MICRO SEM I

1. Celule eucariote şi procariote, caracteristici comparative

Celula eucariota:
- nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
- citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
- Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
- Capsula: absenta

Celula procariota:
- Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei
- Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S,
mb nu contine steroli
- Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide
etc
- Capsula: adesea prezenta

2. Clasificaţi bacteriile după formă şi dispunere – exemple

Dupa forma bacteriile se pot grupa in:

a) de forma cocoidala – diametre egale sau inegale dispuse izolat sau grupat.
Majoritatea streptococilor si stafilococilor sunt sferici, enterococii sunt ovalari,
pneumococii sunt lancelati iar meningococii si gonococii sunt reniformi. In
functie de planurile de diviziune:
i. stafilococii – in ciorchine
ii. pneumococii – in diplo
iii. streptococii – in lanturi
b) cu forma de bastonas (bacili), drepti cu capetele usor rotunjite (enterobacterii),
drepti cu capetele taiate drept (B anthracis), fuziformi (fusobacterium)
c) cocobacili (H. Influenzae, B. Perlussis, B. Abortus)
d) forma spiralata (bacili curbi – V cholerae, spirali si spirochete)

Unele bacterii, inclusiv daca rezulta prin multiplicarea unei singure celule prezinta un
polimorfism accentuat (Proteus)

3. Enumeraţi componentele constante şi facultative ale celulei bacteriene

Structuri constante:
- peretele bacterian – inconjoara mb citoplasmatica, 15-30nm
- mezozomi – structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei
citoplasmatice de care raman legati
- citoplasma – intens bazofila
 o ribozomi – forma sferica si marime variabila in f de Mg si K, esentiali in
procesul de biosinteza proteica
- nucleu – in contact direct cu citoplasma, contine ADN si nu are nucleoli

Structuri inconstante:
- incluziile – formatiuni structurale inerte care apar in citoplasma la sfarsitul
perioadei de crestere activa, pot contine polimeri anorganici, substante anorganice
simple, polimeri organici, lipide etc.
- Vacuole – formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, au o
membrana lipoproteica numita tonoplast
- Capsula – glicocalix, strans legat de celula bacteriana, structura polizaharidica (S
pneumonae) sau polipeptidica (Anthracis), vizibila la mo
- Flageli – confera mobilitate bacteriilor
- Fimbrii – formatiuni scurte cu rol in adeziune
- Spori – forma de rezistenta si conservare a speciei

4. Structura peretelui la bacteriile Gram pozitive şi Gram negative

Gram pozitive: Peretele contine 80-90% mureina (peptidoglican, glicopeptid parietal).

Mureina este un heteropolimer al carui schelet este format prin legarea alternanta in lanturi
polizaharidice a 2 zaharuri aminate, acidul N acetil muramic (NAM) si N acetil
gluczoamina.
Fiecare molecula de NAM are substituit un tetrapeptid alcatuit din D si L aminoacizi. Intre
tetrapeptidele substituite, la lanturile polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi peptidice
prin gruparea terminala –COOH a unui tetrapeptid si grupari terminale libere ale
tetrapeptidului vecin. Astfel se formeaza structuri bidimensionale sub forma unor straturi
care inconjoara intreaga celula bacteriana.
Bacteriile gram pozitive retin violetul de gentiana (au culoarea violet la coloratia Gram). La
unele bacterii, reteaua de baza este acoperita de retele suplimentare cu specificitate
antigenica, alcatuite de exemplu din acid teichoic. Dintre bacteriile gram pozitive fac parte:
stafilococul, streptococul, enterococul, bacilul difteric, bacilul antraxului...

Gram negative: Li se descrie un perete celular in general mai subtire alcatuit dintr-un strat
fin de proteoglican (10-20% din structura peretelui) care este acoperit de o membrana
externa. Spatiul dintre membrana citoplasmatica si membrana interna reprezinta spatiul
periplasmic. Din punct de vedere chimic membrana externa este alcatuita din fosfolipide,
proteine si cantitati variabile de lipopolizaharide.
Lipopolizaharidul (endotoxina) are in componenta doua structuri esentiale: Lipidul A si
polizaharidul O. Bacteriile gram negative se decoloreaza cu alcool-acetona si se
recoloreaza cu fuscina diluata (au culoare rosie in coloratia gram). Dintre bacteriile gram
negative fac parte: meningococul, gonococul, enterobacteriile, vibrionul holeric,
cocobacilii gram negativi.

5. Rolul peretelui bacterian

 - prin rigiditate asigura forma caracteristica bacteriei (coci, bacili etc)
- asigura rezistenta bacteriei (ex: variatii ale presiunii)
- flexibilitatea peretelui celular la unele bacterii poate fi explicata atat prin
flexibilitatea membranei cat si prin grosimea redusa a peptidoglicanului
- are rol antigenic (carbohidratul C la streptococ, antigenul O lipopolizaharidic etc)
- are rol in diviziunea bacteriana formand septul transversal
- la nivelul lui pot actiona unele antibiotice (ex: betalactaminele, vancomicina, D-
cicloserina)

6. Coloraţia Gram, timpi – interpretare – exemple

- diluam intr-un recipient fuscina (9 apa, 1 fuscina)

- acoperim frotiul cu violet de metil sau cristal violet (violet de gentiana dpdv istoric)
- asteptam 1-3 minute
- inlaturam colorantul
- acoperim frotiul cu lugol (mordant) pentru 1-3 min
- indepartam lugolul
- acoperim frotiul cu un amestec alcool-acoetona (1 actenoa, 3 alcool) pentru 7-8
secunde
- spalam insistent cu apa
- acperim frotiul cu fuscina diluata pentru 1 min
- spalam cu apa
- asezam frotiul in stativ pentru uscare
- examinam la microscop, notam observatiile, interpretam

7. Protoplaşti – Sferoplaşti – Forme L

Protoplastul este o sfera marginita de membrana citoplasmatica, reprezinta bacteria gram-

pozitiva dupa indepartarea completa a peretelui, de exemplu sub actiunea lizozimului care
lizeaza mureina. In medii hipotone protoplastul se lizeaza. Este o structura care nu se poate
multiplica.

Sferoplastul reprezinta bacteria gram negativa dupa degradarea partiala a peretelui –

contine o cantitate mai mica de mureina. Lizozimul poate actiona asupra peptidoglicanului
numai dupa alterarea membranei externe. In medii hipotone sferoplastul se lizeaza. Spre
deosebire de protoplast acesta se poate multiplica.

Formele L – germeni modificati structural, observati pentru prima oara in 1935.

Denumiti L dupa numele institutului Dr Lister unde s-au descoperit. Nu sunt
microorganisme distincte ci forme ale unor microorganisme cu peretele bacterian
modificat. Utilizandu-se lizozim sau penicilina ca agenti inductori s-au putut obtine forme
L de la majoritatea bacteriilor. Este posibil ca aceste forme L sa explice prezenta in
organism a anumitor forme cronice.

8. Coloraţia Ziehl-Neelsen, timpi – interpretare – exemple

Coloratie utila in identificarea prezentei de bacili acid-alcool rezistenti (BAAR),

solubilizand peretele prin cresterea temperaturii, facilitand patrunderea colorantului.

- punem frotiul uscat si fixat pe un suport situat deasupra tavitei de colorare

- acoperim complet lama cu fuscina bazica nediluata
- trecem becul de gaz aprins pe sub lama acoperita de fuscina pana incepe emiterea
de vapori
- se repeta procedura de 3 ori in 10 minute
- spalam insistent cu apa distilata sau de la robinet
- adaugam amestecul decolorant acid-alcool pentru 3 min
- recoloram cu albastru de metilen, 1 minut
- spalam cu apa distilata sau de la robinet
- asezam frotiul in stativ pentru uscare
- examinam la microscop, notam observatiile, interpretam

9. Structura şi rolul membranei citoplasmatice

Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10nm. La

ME apare formata din 2 straturi intunecoase separate de un strat mai clar. Este considerata
un „mozaic fluid”, compusa dintr-un film fosfolipidic in care floteaza proteine globulare c
extremitatile polare hidrofile expuse spre spatiul intracelular, extracelular sau ambele.
Fosfolipidele, dispuse in dublu strat, cu extremitatile polare, hidrofile, expuse contactului
cu apa pe ambele fete ale membranei si extremitatile nepolare, hidrofobe, proemyaye spre
stratul mijlociu al membranei. Nu contine steroli.
Roluri:
- filtru selectiv datorita pemeazelor (rol in permeabilitate si transport)
- contine enzime ale metabolismului respirator (citocromi)
- este sediul majoritatii activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene
- excreta enzime hidrolitice
- intervine activ in procese de biosinteza
- are rol in diviziunea celulara – septul transversal
- este implicata in chemotoxie prin receptorii de pe suprafata sa
- asupra membranei pot actiona anumite antibiotice (polimixinele)

10.Ribozomii, structură şi rol

- au forma sferica si o marime care depinde de concentratia ionilor de MG si K

- unii apar liberi in citoplasma altii legati de fata interna a membranei citoplasmatice
- contin circa 65% ARNr
 - ct = 70S = 1x30S+1x50S
- intre cele doua subunitatio se formeaza un canal prin care trec moleculele de
ARNm in cursul sintezei proteice
- rol esential in procesul de biosinteza proteica
- ARNm transporta informatia genetica de la genom la nivelul ribozomilor
- Traducerea se face la nivelul ribozomilor de catre ARNt care are dubla specificitate
(pentru fiecare din cei 20AA exista unul sau mai multi ARNt)

11.Mezozomi – Incluzii – Vacuole (în structura celulei bacteriene)

Mezozomii – sunt structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei

citoplasmatice de care raman legati. Sunt prezenti in special la bacteriile gram-pozitive. Au
structura chimica a membranei citoplasmatice si aceleasi functii in permeabilitate si
respiratie. Sunt mai dezvoltati la bacteriile gram-pozitive. Cu un capat se pot fixa de
materialul nuclear, favorizand distribuirea in mod egal a genomului intre cele doua celule
fice. Au rol si in formarea septului transversal.
Incluzii – sunt formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de
crestere activa. Pot contine polimeri anorganici (de exemplu corpusculii metacromatici ai
genului Corynebacterium), substante anorganice simple, polimeri organici (rezervor
energetic mai ales la germenii sporulayi aerobi, lipde, etc
Vacuolele – sunt formatiun sferice care contin diferite substante in solutie apoasa. Au o
membrana lipoproteica numita tonoplast. Au fost descrise in special la bacteriile acvatice.

12.Masa nucleară bacteriană – structură, caracteristici

- vine in contact direct cu citoplasma

- contine ADN, nu are nucleoli
- are afinitate pentru coloranti bazici dar pe preparatele colorate uzual este mascat de
bazofilia intensa a citoplasmei bogata in ARN
- unicul cromozom bacterian este alcatuit dintr-o singura molecula de ADN dublucatenar
cu aspectul unui fir lung (1000-2000 Mm) inchis intr-un inel si replicat pe el insusi
- Nucleul contine informatia genetica necesara proceselor vitale de crestere si multiplicare
- Codonul – din punct de vedere functional, 3 nucleotide consecutive din structura
moleculei de ADN formeaza un codon. Codonii detin informatia genetica pentru a plasa
intr-o anumita secventa un anumit aminoacid
- Cistronul – reprezinta o subunitate functionala a genei capabila sa determine independent
sinteza unui lant polipeptidic
- Gena – reprezinta o portiune a genomului, o anumita secventa de nucleotide dispuse liniar
- genele structurale reprzinta circa 90% din ansamblul informatiei genetice
- gena poarta inscrisa in structura sa informatia genetica necesara pentru sinteza unei
proteine specifice, structurale sau functionale (enzime)
13. Cum este înscrisă informaţia genetică în genomul celulei bacteriene
Mai sus oleaca

14.Enumeraţi şi descrieţi succint etapele biosintezei proteice

- are loc la nivelul ribozomilor.

- Initial are loc transcrierea informatiei genetice pe ARNm
- ARNm va transporta aceasta informatie de la genom la ribozom, sub forma unei
copii complementare
- De regula numai o catena de ADN este folosita drept matrita pentru ARNm
- Transcrierea mesajului genetic este selectiva si se desfasoara intre promotor si
semnalul de terminare fiind controlata de ARN polimeraza ADN dependenta
- Traducerea mesajului genetic este realizata la nivelul ribozomilor de catre ARNt
- ARNt are dubla specificitate (pentru fiecare din cei 20 AA exista unul sau mai
multi ARNt iar enzime specifice fiecarui aminoacid controleaza legarea corecta a
aminoacizilor activati pe ARNt corespunzator
- Fiecare ARNt poseda un triplet de nucleotide (anticodon) complementar codonului
corespunzator aminoacidului
- Succesiunea specifica a nucleotidelor este transpusa intr-o secventa specifica de
aminoacizi care intra in constitutia lantului polipeptidic din proteina in curs de
formare.

15.Capsula bacteriană – structură, rol, localizare

- numeroase bacterii sintetizeaza polimeri organici care formeaza in jurul celulei o

matrice fibroasa numita glicocalix
- la unele bacterii glicocalixul adera strans de celula bacteriana si reprezinta capsula
- exista bacterii care detin o capsula bine definita cu structura polizaharidica (S
pneumonae, K pneumonae) sau cu structura polipeptidica (B. Anthracis)
- la alte bacterii glicocalixul formeaza o retea laxa de fibrile care se pierde partial in
mediu si poate fi separata de corpul bacterian prin centrifugare, capsula flexibila,
care nu este vizibila la mo.
- Roluri:
- Factor de virulenta, impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazivitatea
- Permite aderarea unor bacterii
- Bariera protectoare fata de bacteriofagi
- Contine substante cu specificitate antigenica (de specie sau de tip) – antigenul K

16.Flagelii bacterieni – structură, rol, localizare

- cilii sau flagelii ofera motilitate bacteriilor

 - flagelii sunt formatiuni fine, alungite, flexibile cu origine la nivelul corpusculului
bazal.
- Din punct de vedere chimic flagelul este de natura proteica (flagelina)
- Roluri:
- In mobilitate (50Mm/s)
- Antigenic (structura proteica, antigenul H)
- In clasificarea bacteriilor
o Monotriche (cu un flagel)
o Lofotriche (cu un manunchi de flagel)
o Peritriche (cu mai multi flageli dispusi de-a lungul suprafetei)

17.Fimbriile bacteriene

- sunt formatiuni scurte, fine, nu au rol in mobilitate

- pot fi observate numai la microscopul electronc
- exista pilii comuni cu urmatoarele roluri:
o in aderenta bacteriana (adezine)
o antigenic (la unele bacterii)
- exista plii „F” (sexuali) determinati genetic de factorul de fertilitate F (episom).
Acestia indeplinesc rolul canalului de conjugare

18.Sporii bacterieni – structură, rol, localizare

- fenomenul de sporogeneza este mai des intalnit la bacillaceoe (clostridium si

bacillus)
- pe sol, in conditii de uscaciune, la adapost de lumina solara directa, endosporii
persista zeci, chiar sute de ani
- materialul genetic este concentrat si impreuna cu apa legata, lipide, Ca, Mg este
inconjurat de un strat protector – membrana sporala, cortexul sporal, invelisurile
sporale)
- roluri:
- forma de rezistenta si conservare a speciei
- rezista la caldura, uscaciunea, substante chimice si antibiotice, UV
- sporul poate fi localizat:
- central sau subterminal, mai mic decat celula - anthracis
- central sau subterminal, mai mare decat celula – clostridium histoliticum
- terminal – clostridium tetani
- poate fi evidentiat prin coloratii speciale (verde malachit) sau prin coloratia Gram
(sporul ramane necolorat)
- este sensibil la formol, propiolactona etc, distrus prin autoclavare
19.Apa, substanţele minerale şi pigmenţii în structura celulei bacteriene

Apa – reprezinta peste 75-85% din greutatea umeda a bacteriei. Exista apa libera (mediu de
dispersie) si apa legata fizico-chimic cu diferite structuri. Sporii au putina apa, in special
apa legata. Bacteriile sunt fiinte acvatice prin excelenta. Roluri: mediu de dispersie, reactiv
in reactiile metabolice, erapa finala a unor reactii oxidative.

Substante minerale – 2-30% din greutatea uscata a bacteriei si variaza in functie de specie.
Unele elemente intra in compozitia diferitelor strucuri (sulful in str aa)
Roluri:
- favorizeaza schimburile cu mediul
- regleaza presiunea osmotica
- pot stimula cresterea si functia bacteriei
- activeaza unele sisteme enzimatice
- contribuie la reglarea pH-ului

Pigmentii – pigmentogeneza este caracteristica bacteriilor cromogene si este dependenta de

conditiile de cultivare
Poate reprezenta un criteriu de identificare.
Dupa localizarea pigmentului bacteriile pot fi:
- cromofore (pigmentul este legat in citoplasma)
- paracromofore (pigmentul este prezent in perete sau in stratul mucos)
- cromopare (pigmentul este difuzibil in mediu
Roluri:
- protectie fata de UV
- antibiotic
- enzimatic

20.Glucidele, proteinele şi lipidele în structura celulei bacteriene

Glucidele – in structura bacteriana se pot gasi glucide cu rol in metabolismul intermediar

glucidic precum si glucide complexe, polizoide. Acestea din urma au urmatoarele roluri:
- participa la realizarea structurii peretelui celular
- fac parte din capsula unor bacterii
Exista teste biochimice in care se urmareste utilizarea sau imposibilitatea utilizarii unui
anumit zahar de catre o bacterie. Aceste teste sunt utile pentru identificarea bacteriei
respective (in special in cazul enterobacterilor, etc). Testariile biochimice sunt de mare
utiliate in studiul fungilor.

Proteinele – pot fi simple, cu rol in metabolismul intermediar pritidic si complexe,

heteroproteinele:
- mucoproteine
- cromoproteine
 - nucleoproteine
De remarcat prezenta in structurile bacteriene a unui aminoacid special, acidul
diaminopimelic, precum si a aminoacizilor in forma D (adaptare biochimica a bacteriilor
fata de actiunea nociva a enzimelor proteolitice)

Lipidele – reprezinta mai putin de 10% din greutatea uscata a bacteriilor si variaza
cantitativ in functie de specie, varsta etc. Lipidele se pot gasi libere in vacuole sau
combinate, facand parte din diferitele structuri ale celulei bacteriene (perete, membrana,
mezozomi):
- acizii grasi speciali (ac mycolic la mycobacterii)
- cerurile (acizi grasi + alcooli monovalenti superiori) – bacteriile acid-alcool
rezistente
- fosfolipidele – lipidul ubiquitar
- lipidul A

21.Substanţe cu acţiune antibiotică produse de bacterii

- piocianina elaborata de P. Aeruginosa fata de B anthracis

- plasmida „col” codifica proprietatea unor bacterii de a elabora bacteriocine cu efect
asupra unor bacterii receptive inrudite (de exemplu colicinele elaborate de E.coli)
- unele bacterii din genul bacillus produc antibiotice polipeptidice (de ex B
licheniformis produce bacitracina, B. Brevis gramicina, B. Plymyxa polimixina)

22.Nutriţia principalelor bacterii studiate: tipuri de nutriţie

- majoritatea bacteriilor comensale, conditionat patogene sau patogene importante

pentru om, sunt chimiosintetizante, heterotrofe. Se diferentiaza in functie de tipul
respirator. Exista si bacteriile paratrofe, a coaror energie trebuie oferita de gazda.
Sunt bacterii parazite strict intracelular (Rickettsia si Chlamydia)
- cresterea microbiana necesita polimerizarea unor substante mai simple pentru a
forma proteine, acizi nucleici, polizaharide, lipide.
- In raport cu sursa de energie bacteriile se impart in:
o Bacteriile care folosesc energie luminoasa si traiesc la lumina
(photobacterii)
o Bacterii care isi procura energia prin procese de oxidoreducere catalizate
enzimatic si traiesc la intuneric
- In raport cu sersele folosite ca material de sinteza se impart in:
o Bacterii autotrofe, capabila sa-si sintetizeze toti compusii organici din
materie anorganica
o Bacterii heterotrofe dependente de prezenta unor compusi organici
 - Daca o celula esre aprovizionata cu substantele necesare si cu energie ea va
sintetiza diferite macromolecule iar secventa aranjarii componentelor in aceste
macromolecule este deteminata fie dupa un model ADN-ADN (pt acizii nucleici)
sau ADN-ARN (pentru proteine), fie cu un determinism enzimatic pentru
carbohidrati si lipide.
- Dupa ce moleculele au fost sintetizate acestea se autoasambleaza formand structuri
supramoleculare: ribozomi, perete, flageli, plii etc. Rata sintezei macromoleculelor
si activitatea cailor metabolice sunt foarte bine reglate.

23.Clasificarea bacteriilor în funcţie de tipul respirator

In raport cu utilizarea proceselor pentru obtinerea energiei si de relatia cu oxigenul din

mediu, bacteriile se pot grupa in 4 „tipuri respiratorii” principale:

- strict aerob – bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2

care este folosit ca acceptor final unic. Aceste bacterii poseda o catalaza,
peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai procese de respiratie. Unele specii aerobe
se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu sunt prezenti nitritul sau
nitratul.
- Strict anaerob – atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot supravietui
in prezenta )2 care nefiind redus are o actiune bactericida. Nu au catalaza,
peroxidaza. Aceste bacterii folosesc pentru obtinerea energiei numai procese de
fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara utilizarea unui mediu cu potential
redox foarte scazut.
- Aerob facultativ anaerob – atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile cu
oxigen, prin procese de respiratie, dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in
functie de potentialul redox. Nu au catalaza sau citocromoxidaza dar au peroxidaze
flavoproteice. In acest tip se incadreaza majoritatea bacteriilor studiate.
- Anaerob microaerofil – atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2

24.Definiţi factorii de creştere bacterieni; exemple

- factorii de crestere sunt metaboliti esentiali pe care bacteria nu-i poate sintetiza
- aceste substante trebuie incluse in mediul de cultura pentru microorganismul
respectiv
- bacteriile patogene sunt heterotrofe
- adaptandu-se la viata parazitara devin dependente de o serie de astefl de factori de
crestere (unele sunt atat de dependente incat nu pot fi cultivate in vitro – lepra)
25.Clasificaţi bacteriile în funcţie de temperatura optimă de dezvoltare; exemple

In functie de temp de dezvoltare, bacteriile pot fi:

a)mezofile-cu temp optima 30-37 grade(majoritatea bact studiate de microbiologia

medicala);

b)psichrofile- temp optima in jur d 20 grade(unele accepta si temp aprop d 0 grade);

c)termofile- temp opt de 50-60 grade(unele se multiplica si la ~95 grade:ex :thermus

aquaticus).Nu sunt patogene.

