Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neuropsihologie
Neuropsihologie
Obiectivele cursului
Cunoasterea neuroanatomiei structurilor care stau la baza functiilor psihice
Cunoasterea neurofiziologiei principalelor arii corticale si a unor structuri subcorticale
Corelatii anatomo functionale in explicarea unor functii psihice (perceptia, atentia,
invatarea, orientare)
Explicarea unor notiuni ca: frontalizare, emisfericitate, corticalizare, neuroregenerare.
Cerinte preliminare
Este necesara o revedere a notiunilor bazale de anatomia si fiziologia omului din clasele
liceale.
Mijloace de lucru
Parcurgerea temelor de studiu individual, rezolvarea temelor de casa si activitatile
tutoriale nu necesita mijloace de lucru speciale.
Structura cursului
Cursul este structurat pe 9 unităţi de învăţare, fiecare unitate de învăţare conţinând atât partea
teoretică cât şi exemple, teste, teme de control şi teste de autoevaluare.
1
Materialul de curs conţine două teme de control a căror rezolvare este obligatorie.
Temele de control vor fi date pe grupuri de studenţi şi vor fi trimise, în format electronic, prin
email şi încărcate pe platforma eLearning, tutorelui până la o dată comunicată de acesta la
orele dedicate acestui tip de activitate. Comunicarea tematicii acestor teme de control dar şi
constituirea grupurilor de lucru se face în cadrul celor două activităţi de tip TC programate în
orar.
Fiecare unitate de învăţare este astfel structurată încât, parcurgerea părţii teoretice,
rezolvarea exerciţiilor şi a testelor de autoevaluare să poată fi realizată în 2, maxim 3 ore.
Evaluările pe parcurs sunt reflectate de către cele două teme de control care reprezintă,
fiecare 25% din nota finală a disciplinei.
Evaluarea finală constă în examen scris, timpul mediu de rezolvare fiind 45 min.
Evaluarea finală este dată după încheierea activităţilor aplicative, în perioada de sesiune,
ponderea acesteia în nota finală fiind de 50%.
Discipline deservite
Neuropsihologia este utila pentru intelegerea tuturor disciplinelor din programa. Este o
disciplina sine qua non pentru Fundamentele psihologiei, Psihologia varstelor, Psihologia
invatarii, Psihopatologie.
2
UNITATEA DE INVATARE 1
Creierul uman este singura noastra structura performanta , in raport cu cel al tuturor
celorlalte fiinte care ne preced pe firul evolutiei. Prin creier am facut saltul spre fiinta
umana, prin numarul de neuroni, indeosebi cei de asociatie din structura scoartei cerebrale
(cortex) – suport al capacitatii noastre de a rationa!
Sistemul nervos central este compus din creier si maduva spinarii, iar sistemul nervos
periferic – din ganglioni si nervi periferici situati in afara creierului si maduvei spinarii.
Chiar daca anatomic cel doua sisteme sunt separate, functional ele se interconecteaza si
actioneaza conjugat si unul asupra celuilalt.
4
raspunsul organismului la stress iar sistemul parasimpatic actioneaza pentru conservarea
resurselor organismului si restaurarea homeostaziei.
Sistemul nervos central poate fi impartit in sase regiuni anatomice, fiecare dezvoltate
dintr-o diviziune a tubului neural embrionar: 1)maduva spinarii; 2)bulbul rahidian;
3)puntea si cerebelul; 4)mezencefalul; 5)diencefalul; 6)emisferele cerebrale.
Desi sistemul nervos central este constituit din circa 100 miliarde de neuroni, sarcina
studierii conexiunilor acestui imens numar de celule este facilitata de trei considerente:
Sistemul nervos central este compus din creier si maduva spinarii, iar sistemul
nervos periferic – din ganglioni si nervi periferici situati in afara creierului si
maduvei spinarii.
5
UNITATEA DE INVATARE 2
2. Neuronul si sinapsele
Sistemul nervos este format din doua tipuri de celule: neuronul si glia (nevroglia). Acestor
celule le revin 75% din masa totala a tesutului nervos (35% celule neuronale si 40% celule
nevroglice); la acestea se adauga lichid extracelular (15%) si vasele sanguine (10%).
Toate celulele corpului uman sunt constituite pe acelasi tipar: membrana celulara,
citoplasma cu organite celulare si nucleul, cu materialul genetic. Organitele celulare sunt
unele comune (mitocondrii, aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic, ribozomii) si altele
specifice unor anumite tipuri de celule. In cazul neuronilor, organitele specifice sunt
corpusculii Nissl. As insista asupra mitocondriilor, organite celulare cu pereti dubli in care se
produce ATP-ul, principala sursa de energie a unei celule. Bogatia mitocondriilor intr-o celula
sau aglomerarea acestora intr-o anumita zona celulara, semnifica o activitate intensa, cu mare
consum energetic.
Numarul neuronilor este de aproximativ 15 miliarde, din care 14 miliarde se afla la nivelul
cortexului cerebral. Pe baza diferentelor structurale, a numarului si formei prelungirilor
corpului celular, neuronii sunt clasificati in trei grupe:
7
Pe baza diferentelor functionale, neuronii se clasifica tot in trei categorii:
CELULELE NEVROGLIALE
8
Se presupune ca celulele gliale nu sunt esentiale in prelucrarea informatiei, dar au
numeroase alte roluri:
a. Servesc drept suport, dand fermitatea si structura creierului; separa unele de altele
diferitele grupe neuronale.
b. Formeaza mielina.
c. Inlatura celulele neuronale care mor.
d. Inlatura transmitatorii chimici eliberati de neuroni in timpul transmiterii sinaptice.
e. Creaza bariera hemato – encefalica.
f. Sunt unele celule gliale cu rol nutritiv pentru celulele nervoase.
