noiembrie 1918
Trănsilvănie.
Mănifestul C.N.R.C. demonstreăzăă opiniei publice mondiăle căă unireă Trănsilvăniei cu Romăî niă este vointţă
5 noiembrie 1918
îîntregii nătţiuni romăî ne.
Publicăreă textului convocăă rii Adunăă rii Nătţionăle de lă Albă Iuliă. 7 nov. 1918
C.N.R.C. cere guvernului ungăr „îîntreăgă putere de guvernăre". 9 nov. 1918
„Legeă fundămentălăă provizorie ăsupră puterilor Tţ ăării Bucovinei” mărcheăzăă sfăî rsţ itul etăpei
12 noiembrie 1918
ăutonomiei.
13-14 noiembrie
Trătătivele de lă Arăd îîntre CNRC sţ i guvernul măghiăr, îîncheiăte cu un esţ ec.
1918
IÎntrunireă Congresului Generăl ăl Bucovinei, căre proclămăă unireă Bucovinei istorice cu Romăî niă. 15 noiembrie 1918
Publicăreă decretului-lege căre desfiintţă votul pe colegii electorăle (introducereă votului
16 noiembrie 1918
universăl).
Regele Ferdinănd intrăă îîn Bucuresţ ti îîn frunteă trupelor săle. 18 noiembrie 1918
IÎn unănimităte, Adunăreă Nătţionălăă de lă Albă Iuliă ădoptăă declărătţiă solemnăă privind unireă
18 noiembrie 1918
Trănsilvăniei cu Romăî niă.
Alegereă Mărelui Sfăt Nătţionăl, condus de Gheorghe Pop de Băă sesţ ti. 18 noiembrie 1918
Se constituie Consiliul Dirigent, prezidăt de Iuliu Măniu. 19 noiembrie 1918
Se creeăzăă , lă Bucuresţ ti, sub conducereă îînvăă tţăătorului Ion Mihălăche, Părtidul Tţ ăărăă nesc. 5 decembrie 1918
Regele Ferdinănd promulgăă unireă Trănsilvăniei cu Romăî niă. 11 decembrie 1918
Regele Ferdinănd promulgăă unireă Bucovinei cu Romăî niă. 18 decembrie 1918
IÎnfăă ptuireă reformei ăgrăre îîn Băsărăbiă, Trănsilvăniă sţ i Bucovină. iăn.-sept. 1919
Prin Trătătul de păce îîntre Austriă sţi Antăntăă , semnăt lă Săint-Germăin-en-Lăye se recunoăsţte pe plăn
10 septembrie 1919
internătţionăl unireă Bucovinei cu Romăî niă.
Primele ălegeri părlămentăre desfăă sţ urăte pe băză votului universăl ăleg primul Părlăment ăl
noiembrie 1919
Romăî niei Mări.
Romăî niă semneăzăă Trătătul privind protectţiă minorităă tţilor. 9/10 dec. 1919
Părlămentul Romăî niei Mări voteăzăă legile prin căre este rătificătăă unireă Băsărăbiei, Bucovinei sţ i
29 decembrie 1919
Trănsilvăniei cu tţără.
Prin Trătătul de păce de lă Triănon, îîntre Antăntăă sţi Ungăriă, se recunoăsţte pe plăn internătţionăl unireă Trănsilvăniei,
4 iunie 1920
Bănătului, Crisţănei sţi Mărămuresţului cu Romăîniă.
Semnăreă Trătătului de lă Păris prin căre mările puteri recunosc unireă Băsărăbiei cu Romăî niă. 28 octombrie 1920

CAPITOLUL 5

Alegerile din SUA sunt căî sţtigăte de democrătţi. 1912 sţ i 1916

Are loc primul răă zboi bălcănic, îîntre Greciă, Serbiă, Muntenegru sţ i Bulgăriă, pe de o părte,
1912
respectiv Turciă, pe de ăltăă părte.
Are loc ăl doileă răă zboi bălcănic, lă căre părticipăă sţ i Romăî niă. 1913
Prin păceă de lă Bucuresţ ti se pune căpăă t celui de-ăl doileă răă zboi bălcănic. Albăniă devine
1913
independentăă , iăr Cădrilăterul revine Romăî niei.
Izbucnesţ te Primul Răă zboi Mondiăl. 1914
Sigmund Freud sţ i Cărl Gustăv Jung evidentţiăzăă rolul inconsţ tientului îîn viătţă omului. 1916
Lă Petrogrăd izbucnesţ te revolutţiă burghezo-democrăticăă condusăă de Părtidul Constitutţionăl
februărie 1917
Democrăt.
IÎn Rusiă se instăleăzăă un guvern provizoriu revolutţionăr. 16 februărie 1917
Prin „Tezele din Aprilie”, Lenin stăbilesţ te obiectivele strătegice ăle bolsţ evicilor. ăprilie 1917
Prin lovitură de stăt bolsţ evicăă , pe ruinele Imperiului Tţ ărist se constituie primul regim totălităr din
25 octombrie 1917
Europe (cel sovietic).

15
Are loc răă zboiul civil din Rusiă, îîntre părtizănii vechiului regim (ălbii) sţ i sustţinăă torii bolsţ evicilor
1918-1921
(rosţ ii).
Apogeul ideii nătţionăle îîn Europă Centrălăă . 1918
Introducereă sufrăgiului universăl îîn Măreă Britănie. 1918
Introducereă sufrăgiului universăl îîn Romăî niă. noiembrie 1918
Are loc revolutţiă spărtăkistăă de lă Berlin. nov. 1918-1919
Se constituie misţ căă ri făsciste îîn Germăniă sţ i Ităliă. 1919
Proclămăreă Republicii Sovietice Ungăre. 1919
Pe scenă politicăă britănicăă ăpăre Părtidul Lăburist. 1919
IÎn Germăniă se constituie republică de lă Weimăr. 1919
Are loc Conferintţă de Păce de lă Păris, căre pune băzele sistemului versăillez. 1919-1920
IÎn tţăările europene ău loc mări misţ căă ri greviste. 1919-1920
IÎn noile stăte centrăl sţ i est-europene sunt introduse legile de reformăă ăgrărăă . 1919-1921
Se constituie îîn mod oficiăl Ligă Nătţiunilor. 10 iănuărie 1920
IÎn Ităliă, lă initţiătivă comunisţ tilor ău loc puternice greve. 1920
Alegerile părlămentăre din Măreă Britănie sunt căî sţtigăte de Lloyd George, căre conduce un guvern de
1920
coălitţie ălcăă tuit din conservători sţ i liberăli.
Introducereă sufrăgiului universăl îîn SUA. 1920
IÎn jurul revistei Sburătorul se coăguleăzăă misţ căreă modernistăă îîn cultură romăî năă . dupăă 1920
Richărd Coudenhove-Kălergi pune îîn circulătţie ideeă PănEuropei, căre săă reuneăscăă tţăările europene îîntr-o
1920
uniune vămălăă , ăpoi îîntr-o confederătţie părlămentărăă .
Republicănii căî sţtigăă ălegerile pentru Congres îîn SUA. 1920
Boom-ul economic ămericăn. 1920
Se constituie cultură de măsăă . dupăă 1920
IÎn nuvelisticăă se constituie genul romănului de ănălizăă interioărăă (Proust, Joyce etc.). dupăă 1920
Apăr dădăismul, suprăreălismul sţ i futurismul. dupăă 1920
Se îînmultţesc sţ colile tehnice sţ i de meserii. ănii 1920
Cultură romăî năă este mărcătăă de confruntăreă dintre trăditţionălism sţ i modernism. ănii 1920
IÎn filosofie, literăturăă sţ i ărtăă se constituie existentţiălismul (Sărtre, Kăfkă, Cămus, Făulkner). dupăă 1920
Lloyd George demisioneăzăă din functţiă de premier ăl Mării Britănii. 1922
Făscisţ tii itălieni orgănizeăzăă „mărsţ ul ăsupră Romei”. octombrie 1922
Mussolini este numit prim-ministru ăl Ităliei de căă tre regele Victor Emănuel ăl III-leă. 29 octombrie 1922
Părlămentul ităliăn îîi ăcordăă puteri depline lui Mussolini. noiembrie 1922
Se constituie Uniuneă Republicilor Sovietice Sociăliste. decembrie 1922
Frăntţă ocupăă zonă demilitărizătăă ă Ruhr-ului. 1923
Se constituie misţ căă ri făsciste îîn Ungăriă sţ i Bulgăriă. 1923
Cresţ tereă economicăă sţ i ătenuăreă problemelor sociăle păr săă reăducăă îîncredereă îîn solutţiile oferite de
1923-1928
liberălismul trăditţionăl.
IÎn urmă ălegerilor părlămentăre din Ităliă, Cămeră Deputătţilor devine măjorităr făscistăă . 6 ăprilie 1924
Uniuneă Sovieticăă este condusăă de Iosif Visărionovici Stălin. 1924-1953
IÎn Ităliă se îînfiintţeăzăă Tribunălul speciăl făscist. 1925
Cărlo Sforză reiă proiectul Stătelor Unite ăle Europei. ănii 1920
IÎn Frăntţă, viătţă politicăă este dominătăă de Blocul Nătţionăl sţ i Uniuneă Nătţionălăă , coălitţii cu un contur
ănii 1920
politic nedefinit.
Regătul Săî rbo-Croăto-Sloven iă numele de Iugoslăviă. 1928
IÎn Uniuneă Sovieticăă debuteăzăă colectivizăreă fortţătăă ă ăgriculturii. 1929
Aristide Briănd, ministru de externe ăl Frăntţei, propune îînfiintţăreă unei „uniuni federăle europene”. septembrie 1929
Măreă crizăă economicăă mondiălăă . 1929-1933
IÎn Germăniă, Spăniă, Portugăliă, Greciă, Romăî niă se instăleăzăă regimuri ăutorităre. ănii 1930
IÎsţi îîncepe ăctivităteă ărtisticăă Eugen Ionesco, reprezentănt ăl drămăturgiei „ăbsurdului”. ănii 1930
IÎn urmă ălegerilor părlămentăre din 1932, năzisţ tii preiău putereă îîn Germăniă. iănuărie 1933
Avăî nd măjorităteă îîn Reichstăg (Părlăment), Hitler obtţine puteri dictătoriăle. mărtie 1933
Dupăă moărteă presţ edintelui Hindenburg, Hitler preiă sţ i ătributţiile ăcestuiă, devenind Fuü hrer ăl
1934
Reichului germăn.
Este ădoptătăă Legislătţiă ăntisemităă de lă Nuü renberg. 1935
Are loc Răă zboiul Civil din Spăniă. 1936-1939
IÎn Uniuneă Sovieticăă ăre loc Măreă Teroăre. 1936-1939
IÎn timpul „Noptţii de Cristăl” sunt ăsăsinătţi numerosţ i evrei germăni. noiembrie 1938
Winston Churchill este premier ăl Mării Britănii. 1940-1945
Regimul hitlerist hotăă răă sţ te săă ăplice „solutţiă finălăă ” îîmpotrivă evreilor. 1942
Mussolini este îîndepăă rtăt de lă putere. iulie 1943
IÎn ărhitecturăă , ăccentul este pus pe cărăcterul functţionăl sţ i sociăl ăl edificiilor (Le Corbusier,
dupăă 1945
Aălto, Breuer, Bofil).

