COMPETENTA TERITORIALA EXCLUSIVA

Unele pricini sunt solutionate numai de o anumita instanta stabilita de lege, partile neavand
posibilitatea sa convina asupra competentei.
Din coroborarea art 129 alin 2 pct3 cu art 126 din CPC rezultă ca suntem in prezenta unei
competente teritoriale exclusive in urmatoarele situatii:
1. in litigiile privitoare la bunuri atunci cand din expresia folosita de legiuitor rezultă ca
trebuie sa fie investită numai o anumita instanta;
2. in litigiile privitoare la drepturi pe care partile nu pot sa dispuna.

A. Cererile privitoare la imobile art 117 CPC

Cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanta in a carei circumscriptie
este situat imobilul. Sintagma se introduc numai la instanta conduce la concluzia ca textul stabileste o
competenta teritoriala exclusiva.
Competenta teritoriala este exclusiva numai atunci cand cererea are ca obiect un drept real imobiliar
care ar putea fi valorificat (exemplu: printr-o actiune in revendicare, confesorie, negatorie, posesorie, in
granituire, privitoare la ipoteca, privitoare la ingradirile dreptului de proprietate, actiunea de imparteala
judiciara a unui imobil atunci cand indiviziunea nu rezultă din succesiune).

B. Cererea prin care se valorifica un drept personal imobiliar sunt reglementate de norme de
competenta teritoriala alternativa.
Cand imobilul este situat in circumscripiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului
sau resedintei paratului daca aceasta se afla in vreuna dintre aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la
oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla imobilul.
Textul citat art. 117 alin 2 CPC - cuprinde 2 reguli de determinare a competentei in functie de acelasi
criteriu, respectiv domiciuliul sau resedinta paratului care se afla sau nu in oricare din circumscriptiile in
raza carora se afla imobilul.

In primul caz, reclamantul trebuie sa investeasca instanta in a carei circumscriptie se afla domiciliul sau
resedinta paratului, competenta este exclusiva.
In al doilea caz, reclamantul poate sa investeasca oricare dintre instantele in circumscriptia carora se afla
imobilul, competenta teritoriala fiind alternativa in cadrul unei competente exclusive.
Intrucat singularul termenului imobil folosit de art 117 alin 2 CPC implica si pluralul dupa aceleasi
reguli va fi solutionata/determinata competenta si in cazul in care cererea are ca obiect mai multe imobile.

Al doilea caz de competenta exclusiva vizeaza cererile referitoate la mostenire art 118 CPC
In materie de moștenire, pana la iesirea din indiviziune competenta revine instantei ultimului domiciliu al
defunctului. Dupa iesirea din indiviziune nu se mai poate vorbi de cereri privitoare la mostenire, intrucat
prin iesirea din indiviziune se sisteaza starea de indiviziune rezultata din mostenire.
Dupa iesirea din indivizuune nu mai exista masa succesorala distincta asa incat creditorii succesorali ii
vor putea urmari pe mostenitori numai in raport cu ceea ce acestia au moștenit. Astfel de cereri vor fi
adresate instanței a carei competenta se determina in functie de obiectul cererii.

Cereri ulterioare iesirii din indiviziune, dar care au ca obiect contestarea partajului sau care deriva din
partaj, precum: nulitatea partajului ori obligatia de garantie a dreptului comun se adreseaza tot instantei
ultimului domiciliu al defunctului, deoarece nulitatea activează retroactiv.
Ratiunea centralizarii cererilor referitoare la mostenire la instanta ultimul domiciliu al defunctului se
justifica prin faptul ca in acest loc se gasesc in mod obisnuit cele mai importante bunuri ale defunctului,
documentele care intereseaza mostenirea astfel incat probatoriul poate fi administrat in conditii optime.

1
 Astfel, prin notiunea de domiciliu se intelege locul unde defunctul a locuit si gospodarit si unde se afla
cele mai importante bunuri ale sale, fiind exclus totusi locul pasager in care s-a produs decesul.

Competenta se determina potrivit pct 1 art 118 CPC: pentru cererea privind anularea unui testament,
pentru constatarea validatii unui testament, cererea legatarului universal pentru punerea sa in posesie de
catre mostenitorii rezervatari.

Potrivit pct 2 art 118 CPC competenta se determina in cereri privind: anularea cererii de mostenitor,
cererea privind raportul donatiilor, cererea privind iesirea din indiviziunea, petitia de ereditate, cererea
privind cheltuielile de inmormantare. Textul nu se aplica atunci cand mostenitorii valorifica drepturi
succesorale impotriva unor terte persoane straine de mostenire.

In conditiile pct 3 art 118 CPC competenta se determina: pentru cererea privind predarea unui legat cu
titlu particular sau cererea prin care creditorii defunctului urmaresc executarea unui contract cu acesta. Acest
text nu se aplica atunci cand mostenitorii ii cheama in judecata pe creditorii defunctului, caz in care
competenta se determina potrivit dreptului comun.

Dispozitiile art 118 CPC se vor aplica si in situatia in care, in masa succesorale se afla un imobil situat in
circumscriptia ultimului domiciliu al defunctului. Solutia este impusa de topografia textor, ceea ce inseamna
ca așezând norma de competenta privitoare la succesiune dupa aceea privitoare la imobile, legiuitorul a
inteles ca in materie de succesiune sa deroge de la regula inscrisa in art 117 CPC.
Cererile care privesc mai multe succesiuni deschise succesiv sunt de competenta exclusiva a instanței
ultimului domiciliu al oricaruia dintre defuncti.
Atentie: ipoteza mentionata in alin 2 art 118 CPC se aplica numai atunci cand cei care au decedat
succesiv se mostenesc unii pe altii. Daca cererile privesc mosteniri intre care nu exista legatura se revine la
regula din alin 1 art 118 CPC astfel incat pentru fiecare succesiune competenta revine instantei de la ultimul
domiciliu al defunctului de pe urma caruia a ramas mostenirea respectiva.
Întrucât, intr-un asemenea caz, toate aceste cereri au natura unor cereri principale in conditiile art 123
CPC va opera prorogarea de competenta astfel incat se impune disjungerea lor si declinarea
corespunzătoare.

C. Cererire privitoare la societati art 119 CPC:

Cererile in materie de societate pana la sfarsitul lichidării sau, dupa caz, pana la radierea societatii sunt de
competenta exclusiva a instantei in circumscriptia careia societatea isi are sediul principal.
Sediul societății avut in vedere de legiuitor pentru determinarea competentei teritoriale este acela cu care
societatea figurează in Registrul Comertului sau in Registrul Societatilor Agricole.
Sfârșitul lichidarii are loc in momentul in care este impartit întregul activ al societății.
Textul art 119 CPC este aplicabil atunci cand este vorba de litigiile dintre asociati sau dintre asociati si
societate, de exemplu: cererile de excludere a unui asociat, cererile pentru dizolvarea societății, cererile
pentru numirea lichidatorilor.
In schimb norma de competenta din art 119 CPC nu se aplica in cazul litigiilor in care figurează ca parti
societatea sau asociatii, pe de o parte si terte persoane, pe de alta parte.
Daca cererea are ca obiect un imobil care nu se afla in raza instantei in a carei circumscriptie isi are
sediul societatea, ea se va judeca tot la instanta prevazuta de art 119 CPC, iar nu la locul situatii imobilului.

D. Cererile privitoare la insolventa sau concordatul potrivit art 120 CPC:

Aceste cereri sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul.
Art 120 CPC reglementează atat competenta materiala, cat si competenta teritoriala in astfel de litigii.

2
 Cererile in materia insolventei sau a concordatului preventiv sunt de competenta instantei tribunalului in
raza caruia se afla domiciliul debitorului indiferent dupa cum debitorul este reclamant sau parat in aceste
proceduri.
Daca cererea in materie de insolentă sau concordant preventiv are ca obiect un bun imobil care nu se afla
in raza teritoriala a instanței unde are domiciliul debitorul determinarea competentei se va face conform
prevederilor art 120 CPC.
Conform art 121 CPC, cererile formulate de un profesionist impotriva unui consumator pot fi introduse
numai la instanta domiciliului consumatorului. Potrivit art 113 pct 8 CPC, reglementează posibilitatea
sesizarii instantei domiciliului consumatorului atunci cand consumatorul este cel care cheama in judecata pe
profesionist.
In schimb, art 121 CPC este aplicabil atunci cand reclamant este profesionistul, iar parat este
consumatorul.

F. Competenta privitoare la persoane

Din interpretarea per a contrario a dispozitiile art 126 alin 1 CPC si art 129 alin 2 pct 3 CPC rezulta ca
in procesele privitoare la persoane competenta teritoriala este exclusiva de vreme ce au ca obiect drepturi de
care partile nu pot sa dispuna.
Daca prin lege speciala nu se prevede o anumita competenta, pentru determinarea instantei care trebuie
sesizata urmeaza a fi avute in vedere dispozitiile dreptului comun, ceea ce inseamna ca in litigiile privitoare
la persoane norma inscrisa in art 107 CPC are caracter imperativ.
Exemple: cererile pentru constatarea nulitatii casatoriei, cererile pentru stabilirea paternitatii din afara
casatoriei, tagada de paternitate; stabilirea filiatiei fata de mama, punerea sau ridicarea de sub interdictie,
stabilirea locuitei minorului, divort (art 115 CPC prevede ca, competenta revine judecătoriei in
circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor, daca sotii nu au avut o locuinta comuna
sau daca niciunul dintre ei nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma
locuinta comuna, judecătoria competenta este acea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand
paratul nu are locuinta in tara este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul
reclamantul, daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot convenii sa introducă
cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui astfel de acord, cererea de divort este de
competenta Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti).

G. Cereri in legatura cu incidentele de arbitraj art 128 CPC:

Competenta ce revine instantelor judecătorești in legatura cu incidentele privind arbitrajul reglementat de
CPC apartine in toate cazurile tribunalului in circumscriptia caruia are loc arbitrajul.
Art 547 alin 1 CPC reglementeaza aceeasi competenta in cererile pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi
in organizarea si desfasurarea arbitrajului si pentru indeplinirea altor atributii ce revin instantei judecatoresti
in arbitraj.

INCIDENTE PROCEDURALE PRIVITOARE LA COMPETENTA INSTANTEI

1. EXCEPTIA DE NECOMPETENTA:

Este posibil ca reclamantul sa sesizeze o jurisdictie necompetenta din nestiinta, fie din comoditate ori
chiar din interes.
Atunci cand problema necompetentei s-a ivit pe parcursul procesului respectiv, dupa sesizarea instantei si
inainte de pronunțarea unei hotarari, indiferent dupa cum judecata este in prima instanta sau in caile de atac,
mijlocul procedura in care poate fi invocată este excepția.
Exceptia de necompetenta se invoca diferit dupa cum necompetenta este de ordine publica sau privata.

3
 A. In conditiile art 130 alin 1 CPC, necompetenta generala a instantelor judecatoresti poate fi invocata se
parti ori de catre judecator in orice stare a pricinii.
Dispozitii similare gasim in art 1071 alin 2 CPC.
Exceptia de necompetenta generala poate fi invocata in orice stare a pricinii astfel:
 in prima instanta, chiar si dupa terminarea cercetarii judecatoresti (art 390 CPC);
 direct in apel;
 direct in recurs.

Necompetenta generala nu poate constitui motiv in contestație in anulare, intrucat admisibilitatea

contestatiei in anulare pentru acest motiv este condiționată de invocarea exceptiei de necompetenta in recurs
(art 503 alin 2 CPC).
Intrucat necompetenta nu poate constitui motiv in contestatie in anulare, cu atat mai mult nu poate fi
invocata in aceasta cale extraordinara de atac prin intermediul excepției. Si, de asemenea, necompetenta
generala nu poate constitui nici motiv de revizuire (art 509 CPC).

B. In conditiile art 130 alin 2 CPC, necompetentata materiala si teritoriala de ordine publica trebuie
invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata
primei instante. Aceasta necompetenta poate fi invocata de oricare dintre parti, judecător din oficiu ori
procuror. De asemenea, poate sa fie invocata si verbal in fata instantei.

C. In conditiile art 130 alin 3 CPC, necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat
prin intampinare sau daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata la
care partile sunt legal citate in fata primei instante.

D. Alin 4 al art 130 CPC prevede ca daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut
cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei. Asadar, necompetenta
teritoriala relativa poate sa fie invocata numai de catre parat, iar nu si de catre reclamant ori de catre instanta
din oficiu sau de catre procuror.

Necompetenta teritoriala alternativa nu ar putea fi incovata de intervenientul principal care are situatia
unui reclamant.
Intervenientul accesoriu nu pentru ca este ulterior momentului termenului de invocare al exceptiei.
Cel chemat in judecata nu poate pentru ca dobândește pozitia de reclamant.
Cel chemat in garantie si cel aratat ca titular al dreptului nu pot invoca necompetenta relativa intrucat
momentul intervenției este ulterior invocării exceptiei.
Paratul trebuie sa invoce necompetenta relativa prin intampinare si numai daca întâmpinarea este
obligatorie cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.

In conditiile art 131 CPC, la primul termen de judecata, cel chemat din oficiu sa verifice si sa stabileasca
daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina consemnat in
incheierea juridica temeiurile pentru care constata competenta instantei sesizate.
Daca instanta nu isi indeplineste obligatiile de verificare a competentei, hotararea va putea fi anulată in
conditiile art 145 alin 1 CPC.
In mod exceptional, in cazul in care pentru stabilirea competentei sunt necesare lamuriri sau probe
suplimentare, judecatorul va pune aceasta chestiune in discutia partilor si va acorda un singur termen in
acest sens.
Toate dispozitiile mentionate se vor aplica si in cazul sectiilor specializate ale unor instante, precum si in
cazul completelor specializate.

4
 Clasificarea exceptiei de necompetenta:

A. In functie de obiect: exceptia de procedura

B. In functie de efecte:
 exceptie dilatorie daca duce la declinarea competentei si amanarea solutionarii litigiului;
 exceptie peremptorie daca duce la respingerea cererii pentru ca este de competenta unui organ fara
activitate jurisdictionala.

C. In functie de caracterul normei incalcate:

 exceptia poate fi absoluta sau relativa

Modul de solutionare a exceptiei de necompetenta:

Atunci cand in fata instantei se pune in discutie competenta acesteia din oficiu sau la cererea partilor, ea
este obligata sa stabileasca instanta judecatoreasca competenta sau daca e cazul organul cu activitate
jurisdictionala competenta.
Sunt posibile 2 solutii:
1. Daca instanta se declara competenta, ea va trece la solutionarea pricinii - in acest caz instanta se
pronunta prin incheiere care poate fi atacata numai odata cu hotararea pronuntata in cauza
2. Daca se declara necompetenta - hotararea pe care o pronunta nu este supusa niciunei cai de atac,
dosarul urmand a fi trimis de indata instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate
jurisdictionala competenta.
Daca instanta se declara necompetenta poate sa pronunte urmatoarele solutii:
1. Declină competenta atunci cand cererea este de competenta unei alte instante judecatoresti sau altui
organ cu activitate jurisdictionala competent.
2. Respinge cererea ca inadmisibila daca este de competenta unui organ al statului fara activitate
jurisdictionala (art 132 alin 4 CPC)
3. Respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti in cazul arbitrajului ad-hoc,
declinarea competentei fiind posibila numai in cazul arbitrajului institutionalizat.
4. Respinge cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane atunci cand cererea este de
competenta unei instante din alt stat (art 132 alin4 CPC)

In cele 2 cazuri prevazute de art 132 alin 4 CPC (respingerea cererii ca inadmisibila ori ca nefiind de
competenta instantelor romane), hotararea este supusa numai recursului la instanta ierarhic superioara.

Hotararea de declinarea particularitati:

a) Dezinvesteste instanta care a pronunțat-o si investeste instanta sau organul cu activitate
jurisdictionala in favoarea careia s-a pronunțat declinarea.
b) Are autoritatea de lucru judecat deci este obligatorie, dar numai pentru instanta care se dezinvesteste,
nu si pentru instanta sau organul jurisdictional considerate a fii competente.
c) Hotărârea de declinare a competentei nu este supusa niciunei cai de atac. Nici apelului, nici
recursului, nici contestatiei in anulare sau revizuire.
d) Actele de procedura indeplinite la instanta necompetenta sunt lovite de nulitate neconditionata
de vatamare, cu exceptia probelor care raman castigate judecatii, iar instanta competenta investita cu
solutionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice (art 137 CPC sediul materiei
pentru probele care sunt administrate in fata instantei necompetente si care raman câștigate in cauza)

2. CONFLICTELE DE COMPETENTA:

5
 In conditiile art 133 CPC, exista 2 cazuri de conflicte de competenta:
1. Pozitive
2. Negative
Notiunea de instanta cu care opereaza art 133 CPC este folosit in sensul cel mai larg, el desemnand nu
numai instantele judecatoresti ci si organele cu activitate jurisdictionala din afara organelor judecătorești.

Conflictul pozitiv apare atunci cand 2 sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece
acelasi proces.
Sintagma acelasi proces trebuie inteleasa in sensul ca instantele au fost investite cu judecarea mai multor
cereri identice prin parti, obiect si cauza.
Fiecare dintre insante trebuie sa isi declare competenta respingand prin incheiere exceptia de
necompetenta, lucru posibil in cazul normelor de competenta teritoriala alternativa.
Pentru a se ivi conflict pozitiv de competenta este necesar ca toate instantele investite sa fie competente.
Daca una dintre ele este necompetenta, se va invoca exceptia de necompetenta, deci numai in cazul
respingerii exceptiei de necompetenta se pune problema existentei conflictului de competenta. Pe de alta
parte, cand toate instantele sunt investite cu cele identice ar putea fi invocata si exceptia de litispendenta.
Daca se respinge acesta exceptie poate sa apara conflictul de competenta.
Pentru a exista conflict pozitiv trebuie ca priciniile identice sa se afle in etapa judecatii in prima instanta.

Conflictul negativ de competenta apare atunci cand 2 sau mai multe instante si-au declinat reciproc
competenta de a judeca acelasi proces sau in cazul declinarilor succesive daca ultima instanta investita isi
declina la randul sau competenta in favoarea uneia dintre instantele care anterior s-au declarat necompetente.
Conditii pentru a opera conflictul negativ:
 Instantele sunt investite cu judecarea unui litigiu.
 Jurisdictiile s-au declarat necompetente si ca urmare a admiterii exceptiei de necompetenta au ....
 declinarile de competenta sunt reciproce, astfel:
A. Daca instanta A declina la instana B, iar instanta B declina la instanta C - nu exista conflict
de competenta.
B. Daca instanta A declina la B si B declina la C, iar C declina la instanta A - exista conflict de
competenta.
C. Cel putin una dintre jurisdictiei este competenta sa solutioneze pricina
Conflictul negativ apare in momentul in care cea dea doua jurisdictie isi declina competenta catre prima
jurisdictiei de la care a primit dosarul ca efect al declinarii.
Pe de alta parte, conflictul apare in momentul pronuntarii conflictului de declinare care nu este supusa
niciunei cai de atac inca de la pronuntare.
Conflictul poate sa apara si intre sectiile specializate organizate in cadrul unei instantei.
Fata de art 136 alin 4 CPC conflictul de competenta poate aparea si intre completele specializate
infiintate in cadrul aceleiasi instante.