SINAPSA
Neuronii nu sunt interconectati fizic intre ei. Daca ar fi asa, potentialul de actiune s-ar
propaga de la un neuron la altul la intamplare, de-a lungul cailor nervoase. Jonctiunile
dintre neuroni ca si cele dintre ei, pe de o parte, si elementele receptoare si executive, pe
de alta parte se realizeaza prin intermediul unor formatiuni si mecanisme complexe pe
9
care Foster si Scherringhton (1897) le-au denumit sinapse. Sinapsa este alcatuita dintr-o
membrana presinaptica, spatiul sinaptic si membrana postsinaptica. In spatiul presinaptic
sunt acumulate vezicule cu neurotransmitatori chimici, specifici fiecarei grupe functionale
de neuroni. In acest spatiu se afla o concentratie mai mare de mitocondrii, care furnizeaza
energia necesara transmiterii sinaptice. Spatiul sinaptic are aproximativ 30 nm. Membrana
postsinaptica are niste locusi specifici care pot primi numai anumiti neurotransmitatori
(corespunzator celor din zona presinaptica). Este locul unde actioneaza unele
medicamente, cu componenta asemanatoare neurotransmitatorului a carui actiune dorim
sa o contracaram, componenta care blocheaza locusul specific, fara insa a genera si
potentialul de actiune.
Autoevaluare
11
UNITATEA DE INVATARE 3
3. Metode si tehnici de investigare
Legistii si judecatorii apreciaza din ce in ce mai mult importanta disfunctiilor
cerebrale in aparitia comportamentelor deviate sau criminale, in deteriorarea
desfasurarii normale a vietii si in aparitia inconvenientelor familiale, dupa accidente,
intoxicatii, stroke sau alte evenimente nocive, care duc la lezarea creierului. Prin
urmare, metodele de investigare a anatomiei si fiziologiei creierului, precum si
examenul neuropsihologic meticulos si repetat pot evidentia defecte subtile,
inaccesibile unui observator neexperimentat.
• Abilitatile clinice si experienta neuropsihologica a examinatorului au un rol important
in interpretarea corecta a modelelor de deficit, intrucat acestea pot fi generate si de alte
circumstante decat afectarea creierului. Apoi, situatiile care tin de cultura, de factorii
educationali sau de alti factori sociali, pot amplifica dezvoltarea anumitor functii in
detrimentul altora, in timp ce deprivarile au tendinta de a diminua capacitatea
cognitiva.
Pentru cei cu leziuni cerebrale, documentatia asupra nivelului cognitiv premorbid ar
putea sluji drept standard de comparatie in performanta actuala. Dar cum foarte putini
indivizi isi fac examenul neuropsihologic complet cand sunt adulti, tineri si sanatosi,
in majoritatea cazurilor standardul de comparatie trebuie evaluat in raport cu
informatiile disponibile la momentul in care leziunea cerebrala este deja cunoscuta sau
suspicionata. Desi unii autori au utilizat pentru standardul de comparatie medii
populationale, nivelul profesional premorbid inalt sau marile realizari personale ale
bolnavului permit obtinerea de catre examinator a unor criterii directe de identificare a
unui standard de comparatie valabil in raport cu performanta actuala
• Lichidul cefalo-rahidian (LCR) recoltat prin punctie lombara, ofera date despre:
biochimismul cerebral, prezenta particulelor virale sau microbiene (meningo-
encefalite), hematii (hemoragii cerebrale).
• Importanta presiunii LCR, sau dificultati in curgerea libera in spatiul subdural
cerebrospinal
12
.
• Pornind de la lucrarile lui Galvani si Volta (1792), fiziologul englez Caton (1874) a
evidentiat pentru prima data prezenta biocurentilor cerebrali ...la iepure. La om prima
inregistrare a fost facuta de psihiatrul german Hans Berger in 1924 (publicata 1929).
• Orice structura vie genereaza prin functionare un biocurent.
• Creierul uman genereaza biocurenti, care au fost clasati in mai multe tipuri dupa
frecventa si amplitudine.
13
• Dupa forma lor sinusoidala in inregistrarile grafice au fost numiti unde cerebrale.
• Ritmul delta – (0,5 – 3 Hz) apare la creierul imatur al copilului pana la 2-3 ani, in
somn si in suferinte cerebrale.
• Ritmul teta – (3-7 Hz) constituie ritmul de baza al copilului de 2-7 ani. La adultul
normal apare in 10-15% di totalitate traseului EEG.
• Ritmul alfa – (8-12 Hz) este expresi activitatii electice de fond la omul normal, in
stare de veghe si repaus psihosenzorial.
• Ritmul beta – (peste 13 Hz) corespunde starii de activitate cerebrala. Cand percepem
lumea exterioara suntem in ritm beta.
• Ritmurile : alfa, beta, delta si teta difera in functie de frecventa, durata si amplitudine.
• La subiectii relaxati domina alfa si delta.
• Orice excitatie (luminoasa, psihosenzoriala, activitate psihica) anihileaza ritmul alfa
(reactie de oprire).
• Activitatea psihica dezorganizeaza in mod necaracteristic traseul EEG, fara a se putea
trage vreo concluzie asupra unui anumit act psihic. Elementele EEG nu coreleaza nici
cu functiile psihice, nici cu capacitatile intelectuale. La debilii mintali traseele EEG
pot fi normale. In starile patologice cerebrale apar fie unde prea lente, fie unde prea
rapide, sau paroxistice.
• Examenul EEG este usor de efectuat intr-un interval de timp relativ scurt, nu produce
senzatii neplacute si nu are contraindicatii.
• Marea utilitate a EEG este in studiul si diagnosticul epilepsiei, manifesta prin
descarcari electrice anormale, hipersincrone, excesive si intermitente; aspectul este de
varfuri paroxistice lente sau rapide, ca in epilepsia focala, sau complexe varf-unda ca
in epilepsia generalizata sau petit mal la copil.
• 15 – 20% dintre epileptici au trasee normale (Daly si Pedley,1990). In asemenea
cazuri, pentru activarea anomaliilor epileptice, se utilizeaza hiperventilatia, stimularea
luminoasa intermitenta, EEG de somn, activarea medicamentoasa, inregistrarea
prelungita cu sau fara inregistrare video, retragerea medicatiei anticonvulsive, etc.
