UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI

COLEGIUL POSTUNIVERSITAR PANEUROPEAN

“MANAGEMENTUL LITIGIILOR ECONOMICE”

LUCRARE DE GRADUARE
HOTARAREA ARBITRALA

Coordonator lucrare, Absolvent,

PROFESOR DR. SILVIU COSTACHE OPREA CLARA MIHAELA
(semnătura) (semnătura)

Ploieşti 2008

-1-
 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI
COLEGIUL POSTUNIVERSITAR PANEUROPEAN
“MANAGEMENTUL LITIGIILOR ECONOMICE”

Declar pe propria-mi răspundere că am elaborat

personal lucrarea de graduare şi ca nu am folosit
alte materiale documentare în afara celor
prezentate la capitolul “Bibliografie”.
Semnătura : ..........................

Aprobat,
DIRECTOR COLEGIU

Conf. dr. ing. Dragos Zisopol

(semnatura)

TEMA

1. Tema lucrării: HOTARAREA ARBITRALA .....................................................

2. Termenul de predare: 15 aprilie 2008...................................................................
3. Data eliberarii temei : 22 octombrie 2007.............................................................
4. Data predarii lucrarii :
a) versiunea in limba romana ........................................
b) versiunea in limba engleza ........................................
5. Absolvent : OPREA CLARA MIHAELA

Coordonator Absolvent,
lucrare de graduare,
PROF. UNIV. DR. COSTACHE SILVIU OPREA CLARA MIHAELA

-2-
 UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTI
COLEGIUL POSTUNIVERSITAR PANEUROPEAN
“MANAGEMENTUL LITIGIILOR ECONOMICE”

.....................................HOTARAREA
ARBITRALA................................... ................................................................
............................................................

DIRECTOR COLEGIU,
Conf. dr. ing. Dragos Gabriel Zisopol
(semnatura)

Coordonator lucrare,
PROFESOR DR. SILVIU COSTACHE
(semnătura)

Absolvent,
OPREA CLARA MIHAELA
(semnătura)

PLOIEŞTI - ROMANIA
2008

-3-
 CUPRINS

CAPITOLUL I : NATURA JURIDICA A HOTARARII ARBITRALE

Subcapitolul 1 : Consideratii preliminarii
Subcapitolul II : Cadrul legal. Notiune
Subcapitolul III : Natura juridica a hotararii arbitrale

CAPITOLUL II : CATEGORII DE HOTARARI ARBITRALE

CAPITOLUL III : FORMA, CONTINUTUL SI OBIECTUL

HOTARARII ARBITRALE
Subcapitolul 1 : Forma hotararii arbitrale
Subcapitolul 2 : Continutul hotararii arbitrale
Subcapitolul 3 : Obiectul hotararii arbitrale
Subcapitolul 4 : Sanctiunea lipsei unor mentiuni din
cuprinsul hotararii si a incalcarii conditiilor de validitate a hotararii arbitrale

CAPITOLUL IV : REDACTAREA SI COMUNICAREA HOTARARII

ARBITRALE
Subcapitolul 1 : Deliberarea si pronuntarea hotararii arbitrale
Subcapitolul 2 : Redactarea si comunicarea hotararii arbitrale

CAPITOLUL V : EFECTELE HOTARARII ARBITRALE

Subcapitolul 1 : Preliminarii
Subcapitolul 2 : Obligativitatea hotararii arbitrale
Subcapitolul 3 : Dezinvestirea tribunalului arbitral
Subcapitolul 4 : Puterea lucrului judecat
Subcapitolul 5 : Forta executorie a hotararii arbitrale
Subcapitolul 6 : Forta probanta a hotararii arbitrale
Subcapitolul 7 : Efectul declarativ
Subcapitolul 8 : Prescriptia

-4-
 CAPITOLUL VI : INDREPTAREA, COMPLETAREA SI
LAMURIREA HOTARARII ARBITRALE

CAPITOLUL VII : EXECUTAREA HOTARARII ARBITRALE

Subcapitolul 1: Executarea de buna voie
Subcapitolul 2 : Investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale
Subcapitolul 3 : Instanta judecatoreasca competenta sa investeasca
hotararea arbitrala
Subcapitolul 4 : Limitele controlului

CAPITOLUL VIII : DESFIINTAREA HOTARARII ARBITRALE

Subcapitolul 1 : Consideratii introductive
Subcapitolul 2 : Nationalitate juridica a actiunii in anularea
hotararii arbitrale
Subcapitolul 3 : Motive de desfiintare a hotararii arbitrale
Subcapitolul 4 : Clasificarea motivelor de desfiintare a
hotararii arbitrale
Subcapitolul 5 : Competenta si procedura de solutionare a
actiunii in anulare
Subcapitolul 6 : Renuntarea la actiunea in anulare
Subcapitolul 7 : Termenul in care se introduce actiunea in
anulare
Subcapitolul 8 : Suspendarea executarii hotararii arbitrale
atacata cu actiune in anulare
Subcapitolul 9 : Anularea hotararii si consecintele anularii
Subcapitolul 10 : Calea de atac impotriva hotararii
pronuntate asupra actiunii in anulare
CAPITOLUL IX : PROPUNERI DE LEGE FERENDA

CAPITOLUL I
-5-
 Natura juridica a hotararii arbitrale

Subcapitolul 1
Consideratii preliminarii

Libertarea formelor juridice este o forma a libertatii.

Putine alte institutii juridice decat arbitrajul intruchipeaza atat de convingator
evadarea din universul constrictor si cel mai adesea implacabil al formelor juridice. Dar
aceasta libertate a formelor nu inseamna lejeritate. Arbitrajul este mult mai complex
decat pare si mult mai dificil, uneori, este profesat. Complexitatea si dificultatea
arbitrajului provin poate, din cel putin doua dintre conditiile imanente acestuia : partile
isi aleg judecatorii si, respectand cateva limite, inerente de altfel existentei lor juridice in
societate, iar ei isi organizeaza judecata din dorinta de a trata cu discretie un diferend
considerat ca efemer si de a intretine speranta in spiritul pacifist; justitia etatica nu este
cu totul inlaturata, dar ea intervine numai pentru a desavarsi arbitrajul sau pentru a-i
corecta erorile. Incercarea deci de a sintetiza cateva idei despre arbitraj n-a fost ea insasi
lipsita de dificultati si, cu siguranta, nu este cu totul implinita. Sunt inca multe de spus in
jurul acestor teme si, recunoastem, sunt inca multe de spus altfel. In ultima vreme, mai
ales – cum s-a spus – dupa “reabilitarea” sau “revitalizarea” arbitrajului, doctrina
juridica romaneasca, descatusata parca, s-a imbogatit cu cateva studii si monografii,
acaror valoare incontestabila se sprijina pe ele insele, oferind adeseori noi metode de
abordare si de solutionare a arbitrabilitatii.
Se dovedeste insa, inca o data, ca problemele vietii juridice sunt mult mai
prolifice decat solutiile. Inca o carte dedicata aceleiasi teme credeai ca nu prisoseste. Si,
cu siguranta, nu va fi nici ea punctul final in spatiul unui demers atat de complex, atat de
generos si atat de incitant.
In Romania contemporana arbitrajul, ca forma de justitie privata - in special cel
comercial – nu este conceput numai ca o procedura speciala de solutionare a litigiilor cu
caracter patrimonial care privesc drepturi si obligatii asupra carora partile pot
tranzactiona, ci si ca o disciplina de studiu – ce-i drept, in cele mai multe facultati de
stiinte juridice, una optionala sau chiar facultativa (cel putin pana in prezent).
Relativa autonomizare a arbitrajului (conceput ca ansamblul normelor juridice
care reglementeaza institutia si procedura arbitrajului), in raport cu disciplina matca –
dreptul procesual civil – este o realitate din ce in ce mai evidenta si mai acceptata, si

-6-
aceasta, in principal, pentru motivul ca arbitrajul, in special cel comercial, a inregistrat
in ultima perioada o amploare, in mod indubitabil, fara precedent in istoria practicii
juridice romanesti.
Extinderea continua a practicii solutionarii litigiilor patrimoniale prin arbitraj ad-
hoc, dar nu mai ales prin cel institutionalizat, are la origine renasterea, dezvoltarea si
perfectionarea dreptului afacerilor, in principal acelui comercial, precum si dezvoltarea
fara precedent a relatiilor de comert exterior si de cooperare economica, internationala
ale tarii noastre, atat cu tarile membre ale Uniunii Europene cat si cu celelalte tari care
participa la schimbul modial de valori.
Dupa ce o vreme insemnata in tara noastra, cea mai frecventa forma de arbitraj
care a fost utilizata pentru solutonarea litigiilor economice a fost arbitrajul obligatoriu
(asa – numitul “arbitraj de stat”), instituit si reglementat prin acte normative speciale, iar
arbitrajul facultativ a fost realizat doar de Curtea De Arbitraj Comercial International de
pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (dar numai in raporturile de comert
exterior si cooperare economica internationala), dupa 1990 – ca urmare o reformelor
economice, politice si juridice care au fost initiate si aplicate – arbitrajul facultativ a
dobandit o noua vocatie si un nou regim juridic, in concordanta cu exigentele libertatii
comertului, ale liberei initiative si ale concurentei.
De la inceputuri practica arbitrala s-a confruntat cu numeroase complexe
probleme de drept a caror solutionare a impus, adeseori, novator si indrazneala, si, nu in
ultimul rand, reforme legislative. Tot practica arbitrala a fost cea care a pus in evidenta
natura si specificul acestei forme juridice o serie de probleme de drept care au facut
obiectul unor interesante si valoroase studii.
Vasta si complexa problematica a arbitrajului, sub diferitele sale forme in care se
realizeaza, departe de a fi elucidata si epuizata, a facut necesara si in Romania studierea
ei sistematica, in principal in cadrul disciplinelor de drept procesual civil si a celei de
dreptul comertului international. Semnalam cu acest prilej imprejurarea ca proiectul legii
de modificare si completare a Codului Civil contine o necesara si salutara (desi
incompleta, dupa parerea noastra) reglementate de drept substantial a contractului de
arbitraj, din pacate insa sub denumirea nepotrivita de conventie de arbitraj, asa incat
acest tip de contract va deveni unul numit iar arbitrajul va avea si un fundament
normativ civil.
Practica arbitrara, tot mai bogata si diversa, cresterea numarului institutiilor
(organismelor) permanente de arbitraj, precum si aparitia unor valoroase lucrari
monografice romanesti dedicate arbitrajului, au generat, in plan stiintific si didactic,

-7-
necesitatea initierii si derularii unor cursuri universitare care sa ingaduie celor interesati
o cunoastere cat mai adecvata a acestei institutii speciale a dreptului.
Litigiul arbitral ia sfarsit printr-o hotarare arbitrala. Este actul cel mai important
din procedura arbitrala intrucat realizeaza insusi scopul arbitrajului, acela de a solutiona
litigiul prin pronuntarea unei hotarari care este asimilata, in conditiile legii, cu hotararea
judecatoreasca. Fara aceasta asimilare arbitrajul ar fi lipsit de eficacitate, mai mult, si-ar
pierde ratiunea existentei sale. Impreuna cu alte atribute, aptitudinea hotararii arbitrale
de a constitui titlu executoriu si de a fi executata silit intocmai ca si o hotarare
judecatoreasca confera arbitrajului interesul si expansiunea sa in relatiile comerciale,
mai ales in comertul international.
Hotararea arbitrala finalizeaza litigiul arbitral, il sintetizeaza in aspectele esentiale
si cuprinde dezlegarea lui.
Ca si in procesul civil dedus in fata instantelor judecatoresti, etapa deliberarii si
pronuntarii hotararii arbitrale este precedata de etapa sesizarii instantei si de aceea a
dezbaterilor. 1 Numai ca, spre deosebire de procesul civil, litigiul arbitral are la baza
conventia arbitrala si este judecat de persoane particulare (arbitri).
Intocmai hotararii judecatoresti, hotararea arbitrala se prezinta, in esenta, ca un
silogism, in care premisa majora o constituie legea, regulile de drept aplicabile in speta,
premisa minora – faptele care au generat litigiul, iar concluzia – decizia. Asadar,
hotararea arbitrala nu este expresia voluntarismului arbitrului (sic volo), ci un act
decizional rezultat prin aplicarea legii si a conventiei arbitrale la situatia de fapt,
stabilita in baza probelor administrate, cu respectarea procedurii arbitrale.
O alta optica intervine, insa, in arbitrajul in echitate. Aici, pe baza acordului
expres al partilor arbitrii se vor pronunta numai dupa cugetul si chibzuinta lor,
limitandu-se a arata numai motivele care, sub aspectul echitatii, intemeiaza solutia.
Convergenta merge si mai departe intrucat – asa cum spunea vechea Carte a IV-a
C.pr. civ (art. 356 alin 2) – hotararea arbitrala “se va alcatui ca si aceea a judecatorilor”;
formula care isi pastreaza valabilitatea, cum se va arata in continuare.

Se pune, totusi, o intrebare prealabila si anume daca in arbitraj se aplica

1
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta.
Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p. 472 si urm; V.M. Ciobanu,
Tratat teoretic si practic de procedura civila, 2 vol., Editura National, Bucuresti, 1997, vol. II, p. 110 si
urm si 246 si urm.; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila – comentat si adnotat, Editura
ALL, Bucuresti, 1994, p 335 si urm.; O. Capatina, Litigiul arbitral de comert exterior, Editura
Academiei, Bucuresti, 1978, nr. 154 si urm.; S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator I. Bacanu, Tratat
de executare silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.161 si urm.
-8-
dispozitiile art. 261 alin, 1 C.pr.civ. potrivit carora hotararea judecatoreasca se da
in numele legii. O atare precizare nu figureaza in textul corespunzator referitor la
cuprinsul hotararii arbitrale (art. 361 C.pr.civ.). S-a preconizat ca hotararile
arbitrale trebuie sa se pronunte atat in numele conventiei arbitrale cat si in
numele legii, aceasta intrucat puterea arbitrilor de a solutiona, cu putere de lucru
judecat, un litigiu, izvoraste nu numai din conventia arbitrala dar si din legea care
permite o astfel de justitie privata si delegata de stat (Cartea a IV-a, "Despre
arbitraj” din Codul de procedura civila).2
In practica Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de
Comert si lndustrie a Romaniei, care are competenta de a judeca si litigii
comerciale interne, nu se foloseste nici formula "in numele legii" si nici vreo alta
formula, temeiurile solutiei reiesind din insasi motivarea hotararii. Se poate
aprecia, in extenso,ca hotararea arbitrala se pronunta pe baza conventiei
arbitrale si "in numele legii", care legifereaza arbitrajul. In arbitrajul in echitate
hotararea se da pe baza conventiei partilor.
Succesul arbitrajului este conditionat de calitatea hotararii arbitrale. O
hotarare arbitrala, temeinica si legala, precis si convingator motivata, data in
spiritul dreptatii si al promovarii intereselor legitime ale partilor, cu respectarea
prescriptiilor procedurale si a conventiei arbitrale, este de natura sa asigure
increderea in institutia arbitrajului, ca alternativa a justifiei statale.
Calitatea hotararii arbitrale este, desigur, conditionata de indeperidenta, impartialitate,
experienta si competenta arbitrilor.

Subcapitolul 2
Cadrul legal. Notiune

Datorita importantei sale, hotararea arbitrala face obiectul reglementarii mai

multor capitole din Cartea a IV-a C.pr.civ.: capitolul VII. Hotararea arbitrala (art.
360-363); capitolul. VIII. Desfiintarea hotararii arbitrale (art. 364 - 366); capitolul
IX. Executarea hotararii arbitrale (art. 367 - 368); capitolul. XI. Recunoasterea si
executarea hotararilor arbitrale straine (art. 370 - 370). In afara de aceste
dispozitii, care constituie sediul materiei, Cartea a IV-a, mai cuprinde si alte
dispozitii referitoare la hotararea arbitrala.
Reglementarea hotararii arbitrale prin dispozitiile Cartii a IV-a, fara a avea
amploare, reprezinta, totusi, o reglementare esentiala, care configureaza coordonatele
legale ale unei atare hotarari.
Legiuitorul a evitat detaliile plecand, pe de o parte, de la premisa ca forma si
continutul hotararii arbitrale pot fi stabilite pe parti prin consens in temeiul art. 341
alin. 2 C.pr.civ., bineinteles fara a se incalca dispozitiile imperative ale legii, iar,
2
T. Prescure, Categoriile de hotarari pe care le pot pronunta tribunalele arbitrale, in Dreptul nr. 4/2000,
p. 47-57
-9-
pe de alta parte, tinand seama ca, in baza. art. 721 C.pr.civ., dispozitiile Cartii a
IV-a se completeaza, in mod_corespunzator, cu dispozitiile de drept comun
referitoare la hotararile judecatoresti (art. 255-281 C.pr.civ.).
Dezvoltarea dispozitiilor Codului de procedura civila referitoare la hotararile
arbitrale se efectueaza prin regulamentele institutiilor permanente de arbitraj la
care art. 341 alin. 2 C.pr.civ. face trimitere expresa considerandu-le, in lipsa unei
stipulatii diferite a partilor, ca fiind integrate in conventia arbitrala.
Dintre aceste regulamente se da prioritate Regulilor de procedura arbitrala
ale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si
Industrie a Romaniei din Bucuresti, (RPA-CAB), care reprezinta, la noi,
reglementarea cea mai evoluata in materie, servind ca model si altor asemenea
institutii permanente.
Se defineste hotarerea arbitrala, ca fiind actul jurisdictional prin care tribunalul
arbitral, compus din arbitri numiti de parti prin conventia arbitrala sau in conformitate cu
acea conversatie,solutioneaza cu o anumita procedura, un litigiu arbitral determinat, in
drept sau, pe baza acordului expres al partilor, in echitate. Hotararea arbitrala este
obligatorie pentru parti in virtutea conventiei arbitrale si, in conditiile legii, este
asimilata cu o hotarare judecatoreasca definitiva avand putere de lucru ,judecat si fiind,
totodata, susceptibila de a fi executata silit.3

Subcapitolul 3
Natura juridica a hotararii arbitrale

Cu privire la natura juridica a hotararii arbitrale s-au conturat trei teze4 :

3
Hotararea arbitrala a mai fost definita ca fiind “actul jurisdictional prin care se finalizeaza
procedura arbitrala. In alti termeni, hotararea arbitrala este actul juridic unilateral prin care se pune
capat unui litigiu arbitral. Deci, hotararea arbitrala este, ca natura juridica, un act jurisdictional. Ea
este distincta, juridic, de conventia arbitrala" (Gh. Beleiu;'Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in
Dreptul nr. 6/1993, p. 14-15).

4
Cat priveste opiniile exprimate in doctrina juridica romaneasca asupra naturii juridice a hotararii
arbitrale, a se vedea: I. Moroianu, Natura juridica a hotararii de solutionare a litigiilor de comert
- 10 -
 a) Hotararea arbitrala fiind produsul final al unui compromis, ea are un caracter
conventional sau ea este un act sui generis de natura contractuala5; b) Hotararea arbitrala
este un act de jurisdictie de origine privata 6; c) Potrivit unei a treia conceptii, mixte,
hotararea arbitrala are un caracter jurisdictional, dar numai dupa ce ea este consolidata
prin exequatur.7
Intre considerentele primei opinii se pune accent mai ales asertiunile lui H.
Motulsky, in sensul carora "judecatorul privat" nu este titularul calitatii inerente
"judecatorului public", care, odata sesizat cu solutionarea unui litigiu, in privinta
lui nu se mai poate pune decat, eventual, o problema de competenta; el nu dobandeste,
prin desemnarea lui de catre parti, "demnitatea jurisdictionala"de a transa un litigiu, el
nu devine magistrat, ci ramane un "particular".8 Pe de alta parte, hotararea arbitrala nu

international prin arbitraj, in "Revista romana de drept", 1979, nr, 9, p, 11-16; T. R. Popescu,Dreptul
comertului international, ed, a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p. 470, nr. 490-
491 ;0. Capatina, Brandusa Stefanescu, Tratat de drept al comertului exterior, vol. I, Bucuresti,1985,p,
19-23; Ghe.Beleiu,Hotararea arbitrala, in "Revista de drept comercial", 1993, nr. 6, p. 14; Ghe. Beleiu,
E. Osipenco, M. Cozmanduc, Actiunea in anulare a hotararii arbitrale, in "Dreptul", 1995, nr. 9, p. 15 si
urm.; M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comertului international, vol. I",Lumina Lex", Bucuresti, 1994,
p. 217; S.Zilberstein, V.M. Ciobanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. 1,"Lumina Lex",
Bucuresti,1996, p, 111 si urm.; I. Bacanu,Atributiile instantelor judecatoresti in domeniul arbitrajului
privat,In "Dreptul", 1997, nor.9 si urm.; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila,
Editura "National", vol. 2, Bucuresti, 1997, p. 614; S, Zilberstein, I. Bacanu, Natura juridica a actiunii
in anularea unei hotarari arbitrale.instanta competenta. Compunerea instantei, in "Revista de drept
comercial", 1998, or. 1, p. 64-73; Idem, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, "Lumina
Lex", Bucuresti, 2005, in deosebire. 12 si urm.;O. Capatana,Controlul de legalitate al hotararii arbitrale,
in "Revista de drept comerdal", 1998, nr. 12, p. 6-8; I. Les, Tratat de drept procesual civil, ALL Beck,
2001, p. 696-697; Idem, Comentariile Codului de procedura civila, ALL Beck, 2001, vol. II, p. 250-
251; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, Editura ALL, 1994, p. 612-
615; V. Ros, Arbitrajul comercial international, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 2000,
p. 418-420; M, Ionas Salagean, Arbitrajul comercial, ALL Beck, 2001, p. 133-135; T. Prescure,
Categoriile de hotarari pe care le pot pronunta tribunalele arbitrale, in "Dreptul", 2000, nr. 4,p, 47-49; I.
Deleanu, Tratat de procedura civila, editia a II-a, Servo-Sat, 2001, vol. II,p. 388-389, .
5
Aceasta opinie a fost promovata de Curtea de Casatie si de o partea doctrinei franceze si belgiene.
(Bunaoara: L. Merlin, Recueil alphabetique de questions de questions de droit, 4 ed., vol. 9, Tarlier,
Bruxelles, 1823, p. 142 si urm., apud J. Linsmeau, op. cit., nr. 272, p. 136; M. Bernard, L’arbitrage
volontaire en droit prive, Paris, L.G.D.J., 1937, nr. 483.)
6
Aceasta conceptie a fost consacrata de majoritatea doctrinei si jurisprudentei belgiene, dupa M.
Bernard, si de doctrina franceza relativ recenta. (Pentru referinte bibliografice: J. Linsmeau
VanGelder,La nouvelle loi sur l'arbitrage volontaire, in "Journ. trib.", 1973, notele nr. 138-139, p. 213;
J. Vincent, S. Guinchard, Procedure civile, cit. supra, nr. 77 si urm.; H. Salus, R. Perrot, Droit judiciaire
prive, t. 1, nr. 468 si urm.; M. de Boisseson, op. cit., nr. 327.)
7
Teza a fost sustinuta, bunaoara, de E. Garsonnet, Cezar-Bru, Traite theoretique et pratique de la
procedure civile et commerciale, 38 ed., t. VIII, nr. 293 si, mult inainte, de Bellot des Miniers,
Commentaire sur I'arbitrage volontaire et force, 1838, nr. 231, p.307, apud J. Linsmeau, op. cit., nr.
272, p. 136.)

- 11 -
poate face obiectul unei executari fortate decat dupa indeplinirea procedurii de
exequatur.
In sistemul argumentativ al unei opinii de autoritate din doctrina noastra,
s-a spus bunaoara: hotararea "sintetizeaza toate elementele componente ale activitatii
arbitrale", ea este "consecinta directa a compromisului incheiat de parti"; hotararea e
"legata in mod indeniabil de compromis"; ea "nu poate exista in afara acestei legaturi cu
compromisul", cu care "formeaza unul si acelasi corp"; "numai compromisul ii da
existenta', "numai din acest compromis isi trage toata substanta"; '"sentinta nu exista
decat prin compromis si drept urmare are aceeasi natura juridica, intocmai ca si
compromisul", care este un contract, "un gen de mandat dat de catre parti arbitrului, iar
prin sentinta data arbitrul nu poate face decat sa execute mandatul primit" sau, cu alte
cuvinte, "partile au dat sentinta prin intermediul arbitrului"9. Ne ingaduim sa consideram
ca astfel se extrapoleaza sorgintea arbitrajului, implicand si hotararea arbitrala in
componenta conventionala a arbitrajului. Or, hotararea nu este si nu poate fi produsul
conventiei arbitrale; ea este produsul deliberarii exclusive a arbitrilor, in urma judecatii
arbitrale desfasurata sub semnul contradictorialitatii.Ne intrebam - simple intrebari
retorice - cum asigura compromisul "toata substanta" hotararii?, cum sa dea partile
hotararea "prin intermediul arbitrului"10, cand ele se afla in contrarietate de interese, se
afla intr-un diferend a carui transare o asteapta tocmai de la tribunalul arbitral?; cum
sunt compatibile independenta si impartialitatea arbitrilor cu ideea receptarii de catre ei a
sentintei date de parti?; cum sa nu existe "sentinta" decat prin compromis, cand chiar de
la pronuntarea ei este inzestrata cu autoritatea lucrului judecat? In fine, chiar daca se
vorbeste de "un gen de mandat', apropierea compromisului de mandat peate fi o sursa de
grave ambiguitati.
Cu profunzimea si elocventa ce-i sunt caracteristice, un doctrinar roman spunea.
"...nu putem desigur nega ereditatea contractuala a hotararii arbitrate. Ponderea efectiva
a acestei componente, esentiala initial pentru declansarea procedurii contencioase si
organizarea desfasurarii acesteia, devine mai putin semnificativa in faza finala a
litigiului arbitral”.11 Si mai departe, conclusiv: "Insusi actul care constituie geneza
hotararii arbitrale (compromis sau clauza compromisorie) urmareste prin acordul partilor
sa o asimileze - hotararea arbitrala (n.n.) - cat mai deplin cu un adevarat act
jurisdictional, emancipat de vestigiile sale contractuale. A le discerne supravietuirea
pana si in natura hotararii arbitrale echivaleaza - ni se pare - cu o interpretare care se
indeparteaza de la intentia fireasca a partilor in litigiu"12.
8
H. Motulsky,Ecrit, op. cit. supra,p. 15.
9
T.R. Popescu, op. cit. nr. 490-491, p. 496-470. in formulari identice si, probabil, avand ca sursa
lucrarea citata, a se vedea: M.N. Costin, in Dreptul comertului international, cit. supra, p. 217.
10
Asertiunea pusa sub semnul interogatiei poate sugera confuziunea partii cu judecatorul, ceea ce ar fi
cu totul si categoric inadmisibil.
11
O. Capatina, pp. cit., in "Reyista de drept C9mercial",1998, nr. 12, p. 7.
12
Ibidem, p8
- 12 -
 S-ar putea insa spune ca tocmai in considerarea componentei contractuale a
hotararii, aceasta este susceptibila de atac numai printr-o "actiune in anulare". Dar, orice
asemanare cu o actiune in anulare obisnuita ar fi fortata si denaturanta. Poate, cel mult,
s-ar putea invedera un element conventional in hotararea arbitrala atunci cand prin
aceasta s-ar "rezolva" si problema cheltuielilor arbitrate, pe baza intelegerii partilor. Este
insa un element insignifiant si accesoriu, ulterior "rostirii dreptului" numai de catre
arbitrii care au deliberat, la capatul unui proces desfasurat sub autoritatea" lor,
independenta si desavarsit impartiala.
Reglementarea in materie consacra, prin suma catorva atribute, natura
jurisdictionala - a hotararii arbitrale: a) Tribunalul arbitral "solutioneaza un litigiu" - art.
360 C.pr.civ.; b) Procedura arbitrala, care se finalizeaza prin adoptarea hotararii, are la
baza principiul contradictorialitatii - art. 358 C.pr.civ.; c) Pronuntarea hotararii trebuie sa
fie precedata de o deliberare; d) Hotararea trebuie sa fie motivata - art. 361 C.pr.civ.; e)
Ea este adoptata de un "tribunal arbitral", alcatuit din persoane care functioneaza
sub semnul "independentei" si al ;,impartialitatii" si care pot fi recuzate pentru aceleasi
cauze ca si "cele prevazute pentru recuzarea judecatorilor" - art. 351 C.pr.civ.;
f)Hotararea arbitrala comunicata partilor are "efectele unei hotarari judecatoresti
definitive" -art. 363, alin. ultim C.pr.civ.; g) Hotararea arbitrala este susceptibila de
desfiintare prin actiunea in anulare exercitata la instanta judecatoreasca, actiune care a
fost conceputa ca o "cale de atac"13; h) Hotararea arbitrala investita cu formula
executorie constituie titlu executoriu si se executa silit "intocmai ca si o hotarare
judecatoreasca".

Cum se poate observa, chiar abstractie facand de unele dintre aceste repere care,
poate, izolat, n-ar putea motiva in deplinatate natura jurisdictionala a hotararii arbitrale,
adeseori insusi legiuitorul asimileaza hotararea arbitrala cu o hotarare judecatoreasca, iar
aceasta este, de ordinul evidentei, un act jurisdictional.14

13
In acelasi sens: Curtea Suprema de Justitie sect. com., dec. nr. 799/1996, in "Dreptul",1997,nr. 6, p.
109.
14
Pentru a marca criteriul distinctiv al actului jurisdictional, trei criterii alternative au fost oferite in
doctrina: criteriul formal, criteriul material si criteriul mixt. Fiecare dintre aceste criterii are foloasele,
dar si dezavantajele lui intr-un demers avand ca scop definirea actului jurisdictional. Intr-o posibila
definitie, de natura sa cuprinda toate actele jurisdictionale, inclusiv cele emise intr-o procedura
necontencioasa ori pe baza unui contract judiciar, se considera a fi act jurisdictional actul emis de catre
o autoritate jurisdictionala, independenta si impartiala, conform unei proceduri determinate, prin
care, pe baza constatarilor facute, devine posibila sau nu aplicarea legii la o situatie determinata ori se
confera sau nu eficacitate juridica unor acte sau fapte.
- 13 -
 Hotararea arbitrala poate fi definita ca fiind actul prin care, pe temeiul puterilor
conferite prin conventia de arbitraj, arbitrii transeaza chestiunile litigioase supuse lor
spre rezolvare de catre parti.15 Hotararea arbitrala se analizeaza asa dar ca un act
jurisdictional de natura contencioasa.
Este adevarat ca, in sensul prevederilor art. 367-368 C.pr.civ., pentru a fi executata
silit, "Intocmai ca si o hotarare judecatoreasca" – cum precizeaza art..368 C. pr.civ. -
,hotararea arbitrala trebuie investita cu formula executorie de catre instanta
judecatoreasca.16 Exequatur-ul necesar neindoielnic, in conditiile in care arbitrii -
judecatori privati – nu dispun si de imperium, nu atribuie insa hotararii care face obiectul
acestuia natura de act jurisdictional, juris dictio, prin care, transandu-se litigiul dintre
parti, se "rosteste dreptul", ci deor ii asigura eficacitatea, atunci cand, cum ne explica art.
367 C. pr. civ., hotararea arbitrala, obligatorie de altfel, nu se aduce la indeplinire "de
buna voie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in termenul aratat
in hotarare". Intr-o schema simpla si poate simplista de discurs, dar exprimand
indubitabil realitatea, exequatur-ul constituie un act procesual post factum, ulterior
emiterii actului jurisdictional susceptibil de executare silita. Exequatur-ul nu este asadar
conditia "existentei" actului jurisdictional susceptibil de executare silita, ci, in anumite
circumstante, conditia "realizarii prin constrangere" a actului 17;
dimpotriva chiar, existenta neindoielnica a unui act jurisdictional susceptibil de
executare silita este conditia prealabila si imanenta a exequatur-ului. Concluzia
corespunde intocmai cu logica fazelor procesului civil in general si ea este evocata prin
modul de sistermatizare a materiei: mai intai, intr-un capitol distinct al Cartii a IV-a,
intitulata "Despre arbitraj", din Codul de procedura civila,este reglementata "hotararea
arbitrala", cu toate atributele ei, inclusiv acela de a fi actul prin care se solutioneaza
litigiul", si abia apoi, intr-un alt capitol, este reglementata "executarea hotararii
arbitrale".
"Hotararea arbitrala este un act de jurisdictie in considerarea structurii misiunii
conferite arbitrilor de catre parti, anume aceea de a transa intre ele pretentiile
divergente.18
15
Marie-Claire Rondeau-Rivier, Arbitrage. La sentence arbitrale, in “Juris-Classeur", 1996, fasc. 1042,
nr. 1, p, 2.
16
Pe larg, a se vedea: S. Zilberstein, V..M. Ciobanu, Tratat de executare silita,"LuminaLex",2001,p.
1790 si urm.
17
Confuzia in doctrina si jurisprudenta franceze intre hotararea arbitrala ca act de jurisdictie si
exequatur a putut fi intretinuta si de faptul ca, anterior Decretului din 14 mai 1980 cu privire la reforma
arbitrala, numai exequatur-ul"sentintei" arbitrale atribuia acesteia caracterul unei decizii judiciale.(A se
vedea, bunaoara: Cassocom., decizia din 22 decembrie 1959, cu nota de J. Robert, in "Rev. arb."; 1960,
p. 17.) Aceasta confuzie ar putea fi provocata in sistemul nostru de reglementare de faptul ca, potrivit
art. 368 C. pr. civ., hotararea arbitrala ,investita cu formula executorie" se executa silit "intocmai ,ca si
o hotarare judecatoreasca". Numai ca, in urma investirii cu formula executorie, textul art. 368 C. pr. civ.
asemuieste hotararea arbitrala cu hotararea judecatoreasca nu cat priveste natura juridica a acestora, ci
cat priveste executarea lor silita.
18
H. Motulsky, La nature de l'arbitrage.Essais et notes sur I'arbitrage, Dalloz, 1974,p.5 si urm.
- 14 -
 Caracteristicile hotararii arbitrate - insumand in cele din urma natura acesteia de
act jurisdictional - permit si delimitarea hotararii arbitrale de alte institutii invecinate
arbitrajului. 19
O problema insa staruie in acest context, anume aceea de a sti daca are caracter de
act jurisdictional numai hotararea arbitrala prin care se transeaza fondul litigiului, cu alte
cuvinte, numai actul culminativ in judecata arbitrala, la care se refera prevederile art.
360 si urm.C. pr. civ., ori au un asemenea caracter si alte hotarari ale tribunalului
arbitral, premergatoare transarii in fond a litigiului, ori, cel putin, unele dintre acestea.20
In economia reglementarilor cu privire la arbitraj, nu exista un text corespunzator
aceluia al art. 268 C. pr. civ., in sensul caruia: "Incheierile premergatoare vor fi date cu
acelasi numar de voturi ca si hotararile. Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.
Ei sunt legati de acele incheieri care, fara a hotari in totul pricina, pregatesc dezlegarea
ei. Orice dispozitie luata de instanta prin incheiere va fi motivata". Nu exista un text
corespunzator nici aceluia al art. 282, alin. ultim C. pr.civ., in sensul caruia apelul
impotriva hotararii se socoteste facut si impotriva incheierilor premergatoare". Totusi,
prin reglementari disparate fie se evoca adoptarea unor incheieri premergatoare de catre
tribunalul arbitral, fie se indica modul de atac pentru desfiintarea lor. De exemplu,
rezulta implicit ca, printr-o incheiere premergatoare, in lipsa unor norme ale arbitrajului
stabilite de parti, tribunalul arbjtral "va putea reglementa procedura de urmat asa cum
va socoti mai potrivit" - art. 341 ,alin. 3 C. pr. civ.; tribunalul arbitral, pentru motive
temeinice, poate dispune - se va intelege ca printr-o incheiere - prelungirea termenului
arbitrajului cu cel mult doua luni -.art. 353, alin. 4 C. pr. civ.; art. 358, alin. 1 C. pr. civ.
se refera in terminis la comunicarea "incheierilor de sedinta"; in cursul arbitrajului - prin
incheieri, fireste - tribunalul arbitral poate sa incuviinteze "masurile asiguratoare si
masurile vremelnice" si, numai in caz de impotrivire, executarea acestor masuri se
dispune de catre instanta judecatoreasca -art. 358 C. pr. civ.; prin incheieri -cum
sugereaza art. 358,alin. 1 C. pr. civ. -tribunalul arbitral va rezolva orice exceptie sau,
dimpotriva, dupa caz, va constata decaderea paliii etc. .Prevederi insa explicite cu privire
la incheieri pot fi considerate cele ale art. 343, alin. 2 C. pr. civ. si cele ale art. 358 C: pr.
civ. Astfel, in sensul prevederilor art. 343, alin. 2 C. pr. civ., tribunalul "hotaraste" asupra
propriei sale competente printr-o "incheiere", care se poate "desfiinta" numai prin
19
A se vedea supra, nr. 7. A se vedea de asemenea:M.-C. Rondeau-Rivier,op. cit., nr. 4 si urm., p. 3 si urm.
20
Transand un litigiu printr-o hotarare avand autoritatea lucrului judecat – preciza M. de Boisseson, op.
cit., nr.328, p. 285 -, aceasta explica simetria dintre clasificarea hotararilor judecatoresti ti a hotararilor
arbitrale: hotarari definitive, hotarari inainte de rostirea, dreptului, hotarari, mixte. Prin "hotararile
definitive", ,tribunalul arbitral se dezinvesteste de prerogativele lui jurisdictionale, cat priveste nu
numai fondul litigiului,dar si in privinta altor chestiuni litigioase, conexe, insa in legatura cu fondul,
care constituie obstacole premergatoare abordarii fondului; prin "hotararile inainte de rostirea
dreptului" -preparatorii sau provizorii -arbitrii "degajeaza terenul" procedurii sau, dupa caz, ei ordona
masurile urgente si necesare in vederea solutionarii fondului litigiului;prin "hotararile mixte", arbitrii,
ordonand o masura de instructiune in proces sau o masura provizorie, statueaza totodata, definitiv,
asupra unei problema litigioase.

