Mihaela Gheorghe

Limba română
Probleme teoretice şi aplicaţii

O introducere în sintaxa modernă a complementelor

Editura Universităţii Transilvania din Braşov

© 2009 EDITURA UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
Adresa: 500091 Braşov
Bd-ul Iuliu Maniu, 41ª
Tel: 0268 47 60 50
Fax: 0268 47 60 51
E-mail: editura@unitbv.ro

Tipărit la:
Tipografia Universităţii Transilvania din Braşov
Bd-ul Iuliu Maniu, 41A
Tel: 0268 47 60 50

Toate drepturile rezervate

Editură acreditată de CNCSIS

Adresa nr. 1615 din 29 mai 2002

Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. Andrei Bodiu

Conf. univ. dr. Gabriela Chefneux

Coperta: Adriana Suditu

Descriere CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GHEORGHE, MIHAELA
Limba română: Probleme teoretice şi aplicaţii: O introducere în sintaxa
modernă a complementelor / Mihaela Gheorghe - Braşov: Editura Universităţii
Transilvania, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-598-525-7

Volum finanţat din proiectul CNCSIS nr. 916 / 2007-2008

2
Cuprins

Argument .......................................................................................................................................5
Delimitări conceptuale................................................................................................................11
1. Gramatică şi gramatici............................................................................................................13
2. Concepte ale gramaticii moderne .........................................................................................17
2.1. Valenţă, constituent, sintagmă, grup sintagmatic ......................................................20
2.2. Organizarea semantică şi organizarea sintactică a enunţului ..................................26
2.3. Roluri semantice ..............................................................................................................29
2.4. Codarea lingvistică a relaţiilor din grupul sintagmatic..............................................38
2.4.1. Marcare cazuală şi restricţii privind acordul ........................................................40
2.4.2. Marcare a cazului prin intermediul prepoziţiei....................................................41
2.4.3. Selecţie a unui conector propoziţional ...................................................................42
2.4.4. Aderenţă şi adjuncţie ................................................................................................47
2.5. Complemente şi adjuncţi.................................................................................................48
2.5.1. Procese sintactice de reorganizare ..........................................................................54
2.5.2. Tipuri de complemente ............................................................................................58
2.6. Rezumat .............................................................................................................................61
2.7. Exerciţii şi teme de discuţie.............................................................................................63
2.8. Soluţiile exerciţiilor ..........................................................................................................69
2.9. Delimitări conceptuale. Note..........................................................................................80
Sintaxa complementelor în română. Fişe de sinteză şi aplicaţii ...........................................85
3. Complemente matriciale ........................................................................................................87
3.1. Subiectul ............................................................................................................................89
3.1.1. Fişă sintetică ...............................................................................................................89
3.1.2. Matrice verbale cu subiect în structuri canonice ..................................................89
3.1.3. Matrice verbale cu subiect în structuri reorganizate............................................94
3.2. Complementul direct .......................................................................................................98
3.2.1. Fişă sintetică ...............................................................................................................98
3.2.2. Matrice verbale cu complement direct...................................................................98
3.2.3. Matrice verbale cu complement direct în structuri reorganizate .....................100
3.3. Complementul secundar ...............................................................................................105
3.3.1. Fişă sintetică .............................................................................................................105
3.3.2. Matrice verbale cu complement secundar...........................................................105
3.4. Complementul indirect..................................................................................................106
3.4.1. Fişă sintetică .............................................................................................................106
3.4.2. Matrice verbale cu complement indirect .............................................................106
3.4.3. Matrice verbale cu complement indirect în structuri reorganizate .................107
3.5. Complementul prepoziţional .......................................................................................108
3.5.1. Fişă sintetică .............................................................................................................108
3.5.2. Matrice verbale cu complement prepoziţional ...................................................108

3
 3.5.3. Matrice cu Cprep în structuri complexe ..............................................................109
3.6. Numele predicativ..........................................................................................................110
3.6.1. Fişă sintetică .............................................................................................................110
3.6.2. Matrice verbale cu nume predicativ.....................................................................110
3.6.3. Nume predicativ în structuri reorganizate..........................................................111
3.7. Complementul predicativ al obiectului ......................................................................112
3.7.1. Fişă sintetică .............................................................................................................112
3.7.2. Matrice verbale cu complement predicativ al obiectului ..................................112
4. Complemente nematriciale ..................................................................................................113
4.1. Complementul de agent ................................................................................................115
4.1.1. Fişă sintetică .............................................................................................................115
4.1.2. Matrice verbale cu complement de agent ............................................................115
4.2. Complementul posesiv..................................................................................................116
4.2.1. Fişă sintetică .............................................................................................................116
4.2.2. Matrice verbale cu complement posesiv..............................................................116
4.3. Complementul comparativ ...........................................................................................118
4.3.1. Fişă sintetică .............................................................................................................118
4.3.2. Tipuri de complement comparativ .......................................................................118
4.4. Predicativul suplimentar...............................................................................................120
4.4.1. Fişă sintetică .............................................................................................................120
4.4.2. Structuri reorganizate cu predicativ suplimentar ..............................................120
4.5. Sintaxa complementelor. Note .....................................................................................122
5. Teste complexe.......................................................................................................................131
Test 1............................................................................................................................................133
Test 2............................................................................................................................................137
Test 3............................................................................................................................................141
Soluţii şi comentarii...................................................................................................................148
Test 1............................................................................................................................................148
Test 2............................................................................................................................................158
Test 3............................................................................................................................................167
Bibliografie .................................................................................................................................183

4
Argument

Dintr-o anumită perspectivă, selecţia materialului din acest volum

poate fi caracterizată drept eclectică şi sumară, dar dacă se ţine seama de
scopul acestui volum, orientarea discuţiei spre câteva teme teoretice (dintre
cele mai importante) şi ilustrarea lor cu date de limbă concrete devin
justificate. Valorificând o experienţă didactică de două decenii, derulată în
bună măsură în paralel cu activitatea de cercetare în domeniul gramaticii,
încerc să propun aici câteva sugestii pentru didactica sintaxei moderne, mai
precis o descriere „prietenoasă” a conceptelor gramaticale actuale, care să
vină în sprijinul celor care se apropie de bunăvoie sau silit de conjunctură,
de descrierile tehnice, formale. Obiectivul major pe care l-am avut în vedere
aici a fost ca în explicaţiile propuse să ofer o perspectivă simplificată asupra
conceptelor şi a faptelor de limbă, cu respectarea sensului şi spiritului
cadrului teoretic modern, fără însă a face concesii adevărului ştiinţific.
Simplificarea trebuie să servească înţelegerii fenomenelor, fără a le ştirbi
semnificaţia.
Volumul de faţă este unul dintre rezultatele cercetării efectuate de
colectivul grantului CNCSIS A-916: Modele teoretice şi aplicaţii pentru
receptarea diferenţiată a operelor literare ale scriitorilor români canonici în
conformitate cu reforma curriculară pe cicluri de învăţământ liceal, derulat între
anii 2006 şi 2008 la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din
Braşov, sub coordonarea prof. dr. Caius Dobrescu. În cadrul acestui proiect
am avut sarcina de a gândi soluţii pentru eficientizarea orelor de limbă şi
comunicare.
Deşi se subordonează programului cercetării amintite, mai există un
motiv (oarecum „egoist”) pentru care am alcătuit acest volum: eu însămi
am simţit nevoia de a avea un instrument de lucru în munca mea cu
studenţii, dar mai ales pentru cursurile de formare continuă a profesorilor
de limba română. Aveam nevoie de un suport de curs sistematizat şi de un
set de exerciţii adecvate pentru a testa şi a fixa concepte noi, pe care nu pot
evita să le introduc în aceste întâlniri cu cel mai motivat public al
prelegerilor pe teme de gramatică. Lucrarea de faţă îşi propune să fie un
manual de gramatică modernă, destinat în primul rând profesorilor care
doresc (sau sunt nevoiţi) să asimileze noutăţile de descriere gramaticală,

