Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

ALCHINE

Definiţie, clasificare, nomenclatură

Alchinele sunt hidrocarburile care conţin una sau mai multe triple legături în moleculă.
Compuşii nesaturaţi care conţin în molecula lor atât legături triple cât şi duble se numesc enine.
Alchinele aciclice prezintă o nesaturare echivalentă egală cu de două ori numărul triplelor
legături prezente în moleculă. Ca şi combinaţii ale carbonului cu hidrogenul, alchinele aciclice cu o
singură triplă legătură în moleculă prezintă o formulă moleculară generală CnH2n-1.
Alchinele se pot clasifica după:
- numărul triplelor legături din moleculă;
- natura sistemelor ciclice sau aciclice din moleculă.
Nomenclatura alchinelor se formează prin înlocuirea terminaţiei „an” a denumirii
hidrocarburii saturate cu aceeaşi catenă de atomi de carbon prin terminaţia „ină”, precizându-se şi
poziţia triplei legături în moleculă. Catena este numerotată în aşa fel încât legăturile triple să
primească cele mai mici numere posibile. Dacă în moleculă sunt prezente două sau mai multe triple
legături la terminaţii se adaugă particulele multiplicative „di”, „tri”, „tetra” etc., terminaţiile
devenind „-adiină”, „-atriină” etc. Denumirile generice a acestor hidrocarburi (liniare sau
ramificate) sunt „alchină”, „alcadiină”, „alcatriină” etc. Există şi posibilitatea nomenclaturii radical-
substitutive a alchinelor având ca şi compus de referinţă acetilena: alchil- sau arilacetilenă, pentru
alchine cu legătura triplă marginală, respectiv alchil(aril)-alchil’(aril’)-acetilenă, pentru alchine cu
tripla legătură nemarginală.
Exemple:
HCCH etină sau acetilenă
HCC-CH3 propină sau metilacetilenă
HCC-CH2-CH3 1-butină sau etilacetilenă
H3C-CC-CH3 2-butină sau dimetilacetilenă
HCC-C6H5 fenilacetilenă
HCC-CH2-CC-CH3 1,4-hexadiină
Hidrocarburile nesaturate aciclice neramificate având atât legături duble cât şi triple se
denumesc prin înlocuirea terminaţiei „an” din numele hidrocarburii saturate corespunzătoare cu
terminaţia „enină” (o legătură C=C şi o legătură CC), „adienină” (două legături C=C şi o legătură
CC), „atrienină” (trei legături C=C şi o legătură CC), „endiină” (o legătură C=C şi două legături
CC). Catena este numerotată în aşa fel încât numerele de poziţie cele mai mici posibile se dau
legăturilor duble şi triple chiar dacă aceasta implică un număr de poziţie mai mic unei legături triple
decât uneia duble. Dacă există o posibilitate de alegere, catena este numerotată în aşa fel încât
legăturile duble să primească cele mai mici numere posibile.
Exemple:
HCC-CH=CH-CH2-CH3 3-hexen-1-ină
H2C=CH-CH=CH-CCH 1,3-hexadien-5-ină
H2C=CH-CC-CH3 1-penten-3-ină sau metil-vinilacetilenă
H2C=CH-CCH butenină sau vinilacetilenă

Structură, reactivitate
Atomii de carbon ai triplei legături prezintă o hibridizare sp. Geometria celor doi orbitali
atomici hibrizi este liniară cu un unghi de 180 între legături şi cu cei doi orbitali p nehibridizaţi în
două planuri perpendiculare. Prin întrepătrunderea liniară a doi orbitali atomici hibridizaţi sp se
formează o legătură , iar prin întrepătrunderea paralelă a celor doi orbitali p se formează două
legături de tip  situate în planuri reciproc perpendiculare. Legătura  şi cele două legături 
formează tripla legătură carbon-carbon. Atât creşterea proporţiei de orbitali s în orbitalii sp de
legătură, care reduce în mod corespunzător lungimea legăturii , cât şi cele două legături 
1
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

determină o lungime de legătură mai mică pentru tripla legătură carbon-carbon, de aproximativ
1,20 Å, faţă de 1,34 şi 1,54 Å în legătura dublă respectiv simplă.
1 1 2
2
1 2
H  C  C H H C C  H