- 15 -
"actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale"; in sensul prevederilor art.
358 C. pr. civ., dezbaterile arbitrale sunt consemnate in "incheierea de sedinta", orice
dispozitie a tribunalului arbitral este consemnata in "incheiere" si "va fi motivata";
incheierile vor cuprinde "motivele pe care se sprijina masurile dispuse", dispozitivul si
semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 362 C. pr.civ., adica a regulilor
cu privire la majoritatea de voturi si la opinia separata.
Sunt asemenea incheieri, toate sau unele dintre ele, acte jurisdictionale?
Raspunsul trebuie nuantat.
In doctrina si jurisprudenta franceze, raspunsul a fost diferit, uneori categoric negativ,
alteori concesiv.21 S-a spus bunaoara ca masurile luate de catre tribunalul arbitral sunt de
"administratie judiciara" si ele nu pot fi asimilate sentintelor"; ca astfel de masuri nu pot
face "obiectul unui recurs in anulare"; ca pot face obiectul recursului in anulare numai
"veritabilele sentinte arbitrale, cu alte cuvinte, actele arbitrilor care transeaza definitiv,in
totul sau in parte, litigiul dedus lor, indiferent daca se decide asupra fondului, asupra
competentei sau asupra unui mijloc de procedura"; deciziile care nu raspund acestor
criterii, indiferent de denumirea lor, "concura numai la instructiunea litigiului" si ele pot
fi modificate de arbitri, neputand sa faca obiectul unui recurs distinct de sentinta,
constituie insa o sentinta decizia arbitrilor prin care se “transeaza o chestiune litigioasa
de procedura" etc.
O concluzie s-ar putea deja impune, anume ca natura acestor incheieri depinde
mai putin de obiectul lor, cat, mai ales, de existenta sau absenta unei chestiuni litigioase
prealabile fondului,asupra careia tribunalul arbitral trebuie sa se pronunte.Se considera
asadar ca, simetric distinctiei dintre incheierile preparatorii si incheierile interlocutorii
din procedura judiciara, trebuie sa se faca distinctie intre incheierile tribunalului arbitral
prin care se dispun masuri pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului si, eventual,
luarea unor masuri vremelnice de asigurare a actiunii arbitrale 22, care, in sensul strict at
termenului juris dictio, nu sunt acte jurisdictionale, prin ele nerostindu-se dreptul, si
incheierile tribunalului arbitral prin care se dezleaga o chestiune litigioasa intre parti, se
transeaza un diferend intre acestea si care, de asemenea in sensul strict al termenului
juris dictio, sunt acte de jurisdictie, indiferent de denumirea pe care o poarta, ele putand

21
Pentru referinte dodrina are si jurisprudentiale, a se vedea: M.-C. Rondeau-Rivier, op. Cit., nr. 8 si
urm.,p. 4 si urm.

22
S-a apreciat, intr-una dintre deciziile Cur1ii de Apel Paris, ca numai deciziile "definitive" pot fi
considerate "sentinte", cele "provizorii" fiind excluse de la o astlel de calificare. (Decizia din 25 martie
1994, cu nota de J.-C. Dubarry si E, Loquin, in RTD com., 1994, p. 483.) in context si, bineinteles, cat
priveste dreptul nostru, am face observatia si ordonanta presedintiala este incontestabil, astfel cum
rezulta din prevederile art. 581 si urm: C. pr.civ., o veritabila hotarare, in perfida faptului ca prin ea
sunt ordonate "masuri vremelnice". (De fapt, in unele situatii, prin ordonanta presedintiala pot fi
dispuse si masuri definitive)

- 16 -
fi,dupa caz, atacate cu actiunea in anulare odata cu hotararea arbitrala sau independent
de ea.
Mai pot face insa obiect distinct de discutie hotararile sau incheierile prin
care,dupa caz, se "completeaza"ori se "indreapta" hotararea arbitrala prin care s-a
dezlegat fondul pricinii. Cat priveste prima ipoteza,art. 362, alin. 1 C. pr.civ. precizeaza
ca, atunci cand prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral " a omis sa se pronunte
asupra unui capat de cerere", la solicitarea partii, cu citarea partilor tribunalul va da o
“hotarare de completare",care face parte integranta din hotararea arbitrala a astfel de
hotarare are indiscutabil caracter jurisdictional, prin ea transandu-se cealalta parte din
litigiul cu care tribunalul arbitral a fost investit.Cel putin urmatoarele argumente ar putea
fi invocate in sprijinul acestei concluzii: a) Daca hotararea primara, prin care tribunalul
arbitral a rezolvat,,o parte"din litigiul cu care el a fost investit, are caracter jurisdictional,
hotararea secunda, de completarea celei primare,prin care se rezolva "cealalta parte" a
litigiului, logic nu poate avea o alta natura decat prima; b) Pentru a pronunta o hotarare
de completare, tribunalul arbitral desfasoara sub toate aspectele sau sub semnul tuturor
rigorilor specifice o activitate jurisdictionala; c) Prin analogie, daca hotararea data 'in
conditiile prevazute de art. 281 - 281 C. pr. civ. este un act jurisdictional, prin care se
rezolva "un capat de cerere principal sau accesoriu" ori o "cerere conexa sau
incidentala", atunci si hotararea arbitrala de completare, in situatia de minus pe tita , este
neindoielnic un act de jurisdictie, un act prin care se transeaza acea parte din litigiu care
a ramas nerezolvata cu prilejul primei judecati; d) Daca nu s-ar proceda la completarea
primei hotarari, aceasta ar fi susceptibila de desfiintare prin exercitarea actiunii in
anulare, pentru motivul prevazut de art. 364, litera "f' C. pr. civ.; iar rezultatul admiterii
actiunii ar fi pronuntarea de catre instanta judecatoreasca a unei veritabile hotarari
pentru rezolvarea in intregime a fondului litigiului. Cat priveste cea de-a doua ipoteza,
art. 362, alin. 2 C. pr. civ. precizeaza ca greselile materiale din textul hotararii arbitrale
sau alte greseli evidente, "care nu schimba fondul solutiei", precum si greselile de calcul,
pot fi "rectificate" printr-o,'incheiere de indreptare". Este o reglementare similara celei
prevazute de art. 281 C. pcciv., cu privire la hotararile judecatoresti astfel de incheiere
nu are caracter de "act jurisdictional", in sensul atribuit acestei sintagme, intrucat prin ea
nu se transeaza o chestiune litigioasa nu se "schimba fondul solutiei" - ci numai se
"rectifica"; se “indreapta" greseli "materiale", "evidente", de calcul din "textul"
hotararii.23 Este adevarat ca ipoteza indreptarii erorilor se afla reglementata sub titlul
"Hotararea arbitrala", ca ,,incheierea",este o varietate de hotarare, in sens larg vorbind,
ca ea trebuie motivata si se adopta dupa regulile prevazute de art. 362 C. pr.civ.; totusi,
din cuprinsul reglementarii, unele precizari cu deplina relevanta pentru problema aici
23
In sens contrar: Curtea de Apel Paris, decizia din 28aprilie 1988, in "Rev. arb.", 198, p.280; Cass.2
civ, decizia din.16 mai 1988, in. "Rev. arb.", 1989, cu nota de Ch. Jarrosson, p. 59. Activitatea arbitrului
-s-a spus de asemenea - cand el indreapta o eroare materiala se finalizeaza.printr-un "act de judecata”
sub titlul principal, daca partile se opun mutual asupra realitatii erorii materiale; sub titlu accesoriu, in
caz .centrar.(M.C. Rondeau-Rivier, op. cit., or. 11, p. 5.)

- 17 -
discutata nu pot fi ignorate: greselile din textul hotararii arbitrale pot fi rectificate printr-
o incheiere de indreptare numai daca ele "nu schimba fondul solutiei" art. 362, alin. 2 C.
pr. civ.; art. 362, alin.3 C. pr. civ.; face distinctie clara si cu evidente semnificatii intre
"hotararea de completare" si '"incheierea de indreptare".

- 18 -
 Capitolul II
Categorii de hotarari arbitrale

In arbitraj se pot pronunta,in principiu,aceleasi categorii de hotarari date in prima

instanta ca si indreptul comun, cu unele deosebiri care vor fi puse in lumina mai
departe24.
Clasificarea hotararilor arbitrale se face dupa mai multe criterii,.unele avand o
semnificatie teoretica si practica mai puternica, altele urmand sa evidentieze anumite
particularitati care nu produc consecinte diferite in legatura cu hotararea arbitrala.
1. Dupa cum rezolva sau nu fondul, hotararile arbitrale se impart in sentinte
incheieri. Cartea a IV-a a Codului de procedura civila se refera la hotarari si incheieri,
dar sunt insa aplicabile si dispozitiile de drept comun ale art. 255 C.pr.civ. potrivit carora
hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta se numesc sentinte, iar
celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii se numesc incheieri.In concordanta
cu acest text, art. 181 din Legea or.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de
drept international privat foloseste denumirea de sentinta arbitrala. Tot astfel, art. 56 din
RPA-GAB prevede ca procedura arbitrala ia sfarsit prin pronuntarea unei hotarari
arbitrale, denumita sentinta arbitrala. De asemenea, conventii1e internationale la care
tara noastra este parte folosesc denumirea de sentinta arbitrala, iar nu pe aceea de
hotarare arbitrala pentru ambele forme de arbitraj (arbitraj ad hoc si arbitraj
institu1ional).25
Nicaieri in Cartea a IV-a C.pr.civ. nu se intalneste denumirea de sentinta arbitrala,
legiuitorul preferand-o pe aceea de hotarare arbitrala26, denumire de maxima

24
Referitor la criteriile de clasificare a hotararilor judecatoresti, a se vedea si Mihaela Tabarca, Drept
procesual civil, Global Lex, Bucuresti, 2004, vol. I, p. 543 si urm.
25
In acest sens Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la
New York, la 10 iunie 1958, la care tara noastra a aderat prin Decretul nr. 186/1961, prevede ca prin
"sentinte arbitrale" se inteleg nu numai sentinte date de arbitri numiti pentru cazuri determinate ci de
asemenea si acelea care sunt date de catre organe de arbitraj permanente carora partile li s-au supus
(art. I alin. 2). A se vedea si: Conventia europeana de arbitraj comercial international, incheiata la
Geneva, la 21 aprilie 1961. ratificata prin Decretul nr. 281/1963 (art. VIII si IX); Conventia pentru
reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, incheiata la
Washington, la 18 martie1965, ratificata prin Decretul nr. 62/1975 (art. 48-55).
26
Legiuitorul a folosit denumirea de hotarare,asa cum a procedat si cu hotararile judecatoresti (art.
255). Numai ca, privitor la hotararile judecatoresti, folosirea denumirii generice este justificata de
diversitatea lor(sentinte, decizii, incheieri, ordonante etc.) in timp ce in arbitraj exista, in functie de
criteriu enuntat, numai- doua specii de hotarari: sentinte si incheieri. De aceea, folosirea denumirilor
apropriate (sentinta arbitrala si incheiere arbitrala) pare a fi fost preferabila si ar fi evitat ca genul
(hotararea) sa fie echivalentul speciei (sentinta). In Codul de procedura civila francez se intrebuinta, de
asemenea, denumirea de hotarare (jugement). Prin Decretele din 1980 si 1981 privind arbitrajul -
decrete care au fost inglobate in NCPC - se foloseste denumirea de sentinta (sentence). J. Robert, B.
Moreau, op.cit., p.170 nota 1
- 19 -
generalitate, avand, in Cartea a IV-a,cand intelesul de hotarare prin care se rezolva
fondul litigiului, deci de sentinta arbitrala, cand intelesul de incheiere.
Intre aceste doua categorii de hotarari arbitrale trebuie sa se faca o neta
demarcatie, dat fiind regimul lor juridic: diferit. Astfel, limitandu-ne numai la aspectul
caii de desfiintare a hotararilor arbitrale, art. 364 si 365 C.pr.civ. prevad ca hotararea
arbitrala peate fi desfiintata exclusiv prin actiune in anulare, care poate fi introdusa in
termen de o luna de la data comunicarii ei. Aici textul are in vedere hotararea arbitrala
prin care se rezolva fondul litigiului, adica sentinta arbitrala,iar nu ,incheierea. Aceasta,
dupa cum dispune expres art. 343 alin. 2 C.pr.civ. referitor la incheierea prin care
tribunalul arbitral hotaraste asupra propriei sale competente, poate fi desfiintata numai
prin actiune in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale, adica a sentintei arbitrale
prin care se rezolva fondul litigiului. Acelasi regim il urmeaza si incheierile
interlocutorii.
Totusi, atunci cand procesul arbitral inceteaza printr-o incheiere de inchidere
a procedurii arbitrale, de exemplu cand se ia ,act de renuntare la judecata arbitrala prin
aplicarea art. 246 alin. 2 C.pr.civ. sau printr-o incheiere de declinare de competenta27,
aceasta incheiere peate fi desfiintata prin actiune in anulare intocmai ca si sentinta
arbitrala.
In sfarsit, potrivit dispozitiilor art. 351 alin. 2 C.pr.civ incheierea prin care se
solutioneaza o cerere de recuzare a arbitrului nu este supusa cailor de atac,, in
dispozitiile care constituie sediul materiei (art. 360-368 si art. 370-3703 C.pr.civ.)
denumirea de hotarare arbitrala are intelesul de sentinta arbitrala intrucat este vorba de
hotararea arbitrala prin care se rezolva fondul litigiului cu exceptia cazului in care se
pronunta o incheiere, de inchidere a procedurii arbitrale.
De asemenea, si inalte texte din Cartea a IV-a C,pr.civ denumirea de hotarare
arbitrala are intelesul de sentinta arbitrala intrucat ceea ce se decide este indisolubil legat
de rezolvarea in fond a litigiului. Avem in vedere:
- art, 359 alin. 2 care prevede ca, in lipsa, unei intelegeri a partilor, cheltuielile arbitrale
se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral daca cererea de arbitrare este admisa
in totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte;
- art. 359 alin. 3 privind stabilirea prin hotararea arbitrala a cuantumului onorariilor
cuvenite arbitrilor, precum si modul de suportare de catre parti;
- art. 359 prin care se dispune, ca plata arbitrilor se face dupa comunicarea catre parti a
hotararii arbitrale (alin. 1). Daca insa arbitrajul se intrerupe, fara a se pronunta o
hotarare, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc in mod corespunzator
(alin. 2), dar de asta data, prin incheiere;
- art. 359 potrivit caruia orice diferenta in plus sau in minus de cheltuieli arbitrale se
regularizeaza cel mai tarziu prin hotararea arbitrala;
Sunt dispozitii in Cartea a IV-a. in care denumirea de hotarare arbitrala inglobeaza atat
sentintele arbitrale cat si incheierile arbitrale. Un exemplu il constituie art.341 alin.2
27
A se vedea incheierea CAB nr. 157 din 31 mai'2001. R.D.C. nr.11/2001, p.166

- 20 -
C.pr.civ., potrivit caruia, subrezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri,
precum si a dispozitiilor imperative ale legii, partile pot stabili prin conventia arbitrala
sau prin act scris incheiat ulterior, interalia, continutul si forma hotararii arbitrate.
Aceasta denumire vizeaza ambele specii ale hotararii arbitrale intrucat incheierea "este
in mic o hotarare" care trebuie sa cuprinda toate cele trei parti ale unei hotarari, anume
practicaua (partea expozitiva), considerentele (motivarea) si dispozitivul.28
2. Dupa intinderea continutului. al "condamnarii", hotararile arbitrate, intocmai
ca ~i cerejudecatore~ti,pot fi integratesau partiale. "
a) Hotararile integraterezolva litigiul in totalitate, cu alte cuvinte rezolva toate
cererile partilor fie prin admitere, fie prin admitere partiala, fie prin respingere.
Hotararea integrala nu inseamna deci admiterea tale quale a pretentiilor -
acestea pot fi admise numai in"parte sau chiar respinse -ci rezolvarea pretentiilor
in integralitatea lor, a~a cum au fast solicitate prin actiune, fapt care duce la
dezinvestirea instantei de intreg litigiul.
b) Potrivit art. 270 C.pr.civ. aplicabil si in arbitraj, daca paratul recunoaste o
parte din pretentiile reclamantului, instanta, tacererea acestuia, va da o hotarare
partiala in masura recunoasterii.Textul este reluat si de RPA-CAB(art. 56 alin.
2 ) . Pentru a se pronunta o hotarare partiala este necesar ca paratul sa recunoasca expres
in instanta o parte din pretentiile reclamantului iar marturisirea judiciara sa fie pura si
simpla.29 In ,acest caz, in acelasi litigiu, se pronunta doua sentinte: una partiala de
"condamnare" in masura recunoasterii pretentiilor reclamantului si o a doua privind
pretentiile care nu au facut obiectul primei hotarari.
3. Dupa criteriul "condamnarii" , hotararile arbitrale, ca si cele judecatoresti,
pot fi cu o singura "condamnare", prin care paratul este obligat la efectuarea unei
prestatii determinate cum ar fi: plata unei sume de bani reprezentand pretul marfurilor
si/sau plata de dobanzi, penalitati etc., sau cu condamnare altemativa care prevad o
dubla condamnare, ca spre exemplu, predarea unui bun determinat, iar daca nu se face
predarea intr-un anumit termen sau nu mai este posibila, obligarea la plata unei sume de
bani echivalenta cu valoarea bunului sau, in cazul unei obligatii de a face,

"condamnarea" alternativa poate consta si in autorizarea reclamantului de a o indeplini

el, pe cheltuiala paratului,30
28
Pentru dezvoltari, a se vedea: I. Stoeneseu, S, Zilberstein, op. cit., p. 479.
29
A se vedea.I.Stoeneseu, S.Zllberstem, op.cit.,p. 510.
30
In jurisprudenta franceza s-a admis ca obligarea executarii in natura a obligatiei poate fi dispusa sub
sanctiunea platii de daune cominatorii (astreintes). Astfel, Curtea de Apel Paris a decis: “Les arbitres,
amiables compositeurs, ont la possibilite de choisir librement le mode de reparation le plus equitable
- 21 -
4. Sub aspectul duratei actiunii, hotararile arbitrale se impart, ca si hotararile
judecatoresti, in hotarari propriu-zise, care rezolva insusi fondul litigiului si au o actiune
(aplicabilitate) , de regula, nelimitata in limp, si hotarari provizorii care au un caracter
temporar si prin care se iau masuri vremelnice in cursul litigiului arbitral, justificate,de
regula, de necesitatea evitarii unui prejudiciu pentru una dintre parti. Asemenea masuri
pot fi modificate sau revocate motivat, oricat din cursul litigiului. Sentinta arbitrala le
poate mentine, modifica sau desfiinta, dupa caz. in general, este vorba de masurile
prevazute de art. 358 C.pr.civ. potrivit caruia, in cursul arbitrajului, masurile
asiguratoare si masurile vremelnice,ca si constatarea anumitor imprejurari de fapt, pot fi
incuviintate si de tribunalul arbitral. In caz, de impotrivire, executarea acestor masuri se
dispune de instanta judecatoreasca.
5. Dupa cum pot sau nu fi puse in executare;,hotararile arbitrale se impart in hotarari
executorii si hotarari neexecutorii. In dreptul comun sunt executorii hotararile
judecatoresti, raman definitive, pronuntate in actiuni in realizarea dreptului si sunt
neexecutorii cele pronuntate in actiuni in constatare (in ceea ce priveste capatul
principal). Hotararile judecatoresti pronuntate in prima instanta, in masura in ,care ,nu
beneficiaza de executie vremelnica, sunt neexecutorii intrucat nu sunt definitive. Se
pune problema daca hotararile arbitrate pronuntate in actiuni in realizarea dreptului sunt
executorii intocmai ca si hotararile judecatoresti, tinand seama ca, potrivit art. 363 alin.3
C.pr.civ., hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei hotarari judecatoresti
definitive. Unii autori straini considera ca deosebirea fundamentala intre hotararea
arbitrala si hotararea judecatoreasca consta in faptul ca prima nu are putere executorie.
Aceasta inseamna ca nici-o masura de constrangere nu poate fi folosita pentru a sili
partea sa execute obligatia la care a fost condamnata prin hotararea arbitrala.O stare
"infirmitate"a hotararii arbitrale este lesne de inteles: arbitrul a primit de la parti, cu
permisiunea statului (prin legiferarea arbitrajului), puterea de a judeca jurisdictio);el n-a
primit si nici nu putea sa primeasca puterea de a constrange (imperium), aceasta fiind
monopolul statului, fara nici o stirbire. Lipsirea hotararii arbitrale de putere executorie ar
fi insa de natura sa dauneze grav arbitrajului, daca n-ar exista remediul constand in
posibilitatea investirii cu formula executorie a hotararii arbitrale, de catre justitie31.
In Cap. IX al Cartii a IV-a C.pr.civ., intitulat "Executarea hotararii arbitrale" se
prevede ca hotararea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de
bunavoie , de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in
termenul aratat in hotarare (art. 367). La cererea parti castigatoare, hotararea

entre les deux modalites envisagees par Ie demandeur: execution en nature sous astreinte ou reparation
pecuniaire" (...) "Cette jurisprudence ne doit etre approuvee, car elle est en conformite avec les limites
du pouvoir de l’arbitre. Ordonner une astreinte releve donc de I'imperium mixtum, mais si les parties
ont insere une clause prevoyant la condamnation au versement d' una astreinte, l'application de cette
clause serait alors de la pure jurisdictio. (Ch, IJarroson,Reffexionssur /'imperiumin Etudes offertes a
Pierre Bellet, Litee, Paris,p.'273)
31
Roger Perrot, Institutions judiciars, 9 edition, Paris, Montchrestien, 2000,p. 56
- 22 -
arbitrala se investeste cu formula executorie (art. 367 alin. 1). Ea constituie titlu
executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca (art. 368).
Este evident deci ca hotararea arbitrala este susceptibila de executare silita.
Care este atunci deosebirea dintre hotararea arbitrala si hotararea judecatoreasca
sub aspectul caracterului executoriu.
Deosebirea pare a se mai fi estompat in urma modificarii Cartii a V-a "Despre
executarea silita" C.pr.civ. prin O.U.G.nr. 138/2000, unde s-a introdus Sectiunea I
(art 371 – 371) prin care se consacra principiul indeplinirii de bunavoie a obligatiei
stabilita prin hotararea unei instante (art. 371 alin 1); in cazul in care, totusi, debitorul nu
executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita.
Ca si in arbitraj, prin noul text se da prioritate indeplinirii de bunavoie a hotararii
judecatoresti. Daca debitorul se impotriveste, atat hotararea arbitrala cat si cea
judecatoreasca se investesc cu formula executorie si se executa in acelasi mod.
Deosebirea esentiala intre hotararea arbitrala si hotararea judecatoreasca consta in
aceea ca prima, prin enuntarea expresa a legii, este obligatorie. Este o consecinta
evidenta si necesara a componentei contractuale a arbitrajulul. Prin chiar faptul
incheierii conventiei arbitrale, partile au inteles ca hotararea ce se va pronunta sa fie
obligatorie pentru ele ca orice contract. Forta obligatorie a hotararii arbitrale decurge din
caracterul de lege intre partile contractante a intelegerii de a opta pentru arbitraj si de a
recunoaste, implicit sau explicit, obligativitatea indeplinirii hotararii arbitrale, forta
obligatorie conferita de ,art. 969 C.civ.
O atare forta obligatorie nu este enuntata de hotararea judecatoreasca. Aceasta nu
inseamna ca hotararea judecatoreasca nu ar fi obligatorie. Numai ca izvorul obligatiei
este altul: in arbitraj acesta este conventia arbitrala, in justitia statala,
obligativitatea,hotararii isi are ca izvor legea si nu este enuntata fiind subsumata fortei
executorii a hotararii judecatoresti. Art. 371 C.pr.civ, nou introdus, consacra mai degraba
un deziderat, o preferinta pentru indeplinirea de bunavoie a hotararii, fara consecinte
directe in cazul neurmaririi ei.
Dimpotriva, enuntarea expresa si pe primul plan al caracterului obligatoriu al
hotararii arbitrale are consecinte importante, iar ignorarea sa atrage sanctiuni.
In regulamentele multor institutii permanente de arbitraj se considera ca faptul de
a ignora obligativitatea hotararii arbitrale este, in principiu, incompatibil cu spiritul care
sta la baza arbitrajului, ca modalitate, liber consimtita, de solutionare a litigiilor. Cu alte
cuvinte, aceste institutii, mai ales cele cu caracter asociativ/profesional, considera ca
exista pentru partea care a pierdut litigiul, o indatorire morala si profesionala de a
executa in mod voluntar hotararea arbitrala. Neexecutarea ei de bunavoie reprezinta o
grava incalcare a unei obligatii contractuale si profesionale, o lipsa de loialitate in
relatiile de afaceri.32 Pentru aceste considerente multe hotarari arbitrale se executa
voluntar. 33

32
T. R. Popescu, op. cit., p.313
- 23 -
 In caz contrar intervin sanctiuni precum: publicitatea acestei comportari neloiale,
inscrierea in "Iista neagra" a asociatiei, boicotarea societatii comerciale care nu isi
executa angajamentul de executare de bunavoie, interzicerea unor drepturi asociativ-
profesionale etc. 34
In dreptul nostru, hotararea arbitrala nu este executorie, proprio vigore, dar este
susceptibila de executare silita. Numai ca arbitrul nu are dreptul sa imputerniceasca si
sa, ordone agentilor administrativi si ai fortei publice sa execute silit hotararea. Acest
drept care se transpune in formula executorie apartine numai judecatorului, in virtutea
puterii de imperium ce i s-a conferit.
Nu sunt executorii hotararile arbitrale - ca ,de altfel si cele judecatoresti -
pronuntate in actiuni in constatare. In practica arbitrala s-a admis ca asemenea actiuni
sunt arbitrabile, desigur in masura in care se cere constatarea existentei sau inexistentei
unui drept patrimonial.35
6. Dupa organul arbitral care le pronunta sau dupa modalitatea de oroanizare a
arbitrajului, hotararile arbitrate pot fi date in arbitrajul ad hoc sau in arbitrajul
institutional;
7. Dupa compunerea tribunalului arbitral, hotararile arbitrale pot fi pronuntate de un
arbitru unic sau de un tribunal arbitral colegial, compus din doi sau mai multi arbitri (art.
345 alin. 1 C.pr.civ.);
8. Dupa puterile acordate arbitrului, hotararile arbitrate pot fi de drept strict (art. 360
alin. 1 C.pr.civ.) sau, pe baza acordului expres al partilor, in echitate (art. 360 alin. 2).
9. Dupa efectele lor, hotararile arbitrate pot fi declarative sau constitutive de drepturi.
10. Dupa cum partile au participat sau nu la dezbaterea litigiului, hotararile pot fi date in
prezenta sau in lipsa partilor. 36 Este firesc ca, o data ce partile au convenit, solutionarea
litigiului prin arbitraj, ele sa se prezinte la dezbaterea lui pentru a-si sustine punctul de
vedere. In acest fel se da urmare obligatiei inscrise in art: 9 din RPA-CAB: partile au
indatorirea sa-si execute drepturile procedurale cu buna-credinta si potrivit scopului in
vederea caruia au fost recunoscute. Ele vor coopera cu tribunalul arbitral pentru
desfasurarea corespunzatoare a litigiului si pentru finalizarea acestuia in termenul
stabilit.
In practica arbitrajului, unele parti - mai ales cele cu sediul in provincie - cer
33
Astfel, sentintele arbitrale pronuntate de catre Curtea de Arbitraj a Camerei Internationale din Paris
sunt executate de bunavoie in proportie de peste 90% (yves Derain, Nature et avantages de l’arbitrage,
C.C.I., p. 8, citat de T.R. Popescu, op. cit, p.313 nota 1)
34
T.R. Popescu, op. cit., p.314-315
35
Prin actiune s-a cerut sa se constate ca, fata de clauzele contractuale, parata nu avea dreptul sa declare
unilateral rezilierea unui contract. Tribunaiul arbitral a respins ca neintemeiata exceptie de
inadmisibilitate a actiunii in constatare (CAB, incheierea din16noiembrie 2001 pronuntata in dos.
238/2001, in RD.C. nr. 412002, p.:172)

36
In procedura civila veche, hotararea data in lipsa era supusa opozitiei. Astazi, clasificarea si-a pierdut
atare semnificatie, opozitia pentru acest motiv fiind desfiintata.
- 24 -
in scris judecarea litigiului in lipsa, prin invocarea art. 242 alin. 2 C.pr.civ. sau a art.
51din RPA-CAB. Alteori, paratul nu se prezinta in ideea de a obstructiona sau de a
tergiversa litigiul, fapt care asa cum prevede art. 9 alin. 2 din RPA-CAB, constituie o
incalcare a conventiei arbitrate si care nu impiedica dezbaterea litigiului (art. 50 alin. 1
din RPA-CAB).
In situatia in care ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta la termen,
tribunalul arbitral va solutiona litigiul, in afara de cazul in care s-a cerut amanarea
pentru motive temeinice. Solutia este, deci, diferita de aceea a dreptului comun, de
suspendare a litigiului (art. 52 din RPA-CAB). In arbitraj , unde litigiul trebuie rezolvat,
de regula, in termen de 5 luni (art. 353), suspendarea poate fi admisa prin exceptie.
Daca una dintre parti sau ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta, tribunalul
arbitral peate sa amane solutionarea litigiului, citand partile, daca apreciaza,ca este
necesara prezenta lor la dezbatere ori administrarea unor probe(art.52 din RPA-CAB).
Arbitrarea litigiului in lipsa partilor ramane o procedura contradictorie. Prin
urmare, daca, spre exemplu, una dintre parti a depus intre timp un inscris sau prin,
concluzii scrise a facut cereri noi, acestea vor fi comunicate celorlalte parti cu invitatia
de a-si prezenta punctul de vedere.37
11. Plecand de la natura juridica a arbitrajului si, implicit, de la puterea pe care o confera
conventia de arbitraj si legea tribunalului arbitral, in practica arbitrala s-a ridicat
problema daca, in caz de necompetenta, tribunalul trebuie sa pronunte o hotarare, de
respingere a cererii arbitrale ca inadmisibila, sau una de declinare a competentei in
favoarea altor instante. In unele situatii s-a judecat in sensul ca tribuinalele arbitrale nu
au indreptatirea de a declina competenta spre un organ de jurisdictie statala, arbitrajul
fiind o forma de justitie privata, delegata de stat prin lege si realizata de persoane
particulare. La un astfel de rationament s-a mai adus ca argument imprejurarea ca
legislatia in vigoare, aplicabila in aceasta materie, nu prevede un mod expres o astfel de
solutie (declinarea competentei); asa incat,tinand seama de caracterul de exceptie al
arbitrajului, ca mod de solutionare a anumitor categorii de litigii,declinarea competentei
nu este ingaduita..

37
Clasificarea hotararilor arbitrate prezentata pana aici nu este exhaustiva. Astfel, hotararile arbitrale
mai pot fi in hotarari nationale - pronuntate in arbitrajul intern sau in arbitrajul international, cum sunt
hotararile CAB - si hotarari straine. Potrivit art. 370 C.pr.civ. prin hotarare arbitrala straina se intelege o
hotarare data pe, teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotarare nationala in
Romania, cum ar fi,de exemplu hotarare pronuntata in Bucuredti intr-un litigiu cu elemente de
extraneitate preponderente, care este de competenta Curtii Internationale de Arbitraj a Camerai de
Comert Internationale - CCI Paris, in care s-a convenit ca locul arbitrajuiui sa fie Romania,
Intr-un caz s-a refuzat investirea cu formula executorie a.unei hotarari arbitrale pronuntate in
Bucuresti pe motiv ca ar fi o hotarare straina intrucat nu este pronuntata de un tribunal roman in sensul
art. 340 C.pr.civ. iar !3~bitr?jula fest condus in conformitate cu regulile Asociatiei Americane de
Arbitraj si nu potrivit legii romane. (Tribunalul Bucuresti, incheierea din 20 ianuarie 1999, dos. nr.
358/1999, nepublicata) in opinia noastra elementele de extraneitate retinute de instanta nu sunt
preponderente stabilirea caracteruluide hotarare straina.

