Testul initial la clasa a V-a,modul de realizare,analiza acestuia si modul

de remediere a lacunelor elevilor

Alături de predare și învățare, evaluarea reprezintă o componenta esențială a procesului

de învățământ care furnizeaza informatii despre calitatea si functionalitatea acestuia.Evaluarea
este procesul prin care se stabileste daca obiectivele sistemului sau procesului de invatamant
sunt realizate.Este important sa fie evaluata nu numai cantitatea de informatie de care dispune
elevul ci, mai ales, ceea ce poate el sa faca utilizand ceea ce stie sau ceea ce intuieste.Actul
evaluarii la matematica urmareste sa masoare si sa aprecieze progresul elevilor in materie de
cunostinte,priceperi si deprinderi matematice,ca rezultate ale procesului de instruire,precum si
aspectele educative ale activitatii scolare la matematica,materializate in atitudinile si
comportamentul elevilor.Evaluarea performantelor elevilor se realizeaza in functie de
obiectivele instructionale propuse si este necesara pentru:

 Cunoasterea stadiului initial de la care se pleaca in abordarea unei secvente de

instruire,in vederea organizarii eficiente a noii activitatii de invatare;
 Confirmarea atingerii obiectivelor propuse pentru o anumita unitate de invatare;
 Stabilirea nivelului la care a ajuns fiecare elev in procesul formarii setului de
capacitati implicat de obiective

Cele trei forme de evaluare (inițială,formativă și sumativă) sunt în relație de

complementaritate,determinată de funcțiile lor în demersul evaluativ.
Referindu-se la importanta evaluarii initiale,Ausubel preciza:”Ceea ce influenteaza cel mai
mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare.Asigurati-va de ceea ce el
stie si instruiti-l in consecinta”.
Evaluarea inițială se realizeaza la inceputul unui program de instruire sau la inceputul
unei perioade de instruire (semestru,an scolar,ciclu de invatamant)si are ca scop stabilirea
nivelului de pregatire al elevilor,a conditiilor in care acestia se pot integra in activitatea care
urmeaza.Evaluarea intiala oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de
învățare,dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate și a unor aspecte ce necesită corectare
sau îmbunătățire. Ea nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor sau
ierarhizarea lor și astfel se recomandă raportarea la bareme de evaluare (apreciere).
Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât reușim să-i determinăm pe
elevi să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare, pentru ca ei să trateze cu
seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse,să le fie trezită motivația cunoașterii și dorința
soluționării corecte a problemelor enunțate. Înțelegând-o ca un exercițiu util activității de
învățare și nu ca o evaluare propriu-zisă care implică emoții, mai ales că rezultatele ei nu se
consemnează în catalog, elevii se pot concentra liber și în mod expres asupra rezolvării itemilor
propuși și astfel rezultatele ei pot reflecta obiectiv dacă elevii au pregătirea necesară creării
premiselor favorabile unei noi învățări.

Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor

și eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de
rezultatele scontate e nevoie să se țină seama de următoarele:
- tratarea diferențiată a elevilor;
- selecția riguroasă a conținutului învățarii;
 - utilizarea a acelor metode și procedee didactice care să antreneze cel mai mult
capacitățile intelectuale,care asigură învățarea activă și formativă;
- îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală, individuală și
pe grupe).
Evaluarea initiala poate fi considerată o strategie psihopedagogică distinctă, deoarece poate fi
desfășurată nu numai la începutul anului școlar, ci și la mijlocul sau sfârșitul lui, atât înaintea
unor teme, cât și în orice moment al ei. Pe de altă parte, această strategie nu se limitează la
testarea cunoștințelor elevilor deoarece își propune, de cele mai multe ori,și evidențierea unor
priceperi și aptitudini.
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unor stări de fapt, pentru aplicarea
unui scurt program de recuperare sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi implicate în
susținerea învățării următoare, pentru a omogeniza, într-un fel, fondul de cunoștințe și abilități
indispensabile unui nou proces.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în acel
moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat
energii noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată
întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu
excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună
înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă
de sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând
seama de prevederile curriculumului pentru învățământul gimnazial și pentru ca aceasta să
reflecte cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine
pregătirea următoare.
Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul unor
decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate. Importanța ei
este cu atât mai mare, cu cât este cunoscut faptul că” este mai ușor să previi decât să vindeci”.
Astfel și în cadrul procesului de evaluare prevenirea și controlul sau monitorizarea permanentă a
nivelului de reușită a elevilor pot contribui la intervenții și decizii pertinente și prompte din
partea cadrului didactic. O evaluare inițială, urmată de o evaluare continuă constituie un autentic
instrument de lucru al dascălului, cu ajutorul căruia se perfecționează activitatea pusă în
beneficiul elevului.
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul cât și
elevii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.

