NOTIUNI DE REZISTENTA MATERIALELOR

1. INTRODUCERE

Sintezasectiunii:

Insusirea principalelor notiuni privind deformabilitatea corpurilor si calculul de rezistenta lasolicitari

simple.

Cuvintecheie:

eforturi, eforturi unitare, tensiuni, deformatii, deplasari, rezistenteadmisibile, coeficienti de siguranta,

solicitaricritice

Spre deosebire de mecanica teoretica, rezistenta materialelor tine seama de

proprietatea de deformabilitate a corpurilor, pe care mecanica teoretica le considera
perfect rigide. In natura insa, nu exista corpuri perfect rigide; ele se deformeaza sub
actiunea sarcinilor.

Rezistenta materialelor este deci, ramura mecanicii care, introducand notiunea de

corp deformabil, poate preciza daca un corp se va rupe sau nu, sub actiunea fortelor
aplicate.

Rezistenta materialelor are ca obiect studiul comportarii constructiilor ingineresti

sub actiunea fortelor la care sunt supuse in exploatare.

In calculul de rezistenta, de regula, se alege un model de calcul in care se simplifica

forma geometrica, se aleg ipotezele de rezemare si se specifica modul de aplicare al
sarcinilor

Alegerea modelului de calcul are o importanta capitala asupra rezultatelor

calculului de rezistenta. Alegerea unui model corect pentru o problema data, conduce
la obtinerea unor rezultate corecte cu privire la comportarea piesei in functionare.

In forma schematizata pentru calcul, corpurile studiate de rezistenta materialelor se

impart in trei categorii:

♦ Corpuri la care una din dimensiuni este predominanta fata de celelalte doua.
Acestea poarta denumirea de bare si au ca elemente geometrice caracteristice: axa
longitudinala si sectiunea plana, normala pe axa barei. Dupa forma axei longitudinale
exista bare drepte (axa longitudinala este rectilinie) si bare curbe – la care axa
longitudinala este curbilinie.

♦ Corpuri care au doua dimensiuni mari, in comparatie cu cea de-a treia. Aceste
corpuri, denumite in general placi, sunt caracterizate prin forma si dimensiunile
suprafetei mediane si prin grosimea placii, masurata perpendicular pe suprafata
mediana. Dupa forma si destinatie se vor intalni placi plane, vase, tuburi, membrane
etc.

♦ Corpuri masive, avand cele trei dimensiuni aproximativ de acelasi ordin de marime.
Exemple: bile si role de rulmenti etc.

Principiul fundamental care trebuie avut in vedere in calculul de rezistenta este:

piesa proiectata trebuie sa asigure din punct de vedere al rezistentei, buna functionare
a ansamblului in care este montata. Dimensiunile ei trebuie sa fie astfel calculate incat
sa nu existe pericol de rupere. In afara de aceasta, piesa trebuie proiectata in conditiile
cele mai economice atat ca material, cat si ca prelucrare.

1.1. Eforturi sectionale in sectiunile transversale ale barelor

Orice piesa destinata unui anumit scop este supusa actiunii unor forte sau cupluri.
Majoritatea acestor forte se aplica pe anumite portiuni din suprafata corpului si poarta
denumirea de forte de contur (sau de suprafata).

Fortele de contur sunt forte exterioare. In rezistenta materialelor prezinta un interes

deosebit fortele interioare care arata actiunea unei parti a corpului asupra celeilalte.

Se considera o bara actionata de un sistem de forte in echilibru (fig.1). Se

sectioneaza bara printr-un plan perpendicular pe axa longitudinala a barei. Daca se
indeparteaza una dintre parti, de exemplu partea din stanga, pentru restabilirea
echilibrului partii ramase este necesar sa se aplice in centrul de greutate al sectiunii
acestei parti rezultanta fortelor F1, F2 si F5 care actionau asupra partii inlaturate.

Se stie din mecanica teoretica, ca un sistem de forte fata de un punct se reduce la

o rezultanta si un cuplu rezultant . Pentru bara considerata, rezultanta si
cuplul reprezinta sistemul de forte interioare, care asigura continuitatea barei.

Marimile R si M poarta denumirea de forte interioare (forte in sectiune) sau

eforturi. Pe portiunea din stanga a sectiunii, tot din necesitatea mentinerii echilibrului,
se introduc fortele R si M egale si de sens opus cu cele din dreapta.
 Eforturile R si M se pot
determina din conditiile de echilibru ale partii de corp asupra careia se aplica. Ele se
considera aplicate in centrul de greutate al sectiunii.

Concluzii:

Eforturile R si M constituie un sistem echivalent cu torsorul de reducere in O a

fortelor exterioare aplicate partii de corp care a fost inlaturata sau un sistem egal si
direct opus cu torsorul fortelor aplicate partii de corp care se studiaza.

Eforturile R si M se introduc in centrul de greutate al sectiunii si sunt analoage

oricaror forte exterioare aplicate corpului (li se pot aplica ecuatiile de echilibru din
mecanica).

In cazul cel mai general, eforturile R si M au directii oarecare in spatiu. Ele se pot
descompune in componente pe normala la planul sectiunii (deci pe axa barei) si
componente continute in planul sectiunii:

- Rezultanta R are o componenta pe normala la sectiune, numita forta normala N sau

forta axiala (fiind aplicata pe axa barei) si o componenta T, forta taietoare, continuta in
planul sectiunii.

- Cuplul M se descompune in momentul de rasucire Mt, al carui vector e 252c24c

ste dirijat pe axa barei si momentul incovoietor Mi, care are vectorul continut in planul
sectiunii. Acesta, la randul sau, se poate descompune in doua componente, M iy siMiz
(fig.2)
 Marimile N, T, Mt, Mi poarta, de asemenea, denumirea de
eforturi. Fiecare dintre aceste eforturi produce asupra barei o
solicitare simpla, si anume:

- Forta axiala N produce solicitarea de intindere sau

compresiune (in functie de sensul ei);

- Forta taietoare T produce solicitarea de forfecare;

- Momentul de rasucire Mt produce solicitarea de rasucire (torsiune);

- Momentul incovoietor Mi produce solicitarea de incovoiere.

Prezenta simultana, in sectiunea unei bare, a doua sau mai multe solicitari simple
da nastere unei solicitari compuse.

1. Tensiuni, deformatii specifice si deplasari

In mod conventional, s-a considerat ca eforturile sectionale N, T, Mt si Mi actioneaza

in centrul de greutate al sectiunii. In realitate insa, interactiunea intre cele doua parti
ale barei sectionate este un fenomen fizic mult mai complex. Fortele interioare, in
realitate, se aplica pe toata sectiunea, iar eforturile mentionate sunt de fapt,
rezultantele acestor forte distribuite in mod continuu in sectiune.

Se considera o bara in care s-au determinat eforturile R si M. Pe un element de arie

dA al suprafetei sectiunii transversale actioneaza o forta interioara dF, avand o directie
oarecare fata de normala la sectiune. Se defineste efortul unitar sau tensiune,
marimea efortului distribuit aplicat pe unitatea de suprafata din aria sectiunii

Avand o directie oarecare in spatiu, efortul unitar se poate descompune in doua

componente:

- efort unitar normal σ, orientat dupa directia normalei la sectiune;

- efort unitar tangential τ, continut in planul sectiunii.

Tensiunea normala σ, dupa sensul pe care il are, reprezinta un efect de intindere sau
de compresiune iar tensiunea tangentiala τ, are un efect de forfecare sau de lunecare.

In rezistenta materialelor corpurile se studiaza tinand seama de faptul ca ele se

deformeaza sub actiunea sarcinilor. Marimea deformatiilor depinde de caracteristicile
elastice ale materialului, de forma si dimensiunile corpului si de marimea si modul de
aplicare al sarcinilor. Pentru a carecteriza starea de deformatie a corpurilor se folosesc
o serie de marimi care caracterizeaza aceasta stare.

Lungirea specifica sau deformatia specifica. Se noteaza cu ε si reprezinta raportul

dintre deformatia liniara a corpului, ∆l si lungimea initiala l a acestuia: . Marimea

ε este o marime adimensionala si se exprima procentual.

Lunecarea specifica sau deformatia unghiulara specifica se masoara prin unghiul γ

cu care se modifica unghiul drept al elementului de volum care apartine corpului supus
deformarii. Se masoara in radiani. Lungirea specifica si lunecarea specifica sunt
marimi fundamentale in studiul deformatiilor.

