TRADUCERI româneşti din

opera lui Shakespeare

SECOLUL XX

Prof. univ. dr. habil. Monica Matei-Chesnoiu

LIMBA ENGLEZĂ ÎN ROMÂNIA
• Puţini au fost aceia care şi-au dat osteneala să înveţe
limba engleză în secolul al XIX-lea
• 1837 – o notă adresată de guvernul englez
ministerului afacerilor străine din Bucureşti a fost
înapoiată cu cererea ca astfel de comunicări să fie
însoţite de traducerea în limba franceză, deoarece nu
era nimeni în tot ministerul care să înţeleagă limba
engleză.
Marcu Beza, English Travellers in Rumania (London, 1920), p. 62.
Caracteristicile traducerilor din sec. XX
• Traduceri superioare: lipsite de uniformizare în stil
− Metrică accesibilă (hexametru faţă de pentametru, dar
totuşi în versuri)

• Traduceri integrale ale pieselor după original: în

perioada dintre cele două războaie mondiale
− Teoretizările despre traduceri sunt întreţinute de
personalităţi marcante ale culturii române (Nicolae Iorga,
Ion Botez, Tudor Vianu)
Ion Botez, Constantin Stere și
Garabet Ibrăileanu

Tudor Vianu Nicolae Iorga

1905 – Hamlet, tradusă
de Adolphe Stern
• Traducere din limba engleză
• Vers alb, în pentametru iambic
Hamlet, Adolphe Stern, 1905
1907 - Femeia îndărătnică, traducere de
Haralamb G. Lecca
Traducere în versuri pentru
teatru, probabil din limba
franceză
Haralamb Lecca, 1907
 1907 – Romeo şi Julieta, traducere de
Haralamb Lecca
• Traducere în versuri rimate din
limba franceză (în hexametru)
Haralamb Lecca este director de scenă la
Teatrul Național din Iași

Este numit subdirector general și inspector

general al teatrelor

A avut o relație îndelungată cu actrița

Aristizza Romanescu, care a jucat roluri din
piesele lui Shakespeare.
Haralamb Lecca, 1907
 În monologul lui Mercutio din Romeo și Julieta, Queen Mab
este reprezentată ca o creatură în miniatură care își conduce
caleașca, ce intră prin nas în mințile celor care dorm și le
provoacă vise ce reflectă dorințele secrete ale fiecăruia.
Mercutio descrie cum visurile (reveriile) create de fantastica
zână, Queen Mab, reflectă doar dorințele unei persoane, nu
realitatea.

La prima vedere, se pare că un copil ar prefera descrierea lui

Mercutio despre o lume a zânelor ce conține o caleașcă din
coajă de alună și gâze drept armăsari, precum și povestirile
despre o zână care aduce vise oamenilor adormiți. Dar, dacă
privim cu atenție la aceste vise, vedem că Regina Mab aduce
vise potrivite fiecărui individ, dar fiecare vis pe care-l aduce
pare să ne cufunde într-o și mai mare brutalitate: îndrăgostiții
visează despre dragoste; avocații visează despre cazuri
legale și cum să facă bani; soldații visează cum să taie
gâturile străinilor. Către finalul monologului, Regina Mab este
o hârcă ce le învață pe fete cum să facă sex.

Basmul pentru copii a fost transformat în ceva mult mai profund și întunecat,
iar această imagine realistă pare a fi o descriere corectă a relațiilor sociale.
Comentariul pragmatic al lui Mercutio este în disonanță cu marile pasiuni
idealiste de dragoste și lealitate familială care electrizează piesa: toate sunt
iluzii.