Continuarea instruirii unui elev presupune cunoaşterea exactă a nivelului de pregătire al elevului,
până în acel moment. Din acest motiv, este necesară examinarea stării iniţiale a pregătirii celor
care învaţă şi a capacităţii lor de învăţare. Aceasta presupune realizarea următorilor paşi:
- cunoaşterea competenţelor cuprinse în programa disciplinei studiate de către elev în
anul anterior;
- elaborarea, aplicarea şi examinarea detaliată a rezultatelor testului predictiv elaborat;
- stabilirea programelor compensatorii, daca este cazul.
În elaborarea testului predictiv se va ţine seama şi de ceea ce urmează să înveţe elevul, de
competenţele cuprinse în programa disciplinei ce urmează a fi studiată.
 Clasa a IV-a Clasa a V-a

Competenţe 1. Identificarea unor relaţii /

generale regularităţi din mediul apropiat
2. Utilizarea numerelor în
calcule
3. Explorarea caracteristicilor
geometrice ale unor obiecte
localizate în mediul apropiat
4. Utilizarea unor etaloane
convenţionale pentru măsurări
şi estimări
5. Rezolvarea de probleme în
situaţii familiare
1. Identificarea unor date, mărimi și relații
matematice, în contextul în care acestea apar
2. Prelucrarea unor date matematice de tip
cantitativ, calitativ, structural, cuprinse în
diverse surse informaționale
3. Utilizarea conceptelor și a algoritmilor
specifici în diverse contexte matematice
4. Exprimarea în limbajul specific matematicii
a informațiilor, concluziilor și demersurilor de
rezolvare pentru o situaţie dată
5. Analizarea caracteristicilor matematice ale
unei situaţii date
6. Modelarea matematică a unei situaţii date,
prin integrarea achizițiilor din diferite domenii

Itemii din structura testului predictiv trebuie să verifice atingerea sau nu, de către fiecare elev, a
competenţelor la un nivel de performanţă suficient pentru ca elevul să poată continua adecvat
instruirea, în ritmul impus de parcurgerea programei disciplinei.
Pentru proiectarea corectă a unui test predictiv este necesară cunoaşterea calităţilor
acestuia, ca de exemplu:
- Validitatea, exprimată de acurateţea cu care este măsurat ceea ce testul intenţionează
să măsoare. Validitatea unui test predictiv este asigurată în condiţiile în care acesta
este astfel construit, încât va permite stabilirea modului în care se va putea continua
instruirea fiecăruia dintre elevii testaţi.
- Fidelitatea – calitatea unui test de a produce rezultate constante în urma aplicării lui
repetate. Un test predictiv fidel, aplicat în situaţii identice, conduce spre rezultate
identice. Testul predictiv proiectat nu este fidel dacă, aplicat la doi elevi cu aceleaşi
lacune în instruire, le evidenţiază doar la unul dintre ei. Este acceptată o abatere
standard care nu trebuie să depăşeacă 2,5 – 3%.
- Reprezentativitatea, determinată deacoperirea unor câmpuri mai largi de cunoştinţe,
deprinderi, atitudini din domeniul de instruire pentru care a fost elaborat testul. Un
test predictiv nu este reprezentativ dacă verifică doar părţi sau elemente ale disciplinei
studiate anterior şi nu esenţialul întregii discipline studiate de către elev.
- Puterea de discriminare –calitatea unui test de a identifica exact nivelul de
performanţă de care este capabil elevul şi toate lacunele esenţiale care au apărut în
instruirea anterioară a elevului. Gradul scăzut de discriminare a unui test predictiv
reduce capacitatea lui predictivă.
- Aplicabilitatea – calitatea unui test de a fi administrat şi interpretat cu uşurinţă.
 Un test predictiv este aplicabil numai în condiţiile în care oferă date utile atât elevului, cât
şi profesorului, asigurând un feedback diferenţiat.
Rezultatele testului predictiv trebuie valorificate pentru realizarea instruirii diferenţiate a
elevilor, în scopul optimizării continue a performanţelor de învăţare ale fiecărui elev.
Instruirea diferenţiată se poate realiza:
- în cadrul programelor compensatorii;
- în timpul învăţării dirijate în clasă;
- în cadrul studiului individual.

