Facultatea de Teologie din Craiova

Mitropolitul Grigorie Dascalul

Coordonator. Pr.Lect.univ.dr Sergiu-Grigore POPESCU

Student. Catană Viorel

Grigorie Dascălul exemplul generațiilor viitoare

Acest minunat dascăl și ierarh al Biserici Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, a fost
cel mai de seamă mitropolit al Tări Românesti din sec. al-IX-lea.
Lucrarea de față încearcă să expună într-o lumină cât mai plăcută viata Mitropolitului,
legătura dragostei dintre părintele duhovnicesc Gherontie și ucenicul sau Gheorghe,
activitatea tipografică și multe alte fapte și învățături ale acestuia.
Grigorie poate fi un exemplu de viata înduhovnicită atât pentru călugări cât și pentu
mireni din zilele noastre. El ne îndeamnă să lucrăm cel bune să fim înfrânati și să
cercetăm pe sfinti părinți, pentru a ajunge la îndumnezeire. Pentu a ajunge la
îndumnezeire trebuie să tinem cont de faptele acestuia și să lucrăm neîncetat.
În vremea lui a purtat de grijă și a întemeiat școlii, spre luminarea poporului și a fost
numit efor domn al tuturor școlilor din țară. Dorința de a sluji lui Dumnezeu toată viața îl
duce pe calea mănăstiri, unde și-a dedicat viața lui Iisus Hristos devenind mădular
lucrator Al Acestuia.
Se poate vedea adevaratul suflet al mitropolitului prin acțiunile pe care acesta le
întreprinde. A purtat de grija preoților și familiilor lor, a desființat obiceiul de a vinde
preoților Sfântul Mir cu bani, a oprit abuzurile protopopilor care faceau abuzuri la
strângerea dărilor. Având un suflet mare si fiind capapil a purtat de grijă mănăstirulor care
din cauza epoci fanariote ajunseseră într-o stare deplorabilă.
Chiar si duopă moartea acestuia a continuat sa fie calauză pe cărarea lui Dumnezeu
Viaţa Mitropolitului Grigorie Dascalul

Noul mitropolit s-a nascut în Bucureşti în anul 1765, purtând de la botez numele de
Gheorghe, la vârsta de şapte ani a fost dat să învețe carte la școala elementara de la
Mănăstirea Sf. Sava. Tot aici se împrietenește cu monahul Gerontie de la Mânstirea
Neamţ căruia îi va deveni ucenic. De la acesta va afla de viaţa duhovnicească care se
duce la Mănăstirea Neamţ, sub grija staretului Paisie. În jurul anului 1790 va parasi
şcoala sf. Sava, si se va duce împreună cu Gerontie la mănăstirea Neamţ. Acolo tânărul
Gheorghe va fi tuns în monahism de chiar însuş staretul Paisie, si schimbândui-se numele
în Grigorie, și tot în acelaşi timp va fi hirotonit si diacon, și fiind dat sub ascultare
prietenului sau Gerontie. Acesta împreuna cu duhovnicul său vor fi rânduiti ca să traducă
operele Sfinţilor Părinţi din limba greacă in limba română. În anul 1812 cei doi monahi se
vor duce la Sf. Munte. La întoarcere, pe drum monahul Gerontie va fi ucis de tâlhari
aproape de Dunare, Grigorie rămanând singur se va întoarce la metaniea sa de la
mănăstirea Neamț.
în anul 1820, ierodiaconul Grigorie a parasi pământul Moldovei și se va aseza la
Mănăstirea Căldăruşani. La data de 10 ianuarie 1823 va fi hirotonit episcop și va fi ales
ca Mitropolit la Ungrovlahiei, acesta va sta în scaunul mitropolitean timp de 11 ani.
Ajungand pe scaunul mitropolitan, Ierarhul Grigorie s-a preocupat în primi ani de
arhipăstorire, de a completat cele trei scaune vacante ale episcopiilor sufragane cu ierarhi
români. Plătind o mare parte din datoriile Mitropoliei lăsate de înaintașii săi. Mitropolitul
a purtat o foarte mare grijă asupra preoţilor, asupra abuzurilor protopopilor care încasau
de la ei fel si fel de dari. Întrucât multi dintre preoti erau hirotoniti pe bani de catre ierarhi
de peste Dunare în localitatea Vidin. Acesta a cerut ajutorul patriarhiei ecumenice, cât si
la domnitor pentru oprirea acestor abuzuri asupra preotilor.
La data de 22 iunie 1834, Mitropolitul Grigorie și supra numit dascălul,a trecut la
cele veșnice, fiind înmormântat lângă zidul catedralei în partea de nord, iar “dupa 7 ani
osemintele sale sau strămutat în gropnița mânastirii Căldarusani, în prezent sunt așezate
în privorul biserici”1.

