NOŢIUNI ELEMENTARE

DE TERMODINAMICĂ
 TERMODINAMICA
 Studiază transformările reciproce ale
diferitelor forme de energie în sisteme
materiale, denumite sisteme termodinamice
 SISTEMUL TERMODINAMIC
 Ansamblu de corpuri fizice aflate în interacţiune
energetică între ele şi cu mediul exterior
 Limita de separaţie este stabilită arbitrar
 Condiţia esenţială – număr suficient de mare de
componente pentru a se putea aplica regulile
statistice pentru determinarea proprietăţilor
 ENERGIA – concept termodinamic
 exprimă în mod cantitativ capacitatea sistemelor
materiale de a exercita asupra exteriorului
acţiuni:
 mecanice – energie cinetică, elastică, potenţială.
 electrice – energie electrică
 nucleare – energie atomică, nucleară
 fenomenele naturale (fizice-chimice) = deplasare
de energie sau/şi substanţă dintr-un loc în altul,
determinând modificarea mişcării de agitaţie
termică prin procese de ciocnire ale particulelor
constituente (frecare)  fenomene termice
 TEORIA CINETICO-MOLECULARĂ

 Explică de ce se produc tranformările

termodinamice = agitaţia termică a
n
componentelor exercită o acţiune p  m  v2
internă asupra limitei de separaţie cu 3
exteriorul – presiunea
 Energia cinetică medie:
3
- expresie a mişcării de agitaţie  c  kT
termică 2
 Legea Clapeyron-Mendeleev
(legea gazelor ideale):

pV  RT
 GAZUL IDEAL
 CEL MAI SIMPLU SISTEM TERMODINAMIC
 Număr foarte mare de componente = moleculele de gaz
 Componentele sunt considerate punctiforme – nu au
volum propriu
 Componentele nu interacţionează între ele, dar
interacţionează cu pereţii vasului
 Parametrii de stare sunt:
• Volumul (m3)
• Masa (kmol) EXTENSIV
• Presiunea (N/m2)
• Temperatura (K) INTENSIV
 PARAMETRI TERMODINAMICI
 Factorii macroscopici, mărimi fizice măsurabile,
care caracterizează un sistem termodinamic şi
raportul său faţă de corpurile înconjurătoare
 extensivi, pentru determinarea lor este nevoie de tot
sistemul, “in extenso” (de ex. volumul, numărul de moli,
sarcina electrică ş.a.);
 intensivi, sunt determinaţi de mişcarea şi distribuţia în
spaţiu din interior a particulelor care compun sistemul
(de ex. densitatea, indicele de refracţie, presiunea,
temperatura, energia internă, concentraţia, coeficientul
de vâscozitate, potenţialul electric ş.a.).
 CLASIFICAREA SISTEMELOR
TERMODINAMICE

După relaţia cu exteriorul

 Izolat
 Izolat adiabatic
 Neizolate:
 Inchis
 Deschis
După constituţie:
 Omogene
 Heterogene
 SISTEMELE BIOLOGICE
 sunt sisteme deschise;
 îşi menţin integritatea structurală prin
consum de energie;
 sunt supuse unei continue reînnoiri şi refaceri
structurale;
 se reproduc, evoluează, au existenţă limitată în timp;
suferă procese de creştere-dezvoltare, îmbătrânire şi
moarte;
 îşi menţin homeostazia structurală şi funcţională
datorită capacităţii lor de a recepţiona, transmite şi
analiza informaţii, de a elabora şi transmite comenzi
organelor de reacţie;
 au structură eterogenă, cu grad ridicat de organizare
 STAREA SISTEMULUI TERMODINAMIC
 Totalitatea parametrilor intensivi şi
extensivi ce caracterizează sistemul
 Starea de Echilibru Termodinamic:
 Parametrii intensivi sunt constanţi în timp şi spaţiu
– nu există diferenţe faţă de exterior sau între
diferite componente ale sistemului
 Starea Staţionară:
 Parametrii intensivi sunt constanţi în timp dar
diferiţi în spaţiu – există diferenţe dar acestea sunt
constante