Mercutio
O, then, I see Queen Mab hath been with
you.
She is the fairies' midwife, and she comes
In shape no bigger than an agate-stone
On the fore-finger of an alderman,
Drawn with a team of little atomies
Athwart men's noses as they lie asleep;
Her wagon-spokes made of long spiders'
legs,
The cover of the wings of grasshoppers,
The traces of the smallest spider's web,
The collars of the moonshine's watery
beams,
Her whip of cricket's bone, the lash of film,
Her wagoner a small grey-coated gnat,
Not so big as a round little worm
Prick'd from the lazy finger of a maid;
Her chariot is an empty hazel-nut
Made by the joiner squirrel or old grub,
Time out o' mind the fairies' coachmakers.
And in this state she gallops night by night
Through lovers' brains, and then they
dream of love;
(Act I, Scene v)
Mercuțio Regina Mab e buna
Neprețuita moașă a zânelor. Aluna
De-ametist, ce poartă inelul cărui-va
Din parveniți, nu este mai mare de cât ea–
Și, într’o cărucioară, ușoară, mică, trasă
De mânji ca niște pureci,–pornește-ncet de-
acasă
Și, până despre ziuă, se plimbă ne-ncetat
Pe nasurile celor ce dorm, tihniți, în pat.
Aŭgusta cărucioară ce duce pe Aŭgustă
Drept coș de ploaie, are trei aripi de lăcustă;
Drept spițe, piciorușe slăbuțe de țânțar;
Drept hățuri, două fire țesute-ntr’un umbrar
De-un muncitor păianjen; iar drept argint la
hamuri,
O rază de la luna ascunsă între ramuri.
Pe capră, vizitiul,—gândac strâns în livrea,—
Cu-un os de greer bate pegașii, când n’ar
vrea
Să ducă-n goana mare cojița de alună,
Scobită de un vierme care-a lucrat o lună
La astă cărucioară.—Și nopți întregi asfel
Regina Mab se plimbă ușor, încetinel,
Pe frunți înamorate, visând îndrăgostire, —
 1908 – Hamlet şi Othello, traduse de
Victor Anestin Victor Anestin (1875 - 1918): ziarist român,
scriitor de literatură științifico-fantastică,
astronom amator și popularizator al științei.

• Traduse în proză “din englezeşte,” dar cu multe greşeli

• Unele sunt simple greşeli de tipar (distinge-distruge; poezie-poziţie;
sau unele cuvinte omise)
• Cele mai multe greşeli dovedesc nu numai slabe cunoştinţe despre
limba lui Shakespeare, ci sunt chiar greşeli elementare (mirth-mirţi, în
loc de “veselie”)
• Traducerea este într-o limbă nepotrivită pentru Shakespeare, o limbă
de reportaj, plină de neologisme (devorează, propice, avantajele etc.)
Victor Anestin, Hamlet, 1908
Victor Anestin, Othello, 1908
Victor Anestin, Othello, 1908
 Regele Lear, tradusă de Ludovic Dauş
• Din franceză, după traducerea lui G. Duval, care dă o bună
interpretare Ludovic Dauș (1873-1953):
• Traducere în proză prozator, dramaturg, poet și
traducător.
• Stângăcii de traducere:
Eng: “O indistinguished space of woman’s will (nelămurită
întindere a voinţei femeieşti)
Fr: “Comment s’y reconnaître dans les caprices d’une femme”
Rom: “poftă nesăţioasă a femeii”
Nu s-a bazat pe textul în engleză şi nici nu are o traducere bună în
altă limbă, pentru a face comparaţie.
1908 - Iuliu Cesar, traducere de D. N.
Ghica (Editura Minerva)
• Traducere în proză din limba franceză, mai deficitară decât
celelalte
Ex: “a noble prisoner” – “o prindere însemnată”
• “pluck down forms, windows, anything” – “dărâmaţi bănci,
scaune, prăvălii”
• Stil prolix, derivat din neîndemânatica redare a traducerii franceze
Ex: “Did not great Julius bleed for justice sake?” (N-a sângerat
marele Julius pentru dreptate?” – “Nu a fost legalitatea oare
pentru care marele Julius şi-a pierdut viaţa?”
1911 – Regele Lear, traducere de Mărgărita
Miller Verghi
• Traducere în proză din limba engleză, cu
note explicative referitoare la diferite
cuvinte din textul original.
• Traducerea pentru scena Teatrului
Naţional din Bucureşti
• Traducătoarea vorbea şase limbi străine,
printre care şi engleza
• Doamnă de societate, feministă,
jurnalist, critic, traducător, licenţiată a
Facultății de filosofic și litere de la
Universitatea din Geneva, animatoare a
unor cercuri artistice (precum cel de la
Maison d'Art)
-Traducere în proză (chiar și pasajele
originale în versuri)
- Diviziune în Tablouri și Scene

