MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

a Romaniei
UAIC Iasi
FEEA
Specialitatea:Economia comertului,serviciilor si turismului.

Referat
Tema:Economia si stiinta
economica.Rolul ei in
economia de piata.

Profesor: Trusevici Ala

Student:Ababii Adriana,grupa II

Balti,2012
Cuprins:
Introducere

1.Capitolul I:Economia si stiinta economica.

I.1.Definirea economiei si stiintei economice.

I.2.Nevoi umane.Clasificare si caracteristici.

I.3. Activitatea economica.Componentele activitatii economice.

2.Capitolul II:Sistemul stiintelor economice

II.1.Structura stiintelor economice.

3.Capitolul III:Evolutia economiei ca stiinta.

4.Capitolul IV:Economia de piata.

IV.1.Principalele tipuri de piata.

Rezumat.

Bibliografie.

Anexe.
Introducere:
Daca cerem de la un simplu trecator o definitie a ECONOMIEI,cu siguranta acesta va
vorbi despre bani,despre valoarea lucrurilor,bogatiile tarii si a persoanelor.Iar referitor
la problemele economice acesta va spunedespre crestere preturile,somaju
l,disponibilizari.
Potrivit difinitiei date de dictionarul explicativ a limbii romane,economia reperzinta
ansamblul activitatii umane desfasurate in sfera productiei,distribuitiei si consumului
bunurilor material si serviciilor.
Lionnel Robbins da urmatoarea difinitie economiei:"Economia este o stiinta care
studiaza relatiile dintre scopuri si mijloace reduse, susceptibile de uzante
alternative"Aceasta difinitie este prea ampla insa ,in ceea ce priveste numarul de teme
abordat,dar de asemeni este larga si in ceea ce priveste subiectele deciziilor economice.

Capitolul I:Economia si stiinta economica

I.1.Definirea economiei si stiintei economice.
Din limba greaca termenul de economie se traduce:oicos-casa si nomos-
conducere.Economia studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri
alternative.Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana,spunem ca economia este
o stiinta sociala.
Stiinta economica este o componenta foarte importanta a sistemului de stiinte
contemporane. Definirea stiintei economice si a rolului ei în pregatirea profesionala are
drept punct de plecare studierea nevoilor si resurselor, a activitatii economice, a
fenomenelor si proceselor economice.

I.2.Nevoi umane.Clasificare si caracteristici.

În functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate în: nevoi
naturale, sociale si rationale; nevoi primare si superioare; nevoi individuale, de grup si
generale ale societatii etc. Însa, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici:
a) Caracterul dinamic, în sensul ca, de la o perioada la alta, au loc modificari în
structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum.
b) Sunt reproductibile sau regenerabile, în sensul ca satisfacerea unei nevoi sau
a alteia dureaza numai un anumit timp, dupa care se manifesta din nou;
c) Caracterul complementar, în sensul ca satisfacerea unei nevoi genereaza o alta;