Activitatea călugărului Grigorie pana la alegera sa ca mitropolit.

1
Arhimandri Ionichie Bălan, patericul romanesc ediția a V-a, ed.mănăstirea Sihastria, 2005, pag. 351
Până a fi ales mitropolit, Grigorie împreună cu prietenul sau Gerontie vor începe să
traducă niște cărti din greceste în românește. Mitropolitul Ungrovlahiei, Dositei Filitti va
cere stareţului mânastiri Neamţ să-i trimită “doi părinţi procopsiţi la tâlcuirea sfintelor
carţi după elinie”2. Au fost trimişi cei doi prieteni care au reusit să-i tipareasca la
Bucureşti două din traducerile lor cum ar fi: Cartea folositoare de suflet;
Chiriacodromionul învăţatuli arhiepiscop grec Nichifor Teotochis 3. Aceste lucrari au fost
lucrate in comun de cei doi monahi, prima lucrare a fost tiparita la Bucureşti in anul
1799, va fi retipărita în anul 1800, iar în anul 1819 se va tiopări o ată ediţe, la Iaşi.
Lucrarea era un fel de îndreptar pentru Taina Mărturisirii. În anul 1801 va fi tipărită cea
de a doua carte Chiriacodromionul la Evangheliile duminicale, tot la Bucureşti sub
dispoziţia și cheltuiala Mitopolitului Dositei Filitti. Acest Chiriacodromion va fi retiparit
în mai multe rânduri, la Buzău în1839, la Iaşi 1840-1841, la Bucureşti şi în alte părți. În
paralel cu osteneala traducerilor, ierodiaconul Grigorie a fost însarcinat de Mitropolitul
Dositei să aiba grijă și de biblioteca Mitropoliei din București.4
În anul 1802 ceri doi călugări cărturari se afla din nou la Mânăstirea Neamţ. Iar în
anul următor scaunul mitropolitan al Moldovei va fi ocupat de catre Veniamin Costachi.
Acesta îi îndeamnă pe cei doi de a tiparii alete lucrari, care au aparut în tipografia
mitropoliei de la Iaşi5. I-a îndemnat să traducă Taina credinţei noastre cei pravoslavnici,
tipărită în 1803, şi Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact al Bulgariei, publicată în
1805. În 1806 a apărut şi traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschin, o carte
esenţială a teologiei. Începând cu 1807, tipografia Mitropoliei Moldovei se mută la
Neamţ ca urmare a izbucnirii conflictului ruso-turc. Aici vor apărea Vieţile Sfinţilor pe
luna septembrie. Tot aici vor vedea lumina tiparului, după 1814, Apologia Sfântului
Dimitrie al Rostovului, Tâlcuirea pe scurt a antifoanelor celor opt glasuri a Sfântului
Calist Xanthopol şi Adunare pe scurt a dumnezeeştilor dogme ale credinţei, lucrare
aparţinând lui Iosif al Argesului, era revizuit tot de cei doi călugări nemțeni.6
Războiul ruso-turc din ani 1806-1812 a întrerupt activitatea celor doi monahi
cărturari, iar Veniamin a fost nevoit să-și părăsească scaunul și să se retragă la mănăstirea

