Neurofiziologia sistemului

Cercetătorii au descris mai multe substanţe („neuromediatorii”) care activează

anumite căi de transmitere nervoasă şi stimulează, astfel, anumite zone din creier
asociate cu funcţii precise, dar şi cu stări şi reacţii complexe. Prezenţa acestor
substanţe este absolut necesară, ele ducând, la fel ca într-un computer, informaţia
dintr-o parte în alta a sistemului şi conectând diverse zone ale creierului între ele.
Principalii neurotransmiţători sunt: acetilcolina, aminele biogene (dopamina,
noradrenalina, serotonina), aminoacizii (acidul gamma-aminobutiric- GABA şi
glutamatul) şi neuropeptidele (encefalinele, somatostatina, vasopresina). Nivelul
fiecăreia din aceste substanţe poate fi crescut sau scăzut prin prezenţa altor
substanţe (agonişti sau antagonişti), ele având un rol esenţial în buna desfăşurare a
proceselor neurologice. Importanţa neuromediatorilor este dată de faptul că în
întreg sistemul nervos există receptori pentru aceste substanţe, iar atunci când
mediatorul se cuplează la receptor, încep să fie activate căile sale specifice (ca şi
cum s-ar deschide dintr-o dată, toate uşile) şi au loc în bune condiţii toate
mecanismele implicate în funcţiile nervoase superioare.

Acetilcolina influenţează funcţiile legate de memorie şi cunoaştere, inclusiv

reprezentarea tridimensională a obiectelor în spaţiu. Nivelul său în creier scade
foarte mult în cazul bolilor degenerative în care apar deteriorări grave ale memoriei
şi recunoaşterii obiectelor, cum este demenţa Alzheimer. De aceea, în această boală
se recomandă administrarea de precursori de acetilcolină, cum ar fi lecitina şi
colina. Ele se găsesc din abundenţă în alimente precum: lapte, ouă, grâu integral,
soia, linte, mazăre, fasole mung, varză, alune, arahide, drojdie de bere.

Dopamina este un mediator cu rol foarte important în desfăşurarea activităţii

motorii; de aceea, în boala Parkinson, în care nivelul de dopamină scade, apar mari
probleme în desfăşurarea mişcărilor (lentoare, tremurături, rigiditate). Un nivel
normal de dopamină asigură o viteză normală de reacţie la diferiţi stimuli. În
schimb, suprastimularea acestei căi neuronale printr-un exces de dopamină, ar
putea duce la comportamente bizare, excentrice, la gândire excesivă şi delirantă şi
emoţii foarte puţine (cum se întâmplă în schizofrenie). Se consideră că dopamina
este esenţială în apariţia stărilor de determinare, motivare, plăcere, euforie,
perseverenţă, de aceea este una din substanţele ,,cheie” necesare creierului pentru a
avea stări de mulţumire şi fericire. Tot dopamina are un rol important şi în funcţia
sexuală şi libidou, acţionând mai ales la nivelul centrului activităţii sexuale din
hipotalamus. Deci, ea este principala substanţă care ne îndeamnă să facem
dragoste. Dopamina se produce în creier, pornind de la aminoacizii fenil-alanină şi
tirozină. Dopamina urmează un ciclu de transformare chimică, din ea formându-se
apoi noradrenalina şi în final adrenalina.

Noradrenalina are un rol foarte important în menţinerea dispoziţiei (deficitul său

duce la stări de depresie), în concentrare şi atenţie, dar şi în învăţare şi memorare.
Ea este produsă de glandele suprarenale, ajutând la reglarea tensiunii arteriale
scăzute şi la contracţia inimii şi a muşchilor netezi din organele interne, care
realizează digestia, tranzitul intestinal şi diferitele mişcări imperceptibile care au
loc în interiorul organelor.

Serotonina (5-hidroxi-triptamina) este o amină biogenă cu rol în creşterea

sensibilităţii la şocuri (ne ajută să fim „cu ochii în patru”, precauţi, când e nevoie
de o atenţie sporită). Se consideră că, asemenea adrenalinei, ea ne ajută să ne
adaptăm în situaţii de stres. Când avem prea puţină serotonină, putem deveni
iritabili, agresivi şi violenţi sau se pot manifesta chiar tendinţe suicidare. Un nivel
normal de serotonină ne ajută să nu fim depresivi, să avem un somn profund şi o
memorie bună. Efectul său este cumva antagonist cu cel al dopaminei, ea inhibând
centrul sexual hipotalamic şi deci, scăzând libidoul. Cu toate acestea, unii
cercetători o numesc „hormon al fericirii şi mulţumirii”, spunând că este implicat
în chimia dragostei. Ea este sintetizată în organism, pornind de la aminoacidul
esenţial triptofan. Creierul feminin, supus fluctuaţiilor hormonale, produce mai
puţină serotonină decât al bărbatului, ceea ce predispune femeile la depresie şi
tulburări de somn şi dispoziţie. Pentru a combate aceste neajunsuri, ele trebuie să
consume cantităţi mai mari din alimentele care conţin precursori naturali de
serotonină: ciocolată, lapte, banane, cartofi, orez.

Acidul gamma-aminobutiric (GABA) are efecte anticonvulsivante şi sedative.

Acidul glutamic şi aspartic au, la nivelul sistemului nervos, roluri în cunoaştere şi
memorare.

Dintre neuropeptide, encefalinele sunt substanţe cu efecte analgezice,

asemănătoare cu morfina, iar somatostatina are rol în procesele de memorare.
Cum putem creşte nivelul acestor substanţe în creierul nostru, mai ales când apar
simptome de deficit?

În general, deficitele neuromediatorilor devin evidente, prin apariţia diverselor

probleme neurologice şi de comportament, iar medicina alopată tratează aceste
probleme prin medicamente de sinteză, care au, însă, destule reacţii secundare. Una
din modalităţile lipsite de riscuri este consumul de suplimente naturale care sunt
precursoare ale neuromediatorilor, mai ales ale dopaminei şi serotoninei,
considerate ca având un rol ,,cheie” în apariţia şi manifestarea stărilor de fericire.
Sursele naturale de fenil-alanină sunt: drojdia de bere, soia, mazărea, fasolea,
lintea, seminţele de floarea-soarelui şi de susan, germenii de grâu şi de secară,
ovăzul, arahidele şi migdalele, unele lactate şi brânzeturi. Tirozina se găseşte, şi ea,
în aceleaşi alimente: drojdie, brânză parmezan, soia, mazăre, alune. În lanţul
chimic de sinteză a dopaminei, din tirozină se formează L-dopa
(dihidroxifenilalanină), iar din aceasta, dopamină. L-dopa natural se găseşte în
păstăile şi seminţele de bob (Vicia faba), o specie de fasole consumată mai ales în
lumea arabă. Dacă vrem să consumăm acest aliment, trebuie să fim precauţi la
început şi să ne testăm toleranţa, deoarece există unele persoane care nu au enzime
care să îl digere, şi la care poate apare anemie hemolitică în urma includerii sale în
alimentaţie.
În afara acestor neuromediatori, se consideră că în apariţia stărilor de fericire, un
rol important îl au şi endorfinele, substanţe naturale produse în corp, care scad
percepţia durerii şi anxietatea şi îmbunătăţesc imunitatea. Ele sunt produse natural
în corp, în timpul exerciţiilor fizice, masajului sau meditației, când râdem sau când
facem dragoste, dar şi atunci când suntem expuşi la lumină puternică. De
asemenea, se consideră că ardeiul iute şi ciocolata pot creşte nivelul nostru de
endorfine şi, ca urmare, stările de fericire.
În concluzie, stările noastre psihice sunt dependente de felul în care funcţionează
creierul nostru şi le putem transforma în bine, prin realizarea acelor activităţi şi
prin consumul acelor alimente ce refac rezervele de substanţe necesare creierului.