Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Management Si Legislatie Sanitara
Management Si Legislatie Sanitara
SI
LEGISLATIE SANITARA
CUPRINS
CAPITOLUL 1
2
Management si legislatie sanitara
Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor
daca nu realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat,
inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a executantilor.
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa
intruneasca simultan urmatoarele caracteristici:
a) Sa fie complex- in sensul utilizarii combinate a stimulentelor materiale si morale;
b) Sa fie diferentiat – adica motivatiile considerate si modul lor de folosire sa tina
cont de caracteristicile fiecarei persoane si de cele ale fiecarui colectiv de munca,
astfel incat sa se obtina un maxim de participare la stabilirea si realizarea
obiectivelor;
c) Sa fie gradual- sa satisfaca succesiv necesitatile personalului tinand cont de
interdependentele dintre diferitele categorii de necesitati.
Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si antrenarii
pe baza scarii motivationale, adica elementelor care prezinta interes pentru personal, a
necesitatilor acestora ordonate in functie de succesiunea in care trebuie avute in vedere.
Scara motivationala a lui Maslow- cuprinde urmatoarele categorii de necesitati:
fiziologice, securitate si siguranta, contacte umane si afiliere la grup, statut social si autorealizare
(figura 1).
5. Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul
proceselor prin care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si componentilor acesteia sunt
masurate si comparate cu obiectivele previzionate, in vederea eliminarii deficientelor constatate.
Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea unui
control periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate,
depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta baza adoptarea unor decizii de corectie sau
actualizare.
3
Management si legislatie sanitara
Subsistemul informational – cuprinde totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor
informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor
existente, care au ca scop asigurarea suportului informational necesar previzionarii si indeplinirii
obiectivelor.
Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara, operationala si de
documentare.
SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca ansamblul
elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc din cadrul unitatii
sanitare, prin intermediul careia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, in
vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente cat mai mari.
Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume:
- subsistemul metodologic;
- subsistemul decizional;
- subsistemul informational;
- subsistemul organizatoric.
►Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru
exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul personalului managerial
si de executie din cadrul unitatii sanitare.
► Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de
natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea
realizarii obiectivelor previzionate.
In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele doua categorii
principale de organizare si anume: organizarea formala si organizarea informala.
Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati
sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare,
organigrama, descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice.
Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter
organizatoric care se manifesta spontan intre componentii unitatilor sanitare.
4
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 2
5
Management si legislatie sanitara
disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de
finantare, termenele finale si intermediare.
Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor se introduc si
elemente suplimentare neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se caracterizeaza de
obicei in programe si planuri, prevazute pe orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi
ani.
Asemanarile- se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza realizarea unor
obiective, ambele presupun angajarea de resurse variabile, permit realizarea misiunii si obtinerea
avantajului concurential al unitatii sanitare respective in raport cu alte unitati sanitare similare.
Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei unitati
sanitare prin: orizont de timp mai redus, intrucat se refera la perioade de la 6 luni pana la 2 ani (de
regula 1 an), iar gradul de detaliere este mai pronuntat in cazul politicilor, cuprinzand numeroase
elemente suplimentare, in special cu caracter operational.
Fundamentarea strategiei
2 Elaborarea si
3
Elaborarea implementarea strategiei de Implementarea
strategiei ansamblu a unei unitati strategiei
sanitare
a) Formularea misiuni
Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie
definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor
dintre management, salariati si context.
Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:
- asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite;
- se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor intr-un anumit
mod;
- sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;
- sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;
- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii
sanitare;
- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor
in obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si
controlate.
7
Management si legislatie sanitara
b) Precizarea obiectivelor strategice (fundamentale)
Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice, respectiv
exprimarile cantitative sau calitative ale scopului pentru care unitatea sanitara a fost infiintata si
functioneaza.
Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii:
- sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare
de care dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare;
- sa fie mobilizatoare – sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii
sanitare;
- sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care
sa permita intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre
ceilalti stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala,
creditori, Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);
- obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare
interesele si asteptarile stokeholderilor.
8
Management si legislatie sanitara
f) Stabilirea avantajului competitiv
Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce
consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala
actualizata si personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata
serviciilor medicale fata de alte unitati sanitare similare.
9
Management si legislatie sanitara
b) Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial
Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor nu se poate
realiza o implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a
sistemului de management. Prin reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si
o amplificare a capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare.
c) Operarea schimbarilor strategice preconizate
Implementarea schimbarilor strategice este un process complex, dificil, ce
implica modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii
sanitare, vizand aspecte tehnice, economice, umane si manageriale, proces in care intervin
variabile diverse, de a caror cunoastere si stapanire depinde succesul strategiei.
d) Evaluarea rezultatelor strategiei
In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute
din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de
acest proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice cat
si in finalul procesului strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati.
e) Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)
Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului
strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la
elaborarea unei noi strategii.
10
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 3
13
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 4
SISTEMUL INFORMATIONAL
14
Management si legislatie sanitara
- prezinta viteza mare de circulatie;
- pot fi consemnate integral si rapid;
- sunt costisitoare.
2. Clasificarea informatiilor dupa directia vehicularii
a) Informatii descendente: - se transmit de la niveluri ierarhice superioare
catre cele inferioare de management;
- sunt alcatuite din decizii, instructiuni, metodologii etc
b) Informatii ascendente: - se transmit de la nivelul esaloanelor ierarhice inferioare la cele
superioare de management;
- reflecta modul de realizare a obiectivelor si deciziilor
manageriale.
c) Informatii orizontale: - sunt informatii transmise intre titularii de posturi situati pe acelasi
nivel ierarhic.
3. Clasificarea informatiilor dupa provenienta
a) Informatii exogene: - sunt informatii ce provin din suprasistemele din care fac parte
unitatea sanitara;
- sunt alcatuite din legi, ordonante, decizii, instructiuni, indicatii etc.si
sunt in mare parte obligatorii.
b) Informatii endogene: - sunt generate in cadrul unitatii, se refera la toate activitatile
acesteia.
4. Clasificarea informatiilor dupa gradul lor de prelucrare
a) Informatii primare: - sunt informatii care nu au suferit anterior un proces de
prelucrare informationala, sunt cele mai raspandite la
nivelul executantilor;
b) Informatii intermediare: - sunt informatii ce se afla in diferite faze de
prelucrare infromationala;
- sunt raspandite la nivelul esalonului managerial inferior.
c) Informatii finale: - au trecut prin intreg sirul de prelucarari informationale
prevazute;
- au caracter complex si se adreseza de regula managerilor de la
nivelul esaloanelor superior si mediu.
5. Clasificarea informatiilor dupa destinatie
a) Informatii interne: - beneficiarii acestor informatii sunt managerii si
executantii din unitatea respectiva;
- au grad de formalizare redus;
b) Informatii externe: - beneficiarii acestor informatii in cazul unei unitati
sanitare sunt pacientii;
15
Management si legislatie sanitara
- prezinta grad mare de formalizare.
6. Clasificarea informatiilor dupa obligativitatea pentru adresant
a) Informatii imperative: - sunt emise de conducatorii unitatii respective fiind
destinate nivelurilor ierarhice inferioare;
- au caracter decizional pronuntat;
-considerarea mesajului informational este obligatorie;
b) Informatii nonimperative: - sunt informatii emise de executanti sau
manageri fiind destinate colegilor sau superiorilor;
- au caracter imformativ;
- luarea in considerare a mesajului informational nu este
obligatoriu.
16
Management si legislatie sanitara
- fundamentul producerii il reprezinta caracterul repetitiv, secvential al proceselor de
munca.
Ex: predarea si preluarea serviciului pe sectii, rapoarte de garda etc.
b) Circuit informational ocazional
- se stabileste o frecventa aleatoare;
- fundamentul producerii il reprezinta situatiile endogene sau exogene unitatii
sanitare.
Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii vehiculata intre emitatorul si
beneficiarul pe circuitul informational, caracterizat prin imagine, viteza de deplasare, fiabilitate,
cast etc.
Procedurile informationale constutuie ansamblul elementelor prin care se stabilesc
modalitatile de culegre, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu
precizarea operatiilor de efectuat si succesiunea lor, a raporturilor modelelor si mijloacelor de
tratare a informatiilor folosite.
Mijloacele de tratare a informatiilor pot fi clasificate pe categorii, avand anumite
caracteristici si anume:
1) Mijloace de tratare a informatiilor manuale - sunt reprezentate de masina de calcul
manual, masina de dactilografiat etc.
- se caracterizeaza prin intrare manuala a
informatiilor cu ajutorul claviaturii, memorie foarte limitata, iesirea informatiilor pe limite in unul sau
mai multe exemplare, producerea a numeroase greseli, viteza redusa de tratare a informatiilor,
cost relativ scazut.
2) Mijloace de tratare a informatiilor automatizate:
- sunt reprezentate de computere si terminale;
- se caracterizeaza prin corectare si transmitere automata a datelor, prezinta
memorie interna puternica, exista posibilitati de stocare a datelor in memoria auxiliara nelimitata,
viteza foarte mare de prelucrare, siguranta in calcule, posibilitati de folosire a unor modele
complexe cu numar mare de variabile, programe evaluate, costuri apreciabile.
- necesita forta de munca specializata si perfectionata continuu.
In cadrul studiilor efectuate asupra sistemelor informationale din cadrul organizatiilor s-a
evidentiat existenta unor deficiente tipice precum: distoriunea, filtrajul, redundanta,
supraincarcarea circuitului informational.
Distorsiunea – consta in modificarea partiala, neintentionata a continutului, a mesajului
unei informatii pe parcursul culegerii, prelucrarii si transmiterii de la emitator la receptor.
Filtrajul- consta in modificarea partiala sau totala a continutului, a mesajului unei informatii
in mod intentionat.
Efectul negativ al distoriunii si filtrajului il reprezinta dezinformarea partiala sau integrala a
beneficiarilor de informatii.
Redundanta este o alta decicienta majora a sistemului informational, ce consta in
inregistrarea, transmiterea si prelucarearea repetata a unor informatii.
Supraincarcarea circuitului informational consta in vehicularea prin ele a unei cantitati de
informatii care ii depaseste capacitatea de transport, ceea ce duce la blocarea sau intarzierea
ajungerii unei parti din informatii la utilizator.
18
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 5
19
Management si legislatie sanitara
a) Obiectivele postului (obiective individuale) reprezinta definirea calitativa si cantitativa a
scopurilor avute in vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale sunt carcterizari sintetice ale
utilitatii postului, ce exprima ratiunea crearii sale si criteriile de evaluare a muncii salariatului caruia
ii este atribuit.
b) Realizarea obiectivelor se efectueaza prin intermediul sarcinilor.
Sarcina- componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex ce contribuie la
realizarea unui obiectiv individual care se atribuie spre indeplinire unuei singure persoane.
c) Competenta sau autoritatea formala asociata postului reprezinta limitele decizionale si
actionale in cadrul carora titularii de posturi pot actiona in vederea realizarii obiectivelor
individuale.
d) Responsabilitatile reprezinta obligatia ce revine titularului postului pe linia indeplinirii
obiectivelor individuale si a efectuarii sarcinilor aferente.
2) Functia- cuprinde totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale.
In functie de natura si amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
se deosebesc urmatoarele doua tipuri de functii: functia manageriala si functia de executie.
Functia manageriala se caracterizeaza printr-o sfera larga de competente si
responsabilitati referitoare la obiectivele colectivului condus, fiindu-le specifice atributele de
prevedere, organizare, coordonare, antrenare, evaluare si control, reflectate in luarea deciziilor
referitoare la munca altor persoane.
Functia de executie se caracterizeaza prin obiectice individuale limitate carora le sunt
asociate competente si responsabilitati mai reduse, sarcinile incorporate nu implica luarea
deciziilor privind munca altor persoane.
3) Ponderea ierarhica reprezinta numarul de salariati condusi de un manager.
4) Compartimentul reprezinta ansamblul persoanelor ce efectueaza munci omogene
si/sau complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate
aceluiasi manager.
5) Nivelul ierarhic- este o alta componenta a structurii organizatorice, fiind format din
totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta ierarhica de consiliul de
administratie si directorul general.
Numarul nivelurilor ierarhice are o mare importanta pentru buna desfasurare a activitatii
manageriale, reducerea lor insumand scurtarea circuitelor informationale, cresterea operativitatii,
reducerea posibilitatilor de deformare a informatiilor etc.
6) Relatiile organizatorice formale pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni
organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementari organizatorice oficiale.
Ceea ce se desemneaza de regula prin termenul de organizare structurala reprezinta de
fapt, organizarea formala.
20
Management si legislatie sanitara
In cadrul oricarei unitati apare in procesul muncii un intreg sistem de elemente si relatii,
distincte de cele formale, care reprezinta organizarea informala.
Organizarea informala a unei unitati sanitare este definita ca ansamblul interactiunilor
umane cu caracter organizatoric, care apar spontan si natural intre compnentii sai.
Aparitia organizarii informale a fost determinata de actiunea unor factori precum: interesele
comune, apartenenta organizatorica, nivelul pregatirii si calificarii, vechimea in munca etc.
Grupa informala reprezinta elementul de baza al organizarii informale fiind reprezentata
de un grup de persoane care urmaresc un scop comun.
Norma de conduita a grupei constituie modul de a se comporta si actiona a membrilor
grupei. In cadrul grupei informale fiecare component indeplineste un rol- rol neformal- determinat
de autoritatea informala ce reprezinta influenta pe care un component al unitatii respective o are
asupra colaboratorilor, subordonatilor sau sefilor sai, datorita cunostintelor, aptitudinilor,
experientei si resurselor pe care le poseda. Aceasta se manifesta prin sugestiile, sfaturile,
informatiile pe care persoana respectiva le furnizeaza.
Legaturile dintre diferitele grupe informale care alcatuiesc personalul unei unitati sanitare se
caracterizeaza fie prin cooperare, fie prin rivalitate. Este necesar sa predomine cooperarea,
grupele si relatiile informale sa contribuie la desfasurarea unor activitati eficiente.
21
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 6
MANAGERII SI LEADERSHIP
22
Management si legislatie sanitara
la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera,
aceeasi abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale
comportamentului managerial, deosebite de ale altor manageri.
In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la altul in functie
de criteriile specifice ce au stat la baza delimitarii lor.
Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe interesul
pentru obiective si rezulatte si interesul pentru oameni si problemele lor sociale, abordeaza cinci
tipuri si stiluri manageriale.
1. Managerul populist este caracterizat prin:
- lipsa unui management strategic;
- acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;
- tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca situatia concreta a
organizatiei o impune;
- apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea corelatiilor
dintre indicatorii economici (productivitate, salariu mediu etc.).