1.3. Relatii intre tensiuni si deformatii. Legea lui Hooke

Relatiile dintre tensiuni si

deformatii se stabilesc pe cale experimentala. Incercarile mecanice ale materialelor
ofera posibilitatea obtinerii unor date necesare pentru formularea conceptelor teoretice.

Pentru stabilirea relatiilor dintre tensiuni si deformatii se efectueaza incercarea la

tractiune si incercarea la rasucire a materialelor.

Prin incercarea la tractiune se obtin caracteristicile mecanice ale materialelor care

intervin in studiul solicitarilor de intindere. Conditiile de efectuare ale acestor incercari
si modul de interpretare a rezultatelor sunt precizate in standarde.

Un prim rezultat al incercarii la tractiune il constituie trasare curbei caracteristice a

materialului incercat, care exprima grafic relatia dintre tensiuni si deformatii (fig.4).

Portiunea rectilinie OA din curba caracteristica se poate scrie sub forma

σ = E×ε ( 1)
si arata ca, pana la limita de proportionalitate, lungirile specifice sunt proportionale cu
eforturile. Relatia (1) reprezinta legea lui Hooke si este legea fundamentala a teoriei
elasticitatii. Constanta E din legea lui Hooke poarta denumirea de modul de elasticitate
longitudinala (modulul lui Young). Avand in vedere faptul ca ε este o marime
adimensionala, din relatia (1) rezulta ca unitatea de masura pentru E este aceeasi ca
si pentru efortul unitar. Valorile uzuale ale constantei E pentru otel sunt 2,1×106
daN/cm

Nivelul maxim al tensiunii pina la care este valabila legea lui Hooke se numeste
limita de proportionalitate si se noteaza σp. Punctul B din diagrama corespunde limitei
de elasticitate σe, adica punctului pana la care materialul este perfect elastic.

Limita de curgere, σc , corespunzatoare ordonatei punctului C din diagrama, este

valoarea efortului unitar la care materialul din care este confectionata epruveta de
incercat incepe sa curga. Deformatiile inregistreaza o crestere semnificativa la o
tensiune aproximativ constanta. Fenomenul poarta denumirea de curgere aparenta a
materialului.

In mod analog, incercarea la rasucire a materialelor se foloseste pentru

determinarea caracteristicilor mecanice ale materialelor pentru starea de forfecare
pura. Ca rezultat al acestei incercari se obtine curba caracteristica a materialului la
rasucire. Diagrama, reprezentand graficul relatiei dintre tensiunile si deformatiile
unghiulare, permite evidentierea legii lui Hooke pentru solicitarea de rasucire:

τ = G×γ

unde G este o constanta, si reprezinta modulul de elasticitate transversala a

materialului care se incearca. Valorile uzuale ale constantei G pentru otel sunt 8×105
daN/cm

1.4 Solicitari critice, coeficienti de siguranta, rezistente

admisibile

Solicitarile si deformatiile pieselor reale au, in general, efecte defavorabile asupra

functionarii sau folosirii lor, precum si asupra sistemelor din care fac parte (mecanisme,
masini, instalatii, constructii etc.). Se considera critice acele niveluri de solicitare care
produc efecte negative mari, peste limitele acceptabile, ca de exemplu: ruperi; blocari
ale mecanismelor sau masinilor; randamente diminuate; uzuri excesive; vibratii
puternice etc.

In calculul de rezistenta al pieselor reale, pentru obtinerea unei sigurante depline in

functionarea sau folosirea pieselor reale, este necesar ca solicitarile efective prevazute
in calculul acestora sa fie mult mai mici decat cele critice.

In cazul solicitarilor simple de intindere ale pieselor pentru care ruperea ar

reprezenta starea critica, se defineste coeficientul de siguranta
σr si σef fiind rezistenta de rupere a materialului piesei si, respectiv, tensiunea maxima
previzibila prin calculul de rezistenta al acesteia.

In mod asemanator se definesc coeficientii de siguranta fata de alte stari critice

(limita de curgere, limita de elasticitate etc.) si pentru alte tipuri de solicitari
(compresiune, forfecare etc.).

Valorile efective ale coeficientilor de siguranta trebuie sa corespunda evitarii totale

a posibilitatii de a se ajunge in starea critica. Valorile minime pentru care sunt
indeplinite aceste conditii, optime din punctul de vedere respectarii cerintelor de
siguranta si al asigurarii unui cost minim pentru construirea pieselor reale, sunt
denumite admisibile sau impuse. Valorile efective ale coeficientilor de siguranta trebuie
sa fie cel putin egale cu cele admisibile. Pentru o solicitare de intindere simpla, rezulta:

Rezistenta admisibila σa, se defineste ca limita maxima a tensiunilor efective, in

conditiile de siguranta impuse (prin valoarea admisibila a coeficientului de siguranta).

La fel se defineste rezistenta admisibila pentru solicitarea de forfecare pura,

.
 DIAGRAME DE EFORTURI LA SISTEME PLANE STATIC DETERMINATE

Se considera bara prezentata in fig. 5, actionata de fortele F1, F2, F3. Daca se
sectioneaza bara cu un plan, pe cele doua fete trebuie introduse fortele de legatura
corespunzatoare R si M, egale si de sensuri opuse, pe care le-am denumit eforturi.
Daca se descompune forta R in doua componente dirijate dupa tangenta si normala la
axa barei din sectiunea considerata, eforturile din sectiune sunt:

- forta axiala, N;

- forta taietoare, T;

- momentul de rasucire Mt;

- momentul incovoietor Mi.

In vederea calcularii unei bare drepte solicitate la incovoiere trebuie sa se

determine eforturile care iau nastere in sectiunile ei, datorate fortelor exterioare.

In acest capitol se vor studia barele solicitate prin forte care intalnesc axa barei
(deci la care momentul de rasucire este nul). Se va urmari determinarea acelei sectiuni
in care un anumit efort atinge valoarea sa maxima si care este aceasta valoare
maxima.

Pentru solutionarea acestei probleme este necesara trasarea diagramelor de

eforturi, care reprezinta practic variatia eforturilor N(x), T(x) si M(x) cand se trece de la
o sectiune la alta a barei.

1. Constructia diagramelor de eforturi la bare drepte

Se alege un sens de parcurs al barei, adica de crestere a variabilei x, care

masoara pozitia sectiunii barei. De obicei se alege sensul de parcurs de la stanga la
dreapta. Eforturile N, T si M de pe fata din dreapta (fata hasurata) sunt pozitive cand
apar ca in figura, adica N produce intinderea partii de corp, T este dirijat de jos in sus
si M roteste in sens orar (fig.5).
 Pe fata din stanga a sectiunii, aceleasi eforturi sunt pozitive cand au sensuri opuse.
In cele ce urmeaza se va intelege prin eforturi fortele de legatura N, T si M pe fata din
dreapta. Valorile lor se obtin prin reducerea in raport cu centrul de greutate al sectiunii
considerate a tuturor fortelor date (inclusiv reactiuni) din partea stanga a sectiunii sau a
celor din dreapta cu semn schimbat.

Cele trei eforturi se definesc astfel:

• Forta axiala N intr-o sectiune a unei bare este egala cu suma algebrica a proiectiilor
pe axa barei a tuturor fortelor exterioare, inclusiv reactiunile, care actioneaza asupra
partii situate la stanga sectiunii sau a celor din dreapta, cu semn schimbat.
• Forta taietoare T intr-o sectiune este egala cu suma algebrica a proiectiilor pe
normala la axa barei a tuturor fortelor exterioare, inclusiv reactiunile, care actioneaza
asupra barei la stanga sectiunii sau a celor din dreapta, cu sensuri schimbate.
• Momentul incovoietor M intr-o sectiune este egal cu suma algebrica a momentelor
tuturor fortelor exterioare care actioneaza la stanga sectiunii, calculate in raport cu
centrul de greutate al sectiunii sau a celor din dreapta, cu semn schimbat.

Eforturile depind de incarcari si sunt functii de x, adica de coordonata care da

pozitia sectiunii. Reprezentarea acestor functii conduce la asa-numitele diagrame de
eforturi. Pentru trasarea diagramelor de eforturi se parcurg urmatoarele etape:

a) Se studiaza echilibrul barei, determinand reactiunile.