180 °
1,20 A

Coliniaritatea celor trei valenţe ale atomilor de carbon din tripla legătură, determinată de
hibridizarea sp a acestora, elimină prezenţa diastereoizomeriei „cis-trans” prezentă la alchene, iar
lungimea relativ mare a elementului structural ce cuprinde tripla legătură conduce la imposibilitatea
inserării acestuia într-un ciclu mai mic de opt atomi de carbon, fără a genera tensiuni angulare
importante. Astfel alchina cu cel mai mic ciclu cunoscut este ciclooctina.
Legătura triplă este nepolară în molecule simetrice şi este foarte puţin polară în molecule
nesimetrice. Legăturile duble sunt însă uşor polarizabile datorită mobilităţii mari a electronilor ,
polarizabilitatea acestora fiind mai importantă decât în cazul legăturilor duble carbon-carbon.
Aceasta face posibilă deplasarea unei perechi de electroni  la unul din atomii da carbon ai triplei
legături atât sub influenţa unui reactant electrofil, cât şi a unui reactant nucleofil, favorizând astfel o
reacţie de adiţie. Spre deosebire de dubla legătură din alchene, tripla legătură carbon-carbon dă cu
uşurinţă reacţii de adiţii nucleofile în cazul alchinelor, fapt explicat prin densitatea redusă de
electroni în jurul celor doi atomi ai triplei legături. In mod similar cu alchenele, alchinele dau reacţii
de adiţii electrofile şi radicalice. Sunt posibile de asemenea şi adiţii a căror mecanism de reacţie este
sincron, acestea fiind numite adiţii concertate. In mod similar cu alcanii, alchinele pot da şi reacţii
de substituţii radicalice. Datorită proporţiei relativ mari (50%) de orbitali s în orbitalii sp de legătură
a atomilor de carbon din tripla legătură, electronegativitatea acestora faţă de atomul de hidrogen va
fi mărită în acetilenă sau alchinele cu triple legături marginale. Aceasta va conduce la o polarizare a
- +
legăturii carbon - hidrogen în favoarea atomului de carbon C C H concretizată printr-un
moment dipolar de legătură cu valoarea de ~ 0,4 D. Astfel atomul de hidrogen al triplei legături
marginale din alchine va prezenta un caracter slab acid putând fi uşor substituit cu reactanţi
electrofili în cataliză bazică.
In concluzie alchinele dau reacţii de adiţii nucleofile, electrofile, radicalice, concertate şi
reacţii de substituţie la atomii de hidrogen ai triplelor legături marginale.

Proprietăţi fizice
Alchinele sunt molecule nepolare sau foarte puţin polare asociate intermolecular prin
legături foarte slabe de tip van der Waals sau prin legături slabe dipol-dipol. Punctele de fierbere şi
de topire ale alchinelor sunt scăzute, dar ceva mai mari decât ale alchenelor şi alcanilor cu acelaşi
număr de atomi de carbon. Ca şi în cazul alcanilor punctele de topire cresc într-o serie omoloagă
odată cu creşterea catenei şi implicit a masei moleculare. Punctele de topire sunt influenţate de
posibilităţile de „împachetare” a moleculelor în reţeaua cristalină, respectiv de simetria moleculelor.
Datorită faptului că în fază lichidă simetria moleculară are un rol mai puţin important decât în fază
cristalină solidă, punctele de fierbere vor creşte liniar cu masa moleculară.

