Copii mici obiecte care produc sunete si prejudecata (bias/bias-ul)

formei

Abstract

Există dovezi care sugerează că atunci când copiiilor mici li se oferă

instrumente muzicale simple, acestia tind să produca note bazate pe forma
obiectului mai degraba decât pe urechea muzicală. Această atentie fată de forma
obiectelor a fost observată cand copii invatau numele unor obiecte inedite,
neobisnuite. Acest tip de prejudecata (bias), care apare in momentul jucatului cu
instrumente muzicale si in timpul sarcinilor lingvistice poate sa indice posibilitatea
că forma percepută e un aspect important in mai multe contexte. Scopul acestui
studiu, a fost să determine daca copiii preferă forma, culoarea sau sunetul in
indetificarea unui obiect inedit.

In doua studii, copiii cu varstele intre 3 si 5 ani au observant obiecte tinta

cărora li s-a oferit un nume inedit si aveau in comun un atribut (exemplu: sunet,
forma) cu obiectele testate. In timpul unei examinari, obiectele au fost miscate
astfel incat sa produca sunete, iar in timpul altei examinari, copiii insasi s-au jucat
cu obiectele pentru a produce sunete. In ambele examinari, copiii au ales mai des
obiectele cu forme mai ciudate, indicand o prejudecata fată de forma obiectului
mai degraba decat ce sunete scoteau acele obiecte.

Cuvinte cheie: perceptie auditiva, dezvoltarea copiilor, concepte si categorii,

copilarie timpurie, limbaj, invatare, prejudecata formei.

Abilitatile perceptuale ale copiiilor mici si tendintele legate de sunet au fost

un interes pentru cercetatori timp de multi ani. Multa atentie a fost directionată
specific către abilitatile copiiilor de a percepe similaritati si diferente intre diferite
tipuri de stimuli auditivi. De exemplu, cercetarile arata că, copiii tineri pot
diferentia muzica rapida/inceata, fina/dura, zgomotoasa/linistita si muzica
tare/inceata precum si a diferentia stilurile muzicale. In plus, copiii pot percepe
diferente intre melodii cu diferinte contururi si modificari in contururile sale. Mai
putina atentie a fost data perceptiei tendintei copiiilor cand acestia se confruntau cu
multiple tipuri de stimuli (vizuali, tactili), incluzand stimulii auditivi. De exemplu,
cum raspund copiii mici cand li se prezinta un obiect cu atributii vizuale precum
culoare, marime, textura, sau forma precum si abilitatile sonore.

Exista dovezi cum ca forma obiectelor cu care copiii se joaca ii face pe copii
sa se joace in aceeasi maniera cu obiectele, indiferent daca acestea produc sunete
sau nu. Fapt dovedit in tendinta acestora ca prefera să se prefaca că gătesc folosind
tobe rasturnate pe post de oale si tigai (datorita formei acestora) decat sunetele
tobelor cand sunt lovite –de exemplu a da un concert sau o parada, sau de a se
preface ca sunetele tobelor sunt monstrii care lovesc pamantul cu picioarele.

Există numeroase dovezi care sugereaza ca aceasta atentie fata de forma

obiectelor nu este limitata doar in joaca lor (joaca de a se preface ca ei canta la
obiecte inedite precum oale, tigai etc.). Intr-adevar, copiii au o prejudecata a formei
cand vine vorba de a denumi obiecte cu forme similare, fara a fi capabili de a le
diferentia dupa marime, culoare sau textura.

Prejudecata copiiilor mici fata de forma in timpul examinarii lingvistice si

cand se jucau de-a cantatul cu obiecte s-ar putea sa nu aiba legatura, sau sar putea
sa arate catre posibilitatea ca forma perceptata este importanta in mai multe
contexte. Particularitatea formei s-ar putea sa fie cruciala in initierea procesului de
invatare al copiiilor. In acest caz, interactiunile copiiilor cu obiectele care produc
sunete sunt intelese a nu fi legate de partea muzicala ci mai degraba acestea sunt
legate de dezvoltarea limbajului si al comportamentului de joaca, intelegand astfel
rolul sunetelor in diferite activitati cognitive care presupun obiecte. Aceasta
interactiune s-ar putea sa ofere o perspectiva noua in natura copiiilor de a “canta”
la obiecte in joaca.

Cercetari anterioare legate de forma si sunet in joaca copiiilor

Pellegrini a observant ca episoadele de joaca ale copiiilor sunt influentate de

atributiile fizice ale obiectelor de joaca. Pellegrini a luat aceasta tendinta drept
dovada ca “joaca apare dupa explorare deoarece in explorare copiii descopera
proprietatile obiectelor si aceste proprietati formeaza baza pentru joaca care
urmeaza”. Exemplele oferite de Pellegrini care arata aceasta tendinta cand vine
vorba de atentia copiilor, indică faptul ca atentia lor este concentrata pe forma
obiectelor de joaca. Copiii foloseau obiectele in forma de U pe post de palarii cu
multiple ocazii, iar obiectele de forma rectangulara pe post de masini.