14
• Fizicianul sud african Allan Cormack si inginerul englez Sir Gofrey Housfield,
independent unul de altul, au elaborat principiile metodei.
• In TC sunt expuse transe subtiri si consecutive ale corpului uman care sunt apoi
analizate si reconstruite pe calculator.
15
•
• PET
• Reconstructia tridimensionala a sectiunilor cerebrale utilizand radioelemente
emitatoare de pozitroni.
• Debitul sanguin, metabolismul oxigenului, metabolismul glucozei, metabolismul
neurotransmitatorilor.
• SPECT – single photon emission computed tomography , permite analiza
cantitativa si calitativa a relatiilor functionale ale structurilor cerebrare prin
compararea activitatilor radioizotopice
16
• Se pot studia accidente cerebro-vasculare, ischemii, crize de epilepsie, afectiuni
psihiatrice si tulburari cognitive, sindrom de oboseala cronica, traumatisme cranio-
cerebrale, etc.
17
• Rezonanta Magnetica Nucleara - RMN - Fenomen cunoscut din 1946 – Bloch si
Purcell (premiul Nobel 1952): anumiti nuclei rezoneaza si emit semnale de
radiofrecventa cand sunt intr-un camp magnetic si pulseaza cu undele radio cu
frecventa corecta.
• In medicina – la sfarsitul anilor ‟70.
ALTE METODE
18
UNITATEA DE INVATARE 4
4. Structura si functiile lobilor cerebrali
Aria cortexului uman are aprox. 2200 cm², din care doar o treime vizibila,
restul fiind ascunsa in sciziuni, santuri.
- Cele mai importante santuri sunt:
lateral (Sylvius)
central (Rolando)
perpendicular extern
Acestea determina impartirea ariilor corticale in 4 lobi: frontal, parietal, occipital si
temporal.
Brodmann (cel mai cunoscut) – 1909 - a descris 52 arii corticale iar von Economo -
peste 100. Structura scoartei cerebrale difera de la o zona la alta (ca grosime, ca densitate a ?
celulare, ca orientare a celulelor sau ca numar al acestora). Functie de acestea aspecte au fost
descrise peste 50 de arii corticale (harta Brodmann). In functie de predominanta celulara,
19
anumite arii pot fi considerate motorii (predomina celulele piramidale) sau pot fi senzoriale
(predomina straturile granulare) sau pot fi de asociatie (predomina straturile I, II si uneori III).
Structura lor le face ca unele sa fie efectorii si altele receptorii, iar functia de asociatie
apartine intregului neocortex omenesc
• Tendinta de a limita ariile corticale prin granite precise este gresita, deoarece au intre
ele zone de trecere. Localizarile functionale nu respecta limitele citoarhitectonice ale
20
unei ariiScoarta cerebrala reprezinta o vasta suprafata de receptie sintezo-analizatoare
pentru receptorii periferici dar si de comanda si reglare a efectorilor
Lobul frontal = locul anatomic al constiintei de sine; este cea mai evoluata componenta a
creierului uman
• Delimitat posterior de scizura (santul) Rolando (central), lateral de fisura sylviana si
medial de sulcusul cingulat.
• Are trei sectoare functionale majore:
2. Cortexul premotor
3. Cortexul prefrontal
21
• Homunculus-ul motor – este o schema in care este reprezentat fiecare segment
osteomuscular al corpului, corespunzator importantei pe care o are in realizarea
miscarilor voluntare instrumentale adica a praxiei
22
• Initierea si programarea miscarilor corpului
• La nivelul ariei 6 se inchide feedback-ul kinestezic, mecanism de optimizare a
caracteristicilor miscarilor (amplitudine, directie, traiectorie, forma, viteza,
flexibilitate, tempo, coordonare – simultana, succesiva).
• ARIA BROCA
• Rol in integrarea vizualo-motorie, in testele de invatare vizualo-motorie si in
activitatea posturala
• Situata in girusul frontal inferior si posterior si este responsabila de controlul vorbirii
voluntare
• Aria 44
• Portiunea cea mai rostrala a lobului frontal caracterizata prin implicarea ei in functiile
cerebrale cognitive si emotionale.
• S-a estimat ca ocupa aprox. o treime din intregul cortex cerebral uman. La om, aceasta
zona care ocupa aproape 1/3 din cortexul cerebral, are o dezvoltare superioara fata de
zonele similare ale creierului celorlalte animale. Filogenetic, salturi calitative in
organizarea globala a comportamentului in raport cu solicitarile mediului extern si cu
satisfacerea starilor proprii de motivatie se leaga, cu precadere, tocmai de constituirea
si dezvoltarea mecanismelor de comanda-control ale cortexului prefrontal. De aceea
nu este lipsit de temei ca principiul general al corticalizarii sa fie intregit cu principiul
particular al FRONTALIZARII.
• Este instanta care constientizeaza emotiile si le confera girul ratiunii.
• Unii cercetatori considera ca dominarea ratiunii de catre emotie s-ar datora existentei
mai multor circuite neuronale la acest nivel.
• Prin RMN functional s-a observat ca zona prefrontala stanga este activata de emotiile
pozitive (empatie, compasiune, respect, calm, buna dispozitie, etc.), iar zona
prefrontala dreapta de emotiile negative.
24
• Cortexul prefrontal lateral - regiunea medio-laterala a cortexului prefrontal drept este
implicata in monitorizarea informatiei recuperata din memoria episodica (Henson si
colab., 1999); convexitatea prefrontala inferioara este implicata in procesele legate de
semnificatia comportamentala a stimulilor si in recompensa
• Cortexul prefrontal medial (aria cingulara anterioara) este implicata in mod specific in
coordonarea bimanuala, atentia sarcinilor cognitive cercetate, modularea trezirii
corpului, memoria spatiala, miscarile auto-initiate, solutionarea conflictelor si in
extragerea informatiei din memoria de lunga durata; de asemenea este implicat in
perceptia durerii dar si in medierea raspunsului emotional initiat de perceperea de
catre noi a durerii (Barbas, 1995; Goldman-Rakic,1987).