2
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

Tabelul 1. Puncte de topire şi de fierbere a unor alchine

Denumire Formulă p.t. (C) p.t. (C)
Acetilenă HCCH -81,8 -84,0
Propină HCC-CH3 -101,5 -23,3
1-Butină HCC-CH2-CH3 -122,5 8,6
2-Butină H3C-CC-CH3 -32,2 27,2
1-Pentină HCC-CH2-CH2-CH3 -98,0 39,7
2-Pentină H3C-CC-CH2-CH3 -101,0 55,5
Densitatea şi indicii de refracţie ale alchinelor vor fi scăzute comparativ cu a altor compuşi
organici, ceea ce confirmă o slabă asociere intermoleculară în fază lichidă. Densitatea alchinelor
este mai mică decât cea a apei.
Alchinele sunt insolubile în apă şi foarte puţin solubile în solvenţi polari, sunt însă uşor
solubile în solvenţi nepolari (hidrocarburi) sau puţin polari (eteri, esteri, derivaţi halogenaţi:
tetraclorură de carbon, cloroform etc.). Datorită polarităţii legăturii carbon-hidrogen, acetilena şi
alchinele inferioare cu tripla legătură marginală prezintă o solubilitate crescută în apă sau alţi
solvenţi polari cum ar fi acetona. Astfel, un volum de apă dizolvă un volum de acetilenă la 18C, un
volum de alcool etilic dizolvă şase volume de acetilenă la 18C, iar un volum de acetonă dizolvă
douăzeci şi cinci de volume de acetilenă la 15C şi presiune atmosferică de 760 mmHg. Acest
fenomen poate fi explicat prin formarea unor legături slabe de hidrogen cu atomii de oxigen din
moleculele solventului polar.

H H3C CH3
R C C H O sau C O H C C H O C
alchine cu tripla H H3C acetona acetilena acetona CH3
legatura marginala apa
Acetilena este un compus instabil din punct de vedere termodinamic, la comprimare se descompune
prin explozie în carbon şi hidrogen (HCCH → 2C + H2). Din acest motiv se transportă în butelii
din oţel umplute cu azbest (o masă minerală poroasă) în care acetilena este dizolvată în acetonă la
presiune de 15 atm. Astfel, la 15C şi o presiune de 12 atm., un volum de acetonă dizolvă trei sute
de volume de acetilenă.
Proprietăţi chimice
Proprietăţile chimice ale alchinelor sunt determinate de prezenţa triplei legături carbon-
carbon şi de polaritatea legăturii carbon-hidrogen din acetilenă sau alchinele cu triplă legătură
marginală. Cele mai importante reacţii sunt cele de adiţie electrofile, nucleofile, radicalice şi
concertate la tripla legătură din alchine şi reacţii de substituţie la atomii de hidrogen ai triplelor
legături marginale.
Reacţii de adiţii la alchene
Reacţiile de adiţie electrofile (AE) decurg după un proces asincron. Reactantul electrofil
(notat cu X+) va ataca atomul de carbon cu densitate mărită de electroni al triplei legături polarizate
în prealabil formându-se un intermediar carbocationic. In a doua etapă de reacţie, acesta va
reacţiona cu un reactant nucleofil (Yˉ ) din sistem formându-se produsul de adiţie.

heteroliza
X Y X + Y
etapa I +Y
X + C C C C C C
- + etapa II
X X Y
carbocation

3
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

Datorită electronegativităţii mai mari a atomilor de carbon hibridizaţi sp ai triplei legături, alchinele
prezintă o reactivitate mai mică de cât alchenele faţă de reactanţii electrofili. Deci dubla legătură va
fi mai reactivă în reacţiile de adiţii electrofile decât tripla legătură carbon-carbon.