2. Managerul atutoritar:
- acorda atentia deosebita problemelor restructurarii;
- detine o bogata experienta anterioara si o personalitate solida;
- este foarte competent profesional;
- da dovada de seriozitate fata de salariati, corectitudine, severitate, exigenta;
- prezinta dezinteres pentru problemele sociale;
- apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand situatia impune
acest lucru;
- urmareste maximizarea profitului;
- este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul managerial.
3. Managerul incompetent:
- nemultumeste pe toata lumea;
- este lipsit de initiativa si curaj in asumarea unor riscuri;
- este coruptibil;
- se caracterizeaza prin absenta unei strategii realiste.
4. Managerul participativ reformist:
- are capacitate mare de antrenare;
- disponibilitate pentru comunicare;
- spirit inovator, creator;
- curaj in asumarea riscurilor;
- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de muncal
- strategii clare.
23
Management si legislatie sanitara
5. Managerul conciliator:
- abordeaza strategii de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi pe alta;
- prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu sindicatele,
dupa care este mai dur cu acestia;
- are tendinta spre manipularea sindicatelor.
Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale valorii unui
manager:
- preocuarea pentru sarcini;
- preocuparea pentru contracte umane;
- preocuparea pentru randament.
Tipurile de manager si stilurile de management rezultate sunt: negativ,
birocrat, altruist, promotor, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator.
Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta manifestarea
calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor personalului managerial in relatiile su subordonatii, sefii si
colegii.
Stilurilor manageriale le corespund stiluri de leadership, ce au in vedere in special
dimensiunea umana in conditiile unei puternice implicari a grupului.
Jaques Clement defineste leadership-ul ca fiind procesul prin care o persoana stabileste
un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si ii determina sa actioneze impreuna
cu competenta si deplina dedicare in vederea realizarii lor.
La baza “leadership-ului” sta spiritul de echipa, reprezentand starea ce reflecta dorinta
oamenilor de a gandi, simti si comporta armonizat in vederea realizarii unui scop comun.
Spiritul de echipa este rezultatul urmatoarelor procese:
- construirea increderii intre persoanele implicate;
- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;
- derularea de procese decizionale participative;
- motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la realizarea
scopurilor comune.
Fara spirit de echipa leadership-ul nu exista.
Determinantii leadership-ului sunt reprezentanti de: caracteristicile native
ale leader-ului, pregatirea primita de acesta si situatia in care se plaseaza leader-ul. Privind
caracteristicile native ale leader-ului pot fi mentionate inteligenta nativa reflectata in
capacitatea de a formula obiective eficace si atractive pentru ceilalti, de a stabili modalitatile de
atragere a altor pesoane la realizarea obiectivelor si charisma. Prin charisma se intelege
24
Management si legislatie sanitara
abilitatea unei persoane de a inspira sau a amplifica implicarea altor persoane in derularea
anumitor actiuni.
Pregatirea primita de leader cuprinde: pregatirea generala, prin care se construieste
baza comportamentului general individual si social si se asigura fondul de cunostinte generale cu
efecte in plan comunicational; pregatirea de specialitate si pregatirea manageriala. Rezultatul
acestor procese de pregatire il constutie abilitatile sociale, cunostintele tehnice, capacitatea
decizionala si de a comunica, comportamentul managerial practicat, esentiale pentru un leader
eficace.
Situatia in care se afla leader-ul conditioneaza in multe moduri leadership-ul practicat. Se
deosebeste o dubla conditionare a leadership-ului- o conditionare contextual-organizationala, cat
si specific manageriala.
La baza mecanismului leadership-ului sta axioma “nu exista leaderi buni fara persoane de
buna calitate care sa-i urmeze”.
Mecanismul leadership-ului se rezuma la urmatoarele cinci faze:
- pregatirea leader-ului pentru a-si exercita leadership-ul din punct de vedere al
stabilirii scopurilor, modalitatilor de realizat, al increderii in sine si al disponibilitatii
pentru derularea actiunilor necesare, folosind un comportament specific.
- manifestarea de catre leader a capacitatii de a asculta si concomitent de a
antrena potentialii participanti la realizarea obiectivului propus;
- conectarea scopurilor, ideilor si opiniilor leader-ilor cu scopurile, ideile si opiniile
celorlalti;
- determinarea persoanelor de a crede, simti si a se comporta la un nivel apreciabil
in concordanta cu punctele de vedere ale leader-ului;
- obtinerea si mentinerea dedicarii persoanelor abordate pentru a atinge
obiectivele urmarite.
In exercitarea leadership-ului, cadrele de conducere implicate apeleaza la
o gama variata de metode si tehnici pe care le operationalizeaza in moduri diferite, si anume:
- definirea exacta a obiectivelor de realizat prin leadership;
- transmiterea informatiilor de sensibilizare, convingere, atragere, inspirare si
actionare a subordonatilor in cadrul unor intalniri (sedinte);
- programarea sarcinilor leader-ului si subordonatilor in functie de obiectivele
leadership-ului;
- apelarea frecventa la metoda delegarii sarcinilor, competentelor si responsabilitatii
etc.
O clasificare, mai larg utilizata in literatura de specialitate, delimiteaza stilurile de
leadership in functie de caracteristicele manageriale si psiho-sociale in patru stiluri de
leadership:
25
Management si legislatie sanitara
1. Leadership autocratic: caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor de
catre lider, fluxurile informationale sunt directionate preponderent de sus in jos, predomina o
atmosfera de teama, frica actionand ca mijloc de control pentru subordonati..
2. Leadership birocratic: in care comunicarea se realizeaza in scris, punandu-se accent
pe documente si stampile ca mijloace de realizare si control al activitatiilor, descurajeaza initiativa
si inovarea afectand in sens negativ moralul salariatilor.
3. Leadership democratic: ale carui dimensiuni sunt flexibilitatea, cooperarea,
comunicarea, sociabilitatea, atmosfera armonioasa, prieteneasca, in cadrul organizatiei.
4. Leadership “laissez-foire”: prin care, in cadrul unor directii generale de actiune stabilite
de managerul superior, se da libertate de actiune subordonatilor, controlul fiind aproape nul. Se
foloseste in firmele mici, in faza de inceput si in intreprinderile axate pe tehnici de varf, folosind
specialisti de inalta calificare.
26
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 7
Metodele si tehnicile de management sunt folosite pentru rezolvarea cat mai eficienta a
problemelor specifice activitatii managerilor.
7.2 SEDINTA
28
Management si legislatie sanitara
lor consta in prezentarea, formularea si evaluarea variantelor decizionale, vizand realizarea unor
obiective.
Sedintele de armonizare - sunt sedinte operative, avand drept scop
punerea de acord a actiunilor managerilor si componentilor unor compartimente situate pe acelasi
nivel ierarhic sau pe niveluri apropiate in cadrul structurii organizatorice a unei unitati. Sunt
convocate cu frecventa aleatorie in functie de necesitatile realizarii unor obiective, planuri,
programe.
Sedintele de explorare - sunt destinate amplificarii creativitatii, fiind axate
pe investigarea zonelor necunoscute ale viitorului unitatii respective.
Sedintele eterogene - intrunesc elemente a doua sau mai multe din
celelalte tipuri (exemplu: sedinte de informare si decizionale).
Folosirea metodei sedintei implica obligatoriu parcurgerea a patru etape, si anume:
pregatirea, deschiderea, desfasurarea, finalizarea.
Pregatirea sedintei impune respectarea anumitor regului, dintre cele mai importante fiind:
- stabilirea unei ordini de zi judicioase, sarcina ce revine in principal managerului
ce organizeaza sedinta;
- formularea problemelor inscrise pe ordinea de zi cu maxim de claritate, ca fiecare
persoana participanta sa cunoasca cu exactitate obiectivul si domeniul ce
urmeaza a fi abordat;
- desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele pe baza
carora se vor desfasura lucrarile sedintei;
- elaborarea de materiale cat mai scurte, rezumandu-se strict la informatii
necunoscute de participanti, formuland alternative decizionale, ipoteze de lucru,
propuneri etc., acestea fiind trimise participantilor cu cel putin doua zile inainte;
- in cazul sedintelor cu caracter periodic (saptamanale, lunare) este importanta
derularea lor in aceleasi zile si ore;
- desemanrea persoanei care se ocupa de inregistrarea discutiei din cadrul
sedintei si anuntarea din timp a locului si datei de desfasurare a sedintei.
Reguli pentru desfasurarea unei sedinte
Sedinta se desfasoara prin derularea a patru etape: pregatire, deschidere, desfasurare si
finalizare, iar pe parcursul fiecarei etape trebuie sa fie respectate anumite reguli.
1.“Deschiderea sedintei” – reguli:
- deschiderea sedintei va avea loc la ora stabilita, comunicata in prealabil participantilor;
- formularea clara a obiectivelor sedintei;
- prezentarea ideilor in sens pozitiv, folosind un limbaj atractiv;
- limitarea expunerii introductive la 1-2 minute.
2. “Derularea sedintei”
29
Management si legislatie sanitara
- imprimarea unui ritm care sa asigure incadrarea in durata stabilita, concomitent cu
atingerea scopurilor urmarite;
- sublinierea contributiilor in idei noi si solutii eficiente;
- calmarea spriritelor infierbantate, intervenind ferm si cu tact pentru a preintampina sau
elimina in faza incipienta mementele tensionate;
- interventia promta in vederea stoparii divagatiilor de la subiect.
3. “Inchiderea sedintei”
- limitarea duratei sedintei la 1-1,5 ore;
- elementele foarte importante se recomanda a fi transmise si in scris participantilor cel
tarziu in ziua urmatoare sedintei.
7.3 DELEGAREA
30
Management si legislatie sanitara
Pentru o utilizare eficienta a delegarii este necesar sa se respecte un set de reguli: -
sa nu se delege realizarea unor sarcini de importanta majora in special cele strategice sau cu
implicatii umane majore - ale caror consecinte sunt dificil sau imposibil de evaluat de catre
subordonati;
- precizarea clara, in scris, a sarcinilor, competentelor si
responsabilitatilor delegate;
- crearea unui climat de incredere in posibilitatile subordonatilor de a
solutiona problema, acceptand si posibilitatea comiterii unor greseli;
- definirea cat mai clara a rezultatelor asteptate prin precizarea inca
de la inceput a criteriilor de evaluare;
- verificarea nu a modului de realizare a sarcinilor delegate, ci a rezultatelor
obtinute, respectand competentele si responsabilitatile acordate subordonatului respectiv.
31
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 8
“Sectorul sanatatii” este reprezentat de o gama larga de personal care acorda servicii de
ingrijiri de sanatate.
Sunt furnizate de medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri la domiciliu
etc.
Pana in 1989, asistenta primara in Romania a fost furnizata in principal
printr-o retea nationala de dispensare.
Dispensarele apartineau Ministerului Sanatatii si erau administrate de
spitalul local care detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele secundare de
sanatate. Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate populatiei dintr-un teritoriu arondat. Existau de
asemenea, dispensarele de intreprindere care acordau ingrijiri de sanatate angajatilor si
dispensare scolare care furnizau ingrijiri medicale elevilor si personalului din invatamant.
In anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor medicale
publice si private in una din cele patru forme:
a) Cabinete medicale individuale ce apartineau unui medic responsabil de toate
serviciile si resursele fiind legal raspunzator de activitatile cabinetului.
b) Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele (echipamentul
si spatiul) dar ale caror activitati medicale sunt separate, fiecare dintre acestia fiind legal
raspunzatori de activitatile desfasurate.
c) Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart resursele, spatiul si
activitati medicale in care toti medicii au aceeasi specialitate, unul singur fiind
raspunzator legal de toate activitatile.
d) Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart resursele, spatiul si
activitatile medicale, avand specialitati medicale diferite, societatea fiind legal
responsabila de activitatile personalului
Reforma ingrijirilor primare de sanatate a inceput in anul 1994 si a introdus un
nou model de finantare, un transfer al responsabilitatii de la spitale catre Directile Sanitare
Judetene, introducand obligativitatea incheierii unor contracte intre Directiile Sanitare Judetene si
medicii generalisti la nivel individual sau de grup.
32
Management si legislatie sanitara
8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE
Acestea sunt furnizate de reteaua de servicii ambulatorii din spitale, centre de sanatate,
centre de diagnostic si tratament, cabinate specializate.
Anterior in Romania furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau policlinicile
predominante in zonele urbane. Majoritatea policlinicilor acordau servicii gratuite, personalul
medical era platit pe baza unui sistem salarial si furniza servicii medicale ambulatorii publice.
In prezent policlinicile, fie au devenit ambulatorii de spital, fie centre independente de
diagnostic si tratament ori s-au divizat in cabinete medicale individuale. Incepand cu anul 1990 s-
au organizat cabinete medicale private, iar personalul medical care isi desfasoara activitatea in
cadrul acestor cabinete trebuie sa detina avizul de libera practica si o autorizatie de functionare a
cabinetului medical.
Seviciile ambulatorii private pot fi acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv pentru
servicii ambulatorii de chirurgie.
33
Management si legislatie sanitara
- spitale cu finantare mixta.
5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale, spitalele se
clasifica in:
- spitale clinice;
- spitale universitare.
Spitalul judetean este spitalul general care asigura asitenta medicala a
judetului.
Spitalele municipal si orasenesc sunt spitale care au in componenta cel
putin specialitatile de baza (medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie, chirurgie) si sunt
organizate la nivelul municipiilor sau oraselor unui judet.
Spitalul comunal este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenta
medicala de specialitate pentru populatia din mai multe localitati rurale apropiate, avand sectii de
medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie.
Spitalul general este spitalul care are organizata in structura sa minim trei
din cele patru specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie si
chirurgie.
Spitalul de specialitate este spitalul care asigura asitenta medicala intr-o
singura specialitate.
Spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de
specialitati dotat cu aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat, avand
amplasament si accesibilitate pentru teritorii extinse. In structura spitalului de urgenta functioneaza
obligatoriu departamentul de urgenta care, in functie de necesitati poate avea un serviciu mobil de
urgenta-reanimare si transport medicalizat.
Spitalul pentru bolnavi cu afectiuni cronice este spitalul in care durata
de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei.
Spitalul public este spitalul proprietate publica a statului sau al unitatiilor
administrativ-teritoriale organizate ca institutii publice.
Spitalul privat este spitalul proprietate privata a persoanelor juridice de
drept privat.
Spitalul clinic este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici
in specialitati diferite care desfasoara asistenta medicala, activitate de invatamant si cercetare
stiintifica medicala si de educatie medicala continua.