• Cortexul orbitofrontal – este implicat in functiile autonome, emotionale, de inhibitie a
raspunsului si de semnificatie a stimulului; are un rol semnificativ in comportamentul
social si emotional precum si in formarea noilor date de memorie (Morecraft si
Yeterian, 2002); este implicat in prelucrarea gustativa si olfactiva, precum si in
aprecierea semnificatiei emotionale a stimulilor respectivi; leziunile la acest nivel pot
produce modificari de personalitate, indiferenta, iritabilitate si comportament
impulsiv.
• E important pentru gandirea abstracta; “atitudinea abstracta” nu poate fi adoptata de
pacientii cu leziuni frontale (Goldstein, 1944)
• Pacientii cu leziuni frontale sunt deficitari in utilizarea erorilor in scopul ghidarii
comportamentului lor (Luria, 1966)
• Activitatea de planificare: activitatea umana constienta necesita o lista de obiective si
un set de actiuni asemanatoare structurii unui document
• Lobii frontali au functie inhibitoare, de suprimare a tendintei actiunilor dominante in
favoarea comportamentelor cu scopuri destinate (Diamond, 1989)
• Memoria de lucru este o forma a memoriei pe termen scurt; studii pe maimute si
neuroimagistice pe oameni o plaseaza prefrontal (Goldman-Rakic, 1987; Funahashi,
1993; Cohen, 1994; D‟Esposito,1994)
25
LOBII TEMPORALI
• Lobii temporali sunt mai mult imagini avantajoase decat entitati anatomice,
delimitarile fata de lobii parietal si occipital neavand repere precise.
26
• Lezarea temporala ant. in emisfera stg provoaca deficite in gasirea numelor proprii, iar
in emisfera dr dau deficiente in denumirea expresiei faciale; leziunile bilaterale dau
anomie si deficite de memorie retrograda.
• Lezarea regiunii mediale stg. provoaca memorie saraca pt. informatii verbale noi, iar
lezarea in dr. da memorie saraca pt. informatii nonverbale noi (Buchtel, 2002).
Lezarea lobului temporal inferior duce la aparitia prosopagnoziei – pot vedea o fata dar nu
recunosc persoana dupa fata respectiva; interesant este ca dupa ce persoanele vorbesc,
identitatea lor este recunoscuta imediat
1. Agnozia auditiva – individul are o deficienta izolata de intelegere a sunetelor in prezenta
unei audiograme aproape normala; pacientul nu intelege nici vorbirea si nici sunetele din
mediul inconjurator; pot citi, vorbi, scrie si numi corect obiectele.
2. Surditatea corticala – cand sunt afectate ariile 41 si 42 bolnavul ramane indiferent la orice
stimuli auditivi de la o sursa pe care nu o are sub control vizual imediat
3.Tulburari in recunoasterea vizuala – prosopagnozia.
4. Tulburari ale sferei afective si motivationale – scaderea tonusului emotional general,
reducerea agresivitatii si intensificarea emotiei de frica; indiferenta afectiva (in
amigdalectomie bilaterala), instabilitate emotionala; perversiuni ale unor trebuinte, indeosebi
27
alimentare (ex. coprofagia) si sexuale; exacerbarea sau diminuarea unor trebuinte biologice
primare.
5.Tulburarea functiei mnezice – experientele lui Milner (1962) privind invatarea unui labirint
pe un lot de 79 bolnavi au evidentiat: a)leziunile hipocampice bilaterale determina deficitul
cel mai important; b)lobectomiile temporale dr. provoaca un deficit mai sever decat cele stg.,
care lasa performantele aproape normale; c)leziunile cortexului posterior temporal drept
determina o reducere masiva a vitezei de invatare.
6. Tulburarea gandirii – leziunile de lob temporal provoaca tulburari in desfasurarea
proceselor gandirii; in cazul emisferei dominante nu reusesc sa efectueze mental serii
succesive de operatii, care presupun o permanenta sustinere si mediere verbala (ex. calcule
multioperationale 4x5-3+7=?).
7. Tulburarea comportamentului – lobectomiile temporale dr. par a fi asociate cu paranoia,
comportament egocentric si logoreic. (Kolb si Whishaw, 1980).
8. Tulburarea perceptiei timpului.
9. Tulburari vestibulare si de echilibru – datorita proiectiilor vestibulare in lobul temporal –
vertije, senzatie de deplasare in plan vertical.
10.Tulburari olfactive – lezarea portiunii antero-mediale a lobului temporal, care include si
hipocampul, poate cauza halucinatii olfactive. In cazul epilepsiei temporale pot aparea
hiposmie, parosmie sau halucinatii olfactive.
11. Tulburari viscero-vegetative – stimularile stereotactice ale hipocampului si amigdalei au
antrenat modificarea frecventei cardiace, a ritmului respirator, nevoia de a urina. (Young,
1992)
12. Tulburarea ritmului somn-veghe – hipersomnii, uneori de tip narcoleptic sau aspecte de
mutism akinetic – rar intalnita.
EPILEPSIA TEMPORALA
LOBUL PARIETAL
• Posterior de lobul frontal, de care e separat prin santul central (Rolando), pana la
santul parieto-occipital.
• Structura superior dezvoltata filogenetic; la macac are 7,5 cm² iar la om 150 cm²
• In interactiune cu lobul frontal, lobul parietal alcatuieste mecanismul principal de
integrare a proceselor cognitive superioare (reprezentarea, imaginatia si gandirea)
• Perceptia tactila sau somestezia, se refera la abilitatea noastra de a intelege informatia
obtinuta prin atingere. Perceptia tactila rezulta din stimularea receptorilor cutanati si a
celor proprioceptivi.
• Termoreceptorii contribuie la recunoasterea tactila a obiectelor
• CORTEXUL SOMATO-SENZORIAL: CSS primar include ariile1, 2 si 3
CSS secundar – unde reprezentarea degetelor mainii si a fetei ocupa aproape toata aria. Este o
parte a unui centru asociativ de ordin inalt pentru recunoasterea tactila a obiectelor si invatare.