- 25 -
 In alte cazuri, in mod judicios, in opinia noastra,cand tribunalele arbitrale au
constatat ca nu sunt competente - constatare facuta din oficiu (a se vedea, inacest sens,
exigentele continute de art. 343 C. pr. civ.) ori la cererea partii interesate - au pronuntat
hotarari de declinare a competentei in favoarea instantelor judecatorsti, indicandu-le in
mod precis (de exemplu, Tribunalul Brasov, Tribunalul Cluj, Tribunalul Municipiului
Bucuresti etc.) sau tinand seama de imprejurarea ca in materie comerciala, in unele
situatii, competenta teritoriala este si alternativa (spre exemplu, a sa vedea prevederile
art. 10 pct. 4 C. pr.civ.), indicandu-se doar tipul instantei (tribunal, judecatorie) -
alegerea corecta a celei considerata a fi competenta teritorial apartinand reclamantului.
In motivarea unor astfel de hotarari, s-a considerat ca, atat timp cat legea
recunoaste dreptul unui tribunal arbitral de a pronunta o hotarare arbitrala prin care, cu
putere de lucru judecat, aceasta sa solutionaeze in fond un litigiu (jurisdictio), cu atat
mai mult trebuie sa i se recunoasca si dreptul ca, in interesul corectei administrari a
justitiei (respectarea competentei de functiune conferita de lege instantelor judecatoresti
si altor instante jurisdictionale) – si deci a aplicarii legilor de procedura civila – atunci
cand nu este competent, sa-si decline insarcinarea spre acel organ de jurisdictie statala
pe care-l apreciaza ca fiind competent.
De altfel, de lege lata, in dreptul roman o hotarare de declinare a competentei nu
este obligatorie pentru instanta spre care a operat declinarea de competenta, decat daca,
in caz de conflict negativ sau pozitiv de competenta, se va fi dat un regulator de
competenta.
Conflictul de competenta intre un tribunal arbitral si o instanta de judecata, asa
dupa cum am invederat deja cu alta ocazie pe parcursul acestui curs, se va solutiona in
conditiile prevazute de art. 22 alin. 4 si art. 158 C. pr. civ. 38 Trebuie retinut ca, prin
efectul hotararii de declinare a competentei, tribunalul arbitral se desesizeaza si, pe cale
de consecinta, hotararea pe care o pronunta are ca efect impiedicarea pentru moment a
solutionarii in fond a litigiului avut in vedere.
S-a mai argumentat, pentru admisibilitatea solutiei declinarii competentei ca, prin
prisma prevederilor art. 360 alin.1 C.pr. civ. (referitoare la normele de drept ce trebuie sa
stea la baza solutionarii litigiului arbitral) si ale art. 364 (privind conditiile in care poate
fi desfiintata o hotarare arbitrala) tribunalul arbitral este obligat sa-si decline competenta
ori de cate ori litigiul cu care a fost sesizat nu este susceptibil de solutionare pe calea
arbitrajului si/sau atunci cand nu mai exista conventie arbitrala sau, desi ea exista, este
nula sau inoperanta; in caz contrar, hotararea ce se va pronunta cu ignorarea
necompetentei arbitrajului va putea fi desfiintata prin actiunea in anulare.
Suntem de parere ca hotararea arbitrala prin care un tribunal arbitral isi va declina
competenta, in conditiile Cartii a IV-a din C. pr. civ., este o hatarare arbitrala propriu-
zise, iar nu o incheiere, contrar a ceea ce se lasa sa se inteleaga, intr-o interpretare
literara, prevederile art. 343 alin.2 C. pr. civ., si ea nu va putea fi atacata decat prin

38
Victor Babiuc, Octavian Capatana, Situatia actuala a arbitrajului comercial international in Romania,
in Revista de drept comercial nr.6/1993, p.10
- 26 -
actiune in anulare, in conditiile art. 364. Apreciem ca un tribunal arbitral, la fel ca
oricare instanta judecatoreasca, in cazul in care va decide ca este competent sa
solutioneze cauza cu care a fost sesizat, va respinge exceptia de necompetenta printr-o
incheiere interlocutorie, ce nu va putea fi atacata decat odata cu hotararea arbitrala si
numai prin actiune in anulare, iar daca se va declara necompetent va pronunta o hotarare
arbitrala propriu-zisa, de declinare a competentei.
12. O alta specie de hotarari arbitrale, dar care nu au o existenta si natura juridica de sine
statatoare, sunt hotararile de completare a unor hotarari arbitrale, prin care tribunalul
arbitral a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere. Astfel de hotarari se pot
pronunta in temeiul art. 362 alin. 2-4 C.pr.civ. pe baza citarii partilor, la cererea oricarei
dintre ele, formulata in termen de 10 zile de la data primirii hotararii. Ele fac parte
integranta din hotararea arbitrala initiala (primara), fiind adevarate hotarari arbitrale
complementare.
13. O situatie juridica similara(ca functionalitate) cu hotararile arbitrale de
complementare o au si incheierile de indreptare a greselilor materiale din textul hotararii
arbitrale sau a altor greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum si a
greselilor de calcul , incheieri ce se pronunta, la cererea persoanelor interesate ori din
oficiu, de catre tribunalul arbitral care a solutiionat cauza, si care fac parte integranta din
hotararea arbitrala.
14. Specii ale hotararii arbitrale prin care se poate pune capat unui litigiu arbitral sunt si
incheierile arbitrale prin care se decide inchiderea procedurii arbitrale.
Astfel, in conditiile dreptului comun (aplicabil instantelor judecatoresti), se pot
pronunta incheieri prin care se inchide procedura arbitrala daca reclamantul a renuntat la
judecata arbitrala, in conditiile art. 246 C. pr. civ., ca expresie a disponibilitatii
procesuale. Daca renuntarea la judecata arbitrala se va face dupa comunicarea cererii de
chemare in judecata, tribunalul arbitral, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la
cheltuielile de arbitrare (art. 246 alin 3 C. pr. civ este aplicabil prin analogie, in masura
in care partile nu au stabilit astfel prin conventia lor ori daca, prin regulamentul sau
regulile de procedura arbitrala ale unor institutii permanente de arbitraj, nu s-a prevazut
o solutie diferita – de exemplu restituirea partiala a taxei de arbitraj).
Ca si in dreptul comun, daca renuntarea la judecata arbitrala va interveni dupa
intrarea in dezbaterea fondului, ea nu va putea fi valabila decat daca se va lua si acordul
paratului (art. 246 alin 4 fiind aplicabil, in lipsa unor stipulatii diferite in conventia
partilor ori in regulamentele sau in regulile de procedura speciale, specifice arbitrajului
institutional).
15. O alta situatie in care se poate pronunta o incheiere de inchidere a procedurii
arbitrale, in conditiile dreptului comun, este aceea prin care se ia act de impacare a
partilor, adica de acordul acestora ca litigiul arbitral sa fie stins fara ca, in mod
unilateral, sa se dea satisfactie uneia sau alteia dintre ele, fara a fi vorba de incheierea
unei tranzactii ori la achiesarea totala a paratului la pretentile reclamantului, arbitrii
rezumandu-se prin incheierea ce o vor pronunta sa constate conditiile impacarii (a se

- 27 -
vedea prevederile art. 131 alin.2 din C. pr. civ., c epot fi aplicate, pentru identitate de
ratiune, si in materia arbitrajului.
De altfel, potrivit regulamentelor si regulilor de procedura ale comisiilor de
arbitraj comercial de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale (judetene),
arbitrii care intra in componenta tribunalelor arbitrale au datoria sa recomande partilor
sa incerce impacarea ori gasirea unei solutii tranzactionale , in scopul salvarii si
mentinerii raporturilor lor comerciale si in viitor. In situatia pronuntarii unei incheieri de
inchidere a procedurii ca urmare a impacarii partilor, litigiul nu se solutioneaza in fond,
temporar sau definitiv, si care nu se confunda sau suprapune cu alte modalitati legale de
stingere a litigiilor.
16. In sfarsit, o alta situatie in care tribunalul arbitral poate pronunta o incheiere de
inchidere a procedurii arbitrale este aceea in care, din orice motive, procedura arbitrala
nu mai poate continua. In opinia noastra, o astfel de ipoteza are in vedere situatia in care
termenul de solutionare a litigiului arbitral a fost depasit, si nu s-a uzat de dreptul de
prelungire ori, desi s-a uzat de acest drept, prelungirile acordate au expirat si una dintre
parti a notificat celeilalte parti si tribunalul arbitral, pana la primul termen de infatisare,
ca intelege sa invoce caducitatea arbitrajului (art. 353 alin.6 C. pr. civ.)
In fine o alta problema cu care s-au confruntat tribunalele arbitrale ce s-au
constituit si au functionat pentru solutionarea litigiilor, sub organizarea comisiilor de
arbitraj de pe langa camerele de comert si industrie judetene, este aceea a structurii
antetului hotararii arbitrale, tinand seama ca respectivele comisii pot organiza atat
arbitrajul ad-hoc, cat si cel institutional, dupa distinctiile prevazute in propriile
regulamente si reguli de procedura, precum si de imprejurarea ca in ambele categorii de
arbitraje, practic, solutionarea litigiului dedus judecatii este opera exclusiva a
tribunalului arbitral, organism care isi inceteaza existenta dupa finalizarea fiecarui caz in
parte.
Intr-o solutie , majoritara de altfel prin numarul tribunalelor arbitrale care au
aplicat-o, in toate arbitrajele organizate de camerele de comert si industrie teritoriale s-a
decis ca in antetul hotararii arbitrale trebuie sa se indice camera de comert si industrie
organizatoare a arbitrajului, cu mentionarea comisiei de arbitraj, si apoi compunerea
tribunalului arbitral, numarul dosarului si anul inregistrarii. In opinia noastra, o astfel de
solutie, desi neprevazuta de Codul de procedura civila (dar care, in mod logic, poate fi
prevazuta in regulile de procedura arbitrala emise de institutiile permanente de arbitraj
fara a pune la indoiala ori a stirbi, in niciun fel, independenta si impartialitatea
tribunalelor arbitrale ce sunt investite cu sarcina solutionarii unor litigii, in cadrul
arbitrajului organizat de camerele de comert si industrie teritoriale) este de natura a
indica, in mod concis si semnificativ, locul si rolul fiecaruia din organismelor implicate
in arbitraj, in raport cu competenta lor.

- 28 -
 Capitolul III
Forma, continutul si obiectul hotararii arbitrale

Subcapitolul I

Forma si continutul hotararii arbitrale. Art.361 C. pr.civ. face precizarile cu

privire la forma (1°) si continutul (2°) hotararii arbitrale.
Cat priveste forma hotararii arbitrale, rezulta ca aceasta trebuie sa fie redactata "in
scris" si, sub rezerva celor prevazute la art. 360 C. pr. civ., ea trebuie sa poarte
"semnaturile tuturor arbitrilor". 39 Forma scrisa este conditia si consecinta indeniabila a
actului jurisdictional. “Aceasta exigenta nu se analizeaza ca o simpla regula probatorie,
ci ca o conditie necesara a existentei insasi a hotararii ca act jurisdictional”. 40 De altfel,
in lipsa inscrisului care sa ateste hotararea – ca si in cazul hotararilor judecatoresti 41 - ar
ramane discutabile unele dintre atributele 42 si efectele hotararii.43
Conditia redactarii in scris a hotararii arbitrale este imanenta posibilitatii
ulterioare de control din partea instantei, in urma exercitarii actiunii in anulare; conditia
semnarii hotararii de catre arbitri este indispensabla pentru verificarea componentei
tribunalului arbitral, validatea rezultatului deliberarii si respectarea principiului
continuitatii , care, desi nu este expres prevazut in cuprinsul normelor rezervate
arbitrajului, el este neindoielnic aplicabil, nefiind de conceput ca semnarea hotararii sa
39
S-a considerat ca atunci cand “unul sau mai multi arbitri nu pot sau nu vor sa semneze, trebuie sa se
faca mentiune despre aceasta in hotarare, fara a fi necesar sa se mentioneze motivul refuzului sau
impedicarii”. (j. Linsmeau, op. cit., nr. 284,p. 139) Credem ca, adecvat, sunt aplicabile prevederile art.
261, alin. penultim C. pr. civ., fiind deci necesar sa se faca mentiune despre motivul impedicarii
arbitrului sa semneze hotararea. Refuzul de a semna hotararea credem ca este o ipoteza ce trebuie
exclusa: a) in sensul art. 360 C. pr. civ., arbitrul care are o alta parere trebuie sa redacteze si sa semneze
opinia separata, aratand considerentele pe care aceasta se sprijina. Dreptul de a avea o opinie separata
se opune deci ipotezei de a refuza semnarea hotararii; b) art. 361, alin. 1, litera “g” C.pr.civ. inscrie, in
termeni imperativi, obligatia arbitrilor de a semna hotararea; c) in sensul celor aratate de art. 353 C. pr.
civ, refuzul de a semna hotararea echivaleaza, in opinia noastra, cu refuzul nejustificat de a se indeplini
insarcirea de arbitru sau de a participa - pana la capat - la solutionarea litigiului; d) in fine, potrivit art.
364, alin,.1, litera "g" C. pr. civ.,lipsa semnaturii arbitrului este un motiv al actiunii in anulare pentru
desfiintarea hotararii arbitrale
40
M.-CI. Rondeau-Rivier, op. cit, or. 35, p. 10.
41
I. Delean'u, V. Deleanu, Hotararea judeditoreasea, Editura "Servo-Sat', 1998, nr. 21 si urm., p. 51 si
urm
42
Bunaoara, indiscutabil hotararea este un "act autentic", ea intrunind exigentele prevazute de art. 1171
C. civ., facand dovada - cum precizeaza art. 1173 C. civ.- pana la inscrierea in fals. Altfel spus, prin
hotarare partea dobandeste un "titlu autentic", se produce o conversiune probatorie in favoarea sa.
43
De exemplu, hotararea are ca elect, indirect, opozabilitatea acesteia rata de terti. (Pe larg insa, a se
vedea:C. Biery,L'efficacite substantialle des jugements civils, LGD.J., 2000, p. 360 si urm.; I. Deleanu,
Partile si tertii. Relativitatea si opozabilitatea efectelor juridice, Editura"Rosetti",.Bucuresti,2002,or. 64
si urm.)
- 29 -
se faca de o alta persoana decat aceea care a avut calitatea de arbitru si, in aceasta
calitate, a participat la judecata si la deliberare.44

Subcapitolul 2
Continutul hotararii arbitrale

Cuprinsul hotararii arbitrale este stabilit de art. 361 C. pr.civ. si, in general, este
similar cu cel al hotararii judecatoresti (art. 261 C. pr. civ.).
Potrivit art. 361, hotararea arbitrala trebuie sa cuprinda:
a) Componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii hotararii.
Componenta nominala a tribunalului arbitral inseamna redarea numelui arbitrilor care au
pronuntat hotararea.
Aratarea componentei nominale este necesara pentru a se verifica:
- daca tribunalul arbitral a fost constituit tonform conventiei arbitrale, cu alte cuvinte
daca arbitrii care au proruntat hotararea au fost cei investiti de parti prin conventia
arbitrala sau conform acesteia sa solutioneze litigiul;
- daca arbitrii care au semnat hotararea sunt cei care au pronuntat-o si cei care au
participat la dezbaterea in fond a litigiului.
Potrivit art. 354 C. pr. civ., partile stabilesc locul arbitrajului, in lipsa unei
asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileste de tribunalul arbitral. In arbitrajul
institutional, locul arbitrajului este la sediul acelei institutii (art 34 din RPA-CAB).
Textul mai prevede ca partile, de acord cu presedintele Curtii de Arbitraj, pot conveni
insa un alt loc. In practica CAB nu se intalneste nici un caz in care arbitrajul sa se fi tinut
in alt loc decat la sediul Curtii.
Indicarea locului arbitrajului este necesara pentru a se verifica daca arbitrajul s-a
tinut in locul stabilit de parti in conventia arbitrala sau conform acestei conventii.
Indicarea datei hotararii arbitrale este necesara pentru a se verifica daca aceasta a
fost pronuntata in termenul arbitrajului prevazut de conventia arbitrala sau de art. 353
C.pr.civ. Data hotararii este data pronuntarii ei.
b) Numele partilor, domiciliul sau resedinta lor sau, dupa caz, denumirea si sediul,
numele reprezentantilor partilor, precum si al celorlalte persoane care au participat la
dezbaterea litiqiului.
Datele de identificare a partilor trebuie sa fie exacte si complete. Denumirea
persoanelor juridice, inclusiv a societatilor comerciale, trebuie sa fie riguros redata. Se
va indica, totodata, forma juridica a societatii, aceasta constituind si un element de
identificare. Sunt cazuri cand societatea comerciala nu foloseste exact denumirea sub
care este inregistrata in registrul comertului, reprodusa din actul constitutiv, ci o

44
Desi reglementarea speciala nu o spune,consideram ca, mutatismutandis,sunt aplicabile prevederile
art. 258, alin. 1 C. pr. civ., asa incat, dupa deliberarea arbitrilor, urmeaza sa se formuleze, pe scurt,
dispozitivul (minuta) hotararii.
- 30 -
denumire care nu contine toate elementele de identificare sau contine elemente in plus,
ceea ce poate crea dificultati la executarea hotararii.
Astfel, intr-un caz, in toate actele dosarului denumirea partii – societate
comerciala - a fost "Astra Grup".Cu ocazia punerii in executarea hotararii s-a constatat
ca denumirea exacta era "Astra", asa cum era inregistrata in registrul comertului, iar nu
"Astra Grup". De remarcat ca in documentele societatii, in antet, se folosea denumirea
"Astra Grup" in timp ce in stampila aplicata pe aceleasi documente se folosea denumirea
exacta (S.C. Astra S.R.L. - Bucuresti). Executarea a putut continua numai dupa ce s-a
facut dovada ca in registrul comertului Bucuresti exista o singura societate cu denumirea
“Astra" si ca nu exista nici o societate cu denumirea "Astra Grup", ca exista identitate de
sediu si de reprezentant legal, astfel ca "Astra Grup" era, in realitate, S.C. Astra S.R.L.45
Atunci cand textul art. 361 lit b) se refera la "numele reprezentantilor partilor" se
are in vedere numele celui care reprezinta partea in litigiu. Acesta trebuie sa prezinte
imputernicirea de a o reprezenta. Daca partea in litigiu este o societate comerciala,
cererea de arbitrare va fi semnata, potrivit art. 355 alin. 1 lit b) C.pr.civ., de
reprezentantul ei, adica de administratorul cu drept de reprezentare care, de obicei, intr-o
societate pe actiuni, este presedintele – director general. In litigiu, societatea comerciala
este reprezentata, de regula, prin avocat sau prin consilierul sau juridic, uneori chiar prin
administratorul cu drept de reprezentare sau printr-un director, asistat sau nu de catre
avocat sau consilier juridic.
Datele de identificare ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului se
cer, printre altele, pentru a se verifica daca s-a asigurat confidentialitatea litigiului,
tinand seama ca cercul persoanelor admise sa participe la dezbaterea litigiului este strict
limitat. Astfel, art. 49 din RPA-CAB prevede ca partile pot participa la dezbaterea
litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de avocati, consilieri, interpreti
sau de alte persoane (alin. 1). Cu acordul partilor si cu incuviintarea tribunalului arbitral,
la sedintele de dezbatere a litigiului pot participa si alte persoane (alin. 2). Desi textul nu
prevede ca in hotarare trebuie sa se mentioneze si calitatea procesuala a partilor, asa cum
prescrie art. 261 alin. 1 lit b C.pr.civ. pentru hotararea judecatoreasca, aceasta mentiune
nu trebuie sa lipseasca.
c) Mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia s-a procedat la arbitraj
Aproape toate, conventiile arbitrale sunt incheiate in forma clauzei
compromisorii. In practica CAB, de regula, clauza cornpromisorie este citata integral ,in
hotarare, chiar daca problema competentei a fost dezbatuta si solutionata printr-o
incheiere anterioara. In felul acesta se faciliteaza controlul judecatoresc exercitat prin
actiunea in anulare (art, 364 lit b)
d) Obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partilor.

45
Citat din L Bacanu, Unicitatea firmei comerciale.RD.C., nr. 1/2000,p. 24. Pentru a se respecta
confidentialitatea arbitrajului, denumirea eelor doua societati. sunt schimbale, patrandu-se insa
elementele structurale reale.

- 31 -
 Obiectul litigiului va fi cel aratat in cererea de arbitrare, cu modificarile si
precizarile ulterioare formulate de reclamant.
Indicarea obiectului este necesara pentru a se verifica daca "condamnarea"
pronuntata prin hotarare s-a mentinut strict in limitele obiectului cererii fara extra
petita,plus petita sau minus petita.'
Sustinerile pe scurt ale partilor nu inseamna numai a mentiona ca reclamantul si-a
sustinut actiunea iar paratul a cerut respingerea ei ca neintemeiata, ci inseamna a reda
sintetic punctele de vedere, formulate de parti, in legatura cu faptele litigiului si cu
dispozitiile legale aplicabile pentru ca in motivare sa se raspunda la ele.
e) Motivele de fapt si de drept ale hotararii, iar in cazul arbitrajului in echitate, motivele
care au acest aspect intemeiaza solutia.
Motivarea hotararii trebuie sa urmeze regulile motivarii hotararii judecatoresti.
Simpla comparatie intre dispozitiile legale care reglementeaza forma si cuprinsul
hotararii judecatoresti si cele ale hotararii arbitrate (art. 261 si art. 361 C.pr.civ.)
invedereaza ca legiuitorul le-a supus unor cerinte similare.
Motivarea este de esenta hotararilor, constituie garantia pentru parti ca cererile lor
au fost analizate cu atentie si ofera posibilitatea exercitarii controlului judiciar.46
Arbitrul trebuie sa expuna in motivare ratiunile hotararii sale, sa arate bazele
faptice si juridice pe care isi sprijina solutia. Motivarea reflecta seriozitatea si
competenta cu care a fost studiat dosarul si constituie garantia unei drepte judecati.
Motivarea obliga arbitrul sa-si verifice opinia preliminara asupra solutiei, “sa-si
justifice hotararea fata de propria-i constiinta”.47
Analiza pe care judecatorul o face in legatura cu motivele de fapt si de drept care
i-au format convingerea in sensul unei anumite solutii, trebuie sa fie clara si simpla,
precisa, concisa si ferma, intr-un cuvant sa aiba putere de convingere.48
Fiecare capat de cerere trebuie tratat ca si cand ar face obiectul unei actiuni
independente. Ca atare, in cadrul motivarii, capatul de cerere trebuie sa fie net
individualizat iar nu amestecat ori inglobat in motivarea altor capete de cerere.
Cand se admite sau se respinge un capat de cerere, un mijloc de aparare, o
proba, un incident procedural, trebuie sa se arate temeiurile de fapt si de drept ale
admiterii sau respingerii.
Lipsa motivarii poate duce la desfiintarea hotararii arbitrale in temeiul art. 364
lit. g) C.pr.civ. Se considera nemotivata hotararea prin care se respinge o cerere
ca nefondata fara a arata motivele pentru care a fost astfel calificata. Insuficienta

46
C.S.J., sectia de contencios administrativ, dec. nr. 711/1994, CD. 1994, p. 65

47
P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. IV, Bueure§ti,1944, p. 45.

48
Citat din V.M. Ciobanu, Tratat, vol. II, p. 255.

- 32 -
motivarii sau contradictia dintre motive ori dintre motive si dispozitiv echivaleaza cu
nemotivarea. Totusi, tribunalul arbitral nu este tinut sa raspunda in detaliu la fiecare
argument al partii, ci le poate grupa si raspunde printr-un considerent comun.
Lipsa paratului sau a oricarei aparari nu justifica o motivare sumara, bazata
pe aceasta lipsa sau dispensarea reclamantului de dovada pretentiilor sale. Astfel, daca se
cere pretul unei marfi, reclamantul trebuie sa faca dovada livrarii ei.49
Calitatea, motivarii unei hotarari arbitrale depinde in mare masura de calitatea
actelor din etapele premergatoare ei, incepand cu cererea de arbitrare si sfarsind cu
concluziile orale si scrise ale partilor.
Hotararea arbitrala nu trebuie sa fie nici didactica, nici opera de doctrina. Trebuie
evitate teoretizarile si generalizarile. Totul se motiveaza prin raportare la obiectul
litigiului, la speta.
Nu se cere arbitrului sa motiveze hotararea in forma tehnica a motivarii unei
hotarari judecatoresti, mai ales in forma folosita in trecut cand fiecare fapt, fiecare
argument semnificativ face ca obiectul unui considerent distinct, care incepea cu "avand
in vedere" sau "luand in considerare". Acest procedeu prezenta totusi avantajul de a
obliga la o motivare precisa si clara, bazata pe selectarea si redarea argumentelor
esentiale. Jurisprudenta a statuat ca arbitrul nu este tinut sa raspunda punctual fiecarui
motiv invocat in cererea de arbitrare, o tratare globala a motivelor, din perspectiva unei
analize logice fiind considerata suficienta. Curtea de Casatie italiana a hotarat ca o
critica fondata pe o insuficienta motivare, nu este intemeiata decat in masura in care
lipseste temeiul juridic si suportul logic al rationamentului pe care tribunalul arbitral l-a
avut in vedere in pronuntarea solutiei. 50
De asemeriea, nu este recomandabila folosirea frazelor lungi cu multe propozitii
incidente,care se intalnesc in unele hotarari judecatoresti. Hotararile arbitrale trebuie sa
fie accesibile partilor, ceea ce presupune folosirea unui stil mai putin tehnic, mai putin
"judiciar".Arbitrajul are o individualitate proprie care trebuie sa se reflecte si in
motivarea si stilul motivarii hotararii arbitrale.
In dreptul francez cerinta motivarii hotararii este prevazuta in termeni imperativi
de art. 1471 alin. 2 din NCPC numai in arbitrajul intern, fiind considerata o reglementare
de ordine publica. Incalcarea acestei norme conduce la anularea sentintei in temeiul art.
1480 si art. 1484 alin.2 din NCPC.

49
Intr-un litigiu in care paratul a fost lipsa si nu si-a facut nici o aparare tribunalul arbitral a respins, cu
motivarea corespunzatoare: capetele de cerere privind acordarea de dobanzi si, totodata de diferenta de
actualizare a cuantumului creantei pentru acoperirea deprecierii monedei ca urmare a inflatiei, cumulat
cu penalitati de intarziere in plata pretului. (CAB, sentinta nr. 93 din 8 februarie2002,in RD.C. nr.7-
8/2002, p. 79).

50
J.-F.Poudret, S. Besson, op. cit., p. 712.

- 33 -
 In dreptul elvetian motivarea hotararii de catre tribunalul arbitral este prevazuta ca
o masura cu caracter dispozitiv. Astfel, art. 33 lit.e din Concordat prevede cerinta
motivarii sentintei, daca partile nu au renuntat expres la aceasta.51
Arbitration Act din 1996, aplicabil in tarile de common law, prevede, tot cu
caracter dispozitiv, in art. 52 (4) obligatia generala de motivare a hotararii arbitrale.
f) Dispozitivul constituie a treia si ultima parte a hotararii arbitrale52.
g) Semanaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 3602C.pr.civ.
Atunci cand s-a intrunit unanimitatea cu privire la solutie, hotararea se semneaza
de toti arbitrii. RPA-CAB prevad ca hotararea se semneaza si de asistentul arbitral (art.
62 alin. 1). S-a avut in vedere ca incheierea sedintei de dezbateri: este intocmita de
asistentul arbitral si face parte integranta din hotararea arbitrala, astfel ca este firesc ca si
el sa semneze hotararea.
In spiritul art. 261 alin. 2 C.pr.civ., art. 63 alin. 2 din RPA-CAB prevede ca daca
unul dintre arbitri este impiedicat sa semneze hotararea, se va face mentiune despre
cauza impiedicarii, cu confirmarea sub semnatura, a supraarbitrului. Prin urmare,
hotararea se semneaza de supraarbitru, dar sub conditia ca dispozitivul sa fi fost semnat
de arbitrul care a participat la deliberare.
Daca supraarbitrul este impiedicat sa semneze, in practica CAB, hotararea se
semneaza de presedintele Curtii de Arbitraj.
Arbitrul carea avut o alta parere decat majoritatea isi va redacta si va semna
opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina (art. 360C.pr.civ.,
text reluat de art. 59 din RPA-CAB). in dispozitiv se va mentiona ca exista opinie
separata, iar aceasta se va atasa la sentinta luata cu majoritate.
Daca arbitrul minoritar nu-si redacteaza opinia separata si nici nu o
semneaza, consideram ca hotararea este valabila cu semnaturile arbitrilor majoritari,
facandu-se mentiunea ca arbitrul minoritar nu si-a redactat opinia separata sau nu a
semnat-o. Altminteri, arbitrul minoritar, identificandu-se poate cu partea care urmareste
obstructionarea arbitrajului, ar putea face jocul acesteia.
Spre deosebire de hotararea judecatoreasca care trebuie sa cuprinda calea de atac si
termenul in care se poate exercita (art. 261 alin 1 pct.7) pentru hotararea arbitrala art.
361 C.pr.civ. nu prevede o atare cerinta, pentru simplul motiv ca legiuitorul Cartii a IV-a
a considerat ca nu exista cai de atac impotriva ei, ci numai actiune in anulare prevazuta
de art. 364 C.pr.civ. dar si pentru ratiunea ca hotararea arbitrala este obligatorie pentru
parti iar aceasta actiune ar trebui sa reprezinte o situatie exceptionala.

Subcapitolul 3
Obiectul hotararii arbitrale

51
F.Poudre, S.Besson, op.cit. p. 709-71O
52
Reglementarile privitoare la dispozitivul hotararii arbitrale sunt tratate in capitolul XIV, sectiunea a
II-a, subsectlunea a IV-a
- 34 -
 Obiectul hotararii arbitrale il constituie rezolvarea litigiului.
Desi legea nu prevede expres si o asemenea posibila solutie, ni se pare admisibil
ca tribunalul arbitral sa rezolve chestiunile litigioase dintre parti printr-o hotarare unica
sau prin mai multe hotarari succesive (a); prin hotararea sa tribunalul va rezolva si
cererile accesorii (b).
a) Posibilitatea tribunalului arbitral de a pronunta hotarari succesive credem ca nu poate
fi pusa la indoiala. Desi nu exista dispozitii exprese de principiu in acest sens nu poate fi
ignorat faptul ca, asemenea instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral poate adopta,
atunci cand este cazul, hotarari premergatoare celei de fond, unele dintre acestea avand
un caracter interlocutoriu. Uneori expres, alteori implicit, reglementari disparate fac
referire la hotarari premergatoare fondului. Bunaoara, in sensul celor prevazute de art.
343, alin. 2 C. pr. civ., tribunalul arbitral, verificandu-si propria sa competenta de a
solutiona litigiul,"hotaraste in aceasta privinta printr-o incheiere"; in conditiile prevazute
de art. 357 C. pr. civ., daca paratul face cerere reconventionala, tribunalul arbitral va
putea da o hotarare premergatoare cu privire la admisibilitatea in principiu a cererii
reconventionale, verificand, in sensul celor prevazute de lege, daca pretentii1e paratului
impotriva reclamantului deriva din acelasi raport juridic.
Din economia reglementarilor in materie, care, sub aspectul discutat, nu fac nici o
exceptie, putem admite ca toate hotararile tribunalului arbitral premergatoare fondului,
inclusiv cele prin care se dezleaga anumite chestiuni litigioase, nu pot face obiect al
actiunii in anulare decat odata cu fondul. Daca nici macar incheierea prin care tribunalul
arbitral hotaraste asupra competentei de a solutiona litigiul nu poate fi desfiintata decat
prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale, atunci a fortiori alte
incheieri, chiar interlocutorii, n-ar putea fi desfiintate separat si mai inainte de
pronuntarea asupra fondului. Este adevarat ca partea sau partile pot "sesiza" instanta
pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului, unele
dintre aceste piedici putandu-se ivi chiar ca urmare a rezolvarii prin incheieri de catre
tribunalul arbitral a unora dintre problemele referitoare la desfasurarea arbitrajului - de
exemplu, "reglementarea procedurii de urmat" -, numai ca asemenea "sesizari" nu pot fi
considerate cai de atac.
Problema mai complexa ramane insa aceea de a sti daca tribunalul arbitral poate
diviza chestiunile litigioase de fond ale litigiului, pentru a pronunta hotarari succesive;
iar in cazul unui raspuns afirmativ,daca poate face obiect al actiunii in anulare doar o
prima hotarare, partiala, asupra fondului, pronuntata de catre tribunalul arbitral. In raport
cu interesele pe care partile le au si cu ceea ce ele urmaresc, ele insele "pot conveni sa
solicite tribunalului arbitral pronuntarea unor hotarari succesive, iar daca litigiul este
divizibil, tribunalul trebuie sa respecte conventia partilor.Dimpotriva, partile pot conveni
ca tribunalul arbitral sa solutioneze litigiul printr-o hotarare unica. Atat in prima ipoteza
cat si in cea de-a doua, nerespectarea de catre tribunalul arbitral a conventiei partilor
expune hotararea sa actiunii in anulare53.Aceasta, intrucat arbitrii trebuie sa actioneze
53
In sens contrar: Cass 1 er civ. dec, din 8 martie 1988, in "Rey, arb", 1989, p, 481,cu nota de Ch.
Jarrossori.(In arbitrajul international - arata autorul notei- misiunea conferita arbitrilor poate comporta
- 35 -
conform imputernicirii ce li s-a dat, iar actul primar si fundamental de imputernicire este
conventia partilor, conventia de arbitraj. Dar in lipsa unei asemenea conventii a partilor,
tribunalul arbitral poate sa divizeze chestiunile litigioase pentru a le rezolva succesiv
prin hotarari distincte? Legislatiile unor state prevad o asemenea posibilitate54.
Consideram ca si art. 341, alin.4 C. pr. civ. implica o asemenea posibilitate, din moment
ce, in lipsa unor norme convenite de parti, tribunalul arbitral "va putea reglementa
procedura ,de urmat asa cum va socoti mai potrivit' (s.n.). Hotararile partiale ale
tribunalului arbitral, prin care se transeaza o parte dintre chestiunile litigioase de fond,
pot face insele obiectul actiunii in anulare 55: mai intai, art. 364, alin. 1C. pr.civ. nu
conditioneaza exercitarea actiunii in anulare impotriva hotararii arbitrale de rezolvarea
prin hotararea litigiului in ansamblul acestuia; apoi, cum ,subtil s-a remarcat in doctrina
franceza56- iar observatia poate fi preluata si in spatiul reglementarii noastre, prin referire
la prevederile art. 365, alin. ultim C. pr. civ. -in urma exercitarii actiunii in anulare,
instanta judecatoreasca va putea suspenda "executarea hotararii atacate cu actiunea in
anulare",nu judecata arbitrala.57
b) Hotararea arbitrala trebuie sa rezolve toate capetele de cerere, precum si toate cererile
accesorii si incidentale. In acest sens,art. 364,alin. 1, litera "f' C. pr. civ. prevede
indistinctiv posibilitatea exercitarii actiunii in anulare pentru ca tribunalul arbitral "nu s-
a pronuntat asupra unui lueru", pe de o parte, iar pe de alta, art. 362, alin. 1 C. pr. civ.
prevede posibilitatea completarii hotararii arbitrale, atunci cand tribunalul arbitral "a
omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere". Sunt reglementari care evoca
obligatia tribunalului arbitral de a se pronunta prin hotararea sa in legatura cu tot ceea ce
i s-a cerut, numai astfel indeplinindu-se integral misiunea incredintata de parti.58

obligatii specifice cu privire la procedura ce trebuie urmata si, in special, lor li se poate impune sa
statueze prin hotarari distincte asupra competentei, asupra admisibilitatii si asupra fondului, singura
conditie fiind doar aceea ca asemenea obligatii sa rezulte din clauzele exprese si precise ale actului de
misiune)
54
De exemplu, art. 1460, alin, 1 al Noului Cod de procedura civila francez permite arbitrilor, sub
rezerva respectarii conventiei partilor, sa organizeze si sa desfasoare arbitrajul asa cum considera ca
este potrivit.
55
Nu pot fi insa neglijate inconvenientele. Desfiintarea hotararii partiale anterioare implica riscul
"contaminarir' ,ansamblului operatiunilor arbitrajului si a hotararilor ulterioare;de asemenea, rezolvarea
actiunii in anulare exercitata impotriva unei hotarari anterioare implicand temporizarea arbitrajului in
intregul sau, s-ar putea sa justifice prorogarea termenului arbitrajului. (In acest sans: M.-Cl. Rondeau-
Rivier, op. cit., nr. 57, p. 14.)
56
R. Perrot, Les recours devant la cour d'appel empechent-ils I'arbitre de poursuivre sa mission?, in
"Rev. arb.", 1987,p. 107.
57
In acelasi sens: E. Loquin, Perspectives pour une reforme des voies de recours, in "Rev. arb.", 1992,
p. 34; Curtea de Apel Paris, decizia din 9 iulie 1992, in "Rev. arb.",1993, p. 303, cu nota de Ch.
Jarrosson; Curtea de Apel Paris, decizia din 17 decembrie 1991, In "Rev.-arb. , 1993, p. 281, cu nota de
H. Synvet.