d) Sunt concurente, în sensul ca unele se extind, iar altele se restrâng având loc
si substituirea unora cu altele.
 Omul este o fiinta tridimensionala:biologică, socială şi raţională. Nevoile umane apar,
mai întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar pentru
existenţă, pentru formarea şi dezvoltarea lor.
Nevoile umane se manifestă ca un sistem integrat şi dinamic de cerinţe,ordonate şi
ierarhizate în funcţie de locul şi rolul lor în cadrul vieţii sociale.Nevoile umane
reprezintă cerinţele oamenilor de a-şi însuşi bunuri, toate acestea devenind nevoi
efective-reale - corespunzător gradului atins în dezvoltarea societăţii şi capacitatea
oamenilor de a conştientiza aceste cerinţe.
Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături:
1) Nevoile umane sunt nelimitate ca număr;
2) Nevoile umane sunt limitate în capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi
presupune consumarea unei cantităţi date dintr-un bun material sau serviciu;
3) Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind în detrimentul altora,
deoarece se înlocuiesc între ele;
4) Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele mai multe ori în
sensuri identice;
5) Orice nevoie umană se stinge prin satisfacere.
Nevoile(trebuinţele) economice sint una din cele mai importante componenete ale
nevoilor umane si reprezintă o cerinţe obiectiva ale vieţii umane, ale existenţei şi
dezvoltării purtătorilor lor indivizii, grupările sociale, statele, naţiunile, societatea în
ansamblul ei.
Nevoile (trebuinţele) economice se caracterizează prin următoarele trăsături:
1) reprezintă şi exprimă o stare de necesitate obiectivă iminentă indivizilor şi
colectivităţilor umane, manifestându-se ca impuls iniţial şi ca scop permanent al tuturor
activităţilor economice;
2) au caracter istoric, devenind nelimitate ca număr şi manifestându-se sub
forma principiului creşterii şi diversificării trebuinţelor;
3) au o dublă determinare:
• obiectivă, fiind rezultatul condiţiilor de viaţă existente la un moment
dat în societate, depinzând de gradul de civilizaţie şi cultură al
populaţiei;
• subiectivă, adică nevoile economice depind de factori biologici,
sociali, psihologici, morali, tradiţii, obiceiuri, fiecare individ devenind
un subiect economic care constată cât de mare este intensitatea
trebuinţei sale;
4) între amplificarea nevoilor economice (nelimitate) şi resursele
economice (limitate) există o contradicţie care se manifestă prin legea
rarităţii resurselor, adică resursele şi bunurile sunt relativ limitate, rare în comparaţie cu
nevoile;
5) orice nevoie economică satisfăcută renaşte cu timpul, având o anumită
periodicitate;
6) intensitatea unei nevoi se află în permanenţă în raport invers
proporţional cu gradul de satisfacere a acesteia;
7) au caracter complex, prezentându-se ca o mulţime de trebuinţe
complementare, concurente şi substituibile.