Aceasta joaca bazata pe forma obietelor a fost documentata intr-un studiu

recent cu scopul de a intelege mai bine tendintele de joaca ale copiiilor cand li s-au
oferit instrumente muzicale. Copiii cu varste intre 3 si 4 ani s-au jucat cu
instrumente muzicale o data pe saptamana timp de 12 saptamani.S-au inregistrat
sesiunile de joaca ale copiiilor si s-au categorizat sub formele de joaca mentala si
joaca sociala. Era evidentiat momentul in care copiii erau angajati in joaca
nonmuzicala cu instrumentele muzicale, joaca era centrata sau initiata de
proprietatile obiectului care nu aveau legatura cu abilitatea obiectelor de a produce
sunete. Forma era particularitate importanta in alegerea obiectelor de joaca, in
opozitie de culorile, texturile sau marimea instrumentelor. De exemplu, copiii
preferau jucatul cu bete de ritm pe post de microfoane pentru anuntarea intarzierii
avioanelor in loc sa le foloseasca pentru a scoate sunete. Deoarece joaca
nonmuzicala a fost mult mai intalnita decat joaca muzicala, s-ar putea conclude ca
forma este o proprietate de joaca mai dominanta decat sunetul pentru copiii mici.

Cercetari anterioare legata de prejudecata față de formă

Ineditatea obiectului (ca proprietate fizica a fost cercetata in relatia cu

abilitatea copiiilor de a invata si a categoriza obiecte inedite. Cand copiiilor li se
prezentau obiecte noi impreuna cu substantivul apartenent acelui obiect, acestia
tindeau sa foloseasca forma obiectelor in locul marimii, culorii, texturii, si rolului
obiectelor. Aceasta prejudecata a formei a fost observata indiferent de proprietatiile
obiectului chiar daca acesta ar fi parut a avea ochi sau de a avea o afisare umana
sau animata.

Atentia prescolarilor fata de forma obiectelor in detrimentul altor proprietati

fizice ale unui obiect inedit a fost observat atunci cand contextul sintactic a variat.
De exemplu, cand unui copil de 3 ani i s-a aratat un obiect si ulterior cand i s-a
cerut sa aleaga alt obiect cu acelasi rol al obiectului initial, copilul a ales in functie
de forma sa si nu in functie de scopul obiectului.
 Forma poate fi un indicator destul de bun al categorizării, totusi, bazarea
prea puternica pe indicii perceptuale poate conduce catre rezultate eronate, precum
clasificarea unui liliac drept pasare. Exista dovezi care arata ca copiii mici sunt
capabili de a identifica obiecte din aceeasi categorie. De exemplu, in 1999, copiii
de 4 ani dintr-un studiu, au fost capabili de a identifica o banana ca fiind un fruct,
la fel precum si marul, in ciuda diferentelor de forma, marime si culoare. Desi, in
cazul in care mai intai li s-a aratat marul, copiii au identificat un balon ca fiind din
aceeasi categorie de obiecte, din cauza formei balonului.

In timp ce nu este niciun dubiu legat de existent prejudecatii formei pe

durata invatarii lexicale, exista totusi multe discutii legate de natura acesteia, in
specific, daca aceasta prejudecare opereaza din perspectiva cunoasterii perceptuale
sau cunoasterii conceptuale. La capatul perceptual al dezbaterii sunt cei care
presupun ca forma permite copiilor sa determine membrii unei categorii in absenta
cunoasterii lor asupra acelei categorii (ex: copiii nefiind capabili de a determina ce
este un fruct sau nu, exemplul de mai sus cu marul si balonul). Perceptia formei
este cel mai puternic indiciu pentru copiii in vederea identificarii membrilor unei
categorii de obiecte.

La capatul conceptual al dezbaterii sunt cei care cred ca informatia

conceptuala joaca are un rol imens in abilitatea copiiilor de a invata cuvinte. De
exemplu, copiii vor denumi minge orice obiect rotund deoarece mingea are aceasta
forma si proprietate.

Graham si Diesendruck au fost singurii cercetatori care au folosit si sunetul

in examinarea lor. Acestia au avut subiecti in varsta de 15 luni si le-au prezentat un
obiect care scoate un sunet atunci cand este scuturat si ulterior au prezentat obiecte
care nu scot sunete cand sunt scuturate. Potrivit cercetatorilor “daca infantii au
vazut doua obiecte apartinand aceleasi categorii, acestia s-au asteptat ca si celelalte
obiecte sa scoata sunete in momentul scuturarii”.