5
dar şi studenţilor filologi. Pentru mulţi dintre aceştia, lectura Gramaticii
academice a limbii române (GALR) poate fi descurajantă.
În ultimele patru-cinci decenii, mai ales, descrierea structurii
gramaticale a limbilor naturale a evoluat considerabil, astfel încât, deşi
aparent majoritatea descrierilor încorporează încă numeroase concepte şi
categorii tradiţionale, literatura actuală a devenit aproape inaccesibilă
pentru mulţi cititori (chiar de formaţie filologică). Am convingerea că sunt
necesare lucrări de acest tip, care prin modul de prezentare a conceptelor şi
a soluţiilor de interpretare să faciliteze accesul la literatura lingvistică
actuală. Cred că este necesar ca prestigiul de altădată al gramaticii să fie
redobândit şi aceasta nu se poate realiza decât printr-o instrucţie modernă a
dascălului de gramatică. În ultimii ani, componenta limbă şi comunicare a
înlocuit „vechea” gramatică, determinând o deplasare a accentului dinspre
descrierea riguroasă a structurilor limbii şi, implicit, dinspre analiza
acestora, înspre exersarea unor tipare de comunicare şi reliefarea aspectelor
discursive ale limbii. Nu neg importanţa acestor aspecte în învăţarea limbii
şi în dezvoltarea competenţelor comunicative, dar experienţa de membri ai
acestei comunităţi lingvistice ne arată că slăbirea interesului pentru
descrierea sistemului limbii poate avea consecinţe grave.
♦
Când matematicienii vorbesc despre eleganţa domeniului lor, se
referă la limpezimea şi simplitatea fundamentală a unor adevăruri
verificabile, la faptul că de la un set minimal de principii se pot dezvolta
teorii capabile să explice natura universului.
Gramatica a fost considerată multă vreme o disciplină apropiată de
matematică, o „matematică a limbii”, menită să conducă la exprimarea clară
şi nuanţată a ideilor. Eleganţa gramaticii rezidă în faptul că la baza oricărui
text într-o limbă dată – articol de ziar sau fragment de roman, discurs
electoral sau reţetă culinară, instrucţiuni de folosire a unui nou aparat sau
text filozofic – stau câteva tipare primare. Aşadar, întocmai ca în
matematică, un set minimal de forme şi de principii reprezintă eşafodajul
de la temelia celor mai elaborate construcţii.
Ideea de „a face gramatică” (adesea redusă la analiza gramaticală
mecanică) poate părea pentru mulţi mai mult sau mai puţin înfricoşătoare
şi aceasta se datorează, probabil, pe de o parte unor practici şcolare
depăşite, dar care mai persistă din păcate, pe de altă parte, naturii înseşi a
limbii. Gramaticile îşi propun să facă generalizări legate de structura limbii,
dar limbile naturale „au obiceiul de a fi mai complexe în structura lor
6
internă decât pare la prima vedere şi adesea scapă unei analize simple.” 1 .
Cu toate acestea, se admite că achiziţia gramaticii e utilă pentru utilizarea
eficientă a limbii în comunicare, conştientizarea regulilor ei constitutive
facilitând utilizatorului limbii o mai bună planificare a modului în care îşi
transmite mesajele în comunicare. Înalta competenţă lingvistică sau uzul
eficient şi nuanţat al limbii reprezintă un factor major al succesului
individual (în profesie şi în societate, în general).
În şcolile de pretutindeni, studiului limbii materne i se acordă o mare
importanţă, iar competenţele pe care şcolarul le dobândeşte prin această
disciplină sunt esenţiale pentru toate achiziţiile ulterioare şi slujesc drept
instrument pentru dobândirea de cunoştinţe dintre cele mai variate.
Teoretic, aşa stau lucrurile şi în cazul limbii române. În şcoală, limba şi
literatura română e prima rubrică din catalog, e un important obiect de
examen, deci am putea conchide că e privită cu mare seriozitate. Predarea
gramaticii se reduce exclusiv la anii de gimnaziu, practic întreaga
informaţie legată de sistemul limbii, cunoştinţele ce ţin de descrierea
nivelului gramatical se concentrează în ultimele clase ale acestui ciclu
şcolar. În anii de liceu, lecţiile de comunicare (mai reduse ca număr în
comparaţie cu cele de literatură) sunt menite să rafineze achiziţia limbii, să
conducă la dobândirea unor competenţe superioare. Cu toate acestea, dacă
ne-am propune un sondaj 2 legat de cum se vorbeşte astăzi limba română,
am constata probabil că majoritatea celor intervievaţi s-ar declara
nemulţumiţi, ar spune că limba „se strică”, „se urâţeşte”, „sărăceşte” 3 . E
foarte puternic înrădăcinată impresia că numeroşi vorbitori tineri, în
majoritatea lor absolvenţi de şcoală medie, cel puţin, nu au atins nivelul de
competenţă scontat.
Admiţând că formula didactică profesată la noi este una modernă şi
adecvată, admiţând că dispunem de instrumente de lucru concepute în
mod profesionist, admiţând că datele umane ale ecuaţiei nu s-au schimbat
faţă de deceniile anterioare (mă refer la calitatea intelectuală a elevilor), ne
putem întreba de ce s-a produs totuşi această „mutaţie”.
Fără a avea pretenţia că deţin răspunsul la această întrebare,
îndrăznesc să avansez o ipoteză pe care mi-a sugerat-o un fenomen „socio-
lingvistic” petrecut în spaţiul autohton acum câţiva ani. Analiza lui ar
putea oferi o perspectivă asupra chestiunii limbii în şcoală. Apariţia în 2005
a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2), mai
precis modificările ortografice propuse şi atitudinea mai tolerantă faţă de
uz pe care o promova în ceea ce priveşte unele variante flexionare sau
accentuale au declanşat reacţii pătimaşe, furtunoase curente de opinie în
7
presă şi în diverse manifestări publice sau private. Apariţia în acelaşi an a
noului tratat academic - Gramatica limbii române (GALR, 2005 / 2008) a
determinat noi luări de poziţie, la fel de pătimaşe. Surprinzător, cele mai
multe veneau din partea unor dascăli de limba română 4 , speriaţi că vor
trebui să le predea elevilor încă vreo patru complemente noi, care nu se
regăseau în vechea gramatică. Au apărut şi alte voci indignate că „se
schimbă gramatica”, „nici gramatica nu mai este, domnule, ce era odată!”.
Cei care criticau vehement „schimbarea gramaticii” nu înţelegeau că
gramatica academică este un tratat ştiinţific, o descriere a românei actuale
cu metodele de astăzi ale cercetării lingvistice, de care româna avea mare
nevoie de multe decenii. Nu se înţelegea că, în privinţa celor patru
complemente „nou apărute”, nu s-au inventat în mod artificial noi fapte de
limbă, ci avem de-a face cu o rafinare a descrierii aceloraşi fapte de limbă,
pe baza datelor oferite de cercetările recente. De exemplu, în descrierile
tradiţionale, cuvintele subliniate din enunţul: Le-am dat copiilor de mâncare
îndeplinesc funcţia sintactică de complement indirect. Secvenţa subliniată
în: Mă tem de gripa aviară are aceeaşi funcţie, de complement indirect. În
noua gramatică, cele două situaţii sunt considerate poziţii sintactice diferite,
pentru că s-a observat că se manifestă diferit atât formal - copiilor e un
substantiv în cazul dativ, de gripa e în acuzativ prepoziţional - cât şi sub
aspectul posibilităţilor de combinare: copiilor poate fi dublat sau substituit
prin forma scurtă (cliticul) le, celălalt nu: *Mă îi tem. În consecinţă, avem
de-a face cu două fenomene diferite, considerate prin tradiţie unul singur.
Desigur că pentru vorbitorul de română medie, importantă nu este
descrierea ştiinţifică a faptelor de limbă, aceasta se adresează specialiştilor,
dar printre ei se numără şi profesorul de limba română. Dacă acesta preia
informaţia respectivă şi i-o comunică elevului neprelucrat, încărcându-l cu
„încă un complement de învăţat pentru teză”, nu se rezolvă mare lucru.
Mai importantă decât memorarea unor clasificări ar fi dobândirea
deprinderii de a opera cu cele două tipuri de construcţii, semnalarea
zonelor de interferenţă dintre acestea, semnalarea tendinţelor limbii 5 .
Am realizat, aşadar, graţie acestui fapt anecdotic, că misiunea
învăţământului lingvistic universitar este una dificilă şi probabil că nu
reuşim întotdeauna să satisfacem toate aşteptările (motivele pentru care se
întâmplă asta reclamă o altă discuţie). Probabil că inadecvarea
metodologică de care suferă predarea gramaticii astăzi are drept cauză şi
insuficienta implicare a lingviştilor în problemele didacticii limbii.
Discursul ştiinţific în acest domeniu a ajuns la un grad de abstractizare care
face destul de dificilă înţelegerea lui de către neiniţiaţi. S-a ajuns la
8
specializări atât de înguste, încât comunicarea e dificilă chiar între lingvişti
preocupaţi de aceeaşi problemă, dar care lucrează în cadre teoretice diferite.
Învăţământul lingvistic universitar are o misiune dificilă pentru că, pe
de o parte, cercetarea lingvistică din România trebuie să se sincronizeze cu
ceea ce se întâmplă la nivel mondial, româna trebuie să intre în acest circuit
şi acest lucru nu este posibil fără specialişti pregătiţi să facă faţă acestei
provocări, pe de altă parte, învăţământul filologic trebuie să-şi pregătească
absolvenţii şi pentru alte trasee profesionale. Revenind la problema
modernizării studiului românei în şcoală, consider că reforma trebuie să
înceapă cu dascălul şi nu neapărat cu programa clasei a cincea. E
importantă şi aceasta, dar nu e condiţia suficientă. Deci, reforma trebuie să
înceapă de la nivelul instruirii studentului filolog care se pregăteşte să
predea limba română. El este cel care trebuie să înţeleagă cât mai bine cum
funcţionează limba şi asta nu se poate face decât în mod profesionist, la
nivelul secolului al XXI-lea. De aceea este necesar ca învăţământul superior
să-i ofere, pe lângă informaţia ştiinţifică, şansa de a-şi dezvolta conştiinţa
metalingvistică, capacitatea de a privi limba sub toate aspectele ei, dincolo
de obsesia normei rigide. Filologul nu trebuie să fie un „poliţist” al limbii, ci
un specialist conştient de faptul că limba e dinamică, în consecinţă şi norma
e dinamică. Limba e un obiect inefabil, imposibil de captat în clasificări
rigide. Dacă filologul alege să devină profesor de limba română, iar
opţiunea aceasta o face cu onestitate şi nu conjunctural, el devine un
practician chemat să ia decizii în situaţii imprevizibile, dar bazându-se în
fiecare moment pe soliditatea cunoştinţelor sale şi pe profunda înţelegere a
obiectului pe care îl manipulează. Cred că acest lucru e valabil în orice
profesie, de fapt. Aşadar, un dascăl cu o asemenea mentalitate va şti să-şi
invite elevii să exploreze limba, să-i descopere posibilităţile, să înveţe să
opteze cu eleganţă şi cu dezinvoltură pentru cea mai potrivită dintre
variatele modalităţi în care poate fi exprimată o idee. În aceeaşi măsură,
această mentalitate este de dorit şi în cazul altor opţiuni profesionale:
jurnalism, profesii legate de comunicare, de ştiinţa literaturii, de cultură, în
general. Şi în aceste cazuri există o componentă „didactică”, în sensul că
profesionistul cuvântului este un model pentru cei cărora li se adresează.
Întorcându-ne la comparaţia cu matematica, am putea spune că este
greu de imaginat o înaltă performanţă în ştiinţele aplicate fără solide
cunoştinţe din ştiinţele fundamentale. Este greu de imaginat performanţa
lingvistică fără „gimnastica minţii” care este gramatica. Cu siguranţă avem
încă nevoie de gramatică, dar metodele tradiţionale par să nu mai fie
adecvate nici în acest caz, aşa cum nu mai sunt nici pentru alte discipline.
9
Câtă încredere am avea într-un medic care ne-ar recomanda ventuze sau
lipitori pentru tratarea migrenei? Şi în cazul gramaticii e nevoie să trecem
de la stadiul de „pus ventuze” la un stadiu modern. „Ventuzele” nu mai
sunt remediul recomandat pentru migrene, nu vor vindeca nici bolile de
care suferă didactica limbii.

