Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat 2 - Stimulare Cardiaca Extracutanata - Grancea Alexandra - G1444
Referat 2 - Stimulare Cardiaca Extracutanata - Grancea Alexandra - G1444
Stimularea cardiaca extracutanata este una dintre principalele proceduri medicale folosite
în urgente (reanimare, defibrilare, etc.). În general, doi electrozi sunt plasati pe torace si folositi
pentru aplicarea unui stimul electric (soc de tensiune). Pragul de stimulare este atins pentru
densitati de curent în peretele toracic (piele si strat adipos subcutanat) mai mari decât în tesutul
cardiac si, prin urmare, procedura este însotita de efecte secundare negative (durere, necroze,
etc.). Mai multi factori pot contribui la succesul procedurii precum si la reducerea efectelor
secundare: pozitionarea electrozilor, numarul, dimesiunile si formele lor, forma impulsului
aplicat (amplitudine, durata, etc.). Electrozi pentru uniformizarea densitatii de curent, geluri de
mare impedanta, durata impulsului de stimulare, dimensiunile electrozilor sunt alte solutii,
importante în reducerea durerii.
Conform acestor studii, desi cea mai buna pozitie pentru electrodul negativ este la apexul
cardiac iar pentru electrodul pozitiv, posterior, sub scapula dreapta, exista totusi si alte pozitii
satisfacator de bune. Indicele de calitate, R, în raport cu care se poate optimiza procedura este
definit ca raportul dintre densitatea maxima de curent în peretele toracic (care produce durerea)
si densitatea maxima de curent în inima (care produce stimularea).
Conditiile la limita (Fig. 2) sunt formulate astfel încât singurele cai de curent (aductie) sunt
electrozii:
Tabel 1
Imagine 1
Se poate observa ca in zona optima in care am plasat electrodul pozitiv apar liniile
de potential, loc unde se concentreaza potentialul electric mai puternic. Zona albastra este
reprezentata de electrodul de masa, ce are valoarea potentialului electric =0.Restul
zonelor sunt izolate.
Grafic 1
Graficul de mai sus evidentiaza raportul dintre curentul din miocard fata de curentul din
torace. Se observa ca la un moment de timp scade valoarea raportului scade brusc, dupa care
creste.
Mesh I1 I2 ∆𝐼
Grafic 2
Prin discretizarea reț elei ș i creș terea numarului de elemente, eroarea bilanț urilor
curenț ilor scade, prin folosirea unui mesh adaptiv eroarea devine mult mai mica, astfel incat
zonele de interes vor fi discretizate.
Concluzii