Adiţia halogenilor la alchine se poate realiza cu clor şi brom la întuneric în solvenţi nepolari
(solvenţi cloruraţi de tipul tetraclorurii de carbon, tetracloroetan sau chiar produsul tetrahalogenat
de reacţie).
solvent
Cl Cl
CCl4 sau C2H2Cl4 + Cl2
HC CH + Cl2 HC CH HC CH
intuneric
Cl Cl Cl Cl
1,2-dicloroetena 1,1,2,2-tetracloroetan
Adiţia clorului şi, în mod deosebit, cea a bromului la alchine este stereospecifică în trans ducând la
trans-dibromoderivaţi. Produsul dihalogenat de monoadiţie va prezenta o reactivitate mai mare
decât alchina, ca reactant primar, şi reacţia va fi condusă până la compusul tetrahalogenat. Din acest
motiv 1,2-dihalogenoalchena este greu de obţinut şi de izolat din amestecul de reacţie.
solvent Br Br
nepolar H3C Br + Br2
H3C C C CH3 + Br2 C C H3C C C CH3
intuneric Br CH3
Br Br
trans-1,2-dibromo-2-butena 2,2,3,3-tetrabromobutan
Adiţia hidracizilor la alchine are loc uşor cu formare de dihalogenoalcani chiar şi în cazul acidului
fluorhidric la temperaturi scăzute.
solvent Br
nepolar + HBr
HC C CH3 + HBr H C C CH3 H3C C CH3
intuneric 2
Br Br
2-bromopropena 2,2-dibromopropan
Acizii carboxilici mai tari, ca acidul acetic, se pot adiţiona la alchine în prezenţa catalizatorilor de
trioxid de bor (B2O3) sau acid fosforic (H3PO4), reacţia decurgând în fază lichidă sau de vapori la
temperaturi ridicate (350-400C) cu formarea acetatului de vinil. Reacţia poate avea loc şi în
prezenţa catalitică a unor săruri de mercur sau zinc. Aceasta este de fapt o reacţie de adiţie
nucleofilă în cataliză electrofilă a cationilor metalici de Zn2+ sau Hg2+.
cat. B2O3
HC CH + H O C CH3 H2C CH
sau H3PO4
O O C CH3
acid acetic O
acetat de vinil
Reducerea alchinelor poate fi realizată şi cu sisteme redox formate din donori de electroni – donori
de protoni, cum ar fi metale şi acizi. Reacţia este stereoselectivă conducând în principal la alchene
în trans, fără a fi observată reducerea acestora la alcani. Reacţia este aplicată în principal la alchine
fără triplă legătură marginală. Pot fi utilizate sisteme reducătoare: zinc şi acid clorhidric (Zn / HCl),
dar şi litiu sau sodiu în amoniac lichid (Li / NH3 (lq.); Na / NH3 (lq.)) sau sodiu şi alcooli (Na /
CH3OH).
Na / NH3 (l) H3C H [H]
H3C C C CH3 C C H3C CH2 CH2 CH3
reducere H CH3 n-butan
trans-2-butena

4
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

Reacţiile de adiţie nucleofile

Doar agenţii nucleofili prin heteroatomi de sulf sau azot se adiţionează direct la alchine cu
formarea derivaţilor vinilici corespunzători.
HC CH + HS CH3 H3C S CH CH2
metiltiol metil-viniltioeter

HC CH + HN(CH3)2 (H3C)2N CH CH2

dimetilamina dimetil-vinil-amina
In cazul reactanţilor nucleofili prin atomi de oxigen, mai puţin reactivi, adiţiile nucleofile sunt
posibile doar în prezenţa unor catalizatori electrofili de tipul cationilor unor metale tranziţionale ca:
Hg2+, Zn2+, Cd2+, Ni2+, Cu+ etc, când adiţiile nucleofile (AN) sunt de fapt reacţii ce decurg în
cataliză electrofilă după un proces asincron. Cationul metalului tranziţional (care este un catalizator,
nu un reactant electrofil) formează un complex  cu o pereche de electroni  ai triplei legături
carbon-carbon din molecula alchinei, favorizând polarizarea acesteia. Reactantul nucleofil (notat Nu
sau Nuˉ ) va ataca atomul de carbon cu densitate mărită de electroni al triplei legături polarizate în
prealabil, sub acţiunea catalizatorului electrofil, formându-se un intermediar carbocationic. In a
doua etapă de reacţie, acesta va reacţiona cu un reactant electrofil din sistem (E+, care de regulă este
protonul, H+) formându-se produsul de adiţie.
heteroliza ; unde, de obicei E
E Nu E + Nu = H

2 + Nu +E 2
C C + Hg C C C C C C + Hg
catalizator 2 etapa I Hg Nu etapa II E Nu
electrofil Hg
complex 
Adiţia hidracizilor, în principal a acidului clorhidric, la alchinele nesimetrice în cataliză electrofilă
este o reacţie regioselectivă conducând în prima etapă de reacţie la derivaţi halogenaţi vinilici, iar în
continuare, la temperaturi mai ridicate, în a doua etapă de reacţie, la derivaţi dihalogenaţi geminali
ai alcanilor.

HgCl2 + HCl
HC CH + HCl H2C CH H3C CHCl2
t ~ 150 C Cl t 150 C
>
cloroetena 1,1-dicloroetan
Cl
HgCl2 + HCl
HC C CH3 + HCl H2C C CH3 H3C C CH3
t ~ 150 C Cl t > 150 C Cl
2-cloropropena 2,2-dicloropropan
Compuşii cu oxigen: apa, alcoolii, acizii se pot adiţiona la alchine în prezenţa catalitică a sărurilor
de Hg2+, Cd2+ sau Zn2+.