Spitalul universitar este spitalul organizat in centre universitare medicale
in structura caruia toate sectiile de specialitate sunt clinici universitare. Clinica universitara are in
structura ei una sau mai multe sectii clinice. Sectiile clinice sunt sectiile de spital in care se
desfasoara activitati de invatamant universitar.
34
Management si legislatie sanitara
35
Management si legislatie sanitara
Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic,
contabilul sef si directorul de ingrijiri. Membrii comitetului director sunt numiti de catre consiliul de
administratie in urma concursurilor sustinute pentru o perioada de patru ani.
In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical format din medici sefi de sectie, sefi
de compartimente, laboratoare sau compartimente.
Atributiile comitetului director din spitalele publice sunt:
- elaboreaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului;
- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului in
concordanta cu nevoiele de servicii medicale ale populatiei;
- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze;
- raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si dispune
masuri de imbunatatire a activitatii spitalului;
- conduce operativ intreaga activitate a spitalului.
Consiliul de administratie este constituit din 7-9 membri in functie de
marimea spitalului si complexitatea serviciilor medicale acordate. Presedintele consiliului de
administratie este ales din randul membrilor sai cu majoritate simpla din numarul total.
Membri consiliului de administratie sunt:
- un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei de Sanatate
Publica, dupa caz;
- doi reprezentanti numiti de Consiliul Judetean si Local;
- un reprezentant al Finantelor Publice Locale;
- un reprezentant al Colegilor Mediciilor din Romania;
- un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;
- directorul general al spitalului;
- doi reprezentanti ai Senatului universitar pentru spitalele clinice si universitare.
La sedintele consiliului de administratie participa, fara drept de vot, cate un
reprezentant al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie este condus de catre
presedintele consiliului.
Atributiile principale ale consiliului de administratie sunt:
- aproba bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului;
- organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general, director
general adjunct medical si celorlalte functii de director. Presedintele consiliului de
administratie numeste in functie persoanele care au promovat concursul;
- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului, in
concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populatiei;
- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze intr-un
exercitiu financiar;
36
Management si legislatie sanitara
- analizeaza modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si activitatea
directorului general si a comitetului director, dispunand masuri de imbunatatire a
activitatii;
- negociaza si incheie prin presedinte si directorul general contracte de furnizare
de servicii medicale cu casele de asigurari de sanatate.
Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie,
la solicitarea majoritatii membrilor sai, a presedintelui sau a directorului general si ia decizii cu
majoritate simpla din numarul total al membrilor. Membri Consiliului de a Administratie primesc o
indemnizatie de sedinta in proportie de 20% din salariul Directorului General.
Pentru spitalele clinice, universitare si institutele clinice candidatii la functia de director
general trebuie sa fie obligatoriu cadre didactice universitare. Directorul general trebuie sa aiba
competenta, management sanitar si sa incheie contract de administrare pe un mandat de patru
ani, cu consiliul de administratie pe baza criteriilor stabilite de catre Ministatul Sanatatii si Familiei
cu posibilitatea reinnoirii acestuia.
Directorul general este ordonator de credite si reprezinta spitalul in relatiile cu tertii,
conduce activitatea comitetului director fiind presedintele acestuia.
In spitalele clinice si universitare, institutele clinice si spitale judetene, comitetul director
este constituit din: director general, director general adjunct medical, director economic, director
de ingrijiri de profesie asistent medical, contabil sef pentru spitalele cu peste 500 de paturi.
Comitetul director este numit de consiliul de administratie in baza concursurilor sustinute.
Comitetul director conduce intreaga activitate a spitalului intre sedintele consiliului de
administratie.
Conducerea spitalelor publice raspunde in fata Directiei de Sanatate Publica si/sau
Ministerului Sanatatii si Familiei, in fata Ministerului de Resort pentru indeplinirea atributiilor care ii
revin.
Revocarea membrilor comitetului director in cazul nerealizarii indicatorilor de performanta a
activitatii stabiliti in contractul de adminsitrare sau in cazul savarsirii de abuzuri sau abateri se face
de catre consiliul de adminsitratie la propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, a Directiei
Judetene de Sanatate Publica in functie de subordonare sau Ministerului de Resort.
Sectiile, laboratoarele, departamentele si serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de
catre un sef de departament, un sef de sectie, sef de laborator sau sef de serviciu. Aceste functii
se ocupa din concurs organizat in conditiile legii. In spitalele publice, functiile de sefi de
departament, sef de compartiment, sef de laborator sau farmacist sef vor putea fi ocupate numai
de medici, farmacisti, biologi, chimisti si biochimisti cu o vechime de minim 5 ani in specialitatea
respectiva.
Spitalul are obligatia sa inregistreze, sa stocheze, prelucreze si sa transmita informatiile
legate de activitatea sa si sa raporteze catre Directia de Sanatate Publica Teritoriala si constituie
37
Management si legislatie sanitara
baza de date la nivel national pentru decizii majore de politica sanitara si pentru raportarile
necesare organismelor Uniunii Europene si Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).
Spitalul are obligatia sa furnizeze caselor de asigurari de sanatate informatiile medicale
care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale. Documentatia primara va fi
pastrata, securizata si asigurata sub forma de document scris si/sau electronic constituind arhiva
spitalului.
FINANTAREA SPITALELOR
Spitalele functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor prevazute in
contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum si din sume obtinute, in conditiile legii
de la persoanele fizice si juridice si isi elaboreaza, aproba si executa bugetele proprii de venituri si
cheltuieli. Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului cu casa de asigurari de sanatate
reprezinta sursa principala a veniturilor in cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se negociaza
cu consiliul de administratie cu conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de indicatorii
stabiliti de contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Spitalele pot incheia contracte de
furnizare de servicii medicale si cu casele de asigurari de sanatate private.
Separat de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa de asigurari de
sanatate, spitalele publice primesc finantare dupa cum urmeaza:
- de la bugetul de stat si bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei;
- de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene;
- de bugetul consiliului local si al consiliului judetean pentru spitalele locale;
- de la bugetul Ministerului de Resort, pentru spitalele cu retea sanitara proprie.
38
Management si legislatie sanitara
- asocieri investitionale in domenii medicale sau de cercetare medicala si
farmaceutica;
- inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau
aparatura medicala catre alti furnizori de servicii medicale;
- contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurari
private sau agenti economici;
- editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter medical;
- servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea pacientilor sau
angajatilor;
- servicii de asistenta medicala la domiciliu furnizate la cererea pacientilor.
Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza
de conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data de 31 decembrie a anului
curent Directiei Judetene de Sanatate Publica sau Ministerului Sanatatii si Familiei respectiv
Ministerului de Resort in functie de subordonati. Privind partea de cheltuieli propusa pentru a fi
acoperita prin finantare de la bugetele locale se va obtine si avizul consiliului local respectv.
Executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial directiilor de sanatate
publica, Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort in functie de
subordonare. De asemenea, executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si
trimestrial si consiliului local si/sau judetean, dupa caz, daca beneficiaza de finantare din bugetele
locale. Directiile de Sanatate Publica analizeaza executia bugeturilor de venituri si cheltuieli lunare
si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort,
dupa caz. Daca sunt constatate abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, Directia
de Sanatate Publica le sesizeaza si face propuneri pe care le propunere spre aprobare conducerii
Ministerului Sanatatii si Familiei.
Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre Curtea de Conturi,
Ministerul Sanatatii si Familiei, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie sau alte organe
abilitate prin lege.
Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din urmatoarele surse:
- amortizarea calculata lunar si cuprinsa in cheltuielile spitalului;
- sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile;
- sponsorizarile cu destinatia “dezvoltare”;
- 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele
exercitiului financiar.
Fondul de dezvoltare este utilizat pentru procurarea echipamentelor si
aparaturii medicale si de laborator necesare desfasurarii activitatii spitalului.
39
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 9
40
Management si legislatie sanitara
- reforma financiara accentueaza importanta unui bun management al spitalului,
managerii trebuind sa imbunatateasca organizarea serviciilor de sanatate pe care
spitalul le furnizeaza in scopul obtinerii efectelor pozitive in utilizarea resurselor si
in calitatea serviciilor;
- spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si cheltuieli, sa utilizeze in
mod eficient resursele, sa antreneze angajatii in vederea atingerii obiectivelor
propuse.
Unul din obiectivele principale ale oricarui spital este obtinerea resurselor
care vor acoperii cheltuielile necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate pentru cei
asigurati.
Spitalele trebuie sa-si evidentieze pachetul de servicii de sanatate pe care le pot furniza.
Aceste pachete de servicii pot cuprinde:
- servicii medicale ambulatorii;
- servicii medicale in regim de internare;
- servicii medicale de urgenta;
- asitenta medicala prenatala, intranatala si postnatala;
- servicii medicale de recuperare;
- servicii de asistenta stomatologica;
- ingrijiri la domiciliu;
- medicamente, materiale sanitare, proteze.
Spitalele pot percepe plati directe de la pacienti pentru anumite servicii.
Sursele de finantare pentru costuri sunt:
- casele de asigurari de sanatate;
- persoane fizice si juridice;
- administratia locala;
- Ministerul Sanatatii si Familiei;
- bancile.
41
Management si legislatie sanitara
echilibrul financiar al asigurarilor de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie sa plateasca
spitalelor pentru furnizarea de servicii medicale, cel putin la nivelul costurilor de productie.
Contractele cu bancile
Spitalele pot avea acces la credite bancare pe termen scurt fiind necesare
pentru asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este permis pentru completarea
lipsurilor financiare temporare (incapacitati de plata), pentru o perioada de timp variind intre o luna
si trei luni, cand cheltuielile depasesc incasarile valorilor echivalente pentru serviciile de sanatate
furnizate pe durata acelei perioade.
42
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 10
ADMINISTRAREA SPITALELOR
Incepand cu anul 1998 sistemul serviciilor de sanatate din Romania s-a aflat in plina
reforma. Obiectivele strategice ale reformei au fost definite de Ministerul Sanatatii si Familiei si
includ:
- imbunatatirea starii de sanatate a populatiei din Romania;
- garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de sanatate;
- obtinerea unui sistem de ingrijiri de sanatate mai bine calificat.
Sub incidenta noilor reglementari, spitalele sunt in masura sa-si genereze
veniturile proprii, potrivit autonomiei de care dispun. Managerii spitalului sunt responsabili de
“sanatatea financiara” a spitalelor pe care le conduc. Acestia trebuie sa se preocupe de toate
aspectele spitalelor ce afecteaza calitatea serviciilor medicale oferite. Managerii de spitale trebuie
sa creeze sau sa aprobe politicile ce raspund principalelor probleme si necesitati legate de
strategia spitalului si obiectivele majore, mijloacele de finantare a cheltuielilor spitalului, cantitatea
de capital circulant necesara, marimea datoriilor pe care spitalul si le poate permite pe termen
scurt, mediu sau lung, numarul actiunilor de calitate si ingrijiri gratuite pe care spitalul le poate
oferi, etc.
Pentru definirea obiectivelor si selectarea strategiilor trebuie luate in considerare
urmatoarele aspecte:
a) Principiile care stau la baza contractarii serviciilor de ingijire a sanatatii;
b) Resursele umane necesare, medici si asistente medicale, in scopul indeplinirii
obligatiilor prevazute prin contractele de servicii de sanatate;
c) Asigurarea resurselor materiale;
d) Programe de imbunatatire a calitatii serviciilor medicale furnizate persoanelor asigurate;
e) Investitiile necesare cresterii capacitatii spitalului, a numarului de paturi, procurarea
echipamentelor de inalta tehnologie, avand ca rezultat reducerea costurilor de
spitalizare.
f) Sursele financiare si natura lor.
Politica de dezvoltare si functionare a spitalelor se stabileste inaintea inceperii
anului fiscal; este analizata de echipa manageriala a spitalului si apoi devine programul de
activitate a spitalului.
Politicile de dezvoltare trebuie sa reflecte aspecte precum:
- politica de salarizare a personalului;
43
Management si legislatie sanitara
- desfasurarea activitatilor financiare ale spitalului in cadrul limitelor veniturilor
actuale si ale cheltuielilor aprobate de buget;
- reducerea datoriilor catre furnizori sau creditori prin contractarea cheltuielilor in
limita bugetului;
- monitorizarea activitatii medicale si financiare care trebuie sa reflecte echilibrul
dintre venituri si cheltuieli.
Principala responsabilitate a managerilor de spitale consta in evaluarea
performantelor financiare, care se masoara dupa urmatoarele standarde: performantele spitalului
comparate cu performantele anterioare, cu performantele altor spitale din tara sau din aceeasi
regiune, sau cu scopurile financiare stabilite prin buget.
44
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 11
45
Management si legislatie sanitara
2. cercetarea referintelor;
3. probele de verificare a cunostiintelor;
1. Convorbirea cu candidatii recrutati – interviul
Datele personale ale candidatului cuprinse in CV-uri sau formularele
completate in vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau un reprezentant
al sau cu scopul de a se verifica daca persoana corespunde sau nu cerintelor postului/functiei
vacante.
Desi concluziile rezultate in urma interviului sunt subiective, totusi in unele tari democratice
metoda interviului constituie o metoda importanta de selectie a personalului.
Scopul discutiei consta in identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul
solicitantului. Desfasurarea libera a discutiei reprezinta una din metodele cele mai eficiente de
selectie a candidatilor. Aplicand-o, se asigura in general stimularea candidatului de a relata despre
experienta in domeniu, opiniile si obiectivele sale.
Limitele metodei constau in:
- dificultati in conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidatilor;
- caracterul subiectiv al rezultatului interviului.
Avantajul pe care-l prezinta aceasta metoda rezida in increderea personala
in candidat a examinatorilor care efectueaza selectia.
2. Cercetarea referintelor si calificarilor candidatilor
Investigarea referintelor poate fi edificatoare in ce priveste selectia candidatilor. Din urma
referintelor se pot obtine informatii suplimentare privind activitatea candidatului, detalii ale
comportamentului acestuia, relatiile cu colegii si superiorii sai si in general, despre eficienta
realizarilor sale. Se pot obtine referinte utile de la unitatea de invatamant absolvita de candidat,
fostii colegi sau sefi ai acestuia.
3. Probele de verificare a cunostiintelor
Probele de verificare a cunostiintelor sunt metode stiintifice de selectie
a personalului medical, constand in participarea candidatilor la un examen sau concurs,
utilizandu-se teste de cunostiinte si probe practice.
Comisia de examinare a candidatilor selecteaza din numarul candidatilor pe aceia care
corespund intr-o masura mai mare cerintelor postului vacant.