Pentru bara solicitata prin forte oarecare in plan, exista 3 ecuatii de echilibru din
mecanica. Grinda este static determinata daca in reazeme exista in total 3
necunoscute. Aceasta se realizeaza daca pentru rezemarea barei se foloseste:

- un reazem simplu (o necunoscuta) plus o articulatie (doua necunoscute)

- o incastrare (trei necunoscute)

b) Se alege sectiunea in care se cauta eforturile, pozitionata la distanta x de

capatul din stanga al barei. Se efectueaza sectionarea barei cu un plan perpendicular
pe axa barei si se introduc eforturile (pentru mentinerea echilibrului). Se stabilesc
ecuatiile eforturilor:

N = f1(x) ; T = f2(x) ; M = f3(x) .

Se adopta urmatoarele conventii de semne:

 Forta axiala N este considerata pozitiva cand produce intinderea partii de bara
asupra careia este aplicata.

 Forta taietoare T se considera conventional pozitiva cand produce asupra

elementului de bara asupra careia este aplicata o lunecare in sensul acelor de
ceas. Rezulta, pe fata din dreapta a barei, ca forta taietoare T este pozitiva cand
 este indreptata de jos in sus (). Pe fata din stanga a barei, forta
taietoare T este pozitiva cand este indreptata de sus in jos (↓).

 Momentul incovoietor este conventional pozitiv cand produce lungirea

partii inferioare a barei si scurtarea celei superioare.

Relatii diferentiale intre eforturi la bare drepte

Se considera un element de bara de lungime dx. Pe intervalul dx nu se aplica nici o

forta concentrata, dar se considera ca exista o sarcina uniform distribuita p (fig.6).

Pe fata din stanga a barei, eforturile sunt T si M; pe fata din dreapta, datorita
variatiei eforturilor, vor actiona T+dT si M+dM.

Ecuatia de echilibru va fi:

T- pdx – (T+dT) = 0

Rezulta

(2)

Relatia (2) arata ca derivata functiei fortei taietoare in raport cu abscisa sectiunii este
egala cu sarcina verticala luata cu semn schimbat. Se scrie ecuatia de momente fata
de sectiunea din dreapta:

(3)

Termenul datorita intervalului dx infinit mic, tinde spre zero si ecuatia

devine

(4)

Relatia (4) indica faptul ca derivata functiei momentului incovoietor in raport cu

abscisa sectiunii este egala cu forta taietoare. In aceste relatii, T si M reprezinta
functiile eforturilor, adica expresiile matematice care dau eforturile intr-o sectiune
oarecare x. Relatiile exprimate permit relevarea catorva aspecte, si anume:

• Sarcina uniform distribuita masoara panta diagramei fortei taietoare. La bara

fara sarcini uniform distribuite (p=0) diagrama fortei taietoare are traseul format din
valori constante;
 • In dreptul unei forte concentrate,
normala pe axa barei, diagrama de forte
taietoare are un salt egal cu marimea fortei
taietoare;

• Marimea fortei taietoare intr-o

sectiune masoara panta diagramei
momentelor incovoietoare din sectiune;

• Diagrama de moment incovoietor are salturi doar in dreptul unor

cupluri concentrate;

• Pe intervalul in care forta taietoare T este pozitiva, momentul incovoietor creste

si invers;

• In sectiunea unde forta taietoare se anuleaza, momentul incovoietor este maxim.

La calculul eforturilor intr-o sectiune este util sa se foloseasca relatiile de recurenta

care permit calculul eforturilor intr-o sectiune j pe baza eforturilor obtinute intr-o
sectiune anterioara i. Astfel, folosind notatiile din fig. 7 se poate scrie:

(5)

Daca pe intervalul ij actioneaza o sarcina uniform distribuita p, normala pe axa

barei, expresiile eforturilor intr-o sectiune oarecare, situata la distanta x de sectiunea i
sunt (fig. 8):

(6)

Din conditia Tx = 0 rezulta sectiunea in care momentul incovoietor este

maxim. Valoarea acestuia se obtine prin introducerea lui x0 in expresia lui Mx.
 (7)

Folosind definitiile si regulile stabilite in cadrul acestui capitol, la capitolul 4.4 se

va exemplifica modul de constructie a diagramelor de eforturi N, T si M la bare drepte
simplu rezemate, cu console. Barele cu console sunt bare simplu rezemate avand la unul
sau la ambele capete prelungiri incarcate cu sarcini, numite console. Se va observa ca
barele cu console au momente incovoietoare pe reazemele unde exista console. Barele
fara console au momentul incovoietor nul pe reazeme.

3. ELEMENTE GEOMETRICE ALE SUPRAFETELOR PLANE

3.1 Elemente de calcul

Se considera o suprafata plana, de arie A, raportata la un sistem de axe

rectangulare zOy (fig. 9). Elementul de arie dA are coordonatele y, z. Se definesc
urmatoarele marimi geometrice ale suprafetei:

- momentul static fata de axa z, respectiv y

Sz= ; Sy= (8)

- momentul de inertie fata de axa z, respectiv y

I z= ; I y= (9)

- momentul de inertie centrifugal

Izy= (10)

- momentul de inertie polar

IO= = Iz + Iy (11)

- raza de inertie fata de axa z, respectiv y

; (12)

Daca se noteaza cu L unitatea de lungime, momentul static se exprima in L 2, iar

momentul de inertie in L4. Raza de inertie se exprima in L.
 Daca se noteaza cu G centrul de greutate al sectiunii, a
carui pozitie este definita de coordonatele (yG ,zG) in raport cu
sistemul de coordonate ales, momentele statice ale sectiunii se
pot calcula cu relatiile

Sy = zG×A si Sz = yG×A (13)

Centrul de greutate al unei suprafete compuse, ale carei elemente A i au centrele

de greutate Gi de coordonate yi, zi, se determina cu relatiile (fig.10):

Cand axele z si y trec prin centrul de greutate al sectiunii, acestea se numesc axe
centrale.

3.Variatia momentelor de inertie la translatia axelor

Pentru suprafata A se considera cunoscute momentele de inertie (I z , Iy , Izy , IG) fata

de sistemul de axe centrale zGy, denumite si axe proprii (fig.11). Momentele de inertie
ale suprafetei A fata de sistemul de axe z 1O1y1, paralel cu sistemul de axe centrale
zGy, se calculeaza cu relatiile lui Steiner:

- momente de inertie axiale

Iz1 = Iz + a2×A,

Iy1 = Iy + b2×A (14)

- momentul de inertie centrifugal

Iz1y1 = Izy + a×b×A (15)

- momentul de inertie polar

IO1 = Iz1 +Iy1 = IG+ (O1G)2×A (16)

3.3. Momente de inertie pentru sectiuni simple

Dreptunghi

Pentru dreptunghiul din figura se vor determina momentele de inertie fata de axele
centrale.
In mod similar, rezulta

(17)

Axele y si z fiind axe de simetrie ale sectiunii, sunt axe centrale principale (Izy=0).

Folosind relatia lui Steiner, se pot calcula momentele de inertie ale dreptunghiului fata
de cele doua laturi ale sale.

IAB= Iy + AABCD×

IAD= Iz + AABCD×

Triunghi dreptunghic

Se considera triunghiul dreptunghic OAB (fig.12) care reprezinta jumatate din

dreptunghiul OACB. Dreptunghiul are fata de axa y1 un moment de inertie

In consecinta, triunghiul dreptunghic va avea, fata de aceeasi axa, jumatate din

aceasta valoare
 Se va calcula
momentul de inertie al triunghiului dreptunghic fata de o axa y, paralela cu cateta OB,
care trece prin centrul de greutate G al triunghiului.

Folosind relatia (14) se obtine

Iy1 = Iy + AAOB× ;

In mod similar, se poate determina momentul de inertie al triunghiului dreptunghic

fata de o axa z, paralela cu cateta OA:

Cu ajutorul acestor relatii se pot calcula momentele de inertie fata de bazele OA si

OB ale triunghiului.

(18)

In mod similar, se obtine:

Triunghi oarecare

Pentru un triunghi oarecare ABC, avand baza b si inaltimea h, se calculeaza

momentul de inertie in raport cu baza AB.

Calculul se va realiza considerand triunghiul oarecare ABC format din doua

triunghiuri dreptunghice ACD si CDB pentru care se aplica relatiile determinate
anterior.
 Pentru calculul momentului de inertie al triunghiului ABC in
raport cu o axa y, paralela cu baza si care trece prin centrul de greutate al triunghiului
se foloseste relatia lui Steiner.