- 36 -
 Alaturi de toate capetele de cerere care privesc fondul litigiului,tribunalul arbitral
va trebui sa rezolve de asemenea cererile incidentale facute in procesul arbitral, precum
si cererile accesorii, indeosebi cu privire la cheltuielile arbitrale.
Art. 359, alin. 1 C. pr. civ. exemplifica - prin cuvantul "precum" – ce anume s-ar
putea cuprinde in "cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului" onorariile
arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor,
arbitrilor, expertilor, martorilor.In principiu, cheltuielile pentru organizarea si
desfasurarea arbitrajului “se suporta potrivit intelegerii dintre parti" - art. 359, alin. 1 in
fine C. pr. civ. Numai in lipsa unei asemenea intelegeri - se arata in cuprinsul aceluiasi
articol – cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul. Se face astfel
aplicarea in materie de arbitraj a prevederilor comune cuprinse la art. 274, alin. 1 C.
pr.civ.: "Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile
de judecata".
Cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, dupa caz: integral,
daca cererea de arbitrare a fost admisa in parte. In orice caz, daca tribunalul a evaluat,
provizoriu, onorariile arbitrilor si a obligat partile sa consemneze suma59 ori sa avanseze
alte cheltuieli arbitrale, intrucat, nu s-ar da curs arbitrajului, oricare din parti, inainte de
pronuntarea si comunicarea hotararii arbitrale prin care se rezolva fondul litigiului, va
putea cere instantei judecatoresti prevazute de art. 342 C.pr.civ. sa examineze
“temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitral” si stabileasca “cuantumul
onorariilor arbitrilor si al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum si modalitatile de
consemnare, avansare sau de plata” – art. 359 C.pr.civ. Orice diferenta in plus sau in
minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotararea arbitrala si se
plateste pana la comunicarea catre parti sau pana la depunerea acesteia la instanta
judecatoreasca. Neplata diferentei atrage suspendarea comunicarii sau depunerii
hotararii arbitrale.60

58
S-a considerat ca refuzul tribunalului arbitral, exprimat in hotarare, de a se pronunta asupra unei
chestiuni litigioase poate constitui chiar o denegare de dreptate. (Curtea de Apel Paris, decizia din 26
ianuarie 1988, cu nota de Ch. Jarrosson, in "Rev. arb:', 1988.p.307.)
59
Se considera ca incheierea prin care tribunalul arbitral procedeaza la evaluarea provizorie a
cuantumului onorariilor arbitrilor si obliga partile sa consemneze suma respectiva prin contributie
legala, nu are caracterul unei "hotarari”, in sensul propriu al termenului, intrucat nu transeaza o
chestiune litigioasa, ci doar se iau masuri pentru asigurarea desfasurarii arbitrajului;arbitrii nu sunt
"parti"in procedura arbitrala; ei nu pot pro domo sa-si stabileasca onorariile. Tocmai din asemenea
motive, legea nu prevede posibilitatea actiunii in anulare impotriva unei asemenea eventuale incheieri,
ci posibilitatea sesizarii instantei in cadrul masurilor premergatoare arbitrajului pentru inlaturarea
piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea acestuia,
60
In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta -arata art. 3596C, pr. civ, -taxele pentru
organizarea arbitrajului,onorariile arbitrilor,precum si celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc si se
platesc conform regulamentului acelei institutii(A se vedea si prevederile art. 48 din Regulile de
procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj.)

- 37 -
 Subcapitolul 3
Sanctiunea lipsei unor mentiuni din cuprinsul hotararii si a incalcarii
conditiilor de validitate a hotararii arbitrale

S-a exprimat parerea ca lipsa oricarei mentiuni dintre cele enuntate de art. 361
poate duce la anularea hotararii arbitrale pe temeiul art. 364 lit. i) C.pr.civ., dispozitiile
art. 361 C.pr.civ. fiind imperative (“hotararea arbitrala... trebuie sa cuprinda”).61
Legea a indicat insa expres mentiunile a caror lipsa duce la desfiintarea hotararii
si anume: lipsa motivelor, a datei si locului pronuntarii, a semnaturilor arbitrilor si,
bineinteles, lipsa dispozitivului (art. 364 lit. g si h). Acestea sunt mentiunile definitorii
ale hotararii arbitrale, cele care ii afecteaza validitatea si, deci, numai lipsa lor poate
duce la desfiintarea hotararii. Este o solutie pragmatica si inteleapta, intrucat alte
mentiuni sunt secundare (aratarea domiciciului lsediului) sao pot fi suplinite. De
exemplu nementionarea conventiei arbitrilor poate fi suplinita prin mentiunea facuta in
una dintre incheierile de sedinta in sensul ca partile au fost de acord sa recurga la arbitraj
sau o alta mentiune similara, ori cu atacare a conventiei arbitrale.
Legiuitorul nu a voit ca arbitrajul sa se naruie, dupa luni de zile de desfasurare a
litigiului, pentru lipsa oricareia dintre mentiunile prevazute de art. 361 C.pr.civ. Nu se
poate da o interpretare extensiva unor dispozitii legale vadit restrictive.
Hotararea arbitrala este sinteza litigiului arbitral. De aceea, pentru ca ea sa fie
valabila se cere, in principiu, ca intreaga procedura arbitrala sa se fi desfasurat in
conformitate cu conventia arbitrala si cu dispozitiile legale aplicabile. Aceasta inseamna
ca validitatea hotararii arbitrale este conditionata, in principiu, nu numai de forma si
continutul sau ci de toate actele procedurale care o precede. Daca intr-un calcul un
singur numar este gresit, rezultatul va fi incorect. O hotarare arbitrala poate sa cuprinda
toate mentiunile prescrise de art. 361 C.pr.civ., dar sa fie invalidata,de un viciu extrinsec
cum ar fi inexistenta conventiei arbitrale, nearbitrabilitatea litigiului sau depasirea
termenului arbitrajului.
Desigur ca soarta hotararii arbitrale ar fi precara daca orice viciu de procedura
arbitrala ar duce la invalidarea ei.
Pentru inlaturarea acestui inconvenient, art. 358 alin.1 C.pr.civ. prevede ca
orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale, constituirea
tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor si desfasurarea procedurii pana
la primul termen de infatisare,trebuie ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la
acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt.
Pe de alta parte, art. 364 C.pr.civ. prevede, in primul rand, ca hotararea arbitrala
poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare, ceea ce inseamna ca sunt excluse caile
de atac de drept comun, iar in al doilea rand prevede limitativ motivele de desfiintare,

61
V. Ros: op.ceit., p.426;

- 38 -
ceea ce inseamna ca nici un alt viciu in afara de cele vizate de acest text nu poate duce la
invalidarea ei. Indirect, art. 364 C.pr.civ. stabileste conditiile de validitate a hotararii
arbitrale in sensul ca ea este valida in masura in care nu este atinsa de unul dintre viciile
sanctionate de acest text, pe care le vom examina mai departe.
Dintre viciile care pot duce la desfiintarea hotararii arbitrale, unele sunt extrinseci
acesteia - cum sunt cele prevazute de art. 364 lit a-e , iar altele sunt intrinseci - cum sunt
cele prevazute la lit f-i din acest text. Primele se refera la conditiile externe, secundele se
refera la conditii proprii hotararii arbitrale.

- 39 -
 Capitolul IV
Subcapitolul 1
Deliberarea si pronuntarea hotararii arbitrale

Art. 360 din Codul de procedura civila prevede ca, in toate cazurile (deci, prin raportare
la articolul precedent, si in cazul arbitrajului de drept strict, si al celui in echitate - ex
aequo et bono62) toti arbitrii ce compun tribunalul arbitral trebuie sa participe, in
persoana 63, la deliberarea in secret asupra solutiei care se impune a fi adoptata in cauza
dedusa judecatii, inainte de a pronunta aceasta solutie in sedinta arbitrala, in prezenta
partilor.
Ulterior pronuntarii, hotararea arbitrala va fi redactata in scris, cu respectarea
cerintelor si a elementelor prevazute de art. 361 C. pr.civ., urmand sa fie comunicata
partilor (in practica, de cele mai multe ori, cate un exemplar original al hotararii va fi
comunicat partilor prin posta, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire).
Apoi, in cazul arbitrajului ad-hoc - neorganizat de o institutie specializata - tribunalul
arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatoreasca care in lipsa contractului
de arbitraj, ar fi fost competenta sa solutioneze in prima instanta litigiul, atasand si
dovezile de comunicare a hotararii catre parti.

Deliberarea arbitrilor

Etapa procesuala a deliberarii prezinta o deosebita importanta in economia

procedurii arbitrale, intrucat, dupa administrarea probelor si solutionarea tuturor
incidentelor intervenite in cursul arbitrajului (inclusiva exceptii1or de procedura), si
dupa punerea de concluzii in fond, tribunalul arbitral declara dezbaterile inchise; in acest
moment, exista prezumtia ca arbitrii au la indemana toate datele si informatiile necesare

62
Art. 360 C. pr.civ. dispune:"(1) Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul in temeiul contractului
principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama cand este cazul si de uzantele comerciale. (2)
Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul in echitate".

63
In acest context se face mentiunea ca indeplinerea tuturor obligatiilor ce le revin arbitrilor privind
organizarea si desfasurarea procesului arbitral nu se poate realiza decat personal, incredintarea unor
mandate unuia sau altuia dintre arbitri de catre unul dintre ei (care nu poate participa la o sedinta
arbitrala) nefiind admisibila cu exceptia situatiei evocate de alin. 1 al art. 358 C. pr.civ.
In practica, in situatia in care un arbitru, din motive obiective sau subiective, nu va putea sau nu va
vrea participe la un una sau mai multe sedinte ale tribunalului arbitral, rolul acestuia va trebui indeplinit
de catre arbitrul supleant, in masura in care partea interesata isi va fi numit un astlel de arbitru. in lipsa
unui arbitru supleant, partea interesata ori autoritatea de nominare, dupa caz, il va putea revoca
pearbitrul care nu-si indeplineste personal mandatul si-l va putea inlocui cu un alt arbitru.

- 40 -
pentru stabilirea adevarului in cauza (adica pentru stabilirea corecta a starii de fapt) si
pentru aplicarea corespunzatoare a normelor juridice incidente in speta.
Prezumtia descrisa mai sus este numai relativa; in cazul in care, dupa incheierea
dezbaterilor si cu ocazia deliberarii, arbitrii considera ca sunt necesare lamuriri
suplimentare cu privire la orice aspect ce intereseaza cauza,credem ca nimic nu ii
impiedica, prin analogie cu dispozitia art. 151 C. pr.civ.,sa repuna arbitrajul pe rol 64(cu
conditia ca,prin aceasta revenire, sa nu fie afectat termenul limita in care trebuie
solutionat litigiul, tinand seama, insa, de dreptul tribunalului arbitral de a prelungi
termenul de solutionare a litigiului cu cel mull doua luni). Bineinteles ca, intrucat scopul
repunerii pe rol il constituie tocmai purtarea unor dezbateri suplimentare, tribunalul
arbitral va stabili un termen in acest gens si va cita partile, indicandu-i eeventual si
aspectele de fapt sau de drept care se impun a fi lamurite. In arbitrajul institu1ional,
aceasta solutie este consacrata expres; astlel, spre exemplu, regulile CAB prevad - in
articolul 61- ca, daca in cadrul deliberarii si pana la pronuntarea hotararii tribunalul
arbitral considera necesare noi lamuriri, litigiul poate fi repus pe rol, cu stabilirea unui
nou termen si cu citarea partilor, dar numai sub conditia, in principiu, a incadrarii
in termenul prevazut de art. 33.
Operatiune complexa, deliberarea se face de regula in lipsa partilor (tocmai pentru
a i se putea asigura secretul- conditie impusa de legiuitor in scopul evitarii oricaror
ingerinte exterioare asupra arbitrilor sau arbitrului unic65). S-a mai aratat in doctrina ca,
prin pastrarea secretului asupra celor discutate cu prilejul deliberarii, "se garanteaza
increderea partilor in justetea solutiei precum si in obiectivitatea si impartialitatea
arbitrilor, care vor putea chibzui in liniste asupra problemelor legate de rezolvarea
cauzei arbitrale"66.
In cazul in care deliberarile se prelungesc, adoptarea solutiei si pronuntarea ei vor
putea fi amanate cel mult 21 de zile (de la data inchiderii dezbaterilor - n.n.), asa cum
stabileste 360 alin. (2) C. pr. civ. - insa sub conditia de principiu ca in acest tel sa nu fie
depasit termenul arbitrajului. De regula, supraarbitrul va anunta partilor aceasta amanare
la inchiderea dezbaterilor (prin analogie cu prevederea art. 260 alin. 1 C. pr. civ.).
Este evident ca, in cazul judecarii litigiului de catre un arbitru unic, procesul
deliberarii nu va ridica mari problema si nu se va prelungi prea mult sub aspect
temporal, intrucat "un atare proces se produce doar in constiinta acestuia", fara a mai fi
necesara consultarea opiniei altor persoane 67.Insa, pentru ipoteza in care tribunalul
arbitral este compus dintr-un numar par de arbitri, si acestia nu se inteleg asupra solutiei,
art. 360 Cod procedura civila instituie o procedura menita sa inlature impasul astfel creat
se numeste un supraarbitru (fie conform intelegerii partilor fie in lipsa unei astlel de
64
“Pricina poate fi repusa pe rol, daca instanta gaseste necesare noi lamuriri”.
65
Ioan Les, op. cit., p.505
66
Gabriel Homotescu, op. cit., p. 89
67
Ioan Les, op. cit., p. 505
- 41 -
intelegeri, prin recurgerea la instanta judecatoreasca competenta ori la autoritatea de
nominare, in cazul arbitrajului institutionalizat), dupa care, in urma ascultarii obligatorii
a partilor si a celorlalti arbitri, supraarbitrul astfel numit se va uni cu una dintre solutii, o
va putea modifica sau va putea pronunta alta solutie.
In cazul in care tribunalul arbitral este compus dintr-un numar impar de arbitri (ipoteza
cel mai des intalnita in practica fiind a tribunalului arbitral format din doi arbitri si un
supraarbitru), solutia va fi adoptata cu majoritatea de voturi - fara ca votul
supraarbitrului sa detina o pondere mai mare decat voturile celorlalti arbitri. Arbitrul
care a avut o opinie separata de a celorlalti o va redacta si o va semna, cu aratarea
considerentelor care au determinat-o (art. 360 C. pr. civ.).
Este de imaginat insa, chiar si in ipoteza tribunalului format dintr-un numar impar
de arbitri, ca majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea hotararii sa nu fie intrunita -
spre exemplu, atunci cand fiecare din cei trei arbitri are o opinie proprie si complet
contrara celorlalte doua. In asemenea situatie, desi Cartea a IV-a nu prevede, credem ca -
prin analogie cu reglementarea corespunzatoare din dreptul comun - arbitrii ale caror
opinii se apropie mai mult se vor putea reuni intr-o singura opinie (art.257 alin. 3
C. pr.civ.); de asemenea, arbitrii ale caror pareri distincte au pricinuit divergenta vor
putea reveni asupra opiniilor lor originare.In orice caz, una dintre aceste doua corective
va trebui sa fie aplicata, deoarece numirea unui supraarbitru pentru constituirea unui
tribunal arbitral de divergenta in aceasta situatie nu mai este posibila.
In concluzie, este de retinut ca regulile privind deliberearea arbitrilor pot fi
stabilite de parti prin conventia arbitrala (mai ales in cazul arbitrajului ocazional),pot fi
lasate la latitudinea arbitrilor, pot fi reglementate de regulile de procedura arbitrala
adoptate de catre fiecare institutie permanenta de arbitraj,ori, dupa caz, in lipsa unor
astfel de reglementari, vor fi cele stabilite de Codul de procedura civila pentru
deliberarea judecatorilor, in masura si in limitate compatibilitatii acestora cu arbitrajul.

Pronuntarea

Odata stabilita solutia ce va fi data unui anumit data unui anume litigiu, arbitrul
unic sau, dupa caz, arbitrii ce compun tribunalul arbitral, intocmesc in scris o minuta
care, asemeni minutei intocmita de judecatorii-magistrati, cuprinde, in fapt, elementele
dispozitivului viitoarei hotarari68. Asadar, termenul de "minuta" si cel de "dispozitiv"
sunt sinonime; ele desemneaza unul si acelasi concept. Prin dispozitiv arbitrii se
pronunta asupra tuturor capetelor de cerere din actiunea arbitrala si din eventuala cerere
reconventionala, precum si asupra exceptiilor invocate de parti (doar acelea care nu au
test solutionate deja pe parcursul procedurii arbitrale, prin incheierile de sedinta,si deci
au fost unite cu judecata fondului –incheieri care fac parte integranta din hotararea
finala).
68
"Dispozitivul reprezinta un element esential al hotararii,intrucat el incorporeaza solutia adoptata de
instanta cu privire la litigiul ce i-a fost dedus spre solutionare" (loan Les' op. cit., p. 506).

- 42 -
 Minuta se redacteaza de catre unul dintre membrii tribunalului arbitral, in
prezenta celorlalti, si se semneaza de catre toti arbitrii care au luat parte la dezbateri si
ulterior la deliberare. Am aratat deja ca, atunci cand exista o opinie separata, autorul ei
este obligat sa o motiveze (pe scurt), dupa textul dispozitivului (mai exact, in
continuarea acestuia), si sa o semneze. Apoi, in cazul in care partile litigante sunt
prezente, dispozitivul astfel intocmit le este citit de catre arbitrul unic ori de subarbitru
69
, in caz contrar, hotararea le va fi comunicata dupa redactarea in extenso.
Asa cum se precizeaza in doctrina de drept procesual civil, momentul pronuntarii
hotararii marcheaza desesizarea tribunalului arbitral de misiunea cu care a fost
insarcinat, si totodata reprezinta “punctul de intoarcere”, reperul dincolo de care nu mai
este posibila nici o revenire a arbitrilor asupra solutiei date in litigiul respectiv.
Spre deosebire de hotararile judecatoresti, sentintele arbitrale nu se pronunta doar
“in numele legii” (art. 261 C.pr.civ). In lipsa unui text normativ expres in acest sens,
solutia adoptata a fost aceea ca hotararile arbitrale trebuie sa se pronunte atat in numele
conventiei partilor (contractul de arbitraj), cat si in numele legii, iar aceasta intrucat
puterea arbitrilor de a solutiona un litigiu cu autoritate de lucru judecat izvoraste atat din
legea care permite o astfel de justitie privata si delegata de stat, cat si din conventia
partilor care, in mod valabil, decid sa opteze pentru o astfel de modalitate de solutionare
a litigiilor dintre ele.

69
Aceasta aducere la cunostinta pe cale orala, incetatenita in practica noastra arbitrala atunci cand
partile sunt prezente, nu este reglementata de nici un text expres din legislatia romana, insa necesitatea
ei poate fi dedusa pe cale de interpretare din continutul art. 360 C. pr.civ." ... pronuntarea trebuie sa fie
precedata de deliberare

- 43 -
 Subcapitolul 2
Redactarea si comuncarea hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala se redacteaza inscris si trebuie sa cuprinda mentiunile

prevazute de art. 361 C.pr.civ. Ea trebuie redactata si comunicata partilor in termen de
cel mult o luna de la data pronuntarii (art. 363 alin. 1 C.pr.civ.). Acest termen nu este un
termen de decadere dar trebuie respectat pentru asigurarea celeritatii arbitrajului.
Depasirea lui poate atrage raspunderea in conditiile art. 353 C.pr.civ.
In practica CAB, hotararea se redacteaza de obicei de catre supraarbitru si
se definitiveaza impreuna cu arbitrii care au intrat in componenta tribunalului arbitral, ea
considerandu-se opera comuna a lor.
Ca si in dreptul comun al hotararii judecatoresti, sub aspect tehnic, hotararea
arbitrala este compusa din trei parti: practicaua (partea expozitiva), motivarea
(considerentele) si dispozitivul, fiecare avand un cuprins similar cu al unei hotarari
judecatoresti.
Obligatia comunicarii hotararii arbitrale, prevazuta de art. 363 alin.1 priveste,
in interpretarea data acestui text,hotararea arbitrala in integralitatea ei, fara a impune
pronuntarea orala sau scrisa a dispozitivului, acesta fiind considerat parte componenta a
hotararii.
In practica CAB, dispozitivul este adus la cunostinta partilor, la solicitarea lor,
oral, prin asistentul arbitral. Daca pronunta a se face pe loc si partile (sau una dintre ele)
sunt prezente,dispozitivul li se aduce la cunostinta, oral, de catre supraarbitru. Daca
partile o cer, dispozitivul li se comunica in scris.
Potrivit art. 363 C;pr.civ., in termen de 20 de zile de la data comunicarii hotararii,
tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatoreasca prevazuta de art.
342, atasand si dovezile de comunicare a hotararii arbitrale (alin. 1). In cazul arbitrajului
organizat de o institutie permanenta, dosarul se pastreaza la acea institutie (alin. 2).
Art, 363-363 C. pr. civ. cuprind cateva prevederi cu privire la comunicarea
hotararii arbitrale si depunerea dosarului litigiului.
Hotararea arbitrala va fi comunicata partilor in termen de cel mult o luna de la
data pronuntarii ei -art. 363, alin. 1 C. pr.civ. in sensul celor prevazute de art. 358 1 C.
pr. civ.,comunicarea hotararii trebuie sa se faca prin scrisoare recomandata cu recipisa de
predare sau confirmare de primire, iar dovada de comunicare se depune la dosar.La
cererea oricareia dintre parti, tribunalul arbitral ii va elibera o dovada privind
comunicarea hotararii.
In conditiile aratate, comunicarea hotararii face sa curga termenul de o luna,
prevazut de art. 365, alin. 2 C. pr.civ., pentru introducerea actiunii in anularea hotararii
arbitrale, precum si termenul de 20 de zile, prevazut de art. 363 1, alin. 1 C. pr.civ.,
pentru depunerea dosarului litigiului.

- 44 -
 Depunerea se face la instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 C, pr. civ., deci
la acea instanta care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa solutioneze
litigiul. Astfel cum este formulat textul articolului mentionat - "tribunalul arbitral va
depune dosarul litigiului" - rezulta ca efectuarea acestei operatii este obligatorie.

- 45 -
 Capitolul V
Efectele hotararii arbitrale
Subcapitolul 1
Preliminarii

Hotararea arbitrala, act esentialmente jurisdictional, produce, in principiu, aceleasi

efecte ca si o hotarare judecatoreasca. Paternitatea actului implica insa si unele
particularitati: el nu provine de la un serviciu public al justitiei, ci de la un tribunal
arbitral, constituit de parti si judecand, adeseori, potrivit normelor prestabilite de parti
sau chiar de el insusi. Fiind un astfel de act, care provine de la un organ de jurisdictie
privata, hotararea arbitrala nu se poate executa prin constrangere decat cu concursul
jurisdictiei etatice.
Intr-un alt context70 , s-au aratat motivele pentru care nu s-ar inscrie printre aceste
“efecte” faptul ca, din punct de vedere probator, hotararea constituie un act autentic,ca
ea este inzestrata cu autoritatea lucrului judecat, ca ea constituie titlu executoriu sau ca
ea – pleonastic zicand – produce efecte declarative.71 Indeobste si traditional,
dezinvestirea instantei dupa pronuntarea hotararii, autoritatea lucrului judecat, forta
executorie , forta probanta, intervertirea prescriptiei, ipoteca judiciara sunt considerate
“efecte” ale hotararii. In realitate, in raport cu natura actului jurisdictional si cu obiectul
acestuia, ele sunt atribute legale si indeniabile actului jurisdictional, care, in principiu,
nu intereseaza nici partile, nici tertii, atat pentru parti, cat si pentru terti prezentand insa
interes efectele directe, respectiv indirecte ale actului emis. Fiind conferite, atasate
hotararii – in sensul termenului attributum -, aceste “atribute” se caracterizeaza prin doa
trasaturi: “automatism”, atasandu-se hotararii in virtutea legii; “exterioritate”, atasate
fiind hotararii, alaturate fiind acesteia prin vointa legiuitorului si situate in exteriorul
hotararii. Cu aceste precizari, vom examina totusi, in acest context, si asemenea
“calitati” sau atribute” intrinseci hotararii arbitrale – nu “efecte” -, pentru a intregi astfel
tema semnificatiilor si implicatiilor acestui gen de act jurisdictional.

70
I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura “Servo-Sat”, 1998, nr. 21, p.51-53. A se
vedea, de asemenea: C. Blery, L’efficacite substantielle des jugements, L.G.D.J., 2000, passim
71
Intr-o opinie, printre efectele hotararii arbitrale au fost consemnate urmatoarele: dezinvestirea
arbitrilor de litigiu; hotararea de condamnare a datornicului noveaza creanta; hotararea de respingere a
actiunii inlatura efectele cererii de chemare.
- 46 -
 Subcapitolul 2
Obligativitatea hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala este obligatorie in sensul ca ea trebuie adusa la indeplinire de

bunavoie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in termenul aratat
in hotarare (art 367 C.pr.civ.).72
Dupa cum am aratat mai inainte, obligativitatea hotararii arbitrale este un efect
inexorabil al componentei contractuale a arbitrajului. Prin chiar faptul incheierii
conventiei arbitrale, partile au inteles ca hotararea ce se va pronunta sa fie obligatorie
pentru ele ca orice contract. Forta obligatorie a hotararii arbitrale decurge din caracterul
de lege intre partile contractante a intelegerii de a opta pentru arbitraraj si de a
recunoaste obligativitatea indeplinirii hotararii arbitrale, forta obligatorie conferita de
art. 96 C.civ. Incalcarea acestei obligatii atrage sanctiuni specifice arbitrajului.

Subcapitolul 3
Dezinvestirea tribunalului arbitral

Asa cum am aratat anterior,dupa cum cererea de chemare in judecata investeste

instanta judecatoreasca cu solutionarea procesului, tot astfel cererea de arbitrare
investeste tribunalul arbitral cu solutionarea litigiului.
Hotararea arbitrala dezinvesteste tribunalul arbitral pe data pronuntarii ei. Din
momentul semnarii dispozitivului, arbitrul nu mai poate reveni asupra solutiei (art.
258 alin. 3 C.pr.civ., aplicabil in arbitraj ca norma de drept comun). Se poate spune ca
tribunalul arbitral ia fiinta pe data constituirii lui si trece in nefiinta pe data pronuntarii
hotararii arbitrale. Numai aceasta ramane si isi urmeaza soarta juridica.
Se impune insa precizarea ca, prin pronuntarea hotararii, tribunalul arbitral nu
dispare instantaneu, ci dupa ce va indeplini anumite operatii si anume cele care tin de
desavarsirea hotararii arbitrale, mai exact, operatiile care se raporteaza la un moment
cand tribunalul arbitral exista. Nu este vorba de o prelungire a vietii tribunalului arbitral
ci de o readucere a lui la momentul pronuntarii.
Astfel, tribunalul arbitral are obligatia sa redacteze hotararea in integralitatea ei,
operatie care in practica se face cel mai adesea dupa pronuntarea hotararii; mai are
obligatia sa comuunice partilor hotararea in termem de cel mult o luna de la data
pronuntarii ei. In arbitrajul ad hoc tribunalul arbitral este obligat ca, in termen de 20 zile
de la data comunicarii hotararii, sa depuna dosarul litigiului la instanta judecatoreasca

72
In legea – model UNCITRAL privind arbitrajul comercial international forta obligatorie a hotararii
arbitrale este astfel consacrata “Art. 35. Recunoasterea si executarea. 1. Sentinta arbitrala, indiferent de
tata in care a fost pronuntata, este recunoascuta ca avand forta obligatorie...”

- 47 -
prevazuta de art. 342, atasand si dovezile de comunicare (art. 363 alin. 1 si art. 363 alin.
1 C.pr.civ.).
In arbitrajul institutional obligatia comunicarii hotararii revine institutiei
respective. Totusi, redactarea si comunicarea hotararii arbitrale conditioneaza plata
onorariilor arbitrilor (art. 359 alin.1 C.pr.civ.).
Mai important este faptul ca, dupa pronuntarea hotararii, tribunalul arbitral poate
solutiona o cerere de completare a hotararii arbitrale, de indreptare a greselilor materiale
- art. 362 C.pr.civ., respectiv art. 64 (1) din RPA-CAB sau de lamurire a intelesului,
intinderii sau aplicarii dispozitivului (art. 281 alin. 1 C.pr.civ:, aplicabil ca dispozitie de
drept comun, respectiv art. 641din RPA-CAB).
In asemenea cereri, tribunalul arbitral este repus in momentul pronuntarii dar
numai pentru remedierea unor lipsuri anume indicate de lege iar nu pentru remedierea
unor greseli de judecata. Nimic din ceea ce s-a hotarat nu poate fi schimbat.Acesta este
intelesul esential al dezinvestirii tribunalului arbitral.
In situatia in care tribunalul arbitral nu mai poate fi readus la momentul
pronuntarii hotararii, cand, spre exemplu, in arbitrajul ad hoc arbitrul a devenit
indisponibil, credem ca o astfel de cerere poate fi rezolvata de instanta judecatoreasca
prevazuta de art. 342 C.pr.civ., considerandu-se ca "piedica" in desfasurarea
arbitrajului.73 Nu vedem insa un impediment ca partile sa poata conveni inlocuirea
arbitrului indisponibil.
In arbitrajul institutional, mai concret in practica CAB, nu au aparut dificultati in
readucerea tribunalului arbitral in componenta initiala, iar daca ,unul dintre arbitri, a
devenit indisponibil, el va putea fi inlocuit,ca si in cursul desfasurarii arbitrajului,dupa
regulile prevazute de art. 352 C.pr.civ.

Subcapitolul 4

73
O dispozitie expresa in sensul ca solutionarea unei asemenea cereri revine instantei judecatoresti se
regaseste in art. 1475 din Codul de procedura civila francez (N.C,P.C.): “Si le tribunal ne peut etre de
nouveau reuni, ce pouvoir appartient a la juridiction qui eut ete competente defaut d'arbitrage".
- 48 -
 Puterea lucrului judecat

Desi constituie efectul principal al hotararii judecatoresti definitive, nu este reglementata

ca atare ci ca o prezumtie legala absoluta in art. 1201 din Codul civil si ca o exceptie de
fond de art. 166 C.pr.civ.74 Potrivit art. 1201 C. civ este lucru judecat atunci cand a doua
cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre
aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate iar art. 166 C.pr.civ.

74
Pentru o analiza adancita si raportata la speta a conditiilor puteriide lucru judecat, in continuare,
considerentele sentintei arbitrale nr. 127 din 23 iulie 1999, pronuntata de CAB si RD.C. rir.12/1999, p.
116-119.
In primul litigiu, intervenit intre reclamanta S.C: ALFA S.R.L. si parata S.C. BETA S.A.,
reclamanta a cerut rezilierea cu despagubiri a contractului de inchiriere privind un teren apartinand
paratei si pe care reclamanta urma sa construiasca un anumit obiectiv. Cu toate demersurile facute, nu
s-a obtinut autorizatie de constructie datorita culpei paratete.
Tribunalul arbitral, prin sentinta nr. 47 din 19 martie1999 a admis actiunea si, in consecinta, a
dispus rezilierea contractului de inchiriere obligand parata la plata de despagubiri (chiria platita in
avans si costul unei documentatii tehnice).
In cel de al doilea litigiu, intervenit intre aceleasi parti insa in calitati inversate. reclamanta S.C.
BETA SA a cerut ca parata S.C, ALFA S.RL sa fie obligata la plata de despagubiri pentru neexecutarea
aceluiasi contract de inchiriere, inclusiv chiria datorata de la data .incheierii si pana la data rezilierii
acestui contract.
Tribunalul arbitral, prin sentinta nr. 127 din 23 iulie 1999, a admis exceptia autoritatii lucrului
judecat si, in consecinta,a respins actiunea cu motivarea ce urmeaza.
"Legiuitorul nu defineste aceasta exceptie, dar ii consacra doua texte: art. 1201 Cod civil care stabileste
ca "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi
cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate"; art, 166 Cod
procedura civila care dispune ca exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de parti sau de
judecator, chiar inaintea instantelor de recurs, Asadar, autoritatea de lucru judecat apare reglementata ca
o prezumtie legala absoluta de adevar, care scuteste de dovada pe cel care o ridica pe cale de exceptie,
in sensul ca, prin invocarea hotararii anterioare, instanta din cel de-al doilea proces este tinuta sa
accepte ca fiind definitiv stabilite cele ce au facut obiect de dezbatere intr-un proces anterior, precum si
ca o exceptie procesuala de fond, care are drept rezultat faptul ca o constatare facuta intr-un proces
anterior este acceptata, fara rezerve, ca valabila pentru solutionarea unui proces in care intereseaza
raportul juridic sau chestiunea transata prin hotararea pronuntata in procesele precedente." Vezi si G.
Vasu, Prezumtia legala si exceptia procesuala a puterii lucrului judecat in materie civila, in RRD. nr.
6/1976, p, 43; AI. Bacaci, Exceptiile de procedura in procesul civil, Ed, Dacia Cluj-Napoca, 1983, p.
132).
Puterea de lucru judecat produce in primul rand un efect negativ care consta in impiedicarea
repetarii judecarii aceluiasi raport juridic si care presupune tripla identitate de elemente: parti, obiect si
cauza.