In scopul eliminarii subiectivismului se utilizeaza si teste de aptitudini si deprinderi.
Finalitatea lor consta in masurarea si aprecierea unor elemente privind aptitudinile si calitatile
candidatilor.
Elaborarea criteriilor de apreciere a calitatilor persoanelor cerute pentru indeplinirea unui
gen de activitate face obiectul psihotehnicii. Testele alcatuiesc o metoda psihologica de
investigare constand din una sau mai multe probe, identice pentru toti candidatii, cu o grila de
46
Management si legislatie sanitara
apreciere a realizarii lor si de masurare a performantelor. Psihotehnica urmareste stabilirea unui
raport intre insusirile fizico-psihice ale candidatului, conditiile de munca si specificul activitatii.
Activitatea de selectie a personalului implica respingerea unor candidati. Scopul selectiei
consta in descoperirea candidatului care corespunde cel mai bine postului sau functiei vacante.
Candidatilor respinsi trebuie sa li se comunice motivul respingerii si posibilitatile pe care le au in
continure pentru a fi incadrati pe alte posturi.
Un ansamblu sensibil mai bogat de metode si tehnici de selectie se intrebuinteaza in cazul
personalului managerial. Testarea cunostiintelor manageriale si de specialitate se poate efectua
prin intermediul discutiilor, al lucrarilor scrise pe un anumit subiect, chestionarelor de cunostiinte
alcatuite din intrebari axate asupra aspectelor considerate necesare in realizarea viitoarei munci.
Un chestionar pentru cunostiintele manageriale trebuie sa cuprinda intrebari privind functiile
managementului, decizia, stilul de conducere, delegarea etc. Chestionarele sunt alcatuite
diferentiat, avand in vedere caracteristicile functiilor respective. Se pot obtine o serie de informatii,
folosind testele concepute pentru evaluarea optiunilor bazate pe prezentarea de cazuri pe care
cadrele de conducere trebuie sa le solutioneze. Un rol important il au si aspectele legate de studii,
exeprienta, rezultatele obtinute in perioada precedenta. Fiecarui candidat i se intocmeste un dosar
in care se gasesc informatiile referitoare la toate elementele prezentate mai sus si pe baza
ansamblului informatiilor obtinute se ia decizia de selectionare a managerului.
Prin formarea personalului sunt desemnate procesele prin care salariatii isi insusesc intr-un
cadru organizat, cunostintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele necesare exercitarii
unor ocupatii necesare unitatii respective.
Activitatea de formare a personalului se afla in stransa legatura cu cea de perfectionarea a
acestuia, reprezentand anamblul proceselor prin care salariatii unei unitati sanitare isi imbogatesc,
in baza frecventarii unor programe organizate special de unitatea respectiva sau institutii de
invatamant superior, cunostinte, aptitudini, deprinderi si comportamente in domenii in care au deja
o calificare de baza, in baza realizarii la un nivel superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin.
Programele de formare si perfectionare, in functie de esalonarea realizarii se impart in
continue si discontinue.
Programele continue se deruleaza intr-o singura perioada, fara intreruperi, in afara
sarbatorilor legale, fiind utilizate in special pentru formarea de specialisti.
Avantajele programelor continue sunt:
- concentrarea cursantilor asupra continutului procesului de pregatire;
- continuitatea procesului de invatare;
- favorizarea schimbului de opinii intre participanti.
Dezavantaje : - persoanele implicate in procesul de pregatire continua sunt
47
Management si legislatie sanitara
dislocate pentru o anumita perioada, ceea ce provoaca anumite dificultati in realizarea obiectivelor
compartimentelor implicate.
Programele discontinue implica doua-trei subperioade de pregatire intr-o institutie cu
profil didactic, dupa care personalul implicat in programul de pregatire discontinua isi reia
activitatea la locul de munca.
Avantajul consta in reducerea problemelor cauzate de absenta personalului, data fiind
scurtarea perioadei compacte in care lipseste.
48
Management si legislatie sanitara
elucidarea unor dubii. Comisia de evaluare cuprinde 5-7 persoane, intre care: seful ierarhic direct
al persoanei evaluate, alti manageri si specialisti de la compartimentul de specialitate.
Avantajele folosirii metodei constau in eliminarea in mare masura a subiectivismului si
caracterul multilateral al acesteia.
Metoda testelor de autoevaluare consta in una sau mai multe baterii de teste,
concepute special pentru titularii anumitei categorii de posturi. Managerii respectivi compara
rezultatele complectarii testului cu rezultatele etalon ale tesului sau incadreaza punctajul realizat in
grila de evaluare pusa la dipozitie o data cu bateriile de teste.
Centrele de evaluare reprezinta un sistem specializat de evaluare ce consta in evaluarea
persoanei in cauza, timp de 3-5 zile, printr-un complex de metode de evaluare: jocuri manageriale,
teste psihologice, discutii in grup fara conducator, teme pregatite individual, dezbateri de cazuri
etc.
In perioada in care persoana in cauza da aceste probe, singura sau impreuna cu alte
persoane, aflate in aceeasi situatie, este observata de membrii grupului de evaluare, pe baza unui
ghid de evaluare special elaborat. In final, pe baza rapoartelor intocmite de acestia, in urma
dezbaterilor se stabileste evaluarea finala insotita de o recomandare privind decizia ce urmeaza a
fi luata.
Un mijloc de valorificare a rezultatelor evaluarii personalului o reprezinta promovarea.
Criteriile de promovare a personalului sunt: studiile, vechimea in munca, postul detinut
anterior, calitatile, cunostinele, deprinderile si aptitudinile.
49
Management si legislatie sanitara
organizatiei contribuie la un moral scazut al acestora, la inhibarea lor si instaurarea unui climat
organizational tensionat, defavorizant obtinerii unor rezultate perfomante.
In functie de natura mijloacelor utilizate pentru motivarea personalului se disting doua tipuri
de motivare: economica si moral-spirituala.
Motivarea economica- reprezinta motivarea ce vizeaza satisfacerea aspiratiilor si
asteptarilor de ordin economic ale salariatilor, principalele motivatii utilizate fiind: salariile, primele,
participarile la profit, gratificatiile, penalizarile la salariu, imputatii financiare in cazul unor erori
si/sau lipsuri din gestionarea resurselor organizatiei, amenzi pentru savarsirea de abateri.
Motivarea moral-spirirtuala vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de natura
moral-spirituala, ce vizeaza aptitudinile si comportamentele salariatilor. In realizarea motivarii
moral-spirituale se folosesc ca motivatii: acordarea de catre manageri a increderii in salariati,
exprimarea de multumiri si laude, evaluarea contributiei cu caracter general sau sub forma de
critici, lansarea de avertismente, mustrari si invective, acordarea de titluri onorifice, medalii etc.
Acest tip de motivare s-a dovedit a fi eficienta pentru toate categoriile de salariati, cu un plus de
efect pentru manageri si specialisti.
In functie de natura relatiilor motivationale care se produc si amplasamentul sursei care
genereaza efectul motivational, motivarea este intrinseca sau extrinseca.
Motivarea intrinseca (interna)- consta in determinarea salariatului sa se implice pentru a
atinge rezultate la locul de munca, intrucat prin aceste procese el obtine satisfactii ce tin de eul si
de personalitatea sa. Motivarea intrinseca este centrata pe individ, fiind o relatie intre asteptarile,
pereceptiile si simturile sale si continutul muncii si al comportamentului sau, pe care nemijlocit le
realizeaza. Motivarea intrinseca este rezultatul participarii salariatului in cauza la activitatile unitatii
resepctive. In lipsa participarii, motivarea intrinseca nu se manifesta.
Motivarea extrinseca (externa)- consta in determinarea salariatului sa se implice, sa
obtina rezultate la locul de munca pentru ca acestea vor genera din partea organizatiei anumite
reactii formale si informale, economice si moral-spirituale care ii vor produce satisfactii. Motivarea
extrinseca este o relatie individ-organizatie, avand drept continut satisfacerea asteptarilor
salariatului fata de reactiile organizatiei fata de el, in raport cu eforturile, comportamentul si
rezultatele sale.
Salariatul participa la procesele de munca deoarece ii aduc venituri suplimentare, multumiri,
laude, diplome, statut si post superior sau pentru a evita pierderea unor sume de bani, amenintari
sau pedepse.
Motivarea externa depinde de comportamentul salariatului, de conceptia, resursele,
abordarea organizatiei precum si starea de spirit si comportamentul managerilor implicati.
In functie de personalitatea umana avuta in vedere cu prioritate, delimitam doua categorii
de motivare: cognitiva si afectiva.
50
Management si legislatie sanitara
Motivarea congnitiva vizeaza dimensiunea intelectuala a salariatului, bazandu-se pe
satisfacerea nevoilor individuale de informare, de a cunoaste, a invata, innova si a “controla”
mediul in care isi desfasoara activitatea.
Pentru realizarea motivarii cognitive managerii apeleaza la motivatii formale, informale,
economice si moral-spirituale, specific fiind faptul ca utilizarea acestor motivatii este centrata pe
dezvoltarea si folosirea capacitatii intelectuale a salariatilor, subordonata derularii proceselor de
munca si indeplinirii obiectivelor in cadrul organizatiei.
Motivarea afectiva vizeaza dimensiunea afectiva strict umana a salariatului, concetrandu-
se asupra satisfacerii nevoilor sale de ordin sentimental in cadrul organizatiei. Motivarea afectiva
are in vedere ca salariatul sa se simta bine la locul de munca, sa fie apreciat, simpatizat de colegi,
sefi si subalterni, sa se manifeste fata de el simpatie si consideratie, sa se bucure de prestigiu etc.
51
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 12
“Asistentul pentru ingrijiri generale exercita comform reglementarii in vigoare din tara sa,
urmatoarele functii generale:
a) da ingrijiri competente persoanelor a caror stare le cere, tinand cont de nevoile
fizice, afective si spirituale ale bolnavului in mediul spitalicesc, familial, la scoala,
la locul de munca etc.
b) observa situatiile sau conditiile fizice sau afective care exercita un efect important
asupra sanatatii si comunica aceste observatii celorlalti membrii ai echipei
sanitare;
c) formeaza si dirijeaza personalul auxiliar necesar pentru a raspunde nevoilor
serviciilor de asistenta din orice institutie de sanatate”.
Profesia de asistent medical cat si cea de moasa se exercita pe teritoriul Romaniei de catre
persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare in profesia de asistent medical ca
urmare a parcurgerii unui program de invatamant de specialitate cu un numar de ore fixat la
minimum de 4.600 si respectiv al unui titlu oficial de calificare in profesia de moasa. Acestea pot fi:
cetateni romani, cetateni ai unui stat membru ai Ununii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului
Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene.
52
Management si legislatie sanitara
d) participarea asistentilor medicali abilitati ca formatori la pregatirea teoretica si
practica a viitorilor asistenti medicali in cadrul programelor de invatamant de
specialitate sau a asistentilor medicali in cadrul programelor de formare continua;
e) desfasurarea activitatilor de cercetare;
f) pregatirea personalului sanitar auxiliar etc.
Activitatile de asistent medical generalist se exercita cu asumarea
responsabilitatii asistentului medical generalist cu privire la planificarea, organizarea, evaluarea, si
furnizarea serviciilor in calitate de salariat sau liber profesionist.
53
Management si legislatie sanitara
planificarea, organizarea, evaluarea si furnizarea serviciilor in calitate de salariat si/sau liber-
profesionist.
Controlul si supravegherea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa se
realizeaza de Ministerul Sanatatii si “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” .
Profesia de asistent medical si cea de moasa se pot exercita de persoanele fizice care
indeplinesc urmatoarele conditii:
a) detin un titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, respectiv al unui titlu
oficial de calificare de moasa;
b) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
c) sunt autorizate de catre Ministerul Sanatatii;
d) nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra
umanitatii sau vietii in imprejurimi legale de exercitare a profesiei.
In exercitarea profesiei, asistentul medical si moasa trebuie sa respecte
demnitatea fiintei umane, sunt obligati sa pastreze secretul professional, cu exceptia cazurilor
prevazute de lege si de a lua masuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoana, loc sau
situatie.
54
Management si legislatie sanitara
12.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL SI RESPECTIV
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
55
Management si legislatie sanitara
b) Asistent medical generalist cu studii superioara de scurta durata:
- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei
Nationale, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului.
56
Management si legislatie sanitara
asistent medical obstetrica –ginecologie eliberat de Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul
Educatiei si Cercetarii.
57
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 13
Odata cu intrarea in secolul XXI, poporul European cauta o schimbare care sa ofere un
scop in realizarea propriilor vieti. Va exista intotdeauna o contrapartida intre dezvoltarea
economica, mentinerea si imbunatatirea sanatatii.
Oamenii din intreaga Europa trebuie sa simta ca sanatatea lor este in siguranta, ca au
acces pe tot parcursul vietii la ingrijiri de sanatate disponibile, relevante si de buna calitate.
Siguranta sanatatii cuprinde dreptul fiecarui individ la un standard inalt de sanatate, dreptul la o
locuinta decenta, la viata si munca in medii sigure, dreptul la informatie si educatie de sanatate.
Experienta obtinuta din anii ’80 in formularea “Politicilor Sanatatii pentru Toti” si in
monitorizarea si evaluarea implemantarii acestora, impune necesitatea stabilirii unor obiective
realiste si realizabile care sa constituie “o intrepatrundere a realitatii de astazi cu visurile de
maine”.
58
Management si legislatie sanitara
59
Management si legislatie sanitara
Reducerea semnificativa in toate Statele Membre pana in anul 2015 a efectelor adverse
asupra sanatatii rezultate din consumul de substante care dau dependenta de genul tutunului,
alcoolului si drogurilor psihoactive.
60
Management si legislatie sanitara
Obiectivul 20- Mobilizarea partenerilor pentru sanatate
Urmareste ca pana in anul 2005 implementarea politicilor pentru sanatate pentru toti ar
trebui sa angajaze indivizii, grupurile si organizatiile din sectoarele private, publice si societatea
civila, in aliante si parteneriate pentru sanatate.
61
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 14
Sistemul de ocrotire a sănătăţii din România a fost, pana in 1989 si in buna măsura si
după aceasta data, un sistem caracterizat prin centralism, egalitarism si limitarea libertăţii de
opţiune.
Scopurile fundamentale declarate ale procesului de reforma de după 1990 au fost:
- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;
- creşterea eficientei in folosirea resurselor;
- schimbarea relaţiei medic-pacient;
- creşterea nivelului de satisfacţie a populaţiei si a furnizorilor
de servicii medicale.