Iy = IAB – AABC (19)

Cerc

Se considera un cerc de diametru D. Din motive de simetrie, momentele de inertie

fata de oricare diametru sunt egale. Pentru oricare 2 axe perpendiculare y si z se
poate scrie

Iy = Iz ; Iy + Iz = Ip

Se calculeaza momentul de inertie polar:

(20)

Dar, .

Rezulta , (21)

unde ∆ este o axa care trece prin centrul cercului.

Semicerc

Calculul momentului de inertie al unui semicerc porneste de la considerentul ca, fata

de o axa AB, momentul de inertie al semicercului este jumatate din momentul de
inertie al cercului intreg :

Pentru calculul momentului de inertie fata de o axa Gy, care trece prin centrul de
greutate al semicercului, este necesar sa se tina seama de pozitia centrului de
greutate al semicercului.

Folosind relatia lui Steiner

 ; .

Rezulta

(22)

3.4. Momente de inertie pentru suprafete complexe

Pentru suprafete complexe, metoda de calcul consta in descompunerea suprafetei

date in suprafete simple pentru care se cunosc momentele de inertie si aplicarea
regulii adunarii algebrice a momentelor de inertie determinate.

Exemplul nr.1. Se considera suprafata din fig.13. Sa se calculeze momentele de

inertie fata de axele care trec prin centrul de greutate.

Se determina pozitia centrului de greutate. Suprafata este simetrica fata de axa y,

deci centrul de greutate se va afla pe aceasta axa. Se calculeaza numai coordonata z
a centrului de greutate:

Momentul de inertie fata de axa Oy se calculeaza prin scaderea momentelor de

inertie ale dreptunghiurilor ABCD si MNPQ, calculate fata de axa Oy, care trece prin
centrele de greutate G1 respectiv G2 ale celor doua dreptunghiuri.

Calculul momentelor de inertie fata de axa Gz, se va realiza tot prin scaderea
momentelor de inertie a celor doua dreptunghiuri calculate fata de axa Gz, tinand cont
de faptul ca aceasta nu trece prin centrul de greutate al celor doua dreptunghiuri. Se
va folosi relatia lui Steiner pentru ambele dreptunghiuri:
 Folosind figura 13 se calculeaza:

GG1 = 10a – 7,051a = 949a

GG2 = 10,5a – 7,051a = 3,449a

Rezulta Iz = 2455,178a4

Exemplul nr. Sa se calculeze momentele de inertie fata de axele Gz siGy pentru

suprafata din fig.14.

Rezulta
 Tabelul 1 prezinta cateva aplicatii propuse pentru calculul momentelor de inertie I y
si Iz fata de axele centrale pentru diferite suprafetele complexe. In tabel sunt indicate
rezultatele atat pentru calculul momentelor de inertie, cat si pentru determinarea
pozitiei centrului de greutate al sectiunii.

Tabelul 1 . Momente de inertie pentru diferite sectiuni.

Aria ZG Iy Iz
Forma sectiunii
[mm2] [mm] [mm4] [mm4]

800 17,5 56666,67 181666,67

3200 40 746666,67 2346666,7

Aria ZG Iy Iz
Forma sectiunii [mm2] [mm] [mm4] [mm4]

4800 35 1626666,7 2506666,7

 1612,5 30,12 153632,81 509821,95

6025 37,57 4153770,3 6834270,8

4. INCOVOIEREA BARELOR DREPTE

4.1. Incovoierea pura. Formula lui Navier

O bara este supusa la incovoiere pura atunci cand torsorul fortelor de legatura in
orice sectiune a barei se reduce la un vector moment, dirijat dupa una din axele
principale de inertie ale sectiunii transversale. Pentru acest caz, forta taietoare este nula.
In sectiunea unei astfel de bare exista numai eforturi unitare normale.

Sub actiunea momentului, bara se incovoaie, fibrele longitudinale din partea

concava se scurteaza, iar cele din partea convexa se lungesc. Intre cele doua parti exista
o suprafata, numita suprafata neutra, in care fibrele nici nu se lungesc, nici nu se
scurteaza.

Intersectia suprafetei neutre a barei cu planul longitudinal de simetrie a acesteia,

care este si planul de actiune al fortelor, formeaza fibra medie sau fibra neutra a barei.
Fiecare sectiune transversala a barei are o axa neutra care rezulta din intersectia
sectiunii cu suprafata neutra a barei.

Valoarea tensiunii dintr-o fibra oarecare situata la distanta z de axa neutra, produsa
de momentul incovoietor, se calculeaza cu ajutorul formulei lui Navier
 (23)

In mod deosebit intereseaza valoarea maxima a tensiunii care

corespunde celei mai indepartate fibre de axa neutra, adica pentru z =
zmax.

(24)

unde este o caracteristica geometrica a sectiunii si se numeste modul de

rezistenta la incovoiere.

Relatia 24 se poate folosi pentru rezolvarea urmatoarelor trei categorii de probleme:

a) Probleme de dimensionare. In acest caz se cunosc momentul incovoietor maxim

(din diagrama de momente) si rezistenta admisibila a materialului din care este
confectionata bara. Se determina modulul de rezistenta necesar cu relatia

(25)

b) Probleme de verificare. Pentru aceasta situatie, cunoscandu-se valoarea

momentului incovoietor maxim care solicita bara si sectiunea barei se determina
tensiunea maxima din bara care se compara cu rezistenta admisibila.

(26)

c) Calculul momentului incovoietor capabil. Se cunoaste sectiunea grinzii (deci si

modulul de rezistenta) si materialul din care aceasta este confectionata. Se calculeaza
momentul maxim la care rezista grinda

(27)

4. Incovoierea simpla. Formula lui Juravski

Solicitarea de incovoiere simpla – este produsa de existenta simultana a momentului

incovoietor si a fortei taietoare. Datorita efectului fortei taietoare, ipoteza sectiunii
plane nu mai este riguros valabila si deci nici formula lui Navier nu mai este exacta. In
sectiune exista simultan (fig.15):

• eforturi unitare normale, calculate cu formula lui Navier

• eforturi unitare tangentiale τ, care se calculeaza cu formula lui Juravski

(28)

in care:

T - forta taietoare in sectiune;

Iy – momentul de inertie al intregii sectiuni calculat in raport cu axa neutra;

b – latimea sectiunii in punctul in care se calculeaza τzx ;

Sy – momentul
static in raport cu axa neutra al partii din sectiunea transversala care tinde sa lunece.

Variatia eforturilor unitare tangentiale este de forma parabolica, prezentata in fig.16.

Momentul static se determina cu relatia . Pentru sectiunea

dreptunghiulara considerata in fig.16 se calculeaza momentul static

Cand z variaza, efortul unitar τzx variaza dupa o parabola:

 - este maxim pentru z = 0 → in axa neutra

- este nul in fibrele extreme

Pentru y = 0 se obtine valoarea maxima a tensiunii tangentiale , unde

T este forta taietoare si A aria sectiunii dreptunghiulare.

4.3. Forme rationale pentru sectiunile barelor solicitate la incovoiere

Pentru dimensionarea unei bare solicitate la incovoiere se parcurg urmatoarele

etape:

a) Se construieste diagrama momentelor incovoietoare din care se determina

valoarea momentului incovoietor maxim. Aceasta valoare se va folosi in formulele de
dimensionare a barei. Daca bara are sectiune variabila, se va cauta momentul din
sectiunea periculoasa.

b) Se alege rezistenta admisibila a materialului la incovoiere.

c) Se aplica formula de dimensionare din care rezulta modulul de rezistenta necesar.

d) Se cauta forma optima a sectiunii. Criteriul de optimizare pentru alegerea formei

sectiunii poate fi de exemplu cel al economiei de material sau cel al momentului
incovoietor capabil. In aceasta situatie, daca se compara sectiuni cu arii egale, se poate
observa ca o sectiune in forma de I este mai avantajoasa decat cea dreptunghiulara,
deoarece poate prelua un moment incovoietor capabil mai mare. Pentru barele solicitate
la incovoiere sunt de preferat sectiunile la care materialul este cat mai departat de axa
neutra, cum sunt profilele I sau U sau sectiunile inelare.