• Homunculus senzitiv – exista o magnificare relativa a cantitatii de cortex dedicata
partilor corpului cu cea mai inalta acuitate tactila si specializare senzoriala.
• Fiecare lob parietal construieste reprezentarea hemicorpului sau opus si ambii au
predilectia de a inlocui pri fantome partile de corp pierdute.
• Harta corticala somatosenzoriala nu este statica!!!
• Antrenamentele de utilizare a varfului degetelor pot creste aria corticala care le
reprezinta (ex: orbii care utilizeaza degetele pentru citirea Braille).
29
• Astereognozia sau agnozia tactila – nu pot identifica obiectele dupa pipait desi pe cale
vizuala le recunosc fara dificultate.
• Epilepsia somatosenzitiva partiala – parestezii, dureri, senzatii de curent electric si
crize complexe cu tulburarea schemei corporale controlaterale (senzatie de alungire,
marire de volum sau dezagregare a unui membru). Epilepsia reflexa – declansata la
lectura, sah, calcul, etc.
• Sindromul Gerstmann – in lobul parietal dominant (stg.) – agnozie digitala,
dezorientare dreapta-stanga, acalculie si agrafie.
• Asimbolia la durere sau indiferenta fata de durere (hemiagnozie dureroasa) – lob
parietal stg.
• Tulburarea orientarii in spatiu si a constructivitatii obiectuale – o dominanta a
emisferei drepte; tulburare de recunoastere a lungimii si volumului, dificultati in
divizarea unei linii in parti egale, in gasirea centrului unui cerc.
• Apraxia constructiva – incapacitate de manipulare a obiectelor in spatiu incepand de la
formele componente.
• Apraxia de imbracare.
30
• Neglijarea spatiala unilaterala – imposibilitatea de a descrie verbal, de a raspunde si de
a se orienta in raport cu stimularile de partea controlaterala laziunii; ignora de obicei
hemispatiul stang; au tulburari de citire pentru ca ignora jumatatea stanga a paginii.
• Tulburarea operatiilor logico-gramaticale – leziunile inferioare ale lobului parietal din
emisfera dominanta, mai ales cand se asociaza cu leziuni ale lobului temporal –
dezacorduri, inversiuni topice, incoerente logice, etc.
• Acalculie
• Tulburari ale gustului
• Tulburari trofice si vasomotorii - amiotrofii, edeme, hipersudoratie, unghii
sfaramicioase,etc.
LOBII OCCIPITALI
• Omul este in principal un animal vizual, iar perceptia vizuala si interpretarea acestei
perceptii domina viata sa.
• Lobii occipitali, legati de prelucrarea si integrarea informatiei vizuale, realizeaza
esentialmente o functie cognitiva
• Centrul vederii a fost plasat invariabil sub emisferele cerebrale, adica, in ventriculii
laterali (Galen), in trunchiul cerebral (Willis), in corpul pineal (Descartes).
• Aria 17 Brodmann reprezinta nucleul analizatorului optic, realizeaza integrarea
modala primara, concretizata prin capacitatea de a avea senzatii vizuale.
• Aria 17 = centrul experientei vizuale elementare
• Ariile 18 si 19, prin excelenta asociative, realizeaza integrarea secundara, pe care o
putem denumi obiectuala sau sintactica
• Tulburarea perceptiei formei, dimensiunilor si miscarii obiectelor
• Palinopsie (paliopsie) – persistenta vizuala in timp sub forma de persistenta sau
recurenta a unei imagini (are impresia ca vede trecand din nou prin fata sa o persoana
pe care a vazut-o cu cateva minute inainte.
• Agnozia vizuala poate fi conceputa ca rezultat al lezarii ariilor 18 si 19 care impiedica
transmiterea si eventual integrarea informatiei sosite din aria 17.
• Cecitatea corticala sau cecitatea psihica se datoreaza lezarii bilaterale a ariei striate
(aria 17). Deficitul este asociat uneori unui tablou confuzional, unei dezorientari
temporo-spatiale si uneori unui usor deficit senzitivo-motor. Cel mai des bolnavul
ignora deficitul sau este indiferent fata de acesta.
31
•
EPILEPSIA OCCIPITALA
• Iluzii si halucinatii, modificari tonice si clonice ale capului si ochilor, inchiderea
pleoapelor sau fluturarea lor, tulburari vegetative, timice si de automatism cand
descarcarea se raspandeste.
• Cand fenomenele vizuale pot actiona ca un factor declansator al unei epilepsii
nefocalizate, se vorbeste despre o epilepsie reflexa vizuala.
32
• Neglijarea campului vizual – lipsa de raportare, raspundere sau orientare la stimuli
noi, semnificativi, prezentati de partea opusa leziunii cerebrale, la cazurile la care
acest neajuns nu poate fi atribuit unor deficite motorii sau senzoriale (Jones, Tranel
2001).
EXEMPLU
Epilepsia temporala
Crize
1. Tip crize grad mal în timpul somnului. Exceptional în stare de veghe precedate de
o traire scurta a extazului.
33
2. Crize partiale elementare (fosfene) urmate de crize partiale complexe si finalizate
prin generalizare în grand mal.
3. Crize partiale complexe urmate de obicei de o perioada mai mult sau mai putin
lunga de confuzie semanând cu un episod psihotic schizoid.
Etiologie
Inteligenta globala
Inteligenta verbala
Comportament social
1. Cald, desi iritabil, stilat potrivit, ordonat, dar jucator de noroc. Inconstant în
angajamentele sale politice si religioase.
34
2. Rezervat, neîngrijit, dezordonat, izolat la locuinta lui de la Croisset;
angajamente politice, religioase.
3. Rezervat, îmbracamin neîngrijita, îngrozitor de dezordonat ; angajamente
religioase si politice temporare dar excesive (activitate de misionar la Borinage,
socialist utopic, agnostic).
