Profesor coordonator:

Cojocariu Adrian
Student:
Moisii Mihail
Grupa 2 An1
CUPRINS….
• 1.Ce este contractia musculara?..
• 2.Tipurile de
contractii:izotonica,izomerica,izokinetica.
• 3.Miofibrilele:miozina si actina, troponina
şi tropomiozina
• 4.Mecanisme ale contractiilor musculare
Ce este contractia musculara?..
• Contractia musculara este un proces complex, ce
presupune o succesiune de trei procese: transmiterea
excitatiei pe calea nervoasa, deci comanda contractiei,
cuplarea excitatiei cu contractia si contractia musculara
propiu-zisa. Cu cat excitantul este mai puternic, cu atat
numarul unitatilor motorii care raspund va fi mai mare si
deci contractia mai puternica. Antrenamentul de forta
este metoda prin care putem creste forta contractiei
musculare.
 Contractia izotonica
• Este efectuata de catre muschiul de care
atarna o greutate. In cursul contractiei,
lungimea se reduce, tensiunea ramanand
nemodificata. Contractiile izotonice sunt
caracteristice deplasarii membrelor in
procesul de mers, ridicarilor de greutati de
valoare constanta
 Contractia izometrica
• Se produce cand muschiul care se
contracta este fixat la ambele extremitati.
Astfel lungimea fibrelor nu se modifica in
timpul contractiei; se produce insa
cresterea tensiunii musculare. Muschii
antigravitationali, care intretin postura,
muschii masticatori in procesul de zdrobire
a alimentelor, efectueaza contractii
izometrice.
 Contractia izokinetica
• Este un tip de contractie dinamica in care
muschii se contracta la capacitate maxima
pe intreaga amplitudine de miscare.
Studiile comparative arata ca
antrenamentul cu contractii izokinetice
dezvolta mai repede forta musculara decat
cel cu contractii izotonice.
 Miofibrilele
• Miofibrilele se dispun paralel cu axul longitudinal al fibrei musculare
striate, fiind alcătuite dintr-o alternanță de discuri clare și întunecate
(situate la același nivel) ce conferă fibrei musculare aspect striat. În
mijlocul discului clar se află membrana Z întunecată care
solidarizează miofibrilele în timpul contracției musculare. Miofibrilele
sunt constituite din unități mai mici , denumite miofilamente
contractile, de natură proteică (actina și miozina).
• Discul clar este alcătuit din miofilamente de actină, lungi și subțiri.
Acestea se inseră cu un capăt pe membrana Z, iar cu al doilea
capăt liber pătrund printre miofilamentele de miozină, care sunt
scurte și groase. Unui miofilament de miozina îi corespund șase
miofilamente de actiă.
 Miozina
• Proteină de tipul globuline
lor, care se găsește în țes
utul muscular, având rol i
mportant încontracția mu
sculară
Actina
• proteina care se gaseste
in muschi, avand rol in
contractia acestora.
• Proteine reglatoare
Tropomiozina este
inclusă în structura actinei
şi împiedică cuplarea
actinei cu miozina în
repaus.
Troponina se află
poziţionată de-a lungul
filamentului de actină şi
este formată din trei
subunităţi. Pe una dintre
acestea se fixeaza ionul
de Ca, ceea ce determină
în final realizarea
contracţiei musculare
 Mecanisemele contratiilor
musculare
• Contractia musculara se realizeaza prin
doua mecanisme: cuplarea excitatie –
contractie si deplasarea miofilamentelor.
 Cuplarea exitatie-contractie
• Cuplarea excitatie – contractie sau cuplarea electromecanica este
mecanismul prin care excitatia muschiului este convertita in contractia lui.
Aceasta cuplare este realizata de ionii de calciu eliberati in sarcoplasma
fibrei musculare excitate.
• Sarcoplasma muschiului in repaus este practic lipsita de ioni de Ca++,
deoarece acesta este depozitat in veziculele reticulului sarcoplasmic. In
absenta calciului si in prezenta ATP, proteinele reglatoare – troponina si
tropomiozina – inhiba asocierea actinei cu miozina si deci formarea
actomiozinei (proteina musculara contractila).
• Atunci cand sarcolema fibrei musculare este parcursa de o unda de
excitatie se produce eliberarea in sarcoplasma a ionilor de calciu din
reticulul sarcoplasmic; cantitatea eliberata depinde de numarul undelor de
excitatie pe unitatea de timp. Acesti ioni blocheaza actiunea inhibitoare a
proteinelor reglatoare si initiaza deplasarea miofilamentelor, care duce la
scurtarea muschiului.
 Deplasarea miofilamentelor
• Fiecare filament de miozina este inconjurat de 6 filamente de actina si este
legat de acestea prin niste mici punti transversale. Cand un impuls nervos
ajuge la nivelul unitatilor motorii, el va stimula intreaga fibra, producand
modificari chimice care permit filamentelor de actina sa se uneasca cu
puntile filamentelor de miozina. Fiecare molecula de miozina din filamentul
gros este formata din doua formatiuni - cozi alungite infasurate una in jurul
celeilalte. La partea terminala a cozii se gaseste capul, cu care filamentul
de miozina se prinde de cel de actina si "trage". Acest cap, are o asezare
oblica fata de filamentul de actina. Actiunea celor doua filamente contractile
ale fibrei musculare rezulta intr-o alunecare a acestora una pe langa
cealalta, ceea ce faciliteaza suprapunerea partiala a filamentelor de actina
si miozina.. Aceasta miscare de translatie scurteaza (contracta) muschiul,
producand forta.
• Cand stimularea inceteaza, filamentele de actina si miozina se separa, iar
muschiul revine la lungimea de repaus. Pentru a se obtine tensiune maxima
in muschi, contractia trebuie sa fie initiata atunci cand muschiul se gaseste
la lungimea de repaus, ceea ce va permite cuplarea
 Mecanismul biochimic al
contractiei musculare
• In stare de relaxare capetele libere ale filamentului de actina se
suprapun mai putin peste filamentele de miozina. In contractie
acestea se suprapun complet peste filamentele de miozina.
Conform teoriei mecanismului glisant aceasta alunecare a
filamentelor de actina este cauzata de forte mecanice, chimice,
electrostatice generate de interactiunea unor punti transversale
existente intre filamentele de miozina si actina. In repaus fortele de
alunecare de (glisare) dintre actina si miozina sunt inhibate. Cand
insa un potential de actiune travereseaza membrana fibrei
muscularese elibereaza mari cantitati de calciu ionic in sarcoplasma
din jurul miofibrilelor astfel sunt activate fortele dintre filamente si
incepe contractia. Pentru ca procesul sa continue este nevoie de
energie din produsii fosfat-macroergici (ATP ci CP). Reactiile
chimice ce au loc in timpul contractiei in timpul caruia se elibereaza
energie se desfasoara schematic in felul urmator:
• ATP→ADP + P + energie contractila
• 1) CP→C + P + energie pentru resinteza ATP
• CP + ADP→ATP + creatina
• 2) glucoza→ 2M acid lactic + energie pentru resinteza
CP:creatina + P→CP
• Trecerea glucozei in acid lactic este anaeroba.
• acid lactic→CO2 + H2O + energie
• 3) C + P→CP

• Sub controlul enzimelor in cursul contractiei musculare

reactiile chimice cuplate in trepte elibereaza energie
calorica redusa la temperatura corpului.