Clasificarea adezivilor în funcție de rezistența la umiditate

Adezivii sunt materiale auxiliare foarte importante în industria lemnului. Spre deosebire de lacuri și
vopsele, care sunt la vedere și prezentarea lor poate fi făcută prin exemple spectaculoase, calitățile
adezivilor sunt descoperite atunci când vine vorba despre rezistența în timp a mobilei și a altor
obiecte din lemn / derivate din lemn. Tocmai de aceea cred că informațiile despre adezivi, despre
caracteristicile lor, despre cum se face alegerea lor în funcție de mediul unde urmează să fie folosit
obiectul lipit, sunt importante.
Adezivii sunt materiale naturale sau sintetice care creează legături rezistente între două piese din
același material sau din materiale diferite. În trecut erau folosiți adezivi naturali de origine animală
sau vegetală. Sunt convinsă că mulți își amintesc de cleiul de oase care se fabrica la Mărășești. Mi-
au rămas în minte munții de oase (și mirosul) pe care le “admiram” timp de 30 de minute, cât
staționa trenul de Iași în gara Mărășești pentru a schimba locomotiva. Cleiul de oase nu este
singurul adeziv natural. Cleiul de pește, de caseina, cel din sânge animal sau cei pe bază de amidon
sunt doar câteva exemple.
În domeniul lemnului, adezivii au diverse întrebuințări. Sunt folosiți la:
obținerea plăcilor derivate din lemn
încleierea părților componente de mobilier
furniruirea panourilor
obținerea panourilor de masiv și a lemnului stratificat
În toate aceste domenii sunt folosiți adezivi sintetici, cei naturali fiind abandonați de multă vreme din
cauza imposibilității de a ține pasul cu cerințele industriale.
Sunt diverse tipuri de adezivi care se folosesc pentru lemn, cei mai importanți fiind cei ureo-
formaldehidici (urelit), vinilici (poliacetat de vinil PVA), poliuretanici, epoxidici sau cloroprenici.
Indiferent cu ce se face lipirea cel mai important lucru este rezistența îmbinării. Aceasta este
determinată prin teste de laborator, iar o îmbinare bună este cea care nu se desface pe linia de
îmbinare ci în materialul lipit (se crapă lemnul).
Adezivii se folosesc pentru a îmbina tot felul de obiecte, de aici decurgând și caracteristicile lor.
Aceste obiecte pot fi folosite la interior sau la exterior, pot fi supuse unor forțe diferite, pot fi obiecte
finite sau care urmează a fi prelucrate. Alegerea adezivului trebuie făcută în funcție de aceste
utilizări. Dar și în cadrul fiecărei categorii există clasificări. Una dintre cele mai importante este
rezistența adezivilor la apă și umiditate, foarte importantă dacă ne gândim la obiectele din lemn
folosite la exterior sau în medii cu umezeală accentuată. Din acest punct de vedere adezivii se
împart în 4 clase:
D1 – pentru îmbinarea lemnului de esență moale folosit la interior, în medii neexpuse la umiditate;
D2 – pentru îmbinarea lemnului de orice tip folosit la interior, în medii neexpuse la umiditate;
D3 – pentru construcții interioare expuse la umiditate sau la mediu umed, dar pe termen scurt,
pentru construcții exterioare în zone cu climă blândă. Este adezivul folosit pentru îmbinarea
treptelor, a ușilor sau ferestrelor din zonele protejate.
D4 – pentru îmbinări ce au nevoie de rezistență crescută la umiditate. Este folosit pentru îmbinările
la interior din zone expuse umidității (baie, bucătărie) sau la exterior, în zone expuse (mobila de
grădină). Este un adeziv foarte potrivit pentru panouri din masiv, lemn stratificat, uși și ferestre.
Cum vă spuneam, rezistența acestor îmbinări poate fi testată. Există echipamente de laborator care
supun îmbinarea respectivă unor forțe până când obiectul cedează. Rezistența la rupere este
măsurată în N/mmp și există pentru fiecare clasă de adezivi o valoare minimă impusă de standarde
internaționale. Când se testează rezistența adezivului în condiții de umiditate, îmbinarea este ținută
în apă ore sau chiar zile înainte de a fi supusă încercării. Timpul de imersie, nivelul de rezistență și
modul de testare sunt standardizate.
De multe ori, pentru a afla rezistența îmbinărilor, cei interesați fac teste empirice, dar foarte
concludente. Este similar testelor cu moneda pentru a vedea aderența lacului la suport. Vorbeam la
un moment dat cu domnul Matefy Csaba de la Szolvegy, distribuitorul adezivilor Tiszabond, despre
cum a testat un adeziv. Totul a pornit de la o discuție despre situația din industria lemnului și despre
cum mereu trebuie să găsească soluții pentru a ajuta producătorii să se încadreze în prețuri. Dorind
să ajute un partener, s-a gândit să înlocuiască adezivul monocomponent folosit de acesta cu unul
bicomponent care era folosit în trecut și era mai ieftin. Avea nevoie însă de anumite rezistențe ale
îmbinării, așa că domnul Csaba a lipit două lemne, a dus placa acasă și a pus-o la fiert. Ar fi trebuit
să o testeze după 3 ore de stat în apă, dar ca să fie sigur a lăsat-o la fiert 8 ore. Îmbinarea a rezistat,
nu s-a desfăcut, așa că i-a schimbat produsul partenerului cu inima liniștită.
Calitatea lipirii nu se rezumă numai la rezistența ei în diferite medii. Sunt multe alte cerințe ce trebuie
îndeplinite, legate de elasticitate, transparență, șlefuire, emisie de formaldehidă sau COV.