♦♦♦

10
Delimitări conceptuale

11
12
1
Gramatică şi gramatici

Conceptul de gramatică este utilizat în diferite accepţii, sensul larg sau

restrâns al termenului depinde de tipul de demers adoptat de lingvişti:
aceia care îşi propun să dea seamă de trăsăturile generale ale limbilor
naturale înţeleg prin gramatică toate componentele unei teorii lingvistice,
cei care au în vedere descrierea unei limbi particulare, dau gramaticii
accepţia de morfosintaxă. În secolele în care cercetarea limbii se reducea
mai ales la studiul limbilor latină şi greacă, gramatica se confunda cu
morfologia. Această îngustare a perspectivei este adecvată limbilor în care
relaţiile din enunţ sunt exprimate mai ales prin mijloace flexionare, cum
este şi cazul românei. Gramaticile româneşti vechi cuprindeau două părţi –
analitica (etimologia) şi sintetica şi se concentrau mai ales asupra celei dintâi.
Urmând această tradiţie, gramaticile noastre şcolare includ în domeniul lor
morfologia şi sintaxa, numai din ultimele decenii ale secolului abia încheiat
câştigând teren conceptul de morfosintaxă, concept care traduce ideea
existenţei sintagmaticului în morfologie şi a paradigmaticului în sintaxă 6 .
Orientările moderne (în special cea generativă, dezvoltată începând cu
deceniul al cincilea al secolului trecut), deşi includ în domeniul gramaticii
întregul sistem de organizare a limbii – fonologie şi semantică alături de
morfologie şi sintaxă, acordă un loc central sintaxei. Această perspectivă de
descriere introduce o altă ambiguitate a termenului gramatică: conceptul
desemnează atât proprietăţile structurale generale ale limbajului uman (v.
conceptul de gramatică universală), dar şi caracteristici ale unei limbi
particulare.
În descrierea unei limbi naturale, un factor esenţial pentru natura
acelei descrieri este decizia privitoare la faptele de limbă supuse atenţiei.
Lingvistul trebuie să decidă dacă se are în vedere doar varianta standard a
unei limbi sau se includ în descriere şi fenomene şi fapte de limbă ce ţin de
varietăţi non-standard. Decizia delimitării domeniului supus descrierii
priveşte şi varianta stilistică – registrul înalt vs. registre informale,
colocviale. Aşadar, ţinând seama de această perspectivă, în descrierea