Trebuinţele economice sunt organic şi indestructibil legate de interesele economice

care pot fi definite ca fiind forma de manifestare a trebuinţelor economice.
Interesele economice pot fi clasificate astfel:
1) Din punct de vedere al purtătorilor intereselor se disting:
a. interese economice individuale, particulare, private;
b. interese economice ale microgrupurilor sociale, întreprinderilor,
organizaţiilor cu caracter local;
c. interese economice naţionale, statale, denumite şi interese generale;
d. interese economice internaţionale;
e. interese economice mondiale, planetare.
2) Din punct de vedere al rolului îndeplinit în viaţa economică a societăţii:
a. interese economice fundamentale;
b. interese economice nefundamentale, secundare, terţiare etc.
3) Din punct de vedere al caracterului legăturilor cu subiecţii purtători se
disting:
a. interese economice directe;
b. interese economice indirecte.
4) Din punct de vedere al duratei manifestării lor în timp se disting:
a. interese permanente;
b. interese periodice;
c. interese rare.
Orice activitate umană presupune utilizarea de resurse specifice, în cantităţi
determinate şi de calitate adecvată.Resursele economice reprezintă ansamblul
elementelor atrase care sunt efectiv utilizate pentru producerea şi obţinerea de bunuri
materiale şi servicii.
Resursele naturale, împreună cu cele umane, formează resursele primare, alături
de care, o importanţă deosebită revine resurselor economice derivate, care reprezintă
rezultatul folosirii şi acumulării resurselor primare, potenţând eficienţa utilizării tuturor
resurselor economice.
I.3. Activitatea economica.Componentele activitatii economice.
Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii umane, în
cadrul careia, prin alocarea si folosirea resurselor economice, au loc procesele de
productie, de circulatie, de distributie si consum de bunuri si servicii, în vederea
satisfacerii trebuintelor.
Elementele care definesc circuitul economic sunt:
1. activitatile economice;
2. subiectii economici;
3. tranzactiile;
4. obiectul acestora.
1. Activitatile economice constituie cauza tranzactiilor, deci se refera la totalitatea
operatiilor care urmaresc satisfacerea trebuintelor cu bunuri economice. Exista trei mari
categorii de operatii:
a) operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si consumul;
b) operatii de repartitie, prin care se efectueaza formarea si distribuirea veniturilor
legate de productie;
c) operatii financiare, care privesc modificarea volumului activelor sau pasivelor.
Cu o alta definitie mult mai simpla,putem spune ca activitatea economica este
productia sociala si este compusa din 4 faze principale:
I faza-faza de productie.Realizarea productiei presupune prezenta a 3 factori:
a)forta de munca;
b)mijloacele de munca;
c)obiectul muncii.
II faza-faza de repartitie.Repartitia este conditionata de aparitia proprietatii private
asupra resureselor economice.Se cunosc 2 modalitati de repartitie:dupa necesitatea
societatii si cererea pietii si dupa limita de fonduri practicata in tarile cu economia mixta
orientate spre economia de comanda.
III faza-faza de schimb.Schimbul apare in urma diviziunii sociale a muncii,proprietatea
private,necesitatea de realizare a surplusului.
IVfaza-faza de consum.Consumul presupune satisfacerea necesitatii prin consumul de
bunuri si resurse.Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum
final.Consumul intermediar se refera la folosirea unor bunuri economice pentru
producerea altor bunuri pierzându-si caracteristicile initiale si dobândind
altele noi.Consumul final se refera la utilizarea bunurilor de consum în mod personal
sau colectiv pentru satisfacerea nevoilor directe.
Prima si ultima faza sint categorii economice generale,iar a doua si a treia sint
specifice.
Capitolul II:Sistemul stiintelor economice
II.1.Structura stiintelor economice.
Stiinta economica reprezinta o componenta deosebit de importanta a sistemului de
stiinte contemporane. Orice activitate economica presupune promovarea criteriuluide
rationalitate, calcule stiintifice, o anumita tehnica de gândire economica, un anumit
comportament în gestionarea resurselor si în adoptarea deciziilor. Definirea stiintei
economice si a rolului ei în pregatirea profesionala are drept punct de plecare studierea
nevoilor si resurselor, a activitatii economice, a fenomenelor si proceselor economice.
Economia politica face parte din marea familie a stiintei economice.Initial ea se
identifica cu intreaga stiinta economica.Ulterior,s-a detasat intr-o disciplina separata,
odata cu delimitarea domeniuluieconomiei in viata societatii si constituirea acestuia ca
obiect de cercetare stiintifica.
Formarea stiintei economice a raspuns unor imperative ale vietii economice,necesitati
de a aseza pe principiul rationalitatii economice actiunile agentilor in vederea depasirii
decalajului dintre resursele limitate si nevoile nelimitate.Problema esentiala a stiintei
economice consta in asimilarea de catre agentii a principiilor ,metodelor,tehnicilor in baza
carora ei sa poata depasi constringerile generate de insuficienta resurselor in raport cu
nevoile, la un moment dat.
Economia economica se clasifica in urmatoarele categorii:
-economia sociala
-economia politica
-politica economica
-stiinta economiei financiare care cuprindea, la rindul ei:
Economia politica ,studiind raporturile cele mai generale ce se nasc intre oameni in
activitatea lor economica,formuleaza intr-o forma foarte generalizata teoriille,
conceptele,principiile,categoriile cele mai cuprinzatoare care privesc viata economica,
economia nationalain ansamblu.Intre economia politica si celelalte stiinte economice
exista un permanent schimb de informatii pe temeiul caruia teoria economica se
imbogateste,iar stiintele economice isi infrumuseteaza mai bine propiul arsenal de
concepte,metode,tehnici etc.de cercetare si analiza.

Capitolul III:Evolutia economiei ca stiinta.