CELULA VIE SE AFLĂ IN STARE STAŢIONARĂ

 PROCESE TERMODINAMICE
 Tansformare de stare = variaţia a cel puţin unui parametru
de stare
 Presupune fenomene de transport = fluxuri (cantitate ce
traversează unitatea de suprafaţă în unitatea de timp)
 de substanţă
 de energie:
 LUCRU (travaliu) = deplasări ordonate macroscopice
 CĂLDURĂ = deplasări dezordonate termice

 Variaţia parametrilor intensivi pe o anumită distanţă =

gradienţi termodinamici = forţe termodinamice
 Variaţia parametrilor extensivi = fluxuri termodinamice

FORŢE FLUXURI
Procesul termodinamic = trecerea unui
sistem termodinamic dintr-o stare în alta,
de la o stare iniţială către o stare finală,
urmând o anumită succesiune de stări
intermediare sau “traiectorie”.

Ex: proces cvasistatic  poate fi reprezentat grafic

 CLASIFICAREA PROCESELOR TERMODINAMICE
 după modul de variaţie a parametrilor de stare:
 Diferenţiale – variaţii infinitezimale
 Integrale – variaţii finite, discrete
 după viteza de desfăşurare:
 Cvasistatice – de echilibru
 Nestatice – de ne-echilibru
 după drumul urmat de proces:
 Ciclice – starea finală = starea iniţială
 Reversibile – se pot derula de la sine în ambele sensuri
 Ireversibile –se pot derula de la sine într-un singur sens
 după parametrul de stare menţinut constant în timpul transformării:
 Izoterme – T = const.
 izocore – V = const.
 Izobare – p = const.
 după energia schimbată:
 Exoterme – cedează Q
 Endoterme – primesc Q
 Adiabatice – nu schimbă Q
 FORME ALE SCHIMBULUI DE ENERGIE
MĂRIMI DE PROCES

 Energia schimbată de un sistem termodinamic cu

exteriorul, schimb în urma căruia are loc o variaţie a
parametrilor externi, prin mişcări ordonate al particulelor
din sistem, se numeşte
lucru (travaliu) (L).
 Energia schimbată de un sistem termodinamic cu mediul
exterior, prin mişcări dezordonate (de agitaţie termică) a
particulelor din sistem, atunci când parametrii externi nu
se modifică, se numeşte
căldură (Q).
 Căldura şi lucrul sunt mărimi de proces, ele caracterizând
o transformare termodinamică suferită de sistem şi NU
starea sistemului.
 UNITAŢI DE MĂSURĂ
 Toate tipurile de energie se măsoară în Joule (J).
 Unităţi tolerate:
 Caloria (1 cal = 4,18 J) folosită adesea pentru
sistemele ce au la bază apa (sistemele vii) – cantitatea
de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui
gram de apă de la 14,5C la 15,5C
 Electron-voltul (1 eV = 1,6.10-19 J) pentru câmpuri
electromagnetice – energia necesară pentru a deplasa
un electron într-un câmp electric de 1 Volt pe distanţa
de 1 m.
 Lucrul (travaliul)
 Formă a schimbului de energie realizat prin
mişcarea ordonată a materiei:
 lucru mecanic:
 Deplasarea unui corp sub acţiunea unei forţe exterioare:
L = F · Dx
 Deformarea unui corp sub acţiunea forţelor interne (termice):
L = p · DV
 lucru electric: deplasarea sarcinilor electrice sub
acţiunea unei diferenţe de potenţial:
L = U · Dq
 lucru chimic: deplasarea de substanţă sub efectul
unei diferenţe de potenţial chimic (concentraţie)
L = m · D
 Postulatele Termodinamicii
 Primul postulat (Boltzmann):
dacă sistemul este scos din starea de echilibru
şi se izolează de mediul exterior, atunci el revine
întotdeauna, de la sine, în starea de echilibru şi
nu poate ieşi din această stare fără acţiunea
unor forţe exterioare.
 Postulatul al doilea  parametru ce
caracterizează starea de echilibru termic al unui
sistem este temperatura (T)
 TEMPERATURA
 Parametrul ce caracterizează starea de echilibru termic
al unui sistem şi care are aceeaşi valoare în tot sistemul,
independent de numărul de particule din sistem, se
numeşte temperatură.
 Temperatura este o măsură a intensităţii mişcării de
agitaţie termică şi are sens numai pentru sistemele aflate
în stări de echilibru termic.
 Temperatura de zero absolut (0 grade Kelvin)
corespunde situaţiei pur ipotetice în care încetează orice
mişcare de agitaţie termică.
 In cursul contactului termic se realizează schimb de
energie sub formă de căldură (Q).
 Principiul I
 Principiul conservării energiei: energia nu poate
fi creată din nimic, nici nu poate dispare
 Principiul echivalenţei energiei: energia se
transformă calitativ dintr-o formă în alta,
conservându-se cantitativ