Afectivitate
Dispozitie
Sexualitate
35
UNITATEA DE INVATARE 5
5. Corpul calos ; emisfericitatea
36
• Emisfericitatea nu inseamna ruptura sau independenta a celor doua emisfere, ci
dimpotriva, ele se informeaza reciproc in mod constant permitand o actiune
coordonata in totalitate.
• Functiile senzorio-motorii (motricitatea, sensibilitatea, miscarile mainilor si ale
picioarelor, miscarile ochilor) sunt comandate de fiecare emisfera direct si invers
(incrucisat). Fiecare emisfera comanda jumatatea de corp inversa ei, avand aceleasi
functii si aceleasi roluri, ceea ce nu se intampla in cazul limbajului, gandirii etc.
EMISFERA STANGA
EMISFERA DREAPTA
37
• Modalitatile ei de exprimare sunt nonverbale, modul de functionare se bazeaza pe
asociatii. Imaginatia si intuitia sunt functiile ei dominante, fapt pentru care este
socotita sediul competentei artistice si muzicale.
• Emisfera dreapta are ca trasaturi specifice gandirea spatiala si capacitatea de a vedea
abstract. Abordarea este intuitiva (opusa celei rationale); ea procedeaza prin asociatii
de idei, prin abordarea interactiva, face sinteza relatiilor intre obiecte, ca sa
reconstituie informatiile intr-un tot unitar. Avansarea se face in spirala, asteptand ca
putin cate putin elementele sa se ordoneze intre ele, cat mai suplu posibil.
• Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale
EMISFERICITATEA
38
• In schimb, barbatii sunt mai predispusi la autism, sindromul Tourette, dislexia,
deficit de atentie sau schizofrenie. Aceste boli sunt provocate de lipsa unei
substante care are rolul de a „masculiniza" creierul si de a-l feri de aceste tulburari.
• Cercetatorii au constatat ca barbatii sunt atenti la aspectele generale, pe cand
femeile sunt mai concentrate pe detalii.
Explicatia este data de faptul ca femeile si barbatii proceseaza diferit informatiile,
folosind mecanisme cerebrale diferite.
• A ceste deosebiri implica un comportament predominant androgen la barbat care
este dotat prin conformatia sa mai mult pentru o activitate fizica, de unde si experienta
sa mai mare in durerea somatica. Pe de alta parte femeia are o dominanta
estrogenica asociata cu o structura psiho-emotionla deosebita adaptata problemelor
legate de ciclurile periodice, sarcina, alaptare, menopauza si afectiuni specifice care
implica o experienta dureroasa viscerala mai mare ca la barbat.
• Diferentele intre sexe nu sunt numai de ordin structural si functional ci si
metabolic, constantindu-se la varstnici scaderea mai pregnanta a metabolismului
glucozei la nivelul hipocampusului la femei in timp ce la barbati declinul
metabolismului glucozei nu este semnificativ.
AUTOEVALUARE
Explicati notiunile :
- Corticalizare
- Frontalizare
- Emisfericitate
39
UNITATEA DE INVATARE 6
6. Sistemul limbic ; diencefalul ; cerebelul ; trunchiul cerebral
7. Formatiunea hipocampica.
9. Stria terminalis.
12. Hipotalamusul.
1. Invatare si memorie.
41
Hipocampul este implicat in toate sistemele memoriei declarative: memoria semantica
(memoria faptelor si a conceptelor), memoria episodica (constientizarea amintirii
evenimentelor si a relatiilor dintre ele), memoria spatiala (recunoasterea localizarii
spatiale). Kopelman,1993; Markovitsch, 1995.
DIENCEFALUL
• Hipotalamus
2. Nuclei cu proiectie difuza – fac parte din sistemul care guverneaza nivelul de
trezire al creierului.
Sindromul talamic :
42
• - hemianestezia contralaterala
• - metatalamusul – alcatuit din corpii geniculati laterali (cu rol in perceptia vizuala) si
mediali (cu rol in perceptia auditiva);
DUREREA
Componentele Durerii:
Caracteristicile Durerii:
• Factori declansatori
• Intensitate
• Caracter
• Durata
• Iradiere
• Fenomene asociate
EXEMPLE
• Erbin Krafft, intr-un raport asupra perversiunilor sexuale publicat in 1942, releva,
avand ca sursa de inspiratie un roman al scriitorului Sacher Masoch (1835-1895), ca
autorul solicita sa fie flagelat de sotia sa pentru obtinerea unor satisfactii sexuale.
Perturbarea sexuala numita masochism, a fost descrisa si de alti autori ca algolagnie
(gr. algos = durere, lagnea = pofta) sau algofilie (algos = durere, philein = a iubi).
44
• O alta implicatie a durerii in obtinerea satisfactiei sau erotismului sexual constituie
sadismul, adica obtinerea satisfactiei sexuale prin chinuirea fizica a partenerului.
Primele consemnari apartin marchizului de Sade (1740 – 1814) care in „‟La
philosophie dans le budoir‟‟ comenteaza astfel de situatii carora ulterior li s-a dat
numele de „‟sadism‟‟.
• Unele dimensiuni psihice pot fi benefice, ajutand vindecarea, in timp ce altele pot
agrava simptomele.
45
HIPOTALAMUS (H)
- Numit si creierul vegetativ al organismului, este organul nervos cu cele mai multe
functii pe unitate de volum.
• Reprezinta sub 1% din masa cerebrala dar integreaza toate reglarile vegetative din
organism, controleaza functiile endocrine si aspecte ale comportamentului emotional.
• H este un centru important al vietii afective, alaturi de sistemul limbic. La acest nivel
se elaboreaza emotiile, sentimentele si pasiunile, precum si expresia vegetativa a
acestora: variatiile frecventei cardiace, ale tensiunii arteriale, etc.
46
CEREBELUL
TRUNCHIUL CEREBRAL
47
MEZENCEFAL
• Substanta alba – tracturi
• Substanta cenusie – nucleul rosu, substanta neagra, nucleul trohlearului, nucleul
oculomotorului, nucleul lui Darkschewitsch, etc.