Se disting urmatoarele etape in evolutia economiei:
a)scoala fiziocrata,reprezentata de Francois Quesnay(anexa nr.1),A..R..J. Turgot
(sec.XVIII),a elaborat o conceptie de ansamblu asupra economiei considerata a fi un
organism viu cu legi interne proprii care este dominata de o ordine naturala.Quesnay a
elaborat primul model macroeconomic de asamblu care a pus in lumina conditiile de
echilibru pentru ca ceonomia sa functioneze normal;
b)scoala clasica(sfirsitul sec.18-inceputul sec.19), avind ca reprezentantide seama pe
Adam Smith(anexa nr.2),David Ricardo, J. Stuart –Mill in A nglia si J.B.Say in
Franta,considera ca economia este guvernata de legi naturale pe baza carora se
autoregleaza, rolul de mecanism de reglare revenindu-I pietei.Principiul dominant este
cel pur economic,de unde si numitul homoeconomicus care este prototipul subiectilor
economici ce actioneaza in societate;
c)scoala neoclasica de la sfirsitul secolului XIX(1870) sintetizeaza conceptiile si
realizarile scolii de la Viena, lausanne si Cambridge avind ca reprezentanti pe
K.Menger,Leon Walras,Vilfredo Pareto, Alfred Marshall.Ea a dominat gindirea
economica pina in anii `30 .Aceasta scoala mentine elementele de baza ale scolii
clasice,recunoscind rolul pietei de macanism care regleaza activitatea subiectilor
economici,dar in centrul atentiei se afla individul cu inclinatiile sale psihice.Scoala
neoclasica a pus bazele marginalismului ,considerat de multi succesorii ca reprezentind
„adevarata stiinta economica moderna”.Scoala marginalista se distinge printr-o serie de
elemente particulare .Astfel,subiectii economici nu mai sunt condusi,in gindirea
marginalista de intarese economice ,ci au si reactii psihice care le influenteaza
optiunile;demersul stiintific este ,adesea ,reprezentind intr-un invelis
matematic(instrumentul matematic fiind utilizat pentru analiza conditiilor de echilibru si
optim in economie);economia politica este o stiinta a schimbului care se fundamenteaza
pe utilitatea bunurilor validata doar de subiectii economici carora li se adreseaza.Potrivit
conceptiei neoclasice la baza schimbului se afla utilitatea marginala a bunurilor care
determina valoarea de schimb a acestora;
d)keynesismul isi face aparitia dupa 1930, prin economistul englez J.M.Keynes (anexa
nr.3),considerat de multi economisti contemporani ca fiind initiatorul unei noi conceptii
care a produs o revolutie in gindirea economica .Keynes pune bazele unei noi teorii cu
privire la evolutia economiei.Miscarea acesteia nu mai este numai rezultatul autoreglarii
prin mecanismele pietei, ci ea face nacesara interventia statului pentru a realiza echilibrul
in economie.Un conceptie keynesiana,dezvoltareareprezentata de cresterea venitului
national ,este variabila dependenta de consumul populatiei si preferinte intreprinzatorilor
pentru investitii ,considerate variabile dependente;
e)noua scoala economica,reprezentata de sinteza dintre neoclasicism si keynesism,avind
ca exponent pe Paul Samuelson(anexa nr.3) reconoaste rolul determinat al pietei in
miscarea economica .Dar, totodata,impune interventia statului in economie cu mausri
moderatoare ,de corijare care sa elimine disfunctionalitatile din viata economica.Un loc
deosebit ,un loc de seama in scoala neoeconomica il ocupa monatarismul,initiat si sustinut
de Milton Friedman,economist american ,animatorul scolii monetariste de la
Cambridge,care sustine ca reglarea circulatiei banesti constituie factorul principal prin
care poate fi influentata dezvoltarea economica.

Capitolul IV:Economia de piata.

In economiile contemporane si cele ale viitorului,piata este si va ramine institutia
central in jurul careea graviteaza viata economica.Piata a parut cu multe secole in
urma,o data cu economia de schimb,ca un fragil canal de comunicatie intre producatorii
specoalizati,autonomi si consumatorii independent.Se poate considera ca piata este:
a)spatial economic in care se intilnesc mai mult sau mai putin direct si acctioneaza din
interes cumparatorii(in calitate de agenti ai cererii),vinzatori(ca agenti ai ofertei),iar in
unele cazuri diverse categorii de intermediari.
b)locul de intilnire la un moment dat a dorintelor cumparatorilor cu dorintele
producatorilor
c)un ansamblu de mijloace de comunicatie prin care vinzatorii si cumparatorii se
informeaza reciproc a ceea ce dispun,de ceea ce au nevoie si asupra preturilor cerute si
propuse inainte de a incheeia si efectua tranzactiile.
d)este locul de nanifestare a concurentei,a competitiei dintre agentii cu interese identice
sau apropiate.Concurenta,competitia este prezenta in toti porii unei economii libere,dar
ea iese in evident,devine perceptibila”cu ochiul liber”in cadrul pietii.
Piata poate sa aiba rol pasiv,cum este cazul economiilor de schimb cu piata controlata
si rol active,in cazul economiilor de schimb pe piata concurentiala.Rolul pasiv se
reduce la desfasurarea actelor de vinzare-cumparare,la preturi stabilite de stat,fara o
influenta semnificativa in alocarea resurselor economice si in aprecierea eficientei
utilizarii.Rolul active se concretizeaza in contributia directa la alocarea resurselor,prin
mecanismele cererii si ofertei,la viabilitatea sau nonviabilitatea activitatii economice.