Unul din criteriile de baza care trebuie avut in vedere la proiectarea pieselor este si
economia de material. O piesa sau constructie mecanica trebuie realizata astfel incat sa
reziste cel mai bine folosind solutiile cele mai economice. In cazul solicitarii de
incovoiere a unei bare drepte s-a introdus un coeficient de economicitate care reprezinta
raportul dintre modulul de rezistenta si aria sectiunii transversale a barei
 Cu cat acest coeficient este mai mare, cu atat bara rezista mai bine (mai economic)
unei anumite solicitari la incovoiere. De exemplu, pentru profile cu arii ale sectiunii
comparabile, valoarea coeficientului k este sensibil diferita pentru un profil I fata de
forma circulara sau patrata a sectiunii.

Tabelul 2 Valoarea coeficientului k pentru diverse profile de sectiuni.

d=59,7 mm a=52,9 mm I18

A=28 cm2 A= 28 cm2 A= 27,9 cm2
Wy = 161
cm3
k = 0,746 cm k = 0,881 cm k = 5,771

Expresia modulului de rezistenta pentru forme uzuale de sectiuni :

Sectiune circulara. Distanta fibrei extreme este zmax = d/ In consecinta,

(29)

Sectiune inelara cu diametrul exterior D si diametrul interior d. Distanta fibrei

extreme este zmax = D/ Modulul de rezistenta va fi

(30)

Sectiune dreptunghiulara. Fibra extrema este situata la distanta zmax=h/ Rezulta:

. Similar, (31)

4.4. Aplicatii. Incovoierea simpla a unei bare drepte

Se considera o bara dreapta, supusa la incovoiere simpla sub actiunea a trei tipuri de
sarcini: o forta concentrata P, o sarcina distribuita q si un moment incovoietor N
(fig.17). Bara are sectiunea transversala prezentata in fig. 18.

Folosind simbolizarea din fig. 19, se considera ca date de intrare:

d = 0,4 m; b = 2 m; c =1 m;

e = 0,5 m; f = 2,4 m; g = 3 m;

P = 35 kN; q = 15 kN/m; N = 15 kNm;

Se cere:

1. sa se determine reactiunile din cele doua reazeme;

2. sa se traseze diagramele de forte taietoare T si momente incovoietoare M;

3. momentul maxim Mmax si pozitia sectiunii periculoase;

4. momentul de inertie al sectiunii si modulul de rezistenta;

5. dimensionarea barei;

6. tensiunea tangentiala maxima τmax (conform formulei lui Juravski).

1. Determinarea reactiunilor

Din ecuatiile de echilibru ale barei rezulta:

V1+V2 + P – q ×(f-e) = 0

∑M1 = 0 ⇒

35 ×0,4 +15 ×(2,4-0,5) ×(1,05) - V2 ×2 +15=0 ⇒ V2 = 29,462 KN

 V1 = - 35,962 KN

Trasarea diagramelor de eforturi

Se calculeaza forta taietoare pe intervale:

Intervalul 3-1

T3dr = T1st = P =35 KN

Intervalul 1-4

T1dr = T1st +V1=35 - 35,9625 = - 0,962 KN

Intervalul 4-2

T4st = T1dr = - 0,962 KN

T4dr = T4st= - 0,962 KN

T2st = T4dr – q ×(f-e) = - 0,962 – 15 ×1,9 = - 29,462 KN

Intervalul 2-5

T2dr = T2st + V2 = - 29,462+29,462 = 0

Se calculeaza momentele incovoietoare pe intervale:

Intervalul 3-1, momentul variaza liniar:

M3-1 = P ×x; unde xΙ[0, 0,4]

La capetele intervalului,

x = 0 ⇒ M3=0; x = 0,4 ⇒ M1 = 35×0,4 = 14KNm

Intervalul 1-4, momentul variaza liniar:

M1-4 = M1+T1dr ×x; unde xΙ[0, 0,1]

La capetele intervalului,

x = 0 ⇒ M1dr= 14 KNm ;

x = 0,1 ⇒ M4st = 14 – 0,962 ×0,1=13,90375 KNm

 Intervalul 4-2, datorita prezentei fortei uniform distribuite, momentul variaza
parabolic.

M4-2 = M4dr + T4dr×x - , unde xΙ[0, 1,9].

Pentru x = 0 ⇒ M4dr= 13,903 KNm;

x = 1,9 ⇒ M2st = 13,903 - 0,962 ×1,9 - = - 15 KNm

Intervalul 2-5, momentul incovoietor este constant:

M2-5 = M2dr + T2dr×x; T2dr = 0 ⇒ M2-5 = M2dr = M2dr = - 15 KNm

In punctul 5 exista un moment concentrat de valoare N=15KNm, care inchide

diagrama de momente incovoietoare.

Cu valorile determinate anterior, pentru fiecare interval se traseaza graficele de

variatie pentru forta taietoare T(x) si momentul incovoietor M(x). Diagramele de eforturi
sunt reprezentate in fig.19.

3. Determinarea pozitiei sectiunii periculoase

Din diagrama T(x) rezulta forta taietoare maximaTmax = 35 KN, iar din diagrama
M(x) se determina valoarea momentului incovoietor maxim Mimax= 15 KNm. Se
observa ca momentul incovoietor maxim se obtine pe intervalul 2-5.
 4. Momentul de inertie,
modulul de rezistenta

Momentul de inertie se determina cu relatiile:

Iy =2×IyMNPR + 2×(Iy1ABCD+SABCD×OG2)

Iy =

Iy =
 Modulul de rezistenta se determina cu relatia

5. Dimensionarea barei la solicitarea de incovoiere. Determinarea

parametrului a

Ecuatia de dimensionare la incovoiere permite determinarea modulului de

rezistenta necesar al sectiunii barei

Din diagrama momentului incovoietor rezulta valoarea momentului incovoietor

maxim Mimax= 15 KNm. Se obtine astfel modulul de rezistenta necesar al sectiunii
barei:

mm3

Rezulta 85,6a3 =107,143×103.

mm. Se alege aef = 11mm.

6. Calculul tensiunii tangentiale maxime

Tensiunea tangentiala maxima corespunde zonei in care forta taietoare este

maxima, deci pe reazemul 1, unde Tmax = 35 KN.

Pe portiunile de latime constanta ale sectiunii tensiunea tangentiala are o variatie

parabolica pe directia axei z. Datorita faptului ca sectiunea este simetrica in raport cu
axa de incovoiere y, diagrama tensiunilor tangentiale este simetrica.

Pentru a trasa diagrama de variatie a tensiunii tangentiale, se vor calcula cu

ajutorul formulei lui Juravski tensiunile in punctele in care exista variatie a latimii
sectiunii.

Tensiunile tangentiale se calculeaza folosind formula lui Juravski

τmax =
unde b este latimea efectiva a sectiunii in punctul in care se calculeaza tensiunea. In
concluzie, se vor calcula tensiunile tangentiale in punctele z=5a, z=3a si z = 0, unde
exista o variatie a latimii efective a sectiunii.

Pentru z = 5a, b = 6a, Sy = 0, rezulta τmax = 0.

Pentru z = 3a, graficul de variatie pentru τmax va inregistra un salt, datorat variatiei
lui b.

Se calculeaza Iyef = 428×(aef)4 = 428×114 = 6266,348×103 mm4.

Pentru z = 3a|-ε, cand ε→0, b = 2a, Sy=(6a×2a) ×4a = 48×a3

τmax = =

Pentru z = 3a|+ε, cand ε→0, b = 6a, Sy=(6a×2a) ×4a= 48×a3

τmax= =

Pentru z=0,

Sy = 6a×2a×4a +2×(a×3a) ×1,5a = 57×113 = 75,867×103 mm3

τmax= =

Pe baza valorilor determinate s-a trasat diagrama de variatie a tensiunilor tangentiale

(fig. 20).
 5. INTINDERE SI COMPRESIUNE

5.1. Definitii. Relatii de calcul

Se spune ca o bara dreapta este solicitata la intindere (fig.21a) sau

compresiune (fig.21b), daca asupra acesteia se aplica, pe axa centrelor
de greutate, fortele dirijate in lungul axei (forte normale pe sectiune).

Daca in lungul axei barei se aplica mai multe forte, este necesara
construirea unei diagrame a fortelor axiale care permite indentificarea
zonelor in care fortele axiale sunt maxime si unde pot exista sectiuni
periculoase (fig. 22).

Intr-o sectiune oarecare, forta axiala este suma proiectiilor pe axa barei a tuturor
fortelor situate de o parte a sectiunii.