13
structurii enunţului şi a structurii cuvântului, judecata privind
corectitudinea poate fi irelevantă sau poate avea o maximă relevanţă.
Există diferite grade de „corectitudine” care caracterizează enunţurile
într-o limbă naturală. Ca termeni tehnici, în descrierile moderne se folosesc
conceptele de gramatical şi agramatical, acestea desemnând enunţuri formate
în conformitate cu regulile şi cu principiile unei limbi naturale particulare,
respectiv enunţuri care încalcă reguli ale aceleiaşi limbi. De exemplu: *Copiii
joacă liniştiţi cu mingea sau *Depindem foarte mult părinţilor noştri sunt
enunţuri agramaticale, pentru că nu respectă regulile de construcţie pe care
le presupune utilizarea în limba română a verbelor a se juca, respectiv a
depinde. Primul reclamă cu necesitate prezenţa unui clitic reflexiv se, cel
de-al doilea îşi subordonează complementul prin intermediul unei
prepoziţii – întotdeauna prepoziţia de – respingând complemente legate
direct, cazual. Exemplele de mai sus nu vor fi rostite (în condiţii normale)
de vorbitori nativi ai limbii române şi ar fi cu siguranţă calificate de orice
vorbitor drept incorecte, adică „neromâneşti”. Există însă şi situaţii în care
vorbitorii nativi consideră acceptabile enunţuri care încalcă unele reguli. De
pildă: Rochia care ai fost ieri cu ea sau Le-a trimis felicitări numai la fetele ei pot
fi acceptate şi utilizate de vorbitori nativi în condiţiile comunicării orale,
mai ales. Enunţurile nu sunt construite în conformitate cu regulile
gramaticale ale românei actuale (încalcă norma literară), însă sunt posibile în
română în anumite condiţii şi deci nu sunt agramaticale în măsura în care
erau enunţurile marcate cu asterisc. În sfârşit, un enunţ poate fi gramatical,
dar inacceptabil în anumite situaţii de comunicare: Dă-te, că nu văd la tablă!
poate fi folosit în registru informal, colocvial, dar este inadecvat într-un
context formal, precum într-un dialog între un elev şi un profesor şi rămâne
inadecvat şi dacă se schimbă persoana verbului, introducându-se marca de
reverenţă: Daţi-vă, că nu văd la tablă!
Perspectiva din care se defineşte conceptul de gramatică reflectă
motive şi scopuri diferite care stau la baza concepţiei unei gramatici. Din
această perspectivă, se pot delimita patru tipuri majore de gramatici:
gramatici teoretice, descriptive, didactice (practice) şi normative
(prescriptive).
Gramaticile teoretice au revoluţionat studiul limbilor naturale în a doua
jumătate a secolului al XX-lea; scopul lor fiind acela de a duce descrierea
unei limbi particulare dincolo de morfologie şi sintaxă. Gramaticile
teoretice (teoriile lingvistice) îşi propun să descrie şi să explice fenomenul
general uman al limbii, al cunoaşterii limbii, cu alte cuvinte să descopere ce
ştiu oamenii atunci când afirmă că „ştiu o limbă”, cum se produce achiziţia
14
acesteia în copilărie şi cum poate fi ea cel mai bine captată cu un aparat
teoretic formalizat (care să servească eventual şi unor scopuri conexe,
aplicative – de exemplu, conceperea de diverse programe informatice
„personalizate”, pentru o limbă dată).
Gramaticile descriptive îşi propun să formuleze descrieri precise şi
sistematice ale morfologiei şi sintaxei unei limbi particulare. Se adresează în
general specialiştilor, dar şi studenţilor şi profesorilor, precum şi celor care
studiază respectiva limbă naturală ca limbă străină. Gramatici descriptive
sunt şi gramaticile de referinţă – gramaticile academice –alcătuite în scopul de
a oferi o descriere detaliată a tuturor structurilor morfologice şi sintactice
ale unei limbi. Aceste gramatici pot fi consultate (aşa cum se consultă
dicţionarele) în legătură cu aspecte particulare ale limbii respective.
Gramaticile didactice (practice) sunt lucrări în care descrierea limbii este
simplificată, structurile şi tiparele limbii sunt reduse la esenţial, pentru uzul
didactic sau pentru studiul limbii respective ca limbă străină. Gramaticile
didactice moderne adesea valorifică rezultate ale gramaticilor teoretice sau
descriptive.
Spre deosebire de gramaticile descriptive, care ţintesc o descriere
obiectivă a felului în care vorbesc membrii comunităţii lingvistice
respective, fără a emite judecăţi de valoare, gramaticile normative au un
caracter prescriptiv – impun reguli privitoare la uz. Tradiţia prescriptivistă
în descrierea gramaticală este cea care a consacrat conceptele corect vs.
greşit, această perspectivă fiind adesea adoptată şi în gramaticile didactice.
Dintre toate tipurile de gramatici, gramaticile normative sunt cele mai
accesibile unui public larg, fiind şi cele mai căutate de acesta. Vorbitorii
nativi ai unei limbi sunt adesea preocupaţi de „igiena lingvistică”, mulţi
dintre ei doresc norme clare pentru uzul limbii lor (adesea, unde sunt în
circulaţie două forme, vorbitorii doresc să ştie care este cea corectă), vor
răspunsuri tranşante, fără a fi dispuşi să cunoască şi explicaţia fenomenului
respectiv.
Gramatica academică a limbii române (GALR) a fost concepută ca o
gramatică de referinţă, dar şi ca o gramatică modernă a uzului 7 actual al
românei, care îşi propune să descrie care sunt formele în gramatica acestei
limbi particulare, cum funcţionează ele în gramatica respectivă şi nu în
ultimul rând, cum sunt utilizate aceste forme în comunicarea orală şi scrisă.
GALR este o lucrare complexă, care continuă tradiţia academică
românească alegând o soluţie teoretică intermediară, „valorificând prudent
şi selectiv achiziţiile teoretice ale ultimelor decenii şi preluând, cu bună
ştiinţă, acele aspecte teoretice şi metodologice devenite, pentru o bună parte
15
dintre cititori, locuri comune ale teoriei gramaticale moderne”, cum o
caracterizează Gabriela Pană Dindelegan, una dintre principalele autoare şi
coordonatoare ale tratatului, în prezentarea făcută lucrării la lansarea ei 8 .
Ceea ce caracterizează acest tratat, se arată în acelaşi loc, este „un oarecare
eclectism (dar nu în sensul negativ al termenului, ci ca selecţie şi integrare,
într-o construcţie coerentă, a unor perspective de cercetare diverse:
structurală, funcţional-sintactică, funcţional-discursivă şi a unor orientări
diverse, unele de tip integrator, morfosintactic, sintactico-semantic,
sintactico-pragmatic), eclectism menit să aprofundeze înţelegerea
funcţionării complexe a domeniului gramatical şi a relaţiilor lui cu celelalte
compartimente”. GALR nu este, aşadar, o gramatică teoretică în sens strict,
însă încorporează în descriere cele mai noi achiziţii ale cercetării lingvistice
mondiale într-o concepţie integratoare coerentă, care conciliază perspective
aparent divergente. Cea mai recentă gramatică academică a românei nu este
însă nici o gramatică didactică, de aceea este necesar ca includerea
perspectivei ei de descriere în didactica limbii să fie pregătită, în sensul
asimilării aparatului conceptual al gramaticii moderne.
În cele ce urmează, ne propunem să înlesnim cititorului o mai bună
înţelegere a conceptelor utilizate în GALR (mai ales în ceea ce priveşte
descrierea complementelor) şi în acelaşi timp, prin aplicaţiile de la sfârşitul
fiecărei părţi şi prin soluţiile de rezolvare pe care le avansăm, intenţionăm
să ajutăm la fixarea acestor concepte şi la „operaţionalizarea” lor.