Cordelia:
Unhappy that I am, I cannot heave
My heart into my mouth.
(I.i.90–91)
Cordelia:
Nefericită ce sunt! Nu pot pănă la buze să-mi
înalț sufletul.
(Tablou I, Sc. 1)
Testul dragostei dă tonul acestei extrem de
complicate piese, în care se împletesc
subtilitatea emoțională, conspirația și limbajul
dublu. Pretenția Regelui Lear ca fiicele sale să
spună cât de mult îl iubesc dezvăluie
insecuritatea și teama unui bătrân care are
nevoie să fie reasigurat de propria lui importanță.
Dragostea autentică a Cordeliei și orbirea lui
Lear declanșează evenimentele tragice ce
urmează.
Regele Lear, Mărgărita Miller-Verghi, București: Institutul de Arte Grafice și Editură, 1911
1911 - Noaptea Regilor [A douăsprezecea
noapte], traducere de Ion Peretz
• Traducere în versuri cu pasaje în proză, în
conformitate cu originalul
• Traducere din engleză, unele părţi în
pentametru iambic
• Ion Peretz era dramaturg şi profesor
universitar de Istoria Dreptului la
Universitatea din Iași. A fost unul dintre
directorii Teatrului Național din București
(1919-1920) și membru al Societății
Scriitorilor Români.
• Titlul reproduce traducerea franceză a
titlului piesei, La nuit des rois.
1912 – Neguţătorul din Veneţia, traducere de
Const. Al. Ştefănescu
• Traducere în proză din limba
engleză (“din englezeşte”), dar cu
o cunoaştere imperfectă a limbii
• Traducerea e de multe ori prolixă,
dar conţine şi multe neologisme
1912 – Othello, traducere de D. Nanu
• Publicată în Convorbiri literare
(1912-13)
• Bazat pe o traducere franceză, dar
traducătorul a consultat şi textul englez
• Traducere exactă, deşi în versuri (vers de
opt picioare), inspirat de versiunea
franceză a lui Alfred de Vigny.
• Versul lung (faţă de pentametrul iambic
shakespearian) permite traducătorului să
redea un vers din engleză printr-unul din
română, dar de multe ori este silit să
întrebuinţeze cuvinte de umplutură şi
textul se lungeşte inutil
• Traducere conştiincioasă şi foarte
frumoasă
D. Nanu, Othello, 1912
1913 – Visul unei nopţi de vară, traducere
de Şt. O. Iosif
• Publicată iniţial în revista Viaţa românească din Iaşi (1913)
• Traducere în forma originală (în proză şi în versuri)
• Traducerea nu este după textul original ci după traducerea
germană a lui Schlegel, prin consultarea traducerii franceze
de G. Duval
• Folosită pentru reprezentarea piesei la Teatrul Naţional
TRADUCERI
Perioada interbelică
1921 - Visul unei nopţi de vară,
traducere de G. Topârceanu,
• Traducere în proză şi versuri, fără
a ţine însă seama de forma textului
original, traducând în proză
pasajele care la Shakespeare sunt
în versuri albe
• Bazată pe intermediari francezi şi
germani, reproducând greşelile
acestora
• Inferioară prin comparaţie cu
traducerea lui Şt. O. Iosif
Visul unei nopţi de vară, Gh. Topârceanu, 1921
 Visul unei nopți de vară este
o piesă dominată de
imaginea dedublării: zânele
sunt concepute în contrast cu
tinerii nobili atenieni
îndrăgostiți, precum și cu
meseriașii ce se pretind
actori.
Conflictul dintre Oberon și Titania (regele și regina zânelor) introduce în
teritoriul zânelor motivul dragostei dezechilibrate.

