TEORIA LITERATURII

TEORIA LITERATURII CURS 2

I. Teoria/Critica/Istoria Literara.
II. Statutul ontologic al operei literare
III. Noua critica

Stiintele literaturii si obiectul lor

◼Exista o multitudine de stiinte ale literaturii pe langa Teoria Literaturii:
◼istoria literara,
◼critica literara,
◼literatura comparata,
◼retorica,
◼poetica,
◼stilistica;

Statutul ontologic al TL
◼TL este o estetica aplicata, specializare moderna a esteticii, avand un caracter normativ;
◼Antichitatea pleda pentru interdependenta TL/Critica/Istorie literara.
◼Clasicismul este ultima epoca normativa, epoca criticului
◼Odata cu Romantismul intram in epoca Artistului, estetica devine una a geniului: criticul este opus
artistului;

Stiintele literaturii in context cultural

◼Rigorile acestor “stiinte” difera in functie de cultura in care functioneaza:
◼Franta: critica este o exegeza (analiza/discurs despre o opera)
◼Cultura anglo-saxona: criticismul include si TL; este un discurs critic si teoretic, totodata;
◼Romania: critica este un produs al judecatii de valoare, extrapolat si asupra TL;

Problema canonului si a regulilor teoretice

◼Intervine modelul pozitivist, in care toate stiintele tind sa ia modelul celor exacte (filosofia lui
Auguste Comte);
◼Se formeaza imperiul determinismului, al modelului mecanicist, marginalizand studiul literaturii;
◼Teoria este una a determinarii stiintifice (se pune accent pe biografie, sursologie);
Reactia antipozitivista
◼Inceputul sec. 20 cunoaste reactia antipozitivista: Rene Wellek (America), W. Dilthey (Germania),
Bergson (Franta), B. Croce (Italia) dau o replica tiraniei stiintelor exacte.
◼Refuzul factologiei=concentrarea asupra textului, directii dominante in poetica si critica sec. 20, pana
in ultimele decenii ale sec. trecut.
◼Trairea este esentiala in receptarea artei, nu cauzalitatea; actul critic=actul creator refacut (Croce);

Tehnica criticii si a istoriei literare

◼Critica si istoria literara sunt doua metode de abordare a textului
◼Imortanta nu este forma, ci subiectul operei
◼Critica literara include si psihologia personajelor si sociologia problemei
◼Criticul literar: vocatie, insusiri tehnice, eruditie;
◼Valoarea estetica este fluctuanta:

Noua critica: America anilor 1930

◼Lumea condusa de dorinta si profit, lacomia capitalista amenintau traditia, tot ce nu era imediat util
societatii.
◼New Criticism a vazut poezia ca mod de existenta in superficialitate;
◼Interpretarea exclude cititorul si poetul: forma este importanta pentru obtinerea sensului;

Intentional Fallacy….
◼IF(W. K. Wimsatt ):confuzia intentiei auctoriale cu ceea ce exista in realitate in pagina.
◼Textul in sine tb. sa ne ghideze, nu sa ne indice ce a dorit autorul “sa spuna”.
◼Intentiile/comentariile auctoriale sunt putin importante. Textul este de sine statator.

….& Affective Fallacy

◼Cititorul confunda propriul raspuns emotional cu ceea ce textul transmite in mod real.
◼Semnificatia reala a textului ii este ascunsa cititorului.
◼New criticism a postulat lectura/interpretarea pe text.
◼Odata eliminati cititor/autor, studiul textului se restrange la analiza tehnicilor si strategiilor folosite
pentru a transmite efectul de literatura.

Statutul criticii moderne

◼Perspectivele curente asupra studiului literaturii sunt tributare traditiei europene (Rusia, Cehia,
Franta).
◼Teoria si practica sunt inevitabil conectate: orice text este interpretat dintr-o perspectiva teoretica;
◼Inca ne punem intrebarea: ce inseamna/ce vrea sa spuna autorul?
◼Am adaugat, insa, intrebari mai complexe:Cui se adreseaza textul? De ce are acea semnificatie?
Cine-i da textului semnificatia aceasta?

Cursul urmator: tematica si bibliografia*

◼Textul si literaritatea. Criteriile de identificare a acesteia.
◼Structura operei literare (forma si continut).
◼Formalism si structuralism: teoriile interpretarii.

TEORIA LITERATURII CURS 3

◼Lectura formei (New Criticism)
◼Lectura formei (Formalismul si literaritatea)
◼Teoria receptarii (introducere)
◼ Tudor Vianu: Structura operei literare

Lectura formei (New Criticism)

◼Noua Critica si-a creat un tip special de canon critic, un „pat al lui Procust”.
◼Primatul il detin ironia, ambiguitatea, paradoxul,maturitatea, auto-disciplina (poetul/scriitorul nu
avea voie sa personalizeze poemul/opera)
◼Imaginea acestei teorii este reflectata spre ex. in opera unei Virginia Woolf (To the Lighthouse), sau
a lui J. Joyce (Ulysses).
◼Acest tip de literatura devine reteta unei literaturi autentice:o luciditate de tip „masculin”;

Formalismul rus-scurt istoric

◼In anii 20 (sec. trecut), la Moscova si St. Petersburg se naste traditia europeana a studiilor literare
moderne.
◼Cercetarile se vor muta la Praga la sfarsitul anilor 1920 din cauza climatului politic din URSS,
devenit prea represiv.
◼Scoala formalista (devenita intre timp structuralista) se stabileste in Franta dupa cel de-al 2-lea
Razboi Mondial
◼Cunoaste apogeul in anii 60, provocand totodata si o puternica contra-reactie in anii ‘70-’80 (inca
dominanta in studiile literare si culturale).

Formalismul rus-scurt istoric (continuare)

◼Notorietatea:odata cu mutarea lingvistului R. Jakobson la NY, inainte de al 2-lea razboi mondial,
precum si dupa traducerea in engleza a contributiilor formalistilor (1950-1960).
◼Inainte de asimilarea de sc. americana, francezii au fost promotorii formalismului.
◼Teoriile lui R. Jakobson au existat in congruenta cu antropologia culturala a lui Cl. Levi Strauss.
◼In Franta isi are sorgintea structuralismul care va face cariera la New York.
Formalismul rus-trasaturi
◼Formalismul rusi s-au concentrat initial asupra poeziei ca si promotorii noii critici(similitudinile s-au
oprit cam aici).
◼Se orienteaza asupra formei literare, neeliminand o posibila misiune sociala sau morala a literaturii
◼Nu a fost interesat de functia sociala a literaturii (creuzet al capodoperelor literare, revitalizant al
perceptiei umane asupra existentei)

Literaritatea- element cheie

◼Interesul pentru descifrarea modului in care functioneaza literatura.
◼Ignora functia referentiala a literaturii (modul de a reflecta lumea)
◼Literatura are statut autonom
◼Ce face ca un text sa fie literar?
◼Ce au toate textele literare in comun (numitor comun literar)?
◼Literaritatea este suma definitiilor specifice pentru delimitarea “non-literaturii”

Elemente “traditionale” de identificare a literaritatii

◼Mimeticul-cel mai vechi dintre criterii. Restrictiv pentru ca exclude literarului tot ce nu este mimetic
(poezia).
◼Expresivitatea-crearea de emotii prin lectura (functionalitatea empaticului).
◼Literaritatea retorica-mizarea pe “figuri”, precum si pe capacitatea acestora dea sensibiliza si
influenta psihologic.
◼Poeticitatea- acele trasaturi care diferentiaza un text poetic de altele, tot literare. Daca stii ce e
Poezia, stii ce este literatura.
◼Narativitatea-permanent circumscrisa literaturii.