16
Ideeă de nătţiune etnicăă intrăă îîntr-un con de umbrăă , fiind îînlocuităă cu ceă de nătţiune civicăă . dupăă 1945
Lă Zuü rich, Winston Churchill propune îînfiintţăreă Stătelor Unite ăle Europei. septembrie 1946
Chărles de Găulle lănseăzăă ideeă Căsei Comune ă Europei de lă Atlăntic lă Urăli. 1946
Stătele Unite initţiăzăă politică de containment (îîndiguire) ă comunismului. 1947
SUA lănseăzăă Plănul Mărshăll, de ăjutorăre economicăă ă stătelor europene. iunie 1947
ONU ădoptăă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 10 decembrie 1948
Filosoful Ortegă y Găsset sustţine viziuneă „Stătelor Unite ăle Europei”. 1949
SUA, Cănădă sţ i o părte ă stătelor democrătice vest-europene pun băzele NATO (Orgănizătţiă Trătătului
4 ăprilie 1949
Atlănticului de Nord).
Este îînfiintţăt Consiliul Europei, primul orgănism politic continentăl. 5 măi 1949
Are loc Răă zboiul din Coreeă. 1950-1953
Este lănsăt Plănul Schumăn referitor lă constituireă cădrului identităr europeăn, băzăt pe vălorile
9 măi 1950
democrătice comune (devine Ziuă Europei).
Prin Trătătul de lă Păris, Frăntţă, RFG, Ităliă, Belgiă, Olăndă sţ i Luxemburg formeăzăă Comunităteă
1951
Economicăă ă Căă rbunelui sţ i Otţelului (CECO).
Winston Churchill este premier ăl Mării Britănii. 1951-1955
Moărteă lui Stălin. Conducăă torul URSS devine Nikită Hrusţ ciov. 5 mărtie 1953
IÎn RDG ău loc puternice misţ căă ri ăntisovietice. 1953
Se constituie Trătătul de lă Vărsţ oviă, ăliăntţă militărăă ă stătelor comuniste. măi 1955
IÎn răportul secret prezentăt lă Congresul XX ăl PCUS, Hrusţ ciov condămnăă crimele sţ i ăbuzurile din
1956
timpul lui Stălin.
Criză cănălului Suez. 1956
IÎn Poloniă ău loc puternice misţ căă ri ăntisovietice. 1956
Revolutţiă ănticomunistăă din Ungăriă. octombrie 1956
Cele sţ ăse membre CECO semneăzăă Trătătul de lă Romă, fundămentul Comunităă tţii Economice
1957
Europene, numităă sţ i Piătţă Comunăă .
Chărles de Găulle devine presţ edintele Frăntţei. 1959
Se constituie pop-ărt, formăă culturălăă specificăă tinerilor, căre îîmbrăcăă formă unei contră-culturi,
dupăă 1950
ălternătivăă lă cultură oficiălăă .
Autorităă tţile est-germăne ridicăă Zidul Berlinului, simbolul divizăă rii Europei. 1961
SUA intervin îîn răă zboiul din Vietnăm. 1961-1975
Are loc „criză răchetelor” din Cubă. 1962
Reformă constitutţionălăă din Frăntţă stăbilesţ te că presţ edintele săă fie ăles prin vot universăl de
1962
cetăă tţenii republicii.
Misţ căreă hippy respinge modernizăreă sţ i civilizătţiă, propunăî nd îîntoărcereă lă epocă
1960-1970
preindustriălăă .
Trupele Trătătului de lă Vărsţ oviă reprimăă misţ căreă de reformăre ă sistemului comunist din
1968
Cehoslovăciă (Primăă vără de lă Prăgă).
IÎncepe săă se mănifeste fălimentul economic ăl sistemului comunist. 1970-1980
Interventţiă militărăă sovieticăă îîn Afghănistăn. 1979-1988
Se constituie Părlămentul Europeăn, orgănism politic păn-europeăn ăles prin vot direct. 1979
IÎn Poloniă se constituie sindicătul liber Solidaritatea, condus de Lech Wălesă. 1980
IÎn filosofie sţ i ărtăă ăre loc trecereă de lă modernism lă postmodernism. ănii 1980
IÎn Măreă Britănie, premierul Mărgăret Thătcher consolideăzăă economiă prin privătizăreă unor
ănii 1980
îîntreprinderi sţ i servicii de stăt.
Devenit conducăă tor ăl URSS, Mihăil Gorbăciov initţiăzăă politică de glăsnost sţ i perestroikă. 1985
IÎn Frăntţă se mănifestăă fenomenul coăbităă rii lă putere (presţ edintele Mitterănd – sociălist sţ i premierul
1986
Jăcques Chirăc – de dreăptă).
Se instituie păsţ ăportul europeăn. 1986
IÎn Poloniă sţi Ungăriă îîncepe un proces de negociere îîntre fortţele de opozitţie sţi părtidele comuniste ăflăte lă
1989
putere pentru trecereă lă democrătţie sţi economiă de piătţăă.
Prăă busţ ireă regimurilor comuniste din Europă de Est. toămnă ănului 1989
Prăă busţ ireă regimului comunist (ceăusţ ist) îîn Romăî niă, îîn urmă unei revolutţii săî ngeroăse. decembrie 1989
Reunificăreă Germăniei. 3 octombrie 1990
Dezmembrăreă Uniunii Sovietice. Mihăil Gorbăciov demisioneăzăă din toăte functţiile de părtid sţ i de stăt
decembrie 1991
pe căre le detţineă.
Prin Trătătul de lă Măăstricht se constituie Uniuneă Europeănăă , cu o componentăă politicăă sţ i ună
7 februărie 1992
economicăă .
Prin Trătătul de lă Măăstricht se instituie cetăă tţeniă europeănăă sţ i se lănseăzăă proiectul de Politicăă
1992
Externăă sţ i de Securităte Comunăă (PESC).
Romăî niă semneăzăă ăcordul de ăsociere lă Uniuneă Europeănăă . 1 februărie 1993
Prin Declărătţiă de lă Snăgov, Părlămentul Romăî niei sustţine strătegiă nătţionălăă de pregăă tire ă
21 iulie 1995
integrăă rii.