26.Structura şi sinteza peptidoglicanului

Structura n am gasit o in carte:|.Sinteza:incepe prin sinteza in citopl a UDP-acid N-acetil

muramic-pentapeptid(NAM).Acesta se ataseaza de bactoprenol(lipid din mbr celulara),apoi
urmeaza un lant d reactii biochim. Legarea incrucisata finala se realiz prin o react de
transpeptidare in care terminatiile amino libere ale pentaglicinei inlocuiesc reziduurile
terminale ale D-Ala de la peptidul invecinat.Reactia e catalizat de transpeptidaze, un set d
enzime aka PBPs(penicillin binding proteins), cu activit atat de trans cat si de
carboxipetidaze, dar controleaza si gradul de legare a peptidoglicanului.(lucru imp in diviz
celulara).La niv lor se leaga penicilinele si alte beta lactamice.
Orice compus kre inhiba o etapa in sintea peptidoglicanului la o bacterie in crestere va
produce liza bacteriana.

27.Definiţi noţiunea de cultivare a bacteriilor; enumeraţi pe ce substraturi se

realizează

Cultivarea se realiz prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura.Se realizeaza pe medii

solide sau lichide care asigura nutrientii si conditiile fizico-chim prielnice cresterii si
multiplicarii bacteriene(medii de cultura).Medii de cultura :

a)vii:ou de gaina embrionat, anim de lab, culturi de cel

b)medii artificiale ,kre pot fi simple sau complexe.

28.Definiţi noţiunea de creştere şi multiplicare bacteriană

Cresterea oricarui orgs are loc prin sinteza de noi molecule;

Multiplicarea= o consecinta a cresterii(se restabileste rap dintre volum si si supraf
celulei).Multiplicarea se face de obicei prin diviziune simpla.

29.Definiţi noţiunea de mediu selectiv, electiv şi de îmbogăţire; exemple

M. selectiv = este mediul kre inhiba,prin continutul sau in subst antimicrobiene, dezv altor
bacterii decat cea a carei izolare se doreste.EX:Lowenstein-pt bacilul tuberculos, inhiba
dezv florei d asociatie datorita verdelui malachit sau a rosului de congo pe kre in contine.
M. electiv = mediul kre contine ingredientele ce convin c m bine dezv unei
bacterii.EX:Loffler , cu ser coagulat d bou ,pt bacilul difteric.
M. de imbogatire = cel kre functioneaza si ca electiv si ca selectiv.EX:Chapman pt
stafilococ

30.Definiţi noţiunea de mediu diferenţial; exemple

M. diferential = cel care contine un anumit substrat care poate fi sau nu metabolizat
enzimatic, rezultand modificarea aspectului sau culorii culturii.
Exemple:
1.AABTL - diferentiaza bact lactozo+ (E. Colli) de cele lactozo - (Shigella, Salmonella)
2.ADCL
3.MIU, TSI

31.Ce este o colonie bacteriană ? Cum se pot obţine colonii bacteriene izolate ?

- pe medii izolate, germenii insamantati in suprafata produc colonii, colonia este

totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea unei singure celule bacteriene.
- O colonie este o clona bacteriana
- Se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie.
- Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic, inoculul este
dispersat pe latura unui viitor poligon
- Se resterilizeaza ansa si se verifica temperatura prin atingerea mediului intr-o zona
neinsamantata
- Cu ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului
- Se resterilizeaza ansa si se traseaza a 3-a latura
- Se urmeaza acelasi procedeu pentru laturile 4-5
- In mod normal pe aceste laturi se vor dezvolta colonii izolate

32.Fazele dezvoltării unei culturi bacteriene

Dinamica reala a populatiei bacteriene in cultura discontinua are o evolutie caracterizata

printr-o curba la care distingem patru faze:
Faza de lag – numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade, germenii se
adapteaza la conditiile mediului. Bacteriile sunt foarte active, isi consuma pana la disparitie
incluziile, cresc mult dar nu se divid

Faza de multiplicare logaritmica – celulele prezinta caracteristicile specifice speciei,

citoplasma este intens bazofila si omogena, lipsita de incluziuni. Bacteriile sunt foarte
sensibile la antibiotice. In aceasta faza se recolteaza pentru prepararea de vaccinuri

Faza stationara – este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor
care sunt distruse este aproximativ egal cu numarul bacteriilor nou aparute rata de crestere
devine nula

Faza de declin – substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt distruse
progresiv. La speciile sporogene fenomenul de sporogeneza devine foarte intens

33.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaţii între acestea şi

patogenitate; exemple

Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic. Se

examineaza dimensiunea, conturul (circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat, acuminat,
papilat), culoarea (pigmentate, nepigmentate), suprafata (lucioasa, granulara, rugoasa)

Conditiile de cultivare si aspectul culturii=caractere cheie pentru identificare

Aspect
-dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
-conturul:circular,lobat,zimtat
-relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
-suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
-culoare:pigmentate,nepigmentate
-opacitate:transparente,opace
-consistenta
-aderenta la mediu
-absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect
stralucitor.Germenii pastreaza structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie
salina fizioogica.Germenii capsulati isi pastreaza capsula.Virulenta este conservata.
Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu
este caracteristica.Nu pastreaza capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis,
M. Tuberculosis, C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule
mari(Klebsiella pneumoniae).
34. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaţii între acestea şi
patogenitate; exemple
Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de
lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand
flocoane care se depun sau un strat(val) la suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate
constata aparitia unui miros caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
-Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).

35.Sisteme de culturi continue; definiţii şi exemple

Cultura bacteriana continua se realizeaza atunci cand mediul de cultura este
continuu reinnoit.O populatie bacteriana poate fi indefinit mentinuta in faza de multiplicare
exponentiala daca se adauga continuu mediu de cultura proaspat,cu omogenizare prin
curent de aer steril si evacuare a unei cantitati corespunzatoare de cultura(in chemostat sau
turbinostat)
Chemostatul utilizeaza un mediu de cultura in care unul dintre nutrientii,aflat in
concentratie ma redusa, functioneaza ca factor limitant al cresterii .Mediul de cultura
proaspat este admis in vasul de cultura in ritmul in care este consumat factorul limitant,iar
cultura este evacuta cu acelasi ritm.Cultura este mentinuta astefel la o valoare constanta si
submaximala ratei de crester,reglata prin factorul limitant.

36.Definiţi noţiunile de asepsie şi antisepsie; exemple de antiseptice; aplicaţii

Asepsia=ansamblu de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu
germeni microbieni sau prin care putem mentine „sterilitatea” tesuturilor,mediilor de
cultura,medicamentelor injectabile.
Aseptic-lipsit de microbi,chiar daca acestia sunt patogeni sau nepatogeni,forme
vegetative sau sporulate.
Antisepsia-inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene de pe
tegumente,mucoase sau din plagi.Se realizeaza cu ajutorul substantelor antiseptice,in
vederea prevenirii infectiei.
a)substante care denatureaza proteinele(rol bactericid):acizii,bazele,alcooli(ex alcool etilic
70° -antiseptizare tegumente)
b)substante care oxideaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu
SH):hipermagnat de potasiu1‰(antiseptizare mucoase),peroxid de hidragen 3% in apa
(antiseptizare plagi),halogenii(Cl,I,Br)si derivatii lor (hipocloriti,cloramine,solutii iodurate)
c)substante care blocheaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):metale
grele,sarurile de mercur,preparate organomercuriale(merthiolat de sodiu),saruri de
argint,compusi de argint coloidal(colargol,protargol),gruparile alchil ale
formaldehidei,oxidului de etilen
d)substante care lezeaza mb celulare:fenolii,acidul fenic(utiliz limitate datorita
causticitatii,dar este indice de masurare al activitatii antimicrobiene),crezolii,
hexaclorofenul,clorhexidina,detergentii anionici(sapunuri perlan),cationici(saruri
cuaternare de amoniu:bromocet) ,amfolitici(acid dodecilaminoacetic), neionici
(propilenglicolul)
e)substante care altereaza acizii nucleici:coloranti bazici(violet de gentiana,albastru de
metilen,fucsina bazica),derivatii de acridina(rivanolul)

37. Definiţi noţiunile de sterilizare şi dezinfecţie; exemple de dezinfectante; aplicaţii

Sterilizarea-distrugerea sau indepartarea tuturor microorganismelor patogene sau
nepatogene, forme vegetative sau spori, de pe o suprafata sau dintr-un mediu(lichid sau
solid).prin sterilizare se realizeaza asepsia.
Dezinfectia-distrugerea formelor vegetative microbiene(uneori si a sporilor) din
anumite medii (lichide,solide) sau de pe suprafete.Se realizeaza cu ajutorul unor agenti
fizici sau cu ajutorul substantelor dezinfectante.(realizeaza antisepsia)
Dezinfectante-substante toxice sau iritante pentru tesuturile vii ,puternic germicide,
care se utilizeaza pentru decontaminarea obiectelor si suprafetelor(in functie de
concentratie unele dezinfectante pot fi folosite si ca antiseptice)
Exemple:alcoolii,halogenii(clor iod),fenolii,compusi cuaternari de
amoniu,aldehide(glutaraldehida,formaldehida),peroxizii(apa oxigenata,acid peracetic)

38.Antiseptice şi dezinfectante. Mecanisme de acţiune

-de la 36 si 37

39.Sterilizarea prin căldură umedă; metode, presiune, temperatură, aplicaţii

Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are ca
mecanism coagularea proteinelor si degradarea enzimelor..
Metode:autoclavare(120°,30 min,variante),tindalizarea(65-70°,o ora 3 zile
succesiv)
Pasteurizare si fierberea.

40.Autoclavarea – principiu, parametrii tehnici, utilizări

autoclavarea-sterilizare prin caldura umeda
parametri:0,5 atm la 115ºC,1 atm la 121ºC ,30 minute si 2 atm la 134ºC
Autoclavul are ca piesa principala un cazan su pereti rezistenti care se inchide etans
si in interiorul caruia, vaporii de apa sunt comprimati la presiunea necasare
sterilizarii.Exista mai multe tipuri de autoclave.
 Prin autoclavare se pot steriliza-substante in solutie,sticlarie(cu exceptia pipete si
lamele),materiale contaminate de laborator,instrumentare chirurgical(metalic,cauciuc sau
bumbac),medii de cultura,aparate de filtrat.

41. Sterilizarea prin căldură uscată; metode, presiune, temperatură, aplicaţii

Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism oxidarea sau carbonizarea
structurilor bacteriene
-incalzire la incandescenta(la rosu)-ansabacteriologica,spatula;flambare(nu se
atinge incandescenta)-portansa,eprubete,flacoane,pipete Pasteur
-sterilizare cu aer cald(in etuva, 180°,o ora)-obiecte de sticla,portelan,pulberi inerte
termostabile,uleiuri anhidre,instrumentar chirugical
-incinerare(ardere cu obtinere de cenusa)-materiale de plastic,reziduuri organice
solida,cadavre gunoi.

42.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA: - temp joase au in general un effect

bacteriostatic. La temp scazute, react biochimice incetinesc, multiplicarea este stopata. In
fct d vit d racire avem sit diferite. a) CONGELAREA LENTA – la temp sup celei d -21,3
are ef. Bactericide prin formarea d cristale d gheata si prin hiperconc salina cu denat prot.
b) CONGELAREA BRUSCA la -70 are ef d conservare a bact prin solidificare in masa a
apei fara aparitia crist d gheata. c) LIOFIlIZAREA (criodesicarea) reprez congelarea brusca
concomitent cu desicatia (deshidratarea in vid). O suspensie microbiana , in mediu protect,
liofilizata poate fi pastrata in fiole inchise timp indelungat (vaccinul BCG).

43.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bact (bact T ai e coli.) si au o struct

mai complexa decat cea a virusurilor. Se descriu: capul fagului – forma d prisma
hexagonala bipiramidala. Contine adn dublu catenar helicoidal sau arn inconj d capsida
formata din capsomere.;; coada fagului – struct proteica si rol d absorbtie; - fagul
penetreaza bact. Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii. Relatii bact
– bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic sau productiv; de liogenizare sau d tip reductiv. Sunt
strict specifice si sunt mediate d R.

44.CICLUL LITIC: 1. adsorbtia: atasarea este specifica, exista R strict specif la niv
fagului ce rec R d la niv bact. Fixarea p R este initial reversibila ( prin fibrele cozii) apoi
ireversibila (prin crosetele placii bazale) 2. Penetrarea: fagul elibereaza muramidaza care
lizeaza mureina . teaca cozii se contracta si antreneaza cilindrul axial injectarea adn fagic
in citoplasma bact; 3. multiplicarea – dupa 4 min adn-ul bacty este blocat, fct este preluata
d adn fagic. 4 maturarea (asamnblarea) fagului; 5. liza bact si eliberarea fagului matur,
virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid (tulbure), inocularea fagului duce dupa un timp
la limpezirea mediului – p mediu solid – insamantat uniform, apare o zona d liza, clara,
bine circumscrisa (plaja d liza). Bact lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si
multiplicarea fagilor pana la realizarea lizei cel.
45.CICLUL LIZOGEN. PROP BACT LIZOGENE:. Dupa adsorbtie si penetrare, adn
fagic: - fie se integreaza liniar in crz bact gazda su se replica sincron cu aceasta; fie se
circularizeaza su atasat d mb citopl se replica sincron cu diviz bact. Bact a devenit lizogena,
se reprod si transmite descendentilor fagul latent (profag, fag temperat) in anumite cond el
poate deveni fag virulent. Prop bact lizogene: 1. este imuna fata de un fag omolog
profagului 2. pot aparea fenomene importante dpdv genetic: transductia, conversia,
recombinarea genetica (bact parazitata d 2 fagi diferiti, dar inruditi), inductia fagica (sub
infl ag inducori ex raze UV sau spontan profagul isi recastiga virulenta—>fag virulent
liza bact. Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag fie datorita lipsei R specifici, fie
datorita unei stari de imunitate. Bact lizogene sunt imune la fagii virulenti omologi
profagului.

46.ADN BACTERIAN:LOCALIZARE STRUCT ROL adn este un macropolimer de

dezoxiribonucleotide. Unit struct este formata dintr-o baza azotata purinica (A, G) sau
pirimidinica (T, C), o pentoza (dezoxirioboza) si a fosforic. Legaturi fosfodiester unesc
carbonul 5 al unei molec d dezoxiriboza cu carb 3 al molec adiacente, formand o catena
lunga polinucleotidica. ADN apare ca o macromolec formata din 2 catene polinucleotidice
antiparalele si complementare rasucite in dublu helix. Cele 2 catene sunt unite prin punti d
H formate intre bazele azotate. Rol: depozitarea inf genetice; replicarea; transcrierea si
traducerea genetica; protejarea mat genetic propriu; reglarea si controlul activ celulare.

47.REPLICAREA ADN: consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula

parentala si identice intre ele, pe baza de complementaritate (replicare semiconservativa).
Dupa ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene, fiecare catena serveste drept
matrita pt sinteza unei noi catene. Repliconul – in vivo se pot replica numai molec d ADN
constituite intr-o unitate d replicare independenta = replicon. Repliconul este o molec d
ADN bicatenara si circulara caract prin: o secv nucleotidica specifica narcand inceperea
replicarii, gene care codifica sint unor prot specifice numite initiatori, o secv nucl semnal pt
rerminarea replicarii. Ex d repliconi: crz si plasmidele bact; genomul fagilor etc.

48.PLASMIDELE sunt elem genetice extracromozomale capabile d replicare fizic

independenta d crz (replicon). Contin inf genetica neesentiala pt viata cel bact. Unele
plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma (libere in citoplasma) sau
integrate in crz cel gazda (fact F, profagul) Celalalte plasmide persista indefinit numai in
stare autonoma (plasmida R, col, F). Cls: in rap cu caract exprim fenotipic: 1. plasmide
care codifica rezistenta la ag antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc) 2. plasmide care
codifica sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col) 3 plasmide de patogenitate care
codifica sinteza de: hemolizine, fact d colonizare, enterotoxine. 4. plasmide care codifica
enzime ale unor cai metabolice particulare. 5 . plasmide criptice pt care nu se cunosc caract
somatice exprim

49.FACTORUL F SI FACT R fact F (d sex, d fertilitate) controleaza capacitatea unor

bact d a actiona ca donatoare d material genetic in proc d conjugare. Fact f codifica struct
(pilul F) si enzimele necesare transferului d ADN in fct d prezenta plasmidelor d sex F, d
rap lor cu crz bact si d modul in care faciliteaza transferul d mat genetic, bact se pot grupa
in 4 categ distincte: bact F-: sunt lipsite d fact F (echivalente cu celulele femele care s
comporta ca receptoare d mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in citoplasma. (cel
mascule, donatoare d mat gen) Bact Hfr (cu frecv mare d recombinare) deitn fact F
intregrat in crz bact. Se comporta ca donatoare d mat gen cu o mare frecv d conjugare si
recombinare. Prez fact F integrat determ d obicei transferul unui nr variabil d gene crz si
mai rar chiar transf fact F. Bact F’- detin o struct plasmidica de tip specific care a fost ant
integrata in struct unui crz si s-a desprins din aceasta incorporand in struct sa unele gene
crz. Au caract d mascul si se comporta ca donatoare d mat genetic. Fact R (de rezistenta la
antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la mai multe antibiotice. Au o
struct genetica complexa fiind alc din: gene care asig prop d rezist sila antib; gene care
formeaza “fact d tranfer al rezist” . Asigura capacitatea d replicare autonoma si d transfer
prin conjugare. Transf plasmidelor R se poate face prin conjugare bact sau prin transductia
mediata d fagi.

50.GENOM GENOTIP FENOTIP VARIABILITATE GENOTIPICA SI

FENOTIPICA genomul = suma genelor din org. Totalitatea inf genetice a unui org =
genotip. Suma caract observabile, specifice unui org, produse de genotip in interactiune cu
mediul ambiant = fenotip.Variabilitatea fenotipica: reprez modificari morfologice sau
fiziologie d tip adaptativ, care nu se transmit ereditar. Genomul nu este afectat. Variab.
Genotipica: reprez modif definitive ale mat genetic (crz sau extracrz) se transm
descendentilor. Mecanisme: mutatie ; transf genetic urmat d recombinarea genetica.
51.MUTATIILE LA BACT mutatia reprez o modificare accidentala in secv nucleotidica
a unei gene ducand la modificari ale msg genetic. Mutatii pot aparea prin: substitutii la niv
mat genetic, inversii, insertii, deletii. MUTATIA SPONTANA – apare in cond d mediu
obisnuite si fara interv unui fact decelabil MUT INDUSA – care s e produc sub act unor
fact fizici (radiatii, raze UV) sau chimici care actioneaza ca agenti mutageni MUT
PUNCTIFORMA – alterarea unui singur nucleotid, resp a unui singur codon; MUT
EXTINSE – alterrari care depasesc limitele unui codon, putatnd afecta secv mai mari
aleuneia sau mai multor gene. MUT REGRESIVE (retromutatii) afect cel mutante, determ
revenirea acestora la tipul initial. MUT SUPRESOARE – permit exprim fct anterioare a
genei, desi o modif a secv bazelor nucl persista.

52.TRASFORMAREA LA BACT – este un transf genetic realizat at cand bact accepta

ADN liber provenit d la o bact donor sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un fragm
d ADN exogen poate inlocui (prin recomb genetica) a secv nucleotidica omoloaga, bact
receptoare dobandind un caract genetic nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf genetic
mediat d bacteriofagi se poate realiza prin transductie, conversie lizogenica.