Procedura de soluționare:
Se solutioneaza de instanta inaintea careia s-a ivit conflictul, va suspenda din oficiu judecata cauzei si va
inainte dosarul instantei competente sa solutioneaze acest conflict.
Părțile nu au dreptul de a sesiza instanta competenta sa judece conflictul. Suspendarea judecatii pana la
solutionarea conflictului este obligatorie.
Conflictul de competenta ivit intre 2 instante judecatoresti se solutioneaza de instanta imediat superioară
si comuna instantelor aflate in conflict.
Textul impune îndeplinirea cumulativa a doua conditii instanta care solutioneaza conflictul:
1. sa fie imediat superioară celor aflate in conflict si
2. sa fie instanta comuna acestora.

6
 Conflictul dintre 2 judecătorii se solutioneaza de tribunalul ierarhic superior daca ambele se afla in raza
acestuia. Daca judecătoriile se afla in raze diferite, precum si conflictul dintre o judecatorie si un tribunal din
raza aceleasi curti de apel se solutioneaza de acea curte de apel.
De asemenea, conflictul dintre 2 tribunale din raza aceleasi curti de apel.
Conflictul dintre 2 instante din raza a 2 curti de apel diferite se solutioneaza de inalta curte. Asa si
conflictul dintre 2 curti de apel.
Conflictul de competenta dintre o instanta judecatoreasca si un alt organ cu activitate jurisdictionala se
rezolva de instanta judecatoreasca ierarhic superioara celei aflate in conflict.
In cazul sectiilor conflictului dintre sectiile unei instante acesta se va solutiona de sectia instantei
ierarhic superioare corespunzatoare sectiei inaintea careia s-a ivit conflictul.
Daca la instanta superioară nu fuctioneaza o sectie cu specializarea aceleia unde s-a ivit conflictul,
rezolvarea conflictului va fi repartizata sectiei determinata prin hotararea colegiului de conducere al instantei
respective.
Nu se poate crera un conflict de competenta cu ICCJ.
Hotararea de declinare a competentei sau de stabilitea competentei pronuntata de ICCJ este obligatorie
pentru instanta de trimitete.
Atunci cand instanta suprema considera ca nu este competenta sa judece un proces si declina competenta,
instanta careia ii este trimis dosarul nu poate sa conteste solutia de declinare si sa provoace un conflict cu
ICCJ. In egala masura, daca ICCJ admite recursul si casand hotararea trimite cauza instantei pe care o
consideră competenta ori unui organ cu activitate jurisdictionala competenta, instanta investita in aceste
conditii nu mai poate sa puna in discutii competenta sa.
Instanta competenta sa judece conflictul va hotara in camera de consiliu daca citarea partilor printr-o
hotarare definitiva.
Hotararea este obligatorie pt instanta careia i se trimite dosarul.

3. PROROGAREA DE COMPETENTA:

Intervine atunci cand intanta judecatoreasca competenta sa solutioneze cererea de chemare in judecata
devine competenta in temeiul legii, al unei hotarari judecatoresti ori al convetiei partilor sa judece si cereri
care in mod obisnuit nu intra in competenta sa. Asadar, prorogarea de competenta este de 3 feluri:
1. Legala
2. Judecatoreasca
3. Conventionala

1. PROROGAREA LEGALA:
Cazuri:
 Art 112 alin 1 - cererea de chemare in judecata a mai multor parati poate fi introdusă la instanta
competenta pt oricare dintre acestia. In cazul in care printre parati sunt si obligati accesorii pentru
oricare dintre debitoriii principali.
 Art 123 alin 1 - cererile accesorii, aditionale si incidentale se judeca de instanta competenta pentru
cererea principala. Daca cererile incidentale sunt de competenta generala a instantelor judecatoresti
prorogarea legala poate sa opereze chiar daca s-ar nesocoti normele de competenta materiala sau
teritoriala exclusiva intrucat acest lucru este permis de art 123. Daca insa cererile incidentale ar fi de
competenta unui organ cu activitate jurisdictionala din afara sistemului instantelor judecatoresti,
prorogarea de competenta nu poate avea loc cu eludarea normelor de competenta generala pentru ca
nu exista un temei legal in acest sens.
 Prorogarea nu poate avea loc nici atunci cand competenta solutionarii unei cereri este prevazuta

7
printr-o norma speciala. Pentru ca norma speciala deroga de la norma generala. Prin urmare prorogarea de
competenta poate avea loc numai cu nesocotirea competentei materiale si teritoriale imperative reglementata
de Cartea 1 CPC, cu exceptia cererilor prevazute la art 120 in materie de insoleventa sau concordat. In
privinta situatiilor cand prorogarea nu este permisa chiar de art 123 alin 1.
 Daca dupa prorogarea de competenta cererea incidentala este disjunsa pentru a fi judecata separat de
cererea principala dupa disjungere, instanta nu va declina competenta in favoarea instantei care ar fi
fost competenta sa judece cererea in lipsa prorogarii de competenta si daca ar fi fost formulata pe
cale principala.
Prorogarea de competenta continuie sa produca efecte chiar si dupa disjungere.
Instanta competenta sa judece cererea principala se va pronunta si asupra apararilor si exceptiilor in afara
celor care constituie chestiuni prejudiciale si care potrivit legii sunt de competenta exclusiva a altei instante.
Textul face aplicarea regulii, judecătorul actiunii este si judecatorul exceptiei.
Aceasta regula nu se extinde si asupra chestiunilor judiciare care sunt de competenta exclusiva a unei
anumite instante si nici asupra incidentelor procedurale atunci cand sunt date prin lege in competenta unei
alte instante decat cea inaintea careia s-au ivit.
Astfel, au valoarea unor chestiuni prejudiciale urmatoarele:
 Rezolvarea actiunii penale atunci cand partea s-a adresat instantei civile cu o actiune adresată pentru
repararea pagubei
 Exceptia de neconstitutionalitate
 Interpretarea tratatelor internationale

CONEXITATEA:
Cerinte pentru a opera conexitatea:
 Exista 2 sau mai multe procese distincte intre aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti, dar al
caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura.
 Procesele sunt in curs de judecata pt ca daca o cerere a fost perimata ori s-a renuntat la judecata
ori a fost solutionata.
 Procesele se afla inaintea aceleiasi instante sau a unor instante diferite in care judecata este in
prima instanta.
Prin urmare, ceea ce intereseaza este ca in priciniile respective judecata sa se afle in aceași etapa
procesuala respectiv, in etapa judecatii in instanta.
In etapa apelului, problema reunirii dosarelor nu se pune intrucat art 475 alin 3 CPC stabileste ca
apelurile principale, incidente si provocate facute impotriva aceleiasi hotarari vor fi repartizate la acelasi
complet de judecata, iar cand apelurile au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet investit va
dispune pe cale administrativa trimiterea apelului la completul cel dintai investit.

Procedura de judecata a conexitatii

Mijlocul procesual care pune in discutie necesitatea conexarii este excepția, care este o exceptie de
procedura, dilatorie si absoluta.
Desi este absoluta, legiuitorul a impus totusi o limita in timp pana la care aceasta ar putea fi invocata. Cel
mai târziu la primul termen de judecata inaintea instantei ulterior sesizate. Nesocotirea acestui termen atrage
sancțiunea decaderii din posibilitatea reunirii si judecarii impreuna a procesului respectiv. Cu toate acestea
pt a se evita pronuntarea de hotarari contradictorii se va putea face aplicarea si se va suspenda judecarea
procesului a carui dezlegare depinde de solutia ce se va da in celalalt dosar.
Asupra exceptiei de conexitate, instanta se va pronunta prin incheiere de natura interlocutorie care poate
fi atacata numai odata cu fondul. Dosarul va fi trimis instantei mai intai investite in afara de cazul in care
reclamantul si paratul cer trimiterea lui la una dintre celalte instante.
Daca instantele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanta mai mare in grad.
In orice stare a procesului, dosare vor fi disjunse si judecate separat daca numai unu dintre ele este in
8
stare de judecata.
Daca una dintre cereri este de competenta exclusiva a unei instante conexarea se va face la acea instanta.

LITISPENDENTA:
Presupune:
 2 cereri identice prin parti obiect si cauza anticipand autoritatea de lucru judecat
 Procesele se afla pe rolul instantelor deopotriva competente
 Procesele se afla inaintea primei instante sau a instantei de apel
 Nu exista litispendenta daca una dintre cereri se afla inaintea instantei de fond, iar cealalta in
recurs. Insa, intrucat pana la ramanerea definitiva a hotararii atacate cu recurs ne aflam in prezenta unei
autorități de lucru judecat relative, in vederea definitivarii acesteia, judecata inaintea instantei de fond va
trebui sa fie suspendata obligatoriu.

Procedura de judecare a litispendentei:

Mijlocul procedural prin care se pune in discutie litispendenta este o exceptie de procedura, dilatorie si
absoluta.
Desi exceptia de litispendenta este absoluta, fata de obiectul sau nu poate sa fie invocata si in recurs.
Cand instantele sunt de acelasi grad exceptia se invoca inaintea instantei sesizate ulterior. Iar daca
exceptia se admite, dosarul va fi trimis de indata primei instante sesizate.
Cand insa instantele sunt de grad difeit, exceptia se invoca inaintea instantei de grad inferior, iar daca
exceptia se admite, dosarul va fi trimis de indata instantei de fond mai inalte in grad.
Incheierea prin care s-a solutionat litspendeta poate fi atacata numai odata cu fondul si are caracter
interlocutoriu.

2. PROROGAREA JUDECATOREASCA:
Are loc atunci cand o instanta devine competenta sa judece un proces pe care in mod normal nu il poate
judeca in temeiul unui....
Cazuri:
 Delegarea instantei art 147 CPC - intervine in urmatoarele conditii:
1. Instanta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze
2. Cauza impiedicarii o constituie imprejurari exceptionale precum: stare de razboi, calamitate
etc. Esențial este ca impiedicarea sa fie de durata, aspect care il apreciaza ICCJ.
3. Admiterea cererii de abtinere a unei judecatorii sau in caz de abtinere sau recuzare nu se
poate admite.
4. Comisia rogatorie, administrarea de dovezi - art 261 CPC. Se apeleaza la aceasta institutie
atunci cand din mijloace obiective administrarea probelor nu se poate face decat in afara
localitatii de resedinta a instantei. Aceasta urmand a fi efectuata prin comisie rogatorie de
către o instanta de acelasi grad sau mai mica in grad daca in acea localitate nu exista o
instanta de acelasi grad. Cand instanta care a primit comisia rogatorie constata ca
administrarea probei urmeaza a se face in circumscriptia altei instante va inainte pe calea
administrativă cererea de comisie rogatorie instantei competente. In acest caz prorogarea de
competenta va opera numai asupra administrarii dovezilor ce fac obiectul comisiei rogatorii,
iar nu asupra întregului proces.
5. Admiterea apelului sau recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare la o alta instanta decat
cea care a pronunta hotararea anulata ori casata, dar egala in grad cu aceasta. Art 480 alin 3
teza a 2a si art 497 si art 498 CPC.
6. Stramutarea proceselor este un incident procesual care are ca finalitate prin trimiterea
dosarului la o alta instanta inlaturarea suspiciunilor ce pot aparea in instanta inlaturarea
suspiciunilor ce pot aparea in legatura cu impartialitatea judecatorilor.

9
 Temeiurile strămutatarii sunt: banuiala legitima si siguranta publica.
Banuiala se considera legitima in cazurile in care exista indoiala cu privire la impartialitatea
judecatorilor din cauza circumstantelor procesului calitatii partilor ori unor relatii conflictuale locale.
Constituie motiv de siguranta publica imprejurarile exceptionale care presupun ca judecarea procesului
la instanta competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.
Cererea de strămutare particularitati:
 Se face in scris
 Sa cuprinda elementele prevazute de art 408 CPC
 Sa fie insotita de mijloacele probatorii adecvate procedurii
 Termene. Stramutarea se poate cere pt ambele motive in orice faza a procesului
Stramutarea pt banuiala legitima poate fi ceruta de catre partea interesata, iar cea intemeiata numai de
catre procurorul general de pe langa ICCJ. Este diferita in functie de stramutare:
1. Pt banuiala legitima apartine curtii de apel daca instanta de la care se cere stramutarea este o
judecatorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia
2. Daca se cere de la curtea de apel competenta revine ICCJ
3. Daca temeiul stramutarii este siguranta publica cererea este de competenta ICCJ

Instanta la care se depune cererea de stramutare: la instanta competenta sa o solutioneze care va instiinta
de indata instanta de la care s-a cerut stramutarea despre formularea cererii de stramutare.
Instanta competenta sa judece cererea de stramutare va putea sa solicite dosarul cauzei.

Suspendatea judecarii procesului:

La solicitarea celui interesat completul de judecata poate dispune daca este cazul suspendarea judecarii
procesului cu darea unei cautiuni in cuantum de 1000 de lei.
Pt motive temeinice, suspendarea poate fi dispusa in aceleasi conditii, dar fara citarea partilor chiar
inainte de primul termen de judecata.
Incheierea asupra suspendarii nu se motiveaza si nu este supusa niciunei cai de atac. Daca cererea de
suspendare este admisa masura suspendarii judecării procesului va fi comunicata de urgenta instantei de la
care s-a cerut stramutarea.
Instanta investita cu judecarea procesului a carui stramutare se cere ar putea sa dispună suspendarea
stramutare judecatii pana la solutionarea cererii de stramutare in conditiile art 413 alin 1 pct 1 din CPC - nu
– intrucat norma inscrisa in art 143 alin 1 CPC este o normă cu caracter special astfel incat suspendarea
solutionarii procesului in caz de stramutare poate fi dispusa numai in conditiile acestui din urma text.
In conditiile art 144 alin (1) cpc, cererea de stramutare se judeca de urgenta in Camera de Consiliu si
cu citarea partilor.
Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si este definitiva. [art. 144 alin (2)].
Felul hotararii:
Instanta se va pronunta printr-o incheiere, iar nu printr-o sentinta sau decizie intrucat instanta
solutioneaza un incident procedural aparut pe parcursul procesului fie in prima instanta, fie intr-o cale de
atac.
Hotararea este definitiva - nu poate sa fie atacata cu apel sau recurs, dar este susceptibila de
contestatie in anulare pe temeiul art 503 alin (1) cpc.
In privinta revizuirii, de principiu ea nu este admisibila, dar fiind faptul ca o conditie de
admisibilitate a revizuirii este ca aceasta sa aiba ca obiect o hotarare pronuntata asupra fondului sau care
evoca fondul, totusi, pt motivul prevazut la art. 509 pct.8, revizuirea ar putea fi admisibila.
Conform art 144 alin (3), instanta de la care s-a cerut stramutarea va fi incunostiintata de indatat
despre admiterea sau respingerea cererii de stramutare.
Efectele admiterii stramutarii:
10
 In caz de admitere a cererii de stramutate, Curtea de Apel va trimite procesul spre judecata unei alte
instante de acelasi grad din circumscriptia sa.
ICCJ va stramuta judecarea cauzei la una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad, aflate in
circumscriptia oricareia dintre curțile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla
instanta de la care se cere stramutarea.
De retinut, ca procesul poate sa fie trimis numai unei alte instante de acelasi grad cu cea de la care s-
a dispus stramutarea pt ca partile sa nu fie private de un grad de jurisdictie.
Stramutarea se poate dispune nu la orice instanta, ci numai la cele expres indicate de text.
Daca instanta investita prin stramutare este o instanta de control judiciar, iar aceasta apreciaza ca se
impune anularea sau casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare, nu va trimite cauza la o instanta din raza
celei de la care s-a dispus stramutarea pt ca altfel ar fi inlaturate efectele stramutarii, ci trimiterea va fi facuta
la o instanta din circumscriptia sa teritoriala (art 145 alin 3).
Situația actelor de procedura:
Pot art 145 alin (2), hotararea de stramutare va arata in ce masura actele indeplinite de instanta
inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate.
In cazul in care instanta de la care s-a dispus stramutarea a procedat intre timp la judecarea
procesului, hotărârea pronunțată este desfiintata de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare. drept
prin efectul admiterii cererii de stramutare.
Daca in hot prin care s-a admis stramutarea nu se face nici o mentiune referitoare la pastrarea actelor
de procedura, urmeaza ca acestea sa fie refacute in totalitate, inclusiv probele administrate pana la momentul
stramutarii.
Teza a doua a alin 2 a art 145 reglementraza desfiintarea de drept a hotararii finale pronuntate in
procesul in care s-a cerut stramutarea.
De la regula ca partea care a solicitat stramutarea nu poate sa formuleze o noua cerere au fost
recunoscute 2 exceptii:
A. Atunci cand noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute la data soluționării cererii
anterioare;
B. Noua cerere se intemeiaza pe imprejurari ivite dupa solutionarea acesteia.
Textul 146 alin 1, trebuie inteles in sensul ca vizeaza cererile facute de aceeasi parte si parte si pentru
acelasi motiv, intentia partilor neputand fi de a sanctiona si restul partilor ori chiar aceasi parte, dar care
invoca alte motive de stramutare.
Conform art 146 alin 2, cererea de stramutare a cauzei introdusa cu nerespectarea celor anterior
mentionate este inadmisibilă daca pricina se afla pe rolul aceleiasi instante.
3. Prorogarea conventionala de competenta
Intervine in temeiul acordului de vointa al partilor, lucru posibil in procesele privitoare la bunuri si la
alte drepturi de care acestea pot sa dispună inafara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva (art 126
alin 1).
Totusi, in litigiile din materia protectiei dr consumatorilor precum si in alte cazuri prevazute de lege,
partile pot conveni alegerea instantei competente numai dupa nasterea dr la despagubire. Orice conventie
contrară fiind considerata ca nescrisa.
Acordul de vointa al partilor poate sa imbrace forma unei clauze atributive de competenta, inserata in
contractul incheiat sau intr-o conventie separata, ulterioara contractului, prin care convin ca litigiul ce se va
ivi sau care s-a ivit deja intre el, in legatura cu respectivul contract, sa fie judecata de o anumită instanta, alta
decat cea competenta in mod obisnuit.

11
 Acordul de vointa al partilor poate sa fie exprimat si verbal, dar numai in fata instantei deja sesizate
pt ca textul se refera la litigii nascute, caz in care se va lua act de intelegerea partilor in incheierea de
sendinta.
Conditiile pt a opera prorogarea conventionala de competenta:
A. Partile sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
B. Consimțământul exprimat, in sensul alegerii unei anumite instante care sa judece litigiul, trebuie
sa fie liber si neviciat;
C. Conventia partilor sa fie expresa, ea neputând sa fie dedusa din tacerea partilor sau in absenta
paratului;
D. In conventie sa se determine exact instanta aleasa;
E. Instanta aleasa de parti sa nu fie necompetenta absolut.

