Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- didactică este partea care studiază problemele pe care le ridică proiectarea, organizarea şi metodologia
procesului de învăţământ.
metodica predării reprezintă teoria predării – învăţării unui anumit obiect de învăţământ
studiază modul de aplicare al principiilor didactice, prin utilizarea metodelor şi procedeelor corespunzătoare
transmiterii şi însuşirii unei anumite discipline şcolare.
principiilor didactice,
al metodelor
şi procedeelor didactice,
elaborarea:
programelor de predare;
În conformitate cu Curriculumul Naţional, devenit operant în România începând din anul 1998-1999,
Economia se integrează în aria curriculară de aprofundare (clasa a X-a, clasa a XI-a).
La profilele teoretic (umanist şi realist), informatic, tehnic, artistic etc. Economia se studiază în clasa a XI-
a;
La profilul economic în clasa a X-a şi a XI-a.
Numărul de ore afectat disciplinei este diferit în funcţie de profilul liceului (două - trei ore pe săptămână
pentru profilul economic, respectiv o oră pe săptămână pentru celelalte profile).
Competenţa:
formarea continuă – proces de perfecţionare profesională permanentă realizată prin activităţi metodico-
ştiinţifice şi psiho-pedagogice (simpozioane ştiinţifice, sesiuni de comunicări ştiinţifice, programe de
perfecţionare, definitivarea în învăţământ, obţinerea gradelor didactice etc.)
analiza comparativă,
prezentarea de la simplu la complex,
de la inferior la superior, prin evidenţierea legăturilor cauzale existente între fenomenele şi procesele
economice.
În Economie se întâlnesc mai frecvent decât în majoritatea celorlalte domenii de studiu raţionamente
eronate.
Oamenii se cred competenţi să raţioneze despre probleme economice, oricât de complexe, fără o pregătire
ştiinţifică adecvată.
de a explica noţiunile,
folosirea unor termeni în altă accepţiune decât cea ştiinţifică (de exemplu: „capital” pentru „capital bănesc”);
folosirea unor termeni al căror sens nu este corect înţeles (de exemplu: „dobândă” în locul „ratei dobânzii”
sau „venit” pentru „profit”);
învăţarea mecanică a noţiunilor determinată de tratarea abstractă a problemelor, folosirea exagerată a unor
fraze-tip, ceea ce duce la însuşirea formală a esenţei lor.
Metoda de învăţământ - reprezintă o modalitate de acţiune prin care elevii, sub îndrumarea
profesorului sau în mod independent, îşi formează priceperi, deprinderi, aptitudini, atitudini.
Prelegerea;
Demonstraţia;
Conversaţia;
Problematizarea;
Modelarea;
Algoritmizarea;
Munca în grup;
Tema de cercetare;
Studiul de caz;
Jocul de rol;
3.2.1. Prelegerea
4 expunerea cunoştinţelor, într-o anumită logică şi sistematizare prin intermediul limbajului oral.
5 Relaţia profesor-elev este direcţionată de la profesor la elev, participarea elevilor fiind redusă.
Avantaje:
permite profesorului să-şi adapteze cu uşurinţă prestaţia în funcţie de temă, clasă, timp, condiţii etc.
3.2.2. Demonstraţia
Prin care se prezintă, se descrie şi se explică un anumit material intuitiv sau se efectuează unele
experienţe în scopul de a asigura baza perceptivă a actului învăţării.
mijloacele de învăţământ cu caracter intuitiv (schema, diagrama, graficul etc.) trebuie să conţină
elemente esenţiale, semnificative într-o formă simplă, accesibilă şi sugestivă;
Utilizarea demonstraţiei:
În lecţiile de recapitulare,
Conversaţia se bazează pe participarea activă a clasei, stimulează interesul, motivaţia pentru învăţare.
Cerinţe metodice:
formularea unor întrebări corecte, clare, concise, în aşa fel încât să nu predetermine răspunsuri
superficiale, eronate, evazive, sau de tipul „da” sau „nu”;
3.2.4. Problematizarea
constă în crearea unor întrebări-problemă sau situaţii-problemă, care conduc treptat gândirea
elevului spre noi cunoştinţe şi implică o activitate internă în însuşi actul învăţării.
Etape metodice:
Rolul profesorului:
de a crea situaţia-problemă,
• 3.2.5. Învăţarea prin descoperire vizează punerea elevilor în situaţia de a redescoperi, de a-şi însuşi
cunoştinţele prin efort propriu.
Etape metodice:
3.2.6. Modelarea
• Studierea fenomenelor din natură şi societate cu ajutorul modelelor ideale sau materiale;
elaborarea modelului;
investigarea modelului;
• modele simbolice - formule logice sau matematice care stau la baza construirii unor raţionamente;
presupune parcurgerea unei suite de operaţii într-o ordine aproximativă constantă urmărind
îndeplinirea sarcinii de instruire conform demersului proiectat de profesor în sens unic.
Prin algoritmizare elevul îşi însuşeşte cunoştinţe prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite. Un
algoritm odată însuşit este supus apoi unei continue restructurări. Prin căutări proprii, elevul
simplifică algoritmul sau descoperă modalităţi de rezolvare mai subtile.
presupune cooperare şi activitate comună a elevilor în rezolvarea unor sarcini de instruire sub
îndrumarea profesorului care proiectează, coordonează şi îndrumă activitatea elevilor.
valorifică avantajele muncii şcolare şi extraşcolare în grup, asigurând condiţia ca efortul comun să
fie organizat şi susţinut.
Este o modalitate de îmbinare a învăţării individuale cu cea în grup, o măsură de atenuare a unei
individualizări exagerate.