Principiile politicii sanitare pe baza cărora urma sa se atingă aceste scopuri erau:
- asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate,
- acoperirea intregii populaţii cu aceste servicii,
- solidaritatea in finanţarea serviciilor medicale,
- stimularea furnizării de servicii eficace si eficiente,
- acordarea serviciilor in funcţie de nevoile de sănătate,
- libertatea pacientului de a-si alege medicul,
- autonomia profesioniştilor in domeniul medical,
- colaborarea serviciilor de sănătate cu alte sectoare care
influenţează starea de sănătate (educaţie, servicii sociale etc).
Obiectivele strategice ale reformei, in sensul celor de mai sus, au fost:
1. completarea cadrului legislativ;
2. introducerea Asigurărilor Sociale de Sănătate;
3. diversificarea mecanismelor de generare a resurselor financiare;
4. plata serviciilor bazata pe eficienta si calitatea actului medical;
1. asigurarea unei mai bune accesibilităţi a populaţiei la servicii de sănătate;
2. trecerea centrului de greutate al serviciilor de sănătate către asistenta
ambulatorie;
3. creşterea calităţii serviciilor medicale;
4. stimularea privatizării sub diverse forme, introducerea competiţiei intre furnizori;
62
Management si legislatie sanitara
5. descentralizarea sistemului de sănătate, prin creşterea rolului autorităţilor locale,
asociaţiilor profesionale, instituţiilor finanţatoare, a comunităţilor etc.
6. achiziţii publice prin mijloace electronice;
7. sistemul informaţional privind starea de sănătate a populaţiei;
8. politica medicamentului.
Principalele activităţi ale reformei s-au desfăşurat in domeniul conducerii
sistemului si asigurarea cadrului legislativ, finanţării serviciilor de sănătate, ca si al
resurselor umane si resurselor fizice din sistemul sanitar.
Metoda utilizata in aplicarea masurilor de reforma a fost, in general, aceea de testare prin
experimente pilot. Din păcate continuitatea procesului de reforma in sănătate a fost afectata
de desele schimbări de guvern si de miniştri fiecare noua echipa de conducere insusindu-si cu
reţineri acţiunile demarate anterior. Lipsa unor strategii clare si a unor obiective definite riguros
si care sa fie urmărite independent de schimbările politice au afectat procesul de reforma.
Strădania de a pune in funcţiune Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) si
Colegiul Medicilor (CMR), cu toate structurile lor de conducere si teritoriale, au lăsat pe planul
doi grija fata de starea de sănătate a populaţiei si nevoile de servicii medicale ale acesteia,
fapt ilustrat in agravarea stării de sănătate la nivel naţional, in comparaţie cu alte tari din
Europa.
63
Management si legislatie sanitara
medicamentos si a produselor cosmetice. De asemenea s-a completat legislaţia privind
exercitarea profesiei de farmacist.
64
Management si legislatie sanitara
■ Libertatea alegerii: sistemul asigurărilor de sănătate oferă asiguratului dreptul de a-
si alege medicul.
■ Concurenta: este un principiu dedus din cel anterior, deoarece libera
alegere implica creşterea profesionalismului cadrelor medicale.
■ Calitatea servicilor si respectul pentru asigurat
■ Confidenţialitatea actului medical
O noutate a sistemului de asigurări de sănătate este lansarea pachetului de servicii
medicale de baza.
Asiguraţii au dreptul, în mod echitabil si nediscriminatoriu, la un pachet de servicii de
baza, decontat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit O.U.G. nr.
150/2002 privind organizarea si funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Acest pachet detaliat în Contractul-cadru pe anul 2003, cuprinde servicii medicale
profilactice, curative, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare,
dispozitive medicale si alte mijloace terapeutice. Asiguraţii beneficiază de pachetul de
servicii de baza în caz de boala sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data
accidentului si până la vindecare.
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale
numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în
cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, care va fi stabilit prin Contractul-cadru pe anul
2003.
O alta noutate a legislaţiei in domeniu, consta in înfiinţarea incepand cu anul 2003, a
cardului de asigurat care faciliteaza accesul contribuabilului la serviciile medicale si o mai
buna evidenta a stării de sănătate a acestuia.
65
Management si legislatie sanitara
prevederilor Contractului Cadr, care se aproba anual prin Hotărâre de Guvern, conform
prevederilor Legii 145/1997, modificata prin ordonanţa de urgenta nr. 150/2002.
Veniturile sistemul sanitar romanesc provin din 4 surse principale, ce au ponderi
diferite: bugetul de stat, fondul special pentru sănătate, fondul de asigurări, credite
rambursabile si nerambursabile, insa cea mai mare parte a finanţării este realizata prin
sistemul de asigurări de sănătate. Finanţarea spitalelor se face intr-o proporţie de peste 90%
prin contracte de servicii incheiate intre conducerile spitalelor si casele judeţene de asigurări de
sănătate. Bugetele istorice ale spitalelor nici nu recunosc si nici nu recompensează
îmbunătăţirea calităţii si a eficientei in furnizarea serviciilor spitaliceşti.
66
Management si legislatie sanitara
medicul, cat si cabinetul medical ca instituţie trebuie sa infrunte concurenta colegilor lor, fapt
care introduce in sistem elemente de piaţa .
Privatizarea unităţilor ambulatorii (cabinete medicale de medicina primara - de familie
si de specialitate) s-a realizat in baza Ordonanţei Guvernului nr. 124/1999 privind
organizarea cabinetelor medicale. Ea conţinea si iniţiativa de a acorda in comodat spatiile si
aparatura din fostele dispensare rurale si urbane, cat si din policlinici - inclusiv cabinetele de
stomatologie-medicilor din aceste cabinete medicale. Tot prin prevederile acestui act
normativ au putut fi infiintate ambulatorii de spital, care au asigurat posibilitatea ca si
medicii din spital sa poată asigura asistenta medicala de specialitate ambulatorie, prin
contractarea acestor servicii cu casele judeţene de asigurări de sănătate. Aplicarea acestui
act normativ a permis privatizarea aproape 100% a asistentei medicale primare, atât in
mediu urban cat si in mediu rural, precum si intr-o proporţie de peste 70% a asistentei de
specialitate ambulatorii.
Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atât a marilor distribuitori (en gros), cat
si a farmaciilor, s-a terminat deja in anul 1992. Prin lipsa organismelor de reprezentare
patronale. Se remarca insa nevoia existentei unui sistem eficient de control al preturilor din
partea statului.
Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) si emiterea Ordonanţei
Guvernului nr. 125/1998 s-a realizat separarea politicii medicamentului (pe care o face
Ministerul Sănătăţii si Familiei) de activitatea profesional ştiinţifica privind produsele
farmaceutice, care este realizata de ANM, precum si armonizarea cu normele europene si o
stabilitate relativa in sistemul de asigurare cu medicamente. O consecinţa favorabila a
fost si creşterea investiţiilor străine in producerea medicamentelor si a produselor
biologice.
67
Management si legislatie sanitara
14.1.7.ACHIZIŢII PUBLICE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE
70
Management si legislatie sanitara
Proiectul de reabilitare a sistemului sanitar, prin imprumutul RO-3409, finantat de Banca
Mondiala
Valoarea proiectului este de 207,5 mil USD din care 150 mil USD sunt imprumutati de la
Banca Mondiala, iar 57,5 mil USD reprezinta participarea Guvernului Romaniei.
Obiectivele principale ale proiectului sunt reabilitarea asistentei medicale primare si
restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar.
Activitatile principale structurate pe obiective sunt reabilitarea asistentei medicale primare si
de urgenta, imbunatatirea asistentei mamei si copilului si a sanatatii reproducerii, asigurarea de
medicamente esentiale si consumabile medicale pentru sistemul sanitar, imbunatatirea controlului
calitatii medicamentelor, imbunatatirea productiei si controlului vaccinurilor produselor biologice de
uz uman, imbunatatirea controlului bolilor endocrine, sustinerea Programului National de
combatere a TBC si crearea de sectii de spital de zi pentru monitorizarea copiilor cu HIV/SIDA,
imbunatatirea capacitatii de diagnostic in spitale de boli acute, cronice si spitale de copii si
promovarea sanatatii.
Restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar trebuie sa se realizeze prin
pregatirea si implementarea primei faze a reformei sanitare privind finantarea si cadrul legal al
organizarii si conducerii sistemului. Sume provenind din imprumutul de la Banca Mondiala vor fi
alocate si infiintarii Institutului de Management al Serviciilor de Sanatate, care va deveni prima
scoala de management sanitar din Romania.
Imprumutul RO-3409 este cel mai mare imprumut finalizat acordat de Banca Mondiala
Guvernului Romaniei in ultimii 10 ani.
71
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 15
72
Management si legislatie sanitara
15.2 ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA
73
Management si legislatie sanitara
- infiinteaza si desfiinteaza filiale ale institutiilor din domeniul asistentei de sanatate
publica de interes national si local;
- organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de sanatate publica si
modul de raportare a datelor pentru cunoasterea starii de sanatate a populatiei;
- prezinta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de
sanatate a populatiei tarii;
- fundamenteaza necesarul de resurse financiare pentru asistenta de sanatate
publica;
- reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul
sanatatii publice etc.
2) Directiile de Sanatate Publica- sunt institutii publice cu personalitate
juridica, ce isi desfasoara activitatea pe plan local in scopul realizarii politicilor si programelor
nationale de sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva, a inspectiei sanitare de stat, a
monitarizarii starii de sanatate, a organizarii statisticii de sanatate si derularii investitiior finantate
de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate.
- organizeaza si controleaza punerea in aplicare a programelor
nationale de sanatate publica;
- organizeaza si supravegheaza activitatea de medicina preventiva
din teritoriul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;
- in colaborare cu autoritatile locale, cu institutiile de invatamant si organizatii
guvernamentale si neguvernamentale, directiile de sanatate publica teritoriale
organizeaza actiuni de educatie pentru sanatatea populatiei;
- controleaza respectarea conditiilor de igiena si a normelor de aplicare elaborate
de Ministerul Sanatatii;
- coordoneaza serviciile de salvare din teritoriu, organizeaza si coordoneza
asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite;
- in colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania, directiile de sanatate publica
teritoriale spupravegheaza asistenta de medicina legala pe teritoriul judetului sau
al Municipiului Bucuresti;
- organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice medicale, intocmesc
rapoarte care sunt puse la dispozitia Ministerului Sanatatii si autoritatilor locale,
potrivit legii, respectandu-se confidentialitatea datelor referitoare la persoane.
3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al
Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica care isi desfasoara
activitatea pe baza unui statut si a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si
au urmatoarele atributii:
- asigura fundamentarea stiintifica a politicii sanitare si a strategiilor
74
Management si legislatie sanitara
din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovarii si mentinerii sanatatii populatiei;
- efectueaza studii in domeniul sanatatii publice si al conducerii
sistemului de sanatate;
- eleboreaza proiecte de norme, metodologii si instructiuni privind sanatatea
publica;
- asigura consultanta de specialitate si colaboreaza cu autoritatile publice si cu
celelalte unitati sanitare, inclusiv de asistenta medicala primara, cu institutiile de
invatamant medical universitar in domeniul asigurarii sanatatii publice;
- colaboreaza cu organizatiile si institutiile internationale care desfasoara activitati
de sanatate publica;
- participa la procesul de invatamant medical de specializare si perfectionare in
domeniul sanatatii publice si al managementului serviciilor de sanatate etc.
75
Management si legislatie sanitara
76
Management si legislatie sanitara
sediul in municipiul Bucureşti, Str. Ministerului, nr. 1-3, sectorul 1, prin reorganizarea
Ministerului Sănătăţii.
Ministerul Sănătăţii si Familiei aplica strategia si politica Guvernului in domeniul asigurării
sănătăţii populaţiei si răspunde de realizarea procesului de reforma in sectorul sanitar si al
politicilor familiale.
Rolul Ministerului Sănătăţii si Familiei este organizarea, coordonarea si urmărirea
activităţilor de asistenta sociala pentru asigurarea sănătăţii populaţiei, sprijinirea sănătăţii
familiilor si categoriilor de populaţie defavorizate, realizarea coordonării, indrumarii si
controlul activităţii de protecţie a persoanelor cu handicap; Ministerul coordonează si
acţionează pentru prevenirea si combaterea practicilor care dăunează sănătăţii. In
exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Sănătăţii si Familiei colaborează cu celelalte ministere
si organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităţile publice locale si
cu alte organisme interesate.
77
Management si legislatie sanitara
7. prezintă rapoarte pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a
populaţiei;
8. fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asigurarea
asistentei de sănătate a populaţiei;
9. elaborează, coordonează si indruma elaborarea politicilor de sănătate
familiala;
10. aproba contractul-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul
sistemului asigurarior sociale de sănătate, elaborat de Casa Naţionala de
Asigurări de Sănătate si de Colegiul Medicilor din România;
11. elaborează anual împreuna cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, cu
avizul Colegiului Medicilor din România si al Colegiului Farmaciştilor din
România, in baza contractului-cadru menţionat la punctul 18, lista cu
medicamentele din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de
care beneficiază asiguraţii pe baza de prescripţie medicala, cu sau fara
contribuţie personala;
12. emite avize si autorizaţii sanitare de funcţionare, abilitări si acorduri scrise pentru
importul deşeurilor si reziduurilor de orice natura, precum si al altor mărfuri
periculoase pentru sănătatea populaţiei si a mediului înconjurător, in conformitate
cu prevederile legale in vigoare;
13. emite autorizaţii de funcţionare si norme tehnice pentru organizarea si
funcţionarea unităţilor farmaceutice publice si private, îndruma si controlează
activitatea in reţeaua farmaceutica;
14. aproba preţul produselor medicamentoase din tara si din import; emite
reglementari privind termenii, condiţiile, modul de calculare si de avizare a
preturilor produselor medicamentoase si limitele de profit;
15. elaborează sau, după caz, avizează proiecte de acte normative din
domeniul sau de activitate, armonizate cu reglementările Uniunii Europene;
urmăreşte si răspunde de aplicarea prevederilor specifice din Acordul
european de asociere si din Strategia naţionala de pregătire pentru aderarea
României la Uniunea Europeana.