53.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la
alta prin interm unui fag (profag d obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare =
transductant. SPECIALIZATA (restrictiva) este caract fagilor transductori care au
proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact situate in imediata aprop a situsului
d legare a profagului in crz bact. GENERALIZATA (nerestricitva) – oricare din genele crz
bact, indiferent d pozitia lui in genom, pot fi incorporate in mod accidental in particula
virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate transmite unor bact recept. Poate
fi realiz d un mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul litic.
54.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau
extracrz) realizat prin interm unei leg intercel directe. Este conditionata d prez fact F in cel
donatoare. Pt realiz leg intercel este necesara existenta unor R d supraf atat la cel donator
cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea reciproca . dupa un nr d ciocniri
intamplatoare, bact F+ form cu cele F- perechi d recomb si intre cel alat se form un canal d
conj. Prin canal se realiz transf unidirectional al mat gen.
55.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase capabile să distrugă sau
blocheze multiplicarea unor microorganisme implicate etiologic în boli infecţioase /
transmisibile. Au acţiune selectivă asupra celulelor microorganismelor, exercitând acţiuni
minime asupra celulelor organismului gazdă. Aceste substanţe pot fi: antibacteriene;
antivirale; antifungice; antiparazitare. Erori in utiliz antibioticelor: un număr IMENS de
prescrieri abuzive + folosirea IRAŢIONALĂ a unor antibiotice uzuale sau de excepţie
(60% = RISIPĂ inutilă) apariţia de specii sau de tulpini “mutante” + înmulţirea reacţiilor
adverse + modificarea tablourilor clinice “clasice” ale patologiei infecţioase + patologia
iatrogenă post-Ab ; 1) ESTE incorectă utilizarea antibioticelor în lipsa diagnosticului
clinic,în orice stare febrilă, în “bănuiala unei infecţii”, în cursul unui tratament “la
întâmplare” sau “pe încercate”, nefundamentat pe criterii raţionale 2) Utilizare fără a
interpreta corect datele de laborator noţiuni elementare de bacteriologie = anul al II-lea
,recoltarea produsului patologic , efectuarea unor ex. paraclinice elementare (leucogramă,
VSH, radiografie, sumar de urină etc), efectuarea de frotiuri (colorate Gram, cu albastru de
metilen, Giemsa etc) , interpretarea corectă a sensibilităţii la antibiotice,evitarea
“tratamentului” unor germeni saprofiţi 3) Prescriere nejustificată, spre ex. în stări febrile
neinfecţioase (boli cu mecanism alergic, boli de colagen, neoplazii etc) în boli infecţioase
cu agenţi patogeni insensibili la antibiotice (absurd în “tratamentul” gripei) în cazul unor
supuraţii colectate neglijând sau temporizând incizia şi drenajul 4). Erori în alegerea
antibioticelor, prin necunoaşterea sau nerespectarea spectrului antimicrobian ,
necunoaşterea antagonismului antimicrobian, necunoaşterea reacţiilor adverse faţă de
antibiotice, nefolosirea antibioticului de elecţie, utilizarea de antibiotice nedifuzibile în
focar , neconsiderarea situaţiei clinice particulare a unui anumit pacient 5) Utilizarea
antibioticelor în scop profilactic în principiu, trebuie privită cu rezerve există situaţii în care
antibiotico-profilaxia este utilă şi recomandabilă

56. dupa efect BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicării bacteriene (de
exemplu tetraciclinele, cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc).
BACTERICIDE = acţiunea duce la distrugerea bacteriilor (de exemplu penicilinele,
cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)

57. DUPA MECAN D ACTIUNE: a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect
bactericid – antibioticele beta lactamice (ex. peniciline, cefalosporine, bacitracină,
vancomicină, cicloserină etc); b). inhibarea funcţiei membranei celulare = efect bactericid
(ex. polimixine, colistină, imidazoli, nistatină, amfotericină B etc); c). inhibarea sintezei
proteice la nivelul ribozomilor (ex. aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol, macrolide,
licomicină, clindamicină etc); d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex. rifampicină,
chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamină etc)

58. DUPA STRUCT CHIMICA 1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele naturale

(ex. penicilina G); - aminopenicilinele (ex. ampicilina);- penicilinele penicilinazorezistente
(ex. oxacilina, dicloxacilina); - carboxipenicilinele (ticarcilina);- ureidopenicilinele (ex.
azlocilina, piperacilina); - alte peniciline şi inhibitori de beta-lactamaze (ex. acid clavulanic
+ amoxicilină / ticarcilină, sulbactam + ampicilină,; - Cefalosporinele - generaţia I (ex.
cefalotina); - generaţia a II-a (ex. cefamandola); - generaţia a III-a (ex. ceftriaxona);
generaţia a IV-a (ex. cefepima). - Alte antibiotice beta-lactaminice - monobactamii (ex.
aztreonamul); penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii (ex. imipenenul, imipenemul +
cilastatina). 2. Aminoglicozidele - streptomicina (un oligozaharid); kanamicina,
gentamicina, amikacina, 3. Ciclinele (ex. tetraciclina, doxiciclina); 4. Ansamicinele (ex.
rifampicina, rifabutina) 5. Macrolidele (ex. eritromicina, claritromicina,) 6. Polipeptidele
ciclice (ex. polimixinele, bacitracina) 7. Antibioticele care nu se încadrează în nici una din
grupele de mai sus - cloramfenicolul; - lincosamidele (lincomicina şi clindamicina);
glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - antibiotice antistaficlococice “de rezervă”
(acidul fusidic) Chimioterapicele Sulfamidele (sulfonamidele); 2. Cotrimoxazolul (asociere
trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de ex. biseptol) 3. Dapsona (diaminodifenilsulfona);
4. Ethambutolul; 5. Hidrazida acidului izonicotinic (HIN); 6. Chinolonele (ex. acidul
nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc); 7. Nitrofuranii (ex. nitrofurantoina); 8.
Nitroimidazolii (ex. metronidazolul) etc.

59. Rezistenţa microbiană la antibiotice capacitatea unor microorganisme de a supravieţui

şi de a se multiplica în prezenţa Ab / Ct poate fi naturală (rezistenţa tuturor membrilor unei
specii bacteriene faţă de un antibiotic este determinată genetic ex. rezistenţa bacilului
Koch la penicilina G) sau dobândită (necaracteristică unei specii bacteriene achiziţionată
de anumite subpopulaţii din acea specie în circumstanţe date Ex. antibioticul acţionează ca
un presor selectiv poate fi cromozomială sau extracromozomială) Rezistenţa
cromozomială se poate dezvolta ca rezultat al unei mutaţii spontane la nivelul unui locus
ce controlează sensibilitatea faţă de un anumit produs antimicrobian prezenţa substanţei
active = mecanism selector, suprimând organismele sensibile şi favorizând dezvoltarea
unei populaţii provenite din organismele mutante, rezistente la antibiotic. mutaţia
spontană apare cu o frecvenţă între 10-12-10-7. Mutaţiile cromozomiale: - sunt definitive
- afectează numai un anumit antibiotic - se transmit vertical la toţi descendenţii Rezistenţa
extracromozomială mult mai frecventă (circa 90% din cazurile de rezistenţă - transmiterea
materialului genetic se poate face transversal (orizontal), la toţi membrii populaţiei
bacteriene existente la un anumit moment dat prin: - plasmide, - material plasmidic sau -
transpozoni. Tipuri de rezistenţă A. monovalentă (monorezistenţa), plurivalentă
(rezistenţa multiplă la mai multe antibiotice); B. - direct (leagă o anumită bacterie de un
singur anumit antibiotic); - încrucişat (rezistenţa unei bacterii faţă de mai mulţi agenţi
antimicrobieni cu structură şi/sau mecanism de acţiune asemănător); C. După ritmul de
instalare, rezistenţa poate fi: cu tip rapid de instalare (monostadială), “tip streptomicină”;
de tip intermediar, “tip eritromicină”; cu tip lent de instalare (pluristadială), “tip
penicilină”; cu tip foarte lent de instalare, “tip vancomicină”.
60. ANTIBIOGRAMA DIFUZIMETRICA COMUNA se insamanteaza germenul testat
p mediu solid turnat in placi petri (se poate face prin inundarea placii, apoi aspirarea
aseptica a excesului). Dupa 20 min se aplica microcomprimatelein care sunt incorporate
ATB in conc standardizata (cu ajut pensei sau aplicator automat) – 5 atb p o placa. Ele tre s
vina in contact perfect cu mediul (le presam usor cu o pensa) ; dupa 15 – 20 min – incubam
placile in termostat; atb difuzeaza in mediu  zone d inhibitie in care coloniile nu se
dezvolta ; cu cat zona este mai larga, cu atat germenul va fi considerat mai sensibil. Daca in
int col se dezv colonii  germen rezistent; metoda permite elim atb inactive si selct celor f
active. Metoda permite d fapt eliminarea antibioticelor complet inactive si eventual
selectionarea aTB f active. STANDARDIZATA: elem necesare: mediul (agar mueller –
hinton in maj cazurilor) (grosime ph compozitie standard) inoculull timpul d incubare (16 –
18 h)atm d incubare, umiditatea atm d incubare; conc subst antimicrobiene; utilizarea
tulpinilor d refernta; interpretarea rez (cu tabele d referinta)
61. CMI SI CMB CMI = conc minima inhibitorie, respectiv conc c m mica d ag
antimicrobian, exprimata in micrograme, care mai exercita o actiune bacteriostatica asupra
germenului testat. Determinarea CMI se face prin testul E (reprez o metoda d testare in
vitro a sensib la atb pt dif microorg, inclusiv pt bact pretentioase si germ anaerobi).
Principiu: asem metodei difuzimetrice. E test necesita un inocul bact standardizat ce
urmeaza a fi depus p mediul d cult potrivit microorg studiat. In placi petri. Benzile e test se
aplica dupa insamntare si contin un gradient d agent antimicrobian. In fct d atb gradientul
acopera un sir continuu d conc. Dupa incubare se form o zona eliptica d inhibitie. Valoarea
CMI se citeste acolo unde cresterea bact intersecteaza banda e. CMB = conc minima
bactericida, resp conc c mai mica d ag antimicrob care mai exercita o act bactericida asupra
germenului testat. Determinare: pornind d la rez obtinut prin met dilutiilor in mediu lichid,
se vor utiliza ca sursa d inocul tuburile in care dezv microbiana a fost inhibata. Avem
nevoie d o placa petri cu agar M – H. Care va fi impartita in sectoare, nr sectoare = nr d
tuburi fara crestere microbiana. Incubam. CMB coresp ultimei conc d atb care a distrus
microorg insamantate (sectoare fara cultura) . se considera k atb va fi eficient in vivo dak in
serul pac se pot atinge conc d atb care s depaseasca 4 – 8 ori CMB. Determinarea CMI si
CMB este imp pt aprecierea eficacitatii antimicrobiene a unui atb asupra unei tulpini
microbiene. + pt tratam infect severe (endocardite, septicemii) si la imunodeprimati .

62. SIMBIOZA, COMENSUALISM PARAZITISM Simbioza = convietuire folositoare

pt ambii parteneri (ex: sint d vitamine la care participa unii coliformi intestinali)
Comensualism = germenii depind nutritional de gazda, careia nu ii creeaza prejudicii (flora
normala). Aceasta convietuire exprima un echilibru instabil, care poate fi usor tulburat.
Parazitism = microorg se dezv in detrimentul gazdei, cu manifestari clinice mai mult sau
mai putin evidente. Unele bact sunt obligatoriu parazite (mycobacterium leprae, t pallidum)
sau facultativ parazite (clostridium tetani)

63. PATOGENITATEA SI VIRULENTA patogenitatea = capacitatea unui germen de a

declansa in org gazda fenomene morbide, patogene, modif locale, generale si „functio
laesa”. Este un atribut d specie si este determinat genetic. Virulenta = gradul diferit d
patogenitate exprimat in cadrul unei specii. Este un atribut al tulpinii microbiene agresoare.
Variabilitatea in exprim patogenitatii depinde d cond in care traieste germenul. Fact de
patogenitate: pilii comuni, glicocalixul, capsula, subct ale peretelui bact: proteina M, ag Vi
(salmonella typhi), polizar A, ag O, Ag K.

64. FLORA MICROBIANA NORMALA poate fi divizata in 2 grupuri: rezidenta – care

se gaseste in mod regulat si care dak este perturbata se restabileste promt si
TRANZITORIE cxare poate coloniza gazda p o perioada variabila d timp, (ore sapt) . A) la
niv tegum – variabila, in fct d ctct cu mediul inconj. Mai frecv: staf alb, bacili difteroizi
aerobi si anaerobi. Temporar – germeni coliformi si chiar staf patogeni dar fara manifestari.
B) muc nazala – staf albi si aurii, streptococi, pneumococi c) cav bucala si faringe – coci si
bacili gram poz si gram neg, aerobi si anaerobi d) tract digestiv – difera in fct d
segm(enterobact in colon) e) vaginal – lactobacili , coci.
65. EXOTOXINA = elab in general d microbii gram + lizogenizati(s d grup A) sau
codificat plasmidic (clostridium tetani), dar si d bacili gram -, prin mecan crz sau sub
control plasmidic (e coli); struct proteica; prez un domeniu B obligatoriu (necesar
penetrarii) si o port enzimatica A.sunt secretate in timpul vietii. Difuzibile la dist.
Toxicitate f mare. Au afinit diferita in fct d specie. Manif clinice apar dupa o per d latenta.
Au putere antigenica mare. ENDOTOXINELE = evid la bact gram -; sunt elaborate si
apoi incluse in peretele bact, elib in urma distr germenilor. Au struct lipopolizah ( a grasi +
lipid A = lant d polizah) toxicitate mai redusa, dar pot actiona la mai multe nivele ?(febra
leucopenie hiperpermeabilitate vasc) implicate in aparitia socului endotoxic. Putere
antigenica mai redusa, ANTITOXINELE = struct proteica, imunogene si determ ap Ac
specifici care pot neutraliza activ toxica prin cuplare specifica cu toxina  seruri imune
ANATOXINELE = exotoxine detoxifiate intr-un anumit interval d timp sub act conjug a
temp si formolului. Isi pierd puterea toxica dar isi mentin puterea imunologica . se utiliz in
profilaxia unor boli si in hiper imunizare animalelor pt a obtine seruri antitoxice.

66. INFLAMATIA = proces fiziopatologic complex c include: fenom alternative, fenom d

tip reactiv (vasculo-exudative si proliferative) si fen reparatorii, cu scopul limitarii si / sau
neutralizarii „agresorului” (indif d natura). . poate interesa tesuturi, organe, sist sau chiar
org. Si cuprinde in mod clasic: tumor (edem), rubor (eritem) calor (temp cresc) dolor
(durere) insotite sau nu d „functio laesa” (impotenta functionala)Ag determinanti:
microorg( prioni, bact , vir, fungi etc) ag fizici (radiatii frig caldura traume etc) ag chimici
exogeni si sau endogeni(uree , a biliari) care produc leziuni la niv sediului elim lor din org

67. ETAPA MECAN DE DECL A INFLAM: Agentul implicat determina modificari atat
la nivelul tes interstitial, cat si la niv cel parenchimatoase, avand rez eliberarea unor factori
chemotactici si a unor proteaze si kinaze. Rezultatul acestei etape = rasp inflamator acut
manif prin vasodilatatie capilara (roseata), exsudare a proteinelor plasmatice (edem) si
acumularea PMN. In plan molec, pp prot sunt reprez d componentele sist C. Elem esentiale
in dezv inflam sunt sist monocito – macrofag, colagenul vasc, citokinele si nu in ultimul
rand ficatul. Acumularea cel inflam la locul unde se afla AG detine un loc central in decl
inflam. PMN si macrofagele se deplaseaza conform gradientelor chemotatice, urm apoi
fagocitoza nonselfului, proc fav d prezenta opsoninelor.

68. SUB-ETAPA VASC SI EXSUDATIVA ; VASC – modificari ale calibrului vaselor

mici, ale vitezei d circ a sangelui, ale permeabilitatii vaselor mici. Mai intai are loc o faza d
vasoconstrictie (sec sau min), urmata d faza d dilatatie arteriocapilara (cu cresterea nr d
capilarea ctive, hiperemie) si d faza d staza vasculara pasiva (cu hipoxie, creste perm
vaselor mici). EXSUDATIVA – in ea se form exsudatul inflamator (plasma exsudata la
care se adauga elem figurate extravazate, elem cel mobilizate local, prod rez din modif
locale). Prin constituentii sai cel si molec, exsudatul asaneaza focarul inflamator si tinde s
blocheze procesul infectios la poarta d intrare  bariera fibrino – imuno – leucocitara.

69. CONSECINTELE ACTIVARII MECAN INFLAM rez proc inflam este reprez d
aparitia unui tip particular d inflam care poate imbraca mai multe forme clinice evolutive
(acuta, subacuta, cronica) si mai multe forme anatomoclinice. 1. evol spre cronicizare se
dat: agentilor inflam, care au prop d a stimula in special sist efector timodep; autoag; conc
inhibitorii ; persist stim inflamator. 2. evol spre vindecare presupune : asanarea focarului
inflam si vindecarea propriuzisa. Se intersecteaza cu fen lezionale p care incepe s le
substituie ink d la inceputul fazei d asanare.  a)vindecare anatomica sau b)cicatrizarea.
Aspecte anatomo –clinice: - inflam alternative cu predom proc distrofice si necrobiotice. –
inflam exsudative seroase , fibroase, purulente, hemoragice.

70. INFECTIE = tip particular d relatie intre microorg conditionat patog si patogene si org
gazda. Pt realizarea infectiei microorg tre s patrunda in org gazda, sa-l colonizeze, s
depaseasca barierele si mecan d aparare, s se multiplice si s intre intr-un lant d transmitere
prin interm caruia poate contamina o noua gazda. INFECTIE INAPARENTA: este
asimptomatica si poate fi decelata numai prin examene d lab. Este limitanta in timp si
contribuie la crearea unei stari d imunitate. STAREA D BOALA= se datoreaza interact
microorg – gazda si este urmata d leziuni manifeste si d reactii funct din partea gazdei.
Infectia nu este urmata obligatoriu d starea d boala, putand fi inaparenta, sublicnica sau
latenta. Poate aparea si starea d purtator. STAREA D PURTATOR D GERMENI = apare
la bolnavul cu o stare infectioasa, la convalescent, pers aparent sanatoase care adapostesc
germeni patogeni. Reprez atingerea unui echilibru relativ intre cele 2 elem, d cele mai
multe ori cu excretarea in mediu d germeni din focarele latente. .

71. Definiti notiunea de raspuns imun si precizati principalele caracteristici:

Raspunsul imun circumscribe totalit even care au loc dupa introducerea unui antigen si care
constau in activarea limfo, eliberarea de div molec, multipl cel specifice, producerea d LT
citotoxice sau de Ac capabili sa se fixeze pe Ag sis a-l eliminde direct sau indirect. Dupa
acest prim contact si al imunizarii consecutive, sist imun produce LT si LB de memorie,
capabile de reproducerea unui RI accelerat cu ocazia unei reintroduceri ulterioare.
ATRIBUTE: este specific, discerne intre self – nonself, are memorie, reactioneaza numai
fata de moleculele care indeplinesc definitia d Ag. Poaet fi de tip umoral (mediat de Ac)
sau cellular (mediat de celule).

72. Defibniti rasp imun umoral si specif celulele implic in realizarea sa:
RIU consta in prod de Ac specifici si este tranzitoriu (3-6 saptamani). Imunitatea umorala
intervine in distrugerea bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea
toxinelor. Ag fata de care se dezv RIU: poliozide, proteine, subst sintetice (rar lipide, acizi
nucl sau anticorpi  procese autoimune)

73. Enumerati tipurile de imunitate si descrietile pe scurt:

Imunitatea poate fi mostenita (trasatura de specie, transmisa ereditar) si dobandita. Ea poate
fi dobandita active, dupa contactul cu un Ag. Evenimentul putand surveni dupa o infectie
(natural), sau dupa admninistrarea unor vaccinuri (artificial) avantajul acestui tip d imuniz
este k de regula, protectia este de durata.dezavantaj- instalearea RI are loc lent.
Imunitatea poate fi dobandita si pasiv, bazandu-se p producerea de Ac de catre o alta gazda.
Ex. Administr unor Ac anti toxina difterica/tetanica/botulinica (artificial) pune la dispoz
gazdei infectate, imediat, o cantitate import de antitoxina, in vederea neutralizarii cat mai
prompte a toxinei implicate patologic. Natural fatul si nou nascutul beneficiaza d protectie
prin interm Ac (IgG transplacent, IgA din lapte) proveniti d la mama. Avantaj -
rapiditatea; Dezavantaje - timpul scurt pt care este oferita protectia + riscul unei
hipersensibilizari. Exista si posibilitatea obtinerii unei imunitati activ-pasive, atunci cand se
administreaza concomitent (dar in locuri diferite)ser imun si vaccin.

74.Organele centrale si periferice ale sist imun: localizare functii:

Organele limfoide primare: Timus, maduva hematogena. Sunt situate in afara cailor de
acces si circulatie antigenica. Aici diferentierea apare precoce, in viata embrionara, inaintea
celor secundare. Proliferarea limfocitara este intensa si independenta de stim antigenica.
Ele permit 1.multiplicarea limfocitelor T (timodependente) si B (burso/maduvo
dependente). 2. gazduiesc primele stadii de diferentiere pana la LT si LB mature, apte sa
recunoasca si sa fie stimulate de Ag. 3. efectorii invata la acest nivel sa recunoasca si sa
tolereze constituientii proprului organism. Un limfocit T sau B care a parasit
timusul/maduva hematogena, nu mai revine niciodata, cele 2 organe fiind in afara cailor de
recirculare a limf Ag-specifice din organele limf secundare. Rolul timusului: local: consta
in transformarea nediferentiate in LT mature, cu achizitia de receptori pentru antigene
(TCR). Ele capata progresiv markeri ai LT: CD2, CD3, CD4, CD8, si TCR. Apoi o dubla
selectie, pozitiva si negativa. Sel pozitiva - timocitele care recunosc antigenele straine
fixate pe mol MHC pot prolifera. Selectia negativa - timocitele care recunsc selful sunt
distruse  supravietuiesc doar 1-2% dintre limfocite. La distanta: prin factori timici
peptidici, umorli. Acesti factori au fctii diverse, unii influentand diferentierea Lt in ariile
timodependente din org limf periferice.
Maduva osoasa: 3 functii: 1. mentinerea unui conting de cel stem cu diferentiere spre linia
limfocitara.2. maturarea si diferentierea completa a LB, apte sa colonizele organele limf
secundare.3. „homingul” – primirea – LB activate de Ag, prov din org limf sec, care se
transf in plasmocite sintetizatiare de Ac.
Organele limfoide secundare: dezv lor este mai tardiva decat a celor primare, ating
maturitatea deplina dupa stimularea antigenica. Sunt colonizate de LT si LB care aici iau
contact cu antigenul. Ganglionii limfatici: au triplu rol – colecteaza Ag corespunzat terit
vaselor limf aferente, libere sau captate de macrif sau cel dendritice; - indc un rasp imun
fata de Ag de tip celular, i reg paraqcorticala, dand nastere la LT specif sau fata de Ag de
tip umoral, in folic limf cu LB active, maturate in maduva; - stocheaza onfo prin limf de
memorie. Splina: captarea Ag de catre cel reticulate la nivelul zonei marginale. Sistemul
limfoid asociat mucoaselor(MALT): caile resp, tract dig si uro-genit sunt inconj p toata
lungimea de tesut limfoid difuz, bogat in LB si plasmocite IgA secretorii. Se subdivide in:
sist imunit nazo-faringian (NALT) = inelul lui Waldeyer cu diferite amigdate si vegetatii
adenoide. Amigdalele = un prim obstacol in calea infectiilor. Sitemul asociat tubului
digestiv (GALT) cuprinde placile Peyer si formatiunile limfoide ale apendicelui. Sistemul
asociat arborelui bronsic (BALT), sistemul asociat cailor uro-genitale...in spec la nivelul
vaginului. Sistemul asociat glandelor mamare – laptele matern contine IgA  protejeaza
nou nascutul d inf digestive.

75.Enumerati celulele implicate in rasp imun:

Toate celulele prov din sist hematopoietic intervin in grade diferite in imunitate. LT si LB
sunt elementele principale ale rasp imun spec, urmate de cel NK, celule fundamentale
alaturi de fagocite in imunitatea naturala. Monocitele/macrofagele, neutrofilele, bazofilele,
eozinofilele si mastocitele actioneaza in diferite momente ale rasp imun. Plachetele intervin
in lupta antiparazitara, iar hematiile permit eliminarea complexelor imune.

