Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA BABES – BOLYAI, FACULTATEA DE DREPT

- COMPETENTA FACULTATIVA –

Nita Andreea Iulia


An IV, ID

Cluj Napoca,
2017
Competenta reprezinta capacitatea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti
sau altui organ jurisdictional de-a solutiona un anumit litigiu.
Competenta se raporteaza la instanta judecatoreasca sau la un alt organ cu activitate
jurisdictionala nu la judecatori.
Normele de competenta sa clasifica :
- Norme de competenta generala
- Norme de competenta jurisdictionala, care la randul lor se impart in :
 Competenta materiala
 Competenta teritoriala, poate fi de trei feluri :
o Competenta de drept comun, cand cererea se introduce la
instanta de drept comun din punct de vedere teritorial adica
la instanta de la domiciuliul paratului;
o Competenta teritoriala alternativa, Competenta facultativa
o Competenta teritoriala exclusiva sau exceptionala, cand
cererea trebuie introdusa la o anumita instanta

Conform art. 127 NCPC, Competenta facultativa cuprinde urmatoarele aliniate :


(1) Daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi
desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in
circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei
circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea.

(2) In cazul in care cererea se introduce impotriva unui judecator care isi desfasoara activitatea la
instanta competenta sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti
de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul procurorilor, asistentilor
judiciari si grefierilor.

Aplicarea dispozitiilor art. 127 NCPC presupune indeplinirea urmatorelor coditii


cumulative:
a) existenta unui proces pendinte, a unei cauze in curs de solutionare pe rolul unei
instante; b) una dintre partile in litigiu, reclamant sau parat, in nume propriu sau in calitate
de reprezentant, sa fie un judecator, procuror sau un auxiliar al justitiei dintre cei aratati expres in
alin. (3), care sa isi desfasoare activitatea profesionala la instanta competenta sa judeca cauza;
c) partea, persoana fizica sau juridica, sa introduca cererea de chemare in judecata la o
alta instanta competenta material, dar si teritorial, in conditiile de vecinatate prevazute de lege.
Pentru cazul in care judecatorul are calitatea de reclamant, este obligatorie sesizarea unei alte
instante judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel
invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara
activitatea. Aceasta obligatie nu exista in ipoteza judecatorului parat, fiind dfreptul reclamantului
de a sesiza sau nu o alta instanta de acelasi grad in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel
invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi competenta,
potrivit legii;
d) partea sa solicite declinarea competentei teritoriale pana la primul termen de judecata
la care este legal citata.
Legea nu admite, printr-o dispozitie expresa, necesara, o declinare de competenta prin
vointa partilor, in cadrul acestei proceduri, in cazurile de competenta teritoriala exclusiva. In
consecinta, ea ramane specifica judecatii in fata primei instante, pentru ca numai la acest nivel
mai este posibila reglarea competentei teritoriale de ordine privata, in sensul art. 130 alin. (3)
NCPC.1

In cazul in care judecatorul – ori celelalte persoane desemnate de alin. (3) – au calitatea
de parat, reclamantul poate opta intre sesizarea unei instante din raza unei curti de apel
invecinate ori chiar a instantei la care isi desfasoara activitatea paratul. In aceasta din urma
ipoteza, este rationala interpretarea potrivit careia reclamantul care cunostea calitatea paratului a
ales sa aiba incredere in instanta sesizata, renuntand la dreptul de a sesiza alta instanta, motiv
pentru care apreciem ca ar fi de neprimit o cerere de stramutare subsecventa, intemeiata tocmai
pe calitatea paratului. 2

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiasi articol, daca
un judecator (procuror, asistent judiciar, grefier) are calitatea de reclamant intr-o cerere de
competenta instantei la care isi desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti
de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea.
Astfel, in analiza competentei instantei judecatoresti la care trebuie introdusa cererea, in cazul in
care calitatea de reclamant o are un judecator (procuror, asistent judiciar, grefier) de la o instanta,
trebuie avuta in vedere nu numai instanta la care functioneaza acesta, ci si curtea de apel in
circumscriptia careia se afla aceasta instanta, intrucat legiuitorul nu a avut in vedere doar instanta
de acelasi grad cu cea la care functioneaza reclamantul, ci a avut in vedere si posibilitatea
exercitarii cailor de atac, aceasta fiind ratiunea pentru care a facut trimitere la circumscriptia
curtii de apel in care se afla instanta unde se introduce cererea.3

Instanța investita cu soluționarea unei acțiuni, ca efect al prorogarii judecatoresti de


competenta prevazuta in termeni imperativi de art. 52 NCPC (in urma hotararii prin care au fost
admise cererile de abținere a tuturor judecatorilor primei instanțe sesizate), nu mai putea sa ia in
dezbatere necompetenta teritoriala absoluta instituita de art. 127 alin. (1) NCPC, intrucat
exceptia nu mai avea obiect fata de solutia pronunțata in aplicarea art. 52, ce are autoritate de
lucru judecat, admiterea abtinerii fiind solutionata printr-o incheiere care nu este supusa niciunei
cai de atac, astfel cum dispune art. 53 alin. (2) NCPC. Aceasta, cu atat mai mult cu cat,

1
G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 242
2
Gh.L. Zidaru in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M.
Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 379
3
ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015, www.scj.ro
reclamantul, avand calitatea de judecator la instanța careia i s-a adresat cu cererea de chemare in
judecata, nu și-a manifestat opțiunea de a alege intre instantele deopotriva competente teritorial
indicate de art. 127 alin. (1) NCPC, opțiune ce poate fi exercitata la momentul sesizarii instantei
de judecata, ceea ce, in speta, nu s-a intamplat.4

4
ICCJ, Secția I civila, Decizia nr. 2091 din 27 iunie 2014, www.scj.ro
BIBLIOGRAFIE

1. G. C. Frentiu, D. L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura


Hamangiu 2013, p. 242

2. Gh.L. Zidaru in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526.
Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 379

3. ICCJ, Sectia a II-a civila, Decizia nr. 271 din 29 ianuarie 2015, www.scj.ro

4. ICCJ, Secția I civila, Decizia nr. 2091 din 27 iunie 2014, www.scj.ro

5. http://www.legal-land.ro/cod-procedura-civila/art-127-competenta-facultativa/