De exemplu, pentru tronsonul 3-2 al barei din fig.22, forta axiala este

N3-2 = 4P-2P+P =3P

Pentru solicitarile de intindere si compresiune, in cazul barelor omogene, se admite

ipoteza lui Bernoulli (sectiunea plana a barei ramane plana si dupa deformare). In
consecinta, lungirile ∆l si lungirile specifice ε sunt constante pe intreaga sectiune, fapt
care se poate verifica pe cale experimentala.

Conform legii lui Hooke, efortul unitar normal este

(32)

Datorita faptului ca ε este constant, rezulta ca efortul unitar

σ este constant pe toata sectiunea.
Forta axiala N produce in sectiunile barei eforturi unitare normale σ (fig.23). Pentru
mentinerea echilibrului este necesar ca suma tensiunilor σ, distribuite pe elementele dA
ale sectiunii barei, sa fie egala cu forta axiala N:

(33)

Relatia (33) reprezinta relatia fundamentala in cazul solicitarii de intindere.

Din relatiile (32) si (33) rezulta

(34)

in care N este forta axiala si A reprezinta aria sectiunii transversale a barei.

Rezulta Dar .

Se determina astfel lungirea barei ∆l,

(35)

unde l este lungimea initiala a barei. Produsul E×A se numeste rigiditate la intindere
(compresiune) a barei.

Relatia (33) se poate folosi pentru rezolvarea urmatoarelor categorii de probleme:

a) Probleme de dimensionare a barei (se cunosc fortele si materialul barei). Se

determina aria necesara pentru sectiunea barei:

(36)

b) Probleme de verificare a barei. In acest caz se considera cunoscute forta axiala N

si aria efectiva a sectiunii Aef . Se determina efortul unitar efectiv, care se compara
cu cel admisibil.

(37)

Relatiile de mai sus se pot folosi pentru calculul barelor de sectiune constanta sau al
barelor cu sectiune variabila in trepte. Pentru calculul barelor cu sectiune variabila in
trepte, este necesar sa se traseze diagrama de variatie a fortei axiale si a efortului unitar
normal. De exemplu, pentru o bara dreapta avand sectiunea variabila in trepte si schema
de incarcare prezentata in fig.24, s-a reprezentat diagrama de variatie a fortei axiale si a
efortului unitar normal.

5. Calculul barelor verticale supuse la solicitari axiale

datorita greutatii proprii

 Se considera o bara verticala, avand lungimea l, sectiunea constanta si greutatea
specifica a materialului γ (fig.25).

Intr-o sectiune oarecare a barei, situata la distanta x de capatul liber al barei, actioneaza
efortul

unde s-a notat cu Gx greutatea tronsonului de bara de lungime x

Rezulta

Efortul unitar in sectiunea x a barei are expresia

(38)

unde este efortul unitar la capatul liber al barei. Relatia (38) arata ca efortul
unitar variaza liniar cu distanta x fata de capatul liber al barei si este maxim in
incastrare.
 Aplicatia 1. Sa se verifice bara din fig. 26
si sa se calculeze deformatia totala a barei, sub efectul greutatii proprii. Pentru
materialul barei se dau: , , .

Date constructive:

Rezolvare

Se calculeaza expresiile tensiunilor in fiecare din cele trei sectiuni ale barei :

Bara rezista la solicitarea de intindere.

Deformatia totala este data de relatia:

 .

Aplicatia Sa se traseze diagrama de forte axiale, sa se dimensioneze bara din fig.27 si

sa se calculeze deformatia totala a barei. Pentru materialul barei se dau: ;
.
 Rezolvare

Pentru dimensionare se foloseste formula

, (39)

unde:

- rezistenta admisibila ;

N - forta axiala ;

- aria necesara minima a sectiunii ; , unde s-a notat cu d,

diametrul sectiunii barei.

In sectiunea 1 a barei, forta axiala este : ;

In sectiunea 2 a barei, forta axiala este:

In sectiunea 3 a barei, forta axiala este :

In sectiunea 4 a barei, forta axiala este : .

Conform relatiei (39),

Pentru tronsonul 1 al barei, se determina diametrul d1:

. Se alege .

Pentru tronsonul 2 al barei, se determina diametrul d2:

 . Se alege .

Pentru tronsonul 3 al barei, se determina diametrul d3:

. Se alege .

Deformatia totala a barei se calculeaza conform relatiei:

(40)

Pentru tronsonul 1-2, deformatia este:

Pentru tronsonul 2-3, deformatia este:

Pentru tronsonul 3-4, deformatia este:

Cunoscand deformatiile celor 3 tronsoane ale barei, va rezulta deformatia totala a

barei, conform relatiei 40:
 .

6. RASUCIREA BARELOR DREPTE

6.1 Definitii. Relatii de calcul

O bara dreapta este solicitata la rasucire daca in sectiunile de capat ale

barei sunt aplicate doua cupluri concentrate de moment Mt, egale in modul si
orientate in sens invers; vectorii moment ai acestor cupluri sunt aplicati in
centrele de greutate ale sectiunilor de capat, normal pe aceste sectiuni si
orientati in sens invers.

Solicitarea de rasucire este produsa de forte care nu intalnesc axa barei,

respectiv nu sunt paralele cu ea.

In acest capitol, se vor avea in vedere numai barele drepte de sectiune

circulara sau inelara, pentru care studiul solicitarii de rasucire este mai simplu;
barele cu alte forme de sectiune, de exemplu sectiune dreptunghiulara, se
deplaseaza in timpul rasucirii, fapt care conduce la un calcul mai complicat.

Sub actiunea celor doua cupluri egale si direct opuse bara solicitata la
rasucire se deformeaza; sectiunile barei se rotesc in jurul axei sale cu un unghi
Δφ (fig.28). Elementul se afla intr-o stare de forfecare pura, astfel ca, in oricare
sectiune a barei apar, in punctele situate pe sectiunea transversala, tensiuni
tangentiale τ perpendiculare pe razele punctelor respective.

Se considera un element de bara din partea centrala r < R, de lungime dx,

ale carui fete extreme se rotesc cu unghiul γ (fig. 29).

Din considerente de deformatii se poate scrie:

arc (gg’) = γ×dx = r×dϕ

de unde

(41)

S-a notat cu θ unghiul de rasucire specifica (unghiul cu care se rasucesc una

fata de alta doua sectiuni transversale situate la distanta egala cu o unitate de
lungime.
 (42)

Folosind relatiile care rezulta din geometria deformarii impreuna cu legea lui
Hooke pentru rasucire (τ = G · γ ), rezulta ca tensiunile tangentiale τ sunt
repartizate liniar pe razele sectiunii:

τ=G·r·θ

unde θ reprezinta rotirea specifica si G este modulul de elasticitate

longitudinala al materialului.

Eforturile unitare tangentiale

sunt nule in centrul sectiunii (r = 0) si variaza liniar cu raza, avand valoarea maxima
langa conturul sectiunii (fig.30). Intrucat τ max este tangent la contur, deci perpendicular
pe raza, se admite ca, in orice element dA al sectiunii, efortul unitar este perpendicular
pe raza.

Folosind relatia de echivalenta a momentelor in raport cu centrul sectiunii (

) se deduce relatia dintre efortul M t si tensiunea τ in orice punct
al oricarei sectiuni a barei considerate:

avand valoarea maxima in puctul cel mai departat de centrul sectiunii, la r max =
R.

(43)

in care

(44)

este modulul de rezistenta polar al sectiunii barei; I p este momentul de inertie

polar al sectiunii barei si r raza sectiunii barei.
 Relatia (43) este relatia fundamentala pentru solicitarea de torsiune si
serveste la dimensionarea, verificarea sau determinarea momentului de
rasucire capabil al barei.

Integrand rotirea specifica se poate calcula unghiul de rasucire cu care se

rotesc una fata de cealalta, doua sectiuni ale barei situate la distanta l:

(45)

Relatia 43 se poate folosi pentru rezolvarea a trei categorii de probleme:

a)Probleme de dimensionare. Se determina modulul de rezistenta necesar:

(46)

b)Probleme de verificare. Se calculeaza tensiunea tangentiala efectiva si se

compara cu tensiunea admisibila

(47)

c) Calculul momentului de rasucire capabil

(48)

In relatiile de mai sus, τa este tensiunea tangentiala admisibila a materialului

barei.

Pentru sectiuni uzuale, expresiile modulului de rezistenta polar sunt

prezentate in continuare.