• Substanta reticulata.
PUNTEA
• Substanta cenusie la interior (nuclei) si substanta alba la exterior.
• Reflexele lacrimal, salivar, masticator, corneean, audiopalpebral, audiooculogir,
secretorii (sudoripare si sebacee), mimica expresiva, tonusul muscular, etc.
BULBUL
• Trunchi de con de 3/2/1,25 cm cu nuclei de substanta cenusie la interior (senzitivi,
motori si vegetativi) si tracturi de substanta alba la exterior.
• Centru reflex – respirator, cardiac, vasomotor; centrii unor procese digestive (salivatie,
deglutitie, supt); centrii unor reactii de aparare (stranut, tuse, clipit, voma); centrii de
reglare a tonusului muscular.
• Functia de conducere – cai ascendente si descendente.
• Functia de reglare a tonusului si dinamicii activitatii psihice prin intermediul
substantei reticulate
• I N. Olfactiv
• II N. Optic
• III N. Oculomotor
• IV N. Trohlear
• V N. Trigemen
• VI N. Abducens
• VII N facial
• VIII N. Acusticovestibular
• IX N. Glosofaringian
• X N. Vag
• XI N. Accesor (spinal)
• XII N. Hipoglos
48
UNITATEA DE INVATARE 7
7. Integrarea neuro-endocrina
• Glandele cu secretie interna sunt formate din epitelii secretorii, ale caror celule produc
substante active, numite hormoni, pe care ii elibereaza direct in sange. Aceste glande
nu au canale excretoare.
• Sistem anatomo-functional complex, coordonat de sistemul nervos, avand rolul de a
regla si coordona pe cale umorala activitatea diferitelor organe pe care le integreaza in
ansamblul functiilor organismului.
• Hipofiza, suprarenala, tiroida, paratiroidele, testiculele, ovarele, epifiza, pancreasul
insular, timusul si placenta (temporar).
HIPOFIZA
• Localizata la baza encefalului, inapoia chiasmei optice, in saua turceasca; are 500 mg
(ca un bob de fasole)
• Adenohipofiza (lob anterior si mijlociu) si neurohipofiza (lob posterior)
• Intre eminenta mediana a hipotalamusului si adenohipofiza exista sistemul port
hipotalamo-hipofizar descris de Gr. T. Popa si Unna Fielding (premiul Nobel).
• Intre hipotalamusul anterior si neurohipofiza exista tractul nervos hipotalamo-
hipofizar format din axonii nucleilor hipotalamici.
49
• Hipotalamusul este si glanda endocrina, care secreta trei tipuri de hormoni: de inhibare
a adenohipofizei, de stimulare a adenohipofizei si cei ce se depoziteaza in
neurohipofiza
• Hormonii adenohipofizei sunt glandulotropi, avand ca organe tinta alte glande
endocrine (ACTH, TSH, FSH, LH) si nonglandulotropi (STH si prolactina)
Hormonul somatotrop (STH) este denumit si hormon de crestere (GH).
50
• Acromegalia:
• Cresterea exagerata a oaselor fetei, a mandibulei, a oaselor late, ingrosarea buzelor,
cresterea viscerelor (inima, ficat, rinichi, limba) si cresterea exagerata a mainilor si
picioarelor.
51
• Melatonina are ca precursor serotonina. Participa la sincronizarea circadiana,
sezoniera Hormonul adenocorticotrop (ACTH) stimuleaza corticosuprarenalele.
• Hormonul tireotrop (TSH) stimuleaza secretia de hormoni tiroidieni.
• Hormonii gonadotropi: foliculostimulant (FSH) si luteinizant (LH).
EPIFIZA
52
• Are stranse legaturi cu retina
• “al treilea ochi” !?!?
• , si a altor cicluri vitale, cu rol de ceas biologic. Se produce noaptea si da somnul
odihnitor.
• Intarzie declansarea pubertatii
• Stimulii luminosi reduc secretia (diferente de sexualizare zona arctica fata de zona
tropicala).
53
AUTOEVALUARE
54
UNITATEA DE INVATARE 8
8. Organele de simt ; mecanismele senzatiilor
PROPRIETATILE SENZATIILOR
• Modalitatea – senzatiile specifice se leaga de actiunea unor anumite categorii de
stimuli.
• Intensitatea – pregnanta cu care se constientizeaza senzatia (puternic, moderat, slab).
55
• Durata – intinderea in timp a senzatiei, depinde de durata de actiune a stimulului.
• Tonalitatea afectiva – reflecta semnul rezonantei in sfera trairii subiective a
insusirilor stimulului pe care le desmneaza sau le reprezinta senzatia.
SENZATIA VIZUALA
Simtul vizual este unul din cele trei simturi (alaturi de auz si miros) capabile sa obtina
informatia aflata la distanta de noi – adesea vitala pentru supravietuire
• Lumina reprezinta o parte din spectrul de radiatii electromagnetice: lungimea de unda
intre 400 si 700 nm – spectrul vizibil.
• Mediile transparente: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea vitroasa.
• Lumina excita retina – celulele cu conuri (vederea diurna, cromatica) si celulele cu
bastonase (vederea nocturna, acromatica).
56
• Fenomen care manifesta o discordanta intre o experienta perceptiva si proprietatile
fizice ale stimularii.
57
SENZATIA AUDITIVA
58
• Conductul auditiv extern – 2-3 cm, cu glande ceruminoase.
• Timpanul – membrana fibroasa, elastica, subtire si rezistenta.
• Urechea medie (cavum timpani) o camera plina cu aer cu oscioarele urechii (ciocanul,
nicovala si scarita ), cavitatile mastoidiene si tuba auditiva (trompa lui Eustachio).
• Oscioarele transmit vibratia de la timpan la fereastra ovala.
• Sapata in grosimea stancii temporalului. Este numita si labirint (osos si membranos);
are trei segmente principale : vestibulul, canalele semicirculare si melcul.