16. aproba metodologia privind angajarea, transferarea si detaşarea
medicilor, farmaciştilor, biochimistilor si chimistior, si altor categorii de
personal cu studii superioare din unităţile sanitare publice;
17. asigura, potrivit legii, numirea, transferarea, detaşarea, promovarea,
eliberarea si evidenta personalului propriu si emite norme privind personalul din
unităţile subordonate;
18. stabileşte anual numărul optim pe tara de medici rezidenţi si specialişti;
78
Management si legislatie sanitara
19. stabileşte strategiile si asigura desfăşurarea programelor pentru formarea si
pregătirea profesionala a personalului medico-sanitar, in colaborare cu
instituţii si organizaţii profesionale, guvernamentale sau neguvernamentale, ale
medicilor, farmaciştilor si asistenţilor medicali;
20. stabileşte structura organizatorica, normele de organizare si funcţionare, precum
si procedurile de încadrare a personalului unităţilor sanitare din subordinea
sa;
21. avizează înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea spitalelor si aproba
schimbarea sediului, a profilului sau a structurii spitalelor, intocmeste planul
naţional de paturi si elaborează norme privind incadrarea spitalelor publice si
private cu personal;
22. editează publicaţii de specialitate si de informare specifice.
79
Management si legislatie sanitara
Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii
populatiei, sunt obligatorii si functioneaza descentralizat, pe baza principiului solidaritatii in
colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului alegerii libere de catre asigurati a
medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate.
Contributia angajatilor
Donatii
Sponsorizari
Dobanzi
Sunt supuse in mod obligatoriu asigurarii, potrivit legii, urmatoarele categorii de persoane:
cetatenii romani cu domiciliul in tara
cetatenii straini si apatritii care au resedinta in Romania
Asiguratii vor plati o contributie lunara pentru asigurarile sociale de sanatate. Calitatea de
asigurat se dovedeste cu carnetul de asigurari sociale pentru sanatate.
80
Management si legislatie sanitara
Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurarea de sanatate, fara plata
contributiei:
copii si tinerii pana la varsta de 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca
nu realizeaza venituri din munca
persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca sau se afla in grija
familiei
sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei
persoane asigurate
persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul- lege nr 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata
la 06.03.1945, precum si a celor deportate in strainatate si constituite in prizonieri prin legea
nr 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor
de razboi, persoanele prevazute in legea 42/1990 pentru cinstirea eroilor- martiri si
acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor si luptatorilor pentru victoria Revolutiei
din decembrie 1989, daca nu realizeaza alte venituri dacat cele provenite din drepturile
banesti acordate de lege si cele provenite din pensii.
Persoanele exceptate de la asigurarea de sanatate obligatorie:
Asigurarea de sanatate este facultativa pentru urmatoarele categorii de persoane:
- membrii uniunilor diplomatice acreditate in Romania
- cetatenii straini aflati temporar in tara
Calitatea de asigurat:
Calitatea de asigurat a salariatiilor se dobandeste in ziua incheierii contractului
individual de munca al salariatului si se pastreaza pe toata durata acestuia. Persoanele care nu
sunt salariate dobandesc calitatea de asigurat din ziua in care s-a achitat contributia.
Are calitatea de asigurat fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate,
persoana aflata in una din urmatoarele situatii:
- satisface serviciul militar in termen
- se afla in concediu medical, concediu pentru sarcina si lauzie, concediu medical
pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 6 ani.
- executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventiv
- apartine unei familii care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995
privind ajutorul social.
Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza o data cu pierderea cetateniei sau
a dreptului de resedinta in tara. In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate
fondurilor de asigurari sociale de sanatate, CNAS, prin organismele sale, va proceda la aplicarea
81
Management si legislatie sanitara
masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului asigurarilor sociale de
sanatate.
82
Management si legislatie sanitara
hoteliere din partea casei de asigurari de sanatate, daca, potrivit criteriilor stabilite de comun acord
de catre aceasta si de Colegiul Medicilor din Romania, medicul considera necesara prezenta lor
pentru o perioada determinata.
In serviciile medicale, suportate de casa de asigurari de sanatate, nu se includ:
a) servicii de sanatate acordate in caz de risc profesional: boli profesionale si accidente de
munca ;
b) unele servicii medicale de inalta performanta;
c) unele servicii de asistenta stomatologica;
d) asistenta medicala curativa la locul de munca ;
e) servicii hoteliere cu grad inalt de confort.
Serviciile medicale se stabilesc prin contractul-cadru. Asiguratii au dreptul sa-si aleaga
medicul de familie care sa le acorde serviciile medicale primare.
Daca optiunea este pentru un medic de familie dintr-o alta localitate, asiguratul va suporta
cheltuielile de transport.
Asiguratul va putea schimba medicul de familie ales dupa expirarea a cel putin 3 luni de la
data inscrierii sale la medic.
Casele de asigurari de sanatate colaboreaza cu comisiile de specialitate ale Colegiului
Medicilor din Romania, cu medicii cu experienta, cu unitatile sanitare si cu organizatiile
neguvernamentale, pentru intocmirea si realizarea de programe de sanatate finantate de la
bugetul de stat, de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, precum si din alte surse.
Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta da catre casele de asigurari de
sanatate, astfel:
a) nelimitat, pentru copii pana la varsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de
profilaxie, fie la scoala, fie la gradinita
b) pentru tineri de la 15 ani la 20 de ani, de doua ori pe an
c) pentru adulti, o data pe an.
Serviciile medicale pentru prevenirea si depistarea precoce a bolilor care ar putea afecta
dezvoltarea fizica sau mentala a copiilor sunt suportate de casele de asigurari de sanatate.
Asiguratii in varsta de peste 30 de ani au dreptul la un control in fiecare an, pentru
prevenirea bolilor cu consecinte majore in morbiditate si mortalitate. Aceste afectiuni se
precizeaza in contractul-cadru.
Asiguratii care au efectuat controalele medicale periodice preventive, stabilite de catre
Colegiul Medicilor din Romania impreuna cu casele de asigurari de sanatate, beneficiaza de
reduceri sau de scutiri de la plata unor contributii personale, prevazute in contractul-cadru.
83
Management si legislatie sanitara
Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea
complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel putin pentru ameliorarea suferintei pacientului, dupa
caz.
Tratamentul medical se aplica de catre medici si alt personal sanitar acreditat.
Asiguratii au dreptul la asistenta medicala de specialitate ambulatorie, la indicatia
medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenta
medicala de specialitate se acorda de catre medici specialisti.
Tratamentul in spital se acorda prin spitalizare integrala sau partiala, care cuprinde:
consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical si/sau tratament chirurgical,
ingrijire, medicamente si materiale sanitare, cazare si masa.
Asigurarea asistentei medicale spitalicesti revine spitalului, potrivit contractului incheiat de
acesta cu casa de asigurari de sanatate.
Serviciile medicale stomatologice se acorda de catre medicul din cabinetul stomatologic si
din serviciul buco-maxilo-facial.
Tratamentele stomatologice se suporta de catre casa de asigurari de sanatate in proportie
de 40% 60%, tinand seama de necesitatea respectarii controalelor profilactice impuse de serviciul
stomatologic. Aceste tratmente, in cazul copiilor pana la varsta de 16 ani, se vor suporta de catre
casa de asigurari de sanatate, pe baza criteriilor stabilite in contractul-cadru.
Asiguratii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vazului, a auzului, pentru
protezarea membrelor si la alte materiale de specialitate in acest scop, pe baza prescriptiilor
medicale, cu sau fara contributie personala,in conditiile prevazute in contractul-cadru.
Asiguratii beneficiaza de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastica medicala si altele
asemenea, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala, in conditiile
prevazute in contractul de furnizare de servicii medicale.
84
Management si legislatie sanitara
h) infiintarea si functionarea unitatilor sanitare si dotarea lor corespunzatoare.
Aceste criterii sunt obligatorii pentru medici si pentru personalul sanitar.
85
Management si legislatie sanitara
Bugetul de stat suporta urmatoarele cheltuieli:
a) pentru investitiile legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala
de mare performanta ;
b) pentru activitatea de diagnostic, curativa si de reabilitare de importanta nationala, pentru
recuperarea capacitatii de munca.
Asiguratii suporta unele plati suplimentare privind costul medicamentelor furnizate si unele
servicii medicale corespunzator reglementarilor stabilite de Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate, potrivit criteriilor prevazute in contractul de asigurare de sanatate.
Pentru sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate din judetele cu dezechilibre
financiare, se va varsa, de catre fiecare casa de asigurari de sanatate, o cota de 7% in contul
Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, din incasarile lunare ale acestora.
Furnizorii de servicii medicale, potrivit legii, sunt medicii si personalul sanitar, cabinetele
medicale, centrele de diagnostic si tratament, spitalele si alte unitati sanitare care se afla in relatii
contractuale cu casele de asigurari de sanatate.
Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale si casa de asigurari de sanatate se stabilesc si
se desfasoara pe baza de contract.
Casa de asigurari de sanatate organizeaza un sistem de asigurare pentru raspunderea
civila a medicilor si a celorlalte categorii de personal medical.
Furnizarea serviciilor medicale are la baza stabilitatea contributiei asiguratilor.
Asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie se acorda de catre medici,
personal sanitar, cabinete pentru practica individuala, dispensare pentru practica de grup, centre
de sanatate, policlinici, centre de diagnostic si tratament si de catre serviciile ambulatorii ale
spitalelor.
Casele de asigurari de sanatate incheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale
pentru furnizarea de servicii si pentru plata acestora, urmarind realizarea echilibrului financiar. La
86
Management si legislatie sanitara
incheierea contractelor se tine seama de economicitatea si de calitatea serviciilor oferite si de
interesul manifestat de asigurati.
Casele de asigurari de sanatate incheie contracte anuale cu furnizorii de servicii medicale,
in baza contractului-cadru. Prevederile contractului-cadru sunt date publicitatii, pentru informarea
asiguratilor si a furnizorilor de servicii medicale. Furnizorii de servicii medicale pot negocia clauze
suplimentare cu casa de asigurari de sanatate, in limita conditiilor prevazute in contractul-cadru.
Modalitatile de plata a furnizorilor de servicii medicale de catre casele de asigurari de
sanatate se stabilesc prin contractul-cadru si pot fi:
a) in asistenta medicala primara si de specialitate, prin tarif pe persoana asigurata si prin
tarif pe serviciu medical, dupa caz;
b) in asistenta medicala din spitale si din alte unitati cu stationar, prin tarif pe persoana
internata, prin tarif pe zi de spitalizare, prin tarif pe serviciu medical si prin tarife
negociate pentru anumite prestatii.
Spitalele se construiesc, de regula, de catre autoritatile locale sau centrale, in baza unui
program pe termen lung, desfasurat pe ani, care se aproba prin lege.
Aparatele de mare performanta se procura de catre spitale si de centrele de diagnostic si
tratament, pe baza aprobarii unei comisii centrale compuse din reprezentatii Casei Nationale a
Asigurarilor de Sanatate, ai Colegiului Medicilor din Romania si ai Ministerului Sanatatii, in limita
prevederilor bugetului alocat. Prima dotare se suporta de la bugetul de stat.
Materialele sanitare, protezele si ortezele pot fi furnizate numai de catre persoane fizice sau
juridice acreditate de casele de asigurari de sanatate. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si
Colegiul Medicilor din Romania elaboreaza anual liste nominale ale acestor materiale, care se
publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Modul de furnizare si conditiile de plata se stabilesc prin contracte directe incheiate intre
casele de asigurari de sanatate si respectiv furnizori.
In relatiile caselor de asigurari de sanatate cu furnizorii de medicamente, obligatia
farmacistilor este de a elibera medicamentul cu pretul cel mai mic, daca medicul indica numai
denumirea substantei active, precum si de a arata posibilitatea de inlocuire a medicamentului
prescris.
Asigurarea asistentei medicale, a ingrijirii la domiciliul bolnavului si a ajutorului in menaj se
contracteaza de la casele de asigurari de sanatate cu unitati specializate sau cu persoane fizice.
Casa de asigurari de sanatate poate colabora cu organizatii caritabile si de intrajutorare.
Asistenta medicala de urgenta si alte tipuri de transporturi medicale se acorda prin servicii
de ambulanta judetene si al municipiului Bucuresti, iar plata acestor servicii se asigura pe baza
contractului care se incheie intre serviciile de ambulanta si casele de asigurari de sanatate
judetene si a municipiului Bucuresti.
87
Management si legislatie sanitara
16.2.5 ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE
89
Management si legislatie sanitara
CNAS functioneaza pe baza statutului propriu abrobat de consiliul de administratie. Casele
de asigurari functioneaza pe baza statutului propriu, care respecta prevederile statutului-cadru
abrobat de Consiliul de administratie al CNAS.
Pentru anul 2003 statutul se elaboreaza de Consiliul de administratie al CNAS si se aproba
prin hotarare a Guvernului.
Satutele caselor de asigurari de sanatate trebuie sa contina prevederi referitoare la:
denumirea si sediul casei de asigurari respective ;
relatiile CNAS cu alte case de asigurari si cu oficiile teritoriale, precum si
cu asiguratii ;
structura, drepturile si obligatiile organelor de conducere ;
modul de adoptare a hotararilor in consiliul de administratie si relatia dintre acesta si
conducerea executiva a casei de asigurari ;
alte prevederi.