2
Preot profesor dr. Mircea Păcurariu, I.B.O.R. Pt Seminariile Teologice Liceale, ed. Institutului Biblic si de
misiune al B.O.R., pag. 357
3
Ibidem
4
pr.prof. dr. Mircea Păcurariu I.B.O.R. vol III ,ed. Trinitas Iaşi 2008 pag 35
5
ibidem pag.35
6
ibidem pag.36
Neamţ, unde va înființa o noua tipografie. Își va reocupa scaunul mitropoliean după
încheierea pacii de la Bucureşti din anul 1812. În toamna aceluiaşi an Gherontie și
Grigorie, împreuna cu duhovnicul Calinic din mânastirea Secu, au plecat într-o călatorie
spre Sfântul Munte Atos. La întoarcere au fost jefuiti și chinuiţi de tâlhari, în apropierea
orasului Filipopol ( azi Plovdiv în Bulgaria), fapt ce a cauzat moartea lui Gherontie.
Grigorie i-a îngropat trupul într-o mănăstire din apropiere, de unde ,dupa 7 ani , l-a adus
în ţara pentru a-l îngropa aici.
Rămânând singur ierodiaconul Grigorie şi-a continuat ostenelile pe plan cultural,
traducând și tiparind alte cărţi. Va tipări în tipografia de la Neamţ înființata de
mitropolitul Veniamin, trei din traducerile rămase de la Gherontie: Chegragarion de
Fericitul Augustin (1814), tot în acest an va tipari si o traducere propie cunoscută sub
numele Adunare pe scurt a dumnezeeştilor dogme ale credintei, a teologului grec
Atanasie din Paros, si alte câteva lucrări în 18167, tâlcuire pe scurt la antifoanele celor opt
glasuri de Nichifor Calist Xantopol 1817 – teolog din secolul al XIII-lea 8, la care Grigorie
va adăuga şi el niste lucrări mai mici traduse de el referitoare la purcedera Duhului Sfânt.
La rugămintea călugărilor nemţeni, ierodiaconul Grigorie a alcătuit si tipărit Viata
cuviosului parintelui nostru staretul Paisie (inclusă în lucrarea Adunare a cuvintelor celor
pentru ascultare, Neamţ 1817).
După aceasta, Grigorie va părăsi mănăstirea Neamţ pentru totdeauna asezâdu-se
poate din grija episcopului Iosif al Argeşului la mănăstirea Antim din Bucureşti. De aici
s-a retras la mânastirea Căldăruşani, traind în rugăciune și viată curată, traducând în
românește diferite cărți ziditoare de suflet. Iar la îndemnul episcopului Iosif al Argeşiului
va tipari la Bucureşti: Cuvinte şase pentru preotie ale Sf. Ioan Gură de Aur si ale altor trei
Sfinti Părinţi, trei canoniceşti, epistole împotriva simoniei(1820), cu prefata
mitropolitului Dionisie Lupu, Cuvânt pentru preoţie la Grigorie de Nazianz (1821)9.