Visul unei nopți de vară a fost probabil jucat în prezența Reginei Elisabeta I
și există o referință adulatoare la adresa monarhului. Când Oberon introduce
ideea poțiunii dragostei și îl trimite pe Puck în căutarea acesteia, el spune că
o dată a văzut pe Cupidon trăgând o săgeată care și-a ratat ținta:
Oberon:
That very time I saw, but thou couldst not,
Flying between the cold moon and the earth
Cupid, all armed. A certain aim he took
At a fair vestal thronèd by the west,
And loosed his love-shaft smartly from his bow
As it should pierce a hundred thousand hearts.
But I might see young Cupid's fiery shaft
Quenched in the chaste beams of the wat'ry
moon,
And the imperial vot'ress passèd on,
In maiden meditation, fancy-free
(II.i.155–164).
Oberon. — Ei, tot atunci am văzut
pe Cupidon, — tu nu-l puteai
vedea, — cu tolba lui de săgeți,
sburând între pământ și lună… A
țintit o frumoasă vestală, o domniță
din Apus, și-atît de puternic și-a
încordat arcul, încît parcă vroia să
străpungă mii de inimi dintr’odată!...
Dar săgeata lui de foc s’a stins în
razele umede și caste ale lunii, iar
domnița vestală a rămas neatinsă
și dragostea nu i-a tulburat
gîndurile virginale.
(Act II, scena III)
 1922 – Romeo şi Julieta, traducere de Mihail
Dragomirescu
• Traducere în forma originală, în proză şi
versuri
• Superioară celorlalte traduceri anterioare
ale acestei piese
• Ritmul: pentametrul iambic devine
uneori hexametru şi ritmul e uneori
greşit
• Traducerea din engleză, dar consultând
şi alte traduceri (germană: Schlegel şi
una franceză)
Romeo şi Julieta, Mihail Dragomirescu, 1922
Monologul lui Mercutio despre Regina Mab nu reduce în nici un fel tragedia
și idealurile romantice din Romeo și Julieta, ci le adaugă subtextul unui joc
de cuvinte, acea latură întunecată ce oferă o imagine alternativă a realității.
And in this state she gallops night by night
Through lovers' brains, and then they dream of
love;
O'er courtiers' knees, that dream on court'sies
straight,
O'er lawyers' fingers, who straight dream on fees,
O'er ladies ' lips, who straight on kisses dream,
Which oft the angry Mab with blisters plagues,
Because their breaths with sweetmeats tainted are:
Sometime she gallops o'er a courtier's nose,
And then dreams he of smelling out a suit;
And sometime comes she with a tithe-pig's tail
Tickling a parson's nose as a' lies asleep,
Then dreams, he of another benefice:
Sometime she driveth o'er a soldier's neck,
And then dreams he of cutting foreign throats,
Of breaches, ambuscadoes, Spanish blades,
Of healths five-fathom deep; and then anon
Drums in his ear, at which he starts and wakes,
And being thus frighted swears a prayer or two
And sleeps again.
Cu-acest alaiu ea trece noaptea’n trap
Pe creerul amorezaților, —
Și-atunci visează ei de dragoste,
Aleargă pe genunchi de curtizani,—
Și văd în vis atunci doar reverențe;
La avocați, pe degetele lungi, —
Și grase onorarii le năzare;
Pe buze la cucoane, și, le face,
Să simtă’n vis vrăjite sărutări,
Dar Mab adesea le bășică strașnic,
Căci, din pricina multor bunătățuri,
Prea le miroase răsuflarea greu.
Aici o ia pe nasul unui sfetnic
Făcându-l promovări s’adulmec
Aci c’un fir de porc din coadă smuls,
Ea gâdilă în nas pe-un sfânt părinte,—
Și-l face să viseze și-alte dijme;
Aici’n galop pe-o ceafă de soldat
Îi dă vedenii de asalturi,
De beregăți tăiate, fugi, damascuri,
Chiulhanuri și beții fără sfârșit.
Apoi îi bate toba în urechi,
De spaimă el tresare, se deșteaptă
Și, trei aminuri înjurând, adoarme iar.
1922 – Antoniu şi Cleopatra, traducere de
Adolphe Stern
• Traducere din limba engleză, în
proză şi versuri
• A fost criticată de O.
Densusianu în Viaţa nouă şi Ion
Gorun în Revista noastră în
privinţa greşelilor gramaticale de
limbă română ale traducătorului
şi a stilului greoi.

Adolphe Stern, Antoniu și Cleopatra, 1922

Acțiunea piesei Antoniu și Cleopatra are loc la aproximativ doi ani după
evenimentele petrecute în Iuliu Caesar, o altă piesă a lui Shakespeare
despre Imperiul Roman. Din punct de vedere istoric, acțiunea din Antoniu și
Cleopatra se desfășoară pe o perioadă de zece ani, dar Shakespeare
comprimă acțiunea piesei. Antoniu este clar mult mai în vârstă decât tânărul
Marc Antoniu din Iuliu Caesar, iar instinctul său politic pare că s-a pierdut.
Octavian Caesar, care era doar un personaj minor în piesa anterioară, acum
devine un personaj important care va deveni primul împărat roman.

Sursa principală a piesei este tot opera

lui Plutarch, Viețile nobililor greci și
romani (Vieți paralele), tradusă în 1579
de Sir Thomas North.