90
Management si legislatie sanitara
organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor si patronatelor, precum si cu
reprezentanti ai populatiei, obiectivele programelor de sanatate publica ;
6. Supravegheaza si con troleaza functionarea sistemului de asigurari sociale de
sanatate ;
7. Monitorizeaza si controleaza modalitatea de eliberare a medicamentelor comform
prevederilor art 48 din Legea nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
8. constituie comisii de experti care elaboreaza proiecte de norme metodologice pentru
acordarea serviciilor medicale, ce vor fi aprobate de Comisia mixta a Casei Nationale de
Asigurari de Sanatate si a Colegiului Medicilor din Romania ;
9. Elaboreaza criterii de acreditare a furnizorilor de servicii medicale;
10. Elaboreaza si modifica, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, contractul-cadru
privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de
sanatate, pana la data de 30 noiembrie a anului in curs pentru anul viitor, cu avizul
Ministerului Sanatatii si Familiei si al ministerelor cu retele sanitare proprii, care se
aproba prin hotarare a Guvernului, in conditiile legii;
11. Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, criteriile privind calitatea
asistentei medicale din sistemul de asigurari sociale de sanatate;
12. Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Regulamantul de functionare
a comisiilor de acreditare a medicilor din sistemul de asigurari sociale de sanatate;
13. Participa la acreditarea medicilor si a personalului sanitar care pot fi admisi sa lucreze in
sistemul de asigurari sociale de sanatate ;
14. Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, controlul activitatii medicale
furnizate asiguratilor;
15. Elaboreaza anual, impreuna cu Ministerial Sanatatii si Familiei, lista cuprinzand
denumirile comune internationale (DCI) ale medicamentelor din Nomenclatorul
medicamentelor si produselor biologice de uz uman, de care beneficiaza asiguratii, pe
baza de prescriptie medicala, in tratament ambulatoriu, cu sau fara contributie
personala;
16. Elaboreaza anual, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, liste nominale
cuprinzand materialele sanitare, protezele si ortezele;
17. Acrediteaza persoanele fizice sau juridice care pot furniza materialele prevazute la
punctul 16, stabileste cadrul general privind modul de furnizare si conditiile de plata
pentru aceste materiale, care urmeaza safie prevazute in contractele directe incheiate
intre casele de asigurari de sanatate si furnizori ;
18. Desemneaza reprezentanti in comisia centrala, care aproba procurarea aparaturii de
mare performanta, alaturi de reprezentanti ai Colegiului Medicilor din Romania si ai
Ministerului Sanatatii si Familiei ;
91
Management si legislatie sanitara
19. Elaboreaza reglementarile privind platile suplimentare ale asiguratilor pentru unele
medicamente si unele servicii medicale suplimentare;
20. Organizeaza un sistem de asigurare pentru raspundere civila a furnizorilor de servicii
medicale;
21. Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Comisia centrala de arbitraj
si avizeaza regulamentul de organizare si functionare a acesteia;
22. Elaboreaza proiectul de statut-cadru pentru casele de asigurari de sanatate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti ;
23. Aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, regulamentele de organizare si functionare, organigrama si statele de functii
ale acestora ;
24. Elaboreaza normele de organizare de personal ;
25. Definitiveaza proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de sanatate
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si pe cele ale Casei Asigurarilor de
Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si
Casei de Asigurari de Sanatate a Transporturilor, la propunerea acestora ;
26. Abroba anual bugetele de venituri si cheltuieli corespunzatoare unui plan de activitati si
listele de investitii ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, la propunerea acestora ;
27. Administreaza bunurile mobile si imobile, dobandite, in conditiile legii, din activitati
proprii, subventii, donatii sau din alte surse ;
28. Stabileste anual, in limitele legii, cota de contributie a caselor de asigurari de sanatate
judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si a Casei Asigurarilor de Sanatate a
Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casei de
Asigurari de Sanatate a Transporturilor la constituirea fondului de redistribuire pentru
sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate cu dezechilibre financiare si
elaboreaza anual criteriile pe baza carora se calculeaza sumele aferente fondului de
redistribuire ;
29. Stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ;
30. Elaboreaza metodologia privind tiparirea, distribuirea si evidenta carnetelor de asigurat;
31. Asigura evidenta statistica necesara in activitatea specifica sistemului de asigurari
sociale de sanatate si colaboreaza ci institutii cu atributii in domeniul statisticii;
32. Efectueaza prin intermediul caselor de asigurari de sanatate, direct sau prin intermediari
specializati, sondaje in vederea evaluarii gradului de satisfacere a asiguratilor si de
evaluare a interesului manifestat de acestia fata de calitatea serviciilor medicale si
asigura controlul masurilor stabilite in gestionarea fondurilor pentru realizarea
functionarii sistemului asigurarilor sociale de sanatate intr-un mod coerent si unitar.
92
Management si legislatie sanitara
93
Management si legislatie sanitara
29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către
primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, 3 de către Senat, la
propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera Deputaţilor, la propunerea
comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de
către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi
instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant al Ministerului
de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Lucrărilor
Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de
Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului
Naţional al Persoanelor Vârstnice.
Sunt considerate reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale si
organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind
contractul colectiv de muncă.
Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an, la convocarea
consiliului de administraţie, sau în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui
CNAS, a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării
reprezentanţilor.
Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din
numărul membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii
membrilor prezenţi.
95
Management si legislatie sanitara
- stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ramas neutilizat la finele
fiecarui an
- aproba normativele pentru functionarea caselor de asigurari de sanatate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, a Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii Ordinii
Publice, Sigurantei Natinale si Autoritatii Judecatoresti si a Casei de Asigurari de
Sanatate a Transporturilor
- aproba planul anual de activitate al CNAS, inaintat dupa aprobarea proiectului de buget
- aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, regulamentele de organizare si functionare si organigramele acestora.
Membrii Consiliului de Administratie al CNAS si cei ai consiliilor de administratie ale caselor
de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, trebuie sa indeplinesaca
urmatoarele conditii :
- sa fie cetateni romani
- sa aiba capacitate de exercitiu deplina
- sa nu aiba cazier judiciar
- sa aiba varsta de minim 25 de ani
- sa nu fi fost colaborator al securitatii ca politie politica.
96
Management si legislatie sanitara
Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei,
ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în
relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale
sistemului asigurărilor sociale de sănătate. Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către
directorul general.
Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se
numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Organizarea concursului şi criteriile de selecţie
sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS.
Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4
ani. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică, cu excepţia
funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, pe perioada exercitării mandatului, nu sunt
salariaţi ai CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, şi nu pot ocupa funcţii în structurile
executive ale caselor de asigurări. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte
unitati care se afla in relatii contractuale cu casele de asigurari.
Salarizarea presedintelui si vicepresedintelui CNAS se stabileste dupa cum urmeaza:
- pentru presedinte, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de secretar
de stat;
- pentru vicepresedinti, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de
subsecretar de stat.
97
Management si legislatie sanitara
sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, si modalitatea de plata a acestora,
în condiţiile legii;
h) emite ordine în exercitarea mandatului sau, precum si pentru punerea în aplicare a
hotărârilor consiliului de administraţie;
i) supraveghează si controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
j) reprezintă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în relaţiile cu terţii;
k) convoacă Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si
conduce şedinţele acestuia;
l) aproba înfiinţarea de oficii teritoriale la nivelul caselor de asigurări de sănătate judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, la propunerea acestora, în condiţiile legii;
m) aproba contractarea de consultanta de specialitate în condiţiile si situaţiile prevăzute de
actele normative în vigoare;
n) definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de
sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate
a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti si al Casei de
Asigurări de Sănătate a Transporturilor, la propunerea acestora, si elaborează proiectul
bugetului de venituri si cheltuieli centralizat al Fondului de asigurări sociale de sănătate,
pe care, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate, îl înaintează spre aprobare Parlamentului;
o) promovează imaginea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
p) stabileşte anual criterii de utilizare a fondului de redistribuire si administrează acest
fond;
r) organizează concurs pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate, conform prevederilor legale, stabilind criteriile si standardele de
performanta pentru ocuparea acestui post;
s) numeşte cu delegaţie directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
pana la ocuparea postului prin concurs, conform legii;
t) desemnează reprezentanţi în comisia centrala care aproba procurarea aparaturii de
înalta performanta alături de reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din România si ai
Ministerului Sănătăţii si Familiei;
u) aproba statele de funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si ale caselor de
asigurări de sănătate în urma definitivării bugetului Fondului de asigurări sociale de
sănătate si în baza organigramei aprobate de consiliul de administraţie;
v) numeşte, cu delegatie, directorii generali ai caselor de asigurări de
sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura conducerea acestora
ca ordonator secundar de credite, în urma concursului organizat de Casa Naţionala de
Asigurări de Sănătate în condiţiile legii si stabileşte atribuţiile si competentele acestora;
98
Management si legislatie sanitara
Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate poate delega atribuţii de
reprezentare oricărui vicepreşedinte sau membru al Consiliului de administraţie al Casei Naţionale
de Asigurări de Sănătate.
Mandatele vicepreşedinţilor încetează prin demisie, prin deces sau prin revocare de către
consiliul de administraţie, cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor acestuia, sau prin
revocarea ca membru al consiliului de administraţie de către cei care i-au desemnat.
99
Management si legislatie sanitara
c) aproba rapoartele de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de directorul
general;
f) alte atribuţii date în competenta prin lege sau prin prezentul statut.
100
Management si legislatie sanitara
Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
458/2001.
Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4
ani. Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot, în prezenţa a cel puţin două treimi din
numărul membrilor. Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în
care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise.
Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice.
101
Management si legislatie sanitara
Obligaţiile caselor de asigurări:
Conform legislaţiei in vigoare si al statutului Casei Naţionale de asigurări de sănătate obligaţiile
CNAS sunt următoarele:
- să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului
asigurărilor sociale de sănătate;
- să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului;
- să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea,
informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă;
- să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de
servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.
- să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate
cu furnizorii de servicii medicale;
- să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate
şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz contrar
urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract; s să acorde furnizorilor de servicii
medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone
izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare,
potrivit legislaţiei;
- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de
contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;
- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor
medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu
cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării; să asigure confidenţialitatea datelor în
condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
- să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu
reglementările în vigoare; să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de
furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate, respectiv direcţiilor de
sănătate publică şi centrelor de statistică;
- să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind
serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a
documentelor justificative utilizate;
- să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de
sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu
declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.
Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea, la nivelul
oraşelor, al municipiilor, precum şi al altor localităţi, oficii de asigurări de sănătate, dacă numărul
asiguraţilor este de cel puţin:
102
Management si legislatie sanitara
a) 200.000 pentru oraşele, municipiile şi sectoarele municipiului Bucureşti;
b) 100.000 pentru alte localităţi.
Sistemul de asigurări sociale de sănătate este un sistem naţional, unitar, coordonat de Casa
Naţionala de Asigurări de Sănătate în calitate de instituţie publica autonoma de interes naţional.
Sistemul naţional al asigurărilor sociale de sănătate este constituit din casele de asigurări
de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura funcţionarea sistemului de
asigurări sociale de sănătate la nivel local, din Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti, care asigura funcţionarea sistemului de
asigurări sociale de sănătate în municipiile si oraşele în care funcţionează formaţiuni medicale
aparţinând ministerelor si instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale si
autorităţii judecătoreşti si din Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, care asigura
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru personalul Ministerului Lucrărilor
Publice, Transporturilor si Locuinţei, instituţiilor publice din subordine, regiilor autonome,
companiilor naţionale, societăţilor naţionale si al societăţilor comerciale, care desfăşoară activităţi
în domeniul transporturilor aeriene, navale, rutiere, feroviare si cu metroul, pentru membrii de
familie ai acestora, precum si pentru pensionarii care au lucrat în transporturi si pentru membrii lor
de familie, care folosesc reţeaua sanitara proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor
si Locuinţei.
103
Management si legislatie sanitara
16.3.5 ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR - O OBLIGAŢIE A CASEI
NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
104
Management si legislatie sanitara
e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi
transportul bolnavilor;
f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de
ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru
îndeplinirea atribuţiilor lor.
Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte
cu casele de asigurări. In vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate
asiguraţilor, CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună
cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR şi ale OAMR.
O modalitate de verificare a calităţii servicilor o reprezinta reglementarea stricta a
relaţiilor caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de
dispozitive medicale şi de medicamente.
Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anuai de către Curtea de
Conturi. CNAS împreună cu CMR, CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale
care se acordă asiguraţilor potrivit ordonanţe de urgenţă nr. 105/2002.
Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se
stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. In situaţia în care este
necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte
adiţionale.
Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza
modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în
cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate.
Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru
furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La
încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de
105
Management si legislatie sanitara
economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS, CMR, CFR
şi OAMR.
Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna
gestionare a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor
furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite
prin contract.
contribuţie personală;
c) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de
dispozitive medicale.
Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi
dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Decontarea serviciilor medicale se face în
baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa
de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului, pe baza documentelor justificative stabilite prin
contractul-cadru.
Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de
servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul
mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează:
a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează
de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al
municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor
medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii,
dupa caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;
b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din
106
Management si legislatie sanitara
reprezentanţi ai OAMR, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor
medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii,
după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;
c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile
formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti,
ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor
similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul
acreditării farmaciei.
Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale se
aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii
medicale se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se
aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
ordonanţe de urgenţă nr. 150/2002.
Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către
Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi
familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii
anual.
C. Arbitrajul
CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează
litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. Comisia centrală de arbitraj este
formată din 4 arbitri, dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi
OAMR. Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj trebuie sa fie un arbitru acceptat de părţi. Arbitrii pot fi
medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Regulamentul
de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR şi OAMR, şi se avizează de
către Ministerul Justiţiei.
Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se
soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de
procedură civilă.
Legislaţia in vigoare prevede si cuantumul explicit al amenzilor ce sancţionează diversele
contravenţii. Cuantumul amenzilor ste cuprins in intervalul 5.00 lei si 50.000.
107
Management si legislatie sanitara
Regimul juridic si metodologia administrativa a unităţilor sanitare publice de interes
judeţean si local sunt stabilite prin ordonanţa nr. 70 din august 2002, ce a intrat in vigoare la 1
octombrie 2002.
Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare publice de interes
judeţean sau local, parte integrantă a domeniului public al judeţelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor,
se află în administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi
sectoarelor municipiului Bucureşti. Celelalte componente ale bazei materiale sunt proprietate
privată a statului şi sunt administrate de unităţile sanitare publice.
Schimbarea destinaţiei sau înstrăinarea bazei materiale a unităţilor sanitare publice se
poate face în condiţiile legii şi numai cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Actele de
înstrăinare sau de schimbare a destinaţiei bazei materiale a unităţilor sanitare, fără aprobarea
Ministerului Sănătăţii şi Familiei, sunt nule.
Indrumarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii desfăşurate în unităţile sanitare publice
se exercită de Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate
publică şi de direcţiile de sănătate publică teritoriale, unităţi descentralizate care reprezintă
autoritatea de sănătate publică la nivel local.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei exercită controlul asupra activităţii unităţilor sanitare publice de
interes judeţean sau local, precum şi asupra modului de aplicare de către acestea a dispoziţiilor
legale în vigoare în domeniul sanitar.
In administrarea unităţilor sanitare de interes local si judeţean Ministerul Sănătăţii si
Familiei jaca un rol extrem de importanat, totuşi marea majoritate a acestor atribuţii, si anume
structura organizatorica a unităţii sanitare precum si infiintarea, reorganizarea, desfiinţarea sau
schimbarea profilului acestora se realizează cu avizul consiliilor judeţene sau al
consiliilor locale.
Direcţiile de sănătate publică teritoriale au si o serie de atribuţii exclusive:
avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, proiectele bugetelor de
venituri şi cheltuieli ale unităţilor sanitare publice;
avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, statul de funcţii pentru unităţile
sanitare publice cu personalitate juridică, cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli
aprobat;
centralizează situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare
publice şi înaintează situaţiile centralizatoare Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
avizează şi supun spre aprobare Ministerului Sănătăţii şi Familiei propunerile autorităţilor
administraţiei publice locale privind înfiinţarea, reorganizarea şi desfiinţarea unităţilor sanitare
publice, după caz, precum şi pe cele referitoare la schimbarea profilului sau a denumirii
acestor unităţi.
