Nițu Alexandra Mihaela

Grupa 7, Seria a II-a, Anul III

Univeristatea din București, Facultatea de Litere

„Calpuzanii” - romanul pseudoistoric

„Dicționarul Literaturii Române” al Academiei Române (ediția 2012) ni-l prezintă pe Silviu
Angelescu ca fiind un etnolog și folclorist veritbail: cu un tată preot și profesor, devine absolvent
al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, tânăr suplinitor la școli
din Crevedia Mare și Găiseni, apoi profesor, asistent, lector, conferențiar la Universitatea din
București, la Catedra de etnologie și folclor. Nu după mult timp devine doctor în filologie, având
sub peniță studiul „Tipare portretistice în epica orală și scrisă”. De-a lungul vremii deține diverse
funcții importante, chiar de conducere, în instituții culturale românești, colaborează cu publicații
culturale și publică în colaborare culegeri de folclor, basme, legende, cantece populare din
folclorul românesc. Publică critică, teorie literară, ajunge să primească premii precum
„G.Călinescu” al criticii (Onești). Pe scurt, este un personaj cu mare importanță culturală pentru
acea perioadă, și se menține și astăzi la același nivel.

Abandonează studiul teoretic erudit în favoarea romanului pseudoistoric. Publică romanul

„Calpuzanii” în anul 1987 și primește pentru acesta Premiul „Ion Creangă” al Academiei
Române. Domnia fanariotului Nicolae Mavroghenieste înfățișată precum o cronică, folosindu-se
un truc romantic cunoscut, acela de a găsi la întâmplare un manuscris. Autorul îmbină date reale,
preluate din scrierile ce îl înfățișează pe Nicolae Mavrogheni în secolul al XVIII-lea, cu cele
istorice moderne, dar și cu cele fanteziste. Astfel, romanul interesează mai mult prin calitatea
stilistică a evocării decât prin linia epică.

Nicolae Mavrogheni a fost un domnitor fanariot al Țării Românești. Se naște aproape de

mijlocul secolului al XVIII-lea, în 1735, în insula cu plaje însorite din Arhipelagul Cicladelor,
Paros, care pe atunci făcea parte din imperiul Otoman. A ajuns domn cu ajutorul comandantului
flotei otomane, Gazi Hasan Pașa, ca la data de 6 aprilie 1786 să își înceapă domnia. Însă numirea
acestuia nu a fost văzută cu ochi buni de boieri și norod. Astfel au apărut pamflete, piese de
1
teatru și versuri cu rolul de a ridiculiza politica și măsurile luate de acesta. În septembrie 1790,
după 14 ani de domnie, acesta a fost ucis la ordinul pașei fiind acuzat de insubordonare față de
Imperiul Otoman. Cu toate că domniile fanariote mai mult împovărau poporul român și îl
subjuga, Nicolae Mavrogheni a rămas în istoria Bucureștiului și cu contribuția adusă la
dezvoltarea amenajării alimentării cu apă printr-un sistem de conducte (ce-i drept doar pentru
boieri), contrucția bisericii de lângă Muzeul Țăranului Român (existentă și azi), dar și pentru
excentricitatea sa, ca de exemplu, poleirea cu aur a coarnelor de cerb ce erau atașate la trăsură.

„Sub aparența romanului istoric, în Calpuzanii se ascunde un roman de aventuri cu intrigi,

revolte și confruntări tragice. Dar romanul istoric și romanul de aventuri disimulează, la rândul
lor, un roman politic acut al anilor '80, denunțând alterarea valorilor și disoluția vieții sociale. O
discretă alunecare în fantastic, adăugată ambiguității personajelor, are ca efect noi oferte de
lectură prin conversiunea Calpuzanilor într-un roman fantastic și, totodată, într-un roman
filozofic.”1

Formula romantică a „manuscrisului găsit” este utilizată de Silviu Anglesecu în romanul

„Calpuzanii”. Astfel, obține, așa cum Marian Papahagi are conspectat în „Dicționarul Scriitorilor
Români”, „o savuroasă, pitorescă și esopică istorie plasată în vremea lui nicolae Mavrogheni”.
Limbajul este, se pare, al paleosarmaților, așa cum este și manuscrisul care stă la baza romanului,
autorul răstălmăcindu-l pentru a realiza opera. Cum pare a fi singurul document scris în această
limbă, este o minune că s-a păstrat, căci paleosarmații considerau scrierea un păcăt, așa cum
zeitatea hereantipota a blestemat ca în limba sarmată să nu se transimtă nimic scris. Scris în
limbajul arhaic specific secolului al XVIII-lea, romanul surprine cât se poate de ironic
obiceiurile, moravurile, istoria unei societăți corupte. Talentul lui Silviu Angelescu este să
transforme acest limbaj într-un text ironic, umoristic chiar, plin de vervă.