Cu privire la parti, art. 1201 Cod civil prevede sa fie vorba de “aceleasi parti, facute de ele si in
contra lor in aceeasi calitate". Este vorba, astfel cum s-a stabilit constant in doctrina si jurisprudernta,
de o identitate juridica, adica in ambele procese, persoanele sa stea in numele lor propriu. Cum
notiunea de "calitate" este intim legata de raportul juridic, relevanta este pozitia fata de drepturile si
- 49 -
prevede ca exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica de parti sau de judecator,
chiar inaintea instantelor de recurs.
Puterea lucrului judecat are la baza doua reguli fundamentale: o cerere nu
poate fi judecata in mod definltiv decat o singura data; solutia cuprinsa in hotarare este
prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.
Pentru ca o hotarare definitiva sa poata fi opusa cu putere de lucru judecat intr-o noua
actiune este necesar sa existe intre prima actiune si cea de a doua tripla identitate de

obligatiile care izvorasc din raportul juridic, iar nu pozitia procesuala a persoanei participante la proces.
Aceasta interpretare a condus la solutia instantei supreme, acceptata unanim si in doctrina, potrivit
careia "imprejurarea ca intr-un proces, o parte a figurat ca reclamanta
si cealalta ca parata, iar in al doilea proces aceste calitati sunt inversate, nu este de natura sa justifice
concluzia lipsei de identitate". Deci, cu toate ca in al doilea proces s-a inversat calitatea procesuala a
partilor fata de prima judecata cerinta identitatii de parti este indeplinita (a se vedea Tribunalul Suprem,
sectia civ., dec. nr. 732/1959, CD. 1959, p. 297 si sec. civ., dec. or. 25:1/1973, R.RD. 3/1973, p. 156; I.
Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria genera/a, ED.P. Bucuresti, 1983, p. 527; G.
Boroi, O. Radescu,Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. ALL, Bucuresti, 1995, p. 235; I.
Les, Principii si institutii de Drept procesual civil, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 97; I.
Oeleanu, Procedura civila, vol. II, Ed. Servo-Sat, Arad, 2001, p. 269).
Cat priveste obiectul, adica pretentia formulata sau, mai exact, obiectul material al pretentiei si
dreptul subiectiv relativ la acest obiect, trebuie raportata cererea subsecventa la hotararea deja
pronuntata, corelandu-se dispozitivul cu continutul considerentelor. Dar, conditia identitati de obiect la
care se refera art. 1201 Cod civil nu implica in mod necesar acelasi obiect material, fiind suficient ca la
baza ambelor petentii sa se afle acelasi drept. Sau cum se spunea, in alti termeni, in doctrina mai veche
"contradictia trebuie sa reiasa nu numai in chip formal, dar si virtual" (P. Vasilescu, Tratat teoretic si
practic de procedura civila, vol. III, Bucuresti, 1943,p. 723).
Altfel,ar insemna sa se lase posibilitatea de a evita consecintele puterii lucrului judecat,daca a
doua cerere de chemare in judecata ar fi formulata in chip formal, adica cu mai multe sau mai putine
capete de cerere (vezi si I. Les, op. cit., p. 91). Pe de alta parte, in legatura cu identitatea de obiect se
precizeaza in doctrina si jurisprudenta ca legiuitorul nu a urmarit prin puterea de lucru judecat numai
impiedicarea oricarei incercari de a relua un litigiu deja solutionat, ci si evitarea contradictiilor intre
doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o
hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o hotarare posterioara, data
intr-un alt proces (I. Oeleanu, op. cit., p. 266; Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1146/1976, R.RD. nr.
11/1976, p. 60, dec. nr. 1750/1979, R.RD. nr. 3/1980, p. 63 si dec. civ. 162/1997, R.RD. nr.10/1987,p.
67).
In legatura cu cel de-al treilea element, cauza, trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului
valorificat prin cerere, care nu se confunda cu mijloacele de sustinere ale acestuia, cu mijloacele de
dovada propuse sau chiar administrate. Si in legatura cu acest element se subliniaza in doctrina ca in
determinarea lucrului judecat este foarte important sa se tina seama de finalitatea acestei institutii si a
exceptiei destinate a o valorifica si anume, faptul ca puterea de lucru judecat nu impiedica numai
judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti (I. Les,
op. cit., p. 95).
In afara de efectul negativ, puterea de lucru judecat produce si un efect pozitiv, care asigura
imuabilitatea, permanenta constatarilor jurisdictionale anterioare, astfel in cat partea interesata din
prima actiune se va putea prevala de acestea intr-un nou proces, obligand instanta sa-si fundeze solutia
- 50 -
elemente: aceleasi parti, in aceeasi calitate, acelasi obiect si aceeasi cauza (temei
juridic).75
Puterea lucrului judecat se poate valorifica prin exceptia prevazuta de art. 166
C.pr.civ., care poate fi ridicata oricand de partea interesata sau din oficiu de catre
organul de jurisdictie.
In ceea ce priveste hotararea arbitrala, Cartea a IV-a nu enunta acest efect el
deducandu-se din faptul ca hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei
hotarari judecatoresti definitive. In plus, acest efect este recunoscut pentru hotararile

pe problema de drept rezolvata definitiv, in cursul primei judecati. In alti termeni, efectul pozitiv al
lucrului judecat se manifesta ori de cate ori in litigiul ce se poarta intre aceleasi parti sunt dezbatute
consecinte juridice decurgand dintr-o chestiune litigioasa transata definitiv printr-o hotarare anterioara.
Altfel spus, rezolvarea data prin hotararea inzestrata ,cu puterea lucrului judecat este determinanta in
solutionarea celei de-a doua cereri (a se vedea pe largo E, Florian, Puterea lucrului judecat in materie
civila, Ed. ALL, Bueuresti, 1997, p. 115-145).
Raportand la aceste precizari, cererea de arbitrar e introdusa de S.C. BETA impotriva S.C. ALFA si
sentinta arbitrala nr. 47 din 19 martie 1999, pronuntata in litigiul dintre S.C. ALFA, in calitate de
reclamanta, si S.C. BETA, in calitate de parata, se retin urrnatoarele: exista identitate de parti, chiar
daca calitatea lor proeesuala este inversata in al doilea proees; temeiul juridic in ambele cauze il
constituie contractul de inchiriere incheiat intre parti,astfel incat, fata de situatia din cele doua
procese,exista identitate de cauza.
Prin sentinta arbitrala nr. 47/1999, pronuntata in primul litigiu, s-a retinut ca parata a incalcat,
la incheierea contractului, intentionat sau dintr-o neglijenta pe care o putem califica drept majora,
obligatiile si garantiile convenite in contract nepredand terenul inchiriat in starea care sa-i faca act
pentru construirea obiectivului mentionat in contract si care constituia scopul principal al acestuia.
In continuare, prin aceeasi sentinta s-a mai retinut ca reclamanta in acel litigiu (S,C. ALFA) a fost
consecventa in aprecierea sa ca vinovatia pentru imposibilitatea executarii contractului apartine
exclusiv paratei care i-a ascuns in momentul incheierii lui faptul care a determinat refuzul eliberarii
autorizatiei de constructie.
Validand pozitia reclamantei ALFA, tribunalul arbitral a conchis, in primul litigiu, ca ea este
indreptatita sa solicite, in conformitate cu clauzele contractuale, restituirea in intregime a sumelor
reprezentand chiria platita in avans peritru un teren pe care nu l-a putut folosi niciodata, precum si
cheltuielile efectuate cu proiectarea construirii obiectivului.
Asa fiind, in conditiile in care s-a statuat definitiv ca S.C. BETA poarta in exclusivitate vina
pentru neexecutarea contractului, cerea ce a condus la rezilierea lui si obligarea la restituirea chiriei
in avans,daca s-ar admite cererea reclamantei S.C.BETA din dosarul de fata ar insemna sa se contrazica
flagrant ceea ce s-a stabilit in mod irevocabil printr.o hotarare anterioara.
In adevar, cererea Societatii BETA de a i se plati despagubiri pentru neexecutarea contractului
pana la data de 30 septembrie 1997, din culpa societatii ALFA, contrazice evident statuarea hotararii
anterioare, privind culpa exclusiva a Societatii BETA in neexecutarea contractului. O data stabilita, in
prima judecata, culpa exclusiva a uneia dintre parti in neexecutarea contractului, nu mai poate fi pusa in
discutie, in a doua judecata, culpa celeilalte parti. Tot atat de evidenta apare contradictia dintre cererea
Societatii BETA de a i se plati chiria pe timp de trei ani (plus TVA), cu statuarea hotarari anterioare,
potrivit careia chiria incasata in avans de catre aceasta societate trebuie restituita integral Socretatii
ALFA.
Asa fiind, Tribunalul arbitral, constatand ca obiectul cererii Societatii BETA este indisolubil
implicat in obiectul cereri ce a fost solutionata prin sentinta nr. 47 din 19.03,1999, retine ca, in
- 51 -
arbitrale straine prin art. 167 si art. 181 din Legea nr.1 05/1992 astfel ca nu ar putea fi
refuzat hotararilor arbitrate pronuntate in arbitrajul intern.
Exceptia puterii lucrului judecat poate fi ridicata atat in fata instantelor
judecatoresti cat si in fata tribunalelor arbitrale.
Acest efect este limitat de principiul inopozabilitatii fata de terti, hotararea
arbitrala neproducand efecte decat intre partile la conventia arbitrala.
Puterea lucrului judecat a sentintei arbitrale este de ordin privat si nu de ordine
publica, atat in dreptul intern cat si in dreptul international privat.76Aceasta inseamna ca
partea interesata peate renunta la beneficiul puterii lucrului judecat.
Asa cum s-a aratat in doctrina, calificarea exceptiei puterii lucrului judecat are
importante consecinte practice. Daca exceptia este calificata de ordine publica, o
hotarare arbitrala pronuntata cu incalcarea acesteia este anulabila in temeiul art. 364 lit.
i) C.pr.civ. Dimpotriva,nici o sanctiune nu va exista daca exceptia nu este de ordine
publica. Curtea de Casatie franceza a decis, printr-o hotarare din 19 martie 1921 ca
"regula autoritatii lucrului judecat nefiind de ordine publica, judecatorii fondului au

cauza, exista si identitate de obiect.

Fata de aceste considerente, exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de parata S.C.ALFA
urmeaza a fi admisa si, prin consecinta, urmeaza a fi respinsa actiunea reclamantei S.C. BETA.
Curtea de Apel Bucuresti.sectia comerciala, prin decizia nr. 3309 din 17 decembrie 1999, nepublicata, a
admis actiunea in anulare considerand ca in sentinta arbitrala s-a retinut in mod gresit ca in cauza sunt
intrunite cerintele art. 1201 C: civ. Curtea Suprema de Justitie, prin decizia nr. 6086 din 31 octombrie
2001,a admis recursul si a modificat decizia recurata in sensul ca a respins actiunea in anulare,
mentinand hotararea arbitrala, instanta retinand ca intra cere doua litigii exista identitate de parti, obiect
si cauza.

75
A se vedea: I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit.,p. 520 si urm.; V.M. Ciobanu, Tratat, vol. II, p. 270 -
277 si urm. Emese Florian, Puterea lucrului judecat in materia civila, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
Pentru practica judiciara in materia, a se vedea: G. Boroi, D. RMescu, op. cit., p. 248-254.
N.C.P.C. francez consacra expres acest efect in art. 1476: "Ia sentence arbitrale a, des qu'elle est rendue,
"autorite de la chose jugee relativement a la contestation qu'elle tranche".

76
J. Robert, B. Moreau,op. cit., nr, 209.'
- 52 -
apreciat corect ca gresita aplicare a acestei reguli de catre tribunalul arbitral constituie,
dupa caz, o greseala de judecata dar care nu poate, prin ea insasi, motiva anularea
sentintei".77
In doctrina78 s-a apreciat ca, in raport de dispozitiile care reglementeaza puterea
lucrului judecat si, fata de rolul sau, pot fi identificate urmatoarele caracteristici:
- exclusivitatea, care face imposibila desfasurarea unui nou proces intre aceleasi parti,
pentru acelasi obiect si aceeasi cauza;
- incontestabilitatea, atribut in raport de care hotararea definitiva nu mai poate fi pusa in
discutie de catre parti sau procuror decat prin intermediul cailor de atac prevazute de
lege;
- executorialitatea, care face ca hotararea definitiva sa fie pusa in executare silita la
cererea partii care a castigat sau a procurorului, iar uneori chiar din oficiu;
- obligativitatea, care face ca partile sa se supuna efectelor lucrului judecat iar partea in
favoarea careia actioneaza sa nu poata renunta la dreptul de a o invoca.

77
V. Ros, op. cit" p. 506.

78
Viorel Mihai Ciobanu, op. vit., vol. II, p. 272-273, notele 947-950.

- 53 -
 Subcapitolul 5
Forta executorie a hotararii arbitrale

Am examinat mai inainte problema fortei executorii a hotararii arbitrale iar

ulterior vom cerceta aspectele legate de executarea propriu-zisa a hotararii arbitrale. Aici
ne vom limita sa reamintim ca hotararea arbitrala este susceptibila de executare silita.
Numai ca acest efect al hotararii arbitrale este pe plan secund, pe primul plan situandu-
se,executarea de bunavoie.
Spre deosebire de hotararea judecatoreasca definitiva care,de regula,este
executorie prin ea insasi, proprio vigore,hotararea arbitrala devine executorie numai
dupa investirea ei cu formula executorie de catre instanta judecatoreasca (art. 3671
C.pr.civ.).79 Se poate spune ca in hotararea judecatoreasca forta executorie este
consubstantiala. Ea devine operanta prin investirea cu formula executorie in hotararea
arbitrals forta executorie nu exista, este o simpla virtualitate, ceea ce exista este obligatia
debitorului de a aduce la indeplinire "condamnarea"de bunavoie. Pana la investirea cu
formula executorie hotararea arbitrala este un act jurisdictional cu valoare de inscris
privat.80 Componenta jurisdictionala a hotararii arbitrale ii da insa o valoare mult mai
mare decat a unui simplu inscris privat, precum un contract.81 Daca drepturile si
obligatiile izvorate dintr-un contract sunt contestate, partea interesata nu le poate
valorifica sau stabili decat pe care jurisdictionala, in cadrul unui proces care se
finalizeaza printr-o hotarare. Spre deosebire de contract, hotararea arbitrala, prin simpla
ei investire cu formula executorie se integreaza in ordinea judiciara in sensul ca ea
constituie titlu executoriu si se executa silit, intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.
(art. 368 C.Pr.civ.).

79
Danil Matei, Efectul executoriu al hotararilor judecatoresti si arbitrale, in R.D.C. nr. 3/1995, p. 120-
133.

80
Jean Robert, Betrand Moreau,op. cit., nr. 214
81
Fac exceptie contractele autentice precum si cele carora legea le confera valoare de titlu executoriu,
cum sunt contractele de credit bancar, precum si garantiile, reale ,si personale, constituite in scopul
garantarii creditului bancar (art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998).

- 54 -
 Subcapitolul 6
Forta probanta a hotararii arbitrale

Hotararea judecatoreasca constituie, sub aspect probator, inscris autentic si, ca

atare, face dovada pana la inscrierea in fals pentru constatarile personale ale
judecatorului consemnate in hotarare.82
Forta probanta a hotararilor arbitrate nu poate fi contestata. Desi Cartea a IVa
tace in aceasta privinta, ea este expres recunoscuta pentru hotararile straine de art. 178
din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international
privat "Hotararea straina, data de catre o instanta competenta, are forta probanta in rata
instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata".Acest text se aplica,
in virtutea art. 181 din aceeasi lege, si sentintelor arbitrale straine. Or, daca se recunoaste
hotararilor arbitrale straine forta probanta, cu atat mai mull ea poate fi recunoscuta
hotararilor arbitrale nationale.
Intrebarea este daca hotararea arbitrala are forta probanta a unui act autentic
cat priveste constatarile personale ale arbitrului.
Intr-o opinie nu s-ar putea atribui caracter autentic hotararilor arbitrale nici chiar
in arbitrajul institutional, dar nici nu s-ar putea sustine ca hotararea arbitrala are doar
valoare de inscris sub semnatura privata pentru ca, pentru parti, hotararea arbitrala este
obligatorie in intregul ei, deci si cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.83
In doctrina franceza se recunoaste hotararii arbitrale forta probanta a unui act
autentic pentru constatarile personale ale arbitrului in masura in care sunt facute in
termenul si ,cu privire la obiectul conventiei arbitrale, adica in sfera atributiilor lor. Se
recunoaste astfel forta autentica constatarii prorogarii termenului arbitrajului convenit de
parti in fata arbitrului si, de asemenea, pentru constatarile privind desfasurarea
procedurii arbitrale.84
Intr-o alta opinie se considera ca din moment ce caracterul autentic isi gaseste
sursa in vointa partilor la conventia arbitrala, caracterul autentic nu priveste decat
partile.85
In baza art. 363 alin. 1 C.pr.civ. potrivit caruia hotararea arbitrala comunicata
partilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive inclinam catre solutia
recunoasterii fata de partile la conventia arbitrala a fortei probante cu valoare de act
autentic a constatarilor personale ale arbitrului consemnate in hotararea arbitrala
82
Dragos-Alexandru Sitaru,op. cit., Tratat, p. 838.

83
V. Ros, op. cit:, p. 506.

84
J. Robert, B. Moreau,op. cit., nr. 209, lit. c
85
C.Gavalda,C.Lucas,op.cit.,p.83.;,
- 55 -
(inclusiv in incheiere) privind desfasurarea procedurii arbitrale sau declaratiile partilor
facute in rata tribunalului arbitral.86 Astfel, spre exemplu, data hotararii arbitrale poate fi
contestata de parti numai prin procedura inscrierii in fals. La fel si celelalte constatari
propriis sensibus ale arbitrului, consemnate in hotararea arbitrala.87

Subcapitolul 7
Efectul declarativ

Hotararea judecatoreasca are, de regula, efect declarativ in sensul ca dreptul

recunoscut prin hotarare se considera a fi preexistat hotararii, care numai il constata.88
Judecatorul se limiteaza in a recunoaste dreptul, in a-l declara, in a "spune
dreptul"(jurisdictio),fara a conferi drepturi noi,fara a crea situatii noi.
Sunt insa si hotarari judecatoresti constitutive cum sunt cele privind starea,
capacitatea si relatiile de familie,ca si cele pronuntate in procedura reorganizarii
judiciare sau a falimentului, in general hotararile prin care au fost solutionate actiuni in
constituire sau transformare de drepturi.
Aceste hotarari creeaza situatii noi, sunt opozabile erga omnes si produc, de
regula, efecte numai pentru viitor.
Procesele susceptibile a fi sanctionate prin asemenea hotarari (divort, punere
sub interdictie etc.) nu sunt insa arbitrabile astfel ca, practic, hotararile arbitrale sunt
declarative.89

86
Declaratiile consemnate intr-o hotarare judecatoreasca definitiva pot fi rasturnate numai prin
inscrisuri, deoarece, in recurs, alte mijloace de proba nu sunt admisibile.

87
In acest sens: J. Vincent, S.Guinchard,op. cit., nr. 1678
88
I.Stoenescu, S. Zilberstein, op, cit., p. 520

89
Hotararile de anulare a actelor au efect declarativ,hotararile de revocare,rezolutie, reziliere sunt
socotite cu efect declarativ si constitutiv, constatand, recunoscand drepturi in trecut si stabilind stari noi
(Petre Vasilescu, op. cit., vol. IV, p. 96). S-a decis ca hotararea de desfacere a unui contract de munca
are efect constitutiv (fostul Trib, Suprem: Col. civ., dec. nr. 1929/1955, LP. nr. 3/1956, p, 310),
- 56 -
 Subcapitolul 8
Prescriptia

Hotararea judecatoreasca, o data pronuntata, face ca orice prescriptie privitoare la

dreptul la actiune sa fie inlocuita prin prescriptia dreptului de a cere executarea silita a
hotararii.
Acest efect il are si hotararea arbitrala. Prin urmare, daca debitorul nu aduce la
indeplinire hotararea de bunavoie, creditorul trebuie sa aiba diligenta de a cere investirea
hotararii cu formula executorie si de a introduce cererea de executare in cadrul
termenului de prescriptie prevazut de art. 405 C.pr.civ.90 Potrivit art. 405 C.pr.civ.,
dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de trei ani, daca legea nu prevede
altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de
prescriptie este de 10 ani (alin. 1).91 Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data
cand s-a nascut dreptul de a cere executarea silita (alin. 2). Prin implinirea termenului de
prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie(alin. 3).

90
S, Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator I. Bacanu, Tratat de executare silit, p. 213 si urm

91
In cazul unei hotarari arbitrale straine s-a considerat ca termenul de 3 ani incepe sa curga de la data
hotararii de exequatur, deci de cand hotararea a devenit titlu executor, (C.S.J., s. civ,dec, nr, 1685 din 14
septembrie 1990- pentru critica acestei decizii, a sa vedea V. Ros, Recunoasterea si executarea
hotararii arbitrale straine.Conditii de executare in Romamia,Prescriptia dreptului de a cere executarea
silita, in R.D.C. nr. 2/1995; p.68-78.

- 57 -
 Capitolul VI
Indreptarea, completarea si lamurirea hotararii arbitrale

De la principiul dezinvestirii legea admite unele aparente exceptii : completarea hotararii

(a); indreptarea greselilor materiale(b); interpretarea dispozitivului hotararii (c)
a) Completarea hotararii se realizeaza, in sensul celor prevazute de art. 362, alin. 1
C. pr. civ., cand prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral “a omis sa se pronunte
asupra unui capat de cerere”. Completarea poate fi solicitata de oricare dintre parti, in
termen de 10 zile de la primirea hotararii. Hotararea de completare se da cu citarea
partilor.
In marginea acestor prevederi am face urmatoarele precizari. Partea poate exercita
actiunea in anularea hotararii arbitrale si atunci cand tribunalul arbitral s-a pronuntat
minus petita – art. 364, alin. 1, litera “f” C.pr.civ. Ea are asadar la dispozitie doua cai:
actiunea in anularea hotararii arbitrale; cererea de completare a hotararii arbitrale92. Ni se
pare insa ca, in principiu, cererea de completare trebuie sa aiba intaietate, intrucat, prin
compromis, partile intelegand sa sustraga litigiul, in intregul sau, din competenta
instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral trebuie sa-si indeplineasca misiunea de a-i
judeca in integralitate, altfel, asa zicand, insusi rostul compromisului ar fi compromis.
Daca, totusi, partea a sesizat instanta cu o actiune in anulare pentru motivul de minus
petita, aceasta n-ar putea refuza solutionarea ei pe considerentul ca are intaietate cererea
de completare93. Fiecare cale isi are insa avantajele si dezavantajele ei, in raport cu
interesul partilor.
Dispozitiile art. 362, alin. 1 C. Pr. civ. sunt aplicabile daca: completarea hotararii
nu este de natura sa aduca atingere solutiilor deja pronuntate cu privire la celelalte
capete de cerere si care au dobandit autoritatea lucrului judecat; partea nu a exercitat
actiunea in anulare pentru faptul ca tribunalul arbitral s-a pronuntat infra petita; capatul
de cerere omis de tribunalul arbitral sa fi fost formulat, pe baza si in conditiile conventiei
de arbitraj94.
92
Daca reunirea tribunalului arbitral este imposibila, singura cale pentru rezolvarea situatiei de infra
petita ramane actiunea in anulare. (in acelasi sens: Curtea de Apel Paris, decizia din 22 iulie 1982, in
"Rev. arb,", 1983, p, 211)
93
S-a admis insasi ipoteza poate fi retinuta spre discutie – ca la cererea celeilalte parti,indreptatita pe
baza compromisului sa obtina solutionarea integrala a litigiului de catre tribunalul arbitral, in cazul unei
actiuni in anulare si daca chestiunea litigioasa omisa este disociabila de celelalte motive ale actiunii,
instanta poate trimite partile, pentru ceea ce s-a omis, in fata tribunalului arbitral. (J, Linsmeau, op. cit.,
nr. 322, p. 151.) Nu putem insa ignora impedimentele existente: reglementarea in materia nu consacra
institutia "casarii cu trimitere"; odata sesizata instanta, aceasta este competenta sa se pronunte in fond,
94
In sensul prevederilor art. 362 C, pr. civ., completarea hotararii poate fi ceruta atunci cand arbitrii au
omis sa rezolve "un capat de cerere", adica o pretentie determinata din actiunea reclamantului; notiunea
- 58 -
 Hotararea de completare este ea insasi o hotarare a tribunalului arbitral prin care
se transeaza o parte din fondul litigiului, asa incat aceasta hotarare poate sa faca obiectul
actiunii in anulare, inclusiv pentru faptul ca s-a respins cererea de completare95.

b) Indreptarea greselilor materiale se face - cum ne spune art. 362, alin. 2 C. pr.civ. - de
catre tribunalul arbitral, la cererea oricareia dintre parti adresata tribunalului, tot in
termenul de 10 zile de la data primirii hotararii, sau din oficiu. Operatia se realizeaza
printr-o incheiere de indreptare. Exemplificativ, ni se spune ca ar putea fi vorba de
greseli materiale din textul hotararii arbitrale, de "alte greseli evidente care nu schimba
ftondul solutiei' (s.n.), precum 9i de gregeli de calcul.
Asadar, procedura indreptarii greselilor din hotararea arbitrala nu vizeaza "greseli
de judecata", ci simplele erori care nu schimba fondul solutiei.96 Printr-o subtila
formulare, art. 362, alin. ultim C. pr. civ. lasa sa se inteleaga ca astfel de greseli apartin
culpei tribunalului arbitral:"Partile nu pot fi obligate - spune textul articolului mentionat
- la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotararii".
Daca, in urma unei actiuni in anulare, instanta,admitand actiunea,se pronunta in
fond, nu se va mai pune problema indreptarii greselilor materiale din hotararea arbitrala,
instanta substituind hotararii arbitrale propria sa hotarare. Pe scurt, instanta nu rectifica
hotararea arbitrala, ci o anuleaza sau nu.
Ca si hotararea de completare, incheierea de indreptare face parte integranta din
hotararea arbitrala- art. 362, alin. 3 C. pr. civ.
Art. 362, alin. 2 C. pr.civ. nu prevede in acest caz - si ni se pare corect97 - obligatia
tribunalului arbitral de a cita partile,mai ales ca acesta poate proceda si din oficiu la
indreptarea greselilor materiale.

de "capat de cerere" nu trebuie confundata cu sustinerile de fond ale parti1or,care nu sunt cereri, ci
simple aparari, pentru omisiunea carora partea in cauza are la dispozitie caile legale de atac. (Sent. nr.
202/1981,in vol. "Jurisprudenta comerciala arbitrala",cit. supra, p, 33,)
95
In acelasi sens: Curtea de Apel Paris, decizia din 28 aprilie 1988, in "Rev. arb”1989, p. 280.
96
Art.281C. pr.civ.,cat priveste hotararile judecatoresti,revede de asemenea posibilitatea indreptarii
acestora pentru greseli materiale.
97
In jurisprudenta si doctrina franceze s-a considerat ca partile trebuie sa fie citate, altfel incalcandu-se
principiul contradictorialitatii. (Curtea de Ape! Paris, decizia din 28, aprilie 1988, in "Rev. arb.", 1989,
p. 280; M.-CL Rondeau-Rivier, op. cit., nr. 76, p. 19.) Exigenta ni se pare excesiva, din moment ee
operatia materiala de indreptare a hotararii,cel putini in sistemul nostru de reglementare,nu
poate"schimba fondul solutiei".

- 59 -
 Indreptarea greselilor materiale sau a altor greseli "evidente"nu se poate face
decat pe baza elementelor intrinseci hotararii, nu a unor elemente extrinseci acesteia98;
altfel zis, indreptarea nu poate schimba sau completa sensul ori dispozitivul hotararii.99

c) Interpretarea dispozitivului hotararii nu este consacrata in sistemul normelor avand

ca obiect arbitrajul100. Atunci este sau nu posibila o asemenea interpretare din partea
tribunalului arbitral? Opinam in sens afirmativ. Mai intai am deduce doua argumente din
cuprinsul altor reglementari: a) Tribunalul arbitral este chemat sa "solutioneze litigiul" in
temeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama cand este
cazul si de uzantele comerciale. De asemenea, pe baza acordului expres al partilor,
tribunalul arbitral poate solutiona litigiul echitate - art. 360 C. pr. civ. Dar aceasta
presupune desavarsita claritate in modul de transare a litigiului si nimeni n-ar putea sa
clarifice mai bine sensul si temeiurile hotararii decat autorul ei; b) Hotararea arbitrala
investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca
si o hotarare judecatoreasca - art. 368 C. pr. civ. Or, punerea in executare a hotararii
presupune de asemenea evitarea oricaror dubii cu privire la dispozitivul ei. Prin
interpretarea dispozitivului hotararii se evita de altfel actiunea in anulare pentru motivul
ca dispozitivul "cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire" - art. 364, alin. 1,
litera "h" C. pr. civ.
La aceeasi concluzie se poate insa ajunge si pe o alta cale.
Hotararea arbitrala este asimilata cu o hotarare judecatoreasca, iar in privinta
hotararilor judecatoresti art. 281, alin. 1 C.pr. civ. permite interpretarea dispozitivului, cu
privire la "intelesul,intinderea sau aplicarea" acestuia. Tribunalul arbitral ar putea de
asemenea sa procedeze la deslusirea dispozitivului hotararii lui, fara insa a-i schimba ori
a-i adauga ceva101.
Dat fiind faptul ca tribunalul arbitral are o existenta efemera, opinam ca
interpretarea s-ar putea face, dupa caz, pana la exercitarea actiunii in anulare102 sau pana

98
J. Robert,op. cit, nr.212,p. 185.Pentru jurisprudenta in, acelasi sens:J.Unsmeau, op. cit, nr. 317, p.
149. A se vedea, de asemenea: incheierea din 27 iulie 1998, in vol. "Jurisprudenta comerciala
arbitrala", cit.supra,p. 32, precum si Sent. nr. 44/1994 si nr. 202/1981,publicate in acelasi loc.
99
S-a considerat ca tribunalul arbitral nu poate proceda la indreptarea greselilor materiale, in cadrul
prevederilor art. 1475 din Noul Cod de procedura civila francez, daea el s-a pronuntat ultra sau plus
petita. (Cass. '2eciv., decizia din 14 iunie 1984, cu nota de B. Moreau, in "Rev. arb.", 1985, p. 427.)
100
Nici Codul judiciar belgian nu cuprinde vreo dispozitie cu privire la interpretarea hotararii arbitrale
si totusi jurisprudenta si doctrina au admis-o. Anterior chiar actualei reglementari, jurisprudenta si
doctrina franceze au admis interpretarea. (Asupra controverselor care totusi au existat In aceasta
problema,. a se vedea: R. Perrot, L'interpretation des sentences arbitrales, In "Rev. arb.", 1969, p. 7 si
urm.)
101
In sensul admisibilitatii aplicarii dispozitiilor art. 281 C. pr. civ., se vedea de asemenea: G. Danaila,
Categorii de hotarari arbitrale, In "Revista de drept comercial", 2002, nr. .6, p. 49 si urm.; Idem,
Deliberarea arbitrilor, luarea hotararii arbitrate. Forma, cuprinsul si efectele sale, In "Revista de drept
comercial", 2002, .nr. 7-8, p.149

- 60 -
la investirea de catre instanta a hotararii arbitrale cu formula executorie, tara a se depasi
termenul arbitrajului.
De altfel, nimic nu impiedica partile ca, chiar prin conventia arbitrala, sa
Imputerniceasca arbitrii pentru a proceda la interpretarea dispozitivului hotararii.
Cererea ulterioara a partilor facuta in acest sens poate fi ea insasi interpretata ca o
conventie arbitrala.
O opinie contrara s-ar putea sprijini numai pe ideea desesizarii "absolute" a
tribunalului arbitral odata cu pronuntarea hotararii, idee care este infirmata prin ipoteza
completarii hotararii si prin cea a indreptarii greselilor materiale. Procedura interpretarii
nu poate fi decat contradictorie, asadar ea presupune citarea partilor in fata tribunalului
arbitral.103
Pe calea interpretarii, arbitrii nu vor putea modifica hotararea pronuntata, ei
marginindu-se la deslusirea, la limpezirea intelesului acesteia, prin inlaturarea
impreciziunilor ori a ambiguitatilor. Hotararea de interpretare poate face obiectul
actiunii in anulare, daca partea sau partile considera ca arbitrii, prin exces, sub pretextul
interpretarii, au alterat solutia in fond a litigiului.
In cazul in care tribunalul arbitral nu se poate reuni pentru a proceda la
interpretarea hotararii - de exemplu; decesul unui arbitru sau imposibilitatea acestuia de
a participa la reconstituirea tribunalului arbitral - singura cale ramane actiunea in
anulare, sub motivul prevazut de art. 364, litera "h" C.pr. civ.: "dispozitivul hotararii
arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire". Numai ca interpretarea,
prin definitie, trebuie sa apartina autorului actului interpretat, hotararea instantei ca
urmare a exercitarii actiunii in anulare, avand ca rezultat "desfiintarea" hotararii
arbitrale atacate, nu poate fi calificata - riguros vorbind - ca fiind un simplu act de
interpretare.
Intr-o opinie mai recenta s-a considerat de asemenea ca dispozitiile art. 281 si ale
art. 281 se aplica si in materie de arbitraj si,facandu-se analogia legii, o atare cerere sa se
introduca in termen de 10 zile de la primirea hotararii arbitrale "sau, pentru a fi mai
aproape de litera si spiritul art. 281 1 in termen de o luna de la comunicarea hotararii
arbitrale".Ar fi insa de preferat - pentru inlaturarea posibilelor obiectiuni in legatura cu
analogia legii sau analogia dreptului - sa se completeze dispozitiile art. 362 C. pr.
civ.104In ce ne priveste, consideram ca, in actuala economie a dispozitiilor legale in
materie si pentru concordanta cu ipotezele de completare a hotararii sau de indreptare,
termenul ar putea fi cel de 10 zile de la primirea hotararii arbitrale.

102
M.-CI.Rondeau-Rivier,op. cit., nr. 74, p. 18
103
Art. 2811, alin. 3 C. prociv. precizeaza de asemenea ca incheierea prin care se interpreteaza
dispozitivul este data, in camera de consiliu, "cu citarea par!ilor".
104
V. M. Ciobanu, Impactul modificarii Codului de pracedura civila si al altor reglementari legale
recente asupra arbitrajului, in "Revista de drept comercial",2002, nr. 12, p. 13-15.

- 61 -
 Capitolul VII
Executarea hotararii arbitrale

Executarea hotararilor arbitrale formeaza obiectul cap. IX al Cartii a IV-a C.pr.civ.

(art. 367, 3671 §i 368). Dispoziziile cap IX se completeaza in mod corespunzator cu
dispozi1iile de drept comun privitoare la investirea cu formula executorie a hotararilor
judecatoresti(art.269, 3733,374, 376 C.pr.civ) precum si, in temeiul normei de trimitere a
art..368 C.pr.civ., cu dispoziiile privitoare la executarea silita a hotararilor judecatoresti
cuprinse in Cartea a V-a C.pr.civ. 105

Subcapitolul 1
Executarea de bunavoie

In conceptia legiuitorului Cartii a IV-a C.pr.civ., forma preeminenta a executarii

hotararii arbitrale o constituie executarea de bunavoie in enuntarea expresa a art. 367
C.pr.civ. "hotararea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de bunavoie de
catre partea impotriva careia s-a pronuntat,de indata sau in terrnenul aratat in hotarare".
Am aratat mai inainte ca obligativitatea hotararii arbitrale si executarea de
bunavoie sunt o consecinta evidenta si necesara a componentei contractuale a
arbitrajului. 106 Prin chiar faptul incheierii conventiei arbitrate partile au inteles ca
hotararea ce se va pronunta sa fie obligatorie pentru ele ca orice contract. Forta
obligatorie a hotararii arbitrale decurge din caracterul de lege intre partile contractante a
intelegerii de a opta pentru arbitraj si de a recunoaste, implicit sau explicit,
obligativitatea indeplinirii hotararii arbitrale, forta obligatorie conferita de art. 969
C.pr.civ.
Daca, in pofida contractului si a legii, a loialitatii comerciale si a bunei credinte,
partea obligata nu executa de bunavoie hotararea arbitrala, creditorul ( partea
castigatoare) poate cere executarea silita a hotararii arbitrale.

I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 133; idem, Atributiile instantelor
105

judecatoresti in domeniul arbitrajului privat, Dreptul, nr. 9/1997, p.22 si urm,; idem, Investirea cu
formula executorie a hotararii arbitrale. Comentariu la decizia Curtii de Apel Bacau, nr. 305/1995,
R.D.C. nr. 9/1997, p. 111-112; S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator I Bacanu, op. cit., p. 171 si
urm
106
I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale.
- 62 -
 Subcapitolul 2
Investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale

Prima etapa in executarea silita o constituie cu formula executorie a hotararii

arbitrale (art. 367 alin. 1 C.pr.civ). 107
Pentru acordarea investirii ce va urma, in general, procedura de drept comun
stabilita pentru investirea unei hotarari judecatoresti, cu particularitatile care deriva din
art. 3671 C.pr,civ. si din natura arbitrajului.
Cererea de investire se va face de partea castigatoare care poate fi reclamantul, dar
poate fi si paratul, ca de exemplu in situatia in care cererea reclamantului s-a respins cu
cheltuieli de judecata in favoarea paratului. Cererea de investire va fi insotita de
urmatoarele acte:
 Sentinta arbitrala a carei investire se solicita (In original), Sentinta va fi prezentata
in integralitatea ei. Nu se peate investi numai dispozitivul sau extras din hotarare
cuprinzand "condamnarea"
 Conventia arbitrala in copie certificata de parte (contractul principal in care este
inscrisa clauza compromisorie sau extrasul cuprinzand numai clauza
compromisorie ori, dupa caz, compromisul)

107
Potrivit art. 269 alin. 1 C.pr.civ., formula executorie se aplica pe hotarare dupa cum urmeaza: “Noi
Presedintele Romaniei (aici urmeaza cuprinsul hotararii care se investeste) “Dam imputernicire si
ordonam agentilor administrativi si ai fortei publice sa execute aceasta (hotarare); procurorilor sa
staruie pentru aducerea ei la indeplinire. Spre credinta, prezenta (hotarare) s-a semnat.(urmeaza
semnaturile presedintelui si grefierului).
S-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 269 C.pr.civ. cu motivarea ca incalca art.' 80
alin, 2 din Constitutie si principiul separatiei puterilor in stat, prin implicarea Presedintelui Romaniei
in treburile justitiei.
Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 163/1999, publicata in M.Of., partea I, nr. 624 din 21
decembrie 1999, a respins exceptia cu urmatoarea motivare:
"Art, 269 din Codul de procedura civila trebuie analizat in coroborare cu art. 374 alin. 1 din acelasi
cod, text potrivit caruia "Nici o hotarare nu sa va putea executa daca nu este investita cu formula
executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, afara de hotararie pregatitoare si de hotararile executorii
provizoriu, care se executa si fara formula executorie",
In temeiul art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, se investesc cu formula executorie
hotararile care au ramas definitive si au devenit irevocabile, deci atunci cand activitatea de judecata
a luat sfarsit astfel ca sustinerea autoarei exceptiei referitoare la implicarea Presedintelui Romaniei
in activitatea de infaptuire a justitiei nu poate fi retinuta.Formula executorie prevazuta la art. 269 alin. 1
din Codul de procedura civila este un ordin dat in numele Presedintelui Romaniei organelor de
executare, agentilor administrativi si procurorilor, dupa caz, sa procedeze la executarea hotarari sau sa
sprijine aceasta executare. Asa fiind, rezulta ca, in baza art. 269 din Codul de procedura civila,
Presedintele Romaniei da structurilor puterii executive, un ordin care are semnificatia colaborarii
puterilor statului la aplicarea Constitutieiei a Legilor, ceea ce nu infrange principiul constitutional al
separatiei puterilor in stat" pentru sustinerea tezei contrare a se vedea: V. Ros, op,cit.,p,516, nota 610.

