ROLUL IMAGINII DE TELEVIZIUNE ÎN INFLUENŢAREA

COMPORTAMENTULUI ELEVILOR
- Referat -

Prof. Dirig. Cucu Paul-9K

Lumea se schimbă cu o rapiditate extraordinară, mass-media pătrunde în viaţa

fiecăruia dintre noi, copleşindu-ne prin informaţie, comunicaţia este rapidă, prin telefon, fax,
internet. Mijloacele de comunicare în masă influenţează într-un grad foarte mare omul, ele
fiind nu numai mijloace de informare, ci şi de formare şi de adaptare a omului la noile idei,
obiceiuri sau mode. Omul modern se apleacă mai mult spre publicitate, radio şi televiziune,
care sunt detinătorii şi creatorii de valori bine cotate.

Lăsându-şi amprenta asupra unor segmente diferite de public, mijloacele de

comunicare în masă influenţează atât prin dispozitive naţionale, cât şi prin activitatea unor
procese inconştiente, ca urmare a răspunsului la intenţiile sursei sau pur şi simplu întâmplător.
Impactul pe care televiziunea îl are asupra oamenilor se produce din cauză că aceştia
doresc să fie la curent cu ultimele norme sociale şi cu cele mai recente evenimente. Unul
dintre segmentele de public uşor de persuadat îl reprezintă copiii şi adolescenţii. Imaginea
reprezintă mijlocul cel mai eficient de influenţare a comportamentului uman, iar prin faptul că
televiziunea se bazează în primul rând pe imagine, acest mijloc de comunicare devine cu atât
mai important în viaţa noastră şi a copiilor pe care îi educăm.
Ne vom opri la influenţa pe care o au emisiunile de divertisment de tipul “Trăzniţi în
NATO”, “În puii mei” asupra elevilor, atât din ciclul primar, cât şi din cel gimnazial. Elevii
mediocri, care provin din familii în care părinţii, fie ca au un nivel scăzut de pregătire, fie ca
au o atitudine indiferentă sau chiar ostilă faţă de învăţătură, găsesc în imaginea unor
personaje ca Pupăză, Gogoaşa şi alţii, “modele” comportamentale, adoptând cu uşurinţă ticuri
verbale şi comportamentale. Li se pare absolut normal să vorbească şi să se comporte
ca personajele pe care le văd la televizor, se amuză atunci când întâlnesc în viaţa de zi cu zi
oameni beţi, care vorbesc indecent, care seamănă cu “idolii” lor, ridicând prostia şi
vulgaritatea la rang de model comportamental.
Spre deosebire de această categorie de elevi există alta, a elevilor buni şi foarte buni,
care discern binele de rău, considerând eroii acestor emisiuni drept personaje negative, al
căror comportament şi limbaj trebuie evitate. Elevii care adoptă limbajul, atitudinea şi
comportamentul unor personaje precum cele menţionate mai sus, găsesc aceste tipuri de
emisiuni de divertisment, interesante, grozave, fiindcă adulţii din familia lor urmăresc astfel
de emisiuni şi le consideră foarte bune. Tocmai de aceea, educaţia acestor elevi trebuie să
pornească de la educaţia părinţilor.
Un rol important în acest sens, revine cadrelor didactice care îndrumă colectivele de
elevi: învăţătorilor (pentru ciclul primar) şi profesorilor diriginţi (pentru ciclul gimnazial),
care trebuie să cultive dragostea de învăţătură şi de muncă, dragostea de părinţi şi de ţară,
respectul pentru valorile morale, să imprime copiilor înţelepciune, cumpătare, spirit de
dreptate şi curaj.
Generaţiile tinere par confiscate definitiv de audiovizual. Acestea sunt veritabile
generaţii telefage, altfel spus, mâncătoare de televiziune. Astăzi nu poate fi concepută viaţa
fără televizor, iar televiziunea este una dintre cele mai populare ale secolului nostru. Influenţa
ei este cu atât mai mare, cu cât uzează de două „arme”: sunet şi imagine.
 Copiii nu urmăresc doar emisiuni pentru copii, ci sunt atraşi mai degrabă de emisiunile
care le sunt interzise. Atracţia spre astfel de emisiuni este cu atât mai mare, cu cât numărul
înscris în bulina roşie este mai mare. Aşa se face că filmele horror sau thriller sunt vizionate şi
de elevii din clasele primare şi gimnaziale, care impresionaţi de scenele violente, de valurile
de sânge, de numărul morţilor şi de bătăile crâncene povestesc în pauze secventele care i-au
impresionat, dar mai ales încearcă să imite violenţa şi agresiunea unor personaje care devin,
pentru ei, modele. O colaborare mai strânsă a şcolii cu familia ar putea avea drept rezultat o
selecţie mai riguroasă a emisiunilor pentru copii şi o mai mare supraveghere din partea
părinţilor în ceea ce priveşte timpul petrecut de elev în faţa televizorului.
Chiar dacă televizorul rămâne „un rău necesar”, elevii noştri trebuie convinşi că
niciodată televiziunea nu a născut şi nici nu va naşte intelectuali sau oameni cultivaţi. Aceştia
se formează exclusiv prin lectura cărţilor, prin studiu îndelungat.
Nu negăm faptul că putem vedea pe micul ecran lucruri interesante (pentru elevi sunt
recomandate: spectacolele, emisiunile pentru copii, desenele animate, uneori dezbateri şi mese
rotunde), însă ele nu pot suplini cărţile. Televizorul ne umple viaţa, dar cartea îi dă sens.
Această diferenţă este esenţială şi imposibil de ignorat. Oricât de bine realizată şi sugestivă ar
fi imaginea, fără cuvânt rămâne incompletă. Cuvântul este cel care zideşte!