Cum poate fi influențat timpul de uscare al adezivilor tip aracet

Indiferent că este vorba despre adezivi pentru marea industrie sau despre cei folosiți în ateliere de tâmplărie, timpul cât
obiectul stă în presă sau prins în cleme este foarte important. El determină întreg fluxul de producție sau timpul în care poate fi
livrată o comandă. De aceea este important de știut ce factori influențează reacția adezivilor și cum este bine să se facă lipirea
pentru a fi cât mai rezistentă. Cu toate că termenul generic este de adezivi tip aracet sau adezivi PVA, ei pot fi de mai multe feluri
și trebuie aleși în funcție de caracteristicele producției, de dotarea existentă și de condițiile obișnuite din fabrică sau atelier.

Factori care influențează timpul de reacție al adezivilor polivinil acrilici PVA

Adezivii PVA, cunoscuți și ca adezivi tip aracet, sunt dispersii apoase. Pentru a ajunge să lipească, apa trebuie să se evapore iar
moleculele să ajungă foarte aproape una de cealaltă și să reacționeze formând astfel filmul adeziv. Așa se explică teoretic lipirea.
În procesele din realitate intervin însă o serie de variabile care influențează atât viteza de reacție a adezivului cât și rezistența
lipiturii. Din acest motiv producătorul dă un timp indicativ de uscare a adezivului în anumite condiții de mediu ce țin de hala sau
atelierul unde se face încleierea.

Cum este vorba despre evaporarea apei, factorii care influențează timpul de lipire sunt temperatura, umiditatea și circulația
aerului în incinta respectivă. Apa se va evapora mai repede la o temperatură ridicată și o umiditate scăzută a aerului și dacă aerul
se va mișca în spațiul de lucru. Sunt reguli generale pentru produsele ce au ca solvent apa, valabile și în cazul uscării altor
materiale (de exemplu lacurile sau vopselele).

Având apa ca solvent, adezivul va fi sensibil la temperaturi scăzute. De aceea nu trebuie transportat sau depozitat la temperaturi
sub 5°C. Înghețarea duce la pierderea calitaățlor iar lipirea nu va fi rezistentă. Sunt însă și excepții. Adezivul TISZABOND D3D
produs și distribuit de firma Szolvegy de la Târgu Mureș, rezistă la cicluri repetate de îngheț-dezgheț fără a-și pierde calitățile.