5
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

HgCl2 tautomerie
HC CH + H2O H2C CH H3C CH O
H2SO 4 OH ceto-enolica
alcool vinilic acetaldehida
2+ +
Hg / H tautomerie
HC C C6H5 + H2O H2C C C6H5 H3C C C6H5
OH ceto-enolica O
enol fenil-metil-cetona
(acetofenona)
2+ +
Hg / H
H2C CH CH2 C CH + H2O H2C CH CH2 C CH3
alil-metil-cetonaO
(2-pent-4-en-ona)
2+
Cd
HC CH + HO CH3 2+ H3C O CH CH2
metanol (sau Zn ) metil-vinil-eter

2+ +
Zn / H
HC CH + H O C CH3 2+ +
H2C CH O C CH3
O (sau Hg / H ) O
acid acetic acetat de vinil
2+ +
Zn / H
HC C CH3 + H O C CH3 2+ +
H2C C O C CH3
O (sau Hg / H ) CH3 O
acid acetic acetat de izopropenil
Adiţia apei şi alcoolilor poate avea loc şi în prezenţa monoxidului de carbon cu formare de acizi
carboxilici şi esteri ai acestora. Monoxidul de carbon formează cu tripla legătură din alchine un
intermediar sub forma unui complex  similar cu cel format în cazul metalelor tranziţionale.

+ H2O
H3C C CH + CO H3C C CH H3C C CH2
C
CO O OH
acid metacrilic

+ CH3OH / BF3 O
HC CH + CO HC CH H2C CH C
OCH3
CO acrilat de metil
BF3 O
sau HC CH + CO + CH3OH H2C CH C
OCH3

Acidul cianhidric se adiţionează la alchine în prezenţa catalitică a clorurii cuprice şi a clorurii de

amoniu cu obţinere de nitrili ,-nesaturaţi (nitrili vinilici).

Cu2Cl2 / NH4Cl
HC CH + H C N H2C CH C N
~ 100 C acrilonitril

Reacţiile de adiţie radicalice (AR) decurg după un mecanism înlănţuit, ca şi în cazul

alchenelor. Adiţia halogenilor (clorul şi bromul) decurge în prezenţa radiaţiilor UV sau a
iniţiatorilor reacţiilor radicalice.

6
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

Cl Cl
hsau + Cl2 / h
HC C CH3 + Cl2 HC C CH3 HC C CH3
initiatori
Cl Cl Cl Cl
1,2-dicloropropena 1,1,2,2-tetracloropropan
Acidul bromhidric şi acizii tiolici se pot adiţiona la alchine în mod similar ca şi la alchene în
prezenţa peroxizilor organici sau a radiaţiilor UV, reacţia decurgând contrar regulii lui
Markovnikov.
Br
hsau + HBr / h
HC C CH3 + HBr HC CH CH3 HC CH CH3
initiatori
Br Br
1-bromopropena 1,1-dibromopropan

HS hsau + H2O
HC C C6H5 + C CH3 C6H5 CH CH S C CH3
O initiatori (hidroliza)
acid tiolacetic O

- CH3COOH tautomerie
C6H5 CH CH OH C6H5 CH2 CH O
- H2S enol ceto-enolica fenilacetaldehida

Reacţiile de adiţii concertate (AC) la alchine decurg, ca şi în cazul alchenelor, după un

mecanism sincron. Dintre acestea amintim: hidrogenarea catalitică, adiţia boranilor, dimerizarea
(AC 2+2), trimerizarea (AC 2+2+2), tetramerizarea (AC 2+2+2+2), ozonizarea (AC 2+3), şi sinteze
Diels-Alder la alchine (AC 2+4).
Hidrogenarea catalitică decurge mai uşor decât la alchene, reacţia putând fi oprită la alchene
ca intermediari. Condiţiile de reacţie (temperatură şi presiune) sunt mai blânde, iar catalizatorii
utilizaţi pot avea activitate mai redusă: Ni-Raney, Cu-Raney sau Fe-Raney. In cazul utilizării unui
catalizator de paladiu otrăvit cu săruri de plumb, numit catalizator Lindlar (Pd / PbCO3), reacţia
decurge cu formarea cis-alchenelor.
2+
cat. Pd / Pb H3C CH3 + H2
H3C C C CH3 + H2 C C H3C CH2 CH2 CH3
sau Cu-Raney H H cat. Ni-Raney
2-butina n-butan
cis-2-butena
cat. Pt sau
HC CH + 2 H2 H3C CH3
acetilena cat. Ni-Raney etan
Adiţia boranilor la alchine decurge în mod similar cu cea la alchene (contrar regulii lui
Markovnikov), formându-se vinil-borani. Pentru a evita o nouă adiţie a boranilor la dubla legătură
din vinil-boranii formaţi se vor utiliza dialchil-borani împiedicaţi steric (HBR2, unde R = izopropil
sau 1,2-dimetilpropil). Ca orice reacţie de adiţie concertată, adiţia boranilor la alchine este
stereoselectivă în cis.