17
Se semneăzăă Trătătul de lă Amsterdăm. 1997
Lă summitul de lă Helsinki se decide deschidereă negocierilor pentru ăderăreă Romăî niei lă UE. decembrie 1999
Trătătul de lă Nice (Nisă). 2000
Prin Cărtă Drepturilor Fundămentăle sunt stăbilite drepturile cetăă tţenilor europeni. 2000
Consiliul Europeăn ădoptăă „Rezolutţiă cu privire lă rolul culturii îîn Uniuneă Europeănăă ”. noiembrie 2001
Intrăă îîn circulătţie monedă unicăă europeănăă (euro). 1 iănuărie 2002
Este elăborăt textul Constitutţiei Uniunii Europene. 2004
Lă summitul de lă Bruxelles, stătele membre UE voteăzăă îîn făvoăreă semnăă rii trătătului de ăderăre ă
decembrie 2004
Romăî niei.
Romăî niă ăderăă oficiăl lă Uniuneă Europeănăă . 1 iănuărie 2007
Sibiul este căpitălăă culturălăă europeănăă . 2007

CAPITOLUL 6
I. IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Părtidul Tţ ăărăă nesc se declărăă îîn făvoăreă „luptei de clăsăă ”. 1919-1924

1920 - păî năă îîn 10
P.N.L. se considerăă „părtidul nătţiunii”.
octombrie 1926
Extremisţ tii se retrăg din Părtidul Sociălist, îînfiintţăînd Părtidul Comunist din Romăî niă. 8 măi 1921
Legile pentru definitivăreă reformei ăgrăre îîn Vechiul Regăt, Trănsilvăniă, Bănăt, Crisţănă sţi Mărămuresţ. Finălizăreă
30 iulie 1921
reformei ăgrăre pe îîntreg teritoriul Romăîniei Mări.
Regele Ferdinănd îîi ăduce pe liberăli lă putere. iănuărie 1922
Anuntţăreă ălegerilor pentru Adunăreă Nătţionălăă Constituăntăă . 23 iănuărie 1922
IÎncepe epocă mărilor succese liberăle. 1922
P.C.R. se ăfiliăzăă lă Internătţionălă Sociălistăă . octombrie 1922
IÎncoronăreă lui Ferdinănd I lă Albă Iuliă că rege ăl Romăî niei Mări. 15 octombrie 1922
A.C. Cuză fondeăzăă Ligă Apăă răă rii Nătţionăl Cresţ tine (L.A.N.C.). 4 mărtie 1923
Promulgăreă Constitutţiei Romăî niei Mări. 28 mărtie 1923
Publicăreă Constitutţiei Unităă tţii îîn Monitorul Oficiăl. 29 mărtie 1923
P.C.R. îîsţi îînsusţ esţ te teză Buhărin. 1923
Adoptăreă legii pentru comerciălizăreă sţ i controlul îîntreprinderilor economice ăle stătului. 7 iunie 1924
Adoptăreă legii minelor de căă tre Părlămentul Romăî niei Mări. 4 iulie 1924
Adoptăreă legii energiei. 11 iulie 1924
Legeă pentru îînvăă tţăămăî ntul primăr ăl stătului. 26 iulie 1924
P.C.R. este scos îîn ăfără legii. 1924
Părtidul Tţ ăărăă nesc renuntţăă lă teză luptei „de clăsăă ” îîn făvoăreă celei ă „ăpăă răă rii de clăsăă ”. 1924
IÎnfiintţăreă Pătriărhiei Romăî ne. 25 februărie 1925
Adoptăreă legii pentru unificăreă ădministrătivăă , prin căre teritoriul se îîmpărte îîn judetţe, plăă sţi, comune
14 iunie 1925
urbăne, comune rurăle sţ i săte.
Adoptăreă legii pentru orgănizăreă sţ i exploătăreă căă ilor ferăte. 17 iunie 1925
Legeă pentru orgănizăreă judecăă toreăscăă . 25 iunie 1925
Printţul Cărol declănsţ eăzăă criză dinăsticăă . 12 decembrie 1925
Consiliul de Coroănăă ăcceptăă hotăă răî reă lui Cărol de ă renuntţă lă prerogătivele de mosţ tenitor. 31 decembrie 1925
Legile prin căre mosţ tenitor ăl tronului este proclămăt Mihăi, fiul lui Cărol. 4 iănuărie 1926
Este ădoptătăă o nouăă lege electorălăă („Legeă primei electorăle”), căre ăfecteăzăă egălităteă votului. 27 mărtie 1926.
Constituireă P.N.Tţ . prin fuziuneă dintre P.N.R., condus de Iuliă Măniu, sţ i P.Tţ ., condus de Ion
10 octombrie 1926
Mihălăche
Se pun băzele Ligii Arhănghelului Mihăil. 1927
Moărteă regelui Ferdinănd I. Intrăă îîn functţiune Regentţă 20 iulie 1927
Moărteă lui I.I.C. Brăă tiănu. 24 noiembrie 1927
Vintilăă Brăă tiănu devine presţ edintele P.N.L. noiembrie 1927
Legeă pentru orgănizăreă îînvăă tţăămăî ntului secundăr. 15 măi 1928
Măreă ădunăre de protest orgănizătăă de P.N.Tţ . lă Albă Iuliă, îîmpotrivă guvernăă rii liberăle. 6 măi 1928
IÎn ălegerile generăle, P.N.Tţ . obtţine ceă măi cătegoricăă victorie electorălăă din istoriă democrătţiei
noiembrie 1928
Romăî nesţ ti.
Primă guvernăre ă P.N.Tţ . 1928-1931
Debutul mării crize economice. 1929
Este îînfiintţătăă Gărdă de Fier. 1930
Printţul Cărol revine îîn Romăî niă. 6 iunie 1930
Anulăreă Legilor din 4 iănuărie 1926. 8 iunie 1930
Părlămentul îîl proclămăă rege pe Cărol. IÎnceputul Restăurătţiei cărliste. 8 iunie 1930
Democrătţiă intrăă îîn declin. dupăă 1930

18
Impunereă cămărilei că centru de putere. 1930-1934
Consolidăreă pozitţiilor fortţelor politice nătţionăliste sţ i ăntidemocrătice. dupăă 1930
P.N.Tţ . renuntţăă lă doctrină „portţilor deschise”. 1931
Gărdă de Fier devine misţ căre de măsăă . 1931-1937
Sfăî rsţ itul ultimei guvernăă ri tţăărăă niste. 1933
Este ăsăsinăt I.G. Ducă. 29 decembrie 1933
C.I.C. Brăă tiănu devine presţ edintele P.N.L. 1934
Gheorghe Tăă tăă rescu este numit premier. iănuărie 1934
Progrămul P.N.Tţ . privind formăreă „stătului tţăărăă nesc”. ăprilie 1935
Se formeăzăă Părtidul Nătţionăl Cresţ tin. 1935
Iuliu Măniu îîncheie un păct de neăgresiune electorălăă cu legionării. 25 noiembrie 1937
Alegerile părlămentăre căre ău mărcăt sfăî rsţ itul democrătţiei. decembrie 1937
Cărol II ăduce lă guvernăre Părtidul Nătţionăl Cresţ tin. 28 dec. 1937
Octăviăn Gogă devine premier. 28 decembrie 1937
Pătriărhul Miron Cristeă este numit premier. 10 februărie 1938
Armănd Căă linescu este numit ministru de interne. februărie 1938
Regele Cărol ăl II-leă introduce cenzură. 11 februărie 1938
Primele măă suri luăte de Cărol ăl II-leă îîmpotrivă legionărilor. februărie 1938
Este publicătăă Constitutţiă lui Cărol ăl II-leă. 20 februărie 1938
Este ăbrogătăă Constitutţiă din 1923. 27 februărie 1938
Prin decret lege toăte părtidele politice sunt dizolvăte. 30 mărtie 1938
Asăsinăreă lui C.Z. Codreănu sţ i ă liderilor legionări. 30 noiembrie 1938
Horiă Simă devine sţ ef ăl Găă rzii de Fier. decembrie 1938
Pentru ă-sţ i ăsigură un suport politic regimului ăutorităr, regele Cărol II fondeăzăă Frontul Renăsţ terii
16 dec. 1938
Nătţionăle.
Se îîncheie Păctul Ribbentrop-Molotov. 23 ăugust 1939
Armănd Căă linescu este ăsăsinăt de legionări. 21 septembrie 1939
Reconciliereă lui Cărol ăl II-leă cu misţ căreă legionărăă . sfăî rsţ itul ănului 1939
Asăsinăreă lui Nicolăe Iorgă sţ i ă ăltor personălităă tţi. noiembrie 1940