Acțiunea piesei rămâne asemănătoare

cu istoria lui Plutarch, dar Shakespeare
introduce personaje cum ar fi
Enobarbus și însoțitoarele Cleopatrei,
Charmian și Iras, care vor muri
împreună cu regina lor.
Adolphe Stern, Antoniu și Cleopatra, 1922
Adolphe Stern, Antoniu și Cleopatra, 1922
În Act I, scena 2, însoțitoarele Cleopatrei apelează la un ghicitor pentru a le dezvălui
norocul. Acesta le anunță pe Charmian și Iras că soarta lor este aceeași: trecutul lor
se va dovedi a fi mai frumos decât viitorul și vor supraviețui reginei pe care o servesc.
Charmian: Lord Alexas, sweet Alexas, most
Charmian: Cucoane Alexas, dulce Alexas,
any thing Alexas, almost most absolute
aproape desăvîrșit Alexas, unde e Ghicitorul pe
Alexas, where's the soothsayer that you
care l’ai lăudat așa Reginei? Cât aș vrea să
praised so to the queen? O, that I knew
cunoscu pe soțul care, cum zici tu, trebuie să-și
this husband, which, you say, must charge his
împletească coarnele cu cununi.
horns with garlands!
Alexas: Ghicitorule!
Alexas: Soothsayer!
Ghicitorul: Ce poftiți?
Soothsayer: Your will?
Charmian: Acesta’i omul? D-ta ești, domnule,
Charmian: Is this the man? Is't you, sir, that
cel care știi toate cele?
know things?
Ghicitorul: În cartea mare-a tainelor Naturei
Soothsayer: In nature's infinite book of
Eu pot citi puțin.
secrecy
Alexas: Arată’i mâna. ….
A little I can read.
Charmian: Amice, dăruiește’mi noroc bun.
Alexas: Show him your hand.
Ghicitorul: Eu nu’l fac ci’l prevăd.
Charmian: Good sir, give me good fortune!
Charmian: Atunci prevezi’mi unul.
Soothsayer: I make not, but foresee.
Ghicitorul: Vei fi mai înflorită de cât ești.
Charmian: Pray, then, foresee me one.
Charmian: Vrea să zică că am să prind carne.
Soothsayer: You shall be yet far fairer than
Iras: Nu, că ai să te văpsești când vei
you are.
îmbătrâni.
Charmian: He means in flesh.
Charmian: Numai zbârcituri nu!
Iras: No, you shall paint when you are old.
Alexas: Nu’i tulbura ursirea. Ia aminte!
Charmian: Wrinkles, forbid!
Charmian: Tăcere!
Alexas: Vex not his prescience; be attentive.
Charmian: Hush! Adolphe Stern, Antoniu și Cleopatra, 1922
Adolphe Stern, Antoniu și Cleopatra, 1922
Soothsayer: You shall be more beloving than
beloved.
Charmian: I had rather heat my liver with
drinking.
Alexas: Nay, hear him.
Charmian: Good now, some excellent fortune!
Let me be married to three kings in a forenoon,
and widow them all: let me have a child at fifty,
to whom Herod of Jewry may do homage: find
me to marry me with Octavius Caesar, and
companion me with my mistress.
Soothsayer: You shall outlive the lady whom
you serve.
Charmian: O excellent! I love long life better
than figs.
Soothsayer: You have seen and proved a
fairer former fortune / Than that which is to
approach.
Charmian: Then belike my children shall have
no names: prithee, how many boys and
wenches must I have?
Soothsayer: If every of your wishes had a
womb./ And fertile every wish, a million.
Charmian: Out, fool! I forgive thee for a witch.
Alexas: You think none but your sheets are
privy to your wishes.
Charmian: Nay, come, tell Iras hers.
Ghicitorul: Vei fi mai iubitoare de cât iubită.
Charmian: Mai bine mi’aș încălzi ficatul cu
băutură.
Alexas: Ci ascultă’l.
Charmian: Ei acum, vr’un noroc minunat! Să mă
mărit cu trei Regi într’o dimineață, și să mă fac
văduva tuturor; să am, la vârsta de cincizeci de
ani, un copil la care să se închine Irod al evreilor;
vezi ca să mă mărit cu Octaviu Cesar, și fă-mă
tovarășă cu stăpâna mea.
Ghicitorul: Ai să trăești mai mult decât Regina
pe care o slujești.
Charmian: O, de minune! Îmi place mai mult o
viață lungă de cât smochine.
Ghicitorul: Tu până-acum ai avut o soartă
Mai bună ca aceea ce te-așteaptă.
Charmian: Atunci pe-semne copiii mei au să
rămână fără nume: mă rog, câți băieți și câte fete
voiu avea?
Ghicitorul: De ți-ar fi fiecare dor o matcă
Și fiecare matcă rodnică —
Cam un milion.
Charmian: Fugi, prostule! Te iert fiindcă ești
vrăjitor.
Alexas: Tu crezi că numai cearșafurile cunosc
dorurile.
Charmian: Haide, acum spune soarta lui Iras.
Alexas: We'll know all our fortunes.
Enobarbus: Mine, and most of our fortunes, to-
night, shall be--drunk to bed.
Iras: There's a palm presages chastity, if nothing
else.
Charmian: E'en as the o'erflowing Nilus
presageth famine.
Iras: Go, you wild bedfellow, you cannot
soothsay.
Charmian: Nay, if an oily palm be not a fruitful
prognostication, I cannot scratch mine ear.
Prithee, tell her but a worky-day fortune.
Soothsayer: Your fortunes are alike.
Iras: But how, but how? give me particulars.
Soothsayer: I have said.
Iras: Am I not an inch of fortune better than she?
Charmian: Well, if you were but an inch of
fortune better than I, where would you choose it?
Iras: Not in my husband's nose.
Alexas: Vrem să ne știm toți soarta!
Enobarbu: Soarta mea și a celor mai mulți
din noi în astă seară are să fie — beți toți în
pat
Iras: Iacă o palmă care proorocește
castitatea, dacă nu altceva!
Charmian: Întocmai cum Nilul, când vine
mare, prevestește foametea.
Iras: Fugi, surată sălbatecă, nu știi să
ghicești!
Charmian: Ei, dacă o mănă umedă nu e
semn de rodnicie, nu știu să’mi scarpin
urechea. — Te rog spune’i numai un noroc
de toate zilele.
Ghicitorul: Noroacele vă sunt toate la fel.
Iras: Dar cum, cum așa? Dă’mi amănunte.
Ghicitorul: Am zis.
Iras: N’am nici un pic de noroc mai mult ca
ea?
Charmian: Și dacă ai avea un pic mai bun,
unde ai vrea să fie?
Iras: Nu în nasul bărbatului meu!
Adolphe Stern, Antoniu și Cleopatra, 1922
1922 – Coriolan, traducere de Adolphe
Stern