După stabilirea structurii testului predictiv, se proiectează matricea de specificaţii care

vizează conţinuturi largi şi competenţe corespunzătoare unor niveluri taxonomice generale.
Liniile matricei de specificaţie includ elementele de conţinut, iar coloanele nivelurile
taxonomice ale domeniului cognitiv (cunoaştere, înţelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare),
corespunzătoare competenţelor de evaluat.
În celulele matricei de specificaţie, aflate la intersecţia dintre conţinuturi şi competenţele
corespunzătoare nivelurilor taxonomice, sunt marcaţi itemii (cerinţele itemilor, în cazul în care
un item are mai multe cerinţe pentru care se acordă un punctaj) prin care se evaluează diferite
competenţe corespunzătoare celor şase niveluri cognitive.
Profesorul stabileşte ponderile care urmează a fi evaluate din fiecare conţinut raportate la
nivelurile cognitive corespunzătoare competenţelor de evaluat.

Măsuri de remediere:

 activitățile vor fi stabilite în funcție de deficiențele constatate în urma evaluării inițiale;

 învăţarea centrată pe elev;
 adecvarea strategiei didactice la particularităţile claselor de elevi și chiar a fiecărui elev;
 utilizarea metodelor moderne, conform direcțiilor ministerului;
 alternarea formelor de activitate;
 materialele teoretice să existe în portofoliul fiecărui elev
 tema pentru acasă să fie individualizată, în funcție de deficiențele elevului și de progresul
/ regresul său;
 recapitularea eșalonată pe parcursul semestrului I a notiunilor de bază, atât prin teorie cât
și prin rezolvarea de probleme
 să le dăm teme de portofoliu pe perioade mai lungi (două săptămâni) pentru a încuraja
colaborarea între elevi, munca în echipă;
 să fie stabilite sancțiuni pentru temă neefectuată;
 verificare periodică şi zilnică a temelor;
  Identificarea stilurilor de invățare a elevilor, în vederea selectării unor strategii didactice
eficiente
 se va urmări progresul / regresul înregistrat de elevi
 lucru individual, cu creionul în mână (în clasă și acasă) pentru a avea dexteritate în
utilizarea unor noțiuni și formule des întâlnite sau în utilizarea algoritmilor;
 muncă susținută, studiu constant, să își creeze obișnuința de a rezolva temele;
 să urmărim și exprimarea verbală a elevului (la tablă) și non-verbală (pentru feed-back);
 elevii să se implice mai mult în propria pregătire;
 părinții să fie înștiințați periodic (la ședințele cu părinții) de progresul/ regresul înregistrat
de copiii lor.

BIBLIOGRAFIE:
Radu, I. T.,Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, Editura Didactică și
Pedagogică București, 1981.
Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.
Liviu Ardelean Didactica Matematicii,Editura Universitatii “Lucian Blaga” Sibiu ,2007