Alegera ca Mitropolit şi activitatea sa în scaunul mitropolitean

În anul 1822, este ales, după o lungă perioadă de timp, un domnitor pământean în
Ţara Românească: Grigore Ghica. Cum mitropolitul Dionisie Lupu refuza să se întorcă la
slujirea sa, domnitorul a hotărât să aleagă un altul. Au fost propuse trei nume: Grigorie
7
Pr. Prof. dr. Mircea Pacurariu I.B.O.R. Pt Seminariile Teologice Liceale pag. 357
8
Idem. I.B.O.R. vol III, ed Trinitas Iaşi 2008 pag 36
9
pr.prof. dr. Mircea Păcurariu I.B.O.R. vol III ,ed. Trinitas Iaşi 2008 pag 37
arhimandritul, Teoclit ieromonahul şi Grigorie ierodiaconul. Domnitorul dorea ca viitorul
mitropolit să fie român şi să aibă ştiinţă de carte, prin urmare a fost ales ierodiaconul
Grigorie. Era pentru prima dată când mitropolitul nu era ales dintre episcopii de la Buzău
10
sau Râmnic. Înscăunarea sa ca mitropolit al Ţări Româneşti va avea loc în ianuarie
1823. . Ca arhipastor, mitropolitul Grigorie Dascalul a desfăşurat o neobosită activitate
pastoral-misionară si social-culturală, numind ierarhi în scaunele episcopale de la Arges,
Râmnic si Buzău și întemeind școli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale.11
O grijă deosebită a avut pentru problema învăţământului, într-o vreme în care
şcolile erau foarte rare şi numai pentru cei cu bani. A întemeiat mai multe şcoli teologice
în cuprinsul Mitropoliei, pentru o mai bună instruire a preoţilor, din dorinţa ca aceştia să
fie, la rândul lor, factori de iluminare a poporului prin educaţie. Ca „prim efor”al şcolilor
din Ţara Românească, a lansat un program prin care dispunea ca pe lângă fiecare biserică
sau mănăstire din Mitropolie, copiii comunităţii să primească educaţie, învăţând scrisul,
cititul şi învăţăturile creştine. O idee care s-a împlinit în bună măsură, fiind o premiză
favorabilă pentru viitoarea organizare a învăţământului românesc.12
Mitropolitul Grigoriea s’a dovedit a fi un ierarh destoinic, în purtarea carji
vlădiceşti realizând o serie de lucrari demne de admirat. În primi ani ai arhipastoriri sale,
Grigorie a continuat cu aceaşi râvnă și activitate de traducător. În tipografia Mitropoliei
din Bucureşti vor ieşi rând pe rând lucrările: Dovedire împotriva eresului armenilor 1824,
o traducere după mai multi autorii asupra învataturii Biserici armene. Doua cuvinte ale
Sf. Casian Râmleanul 1825, Cuvinte… ale Sf Vasile cel Mare si Grigorie Cuvântatorul de
Dumnezeu 1826, Cuvânte… ale Sf Ioan Gură de Aur 1827, Cuvânt la Sf. Ioan Gură de
Aur la Tăierea Capului Sf Ioan Botezatorul 1827, Cuvinte zece pentru dumnezeiasca
pronie ale lui Teodoret al Cirului 1828 şi Patericul 1828. Iar în anul 1827 va tipari o
Învaţătură pre scurt pentru nunti, cu explicarea gradelor de rudenie,
Mitropolitul Grigorie a cautat să puna rânduială şi în viata mănăstirilor închinate
Locurilor Sfinte, care ajunseseră în paragina și pline de datorii. Cu aprobara domnului, în
anul 1823 a numit egumeni romani, a întogmit catagrafii cu averile mănăstiresti, le-a
rânduit case de venituri și a oprit în parte trimiterea de bani la locurile sfinte pâna ce se