76. Limfocitele T – origine, evolutie, tipuri, functii:

sunt majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din care 2/3 sunt CD4+ iar
1/3 sunt CD8+. Sunt localizate la niv org limf secundare in zonespeciale: zona precorticala
a gg, mansonul limf din jurul arterelor centrale splenice. Cea mai imp fct: inducerea unui
raspuns sau a unei reactii imune specifice la antigene, prin recunoastrea unor peptide
antigenice legate d mol MHC. Lt se matureaza in 2 organe, maduva osoasa si timus. De la
celula stem hematopoietica multipotenta (CD34+, CD38-), o prima diferentiere probabila
se face in CFU-L (colony forming unit-lyphocyte) comuna limf T si B cu fenotipul CD34+,
CD45RA+, CD10+. Ulterior apare protimocitul capabil sa paraseasca MRH si sa se
cantoneze in corticala subcapsulara a timusului.. in timpul maturarii doar 1-2% din celule
ajung LT mature, restul sunt fagocitate de macrofage. Activarea unui LT specific se face
printr-o dubla actiune: contact cel-cel cu o cel prez de Ag; stimularea d catre citokine: IL-1,
IL-6, IFN-gamma si IL-2. limfocitul produce el insusi IL-2 si lantul alfa al receptorului IL-
2, mecanism de autoactivare.
Tipuri de LT: T-helper – este un veritabil „mesager” orientand imunit catre RIC sau RIU.
T- citotoxic se refera in pp la LT CD8+, cu toate k proprietatea a fost obs si la unele LT
CD4+, insa CD8+ poate liza orice celula ce ecxprima molecule HLA I in timp c CD4+ nu
poate liza decat cel c exprima HLA II. LT inductoare ale hipersensibilitatii intarziate:
cele acre secreta IL-2 si in acelasi timp IFN-gamma, activatoare pt alte LT, NK si
macrofage. LT supresor: este o cel CD8+ k si LT citotoxic.

77. Limfocitele B – origine, evolutie, tipuri, functii:

Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din foliculii limf, gangl si splina.
Rolul lor esential este sinteza d Ac, in contextul imun umor spec. Ele provin la om si la
mamifere din cel stem hematopoietice (CD34+, CD38-) ale progenitorilor limfoizi. LB
paraseste maduva si trece in zonele B din organele limfoide secundare. Prez markerid e
supraf sepcifici CD19 si CD20 si CD10. LB abia migrat in cel limf sec se numeste naiv
(virgin) si are urm caract: -exprima Igm si IgD membranare; -exprima R pt IL-1 si Il-4; -
expr rec pt complement CR1 i CR2; exprima R pt anumite lectine ca PWM. Transformaera
unui LB naiv intr-un LB activ si apoi in plasmocit necesita interventia secventiala a unei
serii de citokine. Lb se dif progresiv intr-un limfoblast (imunoblast)secretant de IgM, sub
act unor citochine are loc comutarea izotipica din IgM in IgG, IgA sau IgE, unele LB nu se
transf in plasmocite ci persista k Lb de memorie. Are 2 fctii: 1. prezentarea Ag catre LT; 2.
secretia imunoglobulinelor.

78.Sistemul mononuclear – origine, tipuri de cel, functii:

Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in imunologie, prin interv lor in imun
naturala, in prezentarea antigenica si in react imuna specifica. Macrofagele exista in toate
tesuturile. Se form in maduva osoasa hematogena, dintr-un precursor comun monoblast-
mieloblast, cand devin mature poarta numele de monocite. Monocitele circul ain sange 6-8
ore dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume dif si au fct dif: histiocite in t conj, celule
microgliale in t nervos, osteoclaste, macrofage alveolare pulmonare, macrofage
peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat, macrog\fage splenice, Mf gg-lionare, in
maduva osoasa si timus (macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele dendritice, care
pot avea la randul lor o capacit de fagocit fata d L apoptotice)
79.Granulocitele – tipuri, rol in imunitate:
Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si in imunitatea specifica
datorita recept proprii pt Ig si complement. Eozinofilele 1-5% din leucocitele sangv, proc
lor creste in alrgii sau inf parazitare, fct lor fagocitara este limitata. Granulele lor contin
produsi toxici pt diversi paraziti, pe de alta parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care
inactiveaza histamina si leucotrienele produse de mastocite  procesul inflamator +
migrarea leucocitelor la focarul infectios. Bazofilele: au rol in reactia de hipersensibilitate
mediata umoral.

80.Sistemul complement – definitie, elem componente, roluri si efecte biologice:

Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii umorale si respectiv unul
dintre elem import ale reactiei imune survenite ca urmare a actiunii Ac. Are 3 fct esentiale:
1. apararea nespecifica contra infectiilor; 2. eliminarea complexelor imune; 3. regalrea
fiziologica a rasp imun. Poate aeva si efecte daunatoare. Cuprinde circa 30 de comp
plasmatice si celulare. S-au descris 2 cai de activare , una numita clasica, iar cealalta
alternativa, care converg spre C3(comp cea mai abundenta in plasma dintre subst
activatoare ale compl)apoi urmeaza o cale efectoare comuna, implicand ultimele
componente ale sistemului cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib,
reglatoare precum si rec pt complement. Aceste comp se gasesc fie in plasma fie la nivelul
peretelui celular. In mod curent sist compl este desemnat prin litera C. Pt fiecare
componenta se adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o litera c semnifica o
subdiviziune.

81. Calea clasica de activare a complementului:

Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea lor este necesar
un stimul, pt calea clasica pct de pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde Ac sunt
IgM sau IgG co1respunzand subclaselor IgG1, IgG2 sau IgG3. compl poate fi activat d o sg
mol IgM sau de 2 mol IgG apropiate una d alta, activarea este posibila si in cazul unor
molecule IgG agregate. In mod asemanator calea clasica poate fi activata si de
microorganisme sau dif subst chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot anvelopei HIV,
complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin urm proteine: C1 – compl
plurimolec form din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are activ
serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2. C4 – fragmentat in C4a(mol mica) si C4b de
dim m ai mari care se leaga prin fie de frag Fab al anticorpului fie de anumite celule 
complexul C1-C4b notat p scurt C14b. C2 – clivata in C2b (mol mica cu activ d tip kinina)
C2b mol mare care se leaga de str tinta. Ansamblul necesita Mg si formeaza C3 convertaza
caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi fara a stopa activarea)
C3 – este clivata in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate anafilactoida si
chinmiotactica, C3b se fix pe str tinta printrun radical tioester si grupare OH si NH2 din
celula acceptoare.

82. Calea alternativa de activare a complementului:

Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen,
inaintea constituirii rasp imun. Aceasta cale poate fi activata de diferite microorganisme,
dar si de substante neimune, precum: bacterii gram + sau -, virusuri, fungi, paraziti, diverse
substante: endotoxine bacteriene, zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten, hemoglobina,
prafuri, unele prod de contrast utiliz in radiologie. Calea alternativa poate fi activata de
complexe imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii alternative cuprind: C3 - in
plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in permanenta mici cant de C3b  se
fixeaza pe pe supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor infectate sau alterate).
C3b actioneaza asupra factorului B – este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb format in
prez Mg constituie C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in C3b. Acest
clivaj accelerat d C3, da nastere la C5-convertaza (C3bBb)n. Factorul D – este sub forma
activa in ser inainte de activarea C, cliveaza factorul B  faciliteaza formarea C3bBb.
Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice si alternative realiz o bucla de amplificare,
care permit transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b astfel incat C3b sa
opsonizeze peretele bacterian.

83.Interleukinele – origine, tipuri, efecte:

Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-70 kDa, cel mai
frecvent sunt sintetizate de celule dupa o activare prealabila, actionand ca mediatori asupra
altor celule sau asupra lor insusi, la doze de ordinul pico sau nanogramelor. Citokinele
actioneaza datorita prezentei receptorilor IL-1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt prezenti uneori
p aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect autocrin) sau p alte celule. TIPURI:
Citochine pro-inflamatorii: TNF α si TNF β (tumor necrosis factor) TNF α este sintet de
monocite/ macrofage in special – activ antivirala, antiparazitara, anti-tumorala; TNF β
produs d LT activate si NK are act identice cu TNF α, actionand p aceiasi rec. IL-1 si IL-6
sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt produse de numeroase celule: APC, LT, LB, celule
endoteliale vasculare, keratinocite, astrocite si cel gliale. Citokine cu activ anti-virala si
anti-proliferativa: IFN α si IFN β, IFN α este produs de monocite si cel hematopoietice
iar IFN β de celule d tipul fibroblastilor si cel endotel. Stimul cel NK, cresc expresiv molec
MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre monocite/macrofage si cel dendritice, induc sinteza
IFNγ. Citokine activatoare ale RIC: IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK
in LAK (limphokine activated killer cells) antreneaza prolif LB. IFN γ prod de LTh1 si cel
NK, rol pp activarea macrofagelor cu producere pecii reactive de O2. Citokine activatoare
ale RIU: sunt sint de LTh2 si unele mastocite si orienteaza RIU spre diferite clase si
subclase de Ig. Sunt reprez de IL-4, IL-5, IL-10, IL-13. Chemokine: aceste mol de
adeziune cuprind mai multi membrii divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez o activitate
chemotactica fata de limfocite, monocite si eozinofile. Hematopoietine: SCF(stem cell
factor) si IL-3 sau multi-CSF (multi-colony stimulating factor).

84.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:

85. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:
86.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:

87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui
de catre celulele prezentatoare de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de
LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor proteice), activarea si etapele urmatoare ale RIU
necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II,
molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul antig
timoindependente de origine polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in
activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si creste in vol) stimulul este
reprez de contactul cu Ag. In acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23,
CD34 si CD40. a doua etapa corespunde proliferarii clonale a LB activate, care trec din
stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta
in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta procesul de maturare iar
diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de Ac.

88.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:

89.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:

Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici impotriva acestuia
la primul contact cu acesta se dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele
caracteristici: latenta – perioada scursa de la contactul cu ag pana la aparitia primilor Ac
(5-15 zile) natura Ac: primii care apar sunt IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor
creste in timp c cel al IgM scade, eventualii Ac care persista sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa administrarea unor doze reduse de
Ag, latenta este redusa la 24 h Ac sunt de tip IgG diferenta dintre cele doua rasp
este datorata prezentei LB de memorie

90.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:

Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau fractiuni de
microorganisme in vederea stimularii mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru
prevenirea aparitiei unor infectii. Vaccinarea este definita drept o metoda profilactica care
urmareste crearea rezistentei specifice a unei gazde prin imunizarea activa cu stimularea
rasp umoral sau celular, dupa caz. In strategiile de vaccinare se vor avea in vedere mai
multe ascpecte incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau imunodeprimata). Unele
vaccinuri se pot administra si in timpul unor epidemii pentru prevenirea aparitiei de cazuri
noi. Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind deja infectata in mom
inocularii.

91.Clasificarea vaccinurilor, exemple:

In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi bacteriene sau
virale. /// In functie de modul de preparare exista : - vaccinuri corpusculare (vii , atenuati
sau distrusi)prin factori fizici sau chimici. Ex BCG, hepatiti - vaccinuri subunitare
preparate prin inginerie genetica au un grad superior de siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe suport mineral
(DTP, DT, ADPA, atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista: - vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.

92.Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:

Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2 lanturi usoare
identice legate intre ele prin punti disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul
IgG1) si o singura punte intre fiecare lant greu si usor. Fab = prima jumatate a lantului greu
+ intregul lant usor legate intre ele printr-o punte disulfurica. F(ab’) 2: constituie un
fragment deasupra celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri d legare. Fc: jumatatile
terminale ale celor 2 lanturi grele unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama. pFc’:
inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd: coresp primei parti a
lantului greu. Fv: corespunde partilor variabile ale lantului greu si usor.

93.Tipuri de imunoglobuline:
IgG – se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM – este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA – forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD – nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE – are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )

94. IgM si IgG, structura, rol:

IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se termina prin aa
556-597, cuprinzand in mod particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa intracitopl.
Fiecare molecula IgMm este asociata cu cu 2 lanturi Igα si 2 Igβ, ansamblul foemand BCR
(B cell receptor). IgM seric (IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom variabil VH, 4
domenii constante C μ1 – C μ2 si un proc ridicat de hidrati de Carb (12%). Molecula insasi
este un pentamer cu un prim inel al puntii disulf la sf lu C μ3, un al 2-lea la terminarea lui
C μ4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare (970.000 D), cu un coef de sedimentare
de 19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d IgG cu str asemanatoare si greutate
mol d 146.000 (exceptie facand IgG3 care are 170.000), 3 domenii ct pt lantul greu, si un
proc mic d hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este de ordinul 11g/l din care
IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.

95.IgA si IgE, structura,rol:

IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer (GM 160.000, 7
S) sau ca dimer sau trimer, ultimele 2 forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2 are o str
originala. Lanturile usoare unite intre ele printr-o punte disulfurica nu sunt legate printr-o
leg covalenta cu lanturile grele. Conc sangv =2,4 g/l. IgA exocrina sau secretorie
cuprinde 2 subclase IgA1 si IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de sedimentare 11
S.molecula cuprinde 2 unitati d IgA unite printr-un lant J. IgE desi conc lor serica este
infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera un rol important in
hipersensibilitatea de tip imediat. Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu constant, care ii
confera masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios IgG, IgE se fix pe rec prin
interm domeniilor C ε2 si C ε3.

96.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:

Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre sistemul imun, mai
exact este o substanta capabila sa induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa fie
recunoscuta de catre sist imun(specificitate). Heptena = un antigen incomplet, are
specificitate dar nu are imunogenicitate. Recunoasterea depinde de str complem ale sist
imun, preexistente introducerii sale. Molec simple k apa, saruri min, uree sau comune
majoritatii speciilor k: AG, creatinina, mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt Ag. Pe de alta
parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni), responsabile de a[paritia alergiei sau
medicamentele pot deveni Ag daca se asociaa cu macromol.

97.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:

1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata) fata d str
proprii. 2. Greutatea molec cat mai mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula rasp
imun dupa cuplarea cu o prot carrier. 3.str chimica cat mai complexa. 4. doza d antigen,
calea de admin, momentul admin. 5. utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau fosfat de Al in
cazul vacc DTP) totul in contextul CMH al gazdei care urmeaza sa reactioneze fata de resp
Ag.

98. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:

Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii determinante de p supr
antigenului (epitop = o proeminenta) cu situsul de combinare de pe supr Ac (paratop = o
adancitura). Prpr principale: specificitatea si reversibilitatea.
Interactiunea primara: - se datoreaza legarii efective Ag de Ac si depinde in mod direc de
cantitatea si afinitatea Ac. Reactiile Ag-Ac in care reactantii se afla in interactiune primara
pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.
Interactiunile secundare: - apar la cca 30min dupa cea primara. Datorita faptului ca Ag
poate avea mai multi epitopi iar Ag are minim 2 paratopi, complexele primare mici solubile
interactoneaza intre ele formand complexe secundare, produsul final finnd o reatea 3d
insolubila. Pot fi evidentiate imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic si izotopic.

99.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl, utilizari:

Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand complexe ag-ac care vor precipita
atunci cand ag si ac se gasesc in anumite proportii
Rc de precipitare in amestec:
- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este foarte utila pentru a demonstra
prezenta sau absenta precipitatului in functie de concentratiile relative de ag si ac. Reactia
de precip in inel punearea in contact a Ag si Ac astfel incat sa nu se amesrece, R va apaera
la interfata dintre Ag si Ac, apare k un inel de precipitare, albicios. Reactia de precipitare in
tub capilar: a fost fol pt evid prezentei proteinei C reactive dozajul nefelometric: se
formeaza complexe Ag-Ac care modifica intensitatea si dispersia luminii direct prop cu
concentratia Ag sau Accu ajutorul unui nefelometru se masoare difractia razelor luminoase
c trec prin precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d etalonare. Folosit frecvent.

100. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:

- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va duce la vizualizarea reactiei
ag-ac printr-un arc/linie de precipitare
Imunodifuzia radiala simpla – mancini
- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de cercetat intr-un gel care
contine o cantitate constanta de anticorpi, determinand aparitia unui cerc de preciitare al
carui diametru este direct proportional cu cantitatea de ag din proba.
Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care exista o cantitate constanta de
anticorpi specifici in functie de ag ce trebuie determinat. Se perforeaza godeuri de cca 3mm
in care se pune serul de cercetat. Se tine 10 min pe masa si apoi 48h la 37C
Rezultatele se masoara cu o linie speciala. Imunodifuzia dubla radiara se bazeaza pe
difuzia ag-ac unul spre celalalt in gel Se dau 7 gauri 1 in mijloc si 6 in jur In mijloc se
pune ag iar in poz 1 si 4 martorii Imunoelectroforeza: se realiz separearea electroforetica
a prot in mediu gelozat, apoi o imunodifuzie dubla cu antiser corespunzator.
Contraimunoelectroforeza o imunodifuzie dubla in care deplasarea Ag fata de Ac este
eccelerata d un cp electric  reactie mai rapida si mai sensibila.

101.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:

In rc de aglutinare antigenele sunt de natura corpusculara. Rc de aglutinare consta in rc ac
cu ag de pe suprafata unor particule (bacterii, hematii, latex) determinand aglutinarea
acestora prin scaderea fortelor electrostatice de repulsie intre particule si formarea unor
punti de legatura.
Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor particule de catre ac specifici. Se
poate utiliza pt identificarea enterobacteriilor.
Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii formolate, latex) sau naturale
sunt incarcate in vitrocu ag sau ac si sunt aglutinate de catre ac sau ag corespondente din
proba de cercetat
Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate cu ag dupa ce in prealabil ac
reactioneaza cu ag corespundent. Se utilizeaza de ex pentru decelarea mioglobinei sauin
diag imunologic al sarcinii.
Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a reactiei. Dispozitivul are 2
compartimente, partea in care se introduc reactivii (superior) si o coloana situata inferior
plina cu microparticule de sticla. Dupa introducerea hematiilor si a serului de cercetat si
incubarea acestora dispozitivul este centrifugat. In cazul unei rc + complexul ag-ac va
putea fi vizualizat la nivelul coloanei in timp ce la o rc – se va vizualiza in portiunea
inferioara coloanei.

102. Ractia de fixare a complementului, princ, etape, utiliz, exemple:

Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe complexul imun ag-ac. In prima
faza a reactiei se introduce serul de cercetat iar daca acest ser contine ac specifici fata de ag
cunoscut se va forma un complex ag-ac urmat de fixarea C care se va activa pe calea
clasica si nu va mai fi disponibil pentru a se fixa pe sistemul hemolitic indicator (hematii +
ac antihematici). In cazul in care serul de cercetat nu contin ac specifici atunci nu va mai
avea loc formarea unui complex in prima etapa. Dupa introducerea in reactie a sist hem
+acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va liza, hemoliza fiind observabila cu ochiul
liber.
103. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri, exemple:
In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care poate fi blocata prin cuplarea cu
ac specific. Neutralizarea efectului biologic respectiv se poate realiza doar in cazul in care
determinantul pt toxicitate sau pt activitatea enzimatica respectiva este acelasi cu
determinantul antigenic.
Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea corynebacterium diphterae,
clostridium botulinium, diag serologic: ASLO, prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP, DT,
ATPA, ADPA

104. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de marcare, utiliari:

in prezent aceste met sunt extrem de folosite avand avantajul unei mari sensibilitati, sunt
automatizate, si adaptabile la toate testarile utile in toate disciplinele medicale.
Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda parkeri de suprafata pot fi identif
printr-o tehnica directa sau indirecta care utilizeaza Ac fluorescenti(ex. Cu izotiocianat de
fluoresceina). Imunofl directa: Ac marcat este aplicat direct p preparatul care contine Ag
(Bordetella Pertussis, Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli). Imunofl
indirecta: identifica Ac. Ag cunoscut este fixat p un suport solid si este pus in contact cu
produsul in care se suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa urmatoare se vor folosi Ac
anti-Ig umana marcati fluorescent(diag serologic sifilis, legionelozei, pneumoniei aticice
cu Clamydia pneumoniae). Radioimunoanaliza: (RIA) se baz pe capac Ag din lich
biologice de a reduce interactiunea Ag radiomarcat (in cantitate cunoscuta) cu Ac specific.
Se repr grafic procentul Ag radiomarcat – Ac specific, in fct de cantit d ag neradiomarcat
adaugata amestecului, se bt o curba standard pe baza careia se va determina conc
necunoscuta de Ag. Analiza imunoenzimatica: utilizeaza marcarea cu diferite enzime (ex.
Peroxidaza, fosfataza alcalina)a Ag, Ac sau Ac anti-Ig, activitatea enzimatica
determinandu-se printr-o R d culoare, detectata prin citire la spectrofotometru. Cea mai
cunoscuta R I-E este ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).

105. Hipersensibilitatea – definitie, tipuri, exemple:

R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau celule tunorale, inainte de a fi
o reactie patologica d tipul hipersensibilitatii (HS) sau autoimunitatii. HS reprezinta o stare
de reactivitate crescuta a organismului, pe baza uniu mecanism imunologic, indusa de
expunerea la anumite str antigenice (sau heptene). HS este specif si include un ct
sensibilizant, o per de latenta si un nou contct, contactul declansator, cu acelasi Ag care a
fost impl in contct sensibilizant. Se poate clasifica in fct de tipul d rasp imun in: HS
mediata prin mecanism imun umoral: (rol pp LB si Ac) - HS de tip I (anafilactica,
atopica), cum se inregistreaza in cazul socului nafilactic, edemului Quincke,
conjunctivitelor, rinitelor alergice, astm alergic, urticariei - HS de tip II (citotoxica) asa
cum se intampla in liza celulara prin Ac, complement dependenta say citotoxicitarea
anticorp dependenta, complement independenta. – HS de tip III (prin complexe Ag-Ac)
asa cum se inreg in reactia Arthius, boala serului, boal plamanului d efermier,
glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si
periarterita poststreptococica). HS mediata prin mec imun celular: (rol pp LT si
citokinele) ex. HS tuberculinica sau in testarile intradermice care utilizeaza lepromina,
candidina Histoplasmina, tricofitina si multe infectii virale.
106.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de manifestare:
Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine, proteine,
medicamente. Anticorpii anafilactici (reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe
rec specifici expr la supraf bazofilelor si mastocitelor. Activarea bazofilelor sau mastocitelo
r se realiz prin mec mediate imun si necesita prez unui mesager secund intracelular
(Ca sau AMPc). Procesul de activare consta intr-o serie de reactii biochimice. Manifestari
clinice mai importante: - soc anafilactic = manifestat prin colaps cardio-vasc si
bronchospasm, cu gravitate variabila. –edemul Quincke care cuprinde fata, gura si uneori
faringele, laringele  asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate: mucoasa oculara,
erspiratorie ( polen, acarieni, praf de casa, spori de ciuperci), manif cutanate (urticarie,
dermatite, eczema atopica). Manifestari digestive (diaree, vomismente in caz de alergie la
anumite alimente).

107. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:

deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare conceptul de
Ag in situ.dupa ce compl imun se formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se
initiaza o cascada d evenimente: activarea compl si a fact anafilactoizi chimiotactici C3a si
C5a, afluxul de neutrofile, care produc leziuni prin enzimele lizozomale si afluxul de
trombocite, cu gen fen de tromboza. Boala serului acuta: inaintea apritiei antibiot, multe
boli infect erau tratate prin inject de der de cal hiperimunizat  boal serica suferita d unii
bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului cronica. Alte exemple: boala
plamanului d fermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat,
glomerulonefrita si periarterita poststreptococica.

108. Hipersensibilitatea de tip IV – mecanism, evidentiere, aplicatii practice:

Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si se dat LTh1
specifice antigenului. Este d mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om).
2. HS de contact. 3.HS de tip tuberculinic. 4. HS granulomatoasa. Reactii d Hs d tip IV
obs in patologia umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita bijuteriilor ce contin
nichel, produselor din piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse
farmaceutice (penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii infectioase in care Ag se
dezvolta intracelular (tuberculoza, lepra, leishmanioza, listerioza, micoze profunde).
3.alte maladii (sarcoidoza ciroza biliara primitiva, hepatite cronoce virale B si C, SIDA,
infectia HIV, poliartrita reumatoida, reumatism articular acut)..

SEM II

1.STAPHYLOCOCCUS
Coci G+ aerobi facultative anaerob: Aureus
Epidermidis
Saprofiticus
Ptreptococcus: piogenes
viridians
pneumoniae
HABITAT:
 • Aureus pricipala patogena: stare de portaj pe tegumente personal
din sector medical si mucoase nu are semnificatie patogena (muc.
nazala si vaginala); la niv leziunilor produse de el: cu puroi;
reputat unul din germenii cei mai reputati producatori de
puroi(piogeni); existala niv tesut subcutanat, rar la organe interne,
in mediu, poate contamina alimente daca ele vin in contact cu
leeziunile deschise ale unei pers.

• Epidermidis: flora dominant de la niv tegumente dar este si pe

mucoase, devine pathogen at cand intra in sange putand coloniza
endocardul, producer endocardita.

• Saptofiticus/galben/citrin: zoonoza, la om in zona genital de obicei,

spectrul de capacitate producere infectii se limiteaza la cele
urinare.

MORFOLOGIA:
Cocii G+ aprox 1 micron formeaza gramezi/giorchini dat faptului ca se divid pe mai multe
planuri si dupa diviziune raman atasati. Nu are flageli/spori. Produc infectii nozocomiale.
Multi nu au capsule dar exista 2 tpuri de capsule:
- Capsula polizaharidica propriu zisa aurii

- Microcapsule: glicocalix;

( anumite tipuri de infectii sunt corelae cu anumite tipuri capsulare deoarece se manifesta
prin aderenta si colonizare)
CARACTERE BIOCHIMICE METABOLICE
S e mare producator de enzime si toxine producand: catalaza (S este catalazo +)
dezbina H2O2 in H si H2O, B produce hemolizine si pigmenti si S auriu produce alte
enime+toxine:
- Enterotoxine termostabile

- Toxina A/ alfa cu efecte citolitice

- Exfoliatina legata de afectiuni tegument

- Coagulaza: se testeaza existent coagulazei libere sau legate ,

corelata cu tulpini patogene, formeaza bariera de fibrin in calea
celulelor imunocompetente

- Toxina socului toxico-septic (toxina) afectiue f grava ce det

activare multe citokine-> tulburari sistemice ce pot duce la
moartea pacientului
Capacitate fermentative; degradeaza fermentative zaharuri: !!! fermentarea manitolului pe
are-l fermnteaa d obicei doar S auriu
STRUCTURA ANTIGENICA
Presup existent la niv perete a unui AG de perete = protein A f importanta: are capacitatea
d a fixa nespecific Ac prin intermed fragm fc
R ptr bacteriofagi. S e unul din germenii la care se face in mod current lizotipia ptr a se
studia circulatia tulpinilor, moduri de transmitere mai ales in mediu intraspitalicesc
Sensibilutate AB
Odata cu descoperirea penicilinei, S au fost sensibili la actiunea acesteiacu , dar au inceput
sa produca f mult o beta-lactamaza/ penicilinaza care se regaseste la 80% din S=> tratam
cu penicilina a fost inlocuit cu o penicilina rezistenta (meticilina. Oxacilina) sau amestec de
penicilina cu inhibitor de B-lactamaza ( amoxicilina cu acid clavulani- )
@0% din tulpini S isolate sunt rezistente la meticilina/ derivati se numesc MRSA
meticilinio rezistenti staphylococcus aureus, R de natura plasmidica, se dat unei B
lizogenizate, AB de elective in cazul acestor imbolnaviri fiind vancomicina care insa
incepe sa devina vulnerabila, sunt 2 tipuri d tulpini mentionate: VISA vancomicin
intermediar s aureus si tulpini vancomicin rezistente. Au aparut multe tulpini rezistente
rezistente: rap CMI si CMB f mare, CMB nu se atinge=> tratam cu ABG nu e efficient
PATOLOGIE
Localizare mare majoritate infectii la niv tegumente si mucoase+ tesut subiacent, sunt
infectii cu puroi: apare zona central de necroza unde se acumuleaza puoi insotita de o zona
d edem inconjuratoare=> leziuni necrozante= furunculi la piele, abcese bine constituite si
profunde sau la organ intern, process difuz ce se termina cu abces = flegmon
Infectii afecteaza osul: interventii chirurgicale ptr dispositive de osteosinteza, sau fracture
deschise, pnerumonii rare dar f grave, abcese pulm: empiem pulmonary; daca infectia e
invaziva: B pot ajunge in sange: septicemia si meningite/ meningoencefalite
La niv tegumente provoaca boala ce se intalneste ci la streptococ = “impetigo” afectiune
necrozanta extensive ce poate afecta o mare supraf tegument si tesut subcutanat sau actiune
exfolianta datorita exfoliatinei. Produce soc toxicoseptic dat S aurii producatori de toxina
specifica( 2 situatii); S e raspunzator d toxiinfectii alimentare de tip toxic ce se dat ingestiei
de toxina stafilococica prefrmata in alimente
Patogenitatea S e conditionata de capacitatea de 1) multiplicare si invazie si 2) capacitate
de toxinogeneza
1) Se datoreaza Ag de suprafata ce exista la niv capsula
microcapsule, la supraf perete exista facotri ce favorizeaza
aderenta la tesut : acizi teichoici => aderenta+ colonizare tesut
dar ptr care trebuie sa fie indeplinite 2 conditii:

- Existenta leziuni mici/mari: microleziuni/ raniri/ manevra medicala

- La niv foliculi pilosi

 Producerea acneei vulgar

2) Producere coaculaza ptr retea d fibrin

 Substante ce omoare leucocitele: leucocidine

Toxina alfa: efecte citotoxice+necrozante

Exfoliatia produc leziuni acolo unde S se multiplica

S alb e implicat in producerea a endocarditelor bacteriene: daca endocardul unui individ are
leziuni ant( afectare valvulara dat cateter/ plastie valvulara) S adera f usor si le colonizeaza,
se multiplica=> vegetatii pe valve; S alb e f rezistent la AB, B comensale sunt de obicei
rezistente la AB
Toxino geneza e mecanis petogenic in toxiinfectie:a ctioneaza ca un super Ag ce activeaza
divese cellule inclusiv imune si elibereare de cantit mare de cytokine: diaree, varsaturi,
hipotensiune, circulatorii
Toxina socului toxicoseptic: pun in pericol viata daca pacient nu e sustinut din p.d.v.
hemodynamic.

2. STREPROCOCCUS
Familie: micrococcaceae: pyogenes beta hemolitic de grup A, viridians, pneumonia,
agalactiae
Taxonomie: modalitate de clasificare a micro/ macroorganisme: Familie ce are mai multe
genul fiecare e alcatuit din mai multe specii, fiecare are tulpini.
Caractere generale: coci sferici/ovalari, G+ violet
- In lanturi / perechi

- Imobili, nesporulati

- Pretentiosi nutritive

- Facultative anaerobi, unii carboxifili

- Galactozo-negativi/ oxidaz negative/ nu porduc nitrati

- Fermenteaza glucoza cu producer de ac lactic fara gaz

- Sunt impartiti in grupuri ( clasificarea Lancefield)

Clasificare:
• Dupa pattern hemolytic: hemokiza beta, alfa, alfa`, gama

• Clasificarea Lancefield: imoarte in grupe serologice in fct de

prezenta in perete a unui polizaharid

• Caracteristici fiziologice: S piogeni/ lactic, Enterococi/ viridans

Factori de patogenitate
 1. Factori de virulent: endocelulati/ exocelulari

a) Endocelulari; factori de aderenta: fimbriile cu porteina M si ac

lipoteichoic; factori antifagocitari: proteina M, capsula de ac
hialuronic, R ptr fragment fc al Ig

b) Exocelulari: facotri de invazie: hialuronidaza si factori proteolitici:

proteinaze(leziuni tisulare), streptokinaze(implicate in parogenie
glomerulonefrita acuta post S), DN-aze, NAD-aza( a renale
tisulare)

2. Toxine: hemolizina O/ streptolizina O: effct acrdiotoxic, puternic

antigenic=> det aparitia Ac antistreptolizina O; la animale
provoaca moarte in cateva min cu soc.

- Hemolizina o; distructie leucocitara, trombocitara

- Eritrotoxine: toxina scarlatinoasa: det aparitia de Ac anti-toxici;

imunitatea dureaza toata viata: a doua oara nu mai ai scarlatina.

3. Factori sensibilizanti:

- Protein asociata proteinei M: reactii de hipersensibilitate poate fi

mplicata in patologie cardiac prin cross-reactii: analogi structural
cu protein din fibra musculara cardiac

- Polizaharidul C specific de grup A

Caractere de cultura:
- in lichid il tulbura si formeaza deposit

- solid: mucoide: rotunde, suprafata convexa, ptr S cu capsuka,

lucioasa

colinii matt: turtite aspect de harta georgafica

colonii glossy; bine delimitate, lucioase, ptr s neincapsulati

colonii rough: turtite uscate, margini dintate, suprafata

rugoasa

Identificare biochimica: tip de hemoliza, testul catalazei cu producer/nu de efervescenta,

susceptibilitate la bacitracin ptr beta hemolitic, optochin ptr alfa hemolitici,
sulfametoxazol-trimetoprin, vancomicina; testul CAMP; hidroliza hipuratului, PYR.
Testul la bacitracina ptr s de grup A: sunt sensibili la bacitracina, nu e test de certitudine
100%, se foloseste doar ptr culture pure, se insamanteaza cultura uniform pe geloza sange
si se plaseaza discul de bacitracina in contact perfect cu agarul, incubare 35 grade 24h=>
apartitie zona de inhibitie mai mare sau = 10mm ptr S grup A
Testul CAMP: ptr S de grup B intre ei.
Identificare pe baza caractere Ag:
- reactii de precipitare in tuburi

- teste de aglutinare pe lama: coaglutinare/ latex-aglutinare

- identificarea tipului M streptococci Spyogenes- 80 de serovaruri M

- identificare prin recatii de precipitare

Antibiograma:
- nu e obligatory ptr S pyogenes, penicilina fiind inca antibioticul de
elective

- se recomanda efectuarea ei la personae alergice la penicilina

- tratament sub control ASLO: titrare Ac antitoxilizina O:

seroneutralizare ptr potential risc ca pacient sa dezvolte infectie
tardiva post streptococica, evaluare eficienta tratament;

dilutii din serul pacientului successive, se pun in cont cu cantit

constant de streptolizina O care are fata de Ag anti-streptolizina
O+ liza hematii. Streptolizina in contact cu posibili Ag din ser
pacient: daca are Ag, streptolizina se cupleaza cu ei; la un mom
vor fi din ce in ce mai putini Ag=> este streptolizina libera in tub;
cand se adauga suspensie de hematii, streptolizina lieaza
hematiile; titrul ASLO trebuie sa scada sub 200

Diagnostic immunologic; fenomenul de stingere Schultz-Carlton: diferentiaza euptia

scarlationasa de alte eruptii pe baza neutralizarii in vivo a toxinei eritrogene de catre serul
de convalescent injectat intradermic in zona eruptive a bolnavului asuspect de scarlatina.
Disparitia eruptiei ….
Angina streptococica; diagnostic laborator: bacteriologiec cat mai repede dupa declansare,
inainte de administrare AB sau dupa tratament indicat ptr verificare vindecare; detectare
directa din produs; immunologic ASLO.
3.Pneumococcus
G+, imobil, nesporulati, aerob- facultative anaerob, aluniti, sunt in pereche
Habitat:
- La niv nazo-daringe(purtatorii “sanatosi”)

- Unde produce infectii: pulmonary, sputa, principalul agente

homeologic al pneumoniile bacteriene (pneumonie franca lobara
 prt ca afecteaza de obicei un singur lob pulmonary) si apare
opacitate specific ace respecta arhitectira lobului pulmobar

- LCR ptr ca alaturi de late 2 B: meningococ, maemophilus influenza

produce meningita bacteriana mai ales la copii.

Caractere de cultura: asemanatoare cu cele de la Streptococul tio Viridans: pe medii cu

sange geloza produce colonii mici translucide/ usor albicioase ~1mm inconjurate de o zona
de hemoliza tip alfa/ verzuie. Coloniile au aspect usor mucos dat prezentei capsule ce
generaza acest tip de colonii. El creste mai bine daca se utilizeaza o cc crescuta 5% de
CO2.
Biochimic: este asemanator cu streptococ cu 3 caracteristici ce-l diferentiaza de
streptococul Viridans:
- Cresterea lui e inhibata de o substanta numita optochin

- Cultura in mediu lichid e lizata de sarurile biliare: biloliza.

- Capacitate fermentative

Structura antigenica: Ag polizaharidic capsular f abundant similar f asemanator u cel

regasit la 2 B cu tropism respirator: Clepsiela pneumonia si Haemophilus; La C si
pneumococ exista 85 serotpuri capsulare diferite iar Pneumococii sunt identificabili prin
reactia de umflare a capsule in urma tratam cu un ser anticapsular si al examinarii
consecutive la microscop capsula isi mreste diam de cateva ori;
Sensibilitate la AB: initial avea comportament f asemanator cu streptococ beta hemolytic
fata de penicilina. In acest mom comportam s-a schimbat si f multe tulpini sunt rezistente/
tolerante fata de penicilina dat faptului ca pe suprafata unde existau locurile de legare a
penicilina PBP penicillin binding proteins sunt modificate => Penicilina nu mai are unde sa
se fixeze. Ptr penicilina, oxacilina si derivatii ei. Tratam infectiilor cu meningita/pneumonii
cu aceasta B devine dificil: acum cefalosporine generatia 3 prin perfuzie/ injectabil:
ceftriaxon
Elemente de patogenitate: Patogenitatea e conditionata de prezenta capsule; exista muuulte
personae purtatoare mai ales in colectivitati.
Infectare : endogena/ exogena: daca e o persona care a avut o infectie virala anterioara fie
are factor de risc major: mare fumator/ mediu f poluat
: aceste infectii fac ca secretiile bronsice sa fie mai abudente. Vascoase impiedicand sa se
faca un clearance bun a cailor respiratoare: mediu maim un de colonizare. Sursa endogena:
personae purtatoare. Sura exogena: picaturi Pflugge diam sub 5 microni.
Pneumococul adera prin capsula ce are f mare effect antifagocitar si chiar daca e opsonizata
germenii sunt destul de greu distrusi dar opsonizare si fagoctotza determina fenomene
neplacuta; se activeaza substanta autolizina ce distruge peretele B sic and e distrus din
pneumococ sunt granule cu toxina: pneumolizina afecteaza mb si distruge celulele
alveolare: tratam initial poate detrmina o stare neplacuta in infectii serioasedin cauza
distrugerii massive a pneumococilor. Hemlolizina alfaproduce hemoliza
O afectiune frecventa la copii mici: otita medie cu pneumococ din cauza portajului nazo…:
secretia otica ptr produs patologic
Diagnostic: purtatori: exudat faringian. Pacienti: LCR/ sputa ruginie: trebuie sa aiba
macrophage si se vad pneumcoci, se insamanteaza si se identifica: antibiograma si
determinara CMI si CMB
Profilaxia: exista vaccine pneumococic.

4. NEISSERIA : Gonorrhaeae si meningitides

Sunt la fel cu 2 mici diferente: habitat difera de obicei dar nu tot timpul
Gonococ:
- coci G- cu aspect usor reniform dispusi in diploc cu cavitatile
dispusa fata in fata

- Nu au capsula,

- Areobi

- F sensibili la variatii de temp si umiditate: mor la temperstura

camerei si la uscaciune se autolizeaza

- Imobili, nesporulati

Habitat: la barbat la nivel secretie uretrala, secretie muco-purulenta fiind coci piogeni, anal
sau faringian; la femei mai rar la uretra de obicei in secretie col uterin si rar: anal sau
faringian. Nu rezista in mediul extern: transmitere sexual directa, nu exista purtatori
sanatosi de gonococci. Gonoree/ blenoragie
Cultivarea se face pe medii special: B pretentioasa creste destul de gru, medii trebuie
inbogatie: “geloza chocolat” cu caracteristica ca sangele se incalzeste la 80%, mai hranitor,
de asemenea trebuue sa aiba inhibitor ptr celelalte B mediue “Thayer Martin”
Creste in conditii de aerobioza dar cu 5% CO2. Produce colonii mici gri albicioase 1-2 mm
nehemolitice
Biochimic: fermenteaza doar glucoza si da reactia oxidaza pozitiva, rapid pozitiva la B ce
afceteaza
Structura antigenica putin particulara: nu are LPZ lipo poli zaharid ci Los: lipo oligo
zaharid ce are semnificatie Ag iar Ac impotriva acestuia sunt bactericizi. Dar problema e ca
e variabil: structura Ag e variabila: isi modifica struct Ag in cursul infectiei la acelas
pacient. Are la suprafata proteine OMP, unele ce servesc la adeziune OMP2 colonizeaza
epiteliul genital iar altele au rol de porine
SEnsibilitatea la AB a evoluat: erau sensibili la Penicilina, sunt 15-20-30% tulpini
rezitente. Marea majoritate a infectiilor cu gonococ se asociaza cu Clamidia ceftriaxon cu
tetraciclina.
Gonoreea: una din cele mai raspindite boli cu transmitere sexual, in America de 10 ori mai
mult ca sifilis, in Romania anual 10000-15000 sifilis si 8000 gonococ ( nu e adevarat),
boala trebuie tratata discret…
Se ascociaza cu infectii cu transmitere sexuala (STI) + hepatita B… HIV, inectie parazitara
cu trichomonas.
Diagnostic: la barbate boala e manifesta: secretie muco-purulenta prelevata dimineata
inaine de mictiune, usturimi la mictiune. La femei lucrurile sunt discrete: daca nu e tratata
poate produce salpingite, boala inflamatorie pelvina; unul din principalele motive de
infertilitate la femei. Recoltare de la niv col la consult, trebuie insamantate rapid,
echilibrate termic, frotiu, insamantae, identificare; antibiograma pe mediu muller hinton cu
sange si incubare cu CO2 ptr ca B e f sensibila.
!!! essential la boli: diagnostic si boli trebuie facut la ambii/ toti partenerii altfel e fenomen
ping-pong.
Meningococul:
F asemanator cu gonococul cu precizarea ca el prezinta capsula polizaharidica. Ac
bactericizi sunt cei anticapsulari. La gonococ nu se poate vaccine datorita variabilitatii Ag,
la meningocos exista vaccind fata de anumite serotipuri, ptr cel ce circulain Romania, nu
exista.
Habitat: la un nr apreciabil de purtatori in calectivitati inchise/ seminchise military,
scolari/prescoalri. Portaj la nivel…buco-faringian? poate aj la 5-10% nr de purtatori, LCR.
Nr de pers ce se imbolnavesc din purtatori e de sub 1/1000
Cultura: identice cu gonococ
Biochimice: meningococul fermenteaza glucoza si maltoza, da reactia oxidazei rapida, si
poate produc pe medou cu sange hemoliza tardiva ingusta in jurul coloniilor
STructura Ag: exista 5 serotipuri din p.d.v al Ag capsulare: A,B, C, X, Y. Vaccinurile sunt
combinatii ale acestor Ag. Exista ptr ACXY,ptr B nu ptr ca nu e imunogen. In Africa de
obicei e A. in EUropa de V si USA C, Romania B. Vaccin se da in colectivitati cu potential
Factori de patigenitata conditioanti de prezenta capsule ce favorizeaza aderenta la niv nazo-
faringe apoi diseminare pe cale sangvina cu conditia reprezentata de imunodepresie cauzata
fie de infectii virale preexistente, expuneri prelungite la frig, mediu intens poluat, fumat
excesiv.
Diagnostic: bacteriologic ptr purtatori prin exudat faringian, ptr bolavi din LCR, in conditii
prelucrare imediata : frotiu, cultura. Frotiul din produs pathologic e essential, la gonococ
din secretie uretrala la barbat, f multe cellule inflamatorii si intracellular pacete goci G-
dispusi in diplo.
2 genuri B mai rar in patogenie:
- moraxella cataralis poate produce infectii respiratorii otita medie,
cocobacili G- dat sunt oxidazo negative, nu sunt fermentative,
produc infectii la personae imunodeprimate. Diagnostic: pe baza
caractere biochimice cu echipamente automate.

- Acinetobacter: nefermentativ, oxidazo negative, f raspandit pe

tegumente mucoase si mai ales pe obiecte: spitale ; infectii
urinare, manifestari septice generalizate

La copii in asociere cu inf meningococia apare menigococemia insotita chiar de soc si

deces sindrom “Waterhouse Friedrixen” insotita de eruptive peresiala pe tot coprul la
copilul mic, f grava.