Boierii și cărturarii, destul de mulți la număr, Grigoraș Zlătescu, Tănase Harmozek, Sotir
Mogojescu, Triglava etc., sunt foarte nemulțumiți de Nicolae Mavrogheni, de nedreptățile lui și
de oamenii acestuia. Așa că se hotărăsc să îl înlăture. Astfel, se transformă în falsificatori de
bani, calpuzani. Ei pun la cale să înlocuiască o mare parte din banii destinați Porții în semn de
tribut, pentru a-l înlătura pe domnul fanariot, cu bani falși. Dar, ca în majoritatea poveștilor,
povestirilor, legendelor, romanelor etc., „răul” este învins, calpuzanii sunt demascați, prinși și
pedepsiți, cu o excepție. Sotir reușește să scape și devine haiduc. „Linia epică, simplă în sine - un
grup de boieri şi cărturari încearcă răsturnarea domnului prin falsificarea banilor destinaţi
tributului către Poartă - sau prin psihologia personajelor, înfăţişate de altfel cu o admirabilă

1
http://www.humanitas.ro/humanitas/calpuzanii (accesat la 19.01.2020., ora 20.30)

2
ştiinţă de portretist. Livresc fără a fi manierist, el foloseşte tehnica naivă a primelor romane
româneşti - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale
evidente - şi, totodată, reconstituie o savuroasă şi plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul
picaresc şi comic prin afişarea ironică a convenţiilor, Calpuzanii poate fi citit şi ca un roman cu
cifru, o sugestie în acest sens fiind oferită de prefaţă, care, dincolo de fantazările erudite pe teme
lingvistico-mitologice, conţine şi un avertisment către cititor.”2

Chiar dacă epicul nu este cel mai bogat, totul pare a fi simplu, personajele nu sunt deloc
realizate „firav”. silviu Angelescu alege să pună accentul pe construcția lor, chiar dacă aceste
sunt inspirate din realitate sau imaginate de autor. Fie ele pozitive sau negative, toate sunt dotate
cu o nemaipomenită dorință de aventură. Construcția portretelor pare a fi de cronică, aducând
aminte de Grigore Ureche și portretul lui Ștefan cel Mare („Fost-au acestu Stefan vodă om nu
mare la statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omoria
fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știa a-l acoperi și unde nu
gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se viriea” în
„LetopisețulȚării Moldovei” a lui Grigore Ureche vs.„erea Vodă bărbat frumos, că era slut la
chip și buzat la gură. Erea Vodă om nalt de statură și mai mult uscat, suiet, negru la obraz,
semuind harapilor, cu mișcări iuți ca nevăstuica.” în „Calpuzanii” de Silviu Angelescu). Fiecare
personaj este construit mai întâi fizic, apoi se descriu aspectele morale. Inclusiv domnitorul este
prezentat ca un domn rău, lacom, crunt, tiran, aprig.

Comicul, atăt de limbaj, cât și de situație, este prezent în textul romanului. Ca de exemplu,
Sotir oferă hainele cu care venise îmbrăcat ca invitat la nuntă, un țigan este înviat când se aruncă
apă pe el și i se leagă o năframă neagră etc.

„E foarte interesant modul cum își construiește autorul eroii (...). După ce îl zugrăvește în
tușe groase, predominant negre, pe Nicolae Mavrogheni, personaj fundamental al cărții („lacom,
aprig, crunt și aplecat în scrânteală și neștiință către tirănii”), naratorul nu uită să pomenească, cu
ton ușor îndulcit, că „pe la vânătorile domnești, nu erea altul care să nemerească mai bine, că
punea jos cioara din zborul ei. (…) Și de călărit călărea bine, ca un surugiu de olac, putându-se-
ncălăra din fugă, că sărea-n șa ca pisica, nemai având trebuință să-și puie picior-n scară”. Și
astfel, prin acest joc de lumini și umbre, personajul devine „multilateral dezvoltat”.”3

2
Academia Română, „Dicționarul Literaturii Române A-L”, Univers Enciclopedic, București 2012, pp 52-53
3
http://www.viataromaneasca.eu/revista/2018/04/calpuzanii-rezistenta-prin-lectura/ (accesat 20.01.2020, ora 10:30)

3
 Personal, consider că acest roman este pur aluziv, dar creat cu o mare desăvârșire sub penița
lui Silviu Angelescu. Scris și publicat în perioada comunista, sub tirania dictatorului Nicolae
Ceaușeascu, acesta pare înfățișat de Nicolae Mavrogheni, un domn nebun și despotic.

Anexe

Calpuzanii de Silviu Angelescu, Cartea Românească, 1987

Sursă foto: https://www.printrecarti.ro/76100-silviu-angelescu-calpuzanii.html

4
Calpuzanii de Silviu Angelescu, editura Humanitas, 1999, ediția a II-a revizuită

Sursă foto: http://www.humanitas.ro/humanitas/calpuzanii

Silviu Angelescu

Sursa foto: http://www.istoria-artei.ro/silviu-angelescu--st24

Silviu Angelescu

Surs foto:http://s1.ziareromania.ro/?mmid=86fc256012c48f7296

5
 Nicolae Mavrogheni

Sursa foto:

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/nicolae-mavrogheni-un-caligula-in-tara-
romaneasca

Bibliografie:

1. Academia Română, „Dicționarul Literaturii Române”, Vol. 1 A-L, Univers Enciclopedic,

București 2012

2. Angelescu, Silviu - Calpuzanii, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987;

3. Mihaies, Mircea - Reconstituiri, in „Orizont", nr. 19/1988;

4. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel - Dictionarul Scriitorilor Romani, A — C, Ed.
Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995.

6
5. http://www.istoria-artei.ro/silviu-angelescu--st24

6. http://www.humanitas.ro/humanitas/calpuzanii

7. http://www.viataromaneasca.eu/revista/2018/04/calpuzanii-rezistenta-prin-lectur/