Elementele de identificare a literaritatii in formalism

◼Definita de un ansamblu de procedee:
◼defamiliarizarea limbajului comun prin structuri ritmice si metrice (R. Jakobson)
◼constuctia narativa (Slovski, Propp)
◼faptele de stil (Vinogradov)
◼dialectica genurilor (Tanianov)
◼structurile tematice (Tomasevski)

Teoria receptarii- suprematia cititorului

◼Model de interpretare aflat in opozitie cu cel formalist: pleaca de la forma, dar incearca sa gaseasa
semnificatia textului (hermeneutica textuala).
◼Critici precum Wolfgang Iser raspund intrebarilor referitoare la textul literar si semnificatiile care
decurg din acesta
◼Sensul unui text este creat pe masura ce se inainteaza in lectura: intelesul rezida in experienta
cititorului.
◼Textul “vorbeste” in functie de “orizontul de asteptare” al cititorului.

Relatia opera-autor
◼In viziunea moderna, opera il modifica/creeaza pe autor (valabil mai ales pentru marii autori).
◼Ne situam la polul opozitiei romantice despre raportul opera-autor.
◼Autorul este prin excelenta lucid, creatia este imprevizibila.
Limitarea interpretarii
◼Interpretarea este o practica sociala
◼In aspectele ei formale (academice) se ajunge invariabil la intrebarea “despre ce este vorba?”
◼Raspunsul nu trebuie sa fie evident, ci speculativ.
◼Tipurile de interpretare sunt suprapuse pe o anume terminologie
◼Limitarea se face prin argumentatie solida pentru a convinge de relevanta interpretarii.
Estetica receptarii la Tudor Vianu
◼T. Vianu vorbeste in opera sa despre problema receptarii, cu mult inainte de reorientarile
internationale in estetica. Vianu atrage atentia supra catorva obstacole in calea receptarii corecte:
◼Sentimentalismul se opune receptarii corecte
◼Obstacol de natura intelectualista: intelectualul nu trebuie sa caute doar o esenta intelectuala in
lectura. Sfera literarului este redusa.

Structura operei literare

◼Opera este produsul finalist si inzestrat cu valoare al unui creator moral,care, intrebuintand un
material si intergrand o multiplicitate, a introdus in realitate un obiect calitativ nou [….]imutabil si
ilimitat simbolic in cazul operelor artei.
Cursul 4
◼Literatura si relatia ei cu limbajul

Bibliografie minimala:
Roman Jakobson,Lingvistica si poetica, in antologia Probleme de estetica, Ed. Stiintifica,
Bucuresti, 1964
◼Poetica structuralista (partea I)
Unde gasiti resursele bibliografice
◼Biblioteca Centrala Universitara (vis-à-vis de Scala, Str. C. A. Rosetti).
◼Biblioteca de la Facultatea de Litere (Univ. Bucuresti, str. Edgar Quinet)
◼Biblioteca Nationala (zona Universitate-Banca Nationala)

TEORIA LITERATURII CURS 4

Formalismul rus:
• Relatia literatura-limba
•Poetica structuralista

Preambul
•Raspunsul antipozitivist al formalistilor rusi este cautarea unor metode obiective pentru definirea
trasaturilor specifice ale literaturii.
•Formalismul nu vede literatura ca reflectie a faptelor de biografie, de istorie, ori sociale. Insista pe
specificitatea literaturii intre arte.
•Premisele filosofice deriva din fenomenologia lui Husserl (incercarea de a separa obiectul cunoasterii
in sine de context).

Directii formaliste
•Activitatea formalistilor a fost concentrata pe doua directii de cercetare, pornind de la principiul
analizei decontextualizate
•Cercul Lingvistic de la Moscova (1915), fondat de Roman Jakobson-perspectiva lingvistica asupra
literaritatii
•Societatea Pentru Studiul LimbajuluiPoetic (Opojaz)- activitatea in Petrograd, fondata de istorici
literari: V. Shlovsky, Yuri Tanianov, B. Tomasevsky.
Specificitatea literaturii intre arte
•Un element esential al literaritatii este distinctia limbaj poetic-limbaj comun
•Limbajul poetic este deturnat de catre poet de la menirea lui initiala si introdus in materialul poetic
•Denotatia: sensul de baza al cuvantului
•Conotatia: sensuri suplimentare, dobandite in context
•Paradoxul limbajului poetic:
◼Limbajul este al tuturor, are caracter social, de unde si uzura, tradarea
◼Pe de alta parte, poetul nu are alt instrument
Limbaj poetic-limbaj comun
•Aceste mijloace atrag atentia asupra lor insele: semnalizeaza faptul ca avem de-a face cu un limbaj
poetic, nu comun.
•Publicitatea se foloseste din plin de aceasta functie; jocul ingenuos cu limbajul atrage atentia in raport
cu alte tipuri de comunicare: “I LIKE IKE”.
•In opinia formalistilor, poezia nu este poezie pentru ca implica teme esentiale ale umanitatii;
•Poezia devine poezie cand reuseste sa atraga asupra propriei artificialitati, asupra modului in care
comunica ceea ce are de comunicat (procesul de defamiliarizare).
•
Defamiliarizarea-element cheie
•Secretul literaritatii sta in poezie: limbajul normal se defamiliarizeaza, oferind o perspectiva proaspata
asupra lumii
•Acest proces angajeaza un arsenal de “unelte”: repetitia, rima, metrica, strofa
•Exista si alte tipuri de unelte care nu apartin exclusiv limbajului poetic: metaforele si simbolurile:
exploateaza potentialul pentru ambiguitate al limbii.
•Limbajul comun are tendinta de a a evita ambiguitatea; limbajul poetic pluseaza pe denotatie si
conotatie.
•Defamiliarizarea este elementul esential in cazul poeziei. Pentru modernisti, a reprezentat criteriul
esential in stabilirea literaritatii

Functiile limbajului
•Schema traditionala a comunicarii:
Emitator-Mesaj-Destinatar.
•R. Jakobson o completeaza, schematizand factorii constitutivi:
Emitator - Context/Mesaj/Contact/Cod - Destinatar
•Aduce in discutie o serie de functii pe care le indeplineste limbajul:
◼Functia emotiva. Functia metalingvistica. Functia fatica. Functia referentiala. Functia poetica.
•Delimitarea functiei poetice, determina implicit alte valori ale limbajului poetic decat cele din
limbajul comun.

Implicatii in poezia moderna

•Purificarea poeziei ajunge la un grad foarte ridicat, poetii insisi constientizand ca vorbesc o limba
straina de limbajul comun.
•Disocierea de limbajul comun produce o sciziune intre limbajul poetic si cel comun, precum si intre
primul si limbajul prozei.
•Poezia capata un regim privilegiat, cuvintele devin necuvinte (N. Stanescu): poetul scrie intr-o limba
straina, abstracta, pentru intelegerea careia este nevoie sa detinem codul.
•Sensul poemului modern este poemul insusi, nu poate fi extras din masa poemului.