5. Enterobacteriaceae
Bacterii cu habitat enteric, nu numai la om, maj sunt si la animale. Polueaza apele,
comtaminare , poluarea fecala a apelor constituie un indice de sanitatie al mediului, se fac
determinari ptr aceste B (B coliforme) si fctie de prezenta si nr lor in apa se poate stab daca
apa e sau nu potabila. Nu trebuie sa aiba mai mult de 4 unit formatoare de colonii / dl. In
apa de fantana sunt acceptate variatii mai mari.
Genuri incluse: Escherichia, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Salmonella, Shigella,
Yersinia.
Mai exista si alti germeni ce pot prod germeni la niv aparatului digestiv, B incurbate cu
caract ce le diferentiaza de enteroB: Vibrio, Campylobacter, Helicobacter.
Clasificare entB:
1. Primele: Escherichia, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, regasesc
habitat intestinal, sunt comensale mai ales in int grs, Esch. Coli e
cel dominant dar nr B e net inf decat nr B anaerobe din care maj
apartin genului Bacteroides. Sunt implicat ei n producerea unor
infectii extraintestinale cel mai frecvent e vb de infectii urinare
sau cu alte localizari mai ales la pers cu deficite imune sau care au
suferit interventii med invazive: pneumonii- klebsiella, sepsis-
oricare, plagi infectate. Din toare, E. coli dat unei f mari
variabilitati antigenice si dat capacitatii de a produce diverse
toxine rezinta tulpini implicate in producerea de infectii digestive
unele f grave insa e vb de tulpini ce nu sunt reprezentanti ai florei
comensale

2. Salmonella, Schigella, Yersinia nu sunt comensale, sunt

enteropatogene, cand aj in inteston determina imbolnavire, doza
infectanta si manifestarile depind in fct de tulpina, gen dar multe
determina si infectii la animale si imbolnavirea incrucisata e
posibila.

Morfologic, toate entB sunt bacili G-, cu o grosime de ~1microni si lungime 2/3-5microni;
sunt 2 categ de entB:
- Capsulate au Ag de suprafata dar Ag de supraf imbraca diverse
forme, tupinile capsulate: Klebsiella dar ag capsular intalnim si la
E. coli si la Salmonella unde Ag de suprafata de tip capsulare se
numeste
“v.i.” / de virulenta. La Yersinia sunt Ag capsulare cel mai
redutabil din ele e Ag capsular la Y. pestis (ciuma).

- Cele care au Ag flagelare (“H”) reputat Proteus, este extrem d

mobil; mai au Salmonella, E. coli- ea avand mobilitatea limitata de
multe ori de prezenta Ag capsulare.

- Toate entB au Ag de la niv lipopolizaharidului la toate G-: Ag

somatic O care de obicei imparte diversele entB in serogrupuri;
serogrup se imarte in serotip in fct de diferentele de la niv Ag
 flagelare/ capsulare. Varietatea entB e f mare, Shigella are 10-20
serotipuri si Salmonella si E. coli intre 1000-2000serotipuri

Caractere de cultura si biochimice:

- Cultivate cu usurinta pe medii artificiale in cond de aerobioza si
coloniile produse sunt asemanatoare la majoritatea, albicioase 1-
2mm tipS cu 2 exceptii: Klebsiella cu capsula abundenta face
colonii mucoase si Proteus care daca e pus pe medii simple fara
inhibitori ai motilitatii invadeaza placa pe toata suraf fara sa prod
colonii izolate.

- Toate fermenteaza glucoza dar intre ele sunt diferente:

• grupul lactozo pozitivilor: E. coli, enteroB, Klebsiella

• Lactozo-negativi (enteropatogeni obisnuiti): Yersinia…, Proteus

e lactozonegativ dar nu da infectii digestive ci urinare.

- Ptr identificarea lor precisa se fol un set de teste biochimice

suplimentare fata de fermentare glucoza/ lactoza, se folosesc
medii multitest: TSI (triple sugar iron), MIU(mobilitate indol si
uree), Simmons (cu citrat ca uninca sursa de C)

G L+Z H2S Gaz Mobilitate

Indol Uree Citrat

+ L+/- bla bla …

+ bla …

Sensibilitate la AB: B comensale ce prod infectii extraintestinale: au sensibilitate la AB

scazuta, fac schimb de plasmide de rezistenta chiar daca fac parte din genuri diferite; cele
ce produc infectii cu poarta de intrare digestiva sunt rare rezistentele ptr ca ocaziile pe care
le au de a intra in contact cu AB sunt reduse. Fiind G-, AB de electie sunt :
aminoglicozidele simple sau asociate, fluorochinolon ptr infectii urinare.
6. ESCHERICHIA
Reprezentativ e E. coli. Habitat intestinal si poate fi prezent in sol si ape.
Prezinta toate Ag: somatic O, exista peste 150 d serotipuri O, Ag H cu 60 de variante, si Ag
de suprafata K polizaharidic la car enr de serotipuri e d 90. Combinatiile Ag fac sa exista
peste 1000 serotipuri dif d e E. coli. Unele sunt implicate intr-o patologie aparte; cele
comensale fac infectii urinare, exista serotipuri ce pot produce boli extrem de grave
( Serotipul O157H7 e enterohemoragic, produce verotoxina f asemanatoare cu cea produse
de shigella, leziuni mucoasa digestiva, leziuni renale-> deces; Serotip O55 prod sepsis si
meningita la nou nascut). Are “mobilitate” Ag extrem de mare=> adopta struct Ag de
suprafata de un anumit gen sau produce anumite toxine care o fac sa semene cu alte B/V
=> ea poate “imita” diverse afectiuni produse de alte entB sau de alte B ( Vibrion choleric).
Caractere biochimice si cultura: pe medii cu lactoza ptr orientare (AABTL agar albastru de
brom timol lactoza) sau se pot utiliza medii slectivo diferentiale cu selectivitate redusa
( mediu MCConkey ptr ex: coprocultura). Colonii 1-2mm lactozo pozitove si mobilitatea
variabila in fct de tulpina; multe din tuplinie patogene enterice sunt imobile.
Sensibilitatea la Ab: amino glicozide/ fluorochinolone; in inf intraspitalicesti se fol
combinari de AB.
Patogenitate: patologie deominata de infectii urinare pana la 80% din infetiiurinare sunt
produse de E.coli. Cistita e infectie necomplicata si cea complicata ce dauneaza si
patenchimului renal e pielonefrita. Infectia dominanta la femei (conformatie anatomica,
uretra scurta, inlocuirea florei locale de la niv vagin cu E. col)
A doua categ de afectiuni: cele cu poarta de intrare digestiva:
- Are imprtanta producerea unor toxine care au ca efect activarea
AMPc sau GMPc ceee ce face sa exista o secretie activa in intestin
a Cl, K si multa H2O=> diaree abundenta apoasa asemanatoare
cu cea de la holera. Toxine LT(termolabile) si ST(termostabile);
tulpinile se numesc ETEC : entero toxigen E. coli. Si sunt
raspunzatoare de producerea diareei turistilor.

Unele E produc toxine asemanaoate cu cea produsa de Shigella Shiga: toxina Shiga;face
parte din categ Entetohemoragic E.coli EHEC si mai sunt E ce produc toxine enteropatogen
E. coli EPEC; EIEC enteroinvazive E. coli. Patogentatea E. coli e generata de cele cateva
categ de Ag suprafata si de vartietatea de toxine produse
Diagnostic de lab exclusiv bacteriologic si preupune prelevarea produsului: urocultura,
coprocutura sau examniare a incarcarii microbiene a apei.
7. KLEBSIELLA
K. pnueumoniae, K ozenae, K rinoscleromatic: ultimele 2 prod rinita atrofica, pierzi miros
(anosmie) dar persoana dezvolta miros dezagreabil in cauza mucaosei foselor nazale
degradata.
Infectii la niv cai respiratorii sup si inf: habitat comensal, poate fii rar la niv tract intestinal,
10% din persoane sunt purtatori sanatosi iar infectiile produse sunt generate fie d imunitate
precara fie d o alta afectiune coexistenta. K. pneumoniae produce pneumonie necrozanta
lobara. Il regasim in mediul intraspitalicesc, produce infectii urinare in leg cu actul
medical.
K. pneumoniae: bacili scurti G- inconjurati de capsula abundenta polizaharodica fara
mobilitate si care se poate identifica prin reactie de umflare a capsulei. Diferetnta du
pneumococ e G-/G+.
8.
9. SALMONELLA
Cel mai bine reprezentat, mai mult de 1500 serotipuri, sunt implicate in
producerea a 3 categ de infectii:
- Enterocolite mai ales in sezon cald dat : daca Salm ajunge in
aliment se pot multiplica f bine in el fara sa modifice proprietatile
organoleptice; boli cu evolutie autolimitanta, sdr diareeic, greturi-
varsaturi, posibil febra tranzitorie si in general afectiunile sunt
 periculoase daca survin la varste extreme, ptr ca produc
deshidratare si tulburari hidroelectrolitice
- Infectie enterica cu febra constanta, bacteriemie tranzitorie, febra
e constanta dat invazivitatii deosebite a salmonelele
- Febra tifoida/ febre paratifoide, infectii sistemice cu diseminare
multi-tisulara, la org parenchimatoasa cu multiplicare bogata.
Manifestarile unei infectii septice generalizare: febra, cefalee,
adenamie?, disfunctii de organ uneori (hepatic renal- insuficienta).
Infectie oarecum autolimitanta dar pacientul poate ramane
purtotor, infectia dureaza 4 saptamani, evolutia: dupa ingestie,
multiplicare in intestin fara leziuni, intra in sange, la fin 1
saptamni, un nr mare de salm e eliberat in circulatie de la niv
tesuturi si org unde ea se multiplica si provoaca leziuni inclusiv
citoliza, persista ~2 sapt, timp in care poate fi regasita in sange si
de asemenea eliminata prin urina, apoi dat rasp imun cu Ac
specifici fara de Ag salmonelei incepe sa mearga spre vindecare
odata cu aparita Ac, cei ce apar in cursul bolii sunt de 2 tipuri: Ac
anti O si Ac anti H ( fata de Ag flagelar) ei aj la titruri relevnate: 1/
250-1/500 dar nu persista mult timp dupa vindecare, titrul scade
rapid; la pers nevaccinate titrurile depasesc nivelele de mai sus.
Odata cu vindecarea bolii apar Ac ce pot fii detectato in perioada
de convalescenta max 12 luni dupa vindecare: Ac anti VI (vi)
acesta daca persista mai mult de 12 luni se coreleaza cu
instalalea starii de purtator de salmonella typhi.
Factori de patogenitate: induc pentru salmoneloze minore din primele 2
categ: leziuni la niv mucoasa intestinala, legate de prezenta endotoxinei
si a unor factori de aderenta de colonizare in care reuseste sa adere f
rapid de mucoasa intestin; in cazul salmoneloza majore tifoida/
paratifoida: depinde de prezenta Ag de suprafata polizaharidic= Ag VI
( de virulenta) permite salm sa traverseze mucoasa intestinala si sa fie
vehiculata in tot organismul fara sa fie distruse. Principal element de
patogeniate multiplicare si invazivitate.
Endotoxina din Ag somatic O e de natura polizaharidica si permite
impartirea salm in serogrupuri notate cu litere A,B,C,D, identificarea
facandu-se pe reactii de aglutinare pe lama cu seruri specifice fiecaruia
din ele.
Ag flagelar H de natura proteica se gaseste in 2faze: specifica si
nespecifica: genele ce comanda sinteza lui nu fct concomitente=> are 2
compozitii diferite niciodata in acelas timp:
- Faza 1 specifica: are o multitudine de serotipuri flagelare ceea ce
face ca diversitatea sa fie extrem de mare
- Faza 2 nespecifica
Ag capsular polizaharidic la salm typhi si paratyphi , Ag vi.

Diagnostic de laboreaot e din ptr salmoneloze minore/majore

 - Ptr minore: coprocultura la pers bolnave, la potentiali
purtatori(pers ce au pregatit/contamina alim incriminate) si
examen bacterologic ptr alimente si apa. Principalele alimente
incriminate sunt cele ce au ou si praf de ou. Carnea de pasare
neprelucrata termic corsp nu e in regula. Apa poluata bla bla.

- Ptr majore coprocultura nu e relevante dacat poate spre sfarsitul

bolii, exam bacterilogic se pozitiveaza doar dupa prima sapt de
evloutie si consta initial in hemocultura in 1 sapt, dupa a 2a sapt
se poate face urocultura, bilicultura( se poate di la suspecti
purtaroi), coprocultura se pozitiveaza spre sfarsit. Ptr suspecti de
portaj sau pers ce fac exam periodice, coprocultura de face dupa
admin de purgativ salin.

Diagnostic serologic dar ptr majore, se determina in dimanica (repetat),

titrul Ac anti O si anti H; ptr stabilirea staii de portaj, Ac anti vi.
Tratament: tertra cicline, cefalosporine. Se evita tratam cu Ab la minore, aceasta creste
probabilitatea instalarii starii de portaj. Dupa diagnostic tre repetate si facute 3 coproculturi
de control.
10. SHIGELLA
Produce dizneteria bacteriana, formele pot fi relativ usoare daca e
flexneri sau sonnei sua soarte grave daca e shiga. Dizenterie: scaune
reduse cantitativ cu mucus si sange, leziunilesunt dostincte. Shi se
multiplica la niv epit intestinal si produce leziune extensiva in suparfata
ce afecteza ai mare masura mucoasa intestinala spre deosebire de
infectia parazitare cu buton in camasa. Fermentezaa glucoza si atat,
aparent/ observabil. Nu e mobila, nu ferm lactoza, nu prod hidrogen
sulfurat etc.

E extrem de patogen. Doza infectanta ptr Shi e intr 100 si 10000 de ori
mai mica decat ptr salmonella: ptr salm 10 la a 5 sau 10 la a 8. Daca
aciditatea gastica e buna=> doza infectanta tre sa fie mai mare. Are Ag
somatic O pe baza careia se imparte in glupele A, B, C, D, fiecare(shiga,
flexneri, boydii, sonnei) facand parte din unul din subgrupe. Fiecare
subgrup poate avea putine serotipuri. Factori de adernta si colonizare cu
actiune patogena a shi: pili/fimbrii ce favorizaza procesele. Shi e
patogena prin 2 tipuri de macanisme:
- De grup A e patogena prin producere de exotoxina fputernica :
exotoxina shiga ce provoaca manifestari sistemice grave
- Endotoxina de la nivelul peretului ptr proce localizate la niv
intestin cu efecte citotoxice, citolitice...
- Factor accesotiu dar determinant in infectie; facotri de aderenta
de la nivelul pililor.
Diagnostic: coprocultura exclusiv si identifica prin cultivare.
Exista vaccinuri a acror eficienta e din pacate redusa: 6 luni max dupa
administrare, nu exista inclus in programe de imunizari, poate fi admin
in focare epidemice daca exista populatie la risc unde nu sunt conditii.
Vaccinuri sunt destul de reactogene. In Romania, infectiile cu Shi sunt cu
flexneri, in V sunt sonnei. Diferenta e si incidenta, mult mai frecvent in
E.
11. YERSINIA
Y. enterocolitica, pseudotuberculosis e mult mai agresiva si dincolo de
afectiunea digestiva traversaza muc intestinala si aj sa se cantoneze la
niv ggl mezenterici unde da infectie ce det rasp imun inflamaotr la niv
ggl
Y pesits: provoaca imbolnaviri la rozatoare salbatice: pesta silvatica si uneori si rozatoare
ce traiesc langa casa omuui, mai ales sobolani. Ciuma nu se transmite direct la om ci prin
vectori: Y pestis e G-, se coloreaza bipolar: capete mai intens, capsulat, are capsula
formidabila din 2 antigene: V si W polizaharidic, cu efect antifagocitar f marcat, nu pot fi
distruse: fagocitate si vehiculate; Ag e produs doar peste 37 grade. Ciuma bubonica se
caract prin aparitia unei inflamatii urmata de hipertrofe si necroza ggl regionala: axilara/
inghinala/etc si formatiunea plina cu puroi= bobon pestos. De acolo se produce septicemie
cu leziuni necrozice si hemoragice-> deces. Rata de supravietuire era intre 30-50% evolutia
dura ~ 1 sapt. Ciuna pulmonara cu transmitere interumana, bolnavul tusea-> inhala
micropicaturile incarcate cu Yersinii si faceau o forma fulminanta de pleumonie
hemoragica mortala in 24 h.
Diagnostic de urgenta: puoir din bubon, hemocultura, personal sa fie protejat cu echipam
special, se lucreaza in laborato P3, tratam tre instituit precoce, tratam de elctie :
streptomicina si tartam profilactic al contactilor.
12.Pseudomonas

13.Vibrio

14.Brucella
BRUCELLA:
- B abortus (borus): avort la bovine.

- B melitensis pt oi si capre

- B ovis

- B canis

- B suis

- Zoonoza; animalul imbolanvit are boala toata viata; infectie

sistemica in care B se multiplica la animal si se multiplica de
obicei in zona org genit, se elimina prin urina, placenta, lapte;
omul se imboln accidental in contact direct cu animalul sau prin
 ingerare de lapte nepasteurizat de la animale bolnave sau la
cei ce lucr in abatoare

- Imbonavire prin microleziuni sau leziuni cutanate la pers sau

digestiv

- Cocobacili sau bacili G- necapsulati sunt fagocitate de cel

specializate macrofage de obicei dar in macrofag nu se
produce fagolizozomul si ele se dezv intracelular se multiplica
si duc la moartea cel fagocitare. Se raspandesc in tot
organismul-> ficat splina rinichi mai ales si det infectie
sistemica cu ev ciclica: febra ondulanta: perioade de cateva
sapt e febrilitate urmate de vindecare aparenta ce se repeta
ani de zile.

- Diagn e f dificil ptr ca e f greu de izolar. Recoltare hemocultura

in periode febrile. Incubare 2 sapt cel putin-> treceri pe medii
care contin si carbune ptr ca absoarba Ab si s anu inhibe
cresterea, apar colonii mici banale

- Tratam cu ab injectabile tip gentamicina, tertaciclina,

combinatii.

- Dign serologic e relevant …

Test hudlesonde aglutinare pe lama cu ser de la pacient-> daca se aglutineaza reactia e +,

urmat de test serologic in care se titreaza Ag recatia Wright cu aglutinare in tub cu dilutii d
ser de pacient si Ag si vedem care e dilutia cea mai mare la care apare aglutinarea.
15.Haemophillus
1. Haemophilus repr d cocbacili G-, capsulati, cupride mai multe
specii, 2 importante in patologia umana:

- H. influenzae: infectii din sfera resp: reprezentantul e Hi serotip

b: Hib

Are 6 serotipuri de la a-f;

• B are capsula cu particularitati struct dif fata de a celorlalte

serotipuri, cu propr antifagocitare si de aceea hib e cauza
unor infectii sistemice reprez de: meningita Bact la copii dar
si manif generale; bacteriemii urmate de artrite septice sau
chiar septicemie
• Celelalte 5 serotipuri prod d obicei inf localizate: faringite,
sinuzite, epiglotite, putand fii prod si de hib

• Prezenta h in caile resp sup e o regula regasita la f multe

pers: purtatori de H, ptr ca au capacitate de a coloniza caile
resp sup-~b. cmensale

• Echilibrul e compromis sau rupt de inf virale preexistente ce

prod depresii imune

• Hi prod IgA proteaza ce degradeaza IgA

• Infectiile cu hi se instaleaza dupa infectii virale …

• Necesitati metab speciale: e b aeroba facultativ ce necesita

medii d cultura soeciala c contin 2 fact nutritivi: fact X/
hemina si fact V/ NAD nicotin amid dinucleotid

• Creste h mai bine in jurul unei culturi de stafilococ:

satelitism

• Sensibilitatea la ab: in crestere: au aparut tulpini rezistente

la macrolide(eritromicina cap d serie)
Ab beta lactamice sunt eficiente si in if sistemice : ceftriaxon
(cefalosporine)

• Profilaxie specifica cu vaccin subunitar cu Ag capsulare fata

de serotipul b, se admin la copii inainte de 2 ani; scaderea
extrem d importanta si a cazurilor de meningite bacteriene
dar a inf asociate cu izolarea h. Vacc penta/ hexavanelte

• Diagnostic: prelevare sputa, exudat, secretie, excretie. Ptr

infectiile la distana de poarta d intrare: lichid din articulatii
sau LCR(nu doar bacteriologic, ci citologic in prealabil pr nr
si tip de elemente prezente, cu glico si clorurorahie- diagn
diferential ptr meningita tuberculoasa; frotiuri din sediment
din lichid. Insamantare p geloza chocolat in care sangele se
pune inalzit la80 grade, e mediu mai nuritiv ptr ca
elibereaza multi fact nutritivi, se pun fact x si v si apar
colonii cu aspect mucos daca e vba d h capsulati; treceri pe
alte medii; alte teste, satelitism; atibiograma e intotdeauna
necesara ptr taman eficient mai ales in infectii sistemice;
dca o inf obisnuita nu necesita d multe ori tratam ab, una
 sistemica impune tratam cu ab. Se poate face diagn prin
imunoflorecenta directa utilizand direct prod patologic si se
face un preparat microscopic, problema fiind legata de
sensibilitatea metodei pt pot aparea reactii false sau nu se
poate spune exact daca h e agentul etiologic ptr k mute
pers sunt purtatoare

H. ducreyi: prod boala cu transm sexuala: shantru moale. Shantru= ulceratie, rana de 1-2
cm, are baza indurata in sifilis, la h are baza moale; insotita de adenopatie satelita zona
inghinala, poate fi spectoaculoasa, secretie abundenta mucopurulenta. Are nevoie de fact X
16.Bordetella
Bordetella prtusis si parapertusis; bronhiseptica. Pertusis pord tuse
convulsiva a copiilor/ magareasca.

- Cocobacil gram -, aerob, necapsulat. Produce endotoxina si 2

categorii d subst difuzibile:

• Fact ce fav aderenta la niv cailor resp sup initial s

colonizarea acestora: hemaglutinine

• Toxine: pertusis fact major de patogenitate, toxine

dermonecrotice, toxine traheale ce blocheaza activitatea
epit ciliat, si o toxina ce fav activitatea adenilat ciclazei cu
acumulare de AMPc si hipersecretie traheobronsica.

• Boala are 2 faze: catarale si paroxistica: dupa incubatie ~1

sapt, pacientul pez o raceala banala cu rinoree, hipersecr
conjunctivala, tuse discreta cu sputa f fluida. E situata la niv
cairesp sup. Urmeaza faza paroxistica ce epuizeaza rapid
copilul ce are acces de tuse repetata: chinta, cu senzatie de
asfixiere-> inspir fortat ce duce la “ magareala”

• Se pot asocia simp digestive: gretiri varsaturi; pneumonie

de aspiratie ( din stomac)

• Diagnostic: pe medii imbogatota cu sange si de obicei

amidon, mediu “Bordet-Gengou” , coloniile seamana cu
gamaliile de ac, luciu metalic.