Sectiune circulara.Pentru o bara de sectiune circulara, avand diametrul d,

modulul de rezistenta polar este:

(49)

Sectiune inelara. Pentru o bara de sectiune inelara, avand diametrul

interior d si diametrul exterior D, modulul de rezistenta polar are expresia:
 (50)

Sectiunea inelara este mai avantajoasa decat cea circulara plina, deoarece,
la aceeasi cantitate de material, are modulul de rezistenta polar mai mare si
deci, poate suporta un moment de rasucire mai mare.

In mod obisnuit, la arborii, axele sau osiile de masini se cunoaste puterea P,

transmisa de aceste organe de masini si turatia n. Pentru aceste cazuri,
momentele de rasucire se calculeaza cu relatiile:

(51)

unde k este o constanta a carei valoare depinde de unitatile de masura in care

sunt exprimate P , n si Mt.

Tabelul 3. Constanta k din relatia (51).

Puterea Turatia Momentul de Valoarea
P n rasucire constantei k
Mt
Unitati W rot/min N×mm 9550
N×m 9,55
de KW KN×m 9,55
N×m 9550
masura N×mm 9,55×106
 6.2 Aplicatii. Rasucirea barelor de sectiune circulara

sau inelara

Sa se dimensioneze arborele din fig. 31, stiind ca acesta primeste miscarea de la un

motor de putere si o transmite catre masini de lucru. Se dau :
si . Arborele are sectiune circulara plina.

Rezolvare

Se calculeaza momentele de torsiune pentru cele 4 tronsoane ale arborelui, folosind

relatia (51) si datele din tabelul 3:
 Pentru dimensionare, se aplica (43):

Folosind si relatia 49 pentru expresia modulului de rezistenta polar pentru sectiunea

circulara plina, se obtine expresia generala a diametrului unui tronson al arborelui:

Inlocuind in aceasta expresie valorile momentelor de torsiune calculate anterior, se

determina diametrele celor patru tronsoane ale arborelui:

. Se alege

. Se alege

. Se alege

. Se alege .

7. FORFECAREA SECTIUNILOR MICI

7.1 Definitii. Relatii de calcul

Solicitarea de forfecare, la fel ca si cea de rasucire, produce tensiuni tangentiale τ

situate in planul sectiunii piesei solicitate.
 Tensiunile tangentiale provin de la actiunea a doua
forte taietoare T, asemanatoare celor produse de
lamele unui foarfece, care produc lunecarea unei parti a
piesei solicitate in raport cu cealalta.

Pentru cazul pieselor de sectiuni mici se poate

presupune fara mari eforturi, ca tensiunile τ provenind
din actiunea efortului T intr-o anumita sectiune sunt
uniform repartizate pe sectiunea respectiva.

In baza ipotezei mentionate intre tensiunea

tangentiala τ, efortul T si aria A a sectiunii transversale respective exista relatia

T=τ·A (52)

din care deriva trei relatii necesare in cele trei tipuri de calcule:

a) dimensionare: Anec=T/τa; (53)

b) verificare: ; (54)

c) sarcina capabila: Tcap = Aef · τa. (55)

Deformatiile provocate de aceasta solicitare sunt lunecari, iar deplasarile se

calculeaza cu relatia:

. (56)

Sectiunile mici la care se refera aceasta solicitare sunt imbinarile tablelor cu nituri,
suduri, imbinarile arborilor cu pene sau caneluri sau stifturile de siguranta montate pe
arbori aflati in miscare de rotatie.

7.2 Aplicatii

Sa se dimensioneze imbinarea nituita din fig.3 Se dau:

.

Rezolvare

- Conditia de rezistenta la forfecare pentru nituri (in sectiunea III)

 , unde - numarul de nituri,

Se alege .

- Conditia de rezistenta la strivire cu nitul pentru tabla

unde

Se alege .

- Conditia de rezistenta la intindere pentru tabla (in sectiunea I)

, unde

Se alege .

- Conditia de rezistenta la forfecare pentru tabla (in sectiunea II)

 , unde

Se alege

8. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE

Se considera o bara, articulata la ambele capete,

solicitata la compresiune cu o forta P. Atat timp cat forta are valori mici, bara este in
echilibru stabil. Marind forta P, se ajunge la situatia in care bara paraseste starea de
echilibru si se incovoaie, fara posibilitatea de a reveni (fig.33).

In practica, cele mai frecvente cazuri de pierdere a stabilitatii echilibrului elastic

sunt cele ale barelor drepte a caror lungime este mare in raport cu dimensiunile
transversale (bare zvelte). In cazul barelor drepte supuse la intindere centrica, forma

rectilinie a barei se pastreaza pana la rupere; relatia este valabila pana in

momentul cedarii materialului si nu depinde de lungimea barei, de modul de rezemare

etc. In cazul barelor zvelte supuse la o forta axiala de compresiune, expresia nu

este valabila pana la rupere. Bara comprimata isi pastreaza forma rectilinie de echilibru
atat timp cat forta axiala N = P ramane sub o anumita valoare, numita sarcina critica de
flambaj. Rezulta ca, la atingerea sarcinii critice de flambaj, bara trece din starea de
echilibru stabil in cea de echilibru nestabil. Fenomenul poarta numele de flambaj si
reprezinta o stare deosebit de periculoasa pentru orice piesa deoarece aceasta poate fi
distrusa.

Calculul la flambaj presupune determinarea fortei critice de flambaj si stabilirea

unui coeficient, numit coeficient de siguranta la flambaj, cu care se micsoreaza sarcina
reala la care lucreaza piesa, astfel incat sa fie inlaturat pericolul aparitiei flambajului.

Efortul unitar produs de forta critica de flambaj, numit efort critic de flambaj, poate
fi cu mult inferior valorilor critice din rezistenta materialelor: limita de curgere, limita
de proportionalitate etc. In astfel de probleme bara trebuie dimensionata pe baza
calculului la flambaj, pentru aceste situatii calculul la flambaj inlocuind calculul de
rezistenta. Valoarea efortului unitar critic de flambaj poate fi inferioara sau superioara
limitei de proportionalitate a materialului. In primul caz, cand efortul critic de flambaj
este inferior limitei de proportionalitate, se vorbeste despre flambaj elastic; in cel de-al
doilea caz, despre flambaj plastic.

Problema flambajului elastic pentru barele drepte a fost studiata si rezolvata de catre
L. Euler. Problema flambajului plastic prezinta anumite dificultati si este tratata prin
formule empirice, rezultate din cercetari experimentale.

8.1. Calculul sarcinii critice de flambaj

Se considera cazul unei bare articulata la ambele capete, supusa la compresiune de
catre o forta P. Daca forta P devine egala cu forta critica de flambaj, bara ajunge in stare
de echilibru instabil. Sub actiunea unui impuls transversal oricat de mic, bara paraseste
pozitia de echilibru, trecand din pozitia rectilinie intr-o pozitie curbilinie.

Valoarea fortei critice de flambaj se determina cu relatia

(57)

In cazul barelor cu sectiune circulara, inelara, patrata, flambajul se poate produce

dupa orice directie, avand in vedere ca momentele de inertie ale sectiunii in raport cu
axele centrale sunt egale. Daca sectiunea barei are momente de inertie diferite pe
diverse directii, flambajul se va produce pe directia cu moment de inertie minim, deci la
o valoare a fortei critice de flambaj

(58)

Relatia (58) este formula lui Euler pentru cazul fundamental de flambaj al barei
drepte comprimate. Daca este impiedicata deplasarea unor sectiuni intermediare ale
barei, bara flambeaza prin mai multe semiunde (fig. 34). Relatia (58) poate fi scrisa sub
forma

(59)

unde

reprezinta lungimea unei semiunde si poarta denumirea de lungime de flambaj, fiind

egala cu distanta dintre doua puncte de inflexiune succesive ale axei deformate dupa
care flambeaza bara.

Pentru cazurile
clasice de rezemare, sarcina critica minima si lungimile de flambaj sunt urmatoarele
(fig.35):
 Cazul I. Bara incastrata la un capat si libera la celalalt. Sub sarcina P bara
flambeaza ca in figura 35a; Lungimea unei semiunde este . Sarcina critica de
flambaj va fi

(60)

Cazul II. Bara articulata la cele doua capete. Bara flambeaza ca in figura 35,b;
lungimea de flambaj este , iar sarcina critica de flambaj va fi

(61)

Cazul III. Bara incastrata la un capat si articulata la celalalt. Bara flambeaza ca in

figura 35,c; lungimea de flambaj este , iar sarcina critica de flambaj va fi

(62)
 Cazul IV. Bara incastrata la ambele capete. Bara flambeaza ca in figura 35,d;

lungimea de flambaj este , iar sarcina critica de flambaj va fi

(63)

Expresiile sarcinilor critice pentru cazurile II, III si IV pot fi stabilite si pe cale
analitica, luand in consideratie conditiile la limita corespunzatoare.