Efectele prorogarii conventionale de competenta:

Daca partile au incheiat o conventie atributiva de competenta, iar reclamantul sesizeaza instanta
prevazuta de lege sa solutioneze cererea, nesocotind intelegerea mentionata, paratul va trebui sa invoce
exceptia de necompetenta prin intampinare sau daca intampinarea nu este oblogatorie, cel mai tarziu la
primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.
Neinvocarea exceptiei sau neinvocarea ei in termenul legal, va avea drept efect eludarea conventiei
prin care partile au ales instanta competenta, dar nu ca efect al unui acord de vointa al partilor ci ca urmare a
decaderii paratului din dreptul de a invoca competenta de ordine privata, precum: citatia, comunicarea ei,
dovada de inmanare sau procesul verbal intocmit de agentul constatator.
Daca alegerea de domiciliu este facuta in favoarea reclamantului, el poate opta in al actiona in
judecata pe parat la instanta domiciliul real al acestuia sau la instanta domiciliului ales.
Daca alegerea este in favoarea paratului, aceasta este obligatorie pt reclamant, situația fiind aceasi
atunci cand alegerea de domiciliu a fost facuta in favoarea ambelor parti.
Conventia atributiva de competenta nu este una cu caracter intuitu persone, astfel incat nu inceteaza
caracter intuitu persone, astfel incat nu inceteaza prin moartea partilor ci va produce efecte si fata de
mostenitorii acestuia.
Actele de procedura:
Reprezintă orice act, atat in sens de operatiune juridica, negotium, cat si in sens de înscris care
operează in sensul..intrumentul, facut pt declansarea procesului in cadrul si in cursul procesului civil se catre
instanta de judecata, parti si ceilalti particianti la proces, legat de activitatea procesuala a fiecaruia.
Ex: citarea partii se materializează in acte de procedura precum: citatia propriu-zisa, comunicarea
citatiei, dovada de inmanare sau procesul verbal intocmit de agentul procedural.
Clasificarea actelor de procedura:
A. In raport de persoanele sau organele de la care emana (dupa autorul actului):
- acte ale partilor: cererea de chemare in judecata, intampinare, cererea reconventionala etc;
- acte ale instantei: rezolutia de primire a cererii, hot judecatoreasca;
- acte ale auxiliarelor instantei: dovezile de comunicare ale actelor de procedura;
- acte ale altor participanti la proces: raportul de expertiza sau declarația de martori;
B. Dupa continutul lor:
- acte de procedura care contin o manifestare de vointa: cererea de chemare in judecata, cererea
vointa: cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala, intampinare, cererea de renuntare la drept;
- acte de procedura care contin o operație procedurală: somatia, dovada de inmanare a citatiei;
C. In functie de natura lor:
12
 - acte judiciare facute in fata instantei: luarea declarației de martor, luarea interogatoriului;
- acte extrajudiciare care se indeplinesc in cadrul procesului, dar in afara instantei: expertiza;
D. Dupa modul de efectuare:
- acte scrise: cererea de chemare in judecata, hotararea judecatoreasca;
- acte orale: pozitia martorilor, raspunsurile la interogatoriu, sustinerile partilor.

Conditiile pt indeplinirea actelor de procedura:

I. Actul de procedura trebuie sa imbrace forma scrisa - art 148 alin 1
Exista insa si exceptii de la aceasta regula: atunci cand legiuitorul prevede ca actul de procedura sa
poate fi facut si verbal in fata instantei.
Exemplu: declaratia de abtinere, cererea de recuzare, declaratia de reprezentate in instanta, alegerea
de competenta, cererea de renuntare la judecata etc.
O alta exceptie de la regula formei scrise este inscrisa in art 148 alin 2 cpc si vizeaza inscrisurile in
forma electronica.
II. Actul de procedura trebuie sa relateze in chiar continutul sau faptul ca au fost indeplinite
toate cerintele legii.
Aceasta regula presupune ca actul de procedura nu poate fi completat cu probe extrinseci indiferent
ca este vorba de înscrisuri, martori, prezumtii, ci trebuie sa faca dovada prin el insusi.
Prin exceptie, insa, o mentiune care ar putea lipsi din cuprinsul actului, ar putea sa fie inlocuita prin
aplicarea principiului echipolentei sau echivalenței cu alta mențiune facuta in actul respectiv si care sa
produca acelasi efect.
Cazurile de aplicare ale principiului echipolentei
Sunt de stricata interpretare si aplicare neputand fii extinse prin analogie si la alte situații in afara
celor ce urmează:
1. Art 148 alin 5, in temeiul acestui text, actul de procedura savarsit de judecator si care consta in
citirea pt parte a continutului cererii si luare consimtamantului acesteia cu privire la cerere este echivalent cu
actul de procedura reprezentat de cererea semnata.
2. Art 160 alin 1, înfățișarea partii in instanta, personal sau prin reprezentat acopera viciul de
procedura recurgând din faptul necomunicarii citatiei cu cel putin 5 zile inainte de termen.
3. Art 165 pct 2, in acest caz actul de procedura reprezentând consemnarea de catre funcționarul
reprezentând consemnarea de catre funcționarul postal ori de catre curier al refuzului postei de a primi
corespondenta este echivalentul actului de procedura, care consta in semnarea de catre parte a confirmarii de
primire.
4. Art 184 alin 2, cuprinde 2 cazuri:
- primirea sub semnatura, dupa, acest act este echipolenta cu insasi comunicarea actului de procedura
respectiv;
- cererea de comunicare a unui act de procedura echivalează cu insasi comunicarea actului de
procedura respectiv.
5. Art 241 alin 3 teza finala, echipolenta in acest caz consta in faptul ca referarul intocmit de grefier
produce efectele procesului verbal incheiat de agentul procedural.
6. Art 468 alin 2, echipolenta consta in aceea ca actul de procedura al comunicarii hot in vederea
executarii silite este echivalent acutului de procedura, echivalent hot in vederea marcarii momentului de la
care incepe sa curga termenul de apel.
7. Art 468 alin 3, actul de procedura, care este depunerea cererii de apel, înlocuiește actul de
procedura al comunicarii hotararii.
III. Actul de procedura trebuie intocmit in limba romana.
Sanctiunea nerespectatii actelor de procedura:
13
 Sanctiunea este nulitatea.
Nuliatea actelor de procedura reprezinta cea mai severa dintre actiuni si intervine in cazurile in care
nu au fost respectate conditiile prevazute de lege pt validitatea lui, lipsindu-l total sau in parte de efectele lui
firesti.
Clasificarea nulitatilor:
A. Dupa criteriul normelor juridice incalcate la efectuarea actelor:
- absolute in cazul incalcarii normelor de interes public;
- relative in cazul normelor care ocrotesc un interes privat.
B. Dupa cum exista sau nu un text de lege care sa prevada in mod expres sanctiunea nulitatii sau
dupa modul de exprimare a legiuitorului:
- exprese/explicite/textuale anume prevazute de lege;
- virtuale sau implicite ori tacite sunt cele care decurg din faptul ca la intocmirea actului de
procedura nu au fost respectate cerintele legale care stabilesc conditiile pt incheierea lui si rezulta fie prin
modul de exprimare al legiuitorului, fie din finalitatea unei dispoziții legale, fie din principiile dr procesual
civil.
Aceasta clasificare prezinta importanta intrucat, in cazul nulitatilor exprese, nulitatea se presupune
pana la proba contrara astfel incat partea care are interes sa invoce nulitatea este scutita de proba vătămării,
proba care revine partii adverse si care are interes sa mentina actul respectiv.
In schimb, in cazul nulitatilor virtuale, vatamarea nu se presupune, astfel ca partea care invoca
nulitatea trenuie sa dovedească atat vatamarea, cat si faptul ca vatamarea nu poate fi altfel înlăturată decat
prin anularea actului.
C. In functie de intinderea efectelor:
- totale cand afecteaza intreg actul de procedura;
- partiale cand intervine numai asupra unei parti prin actul de procedura.
D. Dupa cum nulitatea intervine pt nerespectarea conditiilor proprii actelor de procedura sau datorita
dependentei acelui act de procedura de un alt act de procedura invalidar:
- nulitati proprii;
- nulitati derivate.
E. Dupa cum privesc forma exterioare sau interioara a actului de procedura:
- extrinseci atunci cand eu fost incalcate conditii externe ale actului de procedură: netimbrarea
cererii, gresita compunere a instantei, publicitatea sedintei de judecata;
- intrinseci care sanctioneaza nerespectarea conditiilor proprii actelor de procedura: nesemnarea
cererii, neindicarea termenului de judecare in cuprinsul citatiei.
F. Dupa cum nulitatea implica sau nu existenta unei vatamari: vatamari:
- conditionate de existenta unei vatamari;
- neconditionate de vatamare.
Cazurile de nulitate ale actelor de procedura:
1. Nulitatea condiționată de vatamare art 175 cpc.
Acest text cere indeplinite cumulativa a urmatoarele condtitii:
A. Actul de peocedura sa nu fi fost intocmit cu ....
B. Actul de procedura sa fii produs partii o vatamare, vatamarea desemenaza un prejudiciu procesual
care poate sa rezulte, de exemplu: din amanarea nejustificata a procesului, din împiedicarea partii de asi
pregatii apărarea, prin necitarea acesteia in conditiile legale. Constatarea vatamarii este lasata la aprecierea
instantei de judecata care o poate cere din imprejurarile cauzei si din finalitatea formei procedurale
nerespectate ori poate sa ceara partii sa produca dovezi.
14
 C. Vatamarea sa nu poate fi altfel inlaturata decat prin anularea actului, de exemplu: lipsa incheierii
de dezbateri va atrage nulitatea hotărârii deoarece instanta de control judiciar nu poate verifica alcatuirea
instantei, prezenta partilor, susținerile acestora etc.
Nulitatea este o sanctiune extrema si care intervine numai atunci cand nu sunt posibile alte remedii
(art 177 alin 1). Ex: desi minuta a fost semnata de judecator, a omis sa semneze hotararea pt a se evita
judecator, a omis sa semneze hotararea pt a se evita nulitatea, hot poate sa fie semnata ulterior sau daca
dispozitivul hot nu este conform cu minuta, hot nu va fi anulata, ci dispozitivul va fi indreptat in sensul
minutei.
In toate cazurile actul de procedura nu va fi anulat, daca pana la momentul pronuntarii asupra
exceptiei de nulitate a disparul cauza acestei ( art 177 alin 3).
Ex: daca partii nu i s-a comunicat cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuia sa o achite, i se
va acorda un termen pt indeplinirea acestei obligatii, daca taxa se achita pana la termenul acordat nu va fi
admisa exceptia nulitatii.
2. Nulitatea neconditionata de vatamare art 176 cpc
In toate situatiile prevazute, nulitatea intervine prin simplul fapt al săvârșirii actului de procedura cu
nesocotirea legii. Devreme ce nulitatea este neconditionata de vatamare, adversarul celui care invoca
nulitatea nu ar putea sa solicite sa dovedeasca lipsa vatamarii.
Alte cazuri de nulitate neconditionata:
- neplata taxelor jud de timbru;
- nerespectarea termenului prohibitiv care are drept consecinta nulitatea actului de procedura
indeplinit, inainte de implinirea termenului;
- depunerea cererii de apel sau recurs direct la instanta de control judiciar.

Mijloacele de invocare a nulitatii:

In functie de momentul in care intervine, nulitatea se invoca pe cale de excepție, daca procesul este
in curs si prin mijlocirea cailor de atac respectiv, apelul, recursul, contestația in anulare, revizuire
sau contestatia la executare.

Exceptia nulitatii:
In functie de caracterul normelor incalcate poate fi absoluta sau relativa.

Absoluta poate fi invocata, potrivit art. 178 alin (1) cpc, de orice parte din proces, de judecator sau
procuror, in orice stare a judecatii cauzei, daca legea nu prevede altfel.
Din coroborarea dispozitiilor art 488 alin (2) cu art 247 alin (1), rezulta ca, exceptia nulitatii absolute
poate sa fie invocata direct in recurs numai daca vizeaza o neregularitate procedurala savarsita in apel, iar
pentru solutionarea exceptiei este suficient sa se administreze inscrisuri noi, nu si alte dovezi.
Prin urmare, nulitatea absoluta din prima instanta nu poate sa fie ridicata direct in recurs, decat daca
nu a putut fi invocata pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori, desi a fost invocata in termen, a
fost respinsă sau instanta a omis sa se pronunte asupra ei.

Exceptia relativa poate fi invocata numai de partea interesata si numai daca neregularitatea nu a fost
cauzata prin propria fapta, art. 178 alin (2) cpc.

In cond art 178 alin (3) cpc, daca legea nu prevede altfel, nulitatea relativa trebuie invocata astfel:
 Pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea judecatii, se invoca prin intampinare sau, daca
intampinarea nu e obligatorie, pana la primul termen de judecata;
 Pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatatii, la termenul la care s-a savarsit neregularitatea
sau, daca partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat urmator si inainte de a pune concluzii pe
fond.

15
 Prin sinagma "concluzii de fond" se intelege concluzii finale si nu neaparat concluzia asupra fondului
procesului, asa incat, daca procesul este finalizat in temeiul unei exceptii procesuale, textul anterior
citit ramane aplicabil.

In conditiile art. 178 alin (3), nulitatea relativa nu poate sa fie invocata direct in caile de atac. Totusi,
atunci cand cauza nulitatii a aparut la ultimul termen de judecata, iar partea nelegal citata nu a fost prezenta,
nulitatea relativa va putea fi invocata direct in apel sau in recurs, daca hotararea nu este supusa apelului.

In conditiile art. 178 alin (4), partea interesata poate renunta, expres sau tacit, la dreptul de a invoca
nulitatea relativa.
Renunțarea tacita nu trebuie confundata cu decaderea din dreptul de a invoca nulitatea relativa. Astfel,
partea renunta tacit la dreptul de a invoca nulitatea relativa atunci cand savarseste un act de procedura pe
care nu l-ar fi putut preveni daca nu ar fi invocat nulitatea.

Conform art 178 alin (5), toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja efectuate trebuie invocate
deodată, sub sactiunea decaderii partii din dreptul de a le mai invoca.

Indiferent ca vorbim de o nulitate absoluta sau relativa, actul de procedura nu va fi anulat daca pana la
momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a disparut cauza acesteia [art 177 alin (3)].

Actul de procedura prin care este solutionata exceptia nulitatii:

Instanta se pronunta prin incheiere sau prin hotarare, care poate fi sentinta sau decizie, in functie de
etapa procesuala in care se afla procesul.
Daca exceptia se respinge, instanta pronunta o incheiere, care poate fi atacata numai odata cu fondul,
ramanand incontinuare investita cu solutionarea cauzei.
Daca admite exceptia, instanta pronunta:
- fie o incheiere, atunci cand instanta ramane in continuare investita cu judecarea cauzei (admite
exceptia nulitatii raportului de expertiza etc.);
- fie o hotarare, atunci cand se dezinvesteste (necompetenta, lipsa dovezii calitatii de reprezentant
etc.).

Efectele nulitatii:
Nulitatea lipseste actul de efectele prevazute de lege, astfel:
 Actul de procedura va fi desfiintat nu de la data constatarii nulitatii, ci de la data cand a fost comisa
neregularitatea procedurala ce a generat nulitatea (desfiintarea actului este retroactiva) - art. 179 lin (1);
 Instanta dispune refacerea actului de procedura, cu respectarea tuturor conditiilor de validitate – art.
179 alin (2);
 Desfiintarea unui act de procedura atrage si desfiintarea actelor de procedura urmatoare, daca acestea
nu pot avea o existenta de sine statatoare – art. 179 alin (3);
 Nulitatea unui act de procedura nu impiedica faptul ca acesta sa produca alte efecte
juridice decat cele care decurg din natura lui proprie – art. 179 alin (4).
Ex: o cerere de chemare in judecata lovita de nulitate poate sa fie folosita ca o marturisire extrajudiciara
sau ca un inceput de dovada scrisa sau probele administrate in fata instatei necompetente nu sunt afectate de
nulitatea pentru necompetenta si ele pot fi refacute de instanta competenta numai pentru motive temeinice.

Termenele procedurale:
Reprezinta acel interval de timp inauntrul caruia trebuie indeplinit sau, dupa caz, este oprita indeplinirea
unui act de procedura.
De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege, termenul este reprezentat de data la care se
indeplineste un anumit act de proceduta (art. 180 alin (2).
Asadar, termenul procedural poate fi un interval de timp sau o data fixa.
Clasificarea termenelor:
16
 1. In functie de caracterul lor, termenele sunt:
a. imperative sau pereptorii: inauntrul carora trebuie indeplinit un act de procedura (ex:
termenul pt exercitare a caii de atac, termenul de 10 zile in care trebuie modificata sau completatata cererea
de chemare in judecata, in etapa de verificare si regularizate;
b. prohibitive sau dilatorii: inauntrul carora nu poate fi savarsit actul de procedura.

2. In functie de modul in care sunt stabilite:

a. legale, cand sunt stabilite prin lege - fixe - nu pot fi prelungite sau scurtate de instanta sau de parti,
prin exceptie, insa, durata termenului de apel poate fi prelungita cu 5 zile;
b. judecatoresti, stabilite de instanta in cursul procesului;
c. conventionale, stabilite de parti, fara interventia instantei.

3. In functie de durata lor, termenele sunt:

a. pe ani;
b. pe luni;
c. pe saptamani;
d. pe zile;
e. pe ore.

4. In functie de sanctiunea ce intervine in cazul nerespectarii lor, termenele sunt:

a. absolute, a caror nerespectare afecteaza valabilitatea actelor de procedura;
b. relative, a caror nerespectare nu afecteaza valabilitatea actelului de procedura, ci atrag cel mult
sanctiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovati de nerespectarea lor.