• Diagn serologic nu e fol ptr diagn pacient si se fol testarea

Ac in studiu de seroprevalenta:ca sa vedem eficienta
vaccinarii, modul de admin al vacc. Daca e admin la varste
 mai marei poate pord encecalite post vaccinala; nu se
admin mai tarziu de 3.

• Vacc corpuscular cu b omorati, da buna imunitate dar e f

reactogena

• Vacc acelulara cu extrac proteic din perete ce intra in comp

maj vacc admin la om. Sub forma de vacc DTPa(acelular)
administrabil in 3 doze la 2-4-6 luni d viata urmat de rapeluri
in doza unica

- B parapertusis da inf similara dar mai usoaraB bronhiseptica la

pers imunodeprimate, in infectii preexistente fav abcese
pulmoare.

17.Mycobacterium tbc si leprae

Tuberculoza in mom de fata e infetia cea mai raspandita in lume: 1/3 din total populatie
probabil gazduieste bacilul tuberculos. 2-3 mil decese/ an si nr d cazuri noi de tuberculoza
activa depaseste 30 mil in fiecare an. Exista carat genetice, rasiste: cei cu pielea inchisa
sunt mai putin rzistenti, sunt predispusi (Africa). Probabilitatea ca 2 gemeni univitelini sa
se imbolnaveasca unul d la altul e d 75%, daca sunt bivitelini sansa e 25%.
Anii 60-80 nr de cazuri a scazut extrem d rapid dqtoria vaccinarii
BCG, tratament multiantibiotic fata de tuberculoza, pacienti izolati
coresp, a existat trasabilitate: au fost cautati contactii pers bolnave ptr
investigatii, dar si pt polulatia generala. In Romania a scazut viruenta
tuberculoza dar a aparut hiv. Romania e p locul 2 in Europa la incidenta,
dar e in scadere cu 1-2000 /an.
Tratamentul DOT: direct observation treatment: pacintul tre sa ia
medicam in fata unui cadru medical de 2 ori p sapt, dureaza 6 luni.
B e f rezistenta, traieste zeci d ani in mediu, p sol, e f rezistenta dat structuii peretelui
la tratam cu subst acide/ alcaline (constituie avantaz in timpul diagnosticului ptr ca de pot
distruge alte bacterii din sputa pr a usura identificarea, dezavantaj : rezistenta mare la
dezinfectante), invelis e f gros si impermeabil din struct lipidice in marea maj, are acid
micolic= lanturi lungi combinate cupolipeptide si poli zaharide, struct f Agice, situmleaza
nespecific celulele imune, mai ales ceara D; dat acestor proprietati de stimulare Ag
nespecifica-> unele elemn din perete sunt fol ca si adjuvanti: stimuleaza sist imun. Peretele
e destul d putin permeabil la Ab-> tratam e greu. Dublarea nr de indivizi e de la 8 la 24 ore.
Infectia tuberculoasa survine d obicei in primele luni d viata sau anteviatza. Infectare p
cale aeriana (cale digestiva ptr micobacterium tuberculosis bovis) picaturile kruge aj la niv
alveole unde micoB sunt fagocitate de macrofage. Chiar daca sunt fagocitate, se dezv
intracelular ptr ca stuct peretelui impiedica formsre fagolizozomilor, daca infectarea nu e
masiva in timp d cateva sapt, macrofagele devin sensibilizate de bacil si reusesc sa
opreasca evolutia infectiei. Dar apare afect primar: adenopatie satelita in plaman; afectul
primar se fibrozeaza si se calcifca in timp daca nu e tratat. In zona de fibroza/calcificata
raman bacili tuberculosi viabili care nu dispar. Daca tuberculul evolueaza creste, se
deschide intr-un vas limfatic/ sangvin, sa disemnieze pe cale bronsica si sa determine
localizari secundare: pulmonare, osoase, meningiene, renale. Forma maximala =
tuberculoza miliara: mii de focare de tuberculoza. Apar 2 tipuri de rasp imun: umoral
ineficient si variabil si celular cu avantaje : el e cel ce poate produce vindecarea dar tot el e
cel ce prod leziunea. La B cu dezv intracel, daca rasp imun celular nu e suficient de eficient
duce la inflamatie. Neroza de tip cazeos- imagine branzoasa usor gelationasa atunci cand…
ce e eliminat de macrofage pleaca d la locul respectiv.
La pers la acre tbc s-a vindecat se poate evidentia imagini de afect
primar ptr toata vata sau poate exista tbc secundara care in marea maj
a cazurilor se producere prin reactivare focar preexistent= bolnavire
endogena dupa depresie imunitara gen gripa, hiv sau poate sa fie vba d
transmitere exogena de la pers cu tuberculoza activa care il
imbolnaveste din nou, chiar daca a fost vaccinat si are imunitate. In tbc
secundara este tbc “cavitara: boala incepe insidios si nespecific: pacient
mai obosit, subfebril, transpira mai mult noaptea, tuseste din cand in
cand. Uneori semnul patognomonic la un tanar de 20-25 ani este: apare
pleurezie-> peste 90% sunt cazuri sunt de tbc, pleurezia e reactie
pleurala la infectia b si apare exudat. Leziunea creste si duce la
compromiterea unei zone din plaman care nu mai e fctionala, evolutia
poate dura ani d zile. Daca leziunea s deschide intr-o bronhie, dupa
acces de tuse, continututl cazeos se elimina = vomica tuberculoasa->
ramne gaura in plaman= caverna tuberculoasa. La pacienti la care boala
evolueaza de mult, necroza poate implica un vas mis-> se elimina prin
tuse sange= hemoptizie. Daca e vas mare, se moare. Diseminarile pot fi
renale, menigiene, osoase- osul se necrozeaza de obicei la niv corpuri
vertebrale-> se prabusesc vertebre: “morbul lui Pott”.
Uneori sunt leziuni cutanate, supuratii ce nu rasp la tratam, aspect ciudat, nu sunt
provocate neaparat de micob tuberculosis
Tratam medicamentos e complicat din 2 motive:
- Elem de rezistenta intrinseci: metabolism lent etc

- Rezistenta la tuberculostatice

Medicam tuberculostatice majore :

- Streptomicina

- Rifampicina

- Izoniazida (hin)

- Etambutol

- Pirazinamida

Se combina 2-3 si se admin minim 6 luni in 2 zile pe sapt. Tartam 6-8-

12 luni
 La unele persoane, b devin rezistenta la aceste tuberculostatice->
medicam de rezerva, de linia a 2-a. MDR-TB: multi rezistente la
antibiotice. % indivizilor in aceasta catev variaza intr 5-10%, mai ales
apar la pers hiv. Tratam 2 e de sute d ori mai scump ca la cel major.
Rom are nr cazuri relativ mic de mdr tb.

Diagn de lab uneori e dificil. Bolnavii nu elimina cantit suficieta de b

decat daca elimina continut tubercul. Sputa e paucibacilar. Se mai poate
investiga urina, hemocultura. De obicei se ia sputa. din frotiu d sputa, la
bolnav, sanse doar de 30% se gasesc b. se creste % daca se face cultura
dar aceasta creste lent 2 luni. Trebuie corelate date clinice, de lab, exam
intradermic cu mica acntit de tuberculina si Diagnostic molecular . se
strage sputa de pe interval mai lung, se decontamineaza sputa cu
hidroxid de na care scade flora si desface cheaguri de fibrina und epot fi
bacili, se omogenizeaza si se centrifugeaza, frotiu se face din sediment
in care se cauta 100 campuri.
Insamantarea se face in tuburi care au mediu verzui loevenstein e f
nutritiv, galbenus de ou, are verde malahit ce inhiba alte B. dupa asta se
asteapta 1-2 luni. Colonii au aspect cerat, cu supraf si margini regulate
pufoase sau zabrcite, aspet apropiat de cel R, alb galbui la galben intens
sau orange. Multe micoB pot prod pigmenti fie la:
- lumina micoB fotocromogene

- Intuneric: micoB scotocromogene

Daca creste in mai putin de 2 sapt sunt b saprofite.

Atibiograma : dupa ce se izoleaza b se pune in tuburi unde sunt
diferiti AB, unde creste-> are rezistenta la ab respectiv, dureaza cateva
sapt.
Se mai poate face inocularea sputei unui bolnav la cobai care e cel
mai sensibil la b tuberculos uman, se asteapta 2 luni. Se mai poate face
diagn molecular:
1. Utilizand sonde nucleotidice: secvente complementare unei
anumite regiuni care sunt marcate cu ceva ptr culoare, florescenta

2. Sau reactie d polimerizare in lant PCR.

Diagn imunologic:
A. se poate evid raspuns imun unoral prin prezenta Ag dar nu e bine totdeauna
1. Se poate evid raspuns imun celular: hersensibilitate tip 4/ intarziat:
intradermorectia la tuberculina, reactia “ Mantoux”, sau IDR la
PPD- purified proteic derivat; se introduce o mica cantit intradermic
la antebrat si dupa 48-72 ore d la inoculare se poate intampla:

- Daca a mai avut contact cu bacil tbc-> imflamatie si INDURATIE

 - Daca nu-> nu apare nik sau ff slab

O reactie pozitiva e condiserata mai mae de 9-10mm. reactia pozitiva

are semnificarie intrun anumit contexr: toti copii l anastere sunt
vaccinati cu BCG ca sa vedem daca imunitatea e buna impotriva b tbc.
Starea de premunite: stare de rezistenta care are ca suport imunitatea
celulara care se manifesta fata de b tuberculos dobandita prin vaccinare
sau prima infectie. Daca r e negativa fie nu a fost vacc fie vacc nu a fost
eficient fie nu a venit in contact cu b tbc-> vaccinare din nou.
Daca se obs un viraj al reactiei (de fiecare data cand a facut vaccin a reationat – de ex si
pe urma se schimbasi mai conteaza diferenta in marimea “bubei”.
Dupa 2-3 sapt nu mai elimina b, se simte mai bine dar trebuie sa ia incontinuare
medicamente.
Micobacterium leprae: bacilul hansen produce efectiuni ale pielii tesut subcutanat,
cartilagii, infectii cu evolutie lenta. Este o micob care seamana din pdv morfologic cu
micob tbc cu dif ca ea nu poate fi cultivata.
Atrofie lenta maculara la niv tegumente, afecteaza parti deschise, expuse, urechi, palme.
A doua forma, lepromatoasa produce nuduli spectqculori in decurs de ani; reprezinta
inflamatie similara cu tuberculoza dar cu alta localizare.
Frma tuberculoida se trateaza forma leproasa mai greu. Se transm prin contact indelungat
apropiat direatc cu pers bolnava prin solutii de continuitate
18.Corynebacterium
Specia tip este coyinebacterium diphteriae/ bacilul difteric: produce
difteria!
Celelalte speciii de cotyneb pot produce infectii oportuniste in special de trac urinar, de cai
respt inf, cutanate, endocardite si infectii difteria-like.
Caract generale:
- B aeroba/ facultativ anaeroba

- Dimensiuni mici, aspect pleomorf: nu seamana o b cu cealalta

- G+

- Dispunere pe frotiu e de litere chinezesti sau V sau Y

- In interior exista granulatii metacromatice vizualizabile cu coloratii

speciale: del Vechio

Difteria: boala infectioasa contagioasa prin contact direct prin picaturi Flucke stranut/
tuse. Debut boala de la 2-5 zile idn mom infectare. Afecteaza amigdalele, faringele,
posibil extindere la laringe, ocazional poate afecta pielea sau vaginul.
In caz de dift clasica- amigdaliana: simptome: angina moderata la boala toxica severa
cu tract resp sup+ inf. Complicatiile frecvente sunt cele cardiace: miocardita prin
afectare toxica a muschi cardiac si cele nervoase prin afectare n periferici.
Simptomatologia bolii nu e det de bacilul propriuzis ci de exotoxina eliberata de el.
Bacilul nu e patogen in sine ci prin toxino-geneza. Toxina are tropism ptr numite org
interne: inima, rinichi, gl SR, ficat, este neuritropa in special periferic. Boala poate fi
 fatala, mortalitatea poate ajunge la 10% chiar si cu tratam prompt si adecvat. Pacientii
netratati sunt infectiosi 2-4 sapt. Tratam consta in admin imediata de anti-toxina
difterica si eventula Ab in fct de stare clinica pacient, sub tratam Ab adecvat pacient
devine neinfectios in 24 ore. Exsta vaccinare: imunizarea in masa a populatiei; pers
care nu sunt vaccinate se pot infecta in mod repetat: imunitatea dupa boala nu e
permanenta.
Boala e intalnita in zonele calde.
In Europa mai sunt raportate cazuri: Albania, Rusia, tarile fostei uniuni sovietice -
Moldova. Africa: Angola. Nigeria, Sudan, Egipt, tari subsahariene. America de sud si
centrala. Afganistan, india, filipine, thailanda, vietnam.
Sursa d infecie bolnavul de difterie, convalescentii, cei infectiosi 2-3 sapt, si purtatorii
nazali d bacil difteric.
Debut boala: la 2-5 zile: angina: durere, inflamatie la niv faringe amigdala si febra nu
neaparat f mare, ukterior creste pana la 39-40 grade. Apare adenipatoe cervicala, foarte
masiva: “gat proconsular” - “bull neck”. Obstructia cailor aeriene si dificultate la
respiratie. Toxina poate det soc: HTA, puls rapid, paloare, extremitati reci, stare
anxioasa.
Poate da complicatii la niv cardiac: miocardita + insuficienta acrdiaca
La niv fibre nervoase: inflamatie: nevrita periferica ce poate determina probl de
coordonare a miscarilor si paralizia nervi fata si gat in special oculomotori.
Afectare renala: nefrita
Leziunea patognomonica: tipica pentru difterie: depozit gri cenusiu pe amigdale, sero-
fibrinos: pseudomembrana. In mom in care se recolta exudat faringian: dupa
indepartare mb: tesut fiabril si sangerand.
Toxina: exotoxina. Responsanila de patologia bolii are propr toxice asupra tesuturilor
ptr care tropism/ afinitate: suprarenale unde determina leziun hemoragice
patognomonice: tipice ptr difterie, miocar: alterari mitocondiale, tulburari in
vascularizatie endocardica, ficat si splicna: fenomene distrofice, sist nervos: leziuni
degenerative resp de instalae paralizii. Nu toate tulpinile de bacili difteric sunt
producatoare de toxina; ptr ca o b sa produca toxina trebuie ca bacteriofagunl tox+ sa
infecteze tulpina, in timp ce se replica and viral al bacteriofag incepe elkiberarea de
toxina, care incepe sa se formeze la cateva minute dupa infectarea bacteriei cu fagul si
incepe sa fie eliberata extracelular inaintea eliberarea particulelor fagice si inceteaza
vand celula incepe sa se lizeze. Structiral toxina e alc din frag A si B legat prin punti
bisulfidice= portihnea cea mai sensibila a toxinei: mecanism e de stopare sinteza
proteine celulara.
Diagnostic de lag al anginei difterice: recoltare prod patologic exudat faringian si in
paralel exudat nazal. Daca se face frotiu observam pe frotiu si bacilii cu morfologie
caracteristoca bacilului difteric, eventual cu capete maciucate. Daca facem del vechio ptr
granulatiile meta cromatice (granulatii babesh ernst) apar brun verziu pe fond galben brun
deschis al bacilului.
Mediu de imbogatire OST cu ou, ser si telurit, unele probe pot fii
paucibacilare-> creste greu, atunci se imbogateste specific bacilul
difteric.
 Mediu selectiv: mediu Tinsdale: selectiv si diferentail ptr ca permite
stabilire diagn de specie. Aici , in mod tipic bacilul difteric creste in
colonii negre mici inconjurate de halou cafeniu.
Mediu selectiv: Loeffler pe care bacil difteric da colonii albe granulare
Mediu Gulndeltietzare sange si telurit de potasiu si cistina-> aici
creste in 3 forme:
- Colonii gravis negre, late cu margine translucida, usor crenelata
cu striatii radiare, suprafata granulara, friabile; margarete.
Seamana cu colonii R
- Colonii mitis negre, convexe, lucioase si cremoase de tip S
- Colonii intermedius negre netede margine bine delimitata dar cu
centru proeminent
Apoi identificare pe scheme biochimice:
1. Testul catalazei (+)
2. Testul cistinazei (+)

3. Testul pirazinamidazei: hidrolizarea pitrazinamidei cu aparitia

culorii portocaliu la developarea cu sulfat…?

4. Testul ureazei (-)

Teste “API” comerciale

Determinarea toxinogenezei prin teste in vivo sau in vitro. Cele in vivo presupun
inocularea la animal de laborator: cobai caruia I se inoculeaza o cantit de sispensie de
cultura in bulion. Daca este tulpina roxigena, animal moare in 24 ore cu stare de soc si
edem gelatinos la locul inocularii.
Testul ELEK in vitro ptr testarea toxinogenezei bacilului difteric; reactie de precipitare in
mediu solid
Antibiograma… bacil are sensibilitate de tetraciclina cloramfencicol; penicilina,
eritromicina-> tratam de elctie ptr boala si la purtator sanatos de bacil difteric toxigen ptr
ca doar acesta se trateaza.
Schema de diagn de lag difera daca e vba de bolnav sau purtaor; cand apare suspiciune de
difterie-> panica!!! Se scormonesc in nas si gat toti contactii bolnavului: masuri in focar.
Diagn la bolnav : recoltate 3 tamp de exudat faringian si 1 nazal. 3 de faringian pentru k
unul e bagat in mediu de imbogatire ptr a fii sigur ca daca are f putin bacilili sa poti sai
izolezi, al 2-a il treci pe mediu selectiv… ptr colonii negre cu halou cafeniu. Al 3-lea; ptr
frotiu colorat gram ptr bacili in litere chinezesti, Y sau V si pe geloza sange ptr ca poate nu
are difterie si are altceva ce creste pe geloza sange.
Diagn posibil purtator: o data in nas si o data in gat: pe OST, de le ost pe tinsdale, apoi pe x
si y si apoi schema de diagn clasica pe baza caract chimice ca si ptr diagn ptr bolnav
Vaccinare :
- Obligatoriu: DTP: diftero tetano pertusis

Schema obligatorie: primul vaccin e vaccin trivalent atat anatoxia difterica ana toxina
tetanica I bacil de bordetella pertusis. E vaccinare care se face in 3 sedinte: prima infectie la
2 luni d viata, de regula cu simultan cu cel impotriva hepatitei B si cu vaccinul polio-oral.
A 2-a injectie la 4 luni d viata si se face simultan cu o doza de vaccin polio. La 6 luni d
viata se face a 3-a injectie cu dtp si antihepatic B si antipolii oral. Se face rapel, injectie cu
doza de vaccin dtp dupa 6 luni. Rapel la 30-35 luni. Cand inculpatul merge la scoala in cls
1 I se admin vaccin DT. La 14 ani e vacc cu DT, concomitent fetele sunt vacc impotriva
rubeolei
19.Bacillus
Bacili aerobi mari, patogene sunt 1 specie si jumate din 70:
- bacilus antracis boala ce apare la animale (endemica la ierbivore)

- Bacilus cereus este in aer, poate contamina alimente, daca e masiva

atunci produce enterotoxina, boala diareica apoasa, toxina
termolabila asemanatoare cu cea ……

B antracis “ bacteridia” prima bacterie 187X

Bacilul carbunosdetermina endemie la animale: enzootie
E o B f mare 8-10 microni lung, capete taiate drept cu spor central.
Ajunge pe sol daca au murit animale si se imprastie pe sol si sporii pot
suprav zeci de ani, rezista la prelucrare fierbere.
Om ia accidental prin contact cu animal bolnav daca extista solutie de
continuitate cu animal sua produse de la animal-> forma cutaneo-
mucoasa. Sau ingalare de spori-> pneumonie carbunoasa cu mortalitate
100% ca la ciuma.
“Antrax “ vine de la crusta neagra stralucitoare inconjurata de zona
impresionanta de edem.
Factori de parofenitate: capsula peptidica cu formidabil rol antifagocitar
si producere exotoxina: factor edematogen/ edematos letal. Leziunea
initiala din contact cu animal/ produse, sporii intra, germineza, sunt
aerobi, se multiplica, produc ulceratie si disemineaza pe cale limfatica si
sangvina-> septicemie-> deces.
La animale infectia poate avea cale de intrate gastrointestinala : manca
furaje dure cu spori-> microleziuni-> infectare intestinale
Sensibil la penicilina, cele rezistente la penicilina e tratat cu ciprofloxacina.
Diagn de lab; prelevare produs de la pacient, lichid de edem, sange: apar bacili G+ in
lanturi unii cu spori
Reactia ASCOLI de precipitare in inel care evid prezenta Ag de la bacil carbunos in.

20.Clostridium tetani, botulinum, gangrenei

CLOSTRIDIUM
- Germeni f rasp pe sol mai ales unde ajung din intestin ierbivore sub
forma de spori, raspandirea f mare a sporilor face ca principala cale
de patrundere sa fie prin tesuturi si mucoase care prezinta solutii de
continuitate sau prin ingestia de toxine care existia preformate in
alimente. Datorita propr de a se gasi pe sol = germeni telurici
- Bacili de dimesiuni mari de 1-1,5 microni grosime si 3-4 microni
lungime, majoritatea sunt mobili cu exceptie : clorstridium
perfringens

- Din p.d.v respirator sunt strict anaerobi, O liber produce ditrugerea

lor si favorizeaza sporularea

- Se hranesc prin mecanism fermentativ

- Toti priduc exotoxine deosebit de puternice cu efecte diverse:

histotrope, neurotrope si enterotoxine-> patologie infectioasa
digestiva

1. C. tetani

2. C. botulinum

3. C. gangrenei gazoase: perfringens (mai exista septicum, histoliticum)

produce enterocolite la pers dupa tratam execesive prelungite cu AB
-> prolifereaza in exces B si prod colite ulcerative,
ulceromembranoase.