16
2
Concepte ale gramaticii moderne

Fără a aparţine neapărat unui anume model de gramatică, conceptele

operaţionale pe care le introducem în acest capitol se regăsesc, în mare
parte, în toate descrierile actuale. Înţelegerea lor este esenţială pentru
asimilarea concepţiei de descriere a oricărui model de sintaxă
contemporană.
Gramaticile de orientare modernă se caracterizează prin locul central
acordat sintaxei în descrierea felului în care funcţionează limba. În ultima
jumătate de secol, accentul s-a deplasat dinspre „decriptarea” sistemului
limbii către înţelegerea felului în care funcţionează ea în comunicare.
Vorbitorii nu comunică prin foneme sau morfeme, ci prin unităţi
comunicative care sunt enunţurile (în terminologia tradiţională – propoziţii
şi fraze). Sintaxa este, aşadar, o componentă centrală a limbajului uman,
pentru că limbile naturale, caracterizate adesea drept corelaţii sistematice
între evenimente 9 şi semnificaţii (v. fig. 1), nu pot vehicula aceste informaţii
decât într-o formă organizată.

EVENIMENTE SEMNIFICAŢII

Fig. 1

EVENIMENTE SEMNIFICAŢII

Morfosintaxă

Fig.2
17
 Enunţurile nu sunt însă simple înlănţuiri de cuvinte, aşa cum reiese şi
din exemplele (1.a-e), care „descriu” un eveniment sugerat prin fig. 3.
Asocierile de cuvinte din (1) vehiculează semnificaţia acelui eveniment, dar
este evident că ordinea în care se aşază constituenţii nu este indiferentă,
chiar dacă enunţurile (1. a-e) au aceleaşi componente purtătoare de
semnificaţie.

(1) a. Robert îi dă mingea lui Victor.

b. Victor îi dă mingea lui Robert.
c. Robert ia mingea de la Victor.
d. Victor îi ia mingea lui Robert.
e. *Dă Robert lui Victor îi mingea.
f. *Victor lui îi Robert mingea dă.
g. *Robert îi lui dă Victor mingea.
h. *Robert ia de la mingea Victor
Fig. 3.

Numai în (1) a-d se vehiculează o anumită semnificaţie, în (1) e-h

avem înşiruiri de cuvinte fără sens, ca într-un puzzle în care piesele nu se
potrivesc. Enunţurile (1) a-d conţin aceleaşi unităţi ca (1) e-h, dar ele sunt
organizate într-o formă „normală”, aptă de a transmite semnificaţii
coerente, piesele de puzzle „se potrivesc” aici. În termeni lingvistici, spunem
că enunţurile (1) a-d au sintaxă diferită. Nici în aceste cazuri, alegerea unei
variante nu ne poate fi indiferentă, pentru că „imaginea” lingvistică pe care
o oferă asupra evenimentului este diferită, aşadar, conchidem că sintaxa
modelează combinaţii de cuvinte şi morfeme (înlănţuite după anumite
reguli), pentru a construi semnificaţii complexe. Dacă privim cu acelaşi ochi
„inocent” un enunţ simplu, precum (2), vom vedea că un cuvânt nu se
găseşte în mod necesar în relaţie cu cel din vecinătatea imediată şi că
semnificaţiile se construiesc din articularea unor secvenţe care nu sunt
neapărat în relaţie de adiacenţă.

(2) Eu i-am dat cartea Danei.

Pentru a descrie un eveniment similar cu acela din figura 3., enunţul

(2) este organizat în perechi sau în grupuri de unităţi. El ar putea fi
segmentat în cinci unităţi sau constituenţi cu relevanţă la nivel sintactic,

18
aceşti constituenţi putând fi, la rândul lor, grupaţi în unităţi complexe: (2´)
Eu am dat; i-am dat; am dat cartea; cartea Danei. Pentru că enunţul conţine o
ambiguitate imposibil de rezolvat în absenţa unui context mai amplu sau a
unor mărci prozodice, este posibilă şi segmentarea: (2´´) Ion a dat; i-a dat ...
Danei şi a dat cartea. Schemele relaţionale de mai jos reprezintă cele două
interpretări. Indicii i şi j marchează referentul la care trimit cuvintele
respective: identitatea referenţială dintre pronumele i- şi numele Dana
induc a doua citire, unde identificăm trei grupări de constituenţi, în vreme
ce nonidentitatea referenţială determină citirea în care avem de-a face cu
patru grupări de constituenţi. Numărul grupărilor care corespunde fiecărei
citiri este identic cu numărul liniilor din schemă.

(2´)
am dat

Eu cartea i i-

Daneij

(2´´)

am dat

Eu cartea i i- Daneii

19
2.1. Valenţă, constituent, sintagmă, grup sintagmatic
Tradiţional, unităţile simple (constituenţii) din enunţurile de mai sus
sunt părţi de propoziţie, care se pot actualiza (exprima) prin diferite părţi de
vorbire, adică expresii lingvistice aparţinând unor clase lexico-gramaticale. În
gramaticile tradiţionale, acestea primesc definiţii noţionale (de tipul:
„substantivul este partea de vorbire care denumeşte obiecte, fiinţe etc.”), în
descrierile moderne se definesc morfosintactic, în funcţie de proprietăţile
gramaticale pe care le manifestă în combinarea sintactică. Aceste unităţi
poartă numele de categorii lexicale. În descrierea sintactică se operează cu
următoarele categorii: nume (N) (care include substantive şi pronume, mai
ales substitute 10 ), verb (V), adjectiv (Adj), adverb (Av), prepoziţie (Prep),
interjecţie (Interj) şi conjuncţie (Conj sau Comp 11 ).
În funcţie de particularităţile semantico-sintactice ale clasei din care
fac parte (uneori numai ale unui anumit lexem), categoriile lexicale N, V,
Adj etc. au calitatea de predicate (logico-semantice), de argumente sau de
modificatori. Predicatele logico-semantice sunt operatori care atribuie
proprietăţi unor argumente sau stabilesc relaţii între ele, constituindu-se în
centre care generează secvenţe organizate de constituenţi. Prototipic,
calitatea de predicate semantice o au verbele, prepoziţiile purtătoare de
informaţie semantică şi, în virtutea înrudirii cu verbul, unele interjecţii;
nominalele sunt prototipic argumente, iar adjectivele şi adverbele sunt
prototipic modificatori. O serie de adjective şi adverbe şi o clasă limitată de
nominale pot avea comportament de predicate, în sensul că pot atribui
proprietăţi unor argumente sau pot pune în relaţie două argumente. Vom
reveni mai jos asupra acestei clasificări semantico-sintactice a categoriilor
lexicale.
Un criteriu de clasificare sintactică a verbelor îl constituie valenţa, prin
valenţă înţelegându-se virtualitatea combinatorie cu care este înzestrată
fiecare unitate aparţinând unei clase lexico-gramaticale. Fiecare categorie
lexicală se caracterizează prin posibilitatea de a contracta relaţii sintactice,
dar verbul este categoria cu cele mai numeroase posibilităţi de combinare.