- 63 -
 Depunerea conventiei arbitrale este o cerinta traditionala de pe vremea arbitrajului ad
hoc. In arbitrajul institutional s-ar putea considera ca, din moment ce in hotararea
arbitrala s-a reprodus clauza compromisorie (forma cea mai frecventa a conventiei
arbitrale) , depunerea copiei de pe contractul principal sau a extrasului cuprinzand
clauza compromisorie este inutila. Totusi, tinand seama ca la investire nu se face
deosebire intre o hotarare pronuntata in arbitrajul ad hoc si o hotarare pronuntata in
arbitrajul institutional, precum si de importanta conventiei arbitrale, cerinta apare a fi
justificata.
Se va tine seama insa ca un contract (continand clauza ,compromisorie) sau, de
asemenea, un compromis se poate incheia si prin schimb de scrisori ori prin mijloacele
moderne de comunicatie. Se va mai tine seama ca, potrivit art, 13 din RPA-CAB,
conventia arbitrala peate rezulta si din introducerea de catre reclamant a unei cereri de
arbitrare si acceptarea paratului ca aceasta cerere sa fie solutioncita de CAB. Declaratia
de acceptare trebuie sa fie explicita. Este recomandabil ca atunci cand este facuta oral in
fata tribunaluiui arbitral si se consemneaza in incheierea de sedinta sa fie confirmata in
scris de parti.
Dovada privind comunicarea hotararii arbitrale prevazuta de art, 363 alin, 2
C.pr.civ. (in original) impreuna cu confirmarea de primire (in original). Dovada si
confirmarea se vor elibera de tribunalul arbitral (in arbitrajul ad hoc) sau de institutia
permanenta de arbitraj (in arbitrajul institutional).
Dovada este necesara intrucat hotararea arbitrala are efectele unei hotarari
judecatoresti definitive, si deci peate fi investita, numai dupa comunicarea ei (art. 363
alin. 3 C.pr.civ. De aceea investirea nu poate fi acordata fara aceasta dovada.108
Toate hotararile arbitrale, spre a fi executate silit, trebuie investite cu formula
executorie, indiferent de forma arbitrajului.109
108
S-a decis insa ca simple formulare a unei actiuni in anulare sau introducerea unui recurs impotriva deciziei
prin care s-a respins actiunea in anulare nu impiedica investirea cu formula executorie si nici nu duc la
suspendarea executarii., pentru aeeasta fiind necesara o cerere expresa formulata in conditiile art. 365 alin. 3
C,pr.Civ. (Curtea de Apel Suceava, dec. or. 559 Ap./1999 si decizia or. 257/R/1999,in Culegere 1999, p. 171-173 si
178-180.
109
In Decretul lege nr. 139/1990 privind camerele de comert s industriedin Romania se prevede, printre
altele, ca hotararile Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de comert si
Industrie a Romaniei sunt titluri executorii si se executa in tara fara investire cu formula executorie.
Desi aceasta dispozitie nu a fost expres modificata sau abrogata, ea si-a incetat aplicabilitatea.
Dispozitia citata reprezinta o reminiscenta a arbitrajului obligatoriu, de solutionare, propriu fostului
Consiliu de Ajutor Economic Reciproc - CAE.R. (la data intrarii in vigoare a D.L. nr. 139/1990 erau
inca pendinte la CAB asemenea litigii).
Prinn modernizarea din 1993 a Cartii a IV-a acest tip de arbitraj a fost inlocuit prin arbitrajul
institutional de administrare/organizare a litigiilor. Ca urmare, RPA-CAB au fost expres modificate
in sensul ca sentinta arbitrala, pentru a fi pusa in executare, se investeste cu formula executorie,
conform legii, constituind astfel titlu executoriu (art. 67 si 68 din RPA-CAB care reiau dispozitiile art,
367 alin. 1 C:pr.civ.). in prezent, toate hotararile arbitrale, pentru a fi puse in executare, necesita
investirea cu formula executorie (pentru aceasta opinie, la care ne raliem, a se vadea: I. Bacanu,
Arbitrajul ad hoc si arbitrajul institutional in legis/atia romana actuala, Dreptul, or. 8/1995, p. 12). in
- 64 -
Procedura de investire cu formula executorie este, prin natura sa, o procedura
necontencioasa.110 In dreptul comun al procedurii de investire, partile nu se citeaza,
regula aplicabila si in arbitraj, cu deosebirea, prevazuta de art. 367 alin. 2, ca, in cazul
in care exista indoieli cu privire la regularitatea hotararii arbitrale, partile se vor cita.
In acceptiunea textului legal citat, citarea partilor nu are ca finalitate dezbaterea in
contradictoriu a regularitatii hotararii arbitrale si sustinerea investirii sau neinvestirii ei,
ci pentru ca partile sa dea unele explicatii judecatorului investirii. Asa fiind,procedura
necontencioasa a investirii nu se transforma intr-o procedura contencioasa,prin simplul
fapt al citarii partilor pentru explicatii.111
Cererea de investire poate fi admisa sau respinsa prin incheiere motivata.
Incheierea prin care presedintele instantei judecatoresti respinge cererea de investire cu
formula executorie a hotararii poate fi atacata cu recurs de catre creditor (art. 373 (1)
C.pr.civ.- text care are prioritate fata de dispozitiile de drept comun ale procedurii
necontencioase).Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare, pentru
creditorul prezent, si de la comunicare, pentru cel lipsa.
Potrivit alin.2 al art. 373 C.pr.civ. incheierea prin care presedintele instantei
admite cererea de investire cu formula executorie a hotararii nu este supusa nici
unei cai de atac.
In cazul in care se invoca nelegalitatea investirii cu formula executorie calea
procesuala este contestatiala executare.

acelasi sens, a se vedea: V. Ros, op. cit., p. 514. Pentru o opinie contrara a se vedea: S. Beligradeanu,
Executarea silita a sentintelor Curtii Be Arbitraj Comercial Intemational de pe langa'Camera de Comert
si Inaustrie a Romaniei prin care s-au solutionat litigii de drept privat cu e!emente de extraneitate,
Dreptul, nr. 9/1995, p. 9-14.
110
S-a sustinut insa ca, spre deosebire de procedura de drept comun a investirii aplicabila hotararilor
judecatoresti, procedura de investire a hotararilor arbitrale nu este o procedura necontecioasa. Asa fiind,
cererea se va judeca de un complet de judecata apartinand instantei pravazute de art. 342 C.pr.civ.,in
sedinta publica (V. Ros,<op, cit" p.517). Credem ca in urma introduceri art. 373 alin. '1' (prin O.U.G.nr.
138/2000) aceasta opinie numai poate fi sustinuta. Incheierea de investire se da de catre iristanta
judecatoreasca prevazuta de art. 342, dar prin incheiere pronuntata de presedintele acestei instante
astfel cum prevede art.. 373 alin. 1 C.pr.civ.in acest fel, ambele texte (art. 342 si art. 373 ) isi gasesc
deplina aplicare.
111
I. Bacanu, Atributiile instante/or jucatecatoresti in domeniu/ arbitrajului privat, Dreptul, nr.
9/1997, p, 21; idem, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 130

- 65 -
 Subcapitolul 3
Instanta judecatoreasca competenta sa investeasca hotararea arbitrala

Potrivit art. 367 alin. 1 C.pr.civ., incheierea de investire se da catre instanta

judecatoreasca prevazuta de art. 342, adica de aceea care, in lipsa conventiei arbitrate, ar
fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta.
Dispozitia art. 342 stabileste competenta dupa materie a instantei, ratione va/oris,
in functie de valoarea obiectului litigiului 112,determinata de art. 1 si 2 si 3, astfel cum au
fost modificate prin O.U.G. nr. 58/2003113 aprobata cu modificari prin Legea nr.
195/2004. .Aceasta inseamna ca instanta competenta sa investeasca hotararea arbitrala
este judecatoria, daca obiectul litigiului are o valoare de pana la 1 miliard lei sau
tribunalul, daca obiectul litigiului are o valoare de peste 1 miliard lei.
Competenta teritoriala este determinata de locul arbitrajului in sensul ca instanta
ompetenta sa investeasca hotararea arbitrala este instanta in circumscriptia careia a avut
loc arbitrajul.
Art. 354 C.pr.civ. dispune ca partile stabilesc locul arbitrajului. In absenta unui
astfel de acord, tribunalul arbitral este cel care stabileste locul arbitrajului.In arbitrajul
institutional, locul arbitrajului este, de regula, sediul institutiei permanente de arbitraj (in
acest sens,a se vedea art. 34 din RPA-CAB).
Cat priveste investirea hotararii aibitrale, doctrina a statuat ca instanta competenta
sa intervina este cea de la locul arbitrajului.In cele ce urmeaza, redam, astfel cum au fost
prezentate in doctrina114,argumentele,care stau la baza acestui ratianament:
- in edictarea art. 342 legiuitorul a avut in vedere urmatoarele obiective:
a) realizarea unicitatii instantei competente a interveni in arbitraj si a investi hotararea
arbitrala - obiectiv care rezulta din repetatele trimiteri care se fac la art. 342 C.pr.civ.
b) legiuitarul a voit ca inserarea arbitrajului in ordinea judiciara sa nu afecteze cu nimic
respectarea intocmai a dispozitiilor Codului de procedura civila referitoare la

112
Ca regula generala,valoarea obiectului litigiului se determina prin raport cu momentul sesizarii
instantei.
Care este insa aceasta valoare? Valoarea din cererea de arbitrare, cu modificarile ulterioare, sau
valoarea stabilita prin hotarare arbitrala? Daca, spre exemplu, valoarea obiectului cererii de arbitrare
este de 11 miliarde lei, iar prin hotarare s-a acordat suma de 9 miliarde lei, valoare care nu se contesta
de catre parat, acesta atacand numai dispozitia de reziliere a contractului din culpa sa, competenta de
solutionare a cererii de investire revine tribunalului sau curtii de apel? In asemenea situatii inclinam a
se lua in considerare valoarea stabilita prin hotarare.

113
Publicata in M.Of. nr. 460 din 28 iunie 2003

114
I. Bacanu, Controtul judecatoresc asupra hotararii arbitrate, p. 137-139.

- 66 -
competenta materiala si teritoriala a instantelar judecataresti. Or, reducand competenta
teritariala la domiciliul sau la sediul paratului inseamna a transforma o competenta
relativa intr-o competenta exclusiva, absoluta insemna a infrange regula inscrisa in art.
12 C.pr.civ. potrivit careia reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva
competente;
c) art. 365 1 C.pr.civ. se refera expres la instanta in circumscriptia careia a avut loc
arbitrajul, solutia fiind sustinuta si prin dispozitiile art. 3631 C.pr.civ. potrivit carora, in
termed de 20 zile de la data comunicarii hotararii,, trbunalul arbitral va depune dosarul
litigiului la instanta judecatareasca prevazuta de art. 342 C.pr.civ, astfel ca este firesc
deci ca investirea sa se dea de instanta la care se afla dosarul cauzei;
d) solutia dedusa prin interpretarea art. 342 ,C.pr.civ. are avantajul de a fi si practica,
litigiul arbitral fiind supus interventiei instantei judecataresti din imediata apropiere a
locului arbitrajului, fapt de natura sa duca la o mai grabnica solutionare si la cheltuieli
mai mici;
e) textul art. 367 1alin. 2 C.pr.civ. nu permite scindarea competentei in sensul ca o
instanta sa fie competenta a interveni in arbitraj iar alta instanta sa fie competenta a
investi hotararea arbitrala.

Subcapitolul 4
Limitele controlului

Judecatorul investirii va trata hotararea arbitrala, sub raportul cerintelor de

investire, intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.
S-a exprimat insa si opinia potrivit careia atunci cand este chemata sa investeasca cu
formula executarie o hotarare arbitrala, instanta judecatareasca realizeaza un control
diferit de cel pe care il face atunci cand cererea de investire priveste o hotarare
judecatoreasca si judecatorul cererii de investire trebuie sa verifice, din oficiu, aproape
toate acele imprejurari care constituie motive de actiune in anulare115.
Din nici un text al Codului de procedura civila nu rezulta insa ca ar exista doua
proceduri de investire, una pentru hotararile judecatoresti, alta pentru hotararile arbitrale.
115
V. Ros, op, cit., p. 519-521. in sustinerea opiniei sale autorul se refera la dreptul francez: “Ni se pare
utila pentru o corecta calificare a procedurii de investire cu formula executorie a hotararilor arbitrale in
dreptul nostru prezentarea solutiei adoptata in dreptul francez" - p. 520.Or, in procedura civila franceza
exista doua proceduri:
a) procedura investirii hotararilor judecatoresti cu formula executorie, prevazuta de art. 502 N.C.P.C.
("Nul jugement, nul acte ne peut etre mis a execution que sur presentation d'une expedition revetue de
Ia formule executoire,a mains que la loi n'en dispose autrement”) ,
b) procedura de execvatur pentru hotararile arbitrale, prevazuta de art. 1477 N.C.P.C. ("La sentence
arbitrale n'est susceptible d'execution forcee qu'en vertu d'une decision d'exequatur. L'exequatur est
ordenne par Ie juge de I'executiondu tribunal").
.

- 67 -
Si nici nu rezulta ca, in afara de actiunea in anulare, prevazuta de art. 364, ar exista
posibilitatea invalidarii hotararii arbitrale in cadrul procedurii de investire, asa cum se
sustine in aceasta opinie.
De aceea ne raliem la prima opinie, redand in continuare argumentele care s-au adus in
sprijinul ei.116
Dupa cum este cunoscut, in cadrul investirii, hotararea judecatoreasca este
supusa unui control de regularitate insa acesta este un control sumar, reducandu-se, in
fapt, la a verifica daca hotararea a ramas definitiva ori a devenit irevocabila. Datoria
judecatorului investirii este “de a examina natura actului si condi1iile sale esentiale -
adica aspectul lui formal.117 In materia aceasta, cu alte cuvinte, regularitatea exterioara,
vizibila, creeaza o prezumtiune de regularitate interna, atat cu privire la fond, cat si cu
privire la conditiile judecatii".118Nu fac exceptie de la aceasta regula decat hotararile
straine, a caror recunoastere si incuviintarea executarii sunt supuse dispozitiilor Legii nr.
105/1992.
Art. 367 alin. 2 se refera la regularitatea hotararii arbitrale ceea ce inseamna
indeplinirea conditiilor de ordin formal pe care trebuie sa le indeplineasca o atare
hotarare pentru a obtine investirea.
In determinarea acestor conditii se poate avea in vedereart. 364 lit.g) C. r.civ. hotararea
arbitrala trebuie sa cuprinda dispozitivul si motivele, sa arate data si locul pronuntarii, sa
fie semnata de arbitrii. Judecatorul investirii trebuie sa se incredinteze ca se afla in
prezenta unei sentinte arbitrale, cuprinzand, in principiu, elementele prevazute de art.361
C.pr.civ., iar nu in fata unui proiect de sentinta sau a unei hotarari de conciliere ori a
unui proiect de tranzactie sau a altui act care nu poate fi calificat sentinta arbitrala.119
I. Bacanu, Atributiile instantelor judecatoresti in domeniul arbitrajului privat, Dreptul nr. 9/1997, p.
116

21-24; idem, Controlul judecatoresc asupra hotarari arbitrale, p. 137-138.; S. Zilberstein, V.M.
Ciobanu, colaborator Ion Bacanu, op. cit., p. 173-175."

117
I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 134-137.
118
E. Herovanu, Pagini de practica judiciara si extrajudiciara, Bucuresti, 1944, p. 208; V.M.
Ciobanu, Tratat, II, p. 278-279
119
I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 135. Autorul precizeaza ca nu s-ar
putea refuza investirea hotararii arbitrale, pe motiv ca ea ar fi lovita de unul din motivate de nulitate,
prevazute de art. 364 C.pr.civ., fie chiar si de ordine publica, ca judecatorul investirii nu se poate
substitui ,in procedura investirii instantei in anulare.Se mai arata ca din moment ce legea a mai
prevazut o cale pentru sanctionarea acestor nulitati, iar acea cale nu a fost exercitata, ele nu pot fi
reluate pe alta cale, in afara de cazul in care legea prevede altfel. Or, in cazul investirii cu formula
executorie, legea s-a referit numai la conditiile de regularitate, iar nu si la cele de legalitate sau de
temeinicie.
Petitionara X a solicitat investirea cu formula executorie a unei hotararii arbitrate pronuntata de
Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industria Galati. Tribunalul Galati, prin incheierea
din 6 octombrie 1997, a respins cererea motivat de faptul ca hotararea a carei investire s-a cerut a fost
pronuntata in rearbitrare la o data la care aceasta I procedura nu mai era in vigoare, prin abrogarea art.
- 68 -
 Asa fiind, nu putem subscrie la solutiile din jurisprudenta 120prin care s-a
Refuzat investirea sentintei arbitrale pentru motivul inexistentei conventiei arbitrate, din
moment ce niciuna dintre parti nu a introdus actiune in anulare.
Acelasi punct de vedere il sustinem si in legatura cu celelalte motive de nulitate
prevazute de art. ,364. Astfel, motivul prevazut de art. 364 lit. c (cand tribunalul
arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia partilor),in opinia noastra, nu
poate constitui un motiv de refuzarea investirii.
Reaua compunerea instantei este un motiv de ordine publica, dirimant al hotanrii
judecatoresti. Este un motiv de anulare a hotararii arbitrate, dar nu este motiv de refuzare
a investirii deoarece constituirea tribunalului arbitral, spre deosebire de compunerea
instantei judecatoresti, este de resortul vointei partilor (art. 341 alin 2 C.pr.civ.).121Daca
partea nu a formulat actiune in anulare, inseamna ca a fost de acord cu compunerea
tribunalului arbitral.Cand prin conventia arbitrala partile au convenit constituirea
tribunalului arbitral dintr-un arbitru unic, iar tribunalul a fost constituit din mai multi
arbitri, in masura in care nici una dintre parti n-a ridicat exceptia acelei compuneri a
tribunalului arbitral, inseamna ca ele au fost de acord cu aceasta compunere, fiind
decazute din dreptul de a mai ridica aceasta exceptie in procedura de investire.
In sensul aratat, motivul prevazut de art.. 364 lit. d) (partea a II cand au avut loc
dezbaterile si procedura de citare nu a fost legala nu poate constitui un motiv de anulare,
dar nu un motiv de refuzare, a investirii intrucat el este prevazut in interesul partii.
Aceleas1 reguli sunt deplin aplicabile si cu privire la motivele prevazute de art.
364 lit. e) (caducitatea arbitrajului) si de lit. f) (extra petita, minus petita sau plus
petita).122

44 din regulile de procedura ale acelei curti de arbitraj, astfel ca singura cale de desfiintare a hotararii
arbitrale era numai cea prevazuta de art. 364 C.pr.civ.
Apelul declarat impotriva acestei hotarari a fost admis prin decizia nr. 104/C din 2 februarie
1998 a Curtii de Apel Galati si, drept urmare, incheierea a fost desfiintata iar cererea petitionarei
admisa, instanta dispunand investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale. Recursul declarat
impotriva deciziei pronuntate in apel a fost respins ca nefondat, instanta retinand, in esenta,
urmatoarele:
- cererea de investire cu formula executorie nu constituie prin ea insasi o cale de ataca unei hotarari sau
o cale de desfiintare a unei hotarari arbitrale;
- in istanta de investire verifica numai aspectul formal; regularitatea exterioara creand o prezumtie de
regularitate interna atat cu privire la fond cat si la conditiile judecatii. "Curtea Suprema de Justitie,
sectia comerciala, decizia or. 3760 din 22 octombrie 1998).
120
A se vedea C. Apel Bacau; dec. civ. or. 305/1995, adnotata de I. Bacanu, Investirea cu formula
executorie a hotararilor arbitrale, R.D.C. nr: 9/1997, p. 111-112.
121
Si in cazul hotararilor judecatoresti daca noua compunere nu a fost invocata din oficiu sau prin
mijloacele procesuale pe care partea interesata le avea la dispozitie, problema nu poate fi ridicata cu
ocazia investirii ori pe calea contestatiei la executare.

122
I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 136. Autorul este de parere ca, in
situatia prevazuta de art. 364 lit. a (incalcarea arbitrabilitatii litigiului), instanta judecatoreasca ar putea
- 69 -
 Intocmai ca si investirea unei hotarari judecatoresti, investirea unei hotarari
arbitrale trebuie sa fie o procedura certa si simpla, care sa evite surprize si capcane dupa
terminarea procesului arbitral.

refuza investirea in virtutea principiului fraus omnia corrumpit.

- 70 -
 Capitolul VIII
Desfiintarea hotararii arbitrale

Subcapitolul 1
Consideratii introductive

Spre deosebire de reglementarea franceza, unde se admit ca si cai de atac ordinare apelul
si recursul in anulare, iar ca si cai de atac extraordinare opozitia tertului si recursul in
revizuire123, legea romana de procedura instituie o singura cale de atac impotriva
hotararii arbitrale - actiunea in anulare.124
Instituirea in dreptul francez a unui recurs in anulare impotriva hotararii arbitrale
constituie o inovatie realizata prin Decretul din 14 mai 1980. Aceasta cale de atac nu
poate fi insa exercitata decat atunci cand, prin conventia de arbitraj, a fast exclus apelul,
in conditiile prevazute de art. 1482 din Noul Cod de procedura civila francez. In sensul
prevederilor art. 1484 din acelasi in anulare nu poate fi exercitat decat in cazurile expres
si limitativ prevazute, anume: a) Daca arbitrul a statuat fara o conventie de arbitraj sau
pe baza unei conventii nule ori expirate; b) daca tribunalul arbitral nu a fost alcatuit
conform cu regulile stabilite sau daca arbitrul unic nu a fost desemnat potrivit cu aceste
reguli;c) Daca arbitrul a statuat fara a se conforma misiunii ce i-a fost conferita; d)
Atunci cand principiul contradictorialitatii nu a fost respectat; e) in toate cazurile de
nulitate prevazute de art. 1480125; f) Daca arbitrul a violat o regula de ordine publica.
Daca instanta anuleaza hotararea arbitrala, ea statueaza asupra fondului in limitele
misiunii primite de arbitri, in afara de cazul cand partile si-au manifestat o vointa
contrara. Aceasta cale de atac a fost substituita apelului-nulitate, care, potrivit
jurisprudentei anterioare reformei din 1980, era posibil chiar atunci cand partile au
renuntat la apel.
In dreptul nostru - cum s-a mai precizat – a fost institutionalizata numai actiunea
in anulare126.
123
Marie-Claire Rondeau-Rivier, Arbitrage. La decision arbitrale. Voles de recurs, in "Juris-Classeur",
fasc. 1046, p. 1-18.
124
Astfel cum s-a decis - si subscriem acestui punct de vedere - instituirea unei alte cai de atac prin
regulamentul unei institutii permanente de arbitraj este lovita de nulitate; reglementarea legala a cailor
de atac este imperativa, iar art. 5 C. civ. interzice orice derogare de la legile care intereseaza ordinea
publica. (Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 1914/1998, in "Revista de drept comercial",
2000, nr. 1, p. 118-119.). De altfel, legea model UNCJTRAL asupra arbitrajului, din 1985, consacra de
asemenea actiunea in anularea hotararii arbitrale ca unica solutie de desfiintare a hotararii arbitrale
(art.34).
125
Daca hotararea nu este motivata, daca ea nu cuprinde numele arbitrilor si data hotararii, daca
hotararea nu e semnata de toti arbitrii.
126
Prevederile art. 364 C. pr.civ. inlatura in mod explicit posibilitatea altei cai de atac si reformare
impotriva hotararilor arbitrale decat actiunea in anulare. (Sent. nr 61/1998,nr. 64/2000, in vol.
"Jurisprudenta comerciala arbitrala", cit. supra, p. 36,37.) Mai recent, pentru un studiu amplu si
substantial privind controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, semnat de un autor cu autoritate, a
- 71 -
 Subcapitolul 2
Natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrale

Natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrale. Avand a se pronunta

asupra unui recurs in interesul legii, cu privire la natura actiunii in anularea hotararii
arbitrale127, Curtea Suprema de Justitie a constatat, mai intai, divergenta solutiilor
instantelor judecatoresti, in legatura cu chestiunea de drept constituita in obiect al
recursului. Intr-adevar, unele instante au considerat ca actiunea in anularea hotararii
arbitrale este o actiune principala si au procedat la judecarea acesteia in prima instanta,
in compunerea prevazuta de fostul art. 17, alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata,
pronuntand sentinte. Alte instante, solutionand de asemenea astfel de actiuni in prima
instanta, au pronuntat insa decizii. Unele instante, considerand ca actiunea in anulare
este o cale de atac, au procedat la judecarea acesteia ca instante de apel, pronuntand
decizii. In fine, au fost instante care, considerand ca actiunea in anularea hotararii
arbitrale constituie o cale de atac ce trebuie solutionata de instanta judecatoreasca
imediat superioara celei revazute de art. 342 C. pr. civ.. in circumscriptia in care a avut
loc arbitrajul, au rezolvat-o in completul prevazut pentru judecarea recursului. Instanta
suprema s-a atasat acestei din urma solutii.
Pentru a decide astfel, in esenta, au fost infatisate urmatoarele considerente,
articulate intr-un polisilogism: similitudinea majoritatii motivelor pentru care hotararea
arbitrala poate fi desfiintata pe calea actiunii in anulare cu cazurile de casare ce pot fi
invocate in cadrul caii de atac a recursului impotriva unei hotarari judecatoresti128; natura
juridica a actiunii in anulare este determinata tocmai de caracterul definitiv al hotararii
arbitrale, care nu este susceptibila de a fi atacata cu apel si poate fi pusa in executare

se vedea: I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrate, Partea I in "Revista de drept
comercial", 2004, nr. 11, p. 176 si urm.; Partes a II-a in "Revista de drept comercial", 2004, nr. 12,
p. 140 si urm., precum si nr. 1/2005, p. 111 si urm.; Parteas a III-a in "Revista de drept comercial",
2005, nr. 2, p, 119 si urm.
127
Decizia Curtii Supreme de Justitie, SectiiUnite,nr.Vdin 25 iunie 2001. Decizia a fost publicata in "Monitorul
Oficial al Romaniei" nr. 675 din 25 octombrie 2001,precum si in revista"Dreptul",2001;nr. 11, p. 188-191. V. M.
Ciobanu, Din nou despre natura juridica a actiunii in anulare a hotararii arbitrate, in "Dreptul", 2002, nr. 1, p, 76
si urm.; I. Deleanu, Natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrate, in "Pandectele romane", 2002, nr. 1,
p. 35 si urm.; V. M. Ciobanu, Impactul modificarii Codului de procedura civila si al altor reglementari legale
recente asupra arbitrajului, cit. supra, p.10-12.
128
Acest prim argument nu ni se pare deplin convingator din cel putin doua motive: primul si mai ales –
despre aceasta eventuala similitudine s-ar putea discuta, partial, in ipoteza prevazuta de art. 364, lit. f
C.pr.civ si, dupa o reformulare adecvata, in ipotezele prevazute de articolul 364 literele g-i C.pr.civ
ramanand insa cu totul in afara identitatii sau a asemanatorilor celelalte motive de desfiintare a hotararii
arbitrale, derivate din chiar esenta judecatii prin arbitraj; al doilea - existenta unor similitudini intre
motivele diverselor cai de atac a hotararilor jurisdictionale nu poate justifica asemanarea insasi a
acestor cai, esentialmente diferite prin natura lor (de exemplu, recurs si revizuire).
- 72 -
silita129, or, in dreptul comun o astfel de hotarare poate fi atacata numai cu recurs; de
altlel, din moment ce prin art. 367-368 C. pr.civ., referitor la executarea
hotararii arbitrale, se prevede ca hotararea arbitrala este obligatorie si ca, la cererea
partii, poate fi investita cu formula executorie si executata silit, intocmai ca si o hotarare
judecatoreasca, iar prin art. 370-370 C. pr. civ. se mai prevede ca, in conditiile aplicarii
dispozitiilor Legii nr. 105/1992, pot fi recunoscute si executate in Romania si hotararile
arbitrale straine130, “ar fi de neinteles sa se ajunga, pe calea actiunii in anulare, la
judecarea din nou a litigiului care a fost solutionat de tribunalul arbitral"131; din cuprinsul
reglementarilor art. 365, alin. 1, cu referire la art. 342 C. pr. civ., precum si
din cele ale art. 3611 C. pr. civ., ca si ale art. 366, alin. 1 C. pr. civ., rezulta ca actiunea in
anulare este o cale de atac, dar care nu poate determina o reexaminare cu caracter
devolutiv132; aceeasi concluzie reiese si din dispozitiile art. 366, alin. 2 C. pr. civ.,
potrivit carora "hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi
atacata numai cu recurs"133.
Conclusiv, din cuprinsul deciziei rezulta ca actiunea in anulare constituie o cale de
atac; competenta de solutionare a acesteia revine instantei judecatoresti imediat
superioare celei prevazute de art. 342 C. prociv.134,in circumscriptia in care a avut loc
arbitrajul,iar completul de judecata va fi constituit, ,,in raport cu nivelul instantei
competente"135, din numarul de judecatori prevazut pentru judecarea recursului, "chiar

129
Nu toate hotararile executorii sunt susceptibile de recurs. De exemplu - chiar daca exemplul pare
alaturat -incheierea de amendare si de obligare la plata unor despagubiri este executorie si impotriva ei
se poate face "numai cerere de reexaminare" (art. 1084-1085 C. pr .civ.).
130
Aceasta remarca prisoseste, in raport cu contextul demersului. Este adevarat ca sentintele arbitrale
straine, pentru a produce efecte in Romania, trebuie sa fie definitive, dar legea constituita ca reper
pentru verificarea caracterului definitiv al sentintei arbitrale nu poate fi decat legea procedurala sub
imperiul careia s-a dat acea hotarare. Apoi, multe alte exigente, asupra carora nu este locul sa staruim,
incalca argumentului enuntat in decizie cel putin cerinta unor nuantari. (Pe larg insa, a se vedea: S.
Zilberstein, V. M. Ciobanu,Tratat de executare silita, "LuminaLex",2001; p. 190-192.)
131
Nu trebuie totusi ignorate prevederile art. 366 C. pr.civ., potrivit carora, admitand "actiunea" si
anuland hotararea arbitrala, instanta se pronunta in fond, in limitele conventiei arbitrale.
132
Sub conditia observarii limitelor conventiei arbitrale, asemanator - daca tot ne aflam pe planul similitudinilor
– principiul tantum devolutum quantum indicati ar fi reiterabile prevederile art. 366 C. pr. civ., instanta putand
chiar sa administreze noi probe.
133
Intr-adevar, numai ca iarasi n-ar trebui ignorate prevederile art. 366, alin. 1 in fine C. prociv., in sensul carora,
in ipoteza prevazuta de text, hotararea de anulare "nu se va putea ataca decat o data cu hotararea asupra
fondulul' (s.n.).
134
Sa observam ca, obisnuit sau de regula, daca legea nu prevede altfel, instanta "imediat superioara" - cum
spune art. 365, alin. 1 C. pr.civ. - cu referire la instanta“competenta sa judece litigiul in fond, in prima instantii"-
cum precizeaza art. 342 C. pr. civ. - este instanta de apel,nu cea de recurs.
135
Formularea "in raport cu nivelul instantei competente" pare enigmatica sau chiar bulversanta. Daca
totdeauna completul se va alcatui din numarul de judecatori prevazut pentru judecarea recursului, ne intrebam,
retoric, ce semnificatie trebuie atribuita cerintei constituirii completului de judecata "in raport cu nivelul
instantei competente".
- 73 -
daca, in conformitate cu art. 366, alin. 2 C. pr. civ., hotararea instantei judecatoresti cu
privire la actiunea in anulare poate fi atacata cu recurs"136 .
Considerentele polisilogismului articulat 'in cuprinsul deciziei sunt pertinente si
substantiale. Apreciem totusi ca scopul demonstratiei a fost gresit determinat si, pe cale
de consecinta,concluzia insasi ramane indoielnica. Intr-un gen de maniheism, din
cuprinsul considerentelor rezulta intentia, nemarturisita explicit, de a gasi motive pentru
detasarea categorica a actiunii in anularea hotararii arbitrale de apel, dar, dimpotriva, de
a stabili similitudinile acesteia cu recursul. Si cum rezultatul final nu putea fi deplina
similitudine, considerentele sunt, in parte, concesive, imprecise, contradictorii chiar.
Bunaoara: similitudinea "majoritatii motivelor" pentru care hotararea arbitrala poate fi
desfiintata pe calea actiunii in anulare cu cazurile de casare ce pot fi invocate 'in cadrul
caii de atac a recursului impotriva unei hotarari judecatoresti;actiunea in anulare are
"caracteristici asemanatoare recursului, dar cu unele particularitati'; motivele ce pot fi
invocate in sprijinul actiunii in anulare, "cu toata similitudinea de reglementare, nu sunt
identice totul si cu cazurile de cesare din materiarecursului'; actiunea in anulare este o
cale de atac suigeneris sub aspectul naturii ei juridice; completul pentru judecarea
acesteia se alcatuieste ca si la recurs"chiar daca hotararea instantei judecatoresti cu
privire la actiunea in anulare poate fi atacata cu recurs”. Aceasta din urma concesie
este de natura sa bulverseze sistemul condiilor de atac al hotararilor judecatoresti,
admitand implicit ideea recursului la recurs, dar si sa provoace enigme cu privire la
alcatuirea completului pentru judecarea recursului la recurs.
Actiunea in anulare este singurul mijloc prin care se poate cere si eventual obtine
desfiintarea hotararii arbitrale. Art. 364, alin. 1 C. pr. civ. arata astlel, in terminis; ca
hotararea arbitrala poate fi desfiintata "numai prin actiunea in anulare"137 (s.n.).
Cat priveste natura acesteia, astlel cum s-a putut observa si din sinteza
jurisprudentei realizata in cuprinsul deciziei, opiniile au fost si inca sunt diferite.

136
Instanta supremaa decis,corect,ca este inadmisibil recursul la recurs. (Curtea Suprema de Justitie,
sect. civ., dec. nr. 358/1996, in "Dreptul", 1997, nr. 6, p. 124.) Ne intrebam insa, tot retoric, care va fi
alcatuirea instantei de recurs in cazul atacarii hotararii date asupra actiunii in anulare, din moment ce
aceasta hotarare a fost pronuntata de un complet alcatuit din trei judecatori.
137
S-a observat, judicios, din reglementarea nu este indestulatoare. Daca, desi hotararea arbitrala este
lovita de nulitate, partea nu exercita actiunea in anularea acesteia, hotararea arbitrala ar trece definitiv
in puterea lucrului judecat si ca ar urma sa se execute silit.Ar fi deci necesara o dispozitie legala care sa
conditioneze investirea cu formula executorie de "verificarea unor conditii minimale" ori prin care sa se
reglementeze o cale de atac specifica, la indemana procurorului.(G. Boroi,D. Radescu, Codul de
procedura civila, comentat si adnotat, EdituraALL,Bucuresti,1994, p. 615.). De lege lata, in lipsa unei
solutii explicite, ni se pare ca art. 367 , alin. 2 C. pr.civ. acopera, partial,prima exigenta, constand in
verificarea unor conditii minimale,intrucat se spune ca incheierea de investire se va da cu citarea
partilor atunci cand "exista indoieli cu privire la regularitatea hotararii arbitrale".Pentru reglementari
similare din alte tari,cat priveste actiunea in anulare, a se vedea: I. Les Tratat de drept procesual
civil, Editura ALL Beck, 2001, p. 701-702.