IV.1 Principalele tipuri de piata.

Economia de schimb, in care piata are un rol hotaritor in alocarea si utilizarea resurselor
ca si in organizarea, gestionarea si reglarea economiei nationalepresupune existenta si
respectiv functionarea simultana a mai multor tipuri de piata. In consecinta piata trebuie
privita prin prisma elementelor sale componente, deoarice in realitate ea reprezinta un
sistem de piete, fiind formata din mai multe segmente intre care exista relatii de
interconditionare, de dependenta reciproca.
Din punct de vedere al obiectului tranzitiei de vinzare si cumparare se disting
urmatoarele tipuri de piete:
-piata bunurilor si serviciilor;
-piata factorilor de productie- formata la rindul sau din: piata resurselor naturale(inclusiv
pamintul), piata capitalului si titlurilor de valori, piata fortei de munca;
-piata monetara, financiara, ect.
Aceste piete nu reprezinta in sine piete unice, ci sint constituite la rindul lor din alte
piete. De exemplu: piata bunurilor si serviciilor cuprinde mai multe piete sectoriale ce
corespund bunurilor si serviciilor produse si cumparate in societate, grupate dupa diverse
criterii in categorii mai generale sau specializate (piata bunurilor de consum, piata
mijloacelor de productie, piata serviciilor, piata automombililor, piata rulmentilor,ect.).
Piata muncii nu este o singura piata ci tot atitea cite domenii profisionale exista, iar in
cadrul acestora, cite specializari sint, fiecare cu grad diferit.
Din punct de vedere al extinderii teritoriale exista: piata locala, piata regionala, piata
nationala si piata mondiala,care formeaza un tot intreg, ele se intrepatund, se influenteaza
si se determina reciproc.
Rezumat :
Economia (Economics) este stiinta fundamental sociala,ocupând locul
central în sistemul stiintelor economice.
Existenta individualui in societate este conditionata de
modul în care sunt satisfacute nevoile.Satisfacerea nevoilor este
conditionata de existenta resurselor, a caror caracteristica principala este
raritatea.

Structurarea cunostinelor economice în functie de caracterul

lor teoretic explicativ sau aplicativ,au dus la delimitarea economiei
pozitive de economia normative.Insusirea stiintei economice are
semnificatie cognitiva,permite intelegerea fenomenelor si proceselor
economice,ajuta la sporirea eficientei activitatii practice.

Cum orice economie este o economie de schimb,rationamentele nu pot fi

facute în afara influentelor exercitate de piata de desfacere.

Delimitarea etapelor în formarea si dezvoltarea stiintei economice

presupune identificarea a unor idei despre economie.In functie de
acestea se pot distinge mai multe etape în evolutia cunoasterii stiintifice a
activitatii economice: fizocrat, clasic, neoclasic, keynesian, postkeynesian
si noua scoala economica.
Bibliografie:

1.D.Ciucur,”Economie”-manual universitar,editura
economica,Bucuresti,1999;

2.Dumitru Moldovanu,”Curs de teorie economica”,editura

ARC,Chisinau,2007;

3.Emil Dinga,”Teorie economica generala”,editura

Hiperion,Bucuresti 1994;

4. www.wikipedia.org

5. www.scritube.com
 Anexa nr 1. Francois Quesnay

Anexa nr 2.Adam Smith

Anexa nr.3 J.M.Keynes

Anexa nr.4 Paul Samuelson