o V+N [cunoaşte adevărul]

o V + Adj [devine interesantă]
o V + Adv [locuieşte departe]
o V + Prep [constă în…]
o V + Conj [trebuie să]
o V + Interj [a ajuns vai de el].
20
 Din exemplele de mai sus s-ar putea înţelege că toate verbele
manifestă disponibilitatea de a se combina cu fiecare dintre categoriile N,
Adj, Adv, Prep etc. În fapt, valenţele verbului nu sunt aceleaşi în cadrul
clasei lui morfologice. Mai mult, sinonimia unor verbe nu înseamnă în mod
necesar că şi grilele lor de valenţe coincid. De exemplu, în ciuda sinonimiei
verbelor a plăcea, a adora şi a încânta, valenţele pe care le actualizează sunt
diferite 12 :

o ND + V + N N [Îi place muzica]

o NN + V + NAc [Ea adoră muzica]
o NAc + V + NN [Îl încântă muzica]

De asemenea, nu toate valenţele unui verb se actualizează în orice

context, valenţa fiind o determinare virtuală:

o ND + V + N N [Îi place muzica / Maria]

o ND + V + Prep (+ NAc) [Îi place de (cineva)]
o NAc + V + NN [N-o place soacra]

Cele trei contexte cu care am ilustrat grilele posibile pentru verbul a

plăcea 13aparţin unor registre stilistice diferite; ultimele două sunt marcate
ca familiare sau populare, primul aparţine variantei culte.
Semantic, verbele se clasifică după tipul de eveniment pe care îl
reprezintă, astfel distingem verbe de acţiune: Ion aleargă, verbe de stare:
Cartea se află pe masă, verbe de schimbare de stare: Apele îngheaţă, verbe
cognitive: Cristina ştie răspunsul, verbe de percepţie: El a auzit comentariul etc.,
dar şi verbe cu o semantică complexă, care combină, de pildă, acţiunea cu
schimbarea de stare: Ion a spart geamul (a făcut o acţiune care a determinat
schimbarea de stare a geamului). Aceste clasificări privesc mai ales
semantica, dar unele aspecte pot avea relevanţă şi pentru descrierea
sintactică (v. infra, 2.3.).
Adjectivele exprimă proprietăţi ale entităţilor (proprietăţi inerente sau
dobândite): măr roşu (culoarea este o proprietate inerentă a mărului), sau
gard roşu (culoarea gardului este o proprietate dobândită). Ele pot ocupa
poziţii de modificatori, ca în măr roşu sau poziţii predicative, ca în Mărul
este roşu, Ion este supărat. În ambele ipostaze, adjectivele se pot constitui în
centru generator de secvenţe sintactice complexe, prin actualizarea unor
valenţe. Valenţele adjectivelor sunt mai puţin numeroase decât ale verbelor,
21
dar o diferenţiere în funcţie de disponibilităţile combinatorii este posibilă şi
în cazul lor. Se remarcă, de exemplu, o deosebire între adjectivele înrudite
cu verbul şi cele propriu-zise; acestea din urmă de regulă nu actualizează
nicio valenţă (blondă + *Prep / + *N):

o Adj + Prep (+ NAc) [supărat pe (cineva)]

o Adj + ND [superioară celorlalţi]
o Adj + Conj [doritor să ... // nedumerit dacă ...]
o Adj + NAc [dator o explicaţie]

Adverbele sunt modificatori ai verbelor, adjectivelor sau ai altor

adverbe şi se clasifică în funcţie de tipul de modificare pe care îl exprimă:
de mod (calcă atent), de timp (soseşte mâine), de loc (vine sus), cantitativă
(munceşte mult). Posibilităţile lor de a-şi asocia determinanţi sunt mai reduse
decât cele ale adjectivului, nu în sensul varietăţii tiparelor combinatorii, ci
în sensul că grilele de valenţe ilustrate mai jos caracterizează un inventar
redus de adverbe 14 .

o Adv + Prep (+ NAc) [departe de... // referitor la...]

[mai sus decât...]
o Adv + ND [asemenea celorlalţi]
o Adv + Conj [desigur că... // indiferent dacă...]

Prepoziţiile se clasifică în funcţie de natura semantică şi de gradul de

autonomie. Distingem astfel prepoziţii purtătoare de informaţie semantică,
precum 15 către, sub, peste, înaintea, după etc., care au un grad mai mare de
autonomie în raport cu termenul de care depind şi prepoziţiile-regim, care
sunt selectate de un constituent, incluzându-se în grila lui de valenţe.

o Prep + NAc [după sărbători]

o Prep + ND
o Prep + NG
o Prep + Adj
o Prep + Adv
o Prep + Prep + NAc/G
o Prep + Conj
o Prep + VInf / Ger / Sup
[datorită celorlalţi]
[contra tuturor]
[drept absurdă]
[până atunci]
[până la (Bucureşti)]
[până înaintea (Crăciunului)]
[până să...]
[pentru a veni // ca fiind // de cules]

22
 prepoziţii-regim
o (V +) Prep + NAc [(se teme) de ea]
o (Adj +) Prep + NAc [(receptivă) la schimbare]

Nominalele au o gamă variată de determinative: determinanţi (articole

şi demonstrative care realizează integrarea referenţială a numelui, posesive
şi determinanţi genitivali), cuantificatori (numerale, determinativi nedefiniţi)
şi adjective (care califică sau modifică în alt fel referinţa numelui) 16 . Aceştia
se plasează în poziţie dependentă faţă de nominale, dar nu sunt propriu-zis
„selectaţi” sintactic de acesta. Statutul prototipic al nominalelor este
statutul de argument, dar o serie redusă de nominale (numai substantive,
mai ales cele postverbale sau relaţionale) pot funcţiona predicativ, selectând
anumite compliniri:

o N + Prep (+ NAc) [frate // rudă cu...]

o N + NG [tatăl // mama // soţia lui]
o N + ND [cumnat Mariei]
o N + Conj [întrebarea dacă...]
o N + Prep (+ NAc) + ND [trimiterea de (invitaţii) participanţilor]

Disponibilităţile combinatorii ale interjecţiilor depind de semnificaţia

pe care o actualizează. Astfel, interjecţiile care se apropie semantic de verbe,
„copiază” grila de valenţe a verbului respectiv:

o Interj + NAc [na // poftim // iată cartea]

o Interj + ND + NAc [na-ţi-o]
o Interj + ND [halal // bravo vouă]
o N + Conj [iată // zău că...]

Exemplele prin care am ilustrat grilele de valenţe ale diferitelor

categorii lexicale revelă, în fiecare caz, calitatea de centru 17 a constituentului
care îşi selectează determinantul sau determinanţii. Complinirile sunt
dependente de respectivul centru şi formează cu acesta o unitate sintactică
de rang superior. Gruparea formată dintr-un centru şi un determinant
selectat pe baza actualizării unei valenţe poartă numele de sintagmă.
Sintagmele se clasifică în funcţie de natura centrului în sintagme nominale
(cu centru nume), sintagme verbale, adjectivale, adverbiale etc.

23
 Sintagmă X

Centru X Complinire Y

Fig. 4. Sintagmă

În gramaticile actuale, termenul de sintagmă a fost abandonat în

favoarea celui de grup sintagmatic, concept prin care se desemnează o
unitate cu o complexitate superioară celei a sintagmei, în care sunt
satisfăcute toate valenţele centrului. Grupurile sintagmatice se clasifică
întocmai ca sintagmele, după natura lexicală a centrului: GN (grup
nominal), GV (grup verbal), GAdj (grup adjectival), GAdv (grup adverbial),
GPrep (grup prepoziţional) şi GInterj (grup interjecţional).