- 74 -
 Intr-o opinie, actiunea in anulare ar fi si “o cale de atac civila, autonoma si
extraordinara " de "control judecatoresc" si de reformare 138.
Intr-o alta opinie, cererea in anulare are natura juridica a unui recurs, cu
particularitatea ca motivele de casare nu sunt identice 139.
S-a opinat de asemenea ca actiunea in anulare are o natura juridica mixta -
jurisdictionala si contractuala140.
Am fi in prezenta unui control judecatoresc, care se exercita pe cale de
actiune, in prima si ultima instanta, hotararea instantei putand fi atacata numai cu
recurs141, nu si prin exercitarea cailor extraordinare de atac142. Nu este o cale de atac de
"reformare", ci un mijloc procedural specific de desfiintare a hotararii arbitrale, in cadrul
"controlului judecatoresc"143.
Din pacate, cum de asemenea s-a putut deja constata, reglementarea in materie
poate fi ea inSasi o sursa de ambiguitati. Art. 363, alin. 3 C. pr. civ., asimiland hotararea

138
Gh. Beleiu, Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in "Revista de drept comercial", 1993, nr. 6, p. 14-
20; Gh. Beleiu, E. Osipenco, M.Cozmanciuc, Actiunea in anularea hotararii arbitrale, in "Dreptul",
1995,nr. 9, p. 15.
139
G. Boroi,D.Radescu,op, cit., p. 615.
140
S. Zilberstein, I. Bacanu, Desfiintarea hotararii arbitrale, in "Dreptul",1996, nr. 10, p. 32.
Consecventi opiniei ca insasi hotararea arbitrala are o componenta contractuala, autorii considera ca si
actiunea in anularea unei hotarari arbitrale are o natura juridica mixta-jurisdictionala si contractuala.
Mai recent s-a considerat de asemenea ca "dubla natura a arbitrajului se regaseste in toate actele si
fazele arbitrajului, arbitrala". (I. Bacanu, op, cil., Partea I, p. 182.) O asemenea teza ni se pare insa greu
de conciliat cu axioma oricarui atac: ea nu se exercita de catre parti de comun acord- contractual-, ci
numai de o parte sau de amandoua, dar distinct si contradictoriu. Faptul ca asa cum s-a spus cere noua
motive de anulare prevazute de art. 364 C. pr. civ. "sunt intim legate de conventia arbitrala", nu
inseamna ca insasi actiunea in anulare este o conventie.
141
V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Editura "National", Bucuresti,
1997, p. 615. in sensul ca actiunea in anulare este un mijloc procedural destinat a declansa "controlul
judecatoresc", a se vedea de asemenea: I. Les op. cit., p. 702; Viorel Ros Arbitrajul comercial
international, Regia Autonoma "MonitorulOficial", Bucuresti, 2000, p. 450. S-a spus de asemenea ca
actiunea in anulare este ,,o actiune propriu-zisa", nu o "cale de atac", ,,o modalitate specifica de
exercitare a controlului judecatoresc asupra unui act jurisdictional realizat de o instanta privata", o
"actiune de prima instanta", care va fi solutionata de un complet "alcatuit dintr-un singur judecator".
(M. lona Salagean, Arbitrajul comercial, cit. supra, p. 149-150.) Autoarea staruie asupra "caracterului
bivalent al actiunii in anulare", "pus in evidenta si de motivele exprese care o pot sustine, prevazute de
art. 364 C. pr.civ., in care se imbina incalcarea unor elemente ale conventiei dintre parti cu.abaterile
dela normele imperative procedurale". (Ibidem, p. 142.) Exceptand, poate, motivul prevazut de art. 364,
litera "c" c. pr.civ., nu s-ar putea spune ca celelalte reprezinta "incalcarea unor elemente ale conventiei
dintre parti"; pe de alta parte, nu s-ar putea spune ca, bunaoara, motivul prevazut de art. 364, litera "i"
C. pr. civ. reprezinta o incalcare a "normelor imperative procedurale".
142
S-a opinat insa ca hotararea ar putea fi atacata si prin caile extraordinare de atac prevazute in legea
de procedura civila. (Gh. Beleiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, loc. cil., p. 16.)
143
I. Papp, P. Balasiu,Codul de procedura civila din Transilvania, Cluj, 1925, p. 1087; I. Bacanu, op.
cit., Partea I, p. 184.

- 75 -
arbitrala cu o hotarare judecatoreasca "definitiva", s-ar parea ca astfel sugereaza ideea ca
ea poate fi atacata cu recurs sau, oricum, cu o cale de atac echivalenta recursului144.
Anterior deciziei pronunate in recursul in interesul legii, instanta suprema a
statuat in sensul ca actiunea in anulare are caracterul unei judecati in prima instanta si, in
consecinta, se solutioneaza in complet format de doi judecatori145. Atasandu-se acestei
conceptii de principiu a instantei supreme, o parte a doctrinei a considerat ca trebuie sa
se faca distinctie intre "caile de atac judiciare" si "caile de desfiintare", intre acestea din
urma aflandu-se si actiunea in anulare, care angajeaza"o judecata in prima instanta"146.
Asa fiind, ar urma ca actiunea in anulare se solutioneaza de un singur judecator,
potrivit art. 17 din Legea nr. 92/1992, atunci in vigoare. Printr-o alta decizie a aceleiasi
instante 147 s-a considerat, dimpotriva, ca ac!iunea in anulare fiind o cale extraordinara
de exercitare a controlului judiciar, impotriva unei hotarari definitive, urmeaza ca
aceasta sa fie solutionata in complet din trei judecatori148. In fine, aceeasi instanta a
considerat actiunea in anularea hotararii arbitrale ca fiind o cale de atac similara
apelului, urmand a fi rezolvata, potrivit fostului art. 17 din Legea nr. 92/1992, in complet
alcatuit din doi judecatori149 .
Urmand evolutia reglementarii in materie, precum si in practica anterioara
consideram - si noi - ca prin art. 364 si urm. C. pr. civ. s-a instituit o actiune principala
de control judecatoresc, dupa modelul fostei legiuiri ardelene.150
Astlel cum s-a spus atunci, in expunerea de motive, "proiectul nu admite cai de
reformare contra sentintei arbitrilor, ci actiunea de invalidare"151. In sensul aratat, alte
cateva precizari credem ca ar fi utile. Reglementarea actiunii in anulare, ca mijloc de
investire a instantei judecatoresti in scopul desfiintarii hotararii arbitrale, este calea
specifica si unica de interferare a justitiei etatice si justitiei arbitrale, esentialmente
diferite si autonome. Asa incat, nu poate fi vorba - in sisteme diferite si autonome
144
Deductia s-ar incifra insa, intrucat - cum precizeaza art. 366, alin. ultim C. pr. civ. - hotararea
instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs. Ar exista deci o
suita de recursuri sau un recurs la recurs.
145
Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 758/1998, nepublicata. (Instanta a decis astfel in
conditiile fostelor reglementari cu privire la alcatuirea completelor de judecata.)
146
S. Zilberstein, I. Bacanu, op. cit., p, 32.
147
Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 799/1996, in "Buletinul jurisprudentei. Culegere de
decizii pe anul 1996", p. 340
148
Cu privire la ambele decizii, a se vedea: S. Zilberstein, I. Bikanu, Comentariu, in revista de drept
comercial", 2000, nr. 1, p. 97-99.
149
Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 407/2000, nepublicata. Pentru alte exemplificari, in
legatura cu aceeasi problema, din jurisprudenta instantei supreme, a se vedea: V. Ros op. cit., p. 450.
150
Prin dispozitia art. 366 legiuitorul a creat o actiune principala pentru anularea hotararilor arbitrale..."
(Cas. I, dec. nr. 39/1932, in Codul de procedura civila si legea judecatoriilor de ocoale, Ministerul
Justitiei, Institutul de Arte Grafice "Tiparul Romanesc", Bucuresti,p. 163. De asemenea: Cas. I, dec. din
10 iunie 1914, apud Em.Dan Codul de procedura civila adnotat, editia a III-a, Editura Librariei Socec
&comp.Bucuresti, 1921, p. 534, nr. 10.)
151
I. Papp, P..Balsiu,Codul de procedura civila din Transilvania, Cluj,1995, p. 1087.

- 76 -
de jurisdictie - nici de "control judiciar", nici de cai de atac specifice acestui control, nici
de "reformarea" hotararii arbitrate. Este vorba pur si simplu de "control judecatoresc",
care, eventual, ar putea avea ca rezultat "desfiintarea" hotararii arbitrale. Asadar, orice
asimilari intre actiunea in anulare si apel sau recurs sunt inutile. Fireste ca actiunea in
anulare, ca mijloc de investire a instantei pentru exercitarea "controlului judecatoresc",
in scopul "desfiintarii" hotararii arbitrale, implica atribute specifice unei cai de atac. Dar
acesta nu justifica incercarea ca, prin extrapolare, sa se identifice actiunea in anulare cu
caile de atac instituite pentru "controlul judiciar" al "hotararilor judecatoresti". Actiunea
in anulare este distincta de apel si de recurs, prin sorginte, prin obiect, prin motivele pe
care se intemeiaza si prin scopul urmarit.152
Singura chestiune care staruie, in contextul acestei discutii eswte aceea cu privire
la alcatuirea completului de judecata pentru solutionarea actiunii in anulare, intrucat: ea
se rezolva de instanta imediat superioara aceleia care, in lipsa conventiei arbitrale ar fi
fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta; hotararea arbitrala are
efectele unei hotarari judecatoresti definitive.
Desi prin mai noile reglementari, discutia ar putea fi considerata incheiata,
consideram totusi ca argumentele ce urmeaza pot prezenta interes.
Cat priveste prima constatare, ar urma sa se observe ca, intrucat actiunea in
anulare nu este o cale de "reformare" a hotararii arbitrale, instanta competenta sa rezolve
actiunea nu se infatiseaza ca instanta de apel sau de recurs. Altfel spus, prevederile art.
342, alin. 1 C. pr. civ. trebuie interpretate ca fiind un mod de desemnare a competentei
ratione materiae,nu in considerarea faptului ca tribunalul arbitral ar fi fost "prima
instanta", ci pentru ca, urmare a conventiei arbitrale, el a fost "substituit” acelei instante
care - cum explicit precizeaza art. 342, alin. 1 in fine C. pr. civ. - ar fi fost competenta sa
judece litigiul in fond, in prima instanta (s.n.). Pe aceasta cale, prin "substituire", litigiul
facand deja obiectul unei hotarari, ar fi ilogic ca hotararea arbitrala sa fie supusa
controlului judecatoresc unei "prime instante", care a fost deja substituita ori a fost deja
inlaturata prin vointa partilor - cum rezulta din prevederile art. 343, alin. 1 C. pr.civ. Cat
priveste cea de-a doua constatare, ar urma - in opinia noastra – sa se observe ca; a)
Hotararea arbitrala nu este o "hotarare definitiva", in sensul atribuit acesteia prin
prevederile art. 377, alin. 1, pct. 1-4 C. pr.civ., ci o hotarare - cum in terminis precizeaza
art. 363, alin. ultim C. pr. civ. - care are "efectele unei hotarari judecatoresti definitive"
(s.n.). Or, una este sa spui despre o hotarare ca ea insasi este definitiva, si alta este sa
spui ca are aceleasi efecte ca o hotarare definitiva. In primul caz este vorba de un atribut
intrinsec hotararii iar ne aflam pe planul comparatiilor; b) Hotararea arbitrala are

152
Poate fi semnificativ in acest gens faptul ca, in reglementarea anterioara, caile de atac ordinare si
extraordinare puteau fi exercitate si impotriva hotararilor arbitrale. A se vedea si dispozitiile art. 368
din codul de procedura civila anterior.) Poate fi deasemenea semnificativ faptul ca in reglementarea
franceza -art. 1484 din Noul Cod de procedura civila - recursul in anulare este complementar apelului.
(Pe larg, a se vedea: Bertrand Moreau, Arbitrage. Droit interne, in "Repertoire de procedure civile",
Dalloz,2000-2eme, mise a jour,1.I,or.379-400.)

- 77 -
efectele unei hotarari judecatoresti definitive in cadrul propriului ei sistem de jurisdictie.
("Sistem" nu in sensul constituirii ierarhice a instantelor arbitrale, ci in sens de ansamblu
al elementelor distincte si autonome care alcatuiesc justitia privata.) Acesta, intrucat nu
este organizat un control ierarhic in cadrul instantelor arbitrale, iar, pe de alta parte,in
sistemul nostru,in cazul admiterii actiunii in anulare,instantele n-au procedat vreodata la
retrimiterea cauzei tribunalului arbitral pentru o noua judecata153;c) Art. 363, alin. ultim
C. pr. civ. asemuieste hotararea tribunalului arbitral, sub aspectul "efectelor" acesteia, cu
o hotarare judecatoreasca definitiva numai pentru ca,in concordanta cu cele prevazute
de art. 376, alin. 1 C. pr. civ., sa se poata admite ca hotararea arbitrala, investita cu
formula executorie, constituie titlu executoriu.
In locul unei concluzii, precizam ca, acum, art. 366 C. pr. civ. prevede in terminis:
“In toate cazurile privind hotararea arbitrala, actiunea in anulare formulata potrivit art.
364 se judeca in completul pentru judecata in prima instanta, iar recursul se judeca in
completul prevazut pentru aceasta cale de atac".154 In lipsa caii de atac a apelului isi
gasesc aplicare prevederile art. 3041 C. pro civ., instanta de recurs putand sa examineze
cauza sub toate aspectele.
In raport cu natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrale, ar urma sa se
decida si unde se depune aceasta. Potrivit regulilor generale prevazute de art. 288, alin.
2, 302, 319 alin. 1 si 323 C. pr.civ., toate caile de atac, ordinare si extraordinare, se
depun la instanta a carei hotarare se ataca. "Avand in vedere - ne spune instanta suprema
- ca art. 364 si art. 365 din Codul de procedura civila nu prevad ca actiunea in anulare se
depune in mod obligatoriu la instanta competenta si intrucat aceasta, in speta, este o cale
de atac impotriva unei hotarari arbitrale, actiunea in anulare poate fi inregistrata in
termen legal si la organul arbitral a carei hotarare este atacata, acesta urmand sa trimita
dosarul instantei judecatoresti competente"155. Este inca o eroare, consecinta a primei
erori.
Astfel cum s-a observat 156, apare o contradictie intre calificarea actiunii in anulare
drept cale de atac careia i se aplica dispozitiile legale la care s-a facut referire si
concluzia instantei supreme: daca actiunea este calificata drept cale de atac, ea urmeaza

153
In jurisprudenta franceza s-a admis posibilitatea partilor de a conveni sa solicite instantei, in cazul
admiterii actiunii in anulare, trimiterea cauzei spre o noua judecata in fond la tribunalul arbitral. (A se
vedea, de exemplu: Cassociv., decizia din 29 februarie 1984, cu nota de B. Moreau, in "Revue de
l'arbitrage", 1986, p. 43.) De lege ferenda ar fi, poate, oportuna o asemenea solutie, pentru a face sa
prevaleze vointa partilor de a-si solutiona litigiul pe calea arbitrajului.
154
Textul art. 3661 C. pr. civ. a dobandit aceasta forma prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 ("Monitorul Oficial al Romaniei", nr. 609 din 14 iulie
2005).

155
Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 38/2003, in "Revista de drept comercial", 2003, nr. 3,
p. 221-222.
156
I. Bacanu, comentariu la Decizia Curtii Supreme de Justitie, nr. 38/2003, cit.supra, in "Revista de
drept comercial", 2003, nr. 3, p. 209.
- 78 -
sa se depuna obligatoriu la organul arbitral care a pronuntat hotararea atacata; daca insa
aceasta actiune este calificata este calificata drept simpla actiune in anulare, ea se
depune obligatoriu direct la instanta competenta sa o judece.157 In ce ne priveste am fi
subscris solutiei instantei supreme, dar nu pentru motivele cuprinse in considerentele
deciziei, ci pentru ca, desi este o simpla actiune in anulare, instanta va putea proceda
la solutionarea ei numai dupa primirea dosarului de la tribunalul arbitral, la expirarea
pentru toate partile a termenului legal pentru exercitarea actiunii in anulare. Daca,
potrivit art. 363 , alin. 1 C. pr. civ., s-a depus dosarul litigiului la instanta judecatoreasca,
actiunea in anulare trebuie depusa acea instanta. Numai in cazul arbitrajului organizat de
o institutie permanenta, care pastreaza dosarul, actiunea in anulare ar putea fi depusa,
din motivele aratate, si la organul arbitral. Intre timp insa, tot instanta suprema a reasezat
lucrurile si principiile, spunand intre altele: "Din modul de redactare a textelor legale,
rezulta ca actiunea in anulare este o actiune ce se introduce direct la instanta
judecatoreasca imediat superioara instantei prevazute de art. 342 din Codul de procedura
civila... In caz contrar, legiuitorul ar fi stipulat expres, cum a procedat si pentru apel si
recurs, ca actiunea se depune la tribunalul arbitral care a pronuntat-o. Pe de alta parte,
este evident ca tribunalul arbitral nu este o instanta judecatoreasca, in sensul dispozitiilor
Codului de procedura civila si, in consecinta, nu se poate sustine intemeiat ca actiunea se
depune la tribunalul arbitral, numai pe considerentul ca cererea in anulare a fost
calificata drept o cale de atac".

Subcapitolul 3
Motivele de desfiintare a hotararii arbitrale

Potrivit art. 364 C.pr.civ. hotararea arbitrala peate fi desfiintata numai prin
actiune in anulare pentru unul din urmatoarele motive:
a) Litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului
Dupa cum am aratat deja, determinarea litigiilor susceptibile de solutionare pe calea
arbitrajului, altfel spus a litigiilor arbitrabile, se face dupa natura lor.158 Patrimonialitatea
si caracterul tranzactionabil sunt reperele esentiale in a stabili daca un litigiu determinat
are sau nu vocatia de a fi arbitrabil. 159

157
Ibidem, p. 210
158
Subiectul a fost analizat in detaliu in cadrul capitolului III, intitulat “domeniul arbitrajului”

In categoria litigiilor patrimoniale netranzactionale (nearbitrabile) intra litigiile privitoare la :

159

drepturi patrimoniale indisponibile, sau altfel spus, bunurile scoase din circuitul civil, precum : bunurile
proprietate publica , pensiile, drepturile persoanelor incadrate in munca (art. 18 din Codul muncii) etc.
Art. 340 C.pr.civ. reia, intr-o formulare diferita, textul corespunzator, anterior (art. 341) care prevedea
ca “nu vor putea fi supuse la arbitri chestiunile de stare civila, desparteniile si toate drepturile asupra
carora legea nu permite a se face tranzactie”.
- 79 -
b) Tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in
temeiul unei conventii nule sau inoperante. Conventia arbitrala constituie fundamentul
arbitrajului. Fara o conventie arbitrala valida si operanta arbitrajul se construieste pe
nisip si poate fi naruit prin actiunea in anulare, in temeiul textului citat. De aceea, prima
preocupare a tribunalului arbitral consta in verificarea propriei sale competente de a
solutiona litigiul cu care este sesizat (art. 343 alin. 2 C.pr.civ.), ceea ce inseamna a vedea
daca exista o conventie arbitrale care sa nu fie lovita de nulitate sau sa nu fi devenit
inoperanta si care sa exprime clar vointa partilor de a recurge la arbitraj, cu excluderea
competentei instantelor judecatoresti.
Pe langa conditiile esentiale de validitate a unei conventii, prescrise de art. 948 C.civ.
(capacitatea de a contracta, consimtamant valabil, un obiect determinat, o cauza licita) ,
conventia arbitrala trebuie sa indeplineasca si cerintele prevazute de art. 343, 343 si 343
C.pr.civ. constand in forma scrisa aratandu-se numele arbitrilor sau modalitate de numire
a lor si, in plus, pentru compromis, obiectul litigiului.
Potrivit art. 13 din RPA-CAB, conventia arbitrala peate rezulta si din introducerea
de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si acceptarea paratului ca aceasta cerere sa
fie solutionata de CAB. O atare acceptare a paratului trebuie sa fie neindoielnica si
consemnata in scris.
Se va avea in vedere si art. 358 C.pr.civ. (reluat de art. 54 din RPA-CAB) potrivit
caruia orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale trebuie ridicata,
sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un
termen mai scurt. Chiar si in asemenea situatie, tribunalul arbitral nu este dispensat de
obligatia de a-si verifica propria sa competenta si de a pune in discutia partilor existenta
conventiei arbitrale.
Neprezentarea paratului legal citat sau nedepunerea intampinarii si, in general tacerea
paratului nu inseamna ipso facto acceptarea arbitrajului.160 Daca insa, existenta
160
In acest sens s-a pronuntat CAB prin sentinta nr. 140 din 23 septembrie 1998, publicata in RD.C. nr.
6/1999, p,120, ale carei considerente le redam in continuare: clauza prevazuta la punctul 11 1 din
“instructiunile si conditiile pentru comdanda pentru PD 091” potrivit careia "orice litigiu rezultat din
prezenta comanda va fi interpretat in concordanta cu si va fi in toate privintele subiectul unei instante,
acceptate de ambele parti", nu poate fi insa considerata o clauza compromisorie,in sensul art. 343
C.pr.civ. Clauza din punctul 11 este deficient formulata, necorespunzand textului citat si nepermitand a
se trage concluzia indubitabila ca partite au inteles sa recurga la arbitraj cu excluderea competentei
instantelor judecatoresti. Dimpotriva, referirea la "Court of law" evoca, mai degraba, tribunalele statale,
iar conditia ca instanta sa fie "acceptabila" pentru ambele parti, implica necesalmente un acord ulterior
al partilor cu privire la instanta desemnata sa solutioneze litigiul aparut. Or,acest acord nu exista...
Reclamanta sustine ca exista o asemenea acceptare a paratei prin schimbul de faxuri intervenitintre ca
si reprezentantii paratei. Arbitrajul a constatat insa ca nu exista acordul reprezentantilor firmei parate
pentru solutionarea litigiului prin arbitraj, acord ce presupune o manifestare de vointa neechivoca.
In continuare,arbitrajul subliniaza ca "tacerea reprezentantilor firmei parate cu privire la acceptarea
solutionarii pe calea arbitrajului,nu poate avea valoare de acceptare tacita. Tacerea neinsotita de alte
manifestari nu poate fi socotita decat echivalenta cu a nu voi, in afara de cazul in care legea prevede
altfel.Or, in ceea ce priveste alegerea jurisdictiei arbitrale, o stare prevedere nu exista. Fata de
considerentele expuse, tribunalul arbitral urmeaza a constata ca nu este competent a solutiona litigiul
- 80 -
conventiei arbitrale este dedusa din anumite acte procedurale sau daca ea este deficient
formulata, dand loc la contestarea ei, tribunalul arbitral va stabili daca partile si-au
exprimat neechivoc si in scris vointa de a recurge la arbitraj, cu alte cuvinte, daca exista
o conventie arbitrala valida si operanta.161 intr-un alt litigiu,reclamanta a invocat clauza
compromisorie inscrisa in "Conditiile generale de vanzare". Tribunalul arbitral a
constatat insa ca aceste "Conditii generale" nu poarta semnatura paratei-cumparatoare, ci
numai a reclamantei-vanzatoare si nu sunt recunoscute de parata. Nu s-a facut nici o
dovada in dosar ca parata ar fi acceptat tacit, dar incontestabil,aceste "Conditii generale"
prin referire la ele in cadrul refuzurilor de plata sau a reclamatiilor de calitate ce se
pretinde a se fi facut sau in alt mod. Asa fiind,aceste "Conditii generale", inclusiv clauza
compromisorie inscrisa la punctul 9, nu ii sunt opozabile si nu pot constitui o conventie
arbitrala in sensul art. 342, 343 1 si 343 2 C.pr.civ.162
Aceeasi rigoare in ceea ce priveste existenta unei conventii arbitrale valide se
reflecta si in hotararile Curtii Supreme de Justitie. Astfel, intr-un litigiu intre doua
cooperative privitor la divizarea patrimoniului, reclamanta a invocat, pentru a invedera
existenta conventiei arbitrale, protocolul de predare-preluare incheiat intre parti, care
face trimitere expresa la "decizia UCECOM nr. 230/1992 de aprobare a Normelor
metodologice privind divizarea, comasarea si dizolvarea organizatiilor cooperatiei
mestesugaresti, care prevad ca litigiile dintre organizatiile cooperatiste se solutioneaza
de Curtea de Arbitraj a Cooperativelor Mestesugaresti :
Instanta suprema a retinut ca o conventie arbitrala trebuie incheiata pentru
fiecare litigiu in parte, fiind un atribut al dreptului de dispozitie asupra cailor
procedurale legale pentru a apararea drepturilor si intereslor legitime ale persoanei. Or,
in speta, nu s-a facut dovada existentei unei conventii arbitrale care sa prevada in mod
expres ca litigiul dintre parti sa fie solutionat de Curtea de Arbitraj a Cooperatiei
Mestesugaresti de pe langa UCECOM. Pe de alta parte - retine Curtea - hotararile
UCECOM indicate de intimata-parata, sunt nu numai nelegale, ci si contrare art. 21 si
125 din Constitutie, potrivit carora dreptul persoanelor de a se adresa justitiei pentru
intrucat lipseste conventia arbitrala". Nu subscriem la solutia data prin sentinta nr. 14 din 16 decembrie
1996 a arbitrajului Camerei de Comert si Industrie Galati, publicata in R.D.C. or. 9/1998, p. 151, prin
care acceptarea paratului I a fast dedusa din faptul ca "debitoarea a fost legalcitata, prin luare la
cunostinta sub semnatura, de insusi administratorul societati, acceptand in acest fel sa se judece
litigiul,deoarece nu a ridicat exceptia lipsei clauzei compromisorii prevazuta de art. 343 alin. 1 si 2
C.pr.civ.",si nici cu concluzia comentatoarei acestei solutii potrivit careia "conchizand asupra celor
expuse si coroborand textele procedurale incidente, se poate observa ca lipsa clauzei compromisorii nu
exclude de pIano competenta de solutionare a instantei arbitrale".
161
O. Capatina, Conventia arbitrala deficitarta, R.D.C. nr. 12/1999, p. 6 si urm.; Giorgiana Danaila,
Clauza compromisorie in jurisprudenta romana, R.D.C. nr. 11/1999, p. 77 si urm.; idem, Consideratii
teoretice si practice asupra clauzei compromisorii, Dreptulnr.11/2001,p.71 si urm.

162
CAB,sentinta nr. 57 din 1 aprilie 1999, R.D.C. nr. 7-8/1999, p. 253.

- 81 -
apararea drepturilor si intereselor lor legitime nu poate fi ingradit. Mai mult, nu este
admisibil ca UCECOM sa stabileasca printr-o hotarare existenta unui compromis pentru
toate litigiile ce s-ar ivi intre organizatiile cooperatiei mestesugaresti.163
In alt caz, partile au stabilit, prin art. 10 al contractului nr. 3/1991,ca, in cazul
litigiilor ce s-ar ivi in executarea acestuia, sa se intruneasca in termen de trei zile de la
data sesizarii si sa incheie o minuta pe care sa o inainteze forurilor superioare, in cazul
nerezolvarii litigiilor "spre a fi sesizata adjunctii ministrilor conform protocolului
incheiat intre cele doua ministere".
Instanta suprema a retinut ca, in speta,clauza de la art. 10 nu intruneste conditiile
prevazute de art. 343 C.pr.civ. intrucat nu se refera la solutionarea litigiilor pe calea
arbitrajului si nici nu se arata numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor164.
Arbitrajul nu poate avea loc nici atunci cand clauza compromisorie exista si este
valida dar a devenit inoperanta (inclusiv caduca), de exemplu, atunci cand arbitrul numit
prin compromis a decedat sau atunci cand termenul de finalizare a arbitrajului prevazut
de art. 353 C.pr.civ. ori de conventia partilor a fost depasit.
De asemenea, arbitrajul nu poate avea loc in cazul in care conventia arbitrala a
fest revocata, explicit sau implicit. Un caz de revocare implicita il constituie faptul
introducerii actiunii la o instanta judecatoreasca, fara ca paratul sa conteste competenta
jurisdictiei de drept comun astfel sesizata, desi partile incheiasera un contract cuprinzand
o clauza compromisorie in favoarea unei institutii permanente de arbitraj. Solutia se
intemeiaza pe dispozitiile art. 343 alin. 2 lit. b C.pr.civ.165
c) Tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala. Judecata
arbitrala trebuie sa se conformeze conventiei arbitrale incepand cu constituirea
tribunalului arbitral, continuand cu desfasurarea procedurii arbitrate si sfarsind cu
hotararea arbitrala. In arbitrajul institutional, in masura in care partile n-au stipulat altfel,
intreg litigiul arbitral se va desfasura in conformitate cu regulamentul institutiei
permanente de arbitraj respective, ca integrand vointa partilor (art. 341 si 341
1C.pr.civ.).
Spre deosebire de procedura arbitrala si de hotararea arbitrala care urmeaza, in
general, regulile procesului civil, constituirea tribunalului arbitral se indeparteaza de
aceste reguli, in sensul ca ea este opera vointei partilor, in timp ce constituirea unei
instante judecatoresti (a completului de judecata) este opera legiuitorului. 166

163
C.S,J., Sectia comerciala, decizia nr. 3600 din 15 octonibrie 1998, RD.C, nr: 9/2000, p. 129.

164
C.S.J., Sectia comerciala, decizia nr. 39 din 12 ianuarie 1999, R.D.C. nr. 9/2000, p. 134.

165
A se vedea: Ana Savin, Radu Lese, O. Capatana, Revocarea implicita a conventiei arbitrale, R.D.C.
nr. 12/1999, p. 95 si urm.

- 82 -
 S-a pus in evidenta si faptul ca neregularitatea sanctionata prin acest motiv de
anulare priveste si capacitatea arbitrilor ori cauzele care, punand la indoiala
independenta si impartialitatealor, ii opresc sa judece litigiul.167
d) Partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost
legal indeplinita.
Acest motiv de desfiintare a hotararii arbitrale sanctioneaza incalcarea principiilor
fundamentale ale procesului civil - si implicit ale procesului arbitral – astfel cum sunt
enuntate de art. 358 C.pr.civ.: "in intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigure
partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea
dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii". Intr-o masura mai mare sau
mica, fiecare din aceste principii este incalcat prin lipsa de citare sau printr-o citare
nelegala. O cerinta esentiala si generala pentru recunosterea si executarea unei hotarari
arbitrale straine o constituie prezentarea dovezii de inmanare a citatiei si actului de
sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial
care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util,"de catre partea
impotriva careia s-a dat hotararea (art. 171 din Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept international privat).
e) Hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut de art. 353
C.pr.civ.
Celeritatea - ca trasatura caracteristica arbitrajului - impune finalizarea litigiului
arbitral intr-un termen cat mai scurt, intrucat termenul arbitrajului a fost tratat anterior,ne
limitam la a enumera termenele, prevazute de art, 3533 din Cartea a IV-a cat priveste
finalizarea procesului arbitral intr-un termen rezonabil:
- tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea, daca partile n-au prevazut altfel, in
termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale (alin. 1);
- termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte
cereri incidente adresate instantei judecatoresti prevazute de art. 342 (alin, 2);
- partile pot consimti in scris la prelungirea termenului arbitrajului (art. 3);
-de asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea
termenului cu cel mult doua luni (alin. 4);
- termenul se prelungeste de drept cu doua luni in cazul revazut de art. 360 (cand
membrii tribunalului arbitral nu se inteleg asupra solutiei), precum si in cazul decesului
uneia dintre parti (alin. 5);
- trecerea termenelor de mai sus nu poate sa constituie un motiv de caducitate a
arbitrajului afara de cazul in care una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalul
arbitral, pana la primul termen de infatisare,ca intelege sa invoce caducitatea.