H3C CH3 + CH3COOH H3C CH3 O

H3C C C CH3 + HBR2 C C C C + CH3 C
2-butina H BR2 H H O BR2
cis-2-butena
-
+ H2O2 / HO
H3C C CH + HBR2 H3C CH CH BR2
propina
tautomerie
H3C CH CH OH H3C CH2 CH O
enol ceto-enolica propionaldehida
Acetilena se dimerizează la încălzire în prezenţa unui catalizator de clorură cuproasă şi clorură de
amoniu cu formarea buteninei sau vinilacetilenei.
7
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

Cu2Cl2 / NH4Cl
2 HC CH H2C CH C CH
acetilena dimerizare butenina (vinil-acetilena)

Prin încălzirea acetilenei în fază gazoasă la temperaturi ridicate de ~ 600-800C se formează un

amestec de hidrocarburi aromatice în care compusul predominant este benzenul, însoţit de cantităţi
mai mici de toluen, naftalen şi alte hidrocarburi aromatice cu nuclee condensate. In prezenţa unui
catalizator de trifenilfosfin-dicarbonil de nichel, obţinut din tetracarbonil de nichel şi trifenilfosfină,
la temperaturi ordinare (~ 60C), se pot obţine cu randamente bune, benzen şi benzeni tri-, respectiv
hexasubstituiţi, pornind de la acetilenă, alchine mono-, respectiv disubstituite.
trimerizare
600 - 800 C sau
3 HC CH
cat. Ni (CO)4 + P(C6H5)3
~ 60 C benzen CH(CH3)2
(CH3)2CH CH(CH3)2
cat. Ni (CO)4 + P(C6H5)3
3 (CH3)2CH C C CH(CH3)2
diizopropilacetilena trimerizare ~ 60 C
(CH3)2CH CH(CH3)2
CH(CH3)2
hexa-diizopropilbenzen

Tetramerizarea acetilenei la ciclooctatetraenă sau anulenă-8 decurge în prezenţa catalitică a cianurii

de nichel, la 20 atm şi temperaturi de 60-70C, cu randamente de ~ 65%. Rezultate bune pot fi
obţinute prin tetramerizarea acetilenei cu catalizatori de titan şi trialchilaluminiu.
HC CH
CH CH Ni(CN)2 sau
CH CH cat. Ti + AlR3
HC CH ciclooctatetraena sau anulena-8
prezinta o conformatie neplana
Reacţiile Diels-Alder au loc la alchine substituite cu grupe atrăgătoare de electroni prin simpla
încălzire cu diene sau în prezenţa acizilor Lewis.
COOH
COOH
C
+
C
COOH
COOH
Reacţia alchinelor cu ozonul decurge cu ruperea legăturii triple carbon-carbon şi formarea acizilor
carboxilici.
HC CH + O3 HCOOH + CO2
acetilena acid formic
+ O3
C6H5 C C COOH C6H5 COOH + HOOC COOH
acid fenilacetilencarboxilic acid benzoic acid oxalic
Reacţii de substituţie a atomului de hidrogen.
Sunt reacţii în care se manifestă caracterul acid al atomului de hidrogen legat de tripla
legătură carbon-carbon. Acetilena şi alchinele cu tripla legătură marginală prezintă un caracter acid
foarte slab, având un pKa ~ 25, comparativ cu un pKa ~ 36 la alchene. Alchinele reacţionează cu
metale alcaline sau cu baze foarte tari formând acetiluri. Acestea sunt compuşi ionici cu puncte de
topire ridicate, stabili la încălzire la temperaturi ridicate, dar reacţionează violent cu apa reformând
alchinele iniţiale. Anionii de acetilură sunt baze tari, prezentând totodată şi un caracter nucleofil
8
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