Folosirea muncii în grup nu presupune condiţii speciale, dar este mai uşor de aplicat în şcoala care
dispune de material didactic, cabinete, care uşurează organizarea muncii în grup.
evaluarea rezultatelor.
selectarea sarcinilor didactice care se pot realiza prin intermediul muncii în grup,
Rolul profesorului constă în: îndrumarea elevilor pentru alegerea metodelor şi tehnicilor de lucru
adecvate,
formarea deprinderii de a desprinde esenţialul dintr-un text economic, de a-l interpreta şi încadra în
ansamblul problematicii studiate,
argumentarea solidă;
Rolul profesorului:
va dirija dezbaterile,
va sugera mai multe variante de soluţionare fără a anticipa sau a impune soluţia optimă, va aprecia
activitatea elevilor.
Elevii sunt priviţi ca nişte „actori”, ocupanţi ai unor status-uri profesionale pentru care trebuie să-şi
formeze anumite competenţe, abilităţi, atitudini, convingeri.
interpretarea rolurilor;
simularea unor situaţii, ca de exemplu, organizarea şi conducerea unei firme într-un mediu
concurenţial.
poziţia sa pe piaţă,
situaţia concurenţilor, raportului cerere – ofertă – preţ de echilibru – cantitate de echilibru etc.
să ofere posibilitatea elevilor de a lua decizii şi a observa efectele acestor decizii asupra pieţei şi a
firmei.
retroproiectorul – pentru proiecţia imaginilor- scheme, desene, texte, fişe de lucru, lucrări –de pe
suport transparent.
– casetofon;
– magnetofon;
– radio etc.
– computer multi-media;
funcţia formativă – pun în acţiune structurile cognitive, operaţiile gândirii, imaginaţia şi creativitatea
elevilor; contribuie la formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice;
funcţia stimulativă - stimulează curiozitatea, atenţia, interesul, iniţiativa, motivaţia pentru învăţare a
elevilor;
transmiterea unor informaţii noi, precum şi în formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale.
materialele prezentate nu sunt simple materiale intuitive, ele îndeplinindu-şi funcţia didactică numai
dacă sunt utilizate efectiv.
utilizarea unui mijloc tehnic de învăţământ se justifică numai în condiţiile în care activitatea
respectivă nu poate fi realizată eficient pe căi mai simple.
reprezintă operaţia de împărţire a conţinutului disciplinei pe unităţi mari de ordinul capitolelor sau
sistemelor de lecţii,
resurse,
observaţii etc.
Planificarea semestrială
Lecţia este o unitate didactică fundamentală - prin care o cantitate de informaţii este percepută şi
asimilată de elevi într-un timp determinat
Tipuri de lecţie
lecţia de creaţie;
În practica didactică se disting două forme ale lecţiei de comunicare de noi cunoştinţe:
lecţia prelegere;
Lecţia mixtă
Anunţarea titlului şi schiţarea planului de idei al lecţiei la tablă sau prezentarea lui prin intermediul
mijloacelor de învăţământ, concentrează atenţia elevilor
Planul de idei al lecţiei cuprinde 2-4 idei principale, care însumează anumite idei secundare, de
explicare.
comunicarea noilor cunoştinţe se poate realiza prin mai multe metode de învăţământ: conversaţie
euristică, problematizare, prelegere cu ajutorul proiecţiei etc.
se desfăşoară după predarea unei teme, a unui capitol, la sfârşitul semestrului sau al anului şcolar.
Prin recapitulare se urmăreşte o mai bună fixare a cunoştinţelor expuse în cadrul unei teme sau
capitol, înţelegerea conexiunilor dintre noţiunile fundamentale transmise.
Pregătirea lecţiei de recapitulare şi de sistematizare cere un efort mai intens din partea profesorului
şi a elevilor:
prin proiectare se înţelege împărţirea timpului, eşalonarea materiei sub forma, sistemului de lecţii, planului
tematic, proiectelor de lecţie etc.
sistemul de lecţii, şi planul tematic proiectează relaţia conţinut – obiective – strategii pe tot parcursul
anului şcolar în conformitate cu programa şcolară şi planificarea anuală şi semestrială.
Elementele care contribuie la actul decizional al profesorului în proiectarea lecţiei analiza generală
a lecţiei prin consultarea programei şcolare, a manualului şcolar, a surselor bibliografice
suplimentare;
Metodele şi mijloace de învăţământ - se vor indica metodele adecvate, stabilite în raport cu obiectivele şi
conţinutul lecţiei, precum şi mijloacele de învăţământ propuse a fi utilizate.
Desfăşurarea activităţii
Fixare şi evaluare - întrebări finale, precizări, explicaţii date unor probleme ridicate de elevi, teste de
verificare, concluzii de fixare etc.
6. VERIFICAREA ŞI EVALUAREA ÎN PROCESUL PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII ECONOMIEI
• implică aprecierea şi controlul nivelului de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, abilităţi, aptitudini ale
elevilor,
• construiască exemple pentru a ilustra caracteristici, teorii, legi, interacţiuni, tendinţe de evoluţie ale
unui fenomen economic;
Funcţiile evaluării:
• Evaluarea iniţială
• Evaluarea sumativă
• Investigaţia,
• Proiectul
• Portofoliul
• Autoevaluarea,
tipuri de notare:
• notarea literară: A - excelent; B – bine; C – mediu; D – slab; E – nesatisfăcător; F – nul; A,B,C,D fiind note
de trecere. Scara de notare literară poate fi extinsă cu ajutorul semnelor + şi -: A+; A-;
• notarea prin calificative – calificative: de exemplu, foarte bine, bine, suficient; insuficient (notare utilizată în
prezent în învăţământul primar românesc).
• notarea verbală – utilizează scara de notare calitativ/verbală: admis/respins, utilizată în general pentru
concursuri etc.