Cele patru formule se pot scrie sub forma

, (64)

unde k este un coeficient care caracterizeaza modul de rezemare al barei. Valorile lui k
pentru cele patru cazuri prezentate sunt:

Cazul I k = 2, lf = 2l

Cazul II k = 1, lf = l (65)

Cazul III k = 0,7, lf = 0,7l

Cazul IV k = 0,5, lf = 0,5l

Pentru alte moduri de incarcare si rezemare a barei drepte, sarcinile critice sunt date
in literatura de specialitate.

8. Limita de valabilitate a formulei lui Euler

La atingerea fortei critice de flambaj, in sectiunea transversala a barei se produce o

tensiune critica de flambaj, a carei valoare se obtine impartind forta critica de flambaj
la aria sectiunii barei

(66)

Momentul de inertie se poate exprima ca produs intre aria sectiunii si patratul razei
de inertie .
 Rezulta tensiunea critica de flambaj

(67)

unde s-a notat , un coeficient care poarta denumirea de coeficient de zveltete

sau coeficient de subtirime al barei. Relatia (67) arata ca tensiunea la care se produce
flambajul depinde de materialul barei (prin modulul de elasticitate longitudinala, E) si
de coeficientul de zveltete λ. Cu cat acest coeficient este mai mare cu atat este mai mare
pericolul de flambaj (forta critica la care se poate produce flambajul este mai mica).

Formula lui Euler este valabila doar in domeniul de valabilitate a legii lui Hooke,
adica numai pana la limita de proportionalitate σP a materialului. Se poate scrie

Relatia dintre σcr si λ este o hiperbola de gradul al treilea , numita hiperbola lui
Euler sau curba tensiunilor critice la flambaj (fig. 38). Pe aceasta curba se poate marca
un punct A care are ca ordonata limita de proportionalitate σP. Avand in vedere ca
formulele lui Euler sunt valabile doar pana la limita de proportionalitate a materialului,
rezulta ca ele sunt valabile pentru cazul in care , unde

(68)

Coeficientul de zveltete λ0 depinde numai de material si limiteaza domeniul de

valabilitate al formulei lui Euler. Daca flambajul se numeste elastic si reprezinta
domeniul in care formulele lui Euler sunt valabile. Daca flambajul se numeste
plastic.

Bara isi pierde stabilitatea numai daca tensiunea de compresiune este mai mare
decat cea corespunzatoare limitei de proportionalitate. Formula lui Euler nu este
valabila in acest domeniu.

8.3. Flambajul in domeniul plastic. Formulele

Tetmajer-Jasinski

Pe baza rezultatelor experimentale, unii cercetatori au propus anumite relatii

analitice pentru functia pentru zona flambajului plastic. Conform studiilor
facute de Tetmajer si Jasinski, in domeniul flambajului plastic se poate lua o relatie
liniara de forma

(69)

corespunzatoare dreptei AC din figura 36. Relatia (69) este cunoscuta sub denumirea de
formula lui Tetmajer-Jasinski.

Dreapta AC este limitata de

punctul A, corespunzator lui λ0 si de punctul C, corespunzator unui coeficient λ1. De
obicei, pentru materialele care au limita de curgere, punctul C este corespunzator
limitei de curgere . Pentru λ < λ1, se considera ca bara nu mai flambeaza,
calculul realizandu-se la compresiune simpla.

Coeficientii a si b din formula lui Tetmajer – Jasinski depind de material. Valori ale
acestor coeficienti, pentru diferite materiale sunt prezentate in tabelul 4.

Tabelul 4 Valori ale coeficientilor pentru diverse materiale.

Materialul a b λ0 λ1
Otel carbon σr=38daN/mm2 3100 11,4 105 60
Otel carbon σr=48daN/mm2
4690 25,7 100 60
σc=31daN/mm2
Otel carbon σr=52daN/mm2
5770 37,4 100 60
σc=36daN/mm2
Otel cu nichel 4610 22,5 86 0
Duraluminiu 3700 21,40 50 0
Lemn 287 1,9 100 0

8.4. Calculul la flambaj

 Calculul la flambaj consta fie in a dimensiona o bara, daca se cunoaste coeficientul
de siguranta, fie in a verifica valoarea acestui coeficient. Calculul de dimensionare la
flambaj se bazeaza pe alegerea unui coeficient de siguranta la flambaj, c, cu care se
imparte sarcina critica pentru a afla sarcina admisibila a barei: P = Pcr/c.

8.4.1. Calculul in domeniul flambajului elastic

Daca se urmareste dimensionarea piesei, calculul se incepe cu formula lui Euler, in

care se introduce coeficientul de siguranta la flambaj

(70)

Din formula de mai sus se obtine momentul de inertie

(71)

Valorile coeficientului de siguranta c sunt date in literatura de specialitate.

Cunoscand forma sectiunii, se determina aria sectiunii A si se calculeaza raza de inertie

(72)

Se determina coeficientul de zveltete

(73)

Cu valoarea determinata pentru λ calculul se continua prin compararea valorii obtinute

cu valoarea lui λ0.

• Daca λ > λ0, piesa se afla in domeniul flambajului elastic, fapt care arata ca
dimensionarea pe baza formulei lui Euler este corecta.

• Daca λ < λ0, piesa se situeaza in domeniul flambajului plastic, deci formula lui
Euler nu este aplicabila. In acest caz, calculul se continua cu formulele flambajului
plastic.

8.4. Calculul in domeniul flambajului plastic

 Pentru calculul la flambaj folosind formulele lui Tetmajer-Jasinski se procedeaza
astfel. Se dimensioneaza bara, la inceput, cu formula lui Euler, presupunand ca aceasta
ar fi aplicabila. Daca verificarea arata ca bara se incadreaza in zona flambajului plastic,
calculul se continua folosind formula lui Tetmajer-Jasinski.

Cu valoarea lui λ determinata din prima dimensionare (data de formula lui Euler) se
calculeaza efortul unitar critic de flambaj cu relatia:

Se calculeaza efortul unitar de compresiune simpla;

Se calculeaza coeficientul de siguranta la flambaj

Daca valoarea gasita corespunde valorii impuse pentru coeficientul de siguranta c,

dimensionarea este corecta. In cazul in care se obtine o valoare a coeficientului de
siguranta c, inferioara celei impuse, se maresc treptat dimensiunile piesei, reluand
calculul pana se realizeaza coeficientul de siguranta dorit.

8.5. Aplicatii

Exemplul 1. Se considera o bara dreapta, cu sectiunea dreptunghiulara,

confectionata din otel, legata la extremitati conform unuia dintre cele 4 tipuri de legaturi
studiate de Euler.

Se dau :

• forta ;

• latimea si inaltimea a sectiunii transversale a barei ;

• lungimea barei, ;

• coeficientul ;

• constantele de material ;

• coeficientii de material ;
 • modulul de elasticitate longitudinal, ;

• limita de curgere, ;

• coeficientul de siguranta admisibil la flambaj, .

Se cer :

1. aria sectiunii transversale a barei, ;

2. momentele de inertie axiale, si ;

3. momentul de inertie minim, ;

4. raza de inertie minima, ;

5. lungimea de flambaj, ;

6. coeficientul de zveltete, ;

7. valoarea fortei critice de flambaj, ;

8. sa se verifice daca bara flambeaza.

Rezolvare

1. ;

3. ;

4. ;
 5. ;

6. ;

Cum bara se afla in domeniul flambajului elastic

7. Se calculeaza cu relatia lui Euler:

8.

bara flambeaza in domeniul elastic

Exemplul Se considera o bara dreapta, cu sectiunea dreptunghiulara, confectionata

din otel. Se dau :

; ; ; ;
; ; ;

Sa se raspunda acelorasi cerinte de la exemplul 1.

Rezolvare

1. ;
 ;

3. ;

4. ;

5. ;

6. ;

Cum bara se afla in domeniul flambajului plastic

7. Se calculeaza tensiunea critica folosind formula lui Tetmajer-Jasinski

Sarcina critica este

8. ;

Se calculeaza coeficientul de siguranta la flambaj ; Rezulta

bara nu flambeaza