Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pelerin2 sn vz pelerină
PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește
mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.
PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj; peregrin. V. hagiu. El era numai
un pelerin strein. C. PETRESCU, R. DR. 215. ◊ (Poetic) Ca pelerini cucernici, trudiți de
lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.
PELERÍN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].
sursa: DN (1986)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it.
pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ
venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.
Dicționare morfologice
Dicționare relaționale
PELERÍN s. v. peregrin.
pelerin s. v. PEREGRIN.