DU = Q – L
 ENERGIA INTERNĂ
 Suma tuturor energiilor cinetice (de mişcare) şi
potenţiale (de interacţiune) a părţilor
componente din sistem între ele:
 Energiile legăturilor chimice moleculare
 Energiile legăturilor intermoleculare
 Energii atomice submoleculare
 Energii cinetice (translaţie, rotaţie şi vibraţie) de tip
agitaţie termică, la nivel molecular şi atomic
 Este o funcţie de stare
pt. gazul ideal: U = f(T)
 Transformarea ciclică
 Un sistem poate efectua L numai dacă primeşte
Q din exterior:

 imposibilitatea construirii unui “perpetuum

mobile” de tipul I, adică imposibilitatea construirii
unei maşini care să furnizeze lucru util fără să
primească energie din exterior.
 Transformarea izobară
In natură, majoritatea fenomenelor se petrec cu variaţia volumului, dar
la presiune constantă, de obicei presiunea atmosferică.

Qp  DU  pDV  U 2 - U1   p V2 - V1 

QP  (U 2  pV2 ) - (U1  pV1 )

QP  H 2 - H1  DH

H = U + pV.

ENERGIA INTERNĂ (*) = ENTALPIE (H)

*potenţial utilizabilă ca travaliu
 Principiul II

 Carnot (1824): randamentul

unei maşini termice, care
lucrează după un ciclu reversibil,
nu depinde de substanţă, de
lucru sau de construcţia maşinii,
ci numai de temperaturile sursei
calde şi sursei reci:
 Randamentul oricărei maşini
termice este întotdeauna mai
mic decât randamentul unei
maşini termice care lucrează Lu Q1 - Q2 Q T
    1- 2  1- 2
după un ciclu Carnot, în acelaşi Qc Q1 Q1 T1
interval de temperatură.
 Principiul II = principiul creşterii
entropiei
Studiul maşinilor termice:
 Căldura nu poate trece de la sine
(spontan) de la un corp rece la unul Sursa Q1 SISTEM Q2 Sursa
caldă DU rece
cald (Clausius) T1 T2

 Nu există maşini care să producă L

folosind o singură sursă de căldură L = Q1 – Q2

(Thomson)
 Intr-o transformare ciclică, Q (primit)
NU poate fi transformat integral în L
(efectuat):
Qp  L L=Q≤0!
 Intr-un proces spontan ireversibil se
produce întotdeauna dezordine DS  0
 ENTROPIA
 Reprezintă măsura “dezordinii” din sistem
 Boltzmann: S = k · ln N
 k = constanta lui Boltzmann
 N = probabilitatea termodinamică (numărul de microstări posibile care
definesc identic starea macroscopică a sistemului)
 Este o funcţie de stare: S = f(T)
 Variaţia de entropie DS este egală cu raportul dintre
cantitatea de căldura schimbată şi temperatura la care
are loc schimbul):
Tf dQ
DSif  
Ti T
 ENERGIA LIBERĂ (Free energy)
ENTALPIA LIBERĂ (Gibbs)
 Energia liberă (F) exprimă
capacitatea efectivă a acestuia de
a efectua, la temperatura F  U -T  S
constanta) diferite acţiuni tip lucru
(travaliu):
DU - T  DS  DF F

 La presiune si temperatură
constantă, entalpia liberă (G) G  H -T S
exprimă capacitatea reală a unui
sistem de a efectua travaliu:
DG  DH - T  DS
 CAZURI PARTICULARE
 Procesele din sisteme izolate
(DU = 0):
 creşterea S implică scăderea F
 F devine minim în starea de DF  -T  DS  0
echilibru termodinamic

 Pentru sisteme neizolate:

dQrev
 procesele reversibile: dS 
 procesele ireversibile: T
dQext dQext dQ irev
dS  , dS    dS ext  dSirev
T T T