108
Management si legislatie sanitara
Ordonanţa 70/2002 enumera in mod exhaustiv si atribuţiile preşedinţilor consiliilor
judeţene şi primarilor comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti
astfel aceştia :
- avizează, în termen de 5 zile de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli şi
situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice;
- aprobă, în termen de 5 zile de la data primirii, statele de funcţii pentru unităţile sanitare
publice, după caz, şi urmăresc încadrarea în normativele de personal aprobate şi în bugetele de
venituri şi cheltuieli aprobate;
- pot asigura resurse financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire, reparaţii,
consolidare, extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice.
Consiliile judeţene şi consiliile locale pot înfiinţa, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi
Familiei şi al Ministerului Administraţiei Publice, unităţi de asistenţă medico-sociale, prin
reorganizarea unor unităţi sanitare publice.
109
Management si legislatie sanitara
Propunerea de înfiinţare a unităţii de asistenţă medico-sociale se face de către preşedintele
consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, sau de către primar,
după caz, pe baza documentaţiei şi fundamentării prezentate de serviciul public de asistenţă
socială de la nivelul consiliilor judeţene sau al consiliilor locale.
Conducerea unităţilor de asistenţă medico-sociale este asigurată de către director. In
realizarea atribuţiilor sale directorul este sprijinit de un consiliu consultativ compus din 5 membri
desemnaţi după cum urmează:
■ un reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale prin a cărei hotărâre a fost
înfiinţată unitatea de asistenţă medico-socială;
■ un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti;
■ un reprezentant al direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv
a municipiului Bucureşti;
■ un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti;
110
Management si legislatie sanitara
urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de
asigurări sociale de sănătate, precum şi conform normelor de aplicare a acestora;
contribuţii personale ale beneficiarilor, după caz, stabilite prin hotărârile consiliilor locale
sau ale consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile
legii;
sponsorizări, donaţii, alte venituri potrivit legii.
111
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 17
Adunarea generala nationala- este alcatuita din membrii Consiliului national al Colegiului
Medicilor din Romania si reprezentanti ai fiecarui colegiu teritorial. Norma de reprezentare in
adunarea generala nationala este de 1/200 membrii, reprezentantii fiind alesi pentru un mandat de
112
Management si legislatie sanitara
4 ani. Proportional cu numarul de medici inscrisi in evidenta colegiului teritorial se va alege un
numar de 3-10 membrii supleanti.
Consiliul national al Colegiului Medicilor din Romania este alcatuit din cate un
reprezentant al fiecarui judet, din trei reprezentanti ai municipiului Bucuresti si cate un
reprezentant al medicilor din fiecare minister sau institutie centrala cu retea sanitara proprie.
Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ, de cate un reprezentant al Academiei de
Stiinte Medicale, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Familiei si
Ministerul Justitiei. Reprezentantii in Consiliul National sunt alesi pe o perioada de 4 ani de catre
membrii consiliilor colegiilor teritoriale si reprezentantii acestora in adunarea generala nationala,
intruniti in sedinta comuna. Deciziile Consiliului national sunt obligatorii pentru colegiile locale si
pentru toti medicii din Romania.
Biroul executiv al Colegiului Medicilor din Romaina este format dintr-un presedinte, 3
vicepresedinti si un secretar general, alesi de catre Consiliul national, dintre membrii sai, pe o
durata de 4 ani.
Presedintele Colegiului Medicilor din Romania este presedintele Biroului executiv al
consiliului National.
In vederea exercitarii profesiei de medic, medicii cetateni romani sau medici cetateni ai unui
stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinand Spatiului Economic European sau ai
Confederatiei Elvetiene, stabiliti in Romania, au obligatia sa se inscrie in Colegiul Medicilor din
Romania. Calitatea de membru este dovedita prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor
din Romania, calitate ce poate fi pastrata,la cerere, de medicii pensionari.
Membrii Colegiului Medicilor din Romania sunt inscrisi intr-un registru care se face public
anual de catre Colegiul Medicilor.
115
Management si legislatie sanitara
contraventionala, civila si materiala, potrivit prevederilor legale. Sanctiunile disciplinare sunt:
mustrarea, avertizmentul,votul de blam, amenda de la 100 lei la 1.500 lei, interdictia de a exercita
profesia sau anumite activitati medicale pe o perioda de la o luna la un an, retragerea calitatii de
membru al colegiului Medicilor din Romania.
116
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 18
b) Atributiile generale:
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea normelor specifice si a
reglementarilor privind profesiile de asistent medical si moasa, asigurand
aplicarea lor;
- promoveaza drepturile si interesele profesionale ale membrilor sai, apara
onoarea, libertatea si independenta profesionala a asistentilor medicali si
moaselor in exercitarea profesiei;
- supravegheaza respectarea standardelor de calitate a activitatilor de asistent
medical si moasa;
- participa in colaborare cu Ministerul Sanatatii la elaborarea criteriilor si
standardelor de evaluare a calitatii ingrijirilor de sanatate, asigurand aplicarea
acestora;
- elaboreaza si adopta Regulamentul de Organizarea si Functionare a Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania precum si Codul de Etica si
Deontologie al asistentului medical si moasei din Romania;
- ii reprezinta pe membrii sai in relatiile cu autoritatile si institutiile guvernamentale
si neguvernamentale interne si internationale;
- organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica, deontologie
profesionala si a cazurilor de malpraxis;
117
Management si legislatie sanitara
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la inscrierea asistentilor medicali si moaselor
in Registrul Unic National al Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la organizarea si desfasurarea concursurilor
si examenelor pentru asistenti medicali si moase;
- elibereaza avizul necesar dobandirii autorizatiei de “libera practica” in profesiile
de asistent medical si moasa;
- reprezinta asistentii medicali si moasele care desfasoara activitati de ingrijire in
cardul sistemului asigurarilor de sanatate la elaborarea contractului-cardu privind
conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de
sanatate si a normelor de aplicare ale acestuia;
- stabileste in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat in
cadrul asigurarilor de raspundere civila pentru asistenti medicali si moase;
- organizeaza puncte teritoriale de informare privind legislatia sistemului de
sanatate;
- elaboreaza ghiduri si protocoale de practica, criteriile si conditiile privind
asigurarea calitatii ingrijirilor de sanatate pe care le propune spre aprobare
Ministerul Sanatatii.
c) Atributiile “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” in domeniul
formarii profesionale:
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii si M.E.C. la organizarea educatiei continue,
cresterii gradului de competenta profesionala a asistentelor medicale si
moaselor;
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei si tematicilor de
concursuri si examene pentru asistente medicale si moase;
- sustine dezvoltarea cercetarilor stiintifice si organizeaza manifestari stiintifice in
domeniul ingrijirilor de sanatate;
- organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare exercitarii profesiei de catre
asistentii medicali si moase cetateni ai statelor membre U.E., ai statelor
aparatinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene.
119
Management si legislatie sanitara
Raspunderea disciplinara:
- membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” care incalca
normele de exercitare a profesiei si nu respecta Codul de etica si deontologie al
asistentilor medicali si al moasei din Romania raspund disciplinar, in functie de
gravitatea abaterii si li se va aplica una din urmatoarele sanctiuni: mustrare,
avertizment, suspendarea temporara a calitatii de membru, retragerea calitatii de
membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”;
- raspunderea disciplinara a membrilor “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor
din Romania” nu exclude raspunderea civila, contraventionala si penala.
“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizat la nivel national,
judetean si la nivelul municipiului Bucuresti si functioneaza prin filialele judetene si cea a
Municipiului Bucuresti. Filialele judetene si a Municipiului Bucuresti nu au personalite juridica si
beneficiaza de autonomie organizatorica si functionala in limitele prevazute de statutul “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” .
Organele de conducere ale filialelor judetene si respective ale Municipiului Bucuresti
sunt:
Adunarea Generala
Consiliul Judetean
biroul Consiliului Judetean
Presedintele.
120
Management si legislatie sanitara
intre 2001-4000 asistenti medicali si moase inscrisi- 19 membrii
peste 4000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 21 de membrii.
Consiliul Municipiului Bucuresti este alcatuit din 25 de membrii. Alegerile sunt validate in
prezenta a 2/3 din numarul total al reprezentantilor in Adunarea Generala. In cazul in care nu este
intrunita conditia de mai sus, in termen de 2 saptamani, se va organiza o alta adunare generala
pentru alegeri, al carei rezultat va fi validat indiferent de numarul participantilor. Consiliul Judetean
respectiv al Municipiului Bucuresti, va alege dintre membrii sai un birou format dintr-un presedinte,
2 vicepresedinti, si un secretar.
Adunarea Generala Nationala este constituita din reprezentanti alesi la nivel judetean si
al Municipiului Bucuresti potrivit normei de 1 reprezentant la 500 de membrii. Adunarea Generala
Nationala alege prin vot secret cu majoritate simpla, membrii Consiliului National al “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”, in prezenta a minim 2/3 din numaul total a
reprezentantilor alesi. In cazul in care la Adunarea Generala Nationala la care au loc alegeri nu se
intrunesc un numar de 2/3 din numarul total al reprezentantilor, in termen de 2 saptamani, se va
organiza o alta Adunare Generala Nationala de alegeri, al carei rezultat va fi validat indiferent de
numarul participantilor. Adunarea Generala Nationala adopta in prezenta a cel putin 2/3 din
numarul total al reprezentantilor alesi Codul de Etica si Deontologie al asistentilor medicali si
moaselor din Romania, regulamentul de organizare si functionare al “Ordinului Asistentilor
Medicali si Moaselor din Romania”, precum si statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor
din Romania” .
Consiliul National – este alcatuit din cate 2 reprezentanti ai fiecarui judet, respectiv 4
reprezentanti ai Municipiului Bucuresti si cate un reprezentant din ministerele cu retea sanitara
proprie alesi de catre Adunarea Generala Nationala. Consiliul National este legal constituit in
prezenta a jumatate + 1 din numarul membrilor sai si hotaraste cu majoritate simpla. Consiliul se
intruneste in sesiuni trimestriale si extraordinare. In cadrul Consiliului National functioneaza
Comisia Nationala de specialitate a asistentilor medicali generalisti, Comisia Nationala de
Specialitate a moaselor, Comisii Nationale de specialitate pentru celelalte specialitati ale
asistentilor medicali, Comisia Nationala de disciplina precum si departamante si compartimente de
specialitate.
“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este coordonat intre sesiunile
Cosniliului National de catre Biroul Executiv.
121
Management si legislatie sanitara
Biroul executiv – al Consiliului National este constituit din presedinte, 3 vicepresedinti, si
un secretar alesi prin vot secret de membrii Consiliului National.
Organizarea alegerilor la nivel national, judetean si respectiv al Municipiului Bucuresti, se
desfasoara o data la patru ani in baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul Executiv al
“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si aprobat de Consiliul National.
Veniturile ordinului asistentilor medicali si moaselor din Romania se constituie din taxe de
inscriere, cotizatii lunare, donatii, sponsorizari, fonduri rezulatate din taxe, percepute pentru
manifestari stiintifice, drepturi editoriale, alte surse cu respectarea prevederilor legale.
122
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 20
CONCLUZII
Sistemul serviciilor de sanatate din Romania aflat in plina reforma din anul 1989 are ca
obiective strategice imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, garantarea accesului echitabil la
serviciile sistemului de ingrijiri de sanatate si asigurarea unui sistem de ingrijiri mai bine calificat.
Pe parcursul derularii reformei s-a actionat pe linia reorganizarii si eficientizarii activitatii
spitalicesti, revigorarii asistentei primare prin medicii de familie, reorganizarii ambulatoriului de
specialitate si armonizarea legislatiei cu cea a Uniunii Europene.
In contextul reformei se impune clarificarea rolurilor si responsabilitatilor principalilor actori
din sectorul sanitar, profesionalizarea personalului de conducere, constituind o etapa importanta a
reformei. Managerii spitalelor trebuie sa se preocupe permanent de toate aspectele ce afecteaza
acordarea serviciilor de ingrijiri de sanatate precum si de sanatatea financiara a spitalelor.
Managerii de spitale stabilesc procedurile corecte pentru monitorizarea performantelor stabilite pe
baza politicilor de functionare si dezvoltare. Monitorizarea activitatii implica stabilirea unui flux
informational operational, ce va semnala permanent modul in care se realizeaza obiectivele
politicilor de functionare si au de asemenea responsabilitati referitoare la crearea si monitorizarea
politicilor financiare. Responsabilitatile specifice includ stabilirea bugetelor precum si colectarea si
evaluarea informatiilor financiare si statistice.
Managerii de servicii de sanatate trebuie instruiti privind mediul spitalicesc si functionarea in
cadrul acestuia. Asistentul medical, membru al echipei de ingrijire poate fi de asemenea si
membru al corpului managerial al unitatii sanitare in care isi desfasoara activitatea, ca asistent sef
de sectie sau director nursing.
Analizand situatia actuala a sistemului sanitar romanesc precum si evolutia acestuia,se
impune ca Romania sa-si identifice permanent nevoile reale de servicii medicale sis a elaboreze
programe de actiune bazate pe resursele disponibile, avand in vedere faptul ca asiguratul este
elementul central al sistemului asigurarilor de sanatate.
Prioritatile reformei sectorului sanitar vizeaza aspecte precum:
1. Stabilirea unor politici coerente de sanatate, dezvoltarea acestor politici bazandu-se pe
analiza indicatorilor de sanatate comparabili ca nivel cu cei din Uniunea Europeana.
2. Avand in vedere criza financiara existenta la nivelul spitalelor se impune
profesionalizarea personalului de conducere si dezvoltarea managementului spitalicesc strategic,
financiar si al proceselor administrative.
3. Un alt aspect important al reformei este asigurarea finantarii durabile si predictibile a
sistemului sanitar romanesc.
123
Management si legislatie sanitara
4. Cresterea performantei spitalelor cu asigurarea accesului la serviciile spitalicesti si
expunerea acestora pe piata serviciilor spitalicesti. Obiectivele reformei organizationale a
spitalelor fiind cresterea eficientei tehnice si alocative, cresterea accesibilitatii pentru grupurile
defavorizate si adecvarea structurii serviciilor spitalicesti la asteptarile utilizatorilor.
5. Integrarea sanatatii in alte politici, cum ar fi cele privind protectia sociala, educatia,
cultura, dezvoltarea economica.
124
Management si legislatie sanitara
BIBLIOGRAFIE
125
Management si legislatie sanitara
22. OUG 48/2003 privind intarirea disciplinei financiare si a creşterii eficientei utilizării
fondului sistemului sanitar
23. Ordonanţa Guvernului nr. 124/1999 privind organizarea cabinetelor medicale
24. Ordonanţa de Guvern nr. 182/2002 privind licitaţiile electronice
126