4. C. dificile

Invazivitatea e redsa si principal factor de patogenitate e

producerea de toxina.
La c gangrenei gazoase, producerea de toxine e insotita d producere enzime
histolitice-> invazivitate locala
1. C. tetani

- Boli prevenibile prin vaccinare

- Destul de rar in romania dar e mai frecv la pers vastnice ce nu ai mai

facut rapel cu anatoxina tetanica

- Tetanos neonatal ce poate aparea datorita nasterilor in conditii

empirice si asepsie cand se sectioneaza cordonul ombilical

- Poarta d intrare repr de plagi chiar f mici, important e ca sporii sa aj

in patrunzime la tesuturi devtalizare unde circulatia e abolita;
asociere unor altor bacterii aerbe facultativ anaerobe ce consuma o2
din zone asigura conditii de dezv ptr B anaerobe. Plaga e murdatta cu
praf pamant, muscatura-> risc tetanigen.
 Masura imendiata de catre medic cu experienta minimala ptr
plaga superficiala: plaga deschisa larg, spalata, inlaturate
detritusuri, resturi, spalata bine cu H2O2 ptr distrugere eventuale
B anaerobe si dupa toaleta chirurgicala si antisepsie trebuie adim
anatoxina tetanic ATPA (purificata si absorbita) si admin de AB tip
penicilimnic ptr impiedicare dezv B tetanic,.

Vacc DTP e obligatoriu indif de tzara, admin in 3 doze: 2-4-6 luni

urmate de rapel dupa 1 an si al doilea rapel dupa ink 1 an cu vacc
DT si la adulti odata la 10 ani cu dT.

- Caractere morfologice; rpot terminal si are daiam mai mare ca B,

racheta de tenis. Spor de vede la coloratie obisnuita ca ceva
necolorat, se vede colrat la coloratii specifice, de obicei in verde.
Sporularea se produce doar in anaerobioza in intestin animale
ierbivore. Nu are capsula

- Caractere de cultura: cultivare in cond de anaerobioza si tre sa aiba

surssa d nutritie bogata; lichefiaza gelatina si produce colonii banale
tip S 1-2 mm; nehemolitic.

- Produce toxina cu efect specific, toxina are tetanospasmina cu

componente A si B, se fizeaza de obicei la niv terminatii
neuromusculare si inhiba sinteza inhibitorilor contractiei musculare:
lasa deschisa terminatia. Important e ca efectul e ireversibil si
singura toxina neutralizabila e cea libera nu cea deja fixata. E toxina
codificata plasmidic si care este produsa, difuzeaza retroaxonal sau
in tesut ulterior putand fi vehiculata de sange. Plaga tetanigena
asigura conditii de germinare spori, ei se inmultesc acolo fara a det
modic importante acolo. Perioada de incubare e f diferita in fct de nr
spori inoculati cateva zile- cateva spatamani.

- Clinuc: semne patognomonice (specifice) in 99% cazuri e diagn clinic

nu de laborator; contractura musculara progresiva de la m fetei, nu
poate deschlesta gura = “trismus” pare ca rade. Paralizia se exrine,
paralizie de tip spastic, ajunge sa sta in par arcuit; opisto tonus prin
paralizie de tip spastic al m respiratori.

- Trebuie admin anatoxina si Ig uman hiperconcentrata. Ser antitetanic

de cal cu precautii: de tip anafilactic

3. C. gangrenei gazoase
- Antrenare spori in profunzime tesuturi in conditii de calamitati
naturale: cutremurem sau in plagi impuscate schije ce antreneaza
praf in profunzime tesuturi. Leziunea superficiala poate fi extrem de
mica. In profunzime sporii de clostridium d-au imnultit si produc gaz
ce se acumuleza in tesut. Se face liza musculara extensiva in
profunzime.

- Exista seruri gangrenoase: anti clostridium perfringes acopera o

parte din factorii de patogentate si are eficacitate discutabila.

- C. perfringens respecta caract gerenerale; spor e subterminal, nu e

mobil dar are capsula. Poate prod pana la 12 exotoxine diferite. 5
grupuri de C perfiringens. Exotozina alfa= lecitinaza afecteaza mb
celulare-> liza celulara. Productia lecitinazei: placa semineutralizata
in care epusa in evid neutralizarea actiunii lecitinazei cu un ser…

- Mai produce 2 tipuri de enzime proteolitice; proteaze, hialuronidaze:

contribuie la extinderea placii, si perfringesc produce enterotoxinesi
pot cauza enterocolite ce nu sunt nici p departe la fel de periculoase
ca gangrena gazoasa

- Diagn: fragm tisulare din profunzime colorate gram, se evid bacili.

- Tratament e chirurgical, AB gerenal penicilinic, eventual cu ser

antigangrenos cu rezultate discutabile.

2. C. botulinum, spor subterminal. Aectiune produsa; toiinfectie

alimentara de tip toxic, in engl = intoxicatie. Toxina botulinica e cea
mai puternica toxina cunoscuta si cea mai apreciata, e neurotropa ssi
actioneaza pe dos fata de tetanica-> paralizie flasca

- Boala se transm aproape exclusvi prin ingestie de alim in care etse

toxina preformata

- La copii f mici ingestia de preparate cu miere cu spori de bacili poate

duce la proliferare in intestin a bacil botulinic si poate sintetiza toxina
botulinica

- Botulism rani: mecanism similar cu cel al tetanosului

- A-G feluri de toxina cu diferente Agenice.

- Produce in alimente conservate gaz si degradare organoleptica al

alim.
- Toxina e termolabila si e folosita si in scop medical. Odata fixat nu
mai poate fi neutralizat

- A B si E produc toxina cea mai grava

- Pt diagn se face toxinotipie= admin la soareci a unui preparat Ag

care contine toxina din alim incriminat sau d la pacient prin spalatura
gastrica sau ser dupa un anumit timp, soarecii sunt f sensibili si mor
imediat, se face diferenta intre toxina si cele vegetale (ex: ciuperci) si
se stabiseste tipul prin protectie cu ser Anti A anti A anti E si vezi
care supravietuieste-> stabilire serotip de toxina

- Tratam: admin imediata de ser initail polivalent ulterior momovalent

dupa stabilire tip d toxina, admin parenterala si admin dogestiva ptr
neutralizare eventuala toxina din intestin

- Biclopie, disfagie

3. C dificile are habitat intestinal obisnuit si produce enterocolite

ulceromembranoase la pers care fac tratam preliungite cu ab la care
ele nu sunt sensibile: cefalosporine gentamicina-> lasaloc liber
clostridiilor sa se multiolice: produc endotoxina cu 2 tipuri de efecte:
citoliza/ necriza a celule de pe supraf epit intestinal

21.Spirochete- treponema palidum si leptospira

Caracteristic: forma si miscari: de rotatie, translatie/oscilatie, flexie
0,1 microni Leptospira
0,3 microni Borellia
TREPONEMA: pallidum, pertenue
BORELLIA: recurrentis, burgdorferi
LEPTOSPIRA: interrogans
Treponeme sunt anaeroble, aerobe B si L. echipment enzimatic f
redus si care prefera o dezvoltare intacelulara datorita inabilitatii de
autiliz diverse substraturi metabolice. Cale de patrundere e aceeasi ptr
toate: tegumente cu mici solutii d continuitate, usoare abraziuni sau
mucoase chiar si cele indemne. L si prin comjunctva oculara. La Borellia
tegumentul e “perforat” de un vector ce incouleaza microorganismul:
capusa sau paduche.
Structura: forma spiratala a b este generata de un soi de invelis
care permite miscarile respective. B e in invelis cu structura cu f multe
lipide si este infasurata cu flageli ce pornesc de la ambele capete si d
multe ori se intrepatrund in zona mediala. Invelisul e asemanator din
p.d.v. Agenic la toate spirochete si lipidele din constitutia lui sunt
asemanatoare cu lipidele din mb celulelelor mamiferelor. Ag de natura
proteica specifica fiecaruie dintre genuri si specii sunt destul de putin
exprimate si d aceea sunt mai greu imunogene totusi apar Ac fata de Ag
specifice pe care trebuie sa le puteam identifica in diagn serologic.
TREPONEMA -> LUES
Responsabil de sifilis. Infectie trifazica. Prima etapa la 10-15-20 zile
de la contact, etapa 2 si 3 apar dupa luni sau ani si unele pot pune viata
in pericol sau leziuni ce pot invalida persoane.
99% se transmite prin contact sexual cu persoana bolnava la care exista
leziuni bogate in treponeme: in siflis primar si secundar. Pers cu sifilis
latent/ tertiar nu sunt infectioase. Dupa contact infectant cu pers
bolnava, la un nterval variabil in fctie de doza infectanta: 10 zile-30 zile,
la nic tegumente sau mucoase mai degraba apare o leziune indurata
tare care se ulcereaza si se acopera cu o crusta iar continutul este
lichidian, clar, limpede si are numeroase treponeme f vioaie. Miscarea
tipica ptre treponema parogena este cea de flexie. Leziune e insotita de
adenopatie satelita si nu e dureroasa. Localizarea poate fi oriunde dar
marea majoritate in zona genitala. Cele mai afectate : gland, penis, labii,
vagin, col uterin, zona anorectala si bucala. Poate aparea si la degete ptr
ca nu exista localizari protejata. E singura etapa cand poti pune diagn
etiologic clar si usor ptr ca doar aici se pot vedea treponemele. Diagn cu
examinare intre lamen si lamela la microsor cu fond intunecat sau
coloratie speciala. Lezune nefiind dureroasa poate fii in zona ascunsa
poate favoriza transmiterea bolii ptr ca pers respectiva nu stie ca are
probl. 1% se transm verical, transplacentar de la mama la copil cu
conditia ca sarcina sa fie peste 16 saptamani, daca emai mica infectia
produce avort spontan. Daca copil e infectat-> dezvoltare neuropsihica
si malformatii congenitale grave. Teroretic, gravidele sunt depistate dat
nu depaseste 40% din total gravide. Leziunea primara se vindeca fara
tratament dar practic boala evolueazais ytrece din faza localizatata in
cea generalizata: se multiplica, det bacteriemie masiva: ficat , splina,
rinichi, creier, circula permanent in sane si pot sugera; hepatota,
meningita, insuficenta renala datorita multiplicarii masive. Sist imun
devine eficient. Daca primii AG apar la sf perioada primara 2 sapt, in
perioada secundara ( la 1-2 luni de la vindecare leziune primara) titrul
de Ag e maxim. Poate dura de la 2 sapt la 2-3 luni si chiar dupa
ameliorari sa existe recaderi. In aceasta perioada secundara cand
treponeme sunt f multe in sg si umori., pe tegimente si mucoase apar
niste macule, pete cu supraf umeda, culoare roz, extrem de contagioase
datorita prezentei treponemelor pe suprafata. Manifestari sistemice:
febra si diferite manifestari peste tot. evolutia depinde de doza
infectanta si reactivitatea individ
1/3 se vindeca si intr-un an pot fii seronegatic (dispar Ac).
La 1/3 Ag raman prezenti toata viata, exista rasp imun permanent
generat de prezenta treponemelor, nu e contagios-> sifilis latent ce
poate fi descoperit accidental.
A 3-a eventualitate: evolutie spre sifilis tertiar si aparitie leziuni la niv
cardiac, aortic, articular si nervos: leziuni inflmamatorii cronice->
perderi de substanta datorate unui rasp imun celular persistent care e
ineficient in eliminare infectie dar prodce leziuni (mec asemanator cu
TBC).
Leziunea tip histopatologic= goma sifilitica. Clinic: valvulopatii caridace,
aortite, anevrism disecant de aorta, tulburati de sensibilitate si motorii
cu mers tipic ( neurolues sau tabes), impotenta fctionala articulara la
articulatii mari, leziunile nervoase extinse det demnta.
Ag sun prezenti permanent la aceste persoane si nu ofera protectie
decat fata de suprainfectie: o pers cu sifilis latent are Ac permanenti
care nu distrug toate treponemele dar sunt protejati impotriva sifilis
primar sau secundar, e eficient fata de new-comers. In tratam eficient in
sifilis 1, 2 sau latent, persoana in timp se seronegativeaza-> reinfectie e
posibila.

Structura Ag: determina aparitie Ac antilipoidici = “reagine” care nu se

gasesc in mod normal la persoana sanatoasa, totusi in cazul in care pers
are infectie cu alta spirocheta sau boala autoimuna poate sa prezinte Ac
antilipoidici.
Exista
Ac specifice ptr Tpalidum de natura proteica iar Ac generati au
persistenta mare in organism, sunt specifici si ei sunt cei care ua
capacitate de a imobiliza treponemele, asigura portectie si evitate
suprainfectie.

Habitat: strict uman la persoane bolnave, nu rezista in mediu extern, la

uscaciune, caldura sa inactiveaza rapid, 24 h la frigider a sgelui T sunt
inactivate. Totusi exista un teritoriu care e populat de T saprofite care
uneori pot I responsabile de aparotoe Ac antilipoidice care sa dea reactii
false fata de t pallidu. Nu rezista pe obiecte de uz personal.
Treponeme patogene nu se pot cultiva. Se mentine viabiliatate pana la
48 ore in mediu nutritiv anaerob.
Tulpina Nichols: la uoua de iepurash. T Reiter e saprofita, mult mai putin
specifica

Diagnostic direct in sifilis primar si teroretic in secundar. In 1 ai secretie

abundenta f f bogata in treponeme, din secrietie se prepara frotiuri
colorat prin inpregnare argentica Foantana. Frotiuri colorate Gimesa din
sange in bacteriemie masiva dar e f greu.
Se vede f bine la miroscop mobilitatea.

Diagnostic indirect: grup de reactii care evidentiaza Ac atilipoidici cu Ag

Cardiolipina.
1. Reactie de fixare complement: bordet wasserman RBW
2. Reactie de floculare VDRL
3. RPR
2 si 3 precipitare intre cardiolipina si Ac rearginici din ser.
Reactie de hemaglutinare TPHA.
Reactie d eimunofluorescenta indirecta FTA-ABS in care ser pacient este
tratat in prealabil cu o suspensie de treponeme saprofite, treponema
Reiter, cu rol de a fixa toti Ac car enu sunt specifici ptr treponema
pallidum, dupa care se face reactie propriu zisa de imuniafluorescenta.
TPI: de imobilizare al treponemei pallidum: treponema iespuras cu ser
-> perdere mobilitate. Ac= “imobilizime”.
Daca reactie e + trebe tratasment. In 1 si 2 tratam scurt cu penicilina
injevtabila sau eritromicina si tertracilclina.
La sifilis latent… tratam… schema mai complexa… uneori e
serorezitent; ac nu se negativeaz aniciodata. Pacient e monitorizat. In 3
se poate manifesta la 20-30 ani de la infectie primara.
Infectii in tari calde: apar leziuni supcurative cu adenopatii satelite si boala lunga.
LEPTOSPIRA
B AREOBA TRAIESET CU MARE3 PLACERE la supraf apei unde ajunge
odata cu urina animale bolnave. Gravitate boala e det se serovarianta
cea de la sobolan - L icterohemoragio. Transmitere baie in balta, iazuri,
balti etc. transmitere transcutanata prin contact cu apa sau cu mucoase-
conjunctiva oculara. Infectie difzaica ce pare banala dupa care se
vindeca aparenti si faza 2 infectie de tip septicemiccu multiplicare in
tesuruti; insuficienta hepatica grava-> deces.
Diagn serologic; reactie de fixare complement, aglutinari, l se poate
cultiva.

22.Ricketsia
Se multiplica intracelular prin diviziune binara care patrunde si se
multiplica in celule epitelii vascular si determian o vasculita. Infectiile cu
Rk se incadreaza in genul de “febra patata”, febra cu exantem
(enantem). Germenii se transm cu o exceptie doar prinvectori. Ptr tifos
exantematic vector e paduchele. Ptr febra patata a muntilor stancosi
vecotr e capusha.
Febra Q (Queensland) singura intre infectiile prod de rk care se
transm diect pe cale resp, se manifesta ca un tip de plneumonie.
• Rk prowazekii produce tifos exantematic prin paduche.
• Rk tiffi
• Rk Coxiella burneti face febra Q.
Rk are perete G- f subtire, are la supraf Ag specifice ptr toate rk, ag
intalnite la peretele B de proteus OsomaticXflagelar. Rk e periculos de
manipulat. Diagn se poate face prin cultura de proteus din
serotip..OX19, OK/
Reatia weil-Felix. La tifos transmitere interumana; de obicei epidemiile
au loc aoclo unde sunt cc mari de oamne si cond sanitare sunt f proaste:
detinuti, soldati. Omul e gazda obligatorie pt ca paduchele se infecteaza
de la pers bolnava si trece la altcineva. Poate sa transm boala orin 2
moduri: inoculeaza dicert microorg prin intepare sau prin infectare de
grataj? daca omul se scarpina, chiar daca paduchele e mort. Perioada de
incubatie e 1-3 sapt cu debut brusc cu febra inalta, dureri d cap, sdr
meningean si apartita de exantem care centreaza de obicei zona d
inoculare a infectiei si se extinde pe tot corpul in afara de palme, talpi,
fata si in f multe cazuri boala e f grava si poate duce la deces,
insuficienta hepatica, renala.
Tratament antiparazitare e primul lucru care rezolva probl.
Diagn serologic si clinic, si confirmari cu ag de rk prowazekii prin
reactie d fixare acomplementului si teste imunoenzimatice.
In Romania nu sunt cazuri de frbra patata a Muntilor Strancosi dar s-a
raporta o bola care se transm de la animal la om de la ovine, bovine,
caprine, imfectia e pulmonara tip pneumonica, posibila yransmitere
interumana, nfectie autolimitanta se vindeva in 7-10 zile chiar si fara
tratam; tetracilcinele sunt eficiente.
23.Chlamysia
Are 3 specii de interes uman, una extrem de polialenta:
• chl “trahomatis”

• chl pneumoniae

• chl psitacci

Pimele 2 prod doar la om, a treia la pasari mai ales de colivie, transmitere de l apasare
la om, psitaccoza, prin inhalare particule din fecale uscate de la pasari bolnave.
Chl au perete f subtire, tip G- dar peretele e complet lipsit de acid
muramic. B nu se dezv decat in intrior celule-> e imposibila cultivarea
pe medii de cultura artificiale, singura posibilitate e p culturi de celule. In
exteriorul celulei B apare ca o particula “corpuscul elementar” care e
inert metabolic iar cand patrunde in cel de obicei epiteliale, corpusculul
elementar creste f mult in dim, are nume “corpuscul reticulat” care
genereaza f multi corpusculi elementari care la un mom sunt eliberati
prin liza celulei; foloseste mecanismele celulare ptr replicare. Celulele
infectare prezinta in interior incluzii intracitoplasmatice de mari
dimensiuni, caracteristice ptr acest tip d infectie.
Diagn de lab in chl se bazeaza fie p imunofluarescenta directa fie p tehnici de diagn
molecular care folosesc sonde d AND care sunt hibridizate cu tzinta (chl) si sunt revelate
intr-un anumit mod. Diagn serologic nu e relevant pre unele din ele.
Chl trahomatis are 15 serotipuri A-> L, A ,B ,C dau conjunctivita si trahom
(conjunctivita cu incluzii) apare in reg tropicala d obicei, se transm prin contact direct sau
prin fomite (obiecte), se conicizeaza si poate duce la orbire.
D -> K produc uretrita non-gonococica cu chl e o boala care afecteaza
cel putin ½ din populatie mai ales la varsta de activitate sexuala. Fata
de uretrita data de gonococ care e f putin simptomatica … e f important
ca in cazul femielor, netratata, infectia poate produce sdr inflamator
pelvin cervicita, infectie la col, anexita si constituie principala cauza de
infertilitate sau sarcina ectopica. La barbati e mai putin grav dar si aici
se poate solda cu infertilitate daca nu se trateaza. La mamele bolnave,
copii se pot infecta in mom nastere si pot prezenta o conj cu chl.
L produce tot o boala cu transmitere sexuala: linfogranulomatoza
veneriana benigna: inflamatie ggl regionala.
Chl Pneumonie prod doar la om infectie cu transm interumana prin
picaturile Flucke, pneumonie ca aspect e interstitiala, darologic e f
asemanatoare cu pneumoniile virale afectand mai mult interstitiul
pulmonar, e forma relativ usoara.
Pneumonia prod de chl psitacci: psitacoza; bola la pasari de curte transmit la om
boala: “ornitoza” . pasarile de companie fac infectie inaparenta di elimina permanent ptr
periade f lungi hermenii prin intrmed fecalelor si omul ia prin inhalarea prafului care
contine particule fecale. Psitacoza e pneumonie grava care necesita in primul rand
anamneza.
Daca la uretrite e posibil un diagn relativ rapid prin plrelevare
prod patologic secretii de la femeie/barbat, in cazul infectiilor
pulmonare, dign direct e dificil. Se poate incerca cultivarea germenului
pe culturi de celule, examinare, evinentierea incluziilor. Se poate face
frotiu ptr evid celule epit cu incluzii sau se poate face diagn serologic
care e relevant respecant conditia de crestere a titrulu de Ac de 4 ori de
la inceput/sparfit infectie. Sau secons un titru de faza acuta sugestiv ptr
infectie de 1/128 dilutie a serului da reactie pozitiva prin reactie de
fixare a complementului sau reactii imunoenzimatice tip ELISA.

Preventie: specifica nu exista, doar masuri profilactice nespecifice

care constau in… cele aplicate de obicei la BTS si tratam tuturor
contactilor ca sa se impiedice sursa si trans mai departe. Ptr pasarile de
curte mai ales se pot face diagn serologice-> tratam cu Ab ptr pasari ptr
prevenirea transmiterea. Tratam cu tetraciclina sau doxicilna.
24.Mycoplasma
Are cateva specii d interes uman, cea mai cunoscuta e myc
pneumoniae si o bact derivata din genul myc care are capacitatea de a
degrada ureea: “Ureaplasma urealiticum” care da uretrite non-
gonococice in rap de ¼-1/5 fata de infc cu chl. Este singura B care nu
are perete, ci are mb destul de bine repr ce contine chol, e singura
care s epoate cultiva p medii d cultura artificiala unde prod colonii de
dim f mici vizibile doar cu o lupa despre care unii spun ca arata ca
ochiuri de oua cu centrul mai consistent. Cesterea pe aceste medii f
lenta in 7-10 zile drept care cultura nu constituie un elem de diagm
curent ptr myc??
Prod una din cele mai frev forme de pneumonie, usoara, tip intestitiala
asemanatoare cu pneumoniile virale, insotita de ascensiune febrila, tuse
neproductiva, transmitere directa, interumana, prin inhalare paricule
eliminate de pers bolnava.
Diagn serologic, mai rar directl. Pneumonia myc beneficiaza de tratam
cu AB cu macrolide: eritromicina si AB de generatii mai noi:
claritromicina. E indicat examen radiologic; radioscopia e de evitat ptr
ca cantit de radiatii e mai mare de cel putin de cateva zeci d ori.