10
http://www.ziarullumina.ro/articole;1743;0;24736;0;Sfantul-Grigorie-Dascalu-Mitropolitul-
%C5%A2arii-Romanesti-.html
11
http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ierarh-grigorie-dascalu/canonizarea-sfantului-ierarh-
grigorie-dascalu-69246.html
12
http://oradereligie.wordpress.com/2008/06/23/mitropolitul-grigorie-dascalul-al-tarii-romanesti-22-iunie/
vor plati datoriile acestor mănăstiri. În data după ce sau loat aceste măsuri, călugari greci
au început o lupta violenta pentru redobândirea situației pierdute. Cu sprijinul diplomatic
al Rusiei ţariste, egumeni greci au fost repuși în drepturile lor în 1827. izbugnirea
razboiului între Rusia si Turcia, în anul 1828 va întrerupe activitatea pastorală și
culturală a mitropolitului Grigorie. Din acest an până în 1834 cele doua Principate
Române vor fi sub ocupație rusească. Mitropolitul Grigorie va ajunge loctiitor de domn în
aprilie 1828, în locul lui Grigorie Ghica,plecat din ţara. În curând, va ajunge în conflict
cu noua stapânire, poate și din cauza mănăstirilor închinate, dar mai ales pentru că nu a
fost de acord cu instituirea de noi dări. Din acest motiv, în februarie 1829 autoritățile ruse
l-au înlăturat din scaun si l-au trimis în exil la Chișinau.
Iar după încheierea pacii între ruși și turci la Adrianopol 1829, mitropolitul si Divanul au
cerut întoarcerea sa în țară de mai multe ori, întru final lucrul acesta a fost aceptat de ruși
în ianuarie 1832. Ajuns la Buzău a trebuit să ramână aici aproape un an și jumătate, căci
administrația țaristă din țară a încercat acum să-l determine să-și dea demisia din scaunul
mitropolitan, lucru pe care la și refuzat. Rămânând în al doilea exil la Buzău. Aici a
înființat o tipograie, în care a dat la lumină căteva din traducerile facute în timpul
exilului, între care și două lucrari ale Sf. Ioan Gură de Aur. În aprilie 1833 i s-a permis să
se stabilească la mănăstirea Căldărușani, unde va rămâne vreo 4 luni. Abia după un exil
de patru ani și jumatate, în august 1833 se va reîntoarce la Bucuresti reocupânduși
scaunul mitropolitean.
Cu toate acesta fiind bolnav și învârsta, a început din nou să poararte grijă de buna
desfășurare a vieți bisericești. Astfel, a rândui ca prisosul veniturilor mănăstirilor să se
strângă în „casa facerilor de bine„ și în folosul școlilor. Sfantul Ierarh Grigorie s-a
îngrijit, în mod special, si de restaurarea catedralei mitropolitane din Bucuresti, precum si
de traducerea și tipărire a Vietilor Sfintilor această lucrare a fost dată spre tiparire cu
putin timp înainte de moartea sa, tiparinduse în 12 volume după prima editie de la la
Neamț (1807-1815), pe care le consideră „atât de folositoare pentru formarea
duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor”. Lucrarile la catedrala vor incepe in
primavara anului 1834 și se vor termina abia în 1839.13
Bătrân și obosit de truda cărturărească, dar și de necazurile surghiunului,
mitropolitul Grigorie va muri în data de 22 iunie 1834. La fel ca și contemporanul său

13
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu. I.B.O.R. vol III , Iaşi 2008 pag 42
Veniamin Costachi, mitropolitul Grigorie a adus un aport de seamă în traducerile unor
lucrări ale Sf. Parinți în românește, a avut grija de școli și de preotime, a arătat o dragoste
adânca față de păstoriți și a luptat cu râvnă împotriva amestecului clerului grec în
treburile B.O.R. pentru lupta dârză dusă pentru Biserică și neamul lor, amăndoi au fost
nevoiți să-și parasească pentru un timp scaunul.

Cuvinte si fapte spre învațătură

Pe când era elev la scoala elineasacă din mănăstirea Sf. Sava, tânarul Grigorie era cel mai
silitor la învațătură dintre toți cei 75 de elevi. Își petrecea tinerețea cu mlta întelepciune,
ține apost se ruga și citea scrierile sf. Parinti. După venirea parintelui Gerontie în acel
colegiu atât de mult s-a folosit tînarul Gheorge de smerenia și blândetea inimi lui, ca
după ce a terminat școala s-a călugărit și el. Dragostea dinte George si Grontie a fos atît
de mar în cât până la moate nimeni nu ia putut despărți.
Grigorie a avut mare durere când la vazut pe parintele sau duhoicesc Gherontie ucis de
tâlhari la întoarcere de pe muntele Atos, după ce la îngropat la o mănăstire peste Dunare,
sa întors la manastirea Neamț și dupa 7 ani îi aduce osemintele si le îngroapa în pamatul
tari.
“ Pe fiii săi duhovniceşti îi învăţa, zicând:
- Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim după cum zice Apostolul, cu
înfrânare, cu dreptate şi cu bună-credinţă. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt
de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel ce ne va lua seama. Precum nici cârmaciului,
după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul.Apoi adăuga:
- Ce vom face dar, va zice cineva? Să chemăm doctori iscusiţi şi care nu mint numele, pe
Sfinţii Părinţi. Şi auzind sfaturile lor, să ne plecăm lor şi primind plasturii lor, să le punem
la rănile noastre. Mai ales că şi reţetele se dau în limba noastră şi în dar.”14
Ucenici spuneau ca in chilia lui nu s-a gasit nici o avere decat carti
Ale caruii scop reau sa se dea in adr, fiind plans de catre tot poporul si dupa ce a fost
ingropat sub stresina catredralei la 7 ani cand osemintele au fost aduse la caldsarusani pe
craniul lui stau scrise pana astazi urmatoarele cuvinte “ Acest cap este al preasfinţitului
nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829 din porunca Rusiei s-au dus în