166
Subiectul privind constituirea tribunalului arbitral, a fost tratat pe larg in capitolul V, sectiunea a III-
a.

167
V. Ros, op. cit., p. 463.

- 83 -
 In arbitrajul CAB o atare notificare s-a facut, in fapt, foarte rar, astfel ca termenele
prevazute in alin. 1-5 din art. 353 3 nu au fast operante. Asa se explica faptul ca motivul
caducitatii arbitrajului este, practic, neinvocat ca temei de desfiintare a hotararii
arbitrale.
1) Tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a
pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut. Textul prevede trei
ipoteze diferite: extra petita (cand tribunalul arbitral s-a pronuntat si asupra unor lucruri
care nu s-au cerut nici in scris, nici oral), minus petita (cand tribunalul arbitral nu s-a
pronuntat asupra tuturor cererilor formulate in proces, indiferent daca ele au caracter
principal; accesoriu sau incidental) si plus petita (cand tribunalul arbitral a dat
reclamantului, care nu a modificat finalizarea cererea, mai mult decat s-a cerut).
Ca si judecatorii, arbitrii trebuie sa se pronunte asupra tuturor cererilor formulate
in litigiu, indiferent ca au caracter principal, accesoriu sau incidental, fara insa a depasi
obiectul cererii arbitrale.
Obligatia tribunalului arbitral de a pronunta numai asupra pretentiilor care
formeaza obiectul judecatii inseamna, totodata, respectarea limitelor investirii sale de
catre parti.
In cazul in care, prin hotararea pronuntata, tribunalul arbitral a omis sa se
pronunte asupra unui capat de cerere, sa poate solicita completarea ei in temeiul art. 362
alin. 1 C.pr.civ.
a) Hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata locul si data
pronuntarii. Nu este semnata de arbitri. Am examinat pe larg aceste cerinte.Aici ne
limitam a sublinia ca incalcarea lor poate atrage desfiintarea hotararii arbitrate in temeiul
textului citat.
h) Dispozitivul hotararii arbitrate cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire.
Acest motiv de desfiintare a hotararii arbitrale este similar cu cel prevazut pentru
revizuirea unei hotarari judecatoresti in art. 322 pct. 1 ("daca dispozitivul hotararii
cuprinde dispozitii potrivnica ce nu se pot aduce la indeplinire"). Asa fiind, comentariul
ce se face in legatura cu art. 322 pct. 1 C.pr.civ. poate fi extrapolat si in comentariul art.
364 C.pr.civ.
S-a aratat ca art. 322 pct. 1 C.pr.civ. se refera la situatia in care instanta ia pus in
executare.168
Se pot da urmatoarele exemple de dispozitii potrivnice in dispozitivul unei
hotarari, care nu se pot aduce la indeplinire se admite atata cererea de chemare

168
Intr-un caz s-a cerut desfiintarea sentintei arbitrale nr.184 din 18 iulie 2000, pronuntata de CAB, in
temeiul art. 364 lit. h), cu motivarea ca dispozitivul sentintei contine dispozitii ce nu pot fi aduse la
indeplinire intrucat cuprinde obligatia de plata in coroane suedeze iar nu in moneda nationala.
Curtea de Apel a respins actiunea in anulare retinand ca, potrivit art. 11 "Conditii de plata" din
contract, partile au stipulat, cu respectarea normelor imperative, ca plata pretului se va efectua in lei
prin raportare la cursul de schimb al coroanei suedeze din ziua platii, solutia pronuntata de tribunalul
arbitral cuprinzand astfel dispozitii care se pot aduce la indeplinire (decizia Curtea de Apel Bucuresti,
decizia nr. 40 din 11 ianuarie 2001, nepublicata).
- 84 -
in judecata prin care se solicita executarea unei obligatii contractuale cat si cererea
reconventionala prin care se solicitase anularea contractului; se admite atat cererea de
chemare in judecata cat si cererea de interventie principala, desi acestea, aveau obiectul
identic si, deci, se excludeau reciproc; se admite cererea in revendicare,dar si cererea
reconventionala prin care paratul a solicitat sa se constate uzucapiunea cu privire la
imobilul revendicat. 529169
Textul nu esteincident atunci cand se invoca simpla neclaritate a dispozitivului, fiind
necesara doar lamurirea, intelesului, intinderii sau aplicarii dispozitivului. In acest caz,
se poate recurge la calea prevazuta de art. 281 1 C.pr.civ.
i) Hotararea arbitrala incalca ordinea publica bunele moravuri ori dispozitii imperative
ale legii .
Observam ca art. 364 C.pr.civ.,dupa ce prevede o serie de motive punctuale de
desfiintarea hotararii arbitrale adauga un motiv cu o sfera mai larga , constand in
incalcarea ordinii publice,170a bunelor moravuri ori a dispozitiilor imperative ale legii.
In realitate, acest motiv nu reprezinta o poarta deschisa prin care pot patrunde fel
de fel de motive,asa cum se constata in practica, ci constituie un fel de supapa de
siguranta in sensul ca daca, totusi,cele 8 motive anterioare nu ar sanctiona incalcarea
vreunei dispozitii de ordine publica, o atare incalcare sa nu ramana fara urmari.
Sfera motivului prevazut la lit. i) este circumscrisa la incalcarea principiilor
fundamentale ale litigiului arbitral astfel cum sunt enuntate de art. 358 C.pr.civ.:
"in intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigure partilor, sub sanctiunea nulitatii
hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare si a
principiului contradictorialitatii" dar si la nerespectarea normelor de competenta
exclusiva, prevazute de norme cu caracter imperativ.171

169
G. Boroi, D. Radescu, op. cit., p. 557.,
170
Relevanta pare definitita data ordinii publice C. Hamangiu , I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu in Tratat de
drept civil roman, Editura Nationala, S. Ciornei, 1928, vol. I, nr. 167-168: "Ordinea publica presupune toate
reglementarile de drept public care au ca obiect ordinea in stat ( ...) legile constitutionale, politice,
administrative, fiscale, penale, cele referitoare la organizarea puterilor in stat, la drepturile cetatenilor in
materie politica si publica, la competenia si organizarea judecatoreasca etc, Sunt de ordine publica toate
dispozitiunile de drept privat care privesc direct sau indirect organizarea societatii si in care predomina interesul
social asupra celui individual (...).In ceea ce priveste starea civila si incapacitatea persoanelor, marea
majoritate ,a dispozitiunilor legale sunt de ordine publica. Astfel, sunt cele mai multe dispozitiuni relative la
organizarea familiei, la casatorie si la divort, la incapabili si la protectiunea lor. (...) in materiile patrimoniale ale
dreptului privat dispozitiunile interesand ordinea publica sunt mai rare, fiindca aici predomina interesul privat si
autonomia vointei. Totusi si aici intalnim o materie in legatura cu organizarea societaiti si interesand adesea in
mod direct ordinea. publica: este organizarea proprietatii, in special a proprietatii funciare. lata de ce nu se pot
crea drepturi reale neadmise de lege, de ce, in genere, nu se admit clauze de inalienabilitate etc. Tot de
ordine publica sunt anumite dispozitiuni dictate de lege, mai ales in materia contractelor, in scopul de a
apara pe tertii care nu sunt parte la contract; astfel sunt masurile de publicitate menite sa aduca actele la
cunostinta tertilor (...) mai gasim si dispozitiuni de ordine publica si in materie de succesiune,
indiviziune, expropriere silita etc.
171
Intr-un caz, tribunalul arbitral,investit cu solutionarea unei contestatii la executare,si-a declinat
competenia de solutionare a cauzei in favoarea instantei judecatoresti, retinand, in esenta, urmatoarele:
- 85 -
La acestea se mai adauga incalcarea regulii inscrisa in art. 360 1 alin. 1 C.pr.civ.
privitoare la deliberarea in secret a arbitrajului, deliberare care precede pronuntarea
hotararii.
Invocarea motivului prevazut la lit. i nu trebuie sa fie un pretext pentru
examinarea temeiniciei si legalitatii hotararii arbitrale, pentru o reexaminare in
fond a litigiului.172

- chiar in cazul in care intre parti ar exista o conventie arbitrala, competenta de solutionare a
contestatiei la executare este de ordine publica si partile nu ar putea sa deroge de la dispozitiile legale
imperative si sa stabileasca prin clauza arbitrala o alta competenta.
- potrivit art. 400 alin. 2 teza intai C.pr.civ. CAB ar fi competenta sa solutioneze contestatia la
executare numai sub forma contestatiei la titlu care ar viza lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii
propriei hotarari. (CAB, sentinta nr. 12 din 29 ianuarie 2004, nepublicata; in acelasi sens, I CAB,
sentinta nr. 257 din 28 septembrie 2004, nepublicata).
172
Intr-un alt caz s-a cerut desfiintarea sentintei arbitrale nr. 40 din 27 martie 1998, pronuntata de
CAB,in temeiul art. 364 lit. i C.pr.civ., cu motivarea ca nu s-au dat efecte juridice clauzei penale
inscrise in contract. In mod judicios Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea in anulare intrucat
motivele invocate nu se inscriu in nici unul dintre motivele prevazute de art. 364 C.pr.civ. (Curtea
de Apel Bucuresti,decizia nr.1495 din 19 octombrie 1998-nepublicata),

- 86 -
 Subcapitolul 4
Clasificarea motivelor de desfiintare a hotararii arbitrale

Motivele prevazute de art. 364 C.pr.civ. pot fi grupate in doua categorii: unele
sunt specifice arbitrajului si anume: nearbitrabilitatea litigiului. (lit.a); lipsa conventiei
arbitrale, nulitatea sau inoperabilitatea ei (lit. b); neconstituirea tribunalului arbitral in
conformitate cu conventia arbitrala (lit. c); caducitatea arbitrajului prin depasirea
termenului de arbitrare (lit. e). Alte motive sunt similare cu cele prevazute pentru caile
de atac impotriva hotararilor judecatoresti, indeosebi cele care sanctioneaza incalcarea
principiilor fundamentale ale procesului civil - contradictorialitatea si, in general, dreptul
de aparare, cu toate consecintele ce decurg din ele. Astfel, motivul prevazut la lit. d
(lipsa ori viciul procedurii de citare) corespunde motivului de recurs prevazut de art. 304
pct. 5. ca si motivului de contestatie in anulare prevazut de art. 317 pct. 1; motivul
prevazut la lit. f (extra petitai,minus petita si plus petita)se regaseste partial in art. 304
pct. 6 173si constituie in acelasi timp, motiv de revizuire (art. 322 pct. 2; motivul
prevazut, la lit. h (dispozitii contradictorii care nu se pot aduce la indeplinire) constituie
si motiv de revizuire (art. 322,pct. 1); motivele,prevazute la lit. 9 si i se regasesc de
asemenea, intr-o forma mai mult sau mai putin apropiata in cadrul cailor de atac
judiciare.
Asadar, din cele noua motive de anulare prevazute de art. 364 C.pr.civ, patru (cele de la
lit. a, b, c si e) cenzureaza depasirea limitelor arbitrabilitatii si neconformitatea judecatii
arbitrale cu conventia arbitrala, iar celelalte cinci cenzureaza neconformitatea judecatii
arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile.
In doctrina s-a propus ca motivele prevazute de art. 364 ,sa suporte si alte criterii
de clasificare, dupa cum acestea vizeaza: competenta; procedura; sentinta arbitrala si
motive care pun in discutie ordinea publica.174

173
Prin modificarea adusa de .,U.G. nr. 138/2000 minus petita nu se mai regaseste in motivul de recurs
prevazut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.
174
V. Ros, op.cit.,p.455
- 87 -
 Subcapitolul 5
Competenta si procedura de solutionare a actiunii in anulare

Potrivit art. 365 C.pr.civ.- modificat prin Legea nr. 210/2005 - competenta de
a solutiona in prima instanta actiunea in anulare revine instantei judecatoresti imediat
superioare instantei judecatoresti ,prevazute de art. 342 C.pr.civ.,(in circumscriptia
careia a avut loc arbitrajul (alin. 1).
Potrivit art., 365(3) C.pr.civ., instanta judecatoreasca va putea suspenda
executarea hotararii arbitrale atacate cu actiune in anulare numai dupa depunerea unei
cautiuni fixate de ea,cu aplicarea corespunzatoare a art. 403 alin. 3 si 4.175 Cu privire la
acest aspect trebuie retinut faptul ca, intrucat , hotararea arbitrala are numai caracter
definitiv, nu si, executoriu, obiectul suspendarii nu poate fi decat o hotarare arbitrala
investita cu titlu executoriu, in lipsa titlului executoriu cererea de suspendare urmand a
fi respinsa ca fara obiect.
In continuare art. 366 prevede ca instanta judecatoreasca admitand actiunea, va
anula hotararea arbitrala iar daca litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si in
fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotari in fond este nevoie de
noi probe, instanta judecatoreasca se va pronunta in fond, dupa administrarea lor.In acest
din urma caz, hotararea de anulare nu se va putea ataca decat o data cu hotararea asupra
fondulu(alin. 1).
Cerinta impusa de legiuitor, ca instanta judecatoreasca sa se pronunte, in fond, in
limitele conventiei arbitrale necesita unele precizari. Consideram ca sintagma “in
limitele conventiei arbitrale" are in vedere, in linii mari,trei aspecte:
a) cadrul procesual, b) obiectul cererii si c) probele, in masura in care, conventia
arbitrala partilor au convenit asupra lor.
a) prin respectarea limitelor conventiei arbitrale se intelege, in primul rand, conservarea
cadrului procesual existenta ,momentul pronuntarii hotararii arbitrale, astfel cum acesta
este configurat de conventia arbitrala. Largirea cadrului, procesual prin introducerea in
cauza a unor parti care nu au semnat conventia arbitrala si nici nu au achiesat la aceasta
in timpul procesului arbitral nu este permisa. Aceasta inseamna ca,in fata instantei
judecatoresti, nu pot fi formulate cereri interventie, oricare ar fi forma de manifestare a
acesteia. Sa presupunem ca prin hotarare tribunalul arbitral a admis cererea principala si

175
Prin sentinta nr. 187 din 20 iulie 2000, CAB a admis actiunea reclamantei. Parata a formulat actiune
in anularea sentintei mentionate si a solicitat suspendarea executarii acesteia pana la judecarea de catre
curtea de apel a actiunii in anulare. Curtea de apel a respins cererea de suspendare, impotriva incheierii
de respingere reclamanta a formulat a recurs la Curtea Suprema de Justitie. Curtea a respins ca
nefondat, recursul apreciind ca dispozitia de respingere a cererii de suspendarea executarii pronuntata
prin incheierea recurata nu este corecta avand in vedere ca pe rolul tribunalului se afla contestatia la
executare a petitionarei prin care a cerut anularea formelor de executare. (C.S.J., sectia comerciala,
decizia nr. 2777 din 16 aprilie 2002, publicata in R.D,C. nr,1/2004),

- 88 -
a respins cererea de chemare in garantie intrucat chematul in garantie nu era semnatar al
conventiei arbitrate si nici nu achiesase la aceasta prin acte de procedura. In conditiile
art. 366 C.pr.civ. consideram ca instanta judecatoreasca are a se pronunta numai asupra
actiunii principale, cererea de chemare in garantie excedand limitele conventiei arbitrale.
Care,ar fi insa solutia pe care ar da-o instanta sesizata cu o atare cerere? De
necompetenta sau intemeiata pe inadmisibifltate? Consideram ca cerinta pronuntarii
hotararii judecatoresti in limitele conventiei arbitrale prevazuta de art. 366 C.pr:civ. a
fost gandita din perspectiva competentei instantei judecatoresti, dat fiind faptul ca
intentia legiuitorului a fost aceea de a da efecte conventiei arbitrale atat timp cat exista
judecata asupra fondului.
b) in ceea ce priveste obiectul cererii - pretentiile deduse judecatii - acesta va putea fi
examinat de catre instanta judecatoreasca dupa cum raporturile juridice pe care se
intemeiaza sunt guvernate, cat priveste contenciosul acestora, de conventia arbitrala si
dupa cum acesta a format obiectul judecatii arbitrale. Sa presupunem ca, prin hotararea
arbitrala, tribunalul arbitral a admis in parte actiunea pe motiv ca nu toate pretentiile
reclamantului izvorau din contractul in care era inserata clauza compromisorie. Fata de
aceasta imprejurare, instanta judecatoreasca, procedand la judecata in fond, dupa
anularea hotararii arbitrale, va fi tinuta sa se pronunte numai in raport de acele pretentii
intemeiate pe contractul retinut de tribunalul arbitral ca avand inclusa clauza
compromisorie.
c) Daca prin conventia arbitrala, partile au stabilit un probatoriu limitat, in fata instantei
judecatoresti acestea sunt tinute a nu extinde cererea de probe in afara celor prevazute in
conventia arbitrala.
Hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai
cu recurs (alin. 2).

Subcapitolul 6
Renuntarea la actiunea in anulare

O masura de protectie a partilor impotriva riscurilor inerente arbitrajului si, in

general, ale hotararilor date in prima si ultima instanta, o constituie aceea prevazuta de
art. 364 1 C.pr.civ. potrivit caruia partile nu pot renunta prin conventia arbitrala la
dreptul de a introduce actiunea in anulare impotriva hotararii arbitrale. Renuntarea la
acest drept se poate face, insa, dupa pronuntarea hotararii arbitrale. Aceeasi dispozitie
este prezenta si in RPA-CAB, in art. 70 (1) si (2).
Solutia nu difera esential de cea din drept comun, caci, in principiu nu se poate
renunta la un drept procedural inainte de nasterea lui.

- 89 -
 Subcapitolul 7
Termenul in care se introduce actiunea in anulare

Potrivit art. 365 (2) C.pr.civ.,actiunea in anulare se introduce in termen de o luna

de la data comunicarii hotararii arbitrale.
Suspendarea executarii hotararii arbitrale atacata cu actiunea in anulare poate fi
dispusa de instanta judecatoreasca, numai dupa depunerea unei cautiuni – art. 365, alin.
ultim C.pr.civ. Comparand textul articolului mentionat cu cel al art. 300, alin 2-3
C.pr.civ care vorbeste de “suspendarea la cerere a executarii hotararii” (s.n.), ni se pare
admisibila ipoteza, in prezenta unor motive de nulitate de ordinul evidentei, ca instanta
va putea, din oficiu, sa dispuna suspendarea.
Asupra cererii de suspendare, instanta, in toate cazurile, se pronunta prin
incheiere, care poate fi separat atacata ce recurs. Suspendarea va putea fi dispusa si de
presedintele instantei, in conditiile prevazute de art. 403, alin 3-4 C.pr.civ.
In timpul judecatii, instanta poate dispune suspundarea executarii hotararii
arbitrale atacate, insa numai dupa depunerea unei cautiuni de catre reclamantul care a
cerut suspendarea. Cuantumul cautiunii este stabilit de catre instanta, in functie de datele
concrete ale spetei; in practica,acest cuantum se situeaza, in mod uzual, la circa 10% din
catimea obiectului litigiului, cautiunea avand rolul de a asigura despagubirea partii
adverse (potrivit doctrinei), in cazul in care instanta va constata ca cererea de suspendare
a fost facuta cu rea-credinta iar partea adversa a fost prejudiciata prin intarzierea
executarii.
Relativ la problema cautiunii pe care instanta care judeca actiunea in anulare este
datoare sa o solicite celui care cere si suspendarea executarii hotararii arbitrale, in
practica judiciara in materia am identificat o solutie - cel putin bizara - pe care o
consideram contrara scopului si functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca cautiunea.
Astfel, asa dupa cum s-a exprimat doctrina in mod constant, cautiunea judiciara are ca
scop legal prevenirea formularii unor cereri de suspendare abuzive si chiar prejudiciante
pentru partea care a castigat procesul. De asemenea, cautiunea fiind consemnata la Casa
de Economii si Consemnatiuni (C.E.C. SA), la dispozitia instantei, ea poate indeplini si
functia de despagubire, fie chiar si partiala, a celui in defavoarea caruia au operat
efectele suspendarii incuviintate de instanta de judecata investita cu judecata actiunii in
anulare, in cazul in care aceasta va fi facut dovada suportarii vreunui prejudiciu,ca si
consecinta directa a suspendarii.
Asa fiind, instanta de judecata care -desi a admis cererea de suspendare a
executarii unei hotarari arbitrale, obligandu-l pe reclamant la depunerea unei cautiuni -
in final a respins actiunea in anulare, nu este in drept, in conceptia noastra,sa refuze
restituirea cautiunii,atat timp cat paratul nu va fi facut dovada suportarii vreunui
prejudiciu,ca efect al suspendarii pana la data solutionarii actiunii in anulare.

- 90 -
Instantele de judecata care au pronuntat solutii de refuzarea restituirii cautiunii depuse
de reclamant (in,conditiile unor actiuni in anulare), chiar atunci cand paratul nu a facut
dovada niciunui prejudiciu,si-au intemeiat solutiile pe prevederile art. 300 alin. 5 fraza a
doua C. pr. civ., potrivit carora "cautiunea se elibereaza recurentului de indata, daca
intimatut declara in mod expres ca nu urmareste obligarea recurentului la despagubiri
pentru prejudiciile cauzate in urma exercitarii recursului". In considerentele hotararilor
judecatoresti prin care s-au pronuntat astfel de solutii, judecatorii au apreciat ca
prevederile legale citate sunt singurele prevederi normative din C. pr.civ. care stabilesc
conditiile in care poate fi restituita o cautiune.Or, cum in cauza paratul nu a facut - si
nici nu avea interesul sa faca o astfel de declaratie, instantele de judecata la care ne
referim nu au ezitat sa faca aplicarea art. 300 alin. 5 C. pr.civ.
Intr-o anumita speta, insa, partea interesata in recuperarea cautiunii consemnate a
utilizat calea unei actiuni in constatare (formulata in baza prevederilor art. 111 C. pr.civ.)
prin care a solicitat instantei de judecata competente materiale,in raport cu natura
pricinii ce a facut obiectul judecatii arbitrale, sa constate si sa retina faptul ca paratul din
actiunea in anulare (creditorul sau) nu a suferit nici o paguba prin suspendarea executarii
hotararii arbitrale a carei anulare o ceruse si pentru care a fost obligat la depunerea
cautiunii.Intrucat creditorul in cauza nu a putut face dovada incercarii vreunui prejudiciu
- ca rezultat direct al suspendarii executarii hotararii arbitrale, pana la respingerea
actiunii in anulare - instanta de judecata a constatat existenta dreptului reclamantului de
a cere restituirea cautiunii, iar curtea de apel care a dispus depunerea cautiunii a
incuviintat (printr-o incheiere), la randul ei, cereree reclamantului pentru restituirea
sumei respective.
In motivarea,in fapt, a unei astlel de solutii, curtea de apel mentionata a aratat in
esenta urmatoarele: "Cautiunea constituind o garantie pentru repararea prejudiciului
cauzat creditorului prin suspendarea executarii hotararii arbitrale, fata de constatarea
prin hotarare judecatoreasca irevocabila a inexistentei acestui prejudiciu,nu mai exista
nici un temei pentruretinrerea la dispozitia instantei a acestei cautiuni, astfel ca cererea
de eliberarea recipisei de consemnare urmeazaa fi interesant de retinut ca
totusi,respectiva instanta nu a motivat in nici un fel, adoptarea unei astfel de solutii,
imprejurare care pune in evidenta,daca mai era nevoie, necesitatea reglementarii pe cale
normativa a solutiilor unei astlel de problema.
S-ar parea ca potrivit conceptiei celor care au pronuntat hotarari de respingere a cererilor
accesorii de restituire a cautiunilor, in conditiile in care partea adversa nu a facut dovada
vreunui prejudiciu ca efect al suspendarii executarii hotararii arbitrale pe baza depunerii
unei cautiuni, reclamantului caruia i s-a respins actiunea in anulare si nu i s-a incuviintat
nici cererea de restituire a cautiunii nu-i ramane decat sa astepte scurgerea termenului de
prescriptie a dreptului la o eventuala actiune in despagubiri pe care ar putea sa o
introduca paratul (din actiunea in anulare) si, de-abia dupa acel moment, sa actioneze in
judecata C.E.C. precum si pe parat pentru a-i restitui suma depusa de el ca si cautiune.
Or, este evident ca o astfel de solutie este de neacceptat pentru ca, in esenta, ea este
potrivnica scopului urmarit de legiuitor prin reglementarea institutiei cautiunii. In ceea
- 91 -
ce ne priveste, consideram ca astfel de solurii de refuzare a restituirii cautiunilor, in
conditiile prezentate, sunt netemeinice si nelegale, inclusiv peritru urmatoarele motive:
- actiunea in anulare nu este, totusi, un recurs, aceasta fiind doar asimilata (prin
considerentele deciziei C.S.J. date ca urmare a admiterii recursului in interesul legii la
care ne-am referit anterior), numai in anumite privinte, cu recursul (spre exemplu,
problema compunerii instantei), asa incat aplicarea prin analogie a prevederilor art. 300
alin. 5 C. pr. civ. asupra procedurii de judecata a actiunilor in anulare echivaleaza cu o
incalcare a legii (motiv de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 teza a doua
C. pr.civ.);
- prevederile art. 365 alin. 3 C. pr. civ. referitoare la procedura de judecata a actiunilor in
anulare fac trimitere nu la textele art. 300 din acelasi cod, ci la prevederile art. 403 alin.
3 si 4 C.pr.civ, prevederi care vizeaza chestiuni de procedura si nu problema cautiunii.
Aceasta imprejurare, dupa parerea noastra, ne ingaduie concluzia ca legiuitorul roman
nu a inteles sa asimileze actiunea in anularea unei hotarari arbitrale cu recursul, ca si
cale extraordinara de atac reglementata de art. 299 si urmatoarele din C. pr.civ.
Desigur, dupa parerea noastra, incalcari ale legii de genul celor prezentate ar putea
fi evitate in viitor daca, printr-o reforma legislativa necesara si adecvata, natura juridica
si regimul actiunii in anulare vor fi reglementate cu mai multa acuratete si in mod, pe cat
posibil, complet.
Articolul 366 C. pr.civ. statueaza ca instanta, atunci cand va gasi incident in cauza unul
din motivele de nulitate prevazute de art. 364, va admite actiunea, va anula hotararea
arbitrala, si, in masura in care litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si asupra
fondului acestuia, insa numai in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotari
in fond este necesara administrarea de noi probe, instanta judecatoreasca va administra
mal intai aceste probe, si numai ulterior va pronunta o solutie (sentinta) pe fondul
cauzei. ln acest ultim caz, solutia de anulare a hotararii arbitrale nu va putea fi atacata
decat o data cu hotararea asupra fondului. Calea de atac impotriva hotararii judecatoresti
prin care s-a solutionat actiunea in anulare este numai recursul (art. 366 alin. 2 C.
pr.civ.).
Dispozitiile procedurale mentionate mai sus fiind de ordine publica,partile nu pot
deroga de la ele, nici in sens restrictiv (prin convenirea asupra unei clauze de eliminare a
posibilitatii introducerii actiunii in anulare), nici in sens extensiv, fiind inadmisibila si
nelegala intelegerea partilor sau norma cuprinsa intr-un regulament de arbitraj
institutionalizat, ce ar permite ca hotararea arbitrala sa fie atacata si prin alte mijloace
procedurale in afara actiunii in anulare (cerere de rearbitrare, recurs etc.).In fine, art. 364
C. pr.civ. interzice ca partile sa renunte prin conventia arbitrala la dreptul de a introduce
actiune in anulare impotriva hotararii arbitrale, insa ale pot renunta valabil la acest drept,
dupa pronuntarea hotararii arbitrale.

- 92 -
 Subcapitolul 9
Anularea hotararii si consecintele anularii

Anularea hotararii si consecintele anularii sunt evocate de art. 366, alin. 1 C.pr.civ.,
anume :”Instanta judecatoreasca, admitand actiunea, va anula hotararea arbitrala, iar,
daca litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si in fond, in limitele conventiei
arbitrale. Daca, insa, pentru a hotori in fond este nevoie de noi probe, instanta
judecatoreasca se va pronunta in fond dupa administrarea lor. In acest din urma caz,
hotararea de anulare nu se va putea ataca decat odata cu hotararea asupra fondului".
Textul nu este indeajuns de riguros, din cuprinsul sau rezultand ca, totdeauna,
indistinctiv, instanta se va pronunta in fond "in limitele conventiei arbitrale". Dar este
posibil ca instanta sa fi procedat la anularea hotararii arbitrale tocmai pentru ca nu a
existat o conventie arbitrala, pentru ca ea a fost nula sau inoperanta. In aceste conditii,
evident, ea nu poate proceda la solutionarea litigiului in fond in "limitele conventiei
arbitrale".
In principiu, instanta va solutiona actiunea in anulare in limitele a ceea ce i s-a
cerut prin aceasta actiune, exceptand, in opinia noastra, situatia prevazuta de art. 364,
litera "i" C. pr. civ. - "hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori
dispozitii imperative ale legii" – cand instanta s-ar putea sesiza din oficiu, alaturi de
celelalte motive invocate de parte. (De exemplu, art. 364 C. pr. civ. nu prevede ca motiv
al actiunii in anulare faptul ca s-au incalcat imperativele prevazute de art. 358 C. pr.
civ.: egalitatea de tratament, dreptul de aparare, contradictorialitatea. O asemenea
incalcare va putea fi insa invocata in cadrul acestui ultim motiv al actiunii in anulare.)
In orice caz, constituindu-ne ca reper cele 9 motive de desfiintare a hotararii
arbitrale, prevazute de art. 364 C. pr.civ., rezulta cu evidenta ca aceasta sanctiune nu
poate interveni decat pentru motive de nelegalitate.
Unele motive (lipsa unei conventii arbitrale valabile, gresita constituire a
tribunalului arbitral, neindeplinirea procedurii de citare) vor putea fi invocate prin
actiunea in anulare numai daca au fost invocate in litigiul arbitral, in termenul si in
conditiile conventiei arbitrale sau ale legii. Motivul privind caducitatea arbitrajului va
putea fi invocat numai daca s-a facut notificarea prevazuta de art. 353 alin. 6 C.pr.civ
Motivele de ordine publica vor putea fi invocate si din oficiu si in orice stare a litigiului.
S-a considerat ca, in faza de anulare, nu se pot admite probe noi, cu exceptia
inscrisurilor, in aceasta faza examinandu-se numai admisibilitatea actiunii in anulare. Se
vor putea insa admite probe noi in faza de judecata in fond, dupa desfiintarea hotararii
arbitrale.176

Subcapitolul 10
Calea de atac impotriva hotararii pronuntate asupra actiunii in anulare
176
Ibidem, impreuna cu jurisprudenta
- 93 -
 Calea de atac impotriva hotararii pronuntate asupra actiunii in anularea hotararii
arbitrale este numai recursul art. 366, alin. ultim C. pr. civ. Precizarea de factura
restrictiva "numai" ar inculca deja concluzia ca nu sunt admisibile caile extraordinare de
atac de retractare177: contestatia in anulare si revizuirea178. Fireste, nu contestam logica si
pertinenta argumentelor invocate. Totusi, ne ingaduim o alta parere, izolat formulata
in literatura de specialitate, anume ca ar fi admisibila, dupa caz, contestatia in anulare si
revizuirea. Doar prin referire la cuvantul "numai" - desi un adverb restrictiv si
exclusivist - ni se pare excesiva si daunatoare partilor concluzia inadmisibilitatii
respectivelor cai de atac. Prin hotararea instantei, daca este cazul, se abordeaza fondul,
eventual, dupa administrarea de "noi probe". Or, n-ar putea fi indiferent partii interesate,
bunaoara, faptul ca n-a fost citata pentru ziua cand s-a judecat pricina, ca instanta a
incalcat dispozitiile de ordine publica privitoare la competenta - si asemenea motive n-
au putut fi invocate pe calea recursului - ca judecatorul a fost condamnat
pentru o infractiune privitoare la pricina etc. Apoi, daca, potrivit art. 364 C. pr. civ.,
partea nu poate renunta anticipat la actiunea in anulare,pentru consecventa logica, ea n-
ar putea renunta anticipat nici la caile de atac conferite de lege fata de hotararea data
asupra actiunii in anulare. Motivele de celeritate nu pot repudia motivele de ilegalitate
sau macar asemenea motive.
Intrucat hotararea in discutie nu este supusa apelului, subscriem parerii ca
motivate de recurs nu sunt limitate la cale prevazute de art. 304 C. pr. civ., ci si gaseste

177
In acest sens: V. M. Ciobanu, op. cit., vol. II, p. 615, intrucat "vointa legiuitorului
spunea reputatul doctrinar - este clara si neindoielnica". In acelasi sens, anume ca
hotararea poate fi atacata "numai" cu recurs, a se vedea: I. Les op. cit, p. 704. Trebuie
sa se tina seama de faptul ca, opland pentru arbitraj, partile insesi au inteles sa renunte
la o seama de garantii procesuale spre a beneficia, intra altele, de celeritate sporita si ca
specificul acestei proceduri continua si in fata instantelor statale. In acelasi timp, este de
observat si faptul ca motivele pentru care se poate cere desfiintarea hotararii arbitrale
prin actiunea in anulare constituie in parte si motive de contestatie in anulare, revizuire
si recurs. "Acestea sunt doar cateva din motivele care credem ca exclud exercitiul cailor
extraordinare de atac impotriva hotararilor date de instantele judecatoresti cand
solutioneaza actiunea in anulare". (V. Ros, op. cit., p. 495-496.)

178
In sensul admisibilitatii acestora: Gh, Belsiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, Ice.
cit, p. 16. S-a opinat de asemenea ca ar fi fost poate mai potrivit sa se renunte la
posibilitatea de a exercita recursul impotriva hotararii instantei judecatoresti cu privire
la cererea in anulare, in schimb, sa se prevada ca aceasta hotarare este susceptibila
de a fi atacata pe calea contestatiei in anulare si a revizuirii. (G, Boroi, D. Radescu, op.
cit., p.615.)'

- 94 -
aplicare art. 3041 C. pr. civ.;instanta de recurs putand sa examineze cauza sub toate
aspectele179.

179
V.M.Ciobanu,op. cit., II,p. 615.

- 95 -
 Capitolul X
Propuneri de lege ferenda

Substantialul stadiu in materia controlului judecatoresc asupra hotararii arbitrale,

semnat de un arbitru si doctrinar de autoritate, la care am facut adeseori trimitere180, se
incheie cu "propuneri de lege ferenda", atent selectate si formulate.
Consider necesar si util sa readuc in atentie si pe aceasta cale "propunerile de lege
ferenda” ce ne-au fost oferite181, macar pentru a multiplica sansele lor de receptare:
a) Precizarea instantei judecatoresti competente sa intervina in arbitraj, respectiv
tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul;
b) Precizarea instantei judecatoresti competente sa judece actiunea in anulare a
hotararii arbitrale, respectiv curtea de apel in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul;
c.) Precizarea instantei competente teritorial sa investeasca cu formula executorie
hotararea arbitrala, respectiv instanta locului arbitrajului;
d) Completarea dispozitiilor privind exercitarea si judecarea actiunii in anularea
hotararii arbitrale (compunerea instantei, instanta la care se depune actiunea, taxa de
timbru etc.);
e) Completarea reglementarilor sau modificarea lor sub aspectul unor elememte
procesuale sau cat priveste constituirea tribunalului arbitral. In general judicioase, aceste
propuneri pot constitui fara indorala tema unui colocviu normativ, caci, poate, tocmai
acest echilibru a fost si inca este premisa majora a marilor silogisme si polisilogisme
arbitrale.

180
I. Bacanu,Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrate, partile I-III,cit.

181
Ibidem, partea a IV-a,in "Revista de drept comercial", 2005, nr. 2, p. 135 si urm
- 96 -
 Bibliografie

Babiuc Victor; Capatana Octavian, Situatia actuala a arbitrajului comercial

international in Romania, in Revista de Drept Comercial nr. 6/1993
Bacanu Ion, Litigii arbitrabile, in Dreptul nr. 2/2000
Barsan Corneliu; Sitaru Dragos, Dreptul comertului international, vol. I,
Universitatea Bucuresti, 1988
Beleiu Gheorghe, Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in Revista de drept
comercial nr. 6/1993
Beligradeanu, Serban Executarea silita a sentintelor Curtii de Arbitraj
Comercial lnternational de pe langa Ei Camera de Comerf si Industria a Romaniei prin
care s-au solutionat litigii de drept privat cu elemente de extraneitate, in Dreptul nr.
9/1995
Boroi Gabriel, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Editura
All Beck, Bucuresti,2001
Boroi Gabriel; Radescu Dumitru, Codul de procedura civila comentat si
adnotat, Iura , Bucuresti, 1994
Braudo Serge, Le vocabulaire de l'arbitrage, http://perso.club-internet.fr/
sbraudo/vocabulaire/lexique.html
Capatana Octavian, Litigiul arbitral de comert exterior, Editura Academiei
Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1978
Capatana Octavian; Stefanescu Brandusa, Tratat de drept al comertu/ui
international, vol. 1- Partea generala, Editura Academiei, Bucuresti, 1985
Carpenaru Stanciu D., Drept comercial roman, editia a III-a revizuita, Editura
All Beck, Bucuresti, 2000
Chirica Dan, Drept civil, Contracte speciale; Editura Lumina Lex, Bucuresti,
1997
Costin Mircea N.; Deleanu Sergiu, Dreptul comertului international. Partea
generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994
Danaila Giorgiana, Forma conventiei arbitrale, in Revista de Drept Comercial
nr.7-8/2003
Florescu Grigore; Bamberger Zaira; Sabau Mirela, Arbitrajul comercial in
Romania, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002
Homotescu Gabriel, Litigii patrimoniale. Solutionarea pe calea arbitrajului,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999.
lonas Salagean Monica, Arbitrajul comercial, Editura All Beck, Bucuresti,
2001
Les loan, Tratat de drept procesual civil, Editia a II-a, Editura All Beck,
Bucuresti, 2002
Prescure Titus, Categorii de hotarari pe care le pot pronunta tribunalele
arbitrale, in Dreptul nr. 4/2000.
- 97 -
 Prescure Titus, Curs de contracte civile; Editura Rosetti, Bucuresti, 2003
Prescure Titus; Crisan Radu, Despre natura raporturilor juridice dintre arbitru
si parte in litigiile arbitrale, in Revista de Drept Comercial nr. 9/2003
Prescure Titus; Schiau, loan, Despre compatibilitatea functiei de magistral cu
calitatea de supraarbitru sau arbitru care nu este numit de parti, in Revista de drept
comercial nr. 2/1995
Robert Jean, L'arbitrage. Droit interne et droit international prive, 6 me edition,
Dalloz, Paris, 1993 .
Ros Viorel, Arbitrajul comercial international, Editura Regia Autonoma
Monitorul Oficial, Bucuresti, 2000
Rus Sergiu-Leon, Natura juridica a necompetentei instantei judecatoresti
de a solutiona un litigiu pentru care exista conventie arbitrala, in Dreptul nr.7/2003
Sitaru Dragos-Alexandru Drept international privat, Editura Lumina Lex,
Bucuresti 2000
The American Law Institute, ALI/UNIDROIT Princiles a Transnational
Procedure.Philadelphia, 2003
Ungureanu Ovidiu; Jugastru Calina, Manual de drept international privat,
Editura All Beck, Bucuresti
Zilberstein Savelly; Bacanu Ion, Desfiintarea hotararii arbitrale, Dreptul nr.
10/1996

- 98 -