Coriolan, Adolphe Stern, 1922

La fel ca și Antoniu și Cleopatra, Coriolan este o piesă „romană.” Spre deosebire de
aceasta (și de Iuliu Cesar), acțiunea piesei Coriolan nu se petrece în Roma
imperială, în secolul I A.D., ci cu mai mult de două secole mai devreme, atunci când
Roma era încă doar un oraș italian printre altele, angajată în lupta pentru
supraviețuire. Acțiunea, deci, este semi-istorică și se concentrează asupra luptei
dintre plebei și patricieni în perioada tranziției Romei de la monarhie la republică.

Interesul lui Shakespeare pentru istoria

Romei antice este tipic pentru
fascinația Renașterii față de lumea
clasică. Coriolan nu a fost o piesă
shakespeariană favorită pentru
traducători sau regizori. Totuși,
mesajele politice ale piesei au
constituit o sursă continuă de
dezbatere. În diferite momente istorice,
piesa a fost utilizată pentru a crea
înțelesuri atât pentru reprezentanții
Dreptei cât și Stângii politice; piesa a
fost jucată cu subînțelesuri pro-fasciste Conflictul patricieni-plebei
și pro-comuniste, în funcție de
înclinațiile regizorului.

Coriolan, Adolphe Stern, 1922

Piesa începe în Roma antică, unde poporul (sau plebeii) s-au răsculat
împotriva conducătorilor lor, clasa patricienilor, pe care îi acuză că adună
grâul în hambare, în timp ce poporul flămânzește. Plebeii cer dreptul să
stabilească prețul grâului și refuză să accepte prețul stabilit de Senat. În
timp ce se îndreaptă spre Capitol, gloata este interceptată de Menenius
Agrippa, care le spune oamenilor că Senatul acționează în interesul
poporului. Menenius compară rolul Senatului roman cu acela al stomacului
în corpul uman: stomacul depozitează substanțele hrănitoare și apoi le
distribuie celorlalte membre ale corpului; în același fel, Senatul strânge
grânele pentru a le distribui în întregul oraș.
Coriolan, Adolphe Stern, 1922
Menenius: Meneniu:
There was a time when all the body's members Odată toate membrele din trup
Rebell'd against the belly, thus accused it: Se resculară ’mpotriva burtei
That only like a gulf it did remain Învinuind’o astfel: cum că stă
I' the midst o' the body, idle and unactive, Ca floancă în mijlocul trupului,
Still cupboarding the viand, never bearing Trândav și nemuncind, păstrând doar hrana
Like labour with the rest, where the other Și nefăcând nicicând aceiași treabă
instruments Ca celelelte-organe, care văd,
Did see and hear, devise, instruct, walk, feel, Aud, gândesc, învață, umblă, simt,
And, mutually participate, did minister Și împărțindu’și lucru, ’ndestulează
Unto the appetite and affection common Așa obșteasca poftă și nevoie
Of the whole body. The belly answer'd-- A trupului întreg. Răspunse burta:
 Coriolan, Adolphe Stern, 1922
Menenius Meneniu
Your most grave belly was deliberate, Fiind a noastră burtă chibzuită
Not rash like his accusers, and thus answer'd: Nu iute ca părășii sei, răspunse:
'True is it, my incorporate friends,' quoth he, „E drept, prietenii mei întrupați,
'That I receive the general food at first, Că eu primesc întăi merinda obștii
Which you do live upon; and fit it is, Din care voi trăiți — și’așa se cade,
Because I am the store-house and the shop Căci eu sunt prăvălie și hambar
Of the whole body: but, if you do remember, Al trupului întreg: — dar nu uitați
I send it through the rivers of your blood, Că o trimit prin râul sângelui
Even to the court, the heart, to the seat o' the La Curte: inima, l’al minții scaun
brain; Și, prin-ale omului cărări și slujbe
And, through the cranks and offices of man, Cei mai tari nervi și mai mărunte vine
The strongest nerves and small inferior veins Primesc prin mine hrana cea firească
From me receive that natural competency Din ce trăiesc; și dacă chiar voi toți,
Whereby they live: and though that all at once, Iubiți prieteni,” — burta spune asta,
You, my good friends,'--this says the belly, mark Mă înțelegeți —
me,--
Analogia cu „corpul politic”, metafora puterii în stat. Menenius încearcă să
demonstreze că Roma și clasa sa politică sunt ca organismul uman. Dacă
plebeii (părțile corpului, membrele) continuă să se revolte împotriva burții
(senatorii), întregul corp (Roma) va muri. Metafora a fost adesea utilizată de
conducătorii politici pentru a susține ideea ierarhiei sociale și pentru a
subordona și controla populația. Shakespeare ne spune că starea politică a
Romei nu este chiar sănătoasă, dar ne lasă să decidem cine este vinovat.
1922 – Macbeth, traducere de Adolphe Stern