14
Arhimandri Ionichie Bălan, patericul romanesc ediția a V-a, ed.mănăstirea Sihastria, 2005, pag 354
Basarabia, iar după slobozenie s-au întors în Bucureşti, la scaunul său şi au răposat în
Domnul cu pace la leatu 1834”15

15
Ibidem 355
Concluzie

Marele mitropolit a dat dovada de pricepere de bunatate și de adevarata dragoste

împărtășită lui Dumnezeu, a ajutat atat preoții, vaduve ale acestora, copii orfani cât și
Biserica. Dragostea pe care i-a purtat-o duhovnicului sau a fost una foarte puternică
deoarece dupa moartea lui Gerontie, care a fost ucis de talhari pe când se întorcea de pe
muntele Atos, acesta a simtit o foarte mare și nemangaiată durere încât s-a retras la
mănăstire unde a plâns mult pentru el.
Sfantul și-a dedicat toata viața lui Hristos, datorită smereniei și blândeți parintelui
sau duhovnic. Toata tinerețea si-a petrecut-o cu multa înțelepciune, ținand post, în
rugaciune și în citirea Sfintilor Parinti. Mitropolitul era pentru toți un exemplu de
sfintenie, de saracie desăvârșită și de dragoste pentru mantuirea turmei de care avea grijă.
A purtat multa grija pentru întemeierea de școli spre a lumina poporul fiind numit efor al
tuturor scolilor din tara. A staruit să se înfiinteze seminarii în fiecare eparhie.
Petrecerea sa duhovnicească este de asemenea vrednic de amintit. Noaptea dormea
putin se ruga și traducea carți, manca o data pe zi, putine legume si poame, purta haine
simple era darnic cu săraci și vaduvele și întrecea pe toti din vremea sa cu râvna și
cunoașterea Sfintilor Parinti. De asemenea stăpânea cu multa pricepere învățătura
ortodoxa, dogmele și Sfânta Scriptură.
Cât a fost mitropolit pe scaunul Tării Românești a tradus și tipărit cărți la București
Buzău și Căldărușani. Dupa moartea sa din 22 iunie anul 1834 ucenici acestuia nu au
gasit nici o avere în chilia acestui cuvios ci doar carti care erau randuite să se dea în dar.
Acest mare mitropolit a fost plans de tot poporul.
Bibliografie

1.Arhimandrit Ioanichie Balan, Patericul Românesc, editia a V-a, ed. Manastirea Sihastria
, 2005.
2.Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, I.B.O.R. pentru seminariile teologice liceale,
ed.Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 2006.
3.Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, I.B.O.R. Vol.III, ed. Trinitas, Iasi 2008.
4. http://www.ziarullumina.ro/articole;1743;0;24736;0;Sfantul-Grigorie-Dascalu-
Mitropolitul-%C5%A2arii-Romanesti-.html din 12.11.2011.
5.http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ierarh-grigorie-dascalu/canonizarea-
sfantului-ierarh-grigorie-dascalu-69246.html din 12.11.2011
6.http://oradereligie.wordpress.com/2008/06/23/mitropolitul-grigorie-dascalul-al-tarii-
romanesti-22-iunie/ din 12.11.2011
7. http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ierarh-grigorie-dascalu/canonizarea-
sfantului-ierarh-grigorie-dascalu-69246.html din 12.11.2011
8.
 Manastirea Neamt

Sântul Grigorie Dascalul

Moastele cuviosului Mitropolit,fiind

canonizat de
Sfantul sinod la data de 21 MAI. 2006

Moaştele Sfantului Grigorie Dascălul, la mănăstirea Caldărusani