Formalism vs. Structuralism

•Formalismul
◼Focus pe elementele de defamiliarizare, fara interes asupra acelor elemente care nu contribuie la
proces.
◼Atentie scazuta fata de elementele care nu produc defamiliarizare
◼Literatura se concentreaza asupra propriei sale forme, asupra mesajului, mai degraba decat asupra
receptorului sau altui subiect-tinta
•Structuralismul
◼Toate elementele dintr-un txt. joaca un rol in txt.-ul respectiv: iteratura este (auto)referentiala.
◼A teoretizat ideea defamiliarizarii, plecand de la psihologie: diferentierea
◼Senzatia de nefamiliar depinde de relatia de contrast fata de tot ce este familiar
◼Functia poetica este dominanta

Cursul V-tematica orientativa

•Structuralismul francez
•Naratologia
•Bibliografie: Jaap Lintvelt, Instantele textului narativ literar. Aparut 1981, in Punctul de vedere.
Incercare de tipologie narativa, Univers, 1994

TEORIA LITERATURII CURS 5

Trasaturile structuralismului II Naratologia

Preambul
•Pornim de la premiza ca arta nu poate exista in afara formei;
•In privinta structurii, forma nu poate fi separata de semnificatie: structura cuprinde toate elementele
dintr-o opera, aflate in stransa interdependenta;
•Cu toate acestea, ne punem inca intrebarea: noi, cititorii, unde ramanem?

Structuralismul-fundamentul ideologic
•Originea structuralismului: Ferdinad de Saussure este cel care a revolutionat studiul limbii.
•A vazut limba ca un sistem de semne, inducand ideea arbitrarului semnului lingvistic, a
semnificantului si semnificatului.
•O influenta majora asupra structuralismului literar a avut-o structuralismul antropologic al lui Cl.
Levi Strauss.
•Cultura insasi este un sistem de semne, in care elementele distincte din cadrul culturii capata
semnificatie doar in raport de diferenta fata de alte semne.

Morfologia basmului (Propp)

•Propp a facut o observatie revolutionara: 100 de povesti si basme sunt tot atatea variatiuni pe aceeasi
tema.
•Releva distinctia dintre actanti si actori.
•Exista un numar limitat de actori: eroul. cautatorul., ticalosul, falsul erou, printesa, ajutorul.
•Variatiunile pe aceeasi tema o reprezinta actantii (m/f, padurar/vanator, tanar/batran, etc.)
•Concluzie: daca basmele contin o structura subliminal, poate si alte structuri de naratiune contin o
astfel de structura.

Structuralismul literar
•L. Strauss propune o analiza a tuturor tipurilor de naratiune;
•provocarea preluata de structuralistii francezi: T. Todorov, R. Barthes, Greimas
•Naratologia decurge din abordarea strucuralista: curand interesata de structura naratiunii (modul in
care sunt spuse naratiunile)
•Telul ultim al naratologiei: descoperirea unui model general de narare, generator de semnificatie.

Naratologia-trasaturi generale
•Naratologia decurge initial din abordarea structuralista; interesata si de structura naratiunii, adica de
modul in care sunt spuse naratiunile.
•Telul ultim al naratologiei este de a descoperi un model general de narare generator de semnificatie.
•Intrebarile esentiale pe care le ridica naratologia sunt: Ce se povesteste? Cine povesteste? Cand si
unde se povesteste? Cui se povesteste? De ce se povesteste?

Contributii in naratologie: G. Genette

•Modelul formalist impartise structura discursului narativ in fabula (ce se povesteste) si subiect (cine,
cui povesteste)
• Genette introduce notiunile de diegeza si discurs (engl. story si discourse).
•Citind o poveste, ne aflam pe teritoriul discursului, spuse din perspectiva naratorului.
•Diegeza este reprezentata de aceeasi intamplare care poate aparea intr-o secventialitate diferita:
diferenta apare la nivelul discursului.
•Punctul de vedere in care privim o naratiuneeste intotdeauna al naratorului, fie declarat, fie implicit.

Exemple de structuri in literatura

•In literatura, sistemul structuralist vede opera literara ca un tot unitar in contextual caruia diversele
elemente componente ale sistemului confera semnificatia:
◼stratul sonor. Sunetele in sine nu au sens, ci impreuna, in combinatii dezvolta eufonia, muzicalitatea
textului.
◼nivelul unitatilor semnatice: cuvantul este unitatea de baza care contine un sens, dar combinatiile de
cuvinte ii confera sensuri suplimentare

Caracteristicile diegezei
•este rezumabila, reproductiva.
•este translabila intersemiotic: aceeasi diegeza poate fi preluata dintr-o opera si transpusa in teatru,
film.
•nu este supusa rigorii originalitatii, pe cand preluarea unui discurs narativ este plagiat.
•nu este proprie numai literaturii, ci si artei, culturii umane in general, vietii de zi cu zi.
•este expresia inteligibilitatii lumii si oamenilor.

Tipologia diegezei
•Dupa caracteristicile lumii morale, diegezele sunt
•mimetice (verosimile): Enigma Otiliei
•fabuloase (basmele fantastice)
•stiintifico-fantastice: intamplari proiectate in lumea viitorului (la baza ei trebuie sa stea o teorie
stiintifica, tehnologica)
•parodice: povesti care invita a li se cauta un talc: 1. parabole cu diegeza mimetica (Ciuma, Camus);
2. fabuloase (Ferma Animalelor, Orwell); 3. fantastice (Metamorfoza, Kafka), stiintifico-fantastice(
Farenheit 457, Ray Bradbury)

TEORIA LITERATURII CURS 6

- Premisele post-structuralismului: literatura si societate

- Introducere in studiile culturale
- Post-structuralism: trasaturi generale

Preambul
◼Toate abordarile literare discutate pana acum au considerat ca studiul literaturii trebuie axat pe textul
literar.
◼Nici una din abordarile amintite nu a considerat contextul istoric ca fiind important, ori mesajul
politic pe care il transmite un text sau altul.
◼Se nasc intrebari legitime precum: in ce masura este un text literar produsul unei perioade istorice in
care a fost conceput? Schimbarile din climatul social, economic, politic nu se reflecta si in modul de
scriitura? Textele literare sunt reflexii ale realitatii, sau poarta o polemica cu aceasta?
Terminologie marxista
◼Ideologia: Althusser spune ca ideologia functioneaza in cadrul aparatelor de stat, coroborate fiind sub
o singura ideologie-mama:
◼religia organizata
◼sistemul legislativ
◼sistemul politic
◼sistemul educational
◼Hegemonia: functioneaza mai degraba prin consimtamant decat prin coercitie, de aceea este posibila
contestarea. Hegemonia nu este omnipotenta.

Critica literara marxista (1)

◼Marxismul radical vede literatura ca pe o ideologie: ea creeaza iluzia realitatii, fiind subversiva,
periculoasa pentru societate
◼De asemenea, vedea o relatie directa cauza-efect intre contextul social-economic si cel literar:
scriitorul este direct conditionat de clasa din care face parte (consecinte dezastruoase in istoria
literaturii)
◼In cazul hegemoniei, literatura isi exercita influenta, dar tot ea este cea care dezvaluie si vocile
contradictorii
◼Marx insusi nu considera ca dezvoltarea artei reflecta in mod imediat schimbarile din realitatea
economica si sociala.

Critica literara marxista (2)

◼Daca literatura este reflectare a realitatii sociale, atunci in romanele capitaliste victoriene intalnim
imaginea reala a Angliei victoriene, sau o imagine distorsionata de ideologie?
◼Raspunsul oferit de critica marxista este unul prin care se elimina autorul din text, sau cel putin
opiniile sale politice.
◼G. Lucaks considera ca sunt mult mai ilustrativi autori conservatori precum Balzac sau Tolstoi,
romanele lor panoramice fiind de preferat altora stangiste, deoarece cititorul este confruntat cu
adevarul istoric.

Crtitica marxista anglo-americana

◼In cazul criticii anglo-americane, influentata de Althusser, textul nu-si dezvaluie atat de usor
imaginea realitatii nedistorsionate.
◼Ideologia textului trebuie demontata, pentru a se descoperi adevarata semnificatie a textului.
◼Elementele tangentiale sunt cele care dezvaluie hegemonia textului.
◼Se anticipeaza o noua viziune asupra textului: nu ceea ce-i determina coerenta este important, ci
acele elemente care-i determina incoerenta, care nu sunt prezente din motive obscure.

Introducere in studiile culturale

◼Studiile culturale au o dubla origine:
◼structuralismul anilor 60, care trateaza cultura ca pe o serie de practici ale caror legi si conventii
trebuie descrie.
◼teoria marxista in UK: a incercat sa sa exploreze cultura populara a clasei muncitoare care fusese
ignorata
◼Proiectul de recuperare a unor voci pierdute s-a lovit de o alta teoretizare a culturii: analiza culturii de
masa ca pe o formatiune ideological represiva.
◼Tensiunea naste doua atitudini antagonice:
◼Analiza contactului culturii cu oamenii obisnuiti
◼Analiza metodelor de manipulare ale culturii

Premisele post-structuralismului
◼Post-structuralismul, in acest context, are un impact enorm asupra modului in care studiem literatura.
◼Este atat o continuare, cat si o permanenta respingere a structuralismului literar si antropologic.
◼Originea o are in a doua jumatate a anilor 60, cand pe fundamentul marxismului incepe sa primeze
un trend anti-umanist (anti-liberal): individul nu mai este privit ca cel care isi determina propria-i
evolutie.
◼Critica marxista (incluzand si feminismul de tip Marxist) nega principiul autonomiei individuale.

Discursul identitar
◼Discursul identitar releva caracterul problematic al formarii, perceperii si transmiterii identitatii.
◼Se naste preocuparea pentru studiul identitatilor culturale de grup, in special ale acelor grupuri care
nu si-au facut auzita vocea in cultura canonica: etnii minoritare, imigranti, femei.
◼Interesul provine si din examinarea dificultatii acestor grupuri in a se identifica cu o cultura sau alta
din care fac parte.

Tensiuni in raportul SC-SL

◼Studiile culturale (SC) au deschis perspectiva catre o abordare ce depaseste restrictiile canonului
criticii estetice traditionale: opera literara era privita ca un “produs finalist, inzestrat cu valoare”.
◼Studiile culturale sunt foarte generoase: putem considera cultura fapte de cultura atat pe Shakespeare,
cat si hip-hopul.
◼Cum se pune problema valorii in acest nou context, cum se mai stabileste care este “canonul” in
functie de care sa se raporteze ce este de valoare si ce nu in literatura?
◼Care mai este statutul studiilor literare (SL) in raport cu studiile culturale?

Metode de analiza in SC
La inceputurile lor, SC recurgeau la aplicarea analizei literare la alte materiale culturale.
In prezent analiza din perspectiva SC este privita ca o amenintare la adresa analizei literare (pe text).
Problema pe care o putem intrevedea este ca analiza literaturii va fi fundamental orientata catre o
perspectiva sociologizanta, care nu ar mai vedea operele ca obiecte ale valorii in sine, ci ca reflexii ale
altor aspecte ale realitatii.
Se implica, astfel, o trecere de la analiza pe text (atenta la tehnicile narative, la complexitati de sens),
la o analiza socio-politica.

TEORIA LITERATURII CURS 7

Post-structuralism si deconstructie

Preambul
Post-Structuralismul este o forma de contestare a Structuralismului: P-S acuza S ca nu a urmarit
implicatiile limbajului in raport cu literatura.
Limba nu este doar o forma de reflectare a realitatii, ci ne modeleaza modul de perceptie a acesteia.
Situatia in care nu mai exista puncte de referinta intelectuala este un mod de a descrie ceea ce P-S
numesc universul descentralizat.
Nu mai putem sti unde ne situam: toate conceptele care defineau atat centrul cat si marginile, au fost
decconstruite.

Diferente teoretice intre Structuralism (S) si Post-Structuralism (P-S)

Originea S este lingvistica (structura, metoda, sistem);
Tonul si stilul discursului: S=abstractizare, detasare scientista;
Atitudinea fata de limbaj: S postuleaza ca lumea se sprijina pe limbaj
Fundamentul conceptual: S incearca sa gaseasca structuri si ctegorii, bazat pe modelul lingvistic
Originea P-S este filosofica (viziune sceptica, lumea se fundamenteaza pe ironie si paradox)
P-S=emotivitate, ton euforic, aluziv
Pentru P-S realitatea este textuala; limbajul nu ofera cunoastere
P-S demonteaza notiunea de motivatie, introduce notiunea de disolutie a subiectului uman

Deconstructia la Barthes si Derrida

Barthes: “Moartea autorului” = o sintagma retorica ce exprima independenta textului literar;
“nasterea cititorului”= teoria receptarii
Derrida: descentralizarea universului uman, in care notiunea de centru dispare, totul devine relativ.
Aceasta relativizare este perceputa ca un fenomen eliberator: nu mai exista un “centru” autoritar care
sa ne valideze interpretarile.

Deconstructie si literatura
“Metoda” deconstructiei este postulata de Derrida pe un ton filosofic, preluata de studiile literare.
Lectura in grila deconstructiva defineste txt. literar ca emblema a universului decentralizat.
Lectura nu este re-constuctia intentiei auctoriale; este o de-constructie a textului, pentru a-i gasi
semnificatiile.
Textul ramane deschis unei infinitati de interpretari
Diferenta fata de Noua Critica: critica deconstructiva incearca sa de-construiasca centrul, relevand
complexitatea-i ascunsa.

Teoria receptarii in P-S

Structuralismul ignorase problema conditiei cititorului in raport cu opera
Orizontul de asteptare si cititorul implicit: notiuni impuse de teoria receptarii (Jauss)
Anumite asteptari sunt prefigurate deja pe achizitiile fiecarui cititor
Fiecarei opere ii corespunde un orizont de asteptare, un sistem de referinte
Gustul artistic este produs de istorie si reprodus prin educatie

Problema valorii in P-S

Dictatura artisului in modernism face ca opera sa devina dependenta de interpretarea data de public:
dictatura receptorului
Receptorul devine liber sa vada ceea ce doreste in opera respectiva.
Publicul si criticul nu mai dispun de criterii ferme de validare: totul este ingaduit.
Discutia se muta in campul sociologiei literaturii, notiunea de literatura s-a socializat.
Problema valorii se rezolva prin urmatorul postulat: intelegi ceea ce stii.

Tematica pentru cursul 8

Postmodernismul
Bibliografie orientativa:
1. Mircea Cartarescu, Postmodernismul romanesc
2. Matei Calinescu, Cinci fete ale modernitatii

TEORIA LITERATURII CURS 8

Trasaturi ale postmodernismului

Preambul
In deceniul 6-7 al sec 20, modul de scriitura isi aroga libertati extraordinare fata de traditia literara.
Romane liricizate, poezii epicizate; nu se mai tine seama de conventia deznodamantului; romane in
care se dezbat probleme de critica sau de limbaj. Scrieri care se desfasoara in contemporaneitate, dar
in care se fac numeroase conexiuni si referiri la trecut.
Problema identitatii personajelor: personajele nu se mai regasesc pe ele insele in aceasta tesatura
identitara.
Actiuni paralele, care se intretaie, colaje sau referiri la scrieri anterioare. Continuari ale unor teme
consacrate.
Ontologia Postmoderna
Influenta imaginii, a publicitatii duc la indistinctia dintre real si imaginar, suprafata si profunzime, la
o cultura a hiperrealitatii (Baudrillard, Simulari, 1981);
In PM distinctia intre real si simulacru este compromisa: totul este un model al unei imagini, totul
reprezinta suprafata fara profunzime;
J.F. Lyotard: Raspuns la intrebarea: ce este postmodernul? articol aparut in Caiete Critice, nr. 1-
2/1986, Postmodernismul);
Incercarea explicarii lumii prin crestinism, marxism, ori prin mitul progresului stiintific, a fost
iluzorie, a uniformizat diferentele, opozitiile, pluralismul;
Credinta in progres si perfectibilitatea finite umane, nu mai pot sta in picioare.

Originea si ideologia postmodernismului (PM)

PM este numele dat miscarii care a dominat artele si cultura primei jumatati a sec. 20.
Afirmarea PM se face in mare pe fondul post-structuralismului (PS), desi nu le putem suprapune in
totalitate, in sensul considerarii PM un PS aplicat.
Miezul este deconstructia notiunilor traditionale pe care le avem despre limba, identitate, mod de
scriitura, etc., totul grefat pe ironie si pastisa.
Se transgreseaza linia dintre cultura elitista si cea populara.
Uzitarea parodiei si a pastisei este legata in mod evident de abandonarea primatului imaginii
atotstiutoare si omniprezente a autorului

Caracteristicile grilei moderniste

accentul pus pe impresionism, subiectivitate; devine mai important cum vedem, nu ce vedem.
tehnica narativa elimina omniscienta naratorului, punctul de vedere clar exprimat, ori situarea pe o
pozitie moralizatoare a naratorului.
distinctie neclara intre genurile literare: romanele devin mai liricizate, mai poetice, iar poemele mai
documentaristice si asemanatoare cu proza
apetenta pentru forme de expresie fragmentara, naratiunea discontinua, colaje de materiale aparent
aleatoriu imbinate
tendinta spre reflexivitate, a.i. poemele, piesele, romanele, ridica probleme care privesc propriul lor
statut literar.

Relatia Modernism-Postmodernism
Cele doua concepte au in primul rand date de fiintare diferite.
Abordarea eclectica, preferinta pentru un mod de scriitura aleatorie, pt. parodic si pastisa in
modernism se regasesc si in PM.
PM se deosebeste de modernism prin reconsiderarea acestor moduri de operare ale modernismului.
Modernismul tradeaza un ton lamentat, pesimist vis-à-vis de reprezentarile unei lumi fragmentate
Fragmentarismul este celebrat in PM prin evadarea noastra din imbratisarea claustrofobica a unui
sistem de credinte/conduita/canoane.

Terminologie postmodernista
Indeterminarea = renuntarea la certitudine
Fragmentarea = faramitare, discontinuitate
Ne(re)prezentabilul = autoreferentialitate; abject
Ironia = luare in deradere; iluzoriu
Hibridizarea = disponibilitate formala
Carnavalizarea = vitalitate si proliferare a formelor
Performanta = manipularea textului
Constructionism = pierderea sentimentului realitatii
Imanenta = dizolvarea lumii in limbaj
TEORIA LITERATURII CURS 9
Critica psihanalitica in literature

Preambul
Abordarea literaturii se poate face din perspectiva textului insusi, din perspectiva formei, precum si
din perspectiva politicii acestuia.
Vazut din aceasta ultima perspectiva, un text nu este produsul unui autor individual, ci mai degraba
al unui construct cultural.
In grila pshihanalitica, autorul este complet inconstient de ceea ce tradeaza textul sau.
Definitii
Psihanaliza=tehnica de terapie care tinteste sa vindece problemele mentale prin investigarea
interactiunii elementelor de constient si subconstient.
Critica psihanalitica=forma de critica litarara care foloseste unele din tehnicile de psihanaliza in
interpretarea literara

Teoria freudiana-trasaturi
Imaginea lui Freud despre subiectul uman este total diferita de cea umanista.
Nou-nascutul se naste intr-o lume instinctuala, dominata de sentimente, in care nu exista distinctia
intre copil, mama, ori mediul inconjurator.
In faza a doua, copilul trece in zona complexului oedipian, in care copilul se desprinde de obiectul
dorintei initiale care a fost mama.
 In acest punct se trezeste personalitatea noastra, si ne constituim ca subiecti.
Subiectul uman care se naste din procesul oedipal este o fiinta impartita, iar subconstientul poate iesi
oricand la suprafata sa il bantuie.

Exemplu de critica psihanalitica: Hamlet

Se porneste de la urmatoarele premise:

exista o distanta intre constient si subconstient
trebuie determinate motivele actiunilor personajelor, determinate de subconstient
opera literara este o suma de trasaturi psihanalitice
Hamlet nu poate razbuna crima deoarece este vinovat de incercarea de a comite aceeasi crima.
Suferind de un complex oedipian (dorinta reprimata pentru mama sa), intentia sa este de
a-si suprima tatal.
Psihanaliza lacaniana
Multi psihanalisti s-au intors catre Jacques Lacan, a carui opera evita fixarea rigida a stadiilor de
dezvoltare ale sinelui propuse de Freud
Lacan propune o structura relationala care duce la crearea diferentei:
–Momentul trecerii de la stadiul de sugar la cel de copil ca fiind crucial in formarea sinelui: stadiul
imaginarului
– Stadiul simbolic (stadiul oglinzii): copilul dezvolta un ego (constiinta), iar procesul construirii
sinelui poate incepe.

Stadiul oglinzii-constructia diferentei

Stadiul oglinzii, asadar, se refera la confruntarea cu noi insine asa cum ne proiectam in ochii
celorlalti
Aceasta imagine este distorsionata, nu este o imagine reala
Din perspectiva lacaniana, ne trebuie intotdeauna confirmarea Celuilalt
Propria noastra subiectivitate este un construct al interactionarii cu Ceilalti
Devenim cine suntem prin situarea in raport cu alte perspective si alte imagini a ceea ce suntem noi
insine
Implicatii ale teoriei lacaniene in studiile literare
Modelul pshanalitic al lui Lacan a fost invocat pt. explicarea modului in care suntem guvernati de
ideologie
Viziunea lui Lacan dspre constient si subconstient serveste interpretarilor feministe si marxiste.
Teoriile lui Lacan au dat nastere la interpretari ideologice ale textelor literare
Textul poate fi privit ca ascunzand un strat de subconstient social sau politic care se manifesta in
textul literar
Puterea in teoria foucaldiana
Michel Foucault este cel care a pus problema puterii si a modului in care aceasta opereaza
Unul din momentele in care s-a nascut ideologia disciplinarii si a pedepsirii omului de rand:
momentul izbucnirii ciumei in intreaga Europa (sec. 17)
Supravegherea si pedepsirea constanta au fost extrapolate in sec 19 asupra cersetorilor, vagabonzilor,
nebunilor, asupra tuturor anormalilor
Mentalitatea prin care a operat aceasta practica este cea a opozitiilor binare (antropologia structurala
)
Studiu de caz:
Ken Kesey,
Zbor deasupra unui cuib de cuci
Actiunea romanului se desfasoara intr-o institutie de boli mentale care este condus de o femeie (BIG
Nurse), ale carei arme sunt supravegherea si inspectia.
Terapia la care sunt supusi pacientii ii face pe acestia sa devina subiecti supusi prin practica umilintei
publice.
Pacientii au acceptat si au internalizat un discurs despre normalitate.
Exista un singur pacient care a scapat de poluarea ideologiei normalitatii deoarece nu a fost la scoala
sau la biserica vreodata (vezi Althusser)

TEORIA LITERATURII CURS 10

Teoriile feministe si literatura

Preambul
◼In contextul considerarii textului ca o reflectare a realitatii sociale, statutul scriitoarelor este unul
aparte.
◼Femeia a fost considerata in mod traditional cetatean de mana a doua (antichitate, religie).
◼Problema femeii nu a constituit un subiect de interes pentru critica si teoria literara.
◼In momentul de fata lucrurile sunt abordate dintr-o alta perspectiva in ceea ce priveste pozitia sociala
a femeii si domeniul scriiturii feminine.

Scurt istoric
Miscarea feminista din anii 1960 a constituit reinnoirea unei vechi traditii de gandire si actiune
◼M. Woolstonecraft: A Vindication of the Rights of Women (1792)
◼V. Woolf: A Room of One’s Own (1929)
◼ S. de Beauvoir: Al doilea sex (1949)
◼Critica literara feminista asa cum apare ea azi este tributara in mod direct miscarii feministe din anii
‘60

Miscarea feminista
◼A evidentiat importanta cruciala a circumstantelor socio-istorice in producerea scrierilor literare
◼S-a implicat de la bun inceput in studiile literare
◼A aratat ca stereotipiile negative propagate de literatura si filme constituie un obstacol greu de
depasit in lupta pentru egalitatea dintre sexe
◼Tinde sa schimbe relatiile de putere dintre barbati si femei, aducand in atentie o terminologie noua
Critica literara feminista - introducere
◼Principalul efort pe care l-a facut critica feminista a fost sa analizeze mecanismele patriarhale in
literatura
◼Si-a indreptat atentia asupra acelor carti in care erau construite imagini stereotipe ale masculinitatii si
feminitatii
◼Expune mecanismele care stau la baza mentalitatii culturale si care perpetueaza inegaliatea sexuala

Femeia-cititor/femeia scriitor
◼Intr-o prima faza, studiile literare feministe
s-au concentrat asupra femeii ca a. cititoare, b. scriitoare
a. femeia-consumator al literaturii produse de barbati; ipoteza conform careia un cititor de sex f.
schimba modul de percepere al unui text, relevand semnificatiile codurilor textuale.
◼femeia-factor generator de semnificatie textuala; istoria, genurile si structurile literaturii feminine;
lingvistica si problemele limbajului feminin, istoria literara, studii despre scriitoare si operele lor

Feminismul post-structuralist-trasaturi
◼Incepand cu anii ‘80, feminismul a inceput sa se inspire din mai multe tipuri de critica: Marxism,
structuralism, lingvistica, s.a.m.d
◼Si-a mutat atentia de la atacul asupra versiunii masculine a lumii, la reconstituirea ei din perspectiva
feminina
◼A devenit preocupat de necesitatea de construire a unui nou canon al modului de scriitura feminina
◼Mizeaza pe relevanta opozitiilor binare: opozitia m/f este fundamentul culturii europene

Feminismul si relatia sa cu teoria

◼critica anglo-americana
◼mizeaza pe concepte critice traditionale (tema, motiv, caracterizare)
◼lectura pe text este modalitatea prin care se poate exprima critica feminista
◼se orienteaza si asupra integrarii paraliteraturii in centrul analizei: jurnale, memorii, jurnale de
calatorie
◼critica franceza
◼este mai teoretica, mizand pe teoriile reprezentantilor P-S: Lacan, Foucault, Derrida
◼Nu vede textul ca reprezentare a realitatii, ci a experientei personale
◼Ridica problema existentei unei forme de scriitura specific feminina
Feminism si psihanaliza - tendinte
◼Condamnarea teoriilor freudiene (Kate Millet: Sexual Politics) ca prima sursa a atitudinilor
patriarhale impotriva femeii
◼Asumarea psihanalizei ca aliat a teoriilor feministe (Juliet Mitchell: Psychoanalysis and Feminism).
◼Sexualitatea feminina nu exista in stare naturala, se construieste treptat
◼Toate interpretarile freudiene trebuie luate metaforic
◼Reabilitarea psihanalizei continua cu orientarea catre Lacan: sistem mai explicit simbolic decat cel
freudian.

Concluzii:
critica feminista regandeste canonul literar; redescopera texte scrise de femei
◼reevalueaza experienta feminina
◼examineaza reprezentarile femeilor in literatura
◼provoaca imaginea femeii ca Celalalt
◼vede lectura ca un act politic: tradeaza dimensiunile patriarhale
◼ridica intrebarea daca m. si f. sunt definitii date biologicului sau sunt constructe culturale diferite
◼exploreaza posibilitatea existentei unui mod de scriitura feminina
◼reinterpreteaza psihanaliza pentru a o folosi in explicarea identitatii m-f
TEORIA LITERATURII CURS 11 (A)

Noul istorism.
Materialismul cultural.
Postcolonialism, studii despre etnicitate.

Noul istorism (NI) – origine si definitii

◼Termenul a fost introdus de criticul american Stephen Greenblatt: Renaissance Self-Fashioning: from
More to Shakespeare (1980)
◼Metoda bazata pe lectura in paralel a textelor literare si non-literare, de obicei apartinand aceleiasi
perioade istorice
◼Infirma intaietatea textului literar, pe un fond cultural-istoric
◼Este o abordare a literaturii care nu privilegiaza literarul

Metode in NI (Grenblatt)
◼Metoda principala consta in plasarea unui text literar intr-un cadru de texte non-literare
◼Greenblatt juxtapune piese renascentiste cu politicile coloniale ale puterilor europene ale vremii
◼Omite intentionat practica curenta prin care se face o incursiune in metodele de critica anterioar
aplicate la textul respectiv
◼Incepe un eseu de critica cu o analiza a documentelor istorice contemporane suprapuse cu
problematicile atinse in text

Obiectivele NI
◼Juxtapune textele literare si non-literare, citindu-le pe cele din urma in lumina celor dintai.
◼Incearca sa defamiliarizeze textul literar canonic, detasandu-l de interpretarile anterior acumulate
◼Isi indreapta atentia asupra problematicilor care implica puterea statala, structurile patriarhale si
perpetuarea lor
◼Foloseste aspecte ale PS, in special deconstructivismul, precum si ideea lui Foucault despre
structurile sociale determinate de practici discursive.

Materialismul cultural
◼Varianta britanica a noului istorism o constituie materialismul cultural
◼Textul literar este insa situat in contextul politic si social contemporan (ex. reinterpretarea lui
Shakespeare din perspectiva unei noi viziuni teatrale)
◼Uzeaza de abordari marxiste si feministe asupra textului literar, pentru a deconstrui canoanele literare
anterior stabilite referitor la textul respectiv.