Grup X

Sintagmă X
Complinire Z

Centru X Complinire Y

Fig. 5. Grup sintagmatic

Aşadar, în exemplul de sub (2), reluat aici ca (3) Eu i-am dat cartea
Danei, avem de-a face cu patru (3.a’), respectiv trei (3.a’’) sintagme,
organizate astfel:

(3) a. Eu i-am dat cartea Danei.

a’. [SV Eu i-am dat]; [SV a dat cartea]; [SV i-am dat] [SN cartea Danei]
a’’. [SV Eu am dat]; [SV am dat cartea]; [SV i-am dat ... Danei]

În termeni de grup sintagmatic, în (3)a’’. există un singur grup verbal

(GV), în care se încastrează sintagma nominală cartea Danei. Dat fiind faptul
că nominalul centru mai are, pe lângă determinativul posesiv şi un
determinant definit (–a), se consideră că are statut de grup. Prin convenţie,
24
reprezentarea ca grup se extinde la toate secvenţele, chiar la cele care nu
sunt apte sintactic de a avea mai mult de o complinire. Mai mult, chiar în
situaţiile în care complinirile nu sunt actualizate, adică lexicalizate, centrul
va fi reprezentat tot ca grup. Deci, în enunţul (3), indiferent de citirea
impusă contextual, verbul va actualiza trei valenţe: V + NN + NAc + ND.

(3’) a. [GV [GN Eu] [GN i]-am dat [GN cartea [GNDanei]]].
(3’) b. [GV [GN Eu] [GN i]-am dat [GN cartea] [GNDanei]].

Organizarea grupului verbal din enunţul (3) poate fi reprezentată ca

în fig. 4-5, sub forma unui arbore (v. (3’’)a. şi (3’’)b.), în care vor fi incluse
însă „etichete” corespunzătoare categoriei lexicale a centrului, respectiv a
complementului. „Terminaţiile” arborelui vor fi reprezentate de formele
flexionare actualizate în respectivul enunţ. Pentru a nu complica inutil
reprezentarea cu elemente nerelevante pentru discuţia noastră, păstrăm
ordinea cuvintelor din enunţ, ceea ce ne interesează aici fiind doar numărul
complinirilor şi relaţia lor cu un centru. Cât priveşte cliticul care dublează
constituentul complement indirect, el nu va fi reprezentat separat, pentru
că, aşa cum arătam, ne interesează actualizarea unei anumite poziţii
sintactice, fenomenul dublării ei fiind de asemenea nerelevant aici.
(3’’)a. (3´´)b.
GV GV

GN V´ GN V´

GN V´ GN V´

V GN V GN

Eu ii- am dat cartea Eu i- am dat cartea

Daneii Danei

25
 În funcţie de numărul valenţelor pe care le poate actualiza un verb, se
poate realiza o subcategorizare 18 (o clasificare) a acestora. Distingem astfel
verbe zerovalente (fără compliniri), monovalente (cu o complinire), bivalente
(cu două compliniri) şi trivalente (cu trei compliniri).
(4)

i. Ninge. Plouă. Tună. Se întunecă. zerovalente

ii. Mă plouă. / L-a fulgerat. monovalente
iii. Ion aleargă. / Vine ploaia. monovalente
iv. Ion aruncă o piatră. / Ion se teme de şerpi. bivalente
v. Ion devine inginer. / Ion pare furios. bivalente
vi. Pe el îl cheamă Vasile. / L-au numit director. bivalente
vii Ion mi-a trimis o scrisoare. / Ion m-a învăţat gramatică. trivalente

Nu în toate situaţiile se actualizează (se lexicalizează) toate elementele

grilei de valenţe aferente unui centru. De regulă, nelexicalizarea nu atrage
„anularea” sintactică a acelei valenţe, dacă ea se recuperează din contextul
comunicativ sau se activează pragmatic, prin apel la cunoştinţele
enciclopedice ale alocutorilor.
În (5), indicăm un exemplu de verb bivalent, care poate actualiza
patru scheme de lexicalizare, toate corespunzătoare aceleiaşi scheme de
valenţe. Vom reveni asupra problemei constituenţilor nelexicalizaţi în
secţiunea 2.6.
(5)
schema de valenţe schema de lexicalizare
NN + V + NAc Fetiţa mănâncă un măr.
NN + V + Ø Fetiţa mănâncă Ø.
NN + V + NAc
Ø + V + NAc Ø mănâncă un măr.
V Ø Mănâncă Ø.

2.2. Organizarea semantică şi organizarea sintactică a enunţului

Dacă am confrunta exemplele de mai sus cu date de limbă reale (cu
texte din orice registru al limbii), am constata că fiecare dintre verbele
menţionate poate primi şi alţi determinanţi în afară de cei pe care i-am
sugerat. Chiar în exemplul 4[i], unde am inclus verbe zerovalente, am putea
adăuga cu uşurinţă cel puţin un determinant: plouă tare sau se întunecă
devreme, ceea ce poate conduce la o justificată îndoială a cititorului în
26
legătură cu validitatea clasificării de mai sus. Se impun, aşadar, o serie de
precizări şi noi delimitări în privinţa organizării sintactice a unui enunţ.
Am văzut că descrierea unui eveniment se poate face în mai multe
moduri, utilizându-se aceleaşi cuvinte, adică aceiaşi constituenţi. Acest
lucru este adevărat pentru multe dintre limbile naturale. De exemplu,
faptul că „o femeie foloseşte detergent şi apă pentru a curăţa nişte rufe” se
poate comunica în cel puţin două variante, v. ex. (6):

(6) a. [GN O femeie] spală [GN rufele].

b. [GN Rufele] sunt spălate [GPrep de [GN o femeie]].

Desigur, nu există identitate perfectă între cele două modalităţi prin

care se reprezintă evenimentul respectiv, pentru că în (6.a) interesul
comunicativ este focalizat asupra celui care face acţiunea, în vreme ce în
(6.b) interesul se mută asupra obiectului afectat de acţiune, însă
constituenţii enunţului sunt aceiaşi în ambele variante. Cele două exemple
ilustrează opoziţia de diateză activ-pasiv, denumită astfel în raport cu
gradul de implicare în eveniment a constituentului subiect: activă în (6.a), ca
iniţiator al acţiunii, pasivă în (6.b) ca entitate afectată de acţiune. Acelaşi
constituent, GN o femeie – în ambele variante iniţiator al acţiunii exprimate
de verb – este în (6.a) subiect, în (6.b) este un determinant periferic al
verbului, încastrat într-un GPrep (complement de agent).
Din examinarea celor două enunţuri de sub (6), rezultă că descrierea
evenimentului are o dublă reprezentare, pe de o parte o reprezentare
semantică (pe care am putea-o reproduce informal ca: cineva face o acţiune
care afectează un obiect), pe de altă parte o reprezentare în termeni de
constituenţi: GN + V + GN, respectiv GN + V + GPrep. Pentru că am văzut
că aceste reprezentări nu sunt alăturări aleatorii de constituenţi, le numim
organizări semantico-sintactice, reprezentate în fig. 6 ca organizare semantică şi
organizare sintactică.

27
 Organizare sintactică

Organizare semantică

EVENIMENT

Fig. 6.