• In melc, pe membrana bazilara se afla celulele auditive, ciliate, excitate de membrana
tectoria.
• Membrana bazilara vibreaza prin schimbarea presiunii in rampa timpanica a melcului
membramos
• Prin vibratia membranei bazilare se misca celulele auditive, ai caror cili ating
membrana tecoria, produc excitatia ce se transmite la nervul acustic (VIII).
• Subsistemul auzului primar – asigura simpla capacitate de a auzi si discrimina sunetele
ca entitati pur fizice; lezarea lui duce la surditate.
• Subsistemul auzului fonematic, ale carui scheme se formeaza in ontogeneza prin
comunicarea verbala intre adult si copil; lezarea acestui sistem duce la afazie
senzoriala (Wernicke).
• Subsistemul auzului muzical – capacitatea de a percepe, trai si intelege structurile
muzicale; lezarea lui duce la amuzie.
59
anumita limita, provoaca o serie de reactii vegetative – ameteli, transpiratii reci,
roseata sau paloarea fetei, greata, voma, tulburari de ritm cardiac, tahipnee, etc.
• Blocul intermediar (de conducere): Nervul vestibular, VIII, alaturi de acustic – ajunge
la nucleii vestibulari bulbari si un alt ram, la nucleii vestibulari pontini.
• Spre cerebel.
• Spre fasciculul longitudinal medial – apoi la nucleii motori ai nervilor globilor oculari.
SIMTUL TACTIL
• Receptorii durerosi sunt in medie 170/cm2; cele mai sensibile zone la durere sunt
corneea, buzele, degetele, limba, alveolele dentare; sensibilitatea cea mai redusa –
palmele si spatele.
• Disfunctii Somatosenzoriale:
SIMTUL PROPRIOCEPTIV-KINESTEZIC
• Informatia furnizata de cele doua categorii de senzatii sta la baza formarii si integrarii
schemei corporale, a Eu-lui fizic si intra in structura constiintei de sine.
61
• Blocul periferic receptor – la nivelul muschilor, tendoanelor, ligamentelor,
periostului si articulatiilor, cu receptori: fusurile neuromusculare, corpusculii Vater-
Pacini, terminatii nervoase libere.
• Blocul intermediar – fibrele senzitive ale nervilor spinali, care fac sinapsa in bulb si
de acolo merg spre scoarta sau cerebel.
SIMTUL OLFACTIV
• Informatia olfactiva se include atat in tabloul cognitiv general al lumii externe, cat si
in reglarea comportamentelor alimentar si erotic sexual.
• De fructe
• De flori
• De smoala
• Aromatice
• Fetide
• empireumatice
62
• Blocul periferic – prelungirile dendritice ale neuronilor bipolari de la nivelul
mucoasei nazale olfactive (5 cm2 la om, 100 cm2 la caine). Neuronii se ofera direct
stimulului.
SIMTUL GUSTATIV
• Sunt 4 gusturi de baza: sarat, acru, dulce si amar. Din interactiunea celor patru
senzatii de baza si prin amestecul substantelor-stimul deriva o gama foarte intinsa de
senzatii gustative secundare.
63
• Receptorii pentru dulce (glucide, alcooli, cetone) se dispun cu precadere la varful
limbii.
• Receptorii pentru acru (acizi, saruri acide) – in regiunea mijlocie a suprafetei laterale.
• Receptorii pentru sarat (cloruri, ioduri, bromuri de Na, K, Mg) – in marginile si partea
anterioara a fetei superioare a limbii.
• Unii autori sugereaza si existenta unui al cincilea gust: umami – cuvantul deriva din
japoneza, unde inseamna delicios.
64
Incercati sa imaginati calea pe care trebuie sa o parcurga influxul
nervos pentru obtinerea unui raspuns verbal la un stimul auditiv (o intrebare) !
AUTOEVALUARE
65
UNITATEA DE INVATARE 9
9. Bazele neurofiziologice ale atentiei, memoriei, motivatiei, afectivitatii
ATENTIA
A. involuntara – declansare si desfasurare spontane, fara efort special din partea subiectului;
se bazeaza pe o schema de tip reflex neconditionat, provocat de orice modificare in ambianta,
de orice stimul nou. Printre caracteristicile cu forta incitatoare cea mai mare sunt: intensitate,
eterogenicitatea, contrastul, neregularitatea, miscarea. Durata de focalizare a atentiei
involuntare este redusa (10 – 15 min), cu variatii individuale. Este atentia dominanta pana la
varsta de 3-4 ani.
MEMORIA
67
• Sub aspect dinamic, memoria se realizeaza ca interactiune a trei procese: memorarea,
pastrarea si reactualizarea.
• Efectul de lista – cel mai bine se retin elementele de la inceputul si sfarsitul listei; de
aceea, in procesul invatarii, trebuie evitata structurarea materialului in serii lungi, care
depasesc 30 de unitati memorative (memory chunks).
MOTIVATIA
• Dupa criteriul de continut sunt motive: biologice (foame, sete), fiziologice (defecare,
urinare, sex), materiale (adapost, unelte), informationale (interese si trebuinte de
cunoastere, intelegere), comunicationale (dialogare, mesaje), sociale (afiliere,
coparticipare, competitie), spirituale (trebuinte estetice, morale, religioase), ale Eu-
lui (nevoia de securitate, statut, prestigiu, autorealizare, ideal de viata, familial,
profesional).
69
1. Veriga de activare – capteaza si proceseaza semnalele specifice starii date de
necesitate.
AFECTIVITATEA
Larousse, 2006
• Sentimentele – au o factura mai complexa, sunt stabile si mai putin intense, iar
incarcatura lor cognitiv-evaluativa este mai mare (dragoste, stima, mandrie, etc.)
70
• In circuitul care-i poarta numele, Papez (1937), a inclus conexiunile dintre
formatiunile hipotalamo-limbice, lasand sa se inteleaga ca rolul principal in realizarea
starilor emotionale il joaca formatiunile subcorticale.
71
Bibliografie selectiva
72