Macbeth, Adolphe Stern, 1922

Macbeth este cea mai scurtă tragedie shakespeariană. Este povestirea unui
general scoțian, Macbeth, care primește profeția unui trio de vrăjitoare, conform
căreia va deveni regele Scoției. Pradă ambiției și incitat de soția sa, Lady Macbeth,
Macbeth îl ucide pe regele Duncan și uzurpă tronul. Ca urmare a crimelor sale,
Macbeth are mustrări de conștiință și devine paranoic. Macbeth devine un
conducător tiranic și este obligat să comită și mai multe crime pentru a se proteja
de suspiciunile celorlalți. Seria de crime și războiul civil cauzat de tirania regelui
provoacă sfârșitul lui Macbeth și al soției sale, ce decad treptat, prin aroganță, către
nebunie și moarte.

Pe un câmp din preajma câmpului de bătălie în care Macbeth tocmai a ucis

mulți dușmani, se aude un tunet puternic și apar trei vrăjitoare. Macbeth și
Banquo, care sunt în drum spre Forres, se îngrozesc la vederea acestor
apariții. Vrăjitoarele îl numesc pe Macbeth Lord de Glamis (titlul său inițial)
și Lord de Cawdor. Macbeth, însă, nu știa că primise și acest titlu. Apoi,
vrăjitoarele declară că Macbeth va fi rege în viitor. Macbeth, Adolphe Stern, 1922

Această scenă stabilește premiza dramatică: nașterea ambiției lui Macbeth.

Macbeth este un războinic nobil și curajos, dar reacția sa la profeția
vrăjitoarelor anticipează marea sa dorință de putere și prestigiu. Macbeth
înțelege imediat că îndeplinirea profeției necesită acțiune din partea sa:
conspirație și crimă. Vrăjitoarele sinistre creează atmosfera întregii piese.
Macbeth
Stay, you imperfect speakers, tell me more:
By Sinel's death I know I am thane of Glamis;
But how of Cawdor? the thane of Cawdor lives,
A prosperous gentleman; and to be king
Stands not within the prospect of belief,
No more than to be Cawdor. Say from whence
You owe this strange intelligence? or why
Upon this blasted heath you stop our way
With such prophetic greeting? Speak, I charge
you.
(Act I, sc. 3)
Macbeth
Stați voi nelămurite vorbitoare,
Și spuneți’mi mai mult. Prin moartea lui
Finel 1), știu că acum sunt Than de Glamis.
Dar cum de Cawdor? Căci trăește Thanul
De Cawdor, plin de vlagă, ș’a fi Rege
Nu stă mai mult în zările credinței
Cât de’a fi Cawdor. Spuneți’mi de unde
Aveți această stranie știință?
De ce pe șesul ars ne-ațineți calea
Cu sate prorociri? Vorbiți, vă jur.
(Vrăjitoarele pier)

1) Finel sau Finleg, tatăl lui Macbeth.