Pentru că avem de-a face cu acelaşi eveniment, ceea ce deosebeşte cele

două variante (a) şi (b), este organizarea sintactică, adică „aşezarea”
constituenţilor şi valorile pe care le dobândesc în respectivele structuri
(valorile lor sintactice): GN o femeie este subiect în (a), dar complement de
agent în (b), GN rufele este obiect direct în (a), dar subiect în (b).
Aşadar, în fig. 7. reprezentăm faptul că evenimentului „o femeie
foloseşte detergent şi apă pentru a curăţa nişte rufe” îi corespunde o unică
organizare semantică, dar două reprezentări sintactice 19 .

Organizare sintactică Organizare sintactică

Organizare semantică

EVENIMENT

Fig. 7

În ambele ipostaze, verbul are o poziţie centrală, morfologia lui activă

impunând organizarea S(ubiect) + V + O(biect direct) sau S(ubiect) + V +
Cag (complement de agent) în varianta pasivă.
Limbile naturale sunt sisteme cu un mare randament, adică sunt apte
de a vehicula semnificaţii de o infinită varietate cu mijloace de expresie
relativ reduse. În consecinţă, sunt numeroase situaţiile în care unor

28
enunţuri dintr-o limbă dată le pot corespunde organizări sintactice similare,
dar care „traduc” organizări semantice diferite. Figura 8. este pandantul
figurii 7 şi este ilustrată prin exemplele de sub (7), pe care le vom comenta
în secţiunile următoare. Pentru moment, remarcăm doar similitudinea 20
dintre organizările sintactice ale celor trei enunţuri şi admitem empiric
diferenţa dintre evenimentele pe care le descriu, arătând că dacă le
supunem aceleiaşi operaţii de „reformulare”, o să obţinem rezultate diferite
(7´). Putem conchide, aşadar, că există o relaţie importantă între
organizarea semantică şi posibilităţile de (re)organizare sintactică ale unui
enunţ.

EVENIMENT EVENIMENT

Organizare semantică Organizare semantică

Organizare sintactică

Fig. 8

(7) a. Pe Ion îl strigă un prieten. NAc + pe + V + NN

b. Pe Ion îl doare capul. NAc + pe + V + NN
c. Pe Ion îl cheamă Popescu. NAc + pe + V + NN
d. Pe Ion se bazează echipa. NAc + pe + V + NN

(7´) a. Ion este strigat de un prieten.

b. *Ion este durut de cap.
c. *Ion este chemat de Popescu.
d. *Ion este bazat de echipă.

2.3. Roluri semantice

Majoritatea categoriilor lexicale pe care le-am trecut în revistă mai
sus, aparţin, din punct de vedere semantic, fie clasei predicatelor, fie clasei
argumentelor sau modificatorilor. Predicatele semantice sunt operatori care
atribuie funcţii unor argumente. Prototipic, calitatea de predicat semantic o
are verbul, acesta selectând, de regulă 21 , ca argumente, constituenţi
29
aparţinând clasei nominalelor. Şi alte categorii lexicale pot avea calitatea de
predicate logico-semantice: pe lângă verb, şi adjectivul, numele şi
prepoziţia pot marca tematic un argument. Între predicate şi argumentele
lor se stabilesc atât relaţii semantice (care presupun atribuirea de proprietăţi
argumentelor), cât şi relaţii sintactice, dat fiind faptul că predicatele sunt
centre ale unei unităţi complexe în care argumentele au calitatea de
determinanţi – grupurile sintagmatice. Aşa cum în virtutea relaţiilor
sintactice pe care le contractează, constituenţii îndeplinesc o anumită
funcţie sintactică în cadrul organizării respective, în virtutea relaţiilor
semantice actualizate îndeplinesc un rol semantic.
Rolurile semantice (sau rolurile tematice) sunt funcţii atribuite de un
predicat argumentelor sale şi ele depind de semantica expresiei lingvistice
care funcţionează ca predicat. În literatura de specialitate nu există consens
în privinţa inventarului complet de roluri semantice pe care le pot atribui
predicatele; în prezentarea care urmează ne vom opri asupra rolurilor cel
mai frecvent menţionate în descrierile sintactice 22 .
Rolul de Agent, atribuit argumentului „instigator” al acţiunii, este
unul dintre cele mai importante, prezenţa sau absenţa lui în schema de
roluri a unui verb reprezentând un semnificativ criteriu de clasificare
semantică a verbelor, cu consecinţe pentru descrierea sintactică.

(8) a. [GN Balerina] dansează pe scena operei din Bucureşti.

AGENT
b. Romanul este scris [GPrep de [GN acelaşi scriitor].
AGENT

Atribuirea rolului de Agent presupune ca argumentul care îl primeşte

să îndeplinească simultan condiţiile [+Animat] şi [+Control].

(9) a. [GN Băiatul] trânteşte uşa.

AGENT
[+Animat] [+Control] (trânteşte uşa intenţionat, are controlul
acestei acţiuni)
b. [GN Vântul] trânteşte uşa.
NON-AGENT
[-Animat] [-Control]
c. [GN Pisica] trânteşte uşa.
NON-AGENT
[+Animat] [-Control]
30
 Pacientul este rolul atribuit obiectului afectat de acţiune sau rezultat
din acţiune, care este obiectul cel mai intim legat de verb. În unele lucrări,
rolul de Pacient se suprapune parţial cu rolul de Temă. Distincţia dintre
cele două se face 23 în funcţie de gradul în care respectivul argument este
afectat: schimbarea de stare caracterizează Pacientul, schimbarea de posesie
sau de localizare caracterizează rolul de Temă. Rolul de Pacient (ca şi cel de
Temă) se poate atribui atât unor argumente cu trăsătura [+Animat], cât şi
unora cu trăsătura semantică [-Animat]. În unele lucrări, rolul de Pacient
atribuit unei entităţi inanimate se scindează, considerându-se că entitatea
care ia fiinţă abia în urma consumării evenimentului primeşte rolul
Rezultat.

(10) a. Un terorist l-a asasinat [GN pe politician].

AGENT PACIENT
b. [GN Contul] i s-a golit.
PACIENT
c. [GN Femeile de la ţară] îmbătrânesc mai repede.
PACIENT
d. secarea [GN fântânii]
PACIENT
e. [GN Ioana] scrie [GN un roman].
AGENT REZULTAT
f. [GN Peretele] este înălţat [GPrep de către [GN zidar].
REZULTAT AGENT

Rolul de Temă îl primesc obiectele afectate în sens larg de acţiunea

exprimată prin predicat, aşadar prezintă o gamă mai extinsă de actualizare
decât rolul de Pacient şi o mai mare varietate a tiparelor sintactice de
realizare. În (a), (b) şi (c) atribuirea rolului de Temă implică schimbarea
poziţiei sau localizare în spaţiu. În (b), rolul de Temă se combină cu cel de
Agent. Analoge cu situaţiile în care este implicată schimbarea de poziţie a
unei entităţi sunt şi situaţiile de schimbare de posesie sau de transfer, ca în
exemplele (d) şi (e) sau situaţiile în care sunt puse în relaţie simetrică două
entităţi, ca în (f) şi (g). În sfârşit, situaţiile de sub (h) şi (j) trimit la obiecte
afectate de acţiunea predicatului, care spre deosebire de cele care primesc
rolul de Pacient, nu îşi modifică starea.

31
(11) a. [GN Scaunul] a căzut din balcon.
TEMĂ
b. [GN Ioana] aleargă spre casă.
TEMĂ/AGENT
c. [GN Cartea] este pe masă.
TEMĂ
d. Ion mi-a dăruit [GN o carte].
AