Subiectul I
În două zile caisul s-a îmbrăcat în bumbacul selenar și a stat în geamul meu -
prevestitor de bine - ca o panoplie cu mii de steaguri mărunte ca niște roiuri de
fluturi albe, spânzurate în aer deasupra tulpinii.
- Sunt rufele spălate azi-noapte, ale stelelor, întinse ca să se usuce și uitate pe
ramuri - șoptește Gnomul eu, pe care-l văd ieșind cu barba încâlcită și cu
catifeaua hainelor tăvălită, din desișul sufletului meu, atent la basme și povești."
3. Precizează modul și timpul verbului subliniat din enunțul: pe care-l văd ieșind.
Subiectul II
a. Adi tace.
d. Profesoara zâmbește.
e. El poartă ochelari.
3. Taie intrusul din seriile date, știind că acestea ar trebui să conțină doar
sinonime.
a. agasat, enervat, iritat, păcălit, sâcâit;
Subiectul III
„După trei zile am început școala și am văzut-o din nou pe Phoebe. Eram
amândouă în aceeași clasă. Mai toți copiii de la noua mea școală vorbeau
repede, erau gătiți cu haine noi și purtau aparat dentar. Majoritatea fetelor aveau
părul la fel, adică «bob» (așa numeau ele tunsoarea aceea), până la umeri, cu
bretonul lung, și tot scuturau din cap ca să-și dea bretonul din ochi. [...] Una
dintre fete, Mary Lou Finney, rostea niște cuvinte foarte ciudate. De pildă,
uneori exclama din senin «Atotputernice!» sau «Minte de vițică». Nu pricepeam
ce vrea să spună. Pe urmă mai erau două fete, Megan și Christy, care tot săltau
pe loc [...], apoi era Beth Ann, o fată foarte alintată, și Alex cel îmbujorat. Mai
era și Ben, care cât era ziua de lungă desena caricaturi. Și domnul Birkway, un
profesor de literatură cam ciudat. Și mai era Phoebe Winterbottom. [...] Phoebe
era o fată și stătea timp singură. Avea o față drăguță, rotundă și ochi , de
culoarea cerului senin. Fața ei drăguță și rotundă era încadrată de niște cârlionți
scurți de păr galben-galben, cum e păpădia.”
Subiectul IV