` Metoda

Design

S-au facut 2 studii cu scopul de a adresa intrebari cercetarii anterioare.

(Testarea 1 - Copiii prioritizeaza forma sau sunetul in timpul observarii unui
obiect in timpul unei testari? Testarea 2 - Si a doua, daca copiii prefera forma sau
sunetul in timp ce ei se joaca cu obiectele?) S-a inceput cu o sarcina lexicala
standard, neimplicand obiecte care scot sunete, pentru a determina daca
participantii au avut prejudecata fata de forma constant cu cercetarile anterioare.
Apoi, pentru a adresa prima intrebare, s-a executat o sarcina lexicala cu aceasi
participanti dar de data asta au fost folosite si obiecte tinta care au produs sunete.
In final, participantilor li s-au prezentat cu un al doilea obiect tinta care producea
un sunet asemanator si un set secund de obiecte care produceau sunete si au pus
copiii sa se joace cu obiectele inainte de le obtine reactiile.

Din cauza ca activitatea lexicala standard a participantilor nu a implicat

sunete, s-ar putea sa atraga atentia participantilor catre forma si in consecinta sa le
influenteze raspunsurile. In al doilea studiu, s-a omis activitatea lexicala standard si
participantilor li s-au prezentat doar obiectele care produceau sunete.

Studiul I

Participanti

Numarul de participanti a fost de 46 de copiii cu varste intre 3-5 ani, din

programe scolare din 2 scoli elementare din nord-estul Americii.Majoritatea de 38
de participanti au fost inscrisi la scoala primara.

Materiale

Au fost create 3 seturi de obiecte din care unul era obiectul tinta si 3 obiecte
test. Primul set a avut scopul de a determina daca participantii au prejudecata
fata de forma. Unul din obiectele test a avut aceeasi forma ca obiectul tinta dar
difereau la textura si culoare.Alt obiect de test avea aceeasi textura ca si obiectul
tinta dar difereau culoarea si forma. Al treilea obiect test avea aceeasi culoare cu
obiectul tinta dar diferea in forma si textura. Niciunul din cele 4 obiecte nu
producea sunete.

Al doilea test a avut scopul de a dettermina daca sunetul produs de obiecte

influenteaza raspunsurile copiiilor. Primul test a implicat un obiect tinta care
producea un sunet gentil, precum sunetul unui clopotel cand era scuturat. Unul din
obiectele test avea aceasi forma precum obiectul tinta dar avea o culoare diferita si
producea un sunet zgomotos. Alt obiect test avea aceeasi culoare precum obiectul
tinta dar diferea in forma si producea un sunet incet. Alt obiect test avea acelasi
sunet precum obiectul tinta dar diferea in forma si culoare. Cercetatoarea care a
condus studiul a fost singura persoana care a manipulate obiectele.

Al treilea test a avut scopul de a determina daca obiectele care

produc sunete influenteaza raspunsurile copiiilor. Decizia de a
pune copiii sa manipuleze obiectele pentru a indica daca perceptia lor poate afecta
decizia raspunsurilor lor. Acest test a implicat un obiect tinta care scotea un sunet
specific cand era scuturat. Unul din obiectele test avea aceeasi forma ca obiectul
tinta dar era diferit in culoare si producea un sunet diferit, de clopot, fata de
obiectul tinta. Alt obiect test avea aceeasi culoare ca obiectul tinta dar diferea in
forma si producea un sunet zgomotos. Al treilea obiect test scotea acelasi sunet
precum obiectul test doar ca diferea si in forma si in culoare.

. CARE ESTE DIFERNTA DINTRE TESTAREA 2 SI 3 (DOAR ÎN

STUDIUL 2 COPII MANIPULAU OBICTUL TINTĂ…..?) de asta te-am intrebat
iar in proceduri reiese că în studiul 3 manipulau obictele tintă.

Proceduri

Fiecare copil statea la masa in coltul clasei lor sau in afara clasei pentru
testare. Copiii au fost informati ca li se vor arata niste obiecte, ca li se vor adresa
niste intrebari si apoi vor primi un abtibild pentru participare. Copiii au participat
in toate cele 3 testari si toti au completat toate testarile.

In a doua testare, copiiilor li s-au aratat al doilea obiect tinta, a fost scuturat
pentru a produce sunetul si li s-a spus “acesta este sunetul respective pentru acest
obiect”. Ulterior, fiecare obiect test a fost luat si scuturat pentru a le produce
sunetele specific si apoi au fost asezate pe masa. Dupa aceea, copiii au fost pusi sa
identifice cele 2 obiecte care produceau acelasi sunet, Ii ciuda diferentelor de
forma, culoare, marime si textura.