puternic. Astfel prin reacţia acetilenei sau propinei cu o soluţie de amidură de sodiu în amoniac
lichid (Na + NH3 (lq.)  Na+ ‾NH2 + ½ H2) conţinând cantităţi mici de ioni Fe3+, care împiedică
o eventuală reacţie de reducere la alchene (vezi reducerea alchinelor cu metale şi acizi), se obţine
acetilură monosodică, respectiv metil-acetilură de sodiu. Acetilura monosodică poate fi obţinută din
acetilenă şi sodiu topit la 150C; iar la temperaturi de ~ 200C se obţine acetilura disodică.
Acetilura de calciu, denumită tehnic carbid, se obţine la nivel industrial din oxid de calciu şi cocs în
cuptoare electrice cu electrozi de cărbune la 2500C. Prin tratarea propinei cu compuşi
organomagnezieni (reactivi Grignard) se obţine acetilura de halogenomagneziu şi alcanul
corespunzător.

NH3 (lq.)
R C CH + Na NH2 R C C Na + NH3
~ 150 C + Na / ~ 220 C
HC CH + Na HC C Na Na C C Na
- 1/2 H 2 - 1/2 H 2
2 + 2 H2O
CaO + C C C Ca HC CH + Ca(OH)2
2500 C
- + - +
H3C C C H + H3C MgI H3C C C MgI + CH4
Anionii de acetilură sunt cunoscuţi ca reactanţi nucleofili activi în reacţii de substituţii sau adiţii
nucleofile la dublele legături polare carbonil din compuşii carbonilici şi tiocarbonilici.

SN2
H3C C C Na + Cl CH2 C6H5 H3C C C CH2 C6H5 + NaCl
clorura de benzil fenil-2-butina
derivati halogenati primari cu reactivitate marita sau normala

- + CH3 CH3 CH3

AN + H2O
H3C C C Na + O C H3C C C C CH3 H3C C C C CH3
CH3 O Na - NaOH OH
acetona
3-hidroxi-3-metil-2-propina
- + AN O + H2O O
H3C C C Na + O C O H3C C C C H3C C C C
O Na - NaOH acid 2-butinoicOH
Sunt cunoscute şi acetiluri cu metale tranziţionale (Cu(I) şi Ag(I)) în care legătura carbon-metal
este covalentă. Aceasta este o legătură slabă, acetilurile de argint şi cupru în stare solidă se
descompun la lovire sau încălzire cu mici explozii. Spre deosebire de acetilurile ionice, cele de
cupru şi argint nu reacţionează cu apa, ci doar cu acizii tari regenerând acetilena şi sărurile
corespunzătoare de cupru, respectiv argint.

HC CH + CuCl + NH4OH Cu C C Cu
complex aminocupric acetilura cuproasa
pp rosu
,

HC CH + AgOH + NH3 Ag C C Ag
complex diaminoargentic acetilura de argint
pp galben
Reacţia de formarea a acetilurilor cuproase a fost utilizată în chimia analitică organică la
determinarea alchinelor cu legătură triplă marginală.
Acetilurile metalelor tranziţionale se comportă ca reactanţi nucleofili în reacţii de adiţii la
compuşi carbonilici reactivi. Astfel acetilena, în prezenţa ionilor de cupru în mediu bazic (Cu + /
HO‾ ), sub forma acetilurii cuproase se adiţionează la formaldehidă în două etape formând 1,4-
9
Marius Milea, Mihai Medeleanu Chimie Organică - Alchine

butindiol. Acesta în urma hidrogenării catalitice la 1,4-butandiol şi deshidratării conduce la

butadienă.
+ -
Cu / HO + H2C O
HC CH + H2C O HC C CH2 OH + - HO CH2 C C CH2 OH
formaldehida(Cu C C Cu) 3-hidroxipropina Cu / HO 1,4-butindiol
+ 2H2 / Pt Al2O3 / t C
HO-CH2-C C-CH2-OH HO-CH2-CH2-CH2-CH2-OH H2C=CH-CH=CH2
1,4-butandiol - 2H2O butadiena

10