Un alt factor care influențează timpul de uscare este umiditatea lemnului sau a derivatelor din lemn. Cu cât lemnul este mai bine
uscat, adică umiditatea este în intervalul 8-12% (pentru lemn folosit la interior), cu atât se va lipi mai repede. O parte din apă va
fi absorbită în mod natural în lemn ceea ce va duce la apropierea moleculelor și declanșarea reacției de polimerizare care duce la
formarea filmului adeziv. Un alt avantaj al folosirii unui lemn cu umiditate scăzută este rezistența lipiturii între cele două
elemente pentru că, odată cu apa, în lemn intră și adeziv.

Grosimea stratului depus pe elementele ce urmează a fi lipite este un alt factor care influențează timpul de uscare. Apa se evaporă
mai greu dintr-un strat gros, prelungind astfel timpul de așteptare pentru faza deschisă a lipirii.

Procesul de lipire
Lipirea se desfășoară practic în 3 etape:
aplicarea adezivului și faza deschisă,
reacția propriu-zisă, cand elementele sunt în presă (sau prinse în cleme),
definitivarea reacției.
Faza deschisă a lipirii este timpul între momentul în care adezivul a fost deja aplicat și cel în care elementele sunt puse în presă
sau prinse în cleme. Apa se evaporă mult mai repede în această etapă și nu este recomandat ca, imediat dupa aplicarea adezivului,
elementele să fie puse în presă pentru că s-ar prelungi mult timpul de reacție.

Lipirea propriu-zisa are loc în presă, atunci când piesele sunt “obligate” să stea una lângă cealaltă. Mare parte din apă a fost deja
eliminată în faza precedentă iar acum are loc reacția între moleculele adezivului. Când sunt una lângă alta reacția va începe
indiferent de condiții. Procesul este însă accelerat de temperatură. Spre deosebire de presarea la rece care poate dura și 2 ore,
timpul necesar pentru lipirea la temperaturi ridicate este de ordinul minutelor.
În faza de definitivare reacția continuă în profunzimea filmului de lipire. Reactia începe la suprafață și se continuă spre interior.
La scoaterea din presă piesele sunt lipite, filmul s-a format între ele, dar dacă sunt supuse imediat unor teste sau prelucrări este
posibil ca lipitura să se desfacă. De aceea, producătorii recomandă ca, după scoaterea din presă, piesele să fie lăsate o perioadă
înainte de prelucrare.

Tipuri speciale de adezivi PVA

Pentru că timpul este o componentă importantă în producție, atât producătorii de adezivi, cât și cei de prese sau alte asemenea
utilaje încearcă să găsească soluții pentru a-l reduce cât mai mult. Apar astfel adezivi care au nevoie de un timp mai scurt în faza
deschisă sau care au o viteză mai mare de definitivare a reacției.

Pentru o reacție mai rapidă există prese la cald sau prese cu curenți de înaltă frecvență CIF. În cazul preselor CIF trebuie folosiți
adezivi speciali. Pentru cei ce au în dotare astfel de prese, Szolvegy recomandă TISZABOND D2 Rapid 2150, un adeziv PVA
care formează filmul în 5 minute. Adezivul este recomandat pentru lipirea elementelor de mobilier care nu stau în medii cu
umiditate crescută.

Timpul scurt de lucru este important, dar nu trebuie să primeze în fața calității. Oricât de mult ne dorim ca anumite procese să fie
scurtate, trebuie înteles că o lipire de calitate are nevoie, pe lângă un adeziv bun, de respectarea tehnologiilor și de condiții
potrivite, atât în zona de lucru cât și în cea de depozitare. Elementele care se lipesc influențează și ele procesul. Temperatura și
umiditatea lor sunt la fel de importante ca cele ale mediului de lucru. Nu se poate ajunge, de exemplu, la o evaporare
corespunzătoare a apei în faza deschisă dacă lemnul este adus direct din depozitul neîncălzit, fără timpul necesar de aclimatizare.
Daca vreți un timp de lipire mai scurt și lipiri rezistente trebuie să acționați asupra elementelor care nu influențează calitatea
finală a produsului.