Pentru al treilea test, copiiilor li s-au aratat obiectul tinta final, a fost scuturat
pentru a produce sunetul specific si li s-a spus de sunetul specific obiectului, apoi
acel obiect a fost îmnanat copiiilor si au fost indemnati sa i-l scuture pentru a
produce sunetul. Ulterior, copiiilor li s-au aratat obiectele test care produc sunete
(dar doar unul din ele producea acelasi sunet) si apoi fiecare obiect a fost scuturat
de catre copii pentru a afla care e obiectul care facea acelasi sunet cu obiectul tinta.
Dupa aceea, obiectele au fost asezate pe masa si copiii au fost rugati sa identifice
obiectul care facea acelasi sunet cu obiectul tinta.

Rezultate

Pentru fiecare testare frecventa cu care fiecare obiect test a fost ales
compatibil cu obiectul tinta a fost calculat. Copiii care au ales obiectul compatibil
cu obiectul testarii in proportie de 78.3% in primul test, 67.4% in al doilea test si
87% in al treilea test.

Pentru a determina daca manipularea obiectelor si producerea sunetelor au

influentat alegerile participantilor, s-a verificat daca era o diferenta consistenta
intre raspunsurile participantilor dintre testul 2 si testul 3. Pentru a avansa cu
analiza, datele au fost prelucrate dihotomic. Astfel, s-a aratat ca alegerile
participantilor s-au bazat pe formele obiectelor dupa manipularea obiectelor
producatoare de sunet decat dupa vizualizarea si ascultarea acestora.

Studiul 2

Pentru a determina daca primul test din studiul 1 a atras atentia

participantilor catre forma si in consecinta influentandu-le raspunsurile pentru
testele urmatoare care includeau obiectele producatoare de sunet, s-a omis acest
test in studiul 2. Astfel, participantii din studiul 2 s-au intalnit doar cu obiectele
care produceau sunete.

Au fost 37 de participanti cu varste intre 3 si 5 ani (21 baieti si 16 fete).

Legat de materiale, au fost folosite aceleasi obiecte ca in testul 2 si 3 din

primul studio, cu exact aceleasi asemanari si diferente.

Proceduri

Pentru procedurile din studiul 2, au fost folosite exact aceleasi procedure

precum cele din studiul 1, pentru a familiariza copiii cu fiecare obiect si fiecare
sunet pe care acestea le scoteau, apoi acestia au fost pusi sa aleaga obiectul test
care scotea acelasi sunet precum obiectul tinta, in ciuda diferentelor de forma,
culoare si textura.

Rezultate

Pentru ambele testari, frecventa cu care fiecare participant a ales obiecte test
care scoteau acelasi sunete..cu obiectul tinta a fost initial de 70.3% si in al doilea
test, frecventa a fost de 86.5%.

Rezultatele testului nu au aratat nicio diferenta semnificativa in frecventa cu

care alegerea bazata pe forma versus sunet/culoare a fost facuta.

In timp ce procentajul alegerii formei a crescut in studiul 2 (71.67% pentru

participantii de 3 ani, 76.6% pentru cei de 4 ani si 100% pentru cei de 5 ani), nu au
fost statistic semnificante.

Discutii

Rezultatele indica faptul ca prescolarii sunt mult mai predispusi catre

prejudecata fata de forma unui obiect inedit mai degraba decat sunetul pe care il
produce. In timp ce acest fenomen a fost evident in toate cercetarile anterioare, a
fost mai evident in randul copiiilor mai mari.

Copiii din primul studio au fost mai predispuri sa aleaga in functie de forma
lor dupa manipularea obiectelor in loc sa asculte si sa analizeze obiectele.

Cu unele ocazii in timpul colectarii datelor, copiii au discutat asupra sunetele

obiectelor care scoteau sunete. O fetita care a participat in primul studio a remarcat
ca 2 obiecte diferite scoteau acelasi sunet, dar totusi, aceasta a ales obiectul care
scotea un sunet diferit dar avea aceeasi forma precum obiectul tinta. Acest lucru
indica faptul ca unii participanti erau atenti la sunetele scoase de obiecte dar
stimulul auditiv evident ca nu a fost prioritizat in alegerile lor.
 Am nelămămurile in ceea ce priveste studiul I (prima oară se spunde ca în
etapa I a studiului I se foloseste sunetul ( EX: Apoi, pentru a adresa prima
intrebare, s-a executat o sarcina lexicala cu aceasi participanti dar de data asta au
fost folosite si obiecte tinta care au produs sunete iar apoi ( ex Niciunul din cele 4
obiecte nu producea sunete.) Asta se spune la materiale!