II. COMUNISMUL

Secretărul generăl ăl PCR, Sţ tefăn Forisţ , este îînlăă turăt sţ i sechestrăt de o echipăă condusăă de Emil Bodnăă răsţ
ăprilie 1944
(vă fi judecăt sţ i executăt îîn 1946).
Odătăă cu păă trundereă trupelor sovietice îîn Romăî niă, îîn Bucovină se constituie primele formătţiuni
15 măi 1944
de părtizăni ănticomunisţ ti.
Romăî niă îîntoărce ărmele îîmpotrivă Germăniei hitleriste (lovitură de stăt ă regelui Mihăi I, prin
căre Ion Antonescu este demis sţ i ărestăt sţ i se formeăzăă un guvern căre scoăte Romăî niă din tăbăă ră 23 ăugust 1944
Germăniei năziste sţ i o ălăă turăă coălitţiei ăntihitleriste ă Nătţiunilor Unite).
PCR demăreăzăă luptă pentru ăcăpărăreă structurilor de putere ăle tţăării. toămnă lui 1944
Armătă romăî năă elibereăzăă nord-vestul Trănsilvăniei de sub ocupătţiă horthysto-hitleristăă . 25 octombrie 1944
Este instăurăt guvernul condus de generălul Nicolăe Răă descu, ultimă îîncercăre de stăvilăă
6 decembrie 1944
îîmpotrivă regimului sovietic.
Se instăureăzăă guvernul Petru Groză. 6 mărtie 1945
Restăbilireă ădministrătţiei romăî nesţ ti îîn Trănsilvăniă de nord-vest. 9-13 mărtie 1945
Legiferăreă reformei ăgrăre. 23 mărtie 1945
Legeă epurăă rii institutţiilor stătului, prin căre sunt excluse din institutţiile de stăt persoănele căre
30 mărtie 1945
se opuneău comunizăă rii tţăării.
IÎnfiintţăreă primelor sovromuri. 8 măi 1945
IÎncepe „grevă regălăă ” (refuzul regelui de ă contrăsemnă legile), prin căre Mihăi I speră săă -l oblige pe
19 ăugust 1945
Petru Groză săă demisioneze.
Mănifestătţie orgănizătăă de părtidele politice istorice sţ i de tineretul universităr îîn sprijinul regelui
8 noiembrie 1945
Mihăi I.
Conferintţă de lă Moscovă, căre prevede includereă îîn căbinet ă doi minisţtri din părteă opozitţiei (Emil Hătţiegănu – noiembrie/decembrie
PNTţ sţi Mihăil Romniceănu – PNL). 1945
Orgănele NKVD sţ i ăle Sigurăntţei ăresteăzăă , lă vătră Dornei, conducereă Sumănelor Negre, îîn
măi 1946
frunte cu Găvrilăă Olteănu.
Ministerul de Interne ănuntţăă descoperireă orgănizătţiilor ănticomuniste Sumănele Negre, hăiducii
lui Avrăm Iăncu, Grăiul Săî ngelui, Misţ căreă de Rezistentţăă Nătţionălăă , sţ i ărestăreă principălilor iunie 1946
lideri ăi ăcestoră.
Este elăborătăă o nouăă lege electorălăă , prin căre sporeă număă rul ălegăă torilor, ădăă ugăî ndu-le sţ i pe femei,
iulie 1946
sţ i se desfiintţă Senătul.
Prin frăudăreă măsivăă ă ălegerilor generăle, căî sţ tigăă tor este proclămăt Blocul Părtidelor 19 noiembrie 1946

19
Democrătice, ăliăntţă condusăă de PCR.
Regele Mihăi I părticipăă lă sţ edintţă inăugurălăă ă noului Părlăment, dominăt de comunisţ ti. 1 decembrie 1946
Semnăreă Trătătului de păce de lă Păris, căre îîncheie cel de-ăl doileă răă zboi mondiăl. februărie 1947
Guvernul comunist ăl Romăî niei refuzăă săă părticipe lă Plănul Mărshăll. 5 iulie 1947
IÎncercăreă de păă răă sire ă tţăării de căă tre un grupe de fruntăsţ i ăi P.N.Tţ ., cu ăsentimentul lui Iuliu
14 iulie 1947
Măniu (diversiuneă de lă Tăă măă dăă u, căre constituie pretextul interzicerii P.N.Tţ .).
P.N.L. Brăă tiănu îîsţi suspendăă ăctivităteă, odătăă cu îînchidereă clubului liberăl. ăugust 1947
Sunt eliminătţi din guvern membrii grupăă rii Tăă tăă rescu. 6 noiembrie 1947
Regele Mihăi I este silit săă ăbdice. Este proclămătăă Republică Populărăă Romăî năă . 30 decembrie 1947
Demitereă sţ i ărestăreă lui Lucretţiu Păă trăă sţ cănu. februărie 1948
Adoptăreă primei Constitutţii ă Republicii Populăre Romăî ne. 13 ăprilie 1948
Guvernul Petru Groză retrăge regelui Mihăi I cetăă tţeniă romăî năă . 22 măi 1948
Trecereă îîn proprietăteă stătului ă tuturor bunurilor Căsei Regăle. 27 măi 1948
Excludereă mărilor personălităă tţi culturăle din Acădemiă Republicii Populăre Romăî ne. 9 iunie 1948-1949
Legeă pentru nătţionălizăreă îîntreprinderilor industriăle, miniere, băncăre, de ăsigurăă ri sţ i de
11 iunie 1948
trănsporturi.
IÎnfiintţăreă Comitetului de Stăt ăl Plănificăă rii. 2 iulie 1948
Colonelul Ion Utţăă orgănizeăzăă un grup de rezistentţăă ărmătăă ănticomunistăă îîn Muntţii Bănătului.
iulie 1948
Un grup similăr, sub conducereă lui Nicolăe Dăbijă, se constituie îîn Muntţii Apuseni.
Constituireă Directţiei Generăle ă Securităă tţii Poporului. 30 ăugust 1948
Iă fiintţăă misţ căreă de rezistentţăă ărmătăă ănticomunistăă Haiducii Muscelului, condusăă de Gh.
septembrie 1948
Arsenescu sţ i T. Arnăă utţoiu.
Pe versăntul nordic ăl Muntţilor Făă găă răsţ iă fiintţăă grupăreă de părtizăni ănticomunisţ ti condusăă de
1948
Ion Găvrilăă Ogoreănu.
Decretul privind unificăreă Bisericii Greco-cătolice cu ceă Ortodoxăă . 1 decembrie 1948
Constituireă trupelor Ministerului Afăcerilor Interne. 31 decembrie 1948
IÎnfiintţăreă Militţiei, institutţie căre functţionă îîn cădrul Ministerului Afăcerilor Interne. 23 iănuărie 1949
Constituireă Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. 25 iănuărie 1949
Arestăreă liderilor politici interbelici. 1949-1950
Este elăborăt plănul privind trănsformăreă sociălistăă ă ăgriculturii. 3-5 mărtie 1949
Au loc numeroăse răă scoăle ăle tţăărănilor căre se opuneă trănsformăă rii sociăliste ă ăgriculturii
1949-1962
(colectivizăă rii).
Codul Muncii introduce muncă fortţătăă pentru reeducăreă „elementelor ostile regimului
1950
comunist”.
Moărteă unor fosţ ti lideri politici îîn îînchisorile comuniste. 1950-1964
Este ăplicăt primul plăn cincinăl. 1951-1955
Pe fondul ăcutizăă rii conflictului dintre Stălin sţ i Tito, săî rbii din Bănăt sunt deportătţi îîn Băă răă găn. 1951
IÎndepăă rtăreă grupăă rii moscovite din P.M.R. 1952
Este ădoptătăă o nouăă Constitutţie ă RPR. 22 septembrie 1952
Moăre, îîn penitenciărul de lă Sighet, Iuliu Măniu, fost presţ edinte ăl PNTţ . 5 februărie 153
Moărteă lui Stălin. 5 mărtie 1953
Moăre, îîn penitenciărul de lă Sighet, Gheorghe Brăă tiănu, fruntăsţ de mărcăă ăl PNL. 23/27 ăprilie 1953
Executăreă lui Lucretţiu Păă trăă sţ cănu. ăprilie 1954
Se semneăzăă ăcordul prin căre sunt desfiintţăte sovromurile. 24 septembrie 1954
Hrusţ ciov condămnăă cultul personălităă tţii initţiăt de Stălin. februărie 1956
Desfiintţăreă ultimului sovrom. 1956
IÎn Ungăriă se declănsţ eăzăă o revolutţie ănticomunistăă . 1956
Armătă Rosţ ie reprimăă revolutţiă ănticomunistăă din Ungăriă. oct.-nov. 1956
Iă sfăî rsţ it rezistentţă ărmătăă ă părtizănilor ănticomunisţ ti. 1956-1959
Sunt îîndepăă rtătţi din structurile de conducere ăle PMR Miron Constăntinescu sţ i Iosif Chisţ inevschi. 1957
Retrăgereă definitivăă ă trupelor sovietice din Romăî niă. 24 măi 1958
Nou văl de ărestăă ri căre ă următ retrăgerii ărmătelor sovietice din Romăî niă. 1958
Anihilăreă rezistentţei din zonele de munte. 1958
Prin decret, Măreă Adunăre Nătţionălăă ănuntţăă lichidăreă exploătăă rii omului de căă tre om lă orăsţ e sţ i săte
mărtie 1959
(desfiintţăreă chiăburimii).
Gheorghiu Dej trece lă o schimbăre sensibilăă ă politicii săle sţi lă o oărecăre îîndepăă rtăre de modelul sovietic. îînceputul ănilor ’60
Reorientăreă internăă sţ i externăă ă regimului lui Gheorghiu-Dej. 1960-1964
Debuteăzăă fenomenul migrătţiei de lă săt lă orăsţ . îînceputul ănilor ’60
IÎnfiintţăreă Consiliului de Stăt ăl Republicii Populăre Romăî ne. 1961
Romăî niă se opune plănului sovietic privind integrăreă economicăă ă tţăărilor membre C.A.E.R. 1962
IÎncheiereă procesului de colectivizăre ă ăgriculturii. ăprilie 1962
Moăre, îîn penitenciărul de lă Răî mnicu Săă răt, Ion Mihălăche, fruntăsţ de mărcăă ăl PNTţ . 6 mărtie 1963
Lănsăreă Plănului Vălev, căre propuneă constituireă unui complex economic interstătăl îîn zonă februărie 1964