Postcolonialism, studii despre etnicitate - premize

◼Postcolonialismul s-a nascut ca teorie in jurul anilor ‘90 (Cultura si imperialism, E. Said).
◼Critica postcolonialista respinge pretentia de universalism a literaturii
◼Arata cum literatura este evaziva asupra problematicilor referitoare la colonizare si imperialism
◼Pune accentul pe diferentierea culturala si pe diversitate.

E. Said - Orientalism
◼Colonialismul reprezinta mentalitatea conform careia istoria, cultura, progresul, au inceput odata cu

colonizarea europeana.
◼Critica postcolonialista deconstruieste aceasta premiza.

◼Lucrarea care face primul pas in acest sens este Orientalism a lui E. Said (1978): identifica Orientul

cu imaginea Celuilalt, inferior Vestului european

Teoria Literaturii
CURS 11 (B)

CUM CONCEPEM ESEUL FINAL?

Scurt ghid de indrumare pentru studentii anului I, cursul de TL

Indicatii preliminare

◼pentru finalul cursului trebuie sa faceti o scurta lucrare de cercetare in care aplicati o metodologie
critica unui text literar;
◼eseul nu este o compunere personala, care sa va exprime emotiile sau opiniile (eu cred, opinia mea

este ca...);
◼lucrarea trebuie sa abordeze o anumita tema, bazata pe un text literar si pe o bibliografie minimala

(critica);
◼abordarea dintr-o perspectiva critica (sau doua, aflate in relatie), va permite sa analizati textul ales

mai indeaproape, din perspectiva temei alese. Nu va hazardati sa analizati tot ceea ce s-a scris despre
textul respectiv in critica de toate tipurile!
◼cand abordati un text dintr-o perspectiva pentru a trada semnificatiile textului respectiv, automat

dezvoltati si un discurs despre teoria pe care o folositi ca metoda.

Elaborarea eseului
◼Inainte de a incepe sa scrieti, adunati-va notitele, citatele, materialele studiate, etc, si incercati sa

schitati un plan.
◼Lucrarea propriu zisa trebuie sa cuprinda:

◼Premiza. Eseul trebuie sa se bazeze pe o premiza de la care porniti si pe care trebuie sa o demonstrati

prin argumentatia din cuprinsul lucrarii.

◼Introducerea. Aici veti dezvolta ideile mentionate in premiza, veti contextualiza tema aleasa; veti

arata care este specificitatea culturala sau istorica; veti exprima coordonatele (metoda) cercetarii, etc.
◼Cuprinsul. Acesta trebuie sa cuprinda argumentatia lucrarii. Fiecare afirmatie trebuie

ilustrata/demonstrata prin citate bine alese, fie din critica, fie din textul ales pentru analiza.
◼Concluziile. Concluziile decurg din argumentatia aratata in cuprinsul lucrarii. Ele pot sa infirme, sau

sa confirme premiza de la care ati plecat initial.

Editarea eseului
◼Modul in care va prezentati lucrarea din punct de vedere formal denota capacitatea de organizare si
tine de conduita cercetarii.
◼In finalul eseului trebuie sa apara obligatoriu bibliografia cu care ati lucrat. De asemenea, daca
exista note, acestea pot aparea in cuprinsul, sau la sfarsitul lucrarii.
◼Eseul trebuie sa nu depaseasca 2-3 pagini dactilografiate la computer, scrise cu caracter standard,
Times New Roman, 12”, Justified, la 1.5 randuri.

OBSERVATII
◼Indicatile prezentate sunt elaborate in detaliu in cartea Eseuri si dizertatii. Metodologia crearii unei
lucrari stiintifice.
◼Lucrarea are ca termen limita data de 20 ianuarie 2006 (ultimul curs). Dupa aceasta data nu mai
primesc lucrari!
◼Eseul reprezinta 1/3 din nota finala.
TEORIA LITERATURII CURS 12

Arhetipul literar. Conceptul de anima si persona la Jung. Arhetipul la Frye.

Premizele criticii arhetipale

◆Literatura este expresia unei experiente universale peste timp si cultura, intalnita in structuri
coerente, mituri si simboluri, numite arhetipuri.
◆Literatura dezvaluie un depozit de imagini universale denumit de Jung “inconstient colectiv”.
◆Literatura se axeaza, asadar, pe patternuri recurente si analogiile lor cu povestile, visele, ritualurile si
miturile.
◆Scopul ultim al acestei abordari este de a dezvalui prin analiza literara arhetipuri dincolo de cultura si
ajuta la dezvaluirea semnificatiei acestora.
Metoda abordarii
◆Studierea structurilor mitului, imaginilor, simbolurilor si a altor arhetipuri care apar.

•combinarea elemente de antropologie, psihologie, istorie, religie comparata, in incercarea de a

demonstra cum imaginatia individuala este tributara memoriei collective, identificandu-se astfel
simboluri comune, imagini, etc.
•identificarea arhetipurilor care evoca un raspuns universal.

Notiunea de arhetip si relatia acestuia cu mitul

◆Arhetip: model original din care toate persoanele, obiectele, ori conceptele similare sunt derivative,
copiate, emulate. Se refera la forma fundamentala a stilului, metodei, standardului respectiv.
◆Desi fiecare popor are propria mitologie care se reflecta in legende, folclor, ideologie, etc, mitul este
in esenta, universal.
◆Teme si motive similare se regasesc in diferitele mitologii ale popoarelor separate temporal si spatial
dar prezinta aceeasi semnificatie, dar tind sa serveasca functii culturale similare.
◆Aceste motive si imagini se numesc arhetipuri. Mai simplu aceste arhetipuri sunt simboluri
universale.
Arhetipul la Jung
◆Cea mai mare influenta in critica arhetipala a avut-o opera lui Jung, fost student al lui Freud.
◆Principala contributie a lui Jung la critica arhetipala este teoria sa despre memoria rasiala si
arhetipuri.
◆Jung a dezvoltat teoriile freudiene despre inconstientul personal, afirmand ca dincolo de acesta,
exista un strat primar, colectiv, pe care il mostenim cu totii in psihismul nostru (inconstientul colectiv)
◆arhetipurile nu sunt structuri de gandire/ psihice mostenite ca atare, ci, mai degraba sunt predispozitii
care ne fac sa raspundem intr-un mod similar anumitor stimuli.

Umbra. Persona. Anima

◆O contributie majora a lui Jung este aceea a individuatiei in relatie cu arhetipurile umbrei, persona,
anima
◆Umbra:componenta structurala mostenita a psihicului uman. Reprezentari simbolice ale arhetipului
umbrei: Iago (Shakespeare), Satan(Milton), Mefisto( Goethe).
◆Anima: reflectarea elanului vital din fiinta umana; principiu feminin al psihicului uman; partea opusa
a psihicului unui barbat; figuri representative ale anima: Beatrice a lui Dante, Elena din Troia
◆Persona: mediaza relatia intre ego-ul nostru si lumea reala; masca pe care o purtam cu totii, rolul pe
care-l jucam in fata celorlalti, personalitatea nostra sociala.

Motive sau structuri arhetipale

◆motivul creatiei- motiv arhetipal fundamental
◆motivul nemuririi-cunoaste doua forme narative de baza:
•evedarea din temporalitate, intoarcerea edenica, starea de perfectiune de care se bucura principiile m
si f inainte de caderea tragica in pacat
•ciclicitatea temporalitatii: tema mortii si a regenerarii vesnice.
◆arhetipul eroului(arhetipul transformarii si al caintei)
◆calatoria (initiatica ori nu)
• separarea
•transformarea
•intoarcerea
◆ eroul care se sacrifice

Arhetipurile si genurile
◆In ultima instanta, pe langa ocurenta lor la imagini si simboluri, arhetipurile se mai pot intalni in
combinatii mai complexe, precum genurile si speciile literare, in conformitate cu fazele ciclului
anotimpurilor (cf. Northop Frye, Anatomia criticii)
•mitosul primaverii: comedia
•mitosul verii: romantul
•mitosul toamnei: tragedia
•mitosul iernii: satira
Arhetipuri literare

◆APA- misterul creatiei, reinvierea, purificarea, fertilitatea. Conform lui Jung, apa este cel mai comun
simbol al inconstientului.
◆marea : originea vietii, a existentei, mister spiritual si infinitate, etc

◆SOARELE- energie creative, constiinta(intelepciune, viziune spirituala), principiul patern masculine/

luna-pamantul= principii feminine.

◆CULORI

•rosu : sacrificiu, dezordine, pasiune violenta

•alb(multivalent) + puritate, inocenta, atemporalitate
•negru: haos, mister, necunoscut, intelepciune primara, melancolie
Ate arhetipuri (cercul, oul, Yin-Yang, sarpele, numerele, femeia arhetipala, inteleptul, gandirea,
copacul, etc)
Bibliografie orientativa
◆Ivan Eseev: Enciclopedia semnelor si simbolurilor culturale, Amarcord, Timisoara 1999
◆Northop Frye: Anatomia criticii, trad. de Domnica Sterian şi M. Spãriosu, Univers, Bucureşti, 1972.
◆C. G. Jung: In lumea arhetipurilor, Jurnalul literar, Bucuresti, 1994
 ANUL I TEORIA LITERATURII

Pentru activitatea la curs, bibliografia minimă necesară (până la cursul 6) este următoarea:

1. GEORGE CĂLINESCU, Tehnica criticii şi a istoriei literare, în volumul Principii de estetică, Bucureşti,
Editura pentru literatură, 1968, pp. 74-99.

2. GERARD GENETTE, Critică şi poetică, în volumul Figuri, trad. Angela Ion şi Irina Mavrodin, Bucureşti,
Editura Univers, 1987, pp. 273-276.

3. TUDOR VIANU, Definiţia operei, în volumul Tezele unei filosofii a operei, publicat în Postume, Bucureşti,
Editura pentru literatură universală, 1966, pp. 170-173.

4. ROMAN JAKOBSON, Lingvistică şi poetică, în volumul Probleme de estetică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1964.

5. JAAP LINTVELT, Instanţele textului narativ literar, în volumul Punctul de vedere. Încercare de tipologie
narativă, Ed. Univers, 1994.

În ceea ce priveşte activitatea scrisă pentru cursul de Teoria literaturii, temele necesare până la cursul 6 (Post-
Structuralismul) sunt următoarele:

1. Comentaţi următorul citat:

„Opera este produsul finalist şi înzestrat cu valoare al unui creator moral, care, întrebuinţând un material şi
integrând o multiplicitate, a introdus în realitate un obiect calitativ nou, imutabil şi ilimitat simbolic în cazul
operelor artei.” (TUDOR VIANU).

2. Comentaţi textul lui Jaap Lintvelt (Instanţele textului narativ literar), raportat la modelul structuralist.

3. Studiile culturale au analizat cultura ca având o puternică influenţă asupra societăţii prin persuasiune. Dacă
textul este influenţat, aşadar, de raportul cu societatea, literatura nu mai este privită ca fiind aplecată exculsiv
asupra textului. În această ordine de idei, studiile culturale nu sunt ameninţate? Cum facem distincţia între ceea
ce este de valoare şi ceea ce nu este în literatură?

NOTĂ: analizele nu trebuie să depăşească o jumătate de pagină.

Intrebari tip A

1. Noii critici practicau o critica:

a. psihanalitica
b. feminista
c. formalista
d. marxista

2. Unul din dezavantajele acestui tip de critica este ca tinde sa ofere o perspectiva prea subiectiva
asupra textului literar analizat:

a. toate abordarile sunt subiective

b. critica istorista
c. critica receptarii
d. critica formalista
3. In analiza unui text literar X, urmariti conflictul dintre mentalitatea moderna si cea traditionalista,
in mod specific punand pe prblema casatoriilor aranjate; totodata reliefati si modul in care societatea
romaneasca priveste astazi aceasta practica. Abordarea pe care o folositi este:

a. feminista
b. nou istorism
c. formalism/noua critica
d. Marxism

Intrebari tip B

1. Ce inseamna panopticism?
2. Ce inseamna complexul lui Oedip?
3. Ce inseamna arhetip?

Bibliografie generală

NOTĂ: Aceasta bibliografie a stat la baza conceperii cursului si ofera o perspectiva

mai complexa asupra teoriei literare. Bibliografia minimala obligatorie este cea care insoteste
fiecare curs.

1. Aristotel, Poetica, studiu introductiv, traducere şi comentarii de D. M. Pippidi, Ediţia a III-a,

Editura IRI, 1998.
2. Bahtin, Mihail, Probleme de literatură şi estetică, Editura Univers, 1982.
3. Balotă, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze româneşti şi străine, Editura Minerva,
1976.
4. G. Călinescu, Universul poeziei, Minerva, 1971.
5. G. Călinescu, Pagini de estetică, Editura Albatros, 1990.
6. ***, Ce este literatura ? Şcoala formală rusă, Univers, 1983.
7. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Minerva, 1988 (ed. a II-a, Editura Polirom, 1998).
8. Culler, Jonathan, Teoria Literara, traducere de Mihaela Dogaru, Ed. Cartea Romaneasca,
2003.
9. Duda, Gabriela, Introducere în teoria literaturii, Editura ALL, 1998.
10. Eagleton, Terry, Literary Theory, an Introduction, Blackwell, 1983.
11. Genette, Gerard, Introducere în arhitext. Ficţiune şi dicţiune, Univers, 1994.
12. Lintvelt Jaap, Punctul de vedre; Incercare de tipologie narativa, Univers, 1994.
13. Lodge, David & Wood, Nigel, Modern Criticism and Theory, a Reader, 2nd Edition, Longman,
2000.
14. Lehtonen, Mikko, Cultural Analysis of Texts, Sage Publications, 2000
15. Marino, Adrian, Hermeneutica ideii de literatură, Editura Dacia, 1987.
16. Newton, K.M., Theory into practice, a Reader in Modern Literary Criticism, Macmillan, 1922
17. Marino, Adrian, Biografia ideii de literatură, vol. 1-6, Editura Dacia, 1991-2000
18. Ricoeur, Paul, Metafora vie, Univers, 1984.
19. Tomaşevski, Boris, Teoria literaturii. Poetica, Univers, 1973.
20. T.Vianu, Tezele unei filosofii a operei, in vol. Postume , EPL 1966, sau Opere 7, Ed. Minerva ,
1978.
21. T. Vianu, Arta prozatorilor români, Ed. Albatros, 1977.
22. Weedon, Chris, Feminisms, Theory and the Politics of Difference, Blackwell Publishers, 2000
23. Wellek, René şi Warren, Austin, Teoria literaturii, Univers, 1968.
24. Wellek, René, Conceptele criticii, Univers, 1970.