ANALIZA CONCURENŢEI

Concurenţa comercială reprezintă confruntarea deschisă/liberă, cu mijloace oneste,

desfăşurată între agenţii economici ofertanţi pentru a atrage în favoarea lor consumatorii. Altfel
spus, concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă, în care firmele sau vânzătorii se luptă în mod
independent pentru a câştiga clientela, în scopul de a atinge un obiectiv economic (profituri,
vânzări şi/sau împărţirea pieţei).

Concurenţa loială este competiţia desfăşurată legal, având la bază perfecţionarea propriei
activităţi.

În practică există însă şi numeroase situaţii de concurenţă neloială, cu practici (sancţionate

în majoritatea ţărilor prin legi special concepute în acest sens) foarte diferite:
• denigrarea concurenţilor,
• concurenţă parazitară (prin confuzia de mărci),
• concurenţă ilicită (fraude fiscale),
• preţuri de dumping (preţuri foarte joase, chiar sub nivelul costurilor de producţie).

Forme ale concurenţei bazate pe gradul de substituire a produsului/serviciului, respectiv:

1. Concurenţă directă: firmele se adresează aceleaşi nevoi cu produse/servicii similare sau

identice.
- Concurenţă de marcă: produse identice adresate aceleiaşi categorii de consumatori,
diferenţiate prin marcă.
- Concurenţă la nivel de întreprindere/industrie: produse similare, substituibile între
ele, diferenţiate prin calitate.

2. Concurenţă indirectă: firmele se adresează aceloraşi nevoi sau unor nevoi diferite cu
produse/servicii diferite.
- Concurenţă formală: produse diferite care satisfac aceeaşi nevoie.
- Concurenţă generică: produse diferite adresate unor nevoi diferite (lupta se dă pentru
aceleaşi venituri ale consumatorilor).

De asemenea, concurenţa mai poate imbrăca forma de:

➢ Concurenţa perfectă presupune existenţa a trei condiţii: atomocitatea (caracteristică a
unei pieţe care este compusă din numeroşi cumpărători şi vînzători, fără ca vreunul dintre ei să
fie preponderent), fluiditatea (situație a pieței în care cererea și oferta se află într-un raport de
echilibru) şi transparenţa perfectă a pieţei, situaţie care nu există decât în teorie.

➢ Concurenţa imperfectă se referă la situaţia reală, când sunt îndeplinite numai parţial cele
trei condiţii - atomocitatea, fluiditatea şi transparenţa perfectă a pieţei, aceasta putând lua diverse
forme.

1
Formele concurenţei imperfecte:

- MONOPOLUL = este situaţia de piaţă în care o singură firmă produce/oferă un singur bun si se
confruntă cu toată cererea.
* Exemple:
Monopoluri de stat:
- furnizarea energiei electrice, a gazelor, apei;
- companiile de telefonie fixă;
- reţelele de televiziune prin cablu.

Monopoluri legale:
- mărcile comerciale;
- brevetele de invenţie;
- unele unităţi economice;
- drepturile de autor.

- MONOPSONUL = este situaţia de piaţă în care o singură firmă cumpără de la mai mulţi
producători.
*Exemplu: ARMATA este unicul cumpărător de la diferite firme producătoare de armament,
uniforme, încălţăminte, alte accesorii pentru cadrele militare.

- OLIGOPOLUL = este situaţia de piaţă unde există câteva firme care asigură oferta unui bun, în
timp ce numărul de cumpărători este mare.
*Exemple:
- piaţa de telefonie mobilă,
- piaţa petrolului autohton;
- piaţa cimentului.

- OLIGOPSONUL = este tipul de piaţă unde există un număr restrâns de firme mari cumpărătoare
ale unei mărfi vândută de mai mulţi producători.
* Exemplu: Firmele producatoare de locomotive- Faur S.A si Electroputere Craiova S.A -
fiind singura de acest tip de pe piaţă care achiziţionează piese şi subansamble de la firme ofertante.