Calculul termenelor procedurale:

1. Termenul pe ora: incep sa curga de la ora 0 a zilei urmatoare.
2. Termenul pe zile: se intelege pe zile libere, adica nu intra in calcul nici ziua de la care incepe sa curga,
nici ziua cand se implineste.
3. Termenul pe saptamani, luni sau ani: se sfarsesc in ziua corespunzătoare din ultima saptamana, luna
sau an corespunzatoare zilei de plecare.
Ex: 12 martie termen de o luna - se împlinește pe 12 aprilie. Daca termenul incepe sa curga pe 29, 30 si
31 a lunii si se sfarseste intr-o luna care nu are aceasta zi, termenul se va socoti implinit in ultima zi a lunii
respective.
Reguli comune pentru determinarea momentului la care se socoteste ca termenul este implinit:
- Cand ultima zi cade intr-o zi nelucratoare sau cand serviciul este suspendat, termenul se prelungeste
pana in prima zi lucratoare care urmeaza [art. 181 alin (2)].
- Termenul pe zile, saptamani, luni sau ani se implineste la ora 24 a ultimei zile in care se poate indeplini
actul de procedura [art. 182 alin (1)]. .
- Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie depus la instanta, termenul se va implini la ora la
care activitatea inceteaza in acel loc, in mod legal [art. 182 alin (2)].
Recent, s-a pronuntat de catre ICCJ decizia data in dezlegarea unei chestiunii de drept nr 34/2016 prin
care: actul de procedura transmis prin fax sau posta electronica in ultima zi a termenului, care se socoteste
pe zile, dupa ora la care activitatea inceteaza la instanta, nu este socotit a fi depus in termen.
- Actul de procedura depus inauntrul termenului depus de lege, prin scrisoare recomanda sau la un
serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi facut in termen. De
asemenea, actul depus de partea interesata înăuntrul termenului la unitatea militara ori
la administratia locului de detinere unde se afla partea este considerat ca fiind facut in temen.
In aceste din urma doua cazuri, recipisa oficiului postal ori inregistrarea facuta de serviciul de curierat
rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militara ori de administratia locului de detinere, pe
actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului de catre partea interesata [art 183 alin (1), (2), (3)].
Durata termenelor procedurale:
17
 Punctul de plecare este cel de la care incepe sa curga termenul, este marcat, ca regula, de
comunicarea actelor de procedura, daca legea nu prevede altfel [potrivit art 184 alin. (1)]
Exista insa, prin exceptie, termene care incep sa curga de la alte momente decat cel al comunicarii,
precum:
 Momentul pronuntarii hotararii: in cazul perimarii;
 Momentul incuviintarii probei;
 Numirea expertului;
 Stabilirea pretului imobilului;
 Ziua cand s-a depus înscrisuri in cazul revizuirii.
Pe de alta parte, punctul de implinire este acela in care se realizeaza efectul termenului, ceea ce
inseamna ca:
- in cazul termenelor imperative, actul de procedura nu mai poate fi savarsit;
- in cazul termenelor prohibitive, se naste dreptul de a savarsi un anumit act de procedura.

Ca regula, intre punctul de plecare si punctul de implinire, termenele curg continuu, fara posibilitatea de
a fi intrerupte sau suspendate.
Prin exceptie, termenele pot fi intrerupte in cazul:
 lipsei calitatii de exercitiu;
 moartea uneia dintre parti;
 moartea reprezentantului partii;
 in cazul perimarii, prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecatii procesului;
 in conditiile art. 13 alin (3) din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila arata
ca, prin introducerea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar, termenul pentru exercitarea cailor de
atac se intrerupe o singura data, daca solicitantul depune in termen de cel mult 10 zile inscrisurile
doveditoare;
Ca efect al intreruperii, va incepe sa curga un nou termen, fara a se lua in calcul timpul scurs inainte de
intrerupere.
Ca efect al suspendarii, termenul de procedura se suspenda in cazurile prevazute la art 418, caz in care,
cursul termenului se reia din punctul unde s-a oprit, luandu-se in calcul si timpul scurs anterior suspendarii -
o alta exceptie de la faptul ca termenul procedural curge continuu

Sanctiunea pt nerespectarea conditiilor privitoare la termenele procedurale:

Decaderea – conform art 185 alin (1), este sanctiunea procedurala care consta in pierderea dreptului de a
savarsi un act de procedura daca nu a fost respectat termenul imperativ prevazut de lege sau acordat de
judecator.
Decaderea nu intervine in caz de nerespectare a oricarui termen procedural intrucat din prevederile art
185 alin (1) este vorba doar de un termen imperativ.

Conditiile decaderii:
1. Decaderea nu opereaza de drept ci ea trebuie sa fie constata de instanta astfel:
 daca s-a incalcat o norma imperativa - decaderea poate fi invocata de oricare dintre parti, procuror
sau instanta din oficiu;
 daca norma are caracter dispozitiv – decaderea poate fi invocata numai de partea interesata si numai
daca neregularitatea nu a fost cauzata prin propria sa fapta.
2. Decaderea pt nesocotirea unei norme de ordine publica poate fi invocata in orice moment al
procesului, daca legea nu prevede altfel.
In schimb, daca norma este dispozitiva, decaderea trebuie invocata numai la termenul la care s-a savarsit
neregularitatea sau, daca partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat urmator si inainte de a
pune concluzii pe fond. In caz contrar, partea va fi decăzuta din dreptul de a invoca decaderea.

18
 3. Din punct de vedere al mijloacelor prin intermediul carora poate fi invocata decaderea, daca procesul
este in curs, decaderea se invoca pe cale de exceptie, diferit dupa cum norma nesocotita este absoluta sau
relativa.
Daca s-a pronunta o hotărâre de prima instanta, decaderea poate fi invocata pe calea apelului, cu
precizarea ca daca norma are caracter de ordine privata, decaderea poate fi valorificata numai daca a fost
invocat in termen in fata primei instante si acesta a omis sa se pronunte asupra ei sau a respins-o.
Daca s-a pronuntat o hotarare definitiva, decaderea poate fi invocata pe calea recursului, putand fi
valorificata in aceleasi conditii ca si in apel.

Cazurile in care intervine decaderea:

1. Cand legiuitorul a stabilit un termen fix pentru savarsirea unui act de procedura sau pentru
exercitarea unui drept, iar partea lasa sa expire acest termen fara sa savarseasa actul de procedura;
2. Cand legea procesuala a stabilit ca exercitarea unui drept trebuie sa se faca intr-o anumita etapa a
procesului sau intr-un anumit moment procesual, iar partea nu a respectat aceasta cerinta;
3. Cand legea procesuala a stabilit o anumita ordine in efectuarea actelor de procedura, pe care partea
nu a respectat-o;
4. Cand judecătorul a stabilit un termen fix pana la care partea trebuie sa indeplineasca un act de
procedura, iar partea lasa se se expire termenul fara sa se indeplineasca actul de procedura respectiv.

Cazurile cand nu intervine decaderea:

1. Atunci cand nu a fost constata de instanta;
2. Cand partea in drept a se prevala de sanctiune, renunta la invocarea depasirii termenului legal.
Renunțarea poate fi facuta de o persoana cu capacitate deplina de exercitiu si privitor la un termen
reglementat de norme dispozitive;
3. Daca decaderea priveste pe una din partile legate printr-un raport de solidaritate sau indivizibilitate,
cu conditia ca cel putin una dintre celelalte parti sa fi savarsit actul de procedura in termen;
4. Cand decaderea se acopera potrivit legii;
5. Cand partea interesata a fost impiedicata din motive temeinic justificate sa indeplineasca actul de
procedura in termen si s-a admis cererea de repunere in termen.

Efectele decaderii:
 Pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat in termen;
 Actul de procedura savarsit peste termen este lovit de nulitate;
 Decaderea nu afecteaza dreptul subiectiv civil, dar indirect poate duce la pierderea unei componente
a lui si anume, dreptul de a obtine condamnarea paratului.
 Decaderea lipseste actul de procedura de efecte in ceea ce priveste functia sa procedurala, daca actul
de procedura contine manifestari de vointa, declaratii, manifestari de fapt, ele isi vor produce efecte.

Repunerea in termen, conditii:

1. Partea care nu a savarsit actul de procedura inauntrul termenului legal sau judecatoresc imperativ
trebuie sa faca dovada ca a fost impiedicat din motive temeinic justificate, care s-au produs inainte de
implinirea termenului. „Motivele temeinic justificate” exclud orice culpa a partii care nu a savarsit actul de
procedura in termen;
2. Imprejurarea ce a impiedicat partea sa isi exercite dreptul procedural sa se fi produs inainte de
implinirea termenului legal sau judecatoresc imperativ;
3. Partea sa formuleze cerere de repunere in termen si totodata sa efectueze actul de procedura pe care
nu l-a indeplinit in termenul legal, in termen de cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii.
Asupra cererii de repunere in termen instanta se va pronunta printr-o:
- Incheiere, atunci cand s-a cerut repunerea in temen in legatura cu un act de procedura care trebuia
indeplinit pe parcursul judecatii, deci inainte de pronuntarea unei hotarari, indiferent dupa cum judecata este
in prima instanta sau intr-o cale de atac;
- Incheiere, atunci cand s-a cerut repunerea in temenul de exercitate a unei cai de atac si cererea este
admisa fara ca la acel termen sa se judece si calea de atac;
19
 - Decizie, daca s-a cerut repunerea in termen printr-o cale de atac si cererea a fost admisa,
la acelasi termen se judeca si fondul de atac.

20
 Vol 2. 1. Sesizarea instantei de judecata:
Reguli generale privind cererile in justitie:
Exista 2 feluri de proceduri: contencioasa si necontencioasa.
Contencioasa existenta unui diferend intre parti ce trebuie sa fie transat de instanta.
Necontencioasa este straina de vreo contrarietate de interese intre parti.

a. Forma cererilor si elementele pe care acestea trebuie sa le cuprinda, conditii generale:

I. Potrivit art 148 alin (1) cpc, regula o reprezinta, forma scrisa a cererilor.
Exista si 2 exceptii:
1. Forma orala - 148 alin (4);
2. Forma inscrisurile in forma electronica - 148 alin (2).

II. In ipoteza in care din orice motiv cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili identitatea partii
prin unul dintre mijloacele prevazute de lege, ii va citi continutul cererii si ii va lua consimtamantul cu
privire la aceasta. Despre toate acestea se va face mentiune in incheierea de sedinta (148 alin 5).

III. Cererile adresate instanelor judecatoresti se timbreaza, daca legea nu prevede altfel [148 alin
(6)]. Sediul materiei cu privire la taxele jud de timbru este OUG 80/2013.

b. Numarul de exemplare:
Cand cererea urmeaza a fi comunicata, ea se va face in atatea exemplare cate sunt necesare pt
comunicare, in afara de cazurile in care partile au un reprezentant comun sau partea figureaza in mai multe
calitati juridice, cand cererea se va face intr-un singur exemplar. In toate cazurile insa este necesar si un
exemplar pt instanta.
Daca aceasta obligatie nu este indeplinita, instanta va putea indeplini din oficiu sau va pune in sarcina
oricareia dintre parti indeplinirea acestei obligatii pe cheltuiala părții care avea această obligatie.
Copiile de pe cerere nu se certifica pt conformitate cu originalul, asemenea obligatie fiind reglementata
de art 150 alin (2) numai pt inscrisurile probatorii.

c. Certificarea copiilor de pe inscrisuri:

Copiiile de pe înscrisuri vor fi certificate de catre parte pt conformitate cu originalul [art 150 alin (2)].
Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, ele se depun in original, insotite de traducerea lor
legalizata, realizata de un traducator autorizat. Daca nu exista un traducator se pot folosi traducerile realizate
de persoane de incredere, cunoscatoare ale respectivei limbi [art 150 alin (4)].

d. Cererea formulata prin reprezentant:

Cand cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura in original sau in copie legalizata.
Avocatul si consilierul juridic vor depune imputernicirea lor, potrivit legii.
Reprezentantul legal va alatura la cerere o copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale:
certificat de nastere al copilului, respectiv copia actului de identitate, etc.
Reprezentanții persoane juridice de drept privat: administratorul, presedintele etc. Ei vor depune, in
copie, un extras din registrul public unde este mentionata imputernicirea lor.
Organul de conducere sau reprezentantul unei asociatii, societati sau entitati fara pers juridica, infiintata
potrivit legii, va anexa in copie legalizata, extrasul din actul care atesta dreptul sau de reprezentare in
justitie.

e. Cererea gresit denumita:

Cererea de chemare in judecata sau pt exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o
denumire gresita.
Decizia in recurs in interesul legii nr 19/2016.
Procedurile prealabile sesizarii instantei:

21
 Procedura prealabila reprezinta o conditie de exercitiu a actiunii civile, alaturi de cele enumerate de art.
32 cpc. Dovada parcurgerii procedurii prealabile trebuie alaturata cererii de chemare in judecata.
Intrucat, in conditiile art. 200 alin (1) cpc, completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica daca
cererea de chemare in judecata este de competenta sa si verifica daca aceasta indeplineste cerintele
prevazute la art. 194-197, inseamna ca, pentru lipsa dovezii indeplinirii procedurii prealabile, nu se va
proceda in sensul aratat la art. 200 alin (3).
Lipsa procedurii prealabile nu formeaza un element de regularizare a cereriii de chemare in judecata.
Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare,
sub sanctiunea decaderii.
Mijlocul procedural de invocare a lipsei procedurii prealabile este exceptia, exceptie de fond
peremptorie/derimanta si relativa.

In conditiile art. 193 alin (3), la sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va
depune o incheiere emisa de notarul public cu privire la identificarea evidentelor succesorale prevazute de
codul civil. In acest caz, neindeplinirea va fi invocata de instanta, fin oficiu sau de catre parat.
Efectuarea verificarilor ceruta de text este obligatorie numai daca reclamantul investeste instanta cu o
cerere privind dezbaterea succesorala, iar nu orice alt litigiu care are ca temei succesiunea: anularea
certificatului de mostenitor etc.
Avand in vedere optiunea legiuitorului de a include parcurgerea acestor verificari in textul care
reglementeaza procedurile prealabile urmeaza a socoti ca aceste modificari au valoarea unor proceduri
prealabile.
Procedurile prealabile:
 Procedura prevazuta de contenciosul administrativ 554/2004;
 Somatia in procedura ordonantei de plata art 1.015 alin (1) cpc.

Cererea de chemare in judecata: art 194-204 cpc

Este actul de procedura prin care reclamantul investeste instanta civila cu solutionarea unei pretentii. Are
natura juridica de cerere principala.

Cuprinsul cererii este prevazut in art 194 cpc:

a. Numele si prenumele partilor sau denumirea lor in cazul persoanei juridice; domiciliul
sau resendita sau sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric persoanl sau, dupa caz,
codul unic de intregistrare ori codul de identitficare fiscala, numar de inmatriculare in registrul comertului
sau de inscriere in registrul de persoane juridice si contul bancar al reclamantului, precum si ale paratului,
daca partile poseda ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare si in masura in care sunt recunoscute de
reclamant.
Daca reclamatul locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania unde urmeaza sa i se faca
toate comunicările privind procesul.
Locuinta:
Legea procesuala pune pe acelasi plan domiciliul cu resedinta partilor.
Optiunea legiuitorului se justifica prin aceea ca, ceea ce intereseaza in procesul civil nu este neaparat
domiciliul, ci locul unde partea locuieste efectiv pentru a-i fi facute toate comunicarile in legatura cu
procesul.
Domiciliul mentionat in cererea de chemare in judecata poate fi cel real sau cel ales, in conditiile art 158
cpc, adica cu aratarea pesoanei insarcinate cu primirea actelor de procedura.
Cand reclamantul invedereaza instantei ca, desi, a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a reusit sa afle
domiciliul paratului sau un alt loc unde ar putea sa fie citat potrivit legii, instanta va putea încuviința citarea
prin publicitate.

Identificarea partilor prin atributele aratate, prezinta importanta sub mai multe aspecte, precum:

22
 - Prezintă importanta pt stabilirea limitelor cadrului procesual cu privire la parti;
- Se va verifica daca la data sesizarii instantei, reclamantul si paratul aveau capacitate procesuala si
calitate procesuala;
- Combinat cu obiectul cererii, domiciliul/sediul, acest element este important in determinarea
competentei teritoriale;
- Se stabileste locul unde se va face comunicarea actelor de procedura;
- Se apreciaza identitatea de parti de analiza autorității de lucru judecat.

b. Reclamantul trebuie sa arate in cerere numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta partea in
proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat numele, prenumele si sediul profesional.
Dovada calitatii de reprezentant facuta in cond art 151 se va atasa la cerere.
Aceste elemente prezinta importanta deoarece in lipsa lui, reclamantul va fi considerat ca actioneaza in
nume propriu si, intrucat el nu este titularul dreptului dedus judecatii, cererea de chemare in judecata va fi
respinsa ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala.

c. Obiectul cererii si valoare lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand acesta este evaluabil in bani,
precum si modul de calcul al acestei valori cu indicarea inscrisurilor corespunzatoare.
Pt imobile se aplica disp art 104 adica, la imobile trebuie sa indicam valoarea impozabila si daca nu e
stabilita se merge pe valoarea indicata de reclamant.
Pt identificarea imobilelor, reclamantul trebuie sa arate localitatea si judetul, strada si numarul, precum
si, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul cadastral si topografic,
dupa caz. La cererea de chemare in judecata se va anexa extrasul de carte funciara, cu aratarea titularului
inscris in cartea funciara , eliberat de biroul de cadastru si publicitate imobiliara in raza caruia este situat
imobilul, iar daca imobilul nu este inscris in cartea funciara, se va anexa un certificat emis de acelasi birou,
care atesta acest fapt.
Evaluare facuta de reclamant poate sa fie constatata de parat sau de catre instanta, caz in care valoarea se
va stabili dupa inscrisurile prezentate si stabilite de parti.

Obiectul trebuie sa fie:

- licit;
- posibil;
- determinat sau, ce putin, determinabil.
Obiectul initial al cererii de chemare in judecata poate fi modificat de reclamant in conditiile art 204 alin
(1) si (3) Cpc.
Obiectul cererii prezinta importanta pentru ca:
- fixeaza limitele cadrului procesual unde se va desfasura judecata;
- determinarea competentei;
- este analizata atunci cand se invoca litispendenta, conexitatea si autoritatea de lucru judecat.
Pe de alta parte valoare cererii obiectului este importanta pentru ca:
- determina competenta in functie de criteriul valorii obiectului cererii;
- determina un anumit cuantum al taxelor judiciare de timbru;
- determina admisibilitatea unor mijloace de probă.

d. Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea:

Motivele de fapt reprezinta imprejurarile de fapt care l-au determinat pe reclamant sa apeleze la
concursul instantei.
Motivele de drept reprezinta temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic litigios.
Acest element prezinta importanța pentru ca:
- alaturi de obiect, contribuie la determinarea calitatii procesuala a partilor;
- intereseaza in problema litispendentei, complexitatii si autoritatii de lucru judecat.

23
 e. Aratarea dovezilor pe care se spijina capetele de cerere:
Este necesar pentru ca paratul sa nu fie surprins si sa isi poata face apararea in deplina cunostiinta de
cauza.

f. Semnătura:
Reclamatul isi asuma atat intentia de declansare a procedurii judiciare, cat si continutul cererii.
Semnatura trebuie sa fie olografa, nefiind suficient ca numele partii sa fie doar dactilografiat.
Cererea de chemare in judecata semnata de o alta persoana, care nu a fost imputernicita in acest sens,
poate sa fie ratificarea de catre reclamant. Daca reclamatul pretinde ca nu a semnat cererea si nici nu a dat
mandat unei alte persoane, se va putea face o verificare de scripte.
Sanctiunea pentru lipsa elementelor cererii de chemare in judecata:
Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele prenumele sau denumirea oricareia dintre parti,
obiectul cererii, motivele de fapt ori semnatura partii ori a reprezentantului acesteia este nula [art196 alin
(1)].
Intrucat legiuitorul a fost preocupat numai de stabilirea expresa a sanctiunii pentru lipsa acestor
elemente, rezulta ca acesteste elemente trebuie considerate a fi esentiale pentru cererea de chemare in
judecata. Celelalte elemente sunt considerate elemente neesentiale.

Lipsa elementelor esentiale:

Constatand, la depunerea cererii de chemare in judecata, ca lipsesc elementele esentiale, in aplicarea
dispozitiilor art 200, judecatorul va impune regularizarea cererii, sub sanctiunea anularii acesteia.
Sanctiunea nulitatii este expres prevazuta de art 196 alin (1), nulitatea fiind expresa, ceea ce inseamna ca
vatamarea este prezumata.
Cu toate acestea, lipsa semnaturii se poatea acoperi in tot cursul judecatii in fata primei instante. Daca se
invoca lipsa de semnatura, reclamatul care lipseste la acel termen va trebui sa semneze cererea cel tarziu la
urmatorul termen fiind instiintat in acest sens prin citatie, iar daca este prezent in instanta, acesta va trebui sa
semneze chiar in sedinta in care a fost invocata nulitatea.
Sanctiunea prevazuta de art 196 este incidenta atunci cand nu este semnat exemplarul cererii de chemare
de judecata de la dosarul instantei.

Lipsa elementelor neesentiale:

Imprejurarea ca elementele neesentiale ale cererii de chemare in judecata nu sunt prevazute expres sub
pedeapsa nulitatii nu inseamna ca in lipsa lor nu poate interveni nulitatea, daca nu este prevazuta, in mod
expres, o alta sanctiune.
Nulitatea, in acest caz, este conditionata de dovedirea vatamarii, care nu ar putea fi inlaturata decat prin
desfiintarea actului.
Inregistrarea si verificarea cererii:
Reguli de inregistrare:
Cererea de chemare in judecata, depusa personal sau prin reprezentant, sosita prin posta, curier, fax sau
scanata si transmisa prin posta electronica ori prin inscris in forma electronica, se inregistreaza si primeste
data certa prin aplicarea stampilei de intrare.
Cererea se face in atatea exemplare pt cate parti cu interese contrare sunt, plus un exemplar pt instanta.
Dupa inregistrare, cererea si inscrisurile care o însotesc, se predau președintelui instantei sau persoanei
desemnate de acesta, care va lua de indata masuri in vederea stabilirii in mod aleatoriu a completului de
judecata.
Completul careia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de indata, daca cererea de chemare in judecata
este de competenta sa si daca aceasta indeplineste cerintele prevazute la art 194-197.
In cazul in care cauza nu este de competenta sa, completul caruia i-a fost repartizata cererea dispune,
prin incheiere data fara citarea partilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, dupa caz,
sectiei specializate competente, din cadrul instantei sesizate.

24
 Cand cererea nu indeplineste conditiile de la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica in scris
lipsurile, cu mentiunea ca, in cel mult 10 zile de la primirea comunicarii trebuie, sa faca completarile sau
modificarile dispuse, sub sanctiunea anularii cererii.
Termenul acordat pt modificarea sau completarea cereri nu este un termen de judecata, ci unul
administrativ, de aceea, comunicarea lipsurilor se face printr-o adresa, si nu prin citatie.

Daca obligatiile privind compunerea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut la
alin (3), prin incheiere, data in camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
Daca obligatia a fost indeplinita pana la momentul in care completul verifica indeplinirea acestora, nu se
va mai dispune anularea fata de art. 177 alin (3). Pentru acordarea incheierii de anulare a cererii de chemare
in judecata, reclamantul nu trebuie sa fie citat.
Impotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, cu motivarea de
revenire asupra masurii anularii.
Cererea de reexaminare se face in termen de 15 zile de la comunicarea incheierii. Se solutioneaza in
Camera de Consiliul, prin incheiere definitiva data cu citarea reclamantului, de catre un alt complet al
instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie. Acest complet va putea reveni asupra masurii
anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca neregularitatile au fost înlăturate in termenul acordat.
In caz de admitere a cererii, cauze se trimite completului initial investit.
Reprezentarea judiciara a partilor in caz de coparticipare procesuale:
In procesele unde sunt mai multi reclamanti sau parati, judecatorul tinand, cont de numarul mare al
acestora, de necesitatea asigurarii desfasurarii normale a judecatii, va putea dispune, prin rezolutie,
reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedura numai pe
numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.
Dovada mandatului va fi depusa de catre reclamanti in termenul de 10 zile pentru modificarea sau
completarea cererii, iar de catre parati odata cu intampinarea.
Daca partile nu isi aleg un mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei mandatarului, judecatorul va
numi, prin incheiere, un curator special.
In conditiile art. 158 alin (3), care va asigura reprezentarea reclamantilor sau paratilor. Curatorul este
numit din randul avocatilor desemnati in acest scop de catre barou. El avand drepturile si obligatiile unui
reprezentant legal.

Fixarea primului termen de judecata:

Judecatorul de indata ce constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pt cererea de chemare in
judecata, dispune, prin rezolutie, comunicarea catre parat, punandu-i acestuia in vedere sa formuleze
intampinare, sub sanctiunea prevazuta de lege care va fi indicată expres, in termen de 25 de zile de la
comunicarea cererii.
Intampinarea se comunica de indata reclamatului, care este obligat sa trimita raspuns la intampinare, in
termen de 10 zile de la comunicarea intampinarii.
Paratul va lua la cunostiinta de raspunsul la intampinare de la dosarul cauzei.
In termen de 3 zile de la raspunsul la intampinare, judecatorul stabileste prin rezolutie primul termen de
judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluției, dispunând citatea partilor.
Daca paratul domiciliaza in strainatate, judecatorul va fixa un termen mai indelungat, rezonabil, in raport
de imprejurarile cauzei.
Daca paratul nu a depus intampinare sau, dupa caz, reclamantul nu a comunicat raspuns la intampinare,
la data expirarii termenului corespunzator, judecatorul fizeaza prin rezolurie primul termen de judecata.
Primul termen de judecata nu poate fi dat in cunostinta reclamantului pt ca termenul este stabilit
numai dupa depunerea intampinarii si raspunsului la intampinare.
Stabilirea termenului este si stabilirea orei de infatisare.
Nerespectareaa orei de infatisare va afecta valabilitatea actelor de procedura savarsite la termen numai in
masura in care se va proba vatamarea procesuala suferita de parte din acest motiv.

25
 Judecatorul poate lua masuri pt pregatirea judecatii:
Art 203 prevede ca, sub rezerva dezbaterii la primului termen de judecata, daca s-a solicitat prin cerere,
va putea dispune citarea paratului la interogatoriu la primul termen de judecata, precum si alte masuri pt
administrarea probelor, orice alte masuri pt desfasurarea procesului, va putea incuviinta masuri asiguratorii
ori masuri pt asigurarea probelor
Efectele formularii cererii de chemare in judecata:
1. Investeste instanta cu judecata procesului;
2. Determina cadrul procesual cu privire la parti si obiect;
3. In cazul competentei teritoriale alternative, introducerea cereii de chemare in judecata semnifica
alegerea facuta de reclamant pt una dintre instantele deopotriva competente;
4. Dreptul ce se valorifica prin cerere devine litigios si poate forma obiect al cesiunii;
5. Daca cererea prin care se valorifica un drept strict personal nu poate fi introdusa decat de titularul
dreptului, in anumite cazuri prevazute de lege, ea poate fi introdusa de mostenitori;
6. Opereaza punerea in intarziere a paratului astfel incat:
a) in cazul actiunilor reale paratul va fi considerat de rea-credinta si va datora fructe din momentul
introducerii cererii
b) Daca cererea are ca obiect obligatia de a da un bun individual determinat, va suporta riscul pieirii
fortuite a bunului
c) Daca reclamantul pretinde o suma de bani care inainte nu era purtatore de dobanzi, din momentul
introducereii cererii vor curge dobanzile;
7. Introducerea cererii de chemare in judecata, chiar la o jurisdictie necompetenta, intrerupe prescriptia
dreptului la actiune.

Modificarea cererii de chemare in judecata - art 204 cpc:

Reclamantul poate sa-si modifice cererea si sa propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii, numai pana la
primul termen la care acesta este legal citat.
In acest caz, instanta dispune amânarea pricinii si comunicarea cererii modificate paratului, in vederea
formulării intampinarii, care, sub sanctiunea decaderii, va fi depusa cu cel putin 10 zile inaintea termenului
fixat, urmand a fi cercetata de reclamant la dosarul cauzei.
Imprejurarea ca art. 204 alin. (1), stabileste faptul ca cererea de chemare in judecata poate sa fie modificată
pana la primul termen la care reclamantul este legal citat trebuie inteleasa in sensul ca vizeaza limita
maxima in timp pana la care ar putea fi facuta modificarea cererii fara acordul expres al paratului.
Cererea modificatoare, aditionala, va fi comunicată paratului chiar din etapa de regularizare a cererii, iar
nu dupa fixarea primului termen de judecata si i se va pune in vedere paratului sa depuna intampinare la
cererea modificatoare in termen de 25 de zile de la primirea ei.
Cat priveste termenul de 15 zile de depunere a intampinarii la cererea modificatoare, acesta este aplicabil
numai in cazul in care cererea de chemare in judecata este modificata dupa primul termen de judecata.
Codul stabileste un termen fix pana la care poate fi facuta modificarea cererii, si anume, primul termen de
judecata la care reclamantul este legal citat, iar nu si paratul. Solutia este fireasca intrucat pt admisibilitatea
modificarii cererii, pana la acest moment temporal, nu este necesar acordul paratului.
Modificarea cererii de chemare in judecata peste acest termen poate avea loc numai cu acordul expres al
tuturor partilor [art 204 alin. (3)].
Intrucat textul nu vorbeste de acordul paratului, ci de acordul tuturor partilor, inseamna ca este necesar si
acordul intervenientilor daca acestia exista. Cu alte cuvinte, este nevoie de acordul acelor parti care ar fi
nevoite sa-si refaca cererile ori sa-si reconsidere apararile fata de noul continut al cererii de chemare in
judecata.
Acordul cerut de lege nu trebuie sa fie dedus din tacerea partilor sau din absenta lor, ci trebuie sa fie
exprimat in mod expres, fie prin cererea scrisa, fie verbal in fata instantei.

26
Daca partile nu sunt prezente la termenul la care se face cererea modificatoare, instanta va amana judecata si
va comunica cererea modificatoare punand in vedere partilor sa-si exprime acordul.
Cu privire la termen, pentru a nu fi private de un grad de jurisdictie, reclamantul isi poate modifica cererea
numai in fata primei instante, nu si in caile de atac.
Privitor la momentul procesului in prima instanta pana la care poate sa fie modificată cererea, acesta este
reprezentat de momentul finalizarii cercetarii procesului, astfel cum prevede art 392 cpc.
Cererea modificata in termen se comunică numai paratului, iar nu si intervenientilor, întrucât la primul
termen de judecata la care reclamantul este legal citit, instanta nu a discutat admisibilitatea in principiu a
eventualelor cereri de interventie, astfel incat tertul nu a devenit parte in proces.
Daca modificarea cererii s-a facut peste termen, atunci cererea modificatoare se va comunica nu doar
paratului, ci si celorlalte parti.
Cererea de chemare in judecata nu se va considera modificata si nu se va considera ca s-a dat termen, ci se
va trece in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in sedinta, atunci cand:
1. Se indreaptă greselile materiale din cuprinsul cererii;
2. Reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului cererii;
3. Se solicita contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit in cursul procesului;
4. Se inlocuieste o cererea in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau invers, atunci cand
cererea in constatare este admisibila.
Daca paratul nu este prezent la termenul la care reclamantul face precizarile anterioare, nu este necesar sa i
se comunice copie de pe cerere, totusi, daca procesul este in stare de judecata si paratul lipseste, instanta va
dispune amanarea cauzei si comunicarea cererii precizatoare catre parat sau daca precizarile au
fost facute in sedinta, comunicarea încheierii de sedinta, in care s-au consemnat precizarile reclamantului.

Intampinarea art 205-208 cpc:

Este actul de procedura prin care sunt formulate aparari fata de cererea de chemare in judecata. Aparari de
fond si procesuale.
Cuprinsul intampinarii:
1. Numele si prenumele paratului; codul numeric personal; domiciliul sau resedinta paratului sau
sediul; codul unic de inregistrare; codul de inregistrare in registrul comertului sau codul de inscrire in
registrul persoanelor juridice; contul bancar, daca reclamantul nu le-a indicat in cererea de chemare
in judecata.
Daca paratul locuieste in strainatate, acesta va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa
se faca toate comunicarile in legatura cu procesul.
2. Exceptiile procesuale pe care paratul le invoca fata de cererea reclamantului. Textul are in vedere
ambele forme de exceptii: de procedura si de fond.
De exemplu: PRESCRIPTIA - art. 2.513 C. civ. arata ca prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta,
prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal
citate.
3. Raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de drept ale cererii. Prin acest raspuns, paratul
se apara in fond.
De exemplu:
 paratul se apara invocand faptul ca a executat obligatia, in tot sau in parte;
 invoca compensatia legala;
 exceptia neexecutarii contractului (aparare de fond);
 simulatia titlului invocat de catre reclamant.
Daca paratul invoca prin intampinare nulitatea actului juridic ce constituie temeiul juridic al cererii
reclamantului, in lipsa unei cereri reconventionale avand un asemenea obiect instanta nu poate sa constate
nulitatea unui contract, iar daca constata ca apararea paratului este intemeiata, poate sa respinga cererea de
chemare in judecata ca nefondata, fara insa sa pronunte nulitatea contractului.

27
 4. Trebuie sa cuprinda dovezile cu care se apara paratul impotriva fiecarui capat din cerere. Dispozitiile
art 194 lit e. fiind aplicabile. (PROBE)
5. Semnatura.
Daca intampinarea nu e semnata, aceasta va fi anulata in conditiile art 175 alin. (1) cpc. Insa si pt lipsa altor
elemente ale intampinarii poate interveni nulitatea potrivit art 175 alin. (1) - Nulitate conditionata de
producerea unei vatamari.
Procedura intampinarii:
Caracterul obligatoriu al intampinarii:
Intampinarea este obligatorie, in afara de cazul in care legea prevede in mod expres altfel.
Intampinarea este obligatorie in:
 etapa judecatii in prima instanta;
 apel;
 recurs;
 contestatie in anulare;
 revizuire;
 actiune in anulare a hotararii arbitrale
Numai prin exceptie, si in cazurile anume prevazute de lege, intampinarea nu este obligatorie
De exemplu:
 impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie;
 in procedura de asigurare a dovezilor;
 in procedura ordonantei presedintiale;
 in procedura de evacuare.
Termenul de depunere a intampinarii:
Cand intampinarea este obligatorie, ea trebuie depusa in termenul prevazut de art 201 alin. (1) cpc, respectiv
in 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata.
Sanctiunea nedepunerii intampinarii:
Nedepunerea intampinarii la termen, atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a
invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel.
Prin instituirea sanctiunii decaderii paratului, nu s-a urmarit doar ocrotirea reclamantului, ci si
asigurarea desfasurarii procesului in bune conditii, prin disciplinarea partilor, sanctiunea decaderii putand fi
invocata nu numai de reclamant, ci si de instanta.
In procedura ordonantei de plata, nedepunerea intampinarii poate avea si semnificatia recunoașterii
pretentiilor reclamantului [art 1.019 alin (3) cpc].
Decaderea intervine in urmatoarele situatii:
a. cand paratul nu depunde deloc intampinare;
b. cand paratul depune intampinare, dar nu respecta termenul fixat de lege in acest sens.
c. cand paratul depune intampinare, dar nu solicita probe in combaterea cererii de chemare in judecata
sau nu invoca exceptii procesuale relative.
Ar putea totuși reclamatul sa fie de acord ca paratul sa solicite administrarea de probe si sa se inlature astfel
sancțiunea decaderii? Raspunsul este afirmativ, intrucat, judecatorul in aplicarea prevederilor art. 22 alin (2)
cpc trebuie sa staruie pt aflarea adevarului, astfel incat, nesocotirea acordului partilor pt inlaturarea decaderii
ar reprezenta un formalism excesiv si ar putea impiedica asupra corectei solutionari a cauzei.
Totusi partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea sa se apere, discutand in fapt si in drept
temeinicia sustinerii dovezilor si apararilor partilor potrivnice.
Comunicarea intampinarii:
Se comunica reclamantului, daca legea nu prevede altfel. Reclamantul este obligat sa depuna raspuns la
intampinare in termen de 10 zile de la comunicare. Paratul va lua cunostiinta de raspunsul la intampinare de
la dosarul cauzei.

28
In vederea comunicarii intampinarii, aceasta se va depunde in atatea exemplare cati reclamanti sunt, in afara
de cazurile in care reclamantul figurează in mai multe calitati juridice sau au un reprezentant comun, cand
se va face intr-un singur exemplar, plus un exemplar pentru instanta.
Cand sunt mai multi parati, acestia pot raspunde impreuna, toti sau numai o parte din ei, printr-o singura
intampinare.
Cererea reconventionala: art 209-210 cpc
Daca paratul are, in legatura cu cererea reclamantului, pretentii derivand din acelasi raport juridic sau strans
legat de aceasta, poate sa formuleze cerere reconventionala.
Cererea reconventionala este actul de procedura prin care paratul invoca pretentii proprii impotriva
reclamantului.
Totusi, prin cererea reconventionala nu se pot invoca orice feluri de pretentii, ci numai pretentii care au o
legatura suficienta cu cererea de chemare in judecata, astfel incat sa se justifice judecarea lor impreuna.
Pe de alta parte, nu este obligatoriu ca pretentiile celor 2 parti sa decurga din acelasi raport juridic, ci pot
avea ca temei si cauze diferite, cu conditia insa ca in pretentiile paratului sa fie strans legate de raportul
juridic dedus judecatii de catre reclamant.
Legatura dintre pretentiile deduse judecatii prin cererea principala si prin cererea reconventionala, constituie
o condiție de admisibilitate a cerereii reconventionale.
In lipsa unei asemena legaturi intre cereri, cererea reconventionala va fi restituita paratului, iar nu disjunsa pt
a fi judecata separat, întrucât disjungerea opereaza in situatiile prevazute la art 210 alin (2) cpc.
Ca regula, cererea reconventionala poate fi formulata numai in contradictoriu cu reclamantul, prin exceptie,
art 209 alin (2) cpc, prevede posibilitatea ca pretentiile formulate prin cererea reconventionala sa priveasca
si alte persoane decat reclamantul, acestea urmand a fi chemate in judecata ca parati.
Paratii astfel atrasi in proces, nu ar putea face cerere reconventionala daca au pretentii proprii fata de paratul
originar pt ca art. 209 alin (5) teza 1 cpc, limitează posibilitatile procesuale ale paratilor introdusi in proces,
in raport cu paratul inițial, doar la depunerea intampinarii.

In cond art. 209 alin (7), reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la cererea reconventionala a
paratului initial. In schimb, dupa primirea cererii reconventionale, nimic nu il impiedica pe reclamant sa-si
modifice cererea de chemare in judecata, in cond art. 204 cpc.
Prin formularea cererii reconventionale se poate urmarii:
 obtinerea compensatiei judiciare;
 punerea in discutie a valabilitatii titlului reclamantului;
 obtinerea unei obligari la plata a reclamantului.
Procedura cererii reconventionale:
Are caracter facultativ, exista insa posibilitatea ca paratul sa fie obligat sa formuleze cerere reconventionala
sub pedeapsa decaderii, atfel:. art 917 alin (3) si alin (4) pt sanctiunea decaderii. (PROCEDURA
DIVORTULUI)
Cuprinsul cererii reconventionale:
Trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea de chemare in judecata.
Sanctiunea fiind cea prevazuta de art 196 cpc.
Temenul de depunere:
Se depune, sub sanctiunea decaderii, odata cu intampinarea sau, daca nu este obligat la intampinare, cel mai
tarziu la primul termen de judecata.
Pt ca este o cerere noua, cererea reconventionala nu poate fi depusa direct in apel, fata de prevederile art 478
alin (3) cpc, conform cu care in aepl nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de
chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.
Cand reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va depune cel
mai tarziu pana la termenul încuviințat paratului in acest scop, dispozitiile alin. (5) fiind aplicabile. [209 alin
(6)].

29
Acest text trebuie interpretat in sensul ca reglementeaza termenul de depunere a cererii reconventionale, iar
nu in sensul ca, daca intampinarea este obligatorie si nu este formulata, trebuie respinsa si cererea
reconventionala.
Judecata cererii:
Are natura juridica a unei cereri incidentale, de competenta instantei competente pt cererea principala.
Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.
Daca numai cererea principala este in stare de a fi judecata, instanta poate dispune judecarea separata a
cererii reconventionale.
Disjungerea se dispune printr-o incheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.
Dupa disjungere, cererea reconventionala va fi solutionata tot de instanta la care a fost inregistrata, intrucat
efectul prorogarii de competenta opereaza si dupa disjungere. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi
dispusa in 2 ipoteze:
 in cazurile in care legea interzice luarea unei asemenea masuri;
 cand judecarea ambelor cereri se impune pt solutionarea unitara a procesului.
De exemplu: nu poate fi disjunsa cererea reconventionala prin care, intr-un proces de partaj, se solicita
completarea masei bunurilor de impartit sau reductiunea liberalitatilor excesive.
De asemenea, nu este posibila disjungerea cererii reconventionale prin care paratul solicita stabilirea la el a
locuintei copilului, daca prin cererea principala se cere obligarea paratului la pensie de intretinere.
Cererea reconventionala se bucura de independenta procesuala si ea va continua sa fie judecata chiar daca
reclamantul renunta la judecata sau la dreptul subiectiv.
Solutiile ce pot fi date cererii reconventionale:
A. se admite in intregime atat cererea principala, cat si cea reconventionala;
B. se adminte in întregime o cerere, si cealalta o va admite numai in parte;
C. se adminte in intregime o cerere si se respinge cealalta;
D. se admite in parte o cerere si cealalta se va respinge;
E. se vor admite in parte ambele cereri;
F. se resping ambele cereri.
Citarea si comunicarea actelor de procedura:
Cele 3 sunt cele 3 cereri importante ale procesului civil.
Regulile vizand citarea si comunicarea actelor de procedura:
Citarea este actul de procedura prin care participantii la procesul civil sunt instiintati cu privire la existenta
procesului, a termenului si locului unde se va desfasura judecata, a necesitatii indeplinirii unor obligatii
prevazute de lege sau fixate de judecator.
Comunicarea este actul de procedura care consta in transmiterea altui act de procedura de catre oricare
dintre participantii la procesul civil.
Prin citarea partilor si comunicarea actelor de procedura se asigura respectarea a 2 principii fundamentale:
contradictorialitatea si dr la apărare.
Normele care reglementează citarea au caracter imperativ, ceea ce inseamna ca instanta nu poate lua nici o
masura intr-un proces decat daca partile sunt legal citate ori prezente, personal sau prin reprezentant, cu
exceptia cazurilor, in care legea prevede atfel.
De aceea, in cond art 160 alin (3) cpc, in lipsa partii nelegal citat, neregularitatea privind procedura de citare
a acesteia poate fi invocata si de cealalta parte sau din oficiu, insa numai la termenul la care ea s-a produs.
Potrivit art 153 alin (3), instanta va amana judecarea si va dispune sa se faca citarea ori de cate ori constata
ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege, sub pedeapsa
nulitatii. Rezulta asadar ca se contureaza urmatoarele reguli in materia citarii:
 judecata in procesul civil se face cu citarea partilor, in afara de cazul in care legea prevede altfel;
 in procesul civil partile nu sunt obligate sa se înfățișeze la judecata (vezi art. 922 cpc), ceea ce este
insa obligatoriu, este ca partilor sa li se asigure posibilitatea de a se infatisa la judecata. Acest lucru
se realizeaza prin legala lor citare.

30
Proceduta citarii si comunicarii actelor de procedura:
Cuprinsul citatiei art 157 cpc.
Locul citarii in proces art 155 cpc
In privinta citarii prin publicitate art 167 cpc
Alegerea locului citarii si al comunicarii actelor de procedura art 158 cpc. Alegerea de domiciliu trebuie sa
se faca cu aratarea persoanei insarcinate cu primirea actelor de peocedura. In lipsa unei asemenea mentiuni,
comunicarea se va face potrivit art 155 cpc.

Schimbarea locului citarii art 172 cpc:

Daca in cursul procesului una dintre parti si-a schimbat locul unde a fost citata, ea este obligata sa
incunostinteze instanta, indicand locul unde va fi citata la termenele urmatoare, precum si partea adversa
prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar odata cu cererea prin care se
instiinteaza instanta despre schimbarea locului citarii.
In cazul in care partea nu face aceasta incunostiintare, procedura de citare pt aceasi instanta este valabil
indeplinita la vechiul loc de citare.

Termenul pt inmanarea citatiei:

Citatia si celelalte acte de procedura vor fi inmanate partii, sub sanctiunea nulitatii, cu cel putin 5 zile
inaintea termenului de judecata.

Organele competente si modalitatile de comunicare: art 154 cpc.

Procedura de comunicare: art 163 cpc.
Procesul verbal: art 164
Data indeplinirii procedurii: art 165.
Comunicarea intre avocati si consilieri juridici: art. 169.
Comunicarea in instanta: art 170.

Termenul in cunostinta: art 229 cpc

Beneficiile termenului in cunostiinta constau in reducerea costurilor procesului, reducerea duratei
procesului.
Are termenul in cunostiinta:
 partea care a depus cererea personal sau prin mandatar;
 partea care a fost prezenta la un termen de judecata personal sau printr-un reprezentant legal sau
conventional chiar neîmputernicit cu dr de a cunoaste termenul. Reprezentantul poate sa fie: avocat,
mandatar neavocat sau consilier juridic;
 partea careia personal sau prin reprezentant legal ori conventional ori prin funcționarul sau persoana
insarcinata cu primirea corespondentei i s-a inmanat citatia pt un termen de judecata.
Toate aceste persoane care i-au termenul in cunostiinta sunt considerate ca, cunosc toate termenele de
judecata ulterioare si nu vor mai fi citate.
Exceptiile de la aceasta regula art 229 alin. (2)-(4):
Sunt insa si alte situatii in care potrivit cpc, pt savarsirea unor acte de procedura, partile trebuie sa fie citate,
astfel:
1. in cazul reluarii judecatii atunci cand a fost suspendata, 229 alin (2) pct. 1;
2. atunci cand procesul se repune pe rol;
3. cand partea este chemata la interogatoriu, in afara de cazul in care a fost prezenta la incuviintarea lui,
cand s-a stabilit si termenul pt luarea acestuia;
4. cand pt motive temeinice, instanta a dispus ca partea sa fie citata la fiecare termen;
5. in cazul in care instanta de apel sau de recurs fixează termen pt rejudecarea fondului procesului dupa
anularea hotararii primei instante sau dupa casarea cu retinere;
6. militarii incazarmati vor fi citati la fiecare termen;
31
 7. detinutii sunt citati la fiecare termen;
Alte cazuri cand nu functioneaza termenul in cunostiinta:
1. art. 304 alin. (2) - daca inscrisul de care se foloseste o parte este denuntat ca fals, iar care a depus
inscrisul nu este prezenta, instanta va ordona ca aceasta sa se prezinte personal pt a lua la cunostiinta
de denuntarea inscrisului ca fals si sa dea explicatiile necesare;
2. art. 229 alin (2) - cercetarea inscrisurilor care nu pot fi trimise instantei, daca este necesara se va face
cu citarea partilor de un judecator delegat sau, daca inscrisul se gaseste in alta localitate, prin comisie
rogatorie, de catre instanta respectiva;
3. art 314 - martorul care din cauza de boala sau impiedicare grava, nu poate veni in instanta, va putea
fi ascultat la locul unde se afla, cu citarea partilor;
4. art. 346 alin (1) - cercetarea la fata locului se face, cu citarea partilor, de catre judecatorul delegat sau
de intregul complet de judecata;
5. art. 332 alin (3) - recuzarea expertului se judeca cu citarea acestuia si a partilor;
6. art. 339 alin (2) - la cererea motivată a experților, tinandu-se seama de lucrarea efectuata, instanta va
putea majora onorariul cuvenit acestora, prin incheiere executorie, data cu citarea partilor;
7. art. 299 - in caz de preschimbare a termenului de judecata.
Preschimbarea termenului de judecata art. 230 cpc:
Termenul de judecata nu poate fi preschimbat decat pt motive temeinice, in oficiu sau la cererea oricareia
dintre parti.
Temeinicia motivelor trebuie sa priveasca pe acela care solicita preschimbarea. Preschimbarea se poate cere
de oricare dintre parti sau de instanta din oficiu.
In cazul intervenientului accesoriu, pt ca acesta nu poate savarsii decat acte de procedura care nu contravin
interesului partilor in favoarea in care a intervenit, el nu va putea sa ceara preschimbarea termenului, daca
partea insasi nu a actionat in acest sens.
De asemenea, nici cel chemat in garantie nu poate sa ceara preschimbarea daca nu o cere si cel care l-a
introdus in proces.
Preschimbarea termenului de judecata, inclusiv a primului termen acordat in proces, este de competenta
completului pe rolul caruia se afla dosarul.
Cererea se solutioneaza in camera de consiliul fara citarea partilor, printr-o incheiere care poate fi atacata
odata cu fondul. Numai solutionarea cererii are loc in camera de consiliu, pronuntarea solutiei se face in
sedinta publica.
Pt motive temeinice de preschimbare, partile pot fi obligate sa prezinte dovezi, nefiind suficienta simpla
sustinere ca s-ar justifica schimbarea.
Procedura contencioasa in fata primei instante:
Sedinta de judecata:
a. Activitatea premergătoare sedintei de judecata;
b. Activitatea in timpul sedintei de judecata;
c. Activitatea ulterioara sedintei de judecata.
a. Activitatea premergatoare:
Grefierul de sedinta intocmeste toate comunicarile privind procesul, preda corespondenta la arhiva in
vederea expedierii, redactează incheierile, urmareste termenele pt efectuarea sau modificarea sau
completarile cererilor sau pt depunerea intampinarii sau raspunsului la intampinare.
Emite procedurile de citare pt primul termen de judecata, verifica legalitatea procedurile de citare sau de
comunicare atașate la dosar.
Informeaza presedintele de complet despre deficientele constatate, intocmeste o lista cu procesele ce se
dezbat in acea zi, care va fi afisata pe portalul instantei si la usa salii de sedinta, cu cel putin 1h inainte
inceperii sedintei.
Completeaza condica sedintelor de judecata.
b. Activitatea din timpul sedintei:

32
Rolul grefierului: este prezent in sala de judecata inainte de inceperea sedintei pt a putea pune la dispozitie
dosarele spre consultare.
Asigura prezenta la usa a aprodului sau, dupa caz, verifica buna functionare a instalatiei de inregistrare pt
apelul persoanelor chemate in fata instantei .
Anunta publicului intrarea in sala a judecatorului.
Atributiile președintelui de complet:
a. conduce sedinta de judecata. El deschide, suspenda si ridica sedinta;
b. presedintele da cuvantul mai intai reclamantului apoi paratului, precum si celorlalte parti din proces,
in functie de pozitia lor procesuala:
 reprezentantul ministerului public va vorbi cel din urma, in afara de cazul cand a pornit actiunea.
Altor persoane sau organe care participa la proces, li se va da cuvantul in limita dreptului pe care le
au in proces;
 intervenientilor principal va vorbi dupa reclamant;
 interveninetul accesoriu va lua cuvântul dupa partea careia ii este subordonata si in folosul careia a
intervenit;
 cel chemat in judecata in cond art 68 va vorbi dupa reclamant;
 chematul in garantie va vorbi dupa partea care l-a introdus in proces;
 cel aratat ca titular al dreptului, daca ia locul paratului va avea cuvântul asemenea partii pe care a
inlocuit-o, iar daca ramane in proces ca intervenient principal va vorbi dupa reclamant;
c. daca este necesar, presedintele poate da cuvantul partilor si celorlalti participati, in aceasi ordine, de
mai multe ori;
d. presedintele poate sa limiteze in timp interventia fiecarei parti. In acest caz, el trebuie sa puna in
vedere partii, inainte de a-i da cuvantul, timpul pe care il are la dispozitie;
e. judecători din complet sau partile pot pune intrebari celorlalte parti din proces numai prin mijlocirea
presedintelui de complet, care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct. Ordinea in care
se pun intrebarile se stabileste de președinte;
O alta atributie este aceea ca:
 exercita politia sedintei, putand lua masuri pt păstrarea ordinii si a bunei-cuviinte, precum si a
solemnități sedintei de judecata. Masurile luate de presedintele completului sunt:
 daca nu mai este loc in sala de sedinta, presedintele le poate cere celor care ar veni mai tarziu sau
care depasesc numarul de locuri sa paraseasca sala;
 nimeni nu poate fi lasat sa intre cu arme in sala de sedinta, cu exceptia cazului in care le poarta in
exercitarea serviciului pe care il indeplineste in fata instantei;
 persoanele care iau parte la sedinta sunt obligate sa aiba o purtare si o tinuta cuviinciosa;
 cei care se adreseaza instantei trebuie sa stea in picioare. Presedintele poate incuviinta, insa, atunci
cand apreciază ca este necesar, exceptii de la acesta îndatorire;
 persoanele care tulbura sedinta ori nesocotesc masurile luate vor fi atentionate, iar in caz de nevoie
se poate dispune indepartarea lor;
 pot fi, de asemenea, indepartati din sala minorii, precum si persoanele care s-ar înfățișa intr-o tinuta
necuviincioasa;
 daca inaintea închiderii dezbaterilor, una dintre parti a fost indepartata din sala, aceasta va fi
rechemata in sala pt a i se pune in vedere actele esențiale efectuate in lipsa ei. Aceste dispozitii nu se
aplica daca partea indepartata este asistata de un aparator care a ramas in sala;
 cand cel care tulbura linistea sedintei este chiar apărătorul partii, presedintele completului il va
chema la ordine si, daca, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinta,
procesul se va amana, aplicandu-se amenda judiciara, iar cheltuielile ocazionate de amanare vor fi
trecute in sarcina sa, prin incheiere executorie;
Daca in cursul sedintei se savarseste o infracțiune, presedintele o constata si il identifica pe făpturile
intocmind un proces verbal, proces care se trimite procurorului. In conditiile legii penale, instanta poate
chiar sa dispuna si retinerea faptuitorului;
33
Masurile care pot fi dispuse in dosar:
Activitatea de judecata debuteaza cu apelul partilor si al celorlalte persoane – citatea sau care au termen in
cunostinta
Dupa ce face referatul cauzei, grefierul preda dosarul presedintelui de complet, in conditiile art. 219 alin.
(1), verifica identitatea partilor, iar daca ele sunt reprezentate sau asistate, verifica si imputernicirea sau
calitatea celor care le reprezinta sau asista.
Dovada calitatii de reprezentant se face in baza art. 151 C.proc.civ.
In cazul in care partile nu raspund la apel, instanta va verifica daca procedura de citare a fost indeplinita si,
dupa caz, va proceda, in conditiile legii, la amanarea, suspendarea ori judecarea procesului.
I. Amanarea procesului:
Se poate face in 3 cazuri:
1. Amanarea cauzei la inceputul sedintei de judecata, cand nu este in stadiul de judecata. Astfel,
potrivit art 220 cpc, partile pot cere instantei, la începutul sedintei, amanarea cauzelor care nu sunt in
stare de judecata, daca aceste cereri nu produc dezbateri. Atunci cand completul de judecata este
compus din mai multi judecatori, amanarea se poate face si de un singur judecator.
2. Amanarea judecatii prin învoiala judecatorilor, potrivit art 221 alin (1), amanarea judecatii in
temeiul invoielii partilor nu se poate incuviinta decat o singura data in cursul procesului.
Instanta este obligata sa cerceteze daca amanarea ceruta de parti pentru un anumit motiv nu tinde la o
amanare pentru învoiala partilor. De ex: este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar
putea împotrivi.
Daca dupa o asemenea amanare, in temeiul invoielii partilor, partile nu staruiesc in judecata, aceasta va fi
suspendata si cauza va fi repusa pe rol numai dupa plata taxelor de timbru, potrivit legii.
Reluarea judecatii, dupa suspendare, nu poate sa fie dispusa din oficiu, ci numai la cererea partii care
justifica un interes.
3. Amanarea judecatii pt lipsa de aparare:
Potrivit art. 222 alin. (1), amanarea judecatii pentru lipsa de aparare poate fi dispusa, la cererea partii
interesate, numai in mod exceptional, pt motive temeinice si care nu sunt imputabile partii sau
reprezentantului ei.
Codul de procedura civila nu limitează numarul de amanari ce pot fi dispuse pentru lipsa de aparare. De
aceea, daca motivele care au justificat lipsa de aparare sunt temeinice si imputabile partii sau
reprezentantului ei, in cursul judecatii sau intr-o anumita etapa procesuala s-ar putea dispune amanarea de
mai multe ori pentru ca partea sa beneficieze ca atare.
Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in
vederea depunerii de concluzii scrise.
In privinta duratei, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 396 alin (1) cpc, astfel incat amanarea poate sa fie
dipsusa pentru cel mult 15 zile.
II. Suspendare judecatii: de 3 feluri
 voluntară - art. 411
 de drept sau obligatorie – art. 412
 facultativa sau judecatoreasca – art. 413
III. Judecarea procesului:
Reguli:
1) procesele declarate urgente, cele ramase in divergență si cele care au primit termen in continuare
se vor dezbate inaintea celorlalte [art. 215 alin. (2)];
2) procesele in care partea sau partile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier
juridic se vor dezbate cu prioritate [art. 215 alin. (3)];
3) la cererea partii interesate, pentru motive temeinice, judecatorul poate schimba ordinea de pe
lista [art. 215 alin. (4)];
4) la cererea partilor, instanta va putea lasa cauza la urma, fixand o anumita ora, cand dosarl va fi
strigat din nou [art. 121 alin. (4)];
34
 5) Instanta este obligata in orice proces, sa puna in discutie partilor toate cererile, exceptiile,
imprejuriarile de fapt [art. 224];
6) cand una dintre parti sau dintre persoanele care urmeaza sa fie ascultate nu cunoaste limba
română, instanta va folosi un traducator autorizat. Daca partile sunt de acord, judecatorul sau
grefierul pot face oficiul de traducator [art. 225 alin. (1)];
7) in cazul in care urmeaza sa fie ascultat un minor, ascultarea se va face in camera de consiliu,
tinand seama de imprejurile cauzei, instanta hotaraste daca parintii, tutorele sau alte persoane
vor fi de fata la ascultarea minorului (art. 226);
8) in tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile
necesare. In acest scop va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt
reprezentate (art. 227).
In litigiile care pot face obiectul medierii, judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de
informare cu privire la avantajele acestei proceduri [alin. (1)]. Se considera necesar, tinand seama de
imprejurarile cauzei, judecatorul va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea solutionarii
litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecatii. Medierea nu e obligatorie pentru parti [alin. (2)]. In
cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informării lor
cu privire la avantaje medierii. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin
mediere. Pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-
verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare [alin.(3)].
Aceste reguli nu sunt aplicabile in cazul in care partile au încercat solutionarea litigiului prin mediere
anterior introducerii actiunii [alin. (4)].
Daca, in conditiile alin. (1) sau (2), partile se impaca, judecatorul care le-a dat indrumari sau i-a indreptat
spre mediere, va constata invoiala acestora in cuprinsul hotararii pe care instanta o va da [alin. (5)].
9) cand cel obligat sa semneze un act de procedura nu poate sau refuza sa semneze, se va face
mentiunea corespunzatoare in acel act, sub semnatura presedintelui si a grefierului [art. 228];
10) cand judecatorul se considera lămurit, prin incheiere, declara cercetarea procesului incheiata si
fizeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica si, de asemenea, cand considera ca
au fost lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, presedintele inchide
dezbaterile [art 244 alin (1) coroborat cu 394 alin (1)];
11) daca in timpul deliberarii instanta gaseste ca sunt necesare probe sau lamuriri noi, va dispune
repunerea pe rol a cauzei, cu citarea partilor [art. 400].
In fata primei instante, cercetarea procesului se desfasoara in camera de consiliu, daca legea nu prevede
altfel, iar in caile de atac cercetarea procesului se face in sedinta publica [art 213 alin (1) si art 240 alin (2)
amanata prin legea 2/2012 legea XII];
Dezbaterea fondului in prima instanta, cat si dezbaterea fondului in caile de atac se desfasoara in sedinta
publica.
In cazurile in care dezbaterea fondului in sedinta publica ar aduce atingere moralitatii, ordinii publice,
intereselor minorilor, vietii private a partilor ori intereselor justitiei, instanta, la cerere sau din oficiu, poate
dispune ca aceasta sa se desfasoare in întregime sau in parte fara prezenta publicului [art. 213 alin. (2)].
In cazurile prevazute la alin. (1), in camera de consiliu ori in sala de sedinta, fara prezenta publicului au
acces partile, reprezentantii lor, cei care ii asista pe minori, aparatorii partilor, martorii, expertii, traducătorii,
intepretii, precum si alte persoane carora instanta le permite sa asiste la proces [art. 213 ali. (3)].
Lipsa partii legal citate la sedinta nu poate impiedica judecarea cauzei, daca legea nu dispune altfel.
Daca la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una dintre parti, instanta, dupa ce va cerceta
toate lucrurile din dosar si va asculta sustinerile partii prezente, se va pronunta pe temeiul dovezilor
administrate, examinand exceptiile si apararile partii care lipseste.
Aceleasi reguli se aplica si in cazul in care lipsesc ambele parti, desi legal citate, daca cel putin una dintre
ele a cerut in scris judecarea cauzei in lipsa.

35
Activitatea ulterioara sedintei de judecata
Conform art. 232 alin. (2) cpc, incheierea de sedinta se redacteaza de grefier in termen de 3 zile de la data
sedintei de judecata. Termenul de 3 zile se calculeaza pe zile libere, conform art. 181 alin. (1) pct.2 cpc.
Pentru a putea sa redacteze incheierea de sedinta, grefierul trebuie sa ia note de sedinta. Note care vor fi
vizate de către presedinte, dupa terminarea sedintei de judecata, participanții la proces primesc, la cerere,
cate o copie dupa notele grefierului [art. 231 alin. (2)].
Incheierea de sedinta cuprinde aceleasi parti ca si hotararea finala, si anume: practicaua, considerentele si
dispozitivul [art. 451 alin. (1)].
Pt fiecare termen de judecata se întocmește cate o incheiere de sedinta, in cazul in care se dispune amanarea
sedintei.
Cuprinsul incheierii de sedinta, art. 233 alin. (1) cpc.:
 denumirea instantei si numarul dosarului;
 data sedintei de judecata;
 numele, prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, precum si numele si prenumele
grefierului;
 numele, prenumele sau, dupa caz, denumirea partilor , numele si prenumele reprezentatilor si a
celorlalte persoane chemate la proces, cu aratarea calitatii lor, precum si daca au fost prezente sau au
lipsit;
 numele, prenumele procurorului si a parchetului de care apartine, daca a participat la sedinta;
 daca procedura de citare a fost legal indeplinita;
 obiectul procesului;
 probele care au fost administrat;
 cererile, declaratiile si prezentarea pe scurt a sustinerilor partilor, precum si a concluziilor
procurorului, daca acesta a participat la sedinta;
 soluția data si masurile luate de instanta, cu aratarea motivelor, in fapt si in drept;
 calea de atac si termenul de exercitare al acesteia, atunci cand, potrivit legii, incheierea poate fi
atacata separat;
 se va mentiona daca judecata se face in sedinta publica, fara prezenta partilor ori in camera de
consiliu;
 incheierea va cuprinde semnaturile completului de judecata si ale grefierului.
Incheierea de sedinta trebuie sa consemneze tot ce s-a petrecut la termenul de judecata la care a fost
întocmită.
In cazul in care hotararea se prenunta in ziua in care au avut loc dezbaterile, nu se mai intocmeste incheierea
de sedinta, mentiunile prevazute anterior, facandu-se in partea introductiva a hotararii.
Astfel, prin interpretarea per a contrario rezulta ca, daca instanta amana pronuntarea, trebuie sa se
intocmeasca incheierea de sedinta, care poarta numele de „incheiere de dezbateri” si care inlocuieste
practicaua hotararii si care face corp comun cu hotărârea.
Lipsa incheierii de dezbateri va atrage nulitatea hotararii, pentru ca instanta de control judiciar nu poate sa
verifice legalitatea compunerii si constituirii completului de judecata, ori daca partile au fost legal citate,
daca acestea au fost prezente personal la judecata sau prin mandatar (reprezentate), daca au pus concluzii si
in ce au constat concluziile.
Dispozitiile privitoare la deliberare, opinie separata, precum si orice alte dispozitii referitoare la hotararile
prin care instanta se dezinvesteste de judecarea fondului cererii se aplica in mod corespunzator si
incheierilor [art. 234 alin. (1)].
Daca incheierile pronunțate de instanta pe parcursul judecatii sunt supuse apelului sau recursului, separat de
hotararea de fond, dosarul se inainteasza instantei superioare in copie certificata de grefa instantei a carei
incheiere se ataca [art. 234 alin. (2)].
In cazul in care se declara apel sau, dupa caz, recurs impotriva unei incheieri cu privire la care exista o
chestiune litigioasa asupra admisibilitatii atacarii pe cale separata a incheierii, cererea de exercitare a caii de
atac se inainteaza instantei superioare impreuna cu o copie de pe incheierea atacata, certificata de grefa
36
instantei, iar daca instanta de control judiciar constata admisibilitatea caii de atac, va cere instantei care a
pronuntat incheierea atacata sa inainteze dosarul cauzei.
Intrucat sunt anterioare hotararii finale, pe care o preced si o pregatesc, incheierile de sedinta se numesc
premergatoare. Sunt de 2 feluri: preparatorii si interlocutorii.
Potrivit art. 235, instanta nu este legata de incheierile preparatorii, ci numai de cele interlocutorii.
Preparatorii sunt cele care pregatesc dezbaterea fondului, in vreme ce incheierile interlocutorii sunt cele
prin care, fara a se hotara in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente
procedurale sau alte chestiuni litigioase.
In ceea ce priveste incheierile interlocutorii, judecatorii nu pot reveni asupra celor hotarate prin
asemenea incheieri, in asa fel incat ulterior sa pronunte o alta solutie.
Prin exceptie, exista si incheieri care nu au caracter premergator, ci ele constituie actul final al judecatii unei
cereri sau, dupa caz, incident procedural, de exemplu:
- incheiere data asupra abtinerii sau recuzarii judecatorului (art. 51 cpc);
- incheierea data asupra cererii de reexaminare a masuri de anulare a cererii de chemare in judecata
[art. 200 alin. (7) cpc];
- incheierea data asupra cererii de indreptare a erorilor materiale (art. 442 cpc)
Cercetarea procesului
Dispozitii comune:
A. Scopul si continutul cercetarii procesului
In etapa de cercetare a procesului, se indeplinesc, in conditiile legii, acte de procedura la cererea partilor ori
din oficiu, pentru pregatirea dezbaterii in fond a procesului, daca este cazul.
In acest scop instanta va putea indeplini urmatoarele acte de procedura, art. 237 alin. (2):
1. va rezolva exceptiile invocate de parti sau din oficiu;
2. va examina cererile de interventie formulate de parti sau de terte persoane, in conditiile legii;
3. va examina fiecare pretentie si aparare in parte, pe baza cererilor de chemare in judecata, a
intampinarilor, a raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor, daca este cazul;
4. va constata care sunt pretentiile cunoscute si care sunt contestate;
5. va dispune, la cerere, in conditiile legii, masuri asiguratorii, masuri pentru asigurarea dovezilor ori
pentru constatarea unei situatii de fapt, in cazul in care aceste masuri nu au fost luate, in tot sau in
parte, potrivit art. 203;
6. va lua act de renunțarea reclamantului la judecata sau la drept, de achiesarea paratului sau de
tranzactia partilor;
7. va incuviinta probele solicitate de parti, pe care le gaseste concludente, precum si cele pe care, din
oficiu, instanta le considera necesare pentru judecarea porcesului si le va administra in conditiile
legii;
8. va decide in legatura cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecata la care
partile sunt legal citate;
9. va dispune ca partile sa prezinte dovada efectuarii verificarilor in registrele de evidenta ori
publicitate prevazute de codul civil sau legi speciale;
10. va indeplini orice acte de procedura necesar solutionarii cauzei, inclusiv verificari in registrele
prevazute de legi speciale.
De retinut: instanta nu trebuie sa savarseasca toate aceste acte de procedura in fiecare dosar, ci ea va
proceda in functie de particularitatile cauzei.
B. Procedura:
Estimarea duratei cercetarii procesului:
Potrivit art. 238 cpc, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecătorul, dupa
ascultarea partilor, va estima durata necesara pt cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei,
astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil. Durata astfel estimata va fi
consemnată in incheierea de sedinta [alin. (1)]. Pentru motive temeinice, cu ascultarea partilor, judecatorul
va putea reconsidera durata initial estimata la alin. (1) [alin. (2)].
37
Părțile nu pot contesta estimarea facuta de catre judecator, insa, in functie de cum se va desfasura cercetarea,
ele ar putea face contestație privind tergiversarea procesului.
Nerespectarea duratei estimate pentru cercetarea procesului nu este de natura sa afecteze valabilitatea actelor
de procedura savarsite dupa expirarea termenului si, cu atat mai mult, a hotararii finale, ci eventual, ar putea
atrage sanctiuni disciplinare pentru judecator.

Alegerea procedurii de administrare a probelor:

La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, judecatorul pune in vedere acestora, daca sunt
reprezentate sau asistate de avocat, ca pot sa convina ca probele sa fie administrate de avocații lor, in
conditiile art. 366-388 cpc.
Locul cercetarii procesului:
Potrivit art. 240 alin. (1) si (2), cercetarea procesului in prima instanta se face in camera de consiliu, cu
citarea partilor, iar in caile de atac, cercetarea procesului, daca este necesara, se face in sedinta publica.

Asigurarea celeritatii procesului:

Reguli pt asigurarea celeritatii:
 judecatorul stabileste termene scurte, chiar de la o zi la alta;
 judecatorul dispune verificare procedurilor de citare si comunicare dispuse de fiecare termen si cand
e cazul ordona refacerea acestora. In afara de aceste masuri, instanta poate dispune ca incunostintarea
partilor sa se poata face si telefonic, telegrafic, prin fax sau prin orice alt mijloc de comunicare ce
asigura, dupa caz, transmiterea textului actului supus comunicarii, instiintarii, precum si confirmarea
primirii lui. Daca incunostiintarea s-a facut telefonic, de catre grefier, acesta va intocmi un referat in
care va arata modalitatea de incunostiintare si obiectul acesteia
 judecatorul stabileste pentru parti sau alti participanti indatoriri privind prezentarea unor inscrisuri,
relatii scrise, raspunsul scris la interogatoriul,comunicat potrivit art. 355, asistarea si concursul la
efectuarea in termen a expertizelor, precum si orice alte demersuri necesa solutionarii cauzei;
Nerespectarea obligatiilor stabilite de instanta in sarcina participantilor la proces, poate fi sancționată fie cu
suspendarea judecatii, fie cu aplicarea de amenzi judiciare.
C. Terminarea cercetarii procesului:
Atunci cand judecatorul se considera lămurit, prin incheiere, declara cercetarea procesului incheiata si
fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica [art. 244 alin. (1)].

Exceptiile procesuale:
Exceptia procesuala este mijlocul prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta
invoca, fara sa puna in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale privitoare la compunerea
completului sau constituirea instantei, competenta instantei ori procedura de judecata sau lipsuri privind
dreptul la acțiune, urmărind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte ori
anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Particularitatile exceptiei:
- exceptia procesuala este o forma de manisfestare a actiunii si, deci, presupune existenta unui
proces in curs;
- este un mijloc de aparare, aspect care rezulta din prevederile art. 31, care arata ca apararile
formulate in justitie pot fi de fond sau procedurale;
- poate fi invocata de parti, procuror sau instanta din oficiu „in conditiile legii”;
- exceptia nu pune in discutie insusi fondul dreptului litigios dedus judecatii;
- admiterea exceptiei duce fie la intazierea judecatii prin declinarea de competenta, amanarea
judecatii ori refacerea unor acte, fie la împiedicarea judecatii fondului prin anularea cererii,
respingerea sau perimarea ei;
38
 - admiterea exceptiei nu afecteaza insusi fondul dreptului subiectiv dedus judecatii;
- hotararea pronunțată prin admiterea unei exceptii procesuale nu are autoritate de lucru judecat
asupra fondului dreptului.

Clasificarea excepțiilor procesuale:

In raport de obiectul lor:
 exceptii de procedura: sunt cele prin care se invoca neregularitati provitoare la compunerea sau
constituirea completului/instantei de judecata, competenta instantei ori procedura de judecata
(exemplu: exceptia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecata, exceptia de
necompetenta, exceptia de conexitate, exceptia de perimare, exceptia litispendentei, exceptia lipsei
procedurii de citare, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant).
 exceptii de fond: sunt cele prin care se invoca lipsuri referitoare la dreptul la acțiune (exemplu: lipsa
calitatii active sau pasive, exceptia lipsei capacitatii procesuale, lipsa interesului, prescriptia,
autoritatea de lucru judecat).

In raport de efectul produs:

 exceptii dilatorii: sunt cele care au ca efect declinarea competentei, amanarea judecatii sau refacerea
unor acte de procedura (exemplu: exceptia de conexitate, exceptia nelegalei constituiri sau
compuneri a instantei, exceptia de litispendenta, exceptia lipsei procedurii de citare etc).
 exceptii peremptorii: duc la stingerea procesului prin respingerea cererii, anularea acesteia sau
perimarea ei (exemplu: prescriptia dreptului la actiune, a puterii de lucru judecat, exceptia lipsei
calitatii procesuale sau a capacitatii procesuale, exceptia perimarii etc).
Unele exceptii peremptorii incep prin a avea efect dilatoriu (de exemplu: exceptia calitatii partii,
exceptia de netimbrare, exceptia lipsei calitatii de reprezentant).
Este posibil ca aceeasi exceptie sa produca in proces efecte diferite (de exemplu: exceptia de
necompetenta este dilatorie, atunci cand se apreciaza ca cererea este de competenta unei alte instante
judecatoresti sau a unui organ cu activitate jurisdictionala, in favoarea careia isi declina competenta; sau
exceptia este peremptorie/dirimanta atunci cand cererea este de competenta unui organ fara activitate
jurisdictionala, pentru ca solutia pe care o pronunta instanta este de respinge a cererii ca inadmisibila; sau
este peremptorie, daca cererea este de competenta unei instante straine, cand cererea se respinge ca nefiind
de competenta unei instante romane).

Dupa felul normei încălcate:

 exceptie absoluta: se invoca incalcarea unor norme de ordine publica;
 exceptie relativa: se invoca incalcarea unor norme care ocrotesc cu precadere interesele partilor.
Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale:
Excepțiile absolute pot fi invocate de parti sau instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se
prevede altfel. Ele pot fi invocate in fata instantei de recurs, numai daca, pentru solutionare, nu este necesara
administrarea altor dovezi inafara inscrisurilor noi [art. 247 alin. (1)].
Exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes, cel mai tarziu la primul termen de
judecata ce urmeaza dupa săvârșirea neregularitatii procedurale si inainte de a se pune concluzii in fond
[alin. (2)].
Sunt obligati sa invoce toate mijloacele de aparare si exceptiile procesuale de indata ce sunt cunoscute. In
caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele cauzate partii adverse prin amanarea judecatii.
Judecata exceptiilor procesuale:
Instanta se va pronunta mai intai asupra excepțiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac inutila,
in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei [art. 248 alin. (1)].
Daca instanta nu se poate pronunta de indata asupra exceptiei invocate, va amana judecata si va stabili un
termen scurt in vederea solutionarii exceptiei [alin. (3)].

39
Incheierea prin care se respinge exceptia, precum si cea prin care, dupa admiterea exceptiei, instanta ramane
in continuare investita pot fi atacate numai odata cu fondul, daca legea nu dispune altfel [alin. (5)].
Prin exceptie de la regulile de mai sus, exceptiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu
fondul cauzei numai daca pentru judecarea lor este necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si pt
finalizarea procesului sau, dupa caz, pentru solutionarea fondului.
Dupa administrarea probelor se revine la regula solutionarii cu prioritate a exceptiei astfel incat, dupa
finalizarea cercetarii procesului, indiferent dupa cum exceptia a fost unita cu administrarea probelor ori cu
fondul cauzei, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei. Numai daca exceptia se respinge, se va
trece la dezbaterea fondului.

Invocarea concomintenta a mai multor exceptii procesuale:

Instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care acestea le produc, astfel criteriul
produs prin determinarea ordinii de solutionare a invocarii solutionarii comcomintente priveste solutia pe
care instanta o va pronunta ca efect al admiterii exceptiei procesuale. Din aceasta perspectiva se vor cerceta
mai intai exceptiile de procedura si mai apoi cele de fond, fara ca aceasta ordine sa fie imperativa.
Daca sunt invocate simultan mai multe exceptii de acelasi fel, ordinea de solutionare a acestora se determina
in functie de efectul pe care il produce fiecare categorie de exceptie.
Atunci cand sunt invocate concomitent mai multe exceptii de procedura si de fond, instanta este cea care
stabileste ordinea de solutionare stabilind mai intai efectul pe care il produce fiecare exceptie de procedura,
apoi efectul pe care il produce fiecare exceptie de fond si, in functie de concluzia la care se ajunge, sa
aprecieze care se aplica cu precadere, respectiv admiterea carei exceptii va face inutila analiza celorlalte.

Probele, intelesuri:
a. Mijloc juridic de stabilire a actului sau a faptului juridic pe care se intemeiaza un drept sau o
aparare.
b. Prin probe se intelege operatiunea de prezentare in instanta a mijlocului de proba.
c. Rezultatul operatiunii de prezentare in instanta a mijlocului de proba.

Obiectul probei:
Reprezinta actul juridic sau faptul care a creat, modificat sau stins raportul juridic dedus judecatii ori care a
determinat ineficiența acestui raport juridic.
Mijloacele de proba sunt enumerate de art 250 cpc.

Sarcina probei:
Regula este cuprinsa in art. 249 cpc potrivit cu care, cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o
dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
Cat priveste instanta, ea are obligatia, ca atunci cand dispune din oficiu administrarea probelor, sa impuna
numai administrarea dovezilor care pot servi la aflarea adevarului in cauza. In acest caz, diligente pt
administrarea probelor dispuse din oficiu trebuie sa depuna partea careia ii profita probele respective, aspect
care rezulta si din dispozitiile art. 262 alin 2 cpc.
Intrucat reclamantul este cel care declanșează procedura judiciara, lui ii revine sarcina de a-si dovedi
pretentia dedusa judecatii.
Paratul daca doreste sa obtina respingerea cererii reclamantului, trebuie sa administreze si el dovezi din care
sa rezulte netemeinicia pretentiilor adversarului. Prin urmare, si paratul are obligatii sub aspect probator, dar
obligatia lui este subsidiara fata de cea a reclamantului. Primul care are sarcina probei este reclamantul.

In cazul in care paratul formuleaza o cerere incidentala sau invoca o exceptie procesuala, el este cel care
face o sustinere in fata instantei, astfel incat lui ii revine sarcina probei pentru pretentiile invocate prin
cererea incidentala sau exceptia propusa.

40
Intervenientul voluntar, are sarcina probei pentru a-si dovedi pretentiile, daca este intervenient principal sau
pentru a sustine pozitia partii pentru care a intervenit daca este accesoriu.
Interveninetul fortat nu face o propunere inaintea instantei, insa cel introdus fortat in proces, din oficiu,
conform art. 79, are obligatia de a administra dovezile de care intelege sa se serveasca pentru a-si proba
sustinerile.

Exceptia de la regula de la art 249: sunt situatii in carr paratul are sarcina probei, desi nu formuleaza o
cerere incidenrala si nu invoca o exceptie procesuala. Astfel:
1. Art 328 alin 1 si 2 cpc - in conditiile art 339 c.civ bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii
legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune. Așadar, in aplicarea
acestui text, intr-un proces de partaj al fostilor soti, reclamantul trebuie sa dovedeasca doar ca un bun
a fost dobandit in conditiile aratate (ceea ce reprezinta faptul cunoscut, vecin si conex, pe care se
intemeiaza prezumtia), pentru ca acesta sa fie prezumat a fi bun comun. Revine paratului sarcina de
a proba ca, desi bunul a fost dobandit in timpul regimului comunitatii legale, el face parte dintre cele
prevazute de art. 340 c.civ., motiv pentru care este bun propriu.
2. Art. 420 alin 2 c.civ., daca recunoasterea de filiatie este contestata de celalalt parinte, de copilul
recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada filiatiei este in sarcina autorului recunoasterii sau a
mostenitorilor sai.
3. Art. 272 din Legea 53/2003 privinf codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine
angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dobezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
4. Art. 46 alin. 4 din Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, dovada folosirii marcii
incumba titularului acesteia si poate sa fie facita prin orice mijloc de proba.
5. Art. 35 alin 1 din Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati,
sarcina probei revine persoanei împotriva careia s-a formulat sesizarea sau, dupa caz, cererea de
chemare in judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminari directe sau
indirecte, care trebuie sa dovedeasca neincalcarea principiului egalitatii de tratament intre femei si
barbati.

Cazuri in care partile nu au indatorirea de a proba:

Art. 251, nimeni nu este tinut de a proba ceea ce instanta este tinuta sa ia cunostiinta din oficiu.
Pentru a se intelege acest text, trebuie sa se tina seama si de prevederile art 252 alin 1 cpc, care prevede ca
instanta de judecata trebuie sa ia cunostinta din oficiu de dreptul in viguare in Romania. Se observa ca textul
nu impune judecatorului sa cunoasca doctrina si jurisprudenta.
Imprejurarea ca instanta trebuie sa cunoasca dreptul „in viguare” nu trebuie inteleasa in sensul ca, daca legea
sub care a pornit procesul este abrogata pe parcursul judecatii, judecatorul nu mai are, impotriva acesteia,
obligatia impusa de art. 252 alin 1.
Incidente fata de art. 253 cpc, instanta poate lua la cunostinta din oficiu de dreptul unui stat strain, cu
conditia ca acesta sa fie invocat. Proba legii straine facandu-se potrivit codului civil referitor la continutul
legii straine, ceea ce inseamna ca judecatorul nu mai are obligatia cunoasterii dreptului strain.
Potrivit art. 252 alin. 2, textele care nu sunt publicate in M.Of sau in alta modalitate prevazuta de lege,
conventiile, tratatele, acordurile internationale aplicabile in Romania, care nu sunt integrate intr-un text de
lege, precum si dreptul internațional cutumiar trebuie dovedite de partea interesata.
Conform art. 252 alin. 3, dispozitiile normative cuprinse in documente clasificate trebuie dovedite si
consultate numai in conditiile prevazute de lege.
Regulile generale in legatura cu propunerea admisibilitatea incuviintarea si aprecierea probelor:
Propunerea probelor:
In conditiile art. 254 alin (1), probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de
chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu prevede altfel. Ele pot fi propuse si
oral, in cazurile anume prevazute de lege.

41
Astfel din coroborarea art. 200 cpc, art. 254 alin. (1) si art. 204 cpc, rezulta ca sanctiunea decaderii intervine
indiferent dupa cum in cererea de chemare in judecata nu au fost indicate deloc probe si, din eroare, cererii i
s-a fixat primul termen de judecata sau au fost mentionate numai o parte dintre probe si, fara sa fi intervenit
modificarea cererii, se dorește sa fie indicate alte probe. Situatia este aceeasi si in cazul paratului care nu
propune probe prin intampinare sau propune doar o parte din ele.
Imprejurarea ca instanta, in exercitiul rolului activ, va putea dispune administrarea de dovezi pentru aflarea
adevarului in cauza, nu lasa fara efect prevederea din art. 254 alin. (1) cpc.
Astfel, alin. (5) al aceluiasi art., care dispune ca, judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor
necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă partile se împotrivesc, trebuie citit in
corelatie cu alin. (6) al aceluiasi text, conform cu care partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea
instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile lege.
Prin urmare, nici partile si nici instanta de control judiciar nu ar putea invoca, din oficiu, incalcarea
principiului rolului activ in plan probator de catre instanta inferioara.
Sanctiunea decaderii poate fi invocată si din oficiu intrucat norma din art. 254 alin. (1) cpc. nu este de ordine
privata. Daca judecătorul nu ar putea invoca decăderea, cu argumentul ca oricum ar putea sa dispuna
administrarea de probe din oficiu, ar insemna ca partile ar putea sa stea „linistite” si sa astepte ca judecătorul
sa indice probele ce urmeaza sa fie administrate, fara ca, aceasta sa fie viziunea codului.

Exceptii de la sanctiunea decaderii:

Acestea sunt reglementate de alin. (2) al art. 254 care prevede ca dovezile care nu au fost propuse in
conditiile alin. (1) nu vor mai fi cerute si incuviintate in cursul procesului, in afara de cazurile in care:
1. atunci cand necesitatea probei rezulta din modificarea cererii - este in concordanta cu art. 204 alin.
(1) din cpc, care se refera la probele noi ce pot sa fie cerute pentru dovedirea cererii modificate;
2. cand nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea
- aplicabila numai daca cele 2 conditii sunt indeplinite cumulativ (nevoia administrarii probei si ca
partea nu o putea prevedea). Aprecierea imprejurarii ca partea nu putea sa prevada necesitatea probei
este atributul exclusiv al instantei, atunci cand decide asupra exceptiei tardivitatii propunerii probei,
invocate de adversarul celui care solicita proba;
3. cand partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune in termen
probele cerute - aceasta situatie reglementează practic o repunere in termenul de propunere a
probelor. De aceea, cererea trebuie facuta in conditiile art. 186 alin. (2) cpc, fiind fara relevanta daca
patea a fost sau nu asistata de avocat sau consilier juridic.
4. cand administrarea probei nu duce la amanarea judecatii - pentru a fi aplicabila aceasta situatie
trebuie ca proba sa fie administrata chiar la termenul la care este propusă. Situatia se circumscrie
pct. 4 si situatia in care judecata se amana, dar din alt motiv, si numai dupa ce s-a stabilit ca, oricum,
se impune amanarea, se solicita ca pentru noul termen acordat sa se incuviinteze si administrarea
unei anumite probe.
5. cand exista acordul expres al tuturor partilor - acesta situatie exclude incidenta primelor 4 exceptii.
Intr-un asemenea caz, toate părțile, indiferent daca se afla sau nu intr-un raport juridic direct cu
partea care a solicitat proba, trebuie sa isi exprime acordul pentru administratrea probei. Acordul
trebuie sa fie expres, neputând fi si tacit, dedus, din tăcerea sau absenta partii. Pentru exprimarea
parerii in aceasta chestiune, partea nu trebuie sa se prezinte in instanta, fiind suficient comunicarea
acordului sau opunerii in scris.

Pentru ca administrarea dovezii cerute si incuviintarea in cursul procesului sa nu duca la tergiversarea

judecatii, art. 254 alin. (4) prevede ca in cazul amanarii, pentru motivele prevazute la alin. (2), partea este
obligata, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a administra proba incuviintata:
a. sa depuna lista martorilor in termen de 5 zile de la incuviintarea probei, cand se cere proba cu
martori;

42
 b. sa depuna copii certificate de pe inscrisurile invocate cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat
pentru judecata, daca s-a incuviintat proba cu inscrisuri;
c. sa depuna interogatoriu in termen de 5 zile de la încuviințarea probei, in cazurile in care
interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
d. sa depuna dovada platii cheltuielilor necesare efectuarii expertizei, in termen de 5 zile de la
numirea expertului sau in temenul stabilit de instanta potrivit dispozitiilor art. 331 alin. (2), daca
s-a incuviintat proba expertizei.
Raspunde cerintei de solutionare cu celeritate a procesului si art. 260 alin. (6) cpc, dar si alin. (7) al aceluiasi
text.
In respectarea principiului egalitatii inscris in art. 254 alin. (3) dispune ca in cazurile prevazute la alin. (2,
partea adversa are dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi aspect pentru care s-a incuviintat proba
invocata, ceea ce trebuie sa fie aceleasi nu sunt probele care urmeaza sa fie administrate, ci aspectele de
dovedit.

Aspecte comune legate de propunerea probelor:

1. conform art. 257 alin. (1), cand o parte renrenunță la probele propuse, cealalta parte poate sa si le
insuseasca. Daca nu are loc insusirea probei, insanta poate dispune administrarea din oficiu a probei
la care s-a renuntat;
2. conform art. 263, partea decazuta din dreptul de a administra o proba ar putea totusi sa se apere,
discutant in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice. Dacaderea stinge
numai dreptul de administrare a probei care nu a fost ceruta in conditiile prescrise de lege, iar nu si
dreptul la posibilitatile de aparare enuntate de text.
3. conform art. 262 alin. (1), cand administrarea probei încuviințarea necesita cheltuieli, instanta va
pune in vedere partii care a cerut-o sa depuna la grefa, de indata sau la termen fixat de instanta,
dovada achitarii sumei stabilite pentru acoperirea lor.
Daca proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului in procesul pornit de acesta, instanta va
stabili, prin incheiere, cheltuielile de administrare a probei si partea care trebuie sa le plateasca. Instanta
poate pune aceste cheltuieli si in sarcina ambelor parti. Nedepunerea sumei atrage decaderea partii din
dreptul de a adm dovada respectiva in fata instantei.
4. art 256 cpc conventiile asupra admisibilitatii obiectului sau sarcinii probei sunt valabile, cu
excepția celor care privesc drepturi de care partile nu pot dispune, a celor care fac imposibila ori
dificila fovada actelor sau faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii publice sau bunelor
moravuri.
Partile nu pot deroga de la regulile de administrare propriu-zisa a probelor si nici de la regulile de apreciere
a probelor.
Conventiile asupra probelor pot sa fie exprese, dar si tacite atunci cand o parte nu se opune la incuviintarea
probelor solicitate de adversar sau propune administrarea altor probe pentru combaterea dovezii propuse de
cealalta parte.

Admisibilitatea probelor:
Art. 255 alin. (1), arata ca probele trebuie sa fie admisibile potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului.
Conditiile de admisibilitate a probelor trebuie sa fie indeplinite cumulativ. Astfel:
A. Sa fie legala, ingaduita de lege – art. 309, art. 315-317, art. 348-350
B. Sa duca la soluționarea procesului- trebuie sa fie concludenta, intotdeauna si pertinenta, adica
are legatura cu obiectul procesului. Afirmatia nu este mereu valabila si in sens invers, fiind
posibil ca o proba pertinenta sa nu fie susceptibila sa duca la solutionarea cauzei. Pe de alta
parte, poate duce la solutionarea cauzei numai o proba verosimila, prin care se tinde la dovedirea
unor fapte credibile, posibile conform legilor naturii universal recunoscute.

43
In scopul de a evita prelungirea fara rost a procesului, art. 255 alin. (2) dispune ca daca un anumit fapt este
de notorietate publica ori de necontestat, instanta va putea decide, tinand seama de circumstantele cauzei, ca
nu mai este necesara dovedirea lui.
Faptele notorii sunt cele indeobste cunoscute.
Ceea ce nu trebuie dovedit este faptul ca atare, insa partea interesata trebuie sa dovedesaca notorietatea
acestui fapt, ca el este cunoscut de toata lumea dintr-o anumita zona.
Imprejurarea ca un anumit fapt este contestat poate sa fie stabilita de judecator in raport de cele aratate prin
intampinare sau, eventual, prin note scrise ori chiar prin sustinerile verbale ale părții care ar avea interes sa
conteste sustinerile adversarului.
Conform art. 255 alin (3), uzantele, regulile deontologice, practicile statornice intre parti trebuie probate, in
conditiile legii, de catre cel care le invoca. Regulamentele si reglementarile locale trebuie dovedite de catre
cel care le invoca numai la cererea instantei.
Pentru a facilita solutioanrea procesului, art. 255 alin. (4) prevede ca la cererea instantei, autoritatile
competente sunt obligate sa ii comunice, in termenul stabilit, toate informatiile, inscrisurile ori
regelmentarile solicitate.

Incuviintarea probelor:
Pentru ca probele propuse sa poate fi administrate, trebuie sa fie încuviințate de instanta dupa ce, in
respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la apărare, au fost puse in dezbaterea partilor.
Aceasta nu inseamna in mod necesar insa si prezenta efectiva a partilor inaintea judecătorului, la termenul la
care se discuta probatoriul, pentru a-si sustine cererile.
Potrivit art. 258 alin. (1) probele se pot incuviinta numai daca sunt întrunite cerintele prevazute la art 255, in
afara de cazul cand ar exista pericolul ca ele sa se piarda prin intarziere
Asupra probelor, indiferent dupa cum sunt admise sau respinse, instanta se pronunta printr-o incheiere
motivată, care va arata faptele ce vor trebui dovedite, mijloace de proba încuviințate si obligatiile ce revin
partilor in legatura cu administrarea acestora.
Incheierea prin care instanta se pronunta asupra probelor are caracter preparatoriu, pentru ca nu lasa sa se
intrevada solutia ce urmeaza a fi data. Ca atare, instanta nu eate legata de aceasta incheiere, motiv pentru
care, in cond art. 259 cpc, instanta poate reveni asupra probelor incuviintate.
Administrarea probelor:
Vor fi administrate inaintea inceperii dezbaterilor asupra fondului, daca legea nu prevede altfel.
Administrarea probelor se face cu respectarea principiului nemijlocirii. Art. 261 alin. (2)-(4) consacra o
abatere de la principiu, respectiv administrarea probelor prin comisie rogatorie astfel: daca din motive
obiective, administarea probelor nu se poate face decat inafara localitatii reședinței instantei, aceasta se va
putea efectua prin comisie rogatorie, de catre o instanta de acelasi grad sau chiar mai mica in grad, daca in
acea localitate nu exista o instanta de acelasi grad.
Pentru determinarea ordinii de administrare a probelor, judcatorul va tine cont de obiectul probatiunii, de
sarcina probei, apoi instanta va tine cont si de art. 260 alin. (4), care prevede ca, dovada si dovada contrara
vor fi administrate atunci cand este posibil in aceasi sedinta.
Probele se vor administra, cand este posibil, chiar in sedinta in care au fost incuviintate. Pentru
administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luandu-se masurile necesare pentru prezentarea martorilor,
efectuarea expertizelor, aducerea inscrisurilor etc.
Iar daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se va efectua, cand este cazul, mai inainte de
administrarea celorlalte probe.

Aprecierea probelor: art. 264

Se face in instanta, in etapa deliberarii, este o operatiune mentala pe care o face judecatorul care va examina
probele administrate de fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor.

44
In vederea stabilirii existenței sau inexistentei faptelor pentru a caror dovedire probele au fost incuviintate,
judecatorul le apreciaza in mod liber, potrivit convingerii sale, in afara de cazul in care legea stabileste
puterea lor doveditoare.

45