Macbeth, Adolphe Stern, 1922 (Actul I, Scena III)

Deși apariția lor este minimală, acțiunile celor trei vrăjitoare au ecouri pe
parcursul piesei. Surorile ciudate („Weird Sisters”) ar fi putut crea condițiile
pentru dezastrul lui Macbeth prin simpla confruntare a acestuia cu profețiile
lor. Abilitatea lor de atotcunoscătoare le-ar fi putut arăta defectele lui
Macbeth și le-ar fi permis să facă uz de acestea pentru a-și satisface
tendințele răutăcioase. Fără apariția vrăjitoarelor, tragedia piesei nu s-ar fi
putut întâmpla și nici nu ar fi existat o acțiune a piesei. Vrăjitoarele adaugă
elementul răului pentru a contura atmosfera sinistră a piesei, dar ele adaugă
și o notă de mister.
1923 – Negustorul din Veneţia, traducere de
Adolphe Stern
• Traducere în versuri şi proză
după forma originală, din
limba engleză
• Tipărit la Editura Cultura
Naţională şi dedicat reginei
Maria, “în graiul ţării sale
adoptive, din operile marelui
poet al ţării sale de naştere.”
Negustorul din Veneţia, Adolphe Stern, 1923
1923 – Othello, traducere de Mihail
Dragomirescu
• Estetician, teoretician şi critic
literar român
• Traducere superioară celorlalte
traduceri anterioare ale acestei
piese
• Traducere în versuri, chiar în
pentametru iambic, vers alb, în
forma originală a textului
shakespearian
Othello, Mihail Dragomirescu, 1923
1925 – Macbeth, traducere de Mihail
Dragomirescu
• Traducere în versuri albe
(pentametru iambic), după
forma originală
Macbeth, Mihail Dragomirescu, 1925
1925 – Hamlet, traducere de V. Demetrius
• Vasile Demetrius a fost poet,
prozator şi traducător.
• A tradus Hamlet (1913),
revizuit în 1925 şi Macbeth
(1936)
1934 – Regele Richard al III-lea, traducere de
Ion Marin Sadoveanu
• Traducere în proză, după
versiunea în limba engleză
Richard III, Ion Marin Sadoveanu, 1934
1936 – Cum vă place, traducere de Lucia
Demetrius
1940 – Coriolan, traducere de Dragoş
Protopopescu
 1940 – Furtuna, traducere de Dragoş
Protopopescu
• 1892-1948 - Scriitor, poet,
critic, filosof român, unul
dintre primii anglişti români
reputați din epoca interbelică,
profesor universitar la
Facultatea de Litere și
Filozofie din Bucureşti.
 Shakespeare românesc Evoluţia limbii

Lupta unui român cu Shakespeare

• Protopopescu traduce
Hamlet (1942), Poveste de
iarnă (1942), Regele Lear
(1942), Othello (1943),
Scorpia îmblânzită (1943),
Doi domni din Verona (1944),
Noaptea regilor (1945)
1942 – Cum vă place, traducere de Petre
Grimm
• (1881 - 1944)- traducător şi istoric
literar, profesor universitar de
literatura engleză la Universitatea
din Cluj.
• A tradus Cum vă place (1942) şi a
revăzut versiunea lui St. O. Iosif
după Romeo şi Julieta (1945); de
asemenea, a tradus, în 1924, Poveşti
după Shakespeare de Charles şi Mary
Lamb.
TRADUCERI
Perioada postbelică
1948 – Hamlet, traducere de Maria Banuş
şi Vera Călin
• Maria Banuş (1914-1999) a fost
poetă, traducătoare şi eseistă.
• Vera Călin (1921-2013) este un
istoric literar, eseistă și
traducătoare stabilită în SUA,
originară din România. A fost
profesor de literatură universală
şi comparată la Universitatea
din Bucureşti (1970)
 Concluzii
Scriitori, poeți și angliști români importanți au oferit traduceri
semnificative ale pieselor shakespeariene, care au devenit
deja parte a canonului shakespearian românesc, precum și o
sursă esențială pentru studenții a căror cunoaștere a limbii
engleze nu le permite să citească Shakespeare în original.

Reacția spectatorilor la dramatizările pieselor shakespeariene

depinde de tehnica regizorală sau de abilitatea interpretativă a
actorilor.

Diferite perioade istorice, dominate de anumite ideologii, au

influențat receptarea lui Shakespeare de către spectatorii și
cititorii români.
 Concluzii
Secolul al XIX-lea românesc a fost marcat de o „obsesie”
Shakespeare. Repertoriul shakespearian se regăsea la cele
mai importante reprezentații teatrale românești. De aceea,
primele traduceri au început o dată cu înființarea primelor
teatre românești.

În prima parte a secolului XX, Shakespeare a traversat

Canalul și a călătorit la București prin Paris, într-o vreme când
limba franceză (nu engleză) era lingua franca pentru publicul
cultivat român.