20
Dunăă rii de Jos.
Declărătţiă cu privire lă pozitţiă Părtidului Muncitoresc Romăîn îîn problemele misţcăării comuniste sţi muncitoresţti
ăprilie 1964
internătţionăle, căre evidentţiăzăă detăsţăreă de liniă Moscovei.
Relătivă liberălizăre ă creătţiei ărtistice.
1964
Reedităreă unei mări păă rtţi ă operelor mărilor creători nătţionăli.
Eliberăreă din îînchisorile comuniste ă ultimilor detţinutţi politici. iulie 1964
Securităteă se ădăpteăzăă lă noile conditţii creăte de eliberăreă ultimilor detţinutţi politici. ăugust 1964
Moărteă lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. mărtie 1965
Se desfăă sţ oărăă lucrăă rile Congresului ăl IX-leă ăl PCR. Abăndonăreă conceptului „modelului unic ăl
iulie 1965
constructţiei sociălismului”.
Nouă Constitutţie proclămăă Republică Sociălistăă Romăî niă. ăugust 1965
Gospodăă riile Agricole Colective sunt trănsformăte îîn Cooperătive Agricole de Productţie. 1966
Nicolăe Ceăusţ escu este ăles presţ edinte ăl Consiliului de Stăt. 1967
Revenireă lă orgănizăreă trăditţionălăă pe judetţe. februărie 1968
Plenără C.C. ăl P.C.R. criticăă ăbuzurile sţ i ilegălităă tţile din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. ăprilie 1968
Nicolăe Ceăusţ escu condămnăă interventţiă din Cehoslovăciă ă tţăărilor membre ăle Trătătului de lă
ăugust 1968
Vărsţ oviă.
Nicolăe Ceăusţ escu controleăzăă Consiliul Apăă răă rii. 1968
Tezele din iulie schitţeăzăă principălele directţii ăle revolutţiei culturăle, căre îînseămnăă reîîntoărcereă lă un
iulie 1971
regim ăutorităr, neostălinist.
Plenără C.C. ăl P.C.R. ăprobăă progrămul ideologic ăl părtidului (declănsţ ăreă „noii revolutţii
noiembrie 1971
culturăle”).
Nicolăe Ceăusţ escu îînlăă turăă vecheă gărdăă din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. 1974
Ion Gheorghe Măurer este îînlocuit din frunteă guvernului. 28 mărtie 1974
Se creeăzăă functţiă de Presţ edinte ăl Republicii Sociăliste Romăî niă. mărtie 1974
Au loc lucrăă rile Congresului ăl XI-leă ăl P.C.R. noiembrie 1974
IÎnceputul „sociălismului dinăstic”. noiembrie 1974
Sunt reluăte lucrăă rile lă Cănălul Dunăă re – Măreă Neăgrăă . 1975
Păul Gomă initţiăzăă o misţ căre de solidărităte cu Chărtă 77 din Cehoslovăciă. februărie 1977
Grevă minerilor din Văleă Jiului. ăugust 1977
Nicolăe Ceăusţ escu decide ăchităreă dătoriei externe. 1982
Apogeul „epocii Nicolăe Ceăusţ escu”. deceniul nouăă
IÎncepe construireă Căsei Poporului. 1983
Este inăugurăt Cănălul Dunăă re – Măreă Neăgrăă . măi 1984
Mihăil Gorbăciov devine conducăă torul U.R.S.S. 1985
Mihăi Botez, Vlăd Georgescu sţ i ăltţi intelectuăli devin opozăntţi deschisţ i ăi politicii ceăusţ iste. 1986-1989
Lă Brăsţ ov ău loc mănifestătţii de strădăă ăle muncitorilor. 15 noiembrie 1987
IÎncheiereă plăă tţii dătoriei externe. mărtie 1989
Scrisoăreă celor sţ ăse. 10 mărtie 1989
Se desfăă sţ oărăă Congresul ăl XIV-leă ăl P.C.R. noiembrie 1989

III. CONSTRUCŢIA DEMOCRAŢIEI POSTDECEMBRISTE

Declănsţ ăreă ăctţiunilor ănticomuniste lă Timisţ oără. 17 decembrie 1989

Apogeul ăctţiunilor îîmpotrivă regimului totălităr ceăusţ ist (căă dereă regimului Ceăusţ escu). 22 decembrie 1989
Consiliul Frontului Sălvăă rii Nătţionăle preiă putereă. 22 decembrie 1989
Constituireă guvernului revolutţionăr prezidăt de Petre Romăn. 26 decembrie 1989
Decretul-lege ce viză legiferăreă pluripărtidismului îîn Romăî niă postcomunistăă . 31 decembrie 1989
Reăctivăreă părtidelor istorice din perioădă interbelicăă . dec. 1989 / iăn. 1990
Primă descindere ă minerilor lă Bucuresţ ti (mineriădăă ). iănuărie 1990
Conflictul interetnic de lă Tăî rgu Muresţ . 15 mărtie 1990
Mănifestătţiă – mărăton din Piătţă Universităă tţii. ăprilie-iunie 1990
A două sţ i ceă măi violentăă mineriădăă pune căpăă t mănifestătţiei din Piătţă Universităă tţii. iunie 1990
Primele ălegeri libere din Romăî niă postdecembristăă , soldăte cu victoriă Frontului Sălvăă rii
20 măi 1990
Nătţionăle.
Alegereă lui Ion Iliescu îîn functţiă de Presţ edinte ăl Romăî niei. 20 măi 1990
A treiă mineriădăă se soldeăzăă cu demisiă guvernului Petre Romăn. septembrie 1991
Adoptăreă Constitutţiei postdecembriste. 21 noiembrie 1991
Aprobăreă prin referendum ă Constitutţiei postdecembriste ă Romăî niei. 8 decembrie 1991
Reălegereă lui Ion Iliescu îîn functţiă de presţ edinte ăl Romăî niei. Alegerile părlămentăre sunt
octombrie 1992
căî sţ tigăte de FDSN.
Constituireă Conventţiei Democrăte. noiembrie 1992
Romăî niă semneăzăă ăcordul de ăsociere lă Uniuneă Europeănăă . februărie 1993

21
Conventţiă Democrătăă , îîn frunte cu Emil Constăntinescu, căî sţ tigăă ălegerile părlămentăre. noiembrie 1996
Victoriă căndidătului lă Presţ edintţie ăl Conventţiei Democrătice, Emil Constăntinescu. noiembrie 1996
Ultimă mineriădăă . 1999
Alegerile părlămentăre sunt căî sţ tigăte de PSD, iăr cele prezidentţiăle de reprezentăntul ăcestuiă,
2000
Ion Iliescu.
Aprobăreă prin referendum ă revizuirii Constitutţiei. 18-19 octombrie 2003
Romăî niă devine membru NATO. 29 mărtie 2004
IÎn urmă unor noi ălegeri, Aliăntţă Dreptăte sţ i Adevăă r (PD sţ i PNL) preiă conducereă Romăî niei. noiembrie 2004
IÎn urmă celui de-ăl doileă tur de scrutin, presţ edinte ăl Romăî niei este ăles Trăiăn Băă sescu. noiembrie 2004
Romăî niă devine membrăă ă Uniunii Europene. 1 iănuărie 2007

CAPITOLUL 7
I. POLITICA EXTERNĂ DE LA UNIREA PRINCIPATELOR PÂNĂ LA RĂZBOIUL RECE

IÎnfiintţăreă Ministerului Afăcerilor Străă ine ăl Principătelor Unite. 8 ăugust 1862

Este îîncheiătăă o conventţie de extrăă dăre cu Serbiă. 1863
Se îîncheie Conventţiă privind sistemul posţ tăl sţ i cel de telegrăf cu Austriă. 10 măi 1865
Principătele Unite (Romăî niă) ăderăă lă Conventţiă telegrăficăă internătţionălăă de lă Păris. 5 iunie 1865
Au loc consultăă ri romăî no-grecesţ ti îîn vedereă unei ăctţiuni comune ăntiotomăne. 1866 sţ i 1869
Romăî niă îîncheie un trătăt de colăborăre cu Serbiă. 1868
Se semneăzăă Conventţiă comerciălăă sţ i de năvigătţie cu Austro-Ungăriă, băzătăă pe liberul schimb. 1875
Se semneăzăă Conventţiă comerciălăă sţ i de năvigătţie cu Rusiă. 1876
Prin Congresul de păce de lă Berlin este recunoscutăă independentţă Romăî niei. 1 iulie 1878
Austro-Ungăriă, Rusiă sţ i Turciă stăbilesc relătţii diplomătice cu Romăî niă. 1878 (toămnă)
Ităliă stăbilesţ te relătţii diplomătice cu Romăî niă. 1879
Germăniă, Frăntţă sţ i Angliă recunosc independentţă Romăî niei. 1880
IÎncercăreă Romăî nei de ă negociă o nouăă conventţie comerciălăă cu Austro-Ungăriă, pe băză
1886 (păî năă îîn 1891)
protectţionismului, duce lă izbucnireă unui ădevăă răt răă zboi vămăl îîntre cele douăă tţăări.
Căncelărul germăn Bismărck reunesţ te Germăniă, Austro-Ungăriă sţ i Ităliă îîn cădrul Triplei Aliăntţe
1882
(Puterile Centrăle).
Printr-un trătăt secret, căre puteă fi reîînnoit, Romăî niă se ălăă turăă Triplei Aliăntţe. 1883
Se semneăzăă ăcordul frănco-rus. 1893
Se semneăzăă ăcordul ănglo-frăncez cunoscut sub numele de Antanta Cordială. 1904
Prin semnăreă ăcordului ănglo-rus se definitiveăzăă cel de-ăl doileă sistem politico-milităr –
1907
Antăntă său Triplă IÎntţelegere.
Bulgăriă, Serbiă, Greciă sţ i Muntenegru îînving răpid Turciă îîn cădrul primului răă zboi bălcănic. toămnă ănului 1912
Trătătul de păce de lă Londră pune căpăă t primului răă zboi bălcănic. 1912
Pretentţiile exăgerăte ăle Bulgăriei duc lă izbucnireă celui de-ăl doileă răă zboi bălcănic, lă căre
1913
părticipăă sţ i Romăî niă.
Prin păceă de lă Bucuresţ ti se pune căpăă t celui de-ăl doileă răă zboi bălcănic. Romăî niă ănexeăzăă
1913
Cădrilăterul (Durostor sţ i Căliăcră).
Vizită tţărului Nicolăe ăl II-leă, îîmpreunăă cu fămiliă să sţ i cu ministrul de externe Săzonov, lă
1/14 iunie 1914
Constăntţă.
Asăsinăreă, lă Sărăjevo, ă ărhiducelui Frănz Ferdinănd, mosţ tenitorul tronului ăustro-ungăr, vă duce lă
15/28 iunie 1914
izbucnireă Primului Răă zboi Mondiăl.
IÎncepe Primul Răă zboi Mondiăl. 15/28 iulie 1914
Printr-un ăcord secret, Rusiă se obligă săă ăpere integrităteă teritoriălăă ă Romăî niei sţ i îîi recunosţ teă
18 sept./1 oct. 1914
drepturile ăsupră teritoriilor din Austro-Ungăriă, îîn schimbul unei „neutrălităă tţi binevoitoăre”.
Guvernul Romăî niei condus de I.I.C. Brăă tiănu semneăzăă conventţiile politice sţ i milităre cu Antăntă. 4 ăugust 1916
Consiliul de Coroănăă de lă Cotroceni ăprobăă conventţiile cu Antăntă, declărăî nd răă zboi Austro-
14 ăugust 1916
Ungăriei.
Prin căpitulăreă Germăniei, iă sfăî rsţ it Primul Răă zboi Mondiăl. 29 oct./11 nov.1918
Romăî niă căutăă săă obtţinăă recunoăsţ tereă internătţionălăă ă noilor săle grănitţe. 1919-1920
Urmăă rind păă străreă vechilor grănitţe ăle Ungăriei, guvernul comunist condus de Belă Kun recurge lă
ăprilie-iulie 1919
operătţiuni milităre de ocupăre ă Trănsilvăniei.
Se semneăzăă , lă Versăilles, Trătătul de păce cu Germăniă, prin căre Alsăciă sţ i Lorenă revin Frăntţei. 28 iunie 1919
Trupele romăî ne ocupăă Budăpestă. 4 ăugust 1919
Se semneăzăă , lă Săint Germăin, Trătătul de păce cu Austriă, prin căre este recunoscutăă internătţionăl
10 septembrie 1919
unireă Bucovinei cu Romăî niă.
Se semneăzăă , lă Neuilly, Trătătul de păce cu Bulgăriă. 28 noiembrie 1919
Romăî niă semneăzăă Trătătul privind protectţiă minorităă tţilor, prin căre sunt ăcordăte drepturi
10 decembrie 1919
individuăle membrilor ăcestoră.

22
Romăî niă iă părte lă fondăreă Ligii Nătţiunilor. 10 iănuărie 1920
Se semneăzăă , lă Triănon, Trătătul de păce cu Ungăriă, prin căre este recunoscutăă internătţionăl
4 iunie 1920
unireă Trănsilvăniei cu Romăî niă.
Se semneăzăă , lă Sevres, Trătătul de păce cu Turciă. 10 ăugust 1920
Prin Trătătul de lă Păris este recunoscutăă pe plăn internătţionăl unireă Băsărăbiei cu Romăî niă. 28 octombrie 1920
Trătătivele romăî no-sovietice de lă Copenhăgă sţ i Vărsţ oviă, privind recunoăsţ tereă unirii Băsărăbiei cu
1920-1921
Romăî niă.
Romăî niă semneăzăă Conventţiă politicăă sţ i Conventţiă de ăliăntţăă defensivăă romăî no-polonăă . mărtie 1921
Romăî niă semneăzăă sistemul de trătăte căre stău lă băză Micii IÎntţelegeri (Romăî niă, Cehoslovăciă sţ i
ăprilie-iunie 1921
Regătul Săî rbo-Croăto-Sloven).
Romăî niă semneăzăă Conventţiă internătţionălăă privind stătutul definitiv ăl Dunăă rii. 1921
Conferintţă de lă Vienă, lă căre Uniuneă Sovieticăă refuzăă săă recunoăscăă ăctul de lă 27 mărtie 1918. mărtie 1924
Romăî niă semneăzăă Protocolul de lă Genevă, căre preciză legăă tură dintre securităte sţ i dezărmăre. 1924
Reîînnoireă ăliăntţei cu Poloniă. mărtie 1926
Semnăreă Trătătului de ăliăntţăă sţ i ămicitţie romăî no-frăncez. 15 iulie 1926
Romăî niă sţ i Ităliă semneăzăă un Trătăt de ămicitţie sţ i colăborăre cordiălăă . 16 septembrie 1926
Romăî niă ăderăă lă Trătătul de lă Păris, căre interzice răă zboiul că mijloc de rezolvăre ă diferendelor dintre
4 septembrie 1928
stăte (Păctul Briănd-Kellog).
Romăî niă semneăzăă Protocolul de lă Moscovă. 9 februărie 1929
Nicolăe Titulescu este ăles îîn functţiă de presţ edinte ăl Adunăă rii Generăle ă Societăă tţii Nătţiunilor. 1930
Nicolăe Titulescu este reăles îîn functţiă de presţ edinte ăl Adunăă rii Generăle ă Societăă tţii Nătţiunilor. 1931
Negocierile romăî no-sovietice de lă Rigă privind problemă Băsărăbiei. 1932
Romăî niă părticipăă lă lucrăă rile Conferintţei ăsupră dezărmăă rii, desfăă sţ urăte lă Genevă. 1932-1933
S.U.A. recunosc unireă Băsărăbiei cu Romăî niă. 1933
Romăî niă ăderăă lă Conventţiă de definire ă ăgresiunii sţ i teritoriului, semnătăă lă Londră (textul documentelor
3-5 iulie 1933
ă fost elăborăt de Nicolăe Titulescu).
Tensionăreă relătţiilor internătţionăle că urmăre ă politicii ăgresive duse de Germăniă, Ităliă sţ i
dupăă 1933
Jăponiă.
Se îîncheie Păctul IÎntţelegerii Bălcănice, lă Atenă (Romăî niă, Iugoslăviă, Greciă sţ i Turciă). 8 februărie 1934
Convorbirile dintre Titulescu sţ i Litvinov îîn privintţă grănitţelor se îîncheie cu un esţec, dăr duc lă reluăreă
iunie 1934
relătţiilor diplomătice romăî no-sovietice. Romăî niă sprijinăă ădmitereă URSS îîn Ligă Nătţiunilor.
IÎn Germăniă este reintrodus serviciul milităr obligătoriu. 1935
Prin voceă lui Nicolăe Titulescu, Romăî niă condămnăă ocupăreă Abisiniei (Etiopiei) de căă tre Ităliă. 1935
Germăniă ocupăă zonă demilitărizătăă ă Renăniei. 1936
Perfectăreă protocolului dintre Nicolăe Titulescu sţ i Măxim Litvinov, cu privire lă îîncheiereă unui
păct de ăsistentţăă mutuălăă romăî no-sovietic, răă măs nedefinitivăt (Protocolului romăî no-sovietic de 21 iulie 1936
lă Montreăux).
Creăreă Axei Berlin-Romă-Tokyo. 1937
Germăniă ocupăă Austriă (Anschluss). mărtie 1938
Prin „Acordul de lă Munchen”, Hitler smulge Cehoslovăciei regiuneă sudetăă . 29-30 septembrie 1938
Germăniă desfiintţeăzăă stătul cehoslovăc. mărtie 1939
Semnăreă ăcordului economic romăî no-germăn, îîn termenii impusţ i de Berlin. 23 mărtie 1939
Frăntţă sţi Măreă Britănie îîncheie ăcorduri economice cu Romăî niă sţi promit sprijin Romăî niei îîn căzul unor
13 ăprilie 1939
posibile ăgresiuni (ăcordăreă de gărăntţii).
Semnăreă Păctului Ribbentrop-Molotov, îîn ă căă rui ănexăă secretăă se prevedeă dreptul URSS de
23 ăugust 1939
ocupă Băsărăbiă.
Atăcăreă Poloniei de căă tre Germăniă declănsţ eăzăă cel de-ăl Doileă Răă zboi Mondiăl. 1 septembrie 1939
Romăî niă îîsţi proclămăă neutrălităteă îîn cel de-ăl doileă răă zboi mondiăl. 7 septembrie 1939
Romăî niă este obligătăă săă semneze „Păctul Petrolului” cu Germăniă. 1940
Căpitulăreă Frăntţei îîn cel de-ăl Doileă Răă zboi Mondiăl. 22 iunie 1940
IÎn urmă notelor ultimătive ăle URSS, Romăî niă este nevoităă săă cedeze Băsărăbiă, nordul Bucovinei sţ i
26-27 iunie 1940
tţinutul Hertţă Uniunii Sovietice.
Romăî niă renuntţăă lă gărăntţiile frănco-engleze. 1 iulie 1940
Trătătivele romăîno-ungăre de lă Severin (Romăîniă oferăă un schimb de populătţie cu mici rectificăări de frontierăă, dăr
ăugust 1940
Ungăriă pretinde cesiuni mult măi importănte).
19 ăugust – 7
Trătătivele romăî no-bulgăre de lă Crăiovă.
septembrie 1940
Arbitrăjul germăno-ităliăn de lă Vienă, referitor lă Trănsilvăniă. 29 ăugust 1940
Dictătul impus Romăî niei lă Vienă, prin căre nord-vestul Trănsilvăniei intrăă îîn componentţă
30 ăugust 1940
Ungăriei.
Cărol ăl II-leă renuntţăă lă tron îîn făvoăreă fiului săă u, Mihăi I (sfăî rsţ itul Restăurătţiei cărliste). 6 septembrie 1940
Este semnăt Trătătul de lă Crăiovă, prin căre judetţele Durostor sţi Căliăcră intrăă îîn componentţă Bulgăriei,
7 septembrie 1940
grănitţă revenind pe ăliniămentul din 1913.

23
Ion Antonescu devine presţ edintele Consiliului de Minisţ tri. 1940
Cu ocăziă vizitei lui Ion Antonescu îîn Germăniă, Romăî niă ăderăă lă Păctul Tripărtit, intrăî nd îîn sistemul de
23 noiembrie 1940
ăliăntţe ăl Axei Berlin-Romă-Tokyo.
primăă vără ănului
Romăî niă ăcceptăă prezentţă trupelor germăne pe teritoriul săă u.
1941
Romăî niă ăderăă lă Păctul Anticomintern (ălăă turi de Germăniă, Ităliă sţ i Jăponiă). 1941
Alăă turi de Germăniă sţi de ăliătţii ăcesteiă, Romăî niă intrăă îîn răă zboiul îîmpotrivă Uniunii Sovietice, cu unicul scop de ă
22 iunie 1941
recuperă teritoriile pierdute îîn iunie 1940.
Teritoriul dintre Nistru sţ i Bug (Trănsnistriă) intrăă sub ădministrătţie romăî neăscăă , fiind utilizăt ăugust 1941-iănuărie
pentru deportăreă evreilor sţ i tţigănilor. 1944
Armătă romăî năă suferăă grăve îînfrăî ngeri lă Cotul Donului sţ i Stălingrăd. 1943
Diplomătţiă romăî năă demăreăzăă trătătive îîn vedereă scoăterii Romăî niei din răă zboiul îîmpotrivă
1943
Nătţiunilor Unite.
Mussolini îîi promite ministrului de externe ăl Romăî niei, Mihăi Antonescu, săă iă conducereă
sătelitţilor Germăniei, pentru ă initţiă negocieri de păce cu Nătţiunile Unite, dăr este răă sturnăt de lă septembrie 1943
putere.
Opozitţiă condusăă de Măniu îîncepe, cu sţtireă lui Antonescu, negocieri cu ăliătţii lă Căiro, conduse de printţul
1944
Bărbu Sţ tirbei sţ i Constăntin Visţ oiănu.
Regele Mihăi I decide ărestăreă măresţ ălului Antonescu sţ i ălăă turăreă tţăării lă coălitţiă Nătţiunilor
23 ăugust 1944
Unite.
Semnăreă ărmistitţiului cu Uniuneă Sovieticăă . 12 septembrie 1944
Prin luptă soldătţilor romăî ni, îîntregul teritoriu ăl Trănsilvăniei este eliberăt de sub ocupătţiă
25 octombrie 1944
horthysto-năzistăă .

II. ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE

Are loc Conferintţă interăliătăă de lă Iăltă. februărie 1945

Prin deciziile săle, Conferintţă de lă Potsdăm, ălăă turi de ceă de lă Iăltă, ă contribuit lă instăurăreă
iulie-ăugust 1945
regimului comunist îîn Romăî niă.
Discursul lui Winston Churchill de lă Universităteă Fulton despre Cortină de Fier este considerăt ă
5 mărtie 1946
mărcă debutul Răă zboiului Rece.
Gheorghe Tăă tăă rescu conduce delegătţiă oficiălăă ă Romăî niei lă Conferintţă de păce de lă Păris dupăă cel
29 iulie-15 oct. 1946
de-ăl Doileă Răă zboi Mondiăl.
Romăî niă semneăzăă Trătătul de păce de lă Păris, fiind trătătăă că o tţărăă îînvinsăă sţ i fiind obligătăă lă
plătă unei despăă gubiri imense de răă zboi fătţăă de URSS. Se consfintţesţ te, totusţ i, revenireă nord-
vestului Trănsilvăniei îîn grănitţele Romăî niei, dăr, respectăî nd instructţiunile primite de lă Moscovă, 10 februărie 1947
delegătţiă oficiălăă ă Romăî niei nu ridicăă problemă Băsărăbiei, grănitţă de est răă măî năî nd ceă impusăă
îîn iunie 1940.
Doctrină Trumăn (doctrină îîndiguirii - containment), prin căre SUA stăbileă o strătegie de stopăre
mărtie 1947
ă expănsiunii comunismului.
Anuntţăreă Plănului Mărshăll. iunie 1947
Respectăî nd instructţiunile Kremlinului, Romăî niă respinge Plănul Mărshăll. iulie 1947
Stălin îînfiintţeăzăă Kominform-ul (Biroul Informătiv ăl Părtidelor Comuniste sţ i Muncitoresţ ti). toămnă ănului 1947
Gheorghe Tăă tăă rescu este îînlocuit din functţiă de premier cu Ană Păuker, PCR preluăî nd controlul totăl
5 noiembrie 1947
ăsupră diplomătţiei romăî nesţ ti.
Lovitură de stăt de lă Prăgă. Putereă este preluătăă de comunisţ ti. februărie 1948
Blocădă Berlinului. SUA sţ i ăliătţii occidentăli ăprovizioneăzăă printr-un „pod ăeriăn” orăsţ ul izolăt
ăprilie-măi 1948
de sovietici.
Că ripostăă lă Plănul Mărshăll, dăr sţ i că o ălternătivăă ă tţăărilor comuniste lă OCEE, se constituie Consiliul de
25 iănuărie 1949
Ajutor Economic Reciproc (CAER).
Lă Wăshington ăre loc ceremoniă de semnăre ă Păctului NATO, ce cuprindeă măjorităteă stătelor
4 ăprilie 1949
democrătice din Europă sţ i SUA.
URSS reălizeăzăă primă explozie nucleărăă . 1949
Intrăreă Turciei sţ i Greciei îîn NATO. 1952
Moărteă lui I.V. Stălin. 5 mărtie 1953
Intrăreă RFG îîn NATO, căre vă determină constituireă Trătătului de lă Vărsţ oviă. îînceputul ănului 1955
Stătele ăflăte îîn sferă de influentţăă sovieticăă , cu exceptţiă Iugoslăviei, semneăzăă Trătătul de lă
14 măi 1955
Vărsţ oviă, că ăliăntţăă opusăă NATO.
Romăî niă devine membrăă ă Orgănizătţiei Nătţiunilor Unite (ONU). 1955
Reconciliereă cu Iugoslăviă. dupăă 1956
Demăscăreă cultului personălităă tţii lui Stălin, îîn răportul secret prezentăt de Hrusţ ciov lă
februărie 1956
Congresul XX ăl PCUS.
IÎn Ungăriă se declănsţ eăzăă o revolutţie ănticomunistăă . 1956
Armătă Rosţ ie reprimăă revolutţiă ănticomunistăă din Ungăriă. oct.-nov. 1956
24
Kremlinul ănuntţăă deciziă de retrăgere ă trupelor sovietice din Romăî niă. 24 măi 1958
Romăî niă îîncheie diverse ăcorduri economice cu stătele occidentăle, fiind îîncurăjăte schimburile comerciăle sţi
1958-1960
ăchizitţionăreă de tehnologie modernăă .
Construireă Zidului Berlinului. ăugust 1961
Izbucnireă conflictului sovieto-chinez. 1962
„Criză răchetelor” din Cubă. 1962
Dupăă „criză răchetelor” urmeăzăă perioădă coexistentţei păsţ nice dintre tţăările comuniste sţ i cele
1962
democrătice.
Speculăî nd dificultăă tţile diplomătice cu căre se confruntă Moscovă, Dej initţiăzăă distăntţăreă treptătăă
962
ă Romăî niei de URSS.
PMR îînceărcăă săă -sţ i ătribuie un rol de mediător îîn conflictul dintre cele douăă puteri comuniste –
1962
URSS sţ i Chină.
Dispută romăî no-sovieticăă se ăcutizeăzăă , pe fondul controverselor privind integrăreă economiilor
est-europene îîn ceă sovieticăă tţi ăl dorintţei Kremlinului de ă trănsformă Romăî niă îîntr-o sursăă 1963
ăgrărăă sţ i de măterii prime pentru stătele măi dezvoltăte din CAER.
CAER lănseăzăă Plănul Vălev, căre propuneă o diviziune ă muncii îîn cădrul blocului sociălist, îîntre ănumite complexe
ăprilie 1964
economice suprănătţionăle, ăgrăre său industriăle.
Declărătţiă din ăprilie cu privire lă pozitţiă Părtidului Muncitoresc Romăî n îîn problemele misţ căă rii
comuniste sţ i muncitoresţ ti internătţionăle, considerătăă un ădevăă răt mănifest de iesţ ire ă tţăării de ăprilie 1964
sub influentţă Moscovei, se opune ăplicăă rii Plănului Vălev îîn Romăî niă.
Votul Romăî niei lă ONU diferăă pentru primă dătăă de cel ăl celorlălte stăte „frăă tţesţ ti” (comuniste). 1964
IÎnceteăzăă din viătţăă Gheorghe Gheorghiu-Dej, lăă săî nd deschisăă luptă pentru succesiune. 19 mărtie 1965
NicolăeCeăusţescudevinesecretărgenerălălpărtidului, continuăîndsţichiărăccelerăînd,celputţinlănivelpropăgăndistic,politică
iulie 1965
de distăntţăre ăRomăînieifătţăăde Moscovă.
Cu ocăziă vizitei de confirmăre lă Moscovă, Ceăusţ escu nemultţumesţ te conducereă sovieticăă prin
septembrie 1965
ăccentele progrămului săă u de guvernăre.
Teoriă „căă ii nătţionăle îîn constructţiă comunismului romăî nesc” este îîmbrăă tţisţ ătăă de Occident. 1966
Romăî niă este primul stăt comunist căre stăbilesţ te relătţii diplomătice cu RFG. 1967
Răă zboiul de sţ ăse zile. Romăî niă refuzăă săă semneze rezolutţiă propusăă de sovietici prin căre Isrăelul
eră condămnăt că stăt ăgresor, ăducăî nd critici stătelor ărăbe pentru erorile comise. Romăî niă este
singurul stăt comunist căre nu rupe relătţiile diplomătice cu Isrăelul, dupăă Răă zboiul de sţ ăse zile.
Păă străî nd relătţii bune sţ i cu stătele ărăbe, Romăî niă devine mediător îîntre diplomătţii ămericăni,
1967
isrăelieni sţ i ărăbi, îîmbunăă tăă tţindu-sţ i relătţiile cu stătele occidentăle. Pozitţiă romăî neăscăă îîn
conflictul ărăbo-isrăeliăn ă crescut enorm prestigiul Romăî niei îîn lume, rolul ei îîn relătţiile
internătţionăle depăă sţ ind cu mult situătţiă reălăă dătăă de potentţiălul ei economic, milităr sţ i
demogrăfic limităt.
Ministrul de externe ăl Romăî niei, Corneliu Măă nescu, este ăles presţ edinte ăl Adunăă rii Generăle ă
1967
ONU.
Romăî niă este unul dintre cănălele utilizăte de ămericăni pentru negocieri secrete cu guvernul
1967-1968
comunist ăl Vietnămului de Nord.
Relătţiile bune cu Chină sţ i cu Stătele Unite permit Romăî niei săă joăce rolul unui cănăl de
comunicăre îîntre cele douăă stăte, contribuind lă reluăreă relătţiilor diplomătice îîntre cele douăă sfăî rsţ itul ănilor ’70.
stăte.
Presţ edintele Frăntţei, Chărles de Găulle, efectueăzăă o vizităă îîn Romăî niă, felicităî ndu-l pe Ceăusţ escu pentru
ăprilie 1968
pretinsă lui politicăă de independentţăă.
Interventţiă trupelor Trătătului de lă Vărsţ oviă îîn Cehoslovăciă pune căpăă t „Primăă verii de lă Prăgă”,
un curent politic reformist căre milită pentru liberălizăreă internăă sţ i pentru ăpropiereă de stătele 20/21 ăugust 1968
occidentăle.
Este elăborătăă „doctrină Brejnev” ă suverănităă tţii limităte, căre justifică interventţiă îîn ăfăcerile
ăugust 1968
interne ăle stătelor est-europene dăcăă eră pusăă îîn pericol existentţă sistemului comunist.
Prin discursul de condămnăre ă interventţiei sovietice îîn Cehoslovăciă se fundămenteăzăă nătţionăl-
21 ăugust 1968
comunismul lui Nicolăe Ceăusţ escu.
Romăî niă îîtţi creeăzăă propriă industrie de ăpăă răre. dupăă 1969
Vizită oficiălăă ă presţ edintelui ămericăn Richărd Nixon îîn Romăî niă, cu scopul de ă îîncurăjă politică
1969
independentăă ă Romăî niei.
Nicolăe Ceăusţ escu efectueăzăă o vizităă oficiălăă îîn SUA, ăcceptăî nd rolul de „ghimpe îîn coăstă
octombrie 1970
Moscovei”.
Romăî niă este primităă îîn GATT (Acordul Generăl pentru Tărife sţ i Comertţ). 1971
Romăî niă este ăcceptătăă îîn FMI (Fondul Monetăr Internătţionăl). 1972
Romăî niă îîncheie ăcordul cu Băncă Internătţionălăă de Reconstructţie sţ i Dezvoltăre (Băncă
1972
Mondiălăă ).
Cu ocăziă vizitei oficiăle ă lui Ceăusţ escu lă Păris, presţ edintele frăncez subliniăzăă rolul jucăt de Romăî niă îîn
1974
progresul securităă tţii europene.
Presţ edintele ămericăn Gerăld Ford efectueăzăă o vizităă oficiălăă îîn Romăî niă. 1975

25
Romăî niă obtţine clăuză nătţiunii celei măi făvorizăte din părteă SUA. 1975
Lă Helsinki ăre loc ultimă reuniune ă Conferintţei pentru securităte sţ i cooperăre îîn Europă. 30 iulie-1ăugust 1975
Semnăreă Actului Finăl ăl Conferintţei de lă Helsinki. 1 ăugust 1975
Romăî niă contribuie lă îîncheiereă ăcordului de păce dintre Isrăel sţ i Egipt (lă Cămp Dăvid – SUA). 1978
Romăî niă criticăă ăgresiuneă sovieticăă îîn Afghănistăn, considerătăă o ăventurăă căre ă generăt o nouăă
1979
crizăă îîn relătţiile internătţionăle.
Romăî niă îîncheie noi ăcorduri de colăborăre cu Comunităteă Economicăă Europeănăă . 1980
Degrădăreă treptătăă ă conditţiilor economico-sociăle sţi politice din Romăîniă duce lă restrăîngereă treptătăă ă contăctelor
dupăă 1980
diplomătice de interes măjor pentru Romăîniă.
Romăî niă îîsţi orienteăzăă ăproăpe exclusiv politică externăă spre relătţiile diplomătice sţ i economice
dupăă 1980
cu stătele Lumii ă Treiă sţ i din Ligă Arăbăă , căre le îînlocuiesc treptăt pe cele cu Occidentul.
Mihăil Gorbăciov preiă putereă îîn URSS, devenind secretăr generăl ăl PCUS. mărtie 1985
Lănsăreă politicii de „glăsnost” sţ i „perestroikă” de căă tre Gorbăciov zdruncinăă din temelii
1985
regimurile comuniste din Europă.
Ceăusţ escu îînceteăzăă ă măi fi un făvorit ăl căncelăriilor occidentăle, devenind o simplăă problemăă ă
dupăă 1985
Moscovei.
Vizităî nd Romăî niă, Gorbăciov ăbordeăzăă , ăluziv, temă introducerii unor reforme, criticăî nd,
măi 1987
implicit, stăreă de lucruri din Romăî niă.
Ceăusţ escu renuntţăă lă clăuză nătţiunii celei măi făvorizăte îîn relătţiile comerciăle cu SUA. 1988
Comisiă pentru drepturile omului ă ONU ădoptăă o rezolutţie privind constituireă unei comisii de
mărtie 1989
ănchetăă privind situătţiă din Romăî niă.
Ceăusţ escu trimite un mesăj conducerilor părtidelor comuniste ătrăă găî nd ătentţiă căă evolutţiă spre
democrătţie ă Poloniei (prin numireă unui prim-ministru necomunist – Tădeusz Măzowiecki) este ăugust 1989
periculoăsăă sţ i urmăă resţ te „îîndepăă rtăreă sociălismului”.
Căă dereă Zidului Berlinului. 9 noiembrie 1989
Lă Congresul ăl XIV-leă ăl PCR, Ceăusţescu consideră căă mentţinereă ă douăă stăte germăne este o necesităte, 20-24 noiembrie
condămnăînd totodătăă Păctul Ribentropp-Molotov. 1989
Gorbăciov îîi informeăzăă pe liderii stătelor Trătătului de lă Vărsţ oviă despre îîntăî lnireă de lă Măltă
cu presţ edintele George Bush, specificăî nd căă URSS nu se vă opune eventuălelor schimbăă ri din 4 decembrie 1989
Europă de Est.
IÎncheiereă „răă zboiului rece”. 1990
Reunificăreă Germăniei. 3 octombrie 1990
Desfiintţăreă CAER-ului sţ i ă Păctului de lă Vărsţ oviă. mărtie 1991
Dezmembrăreă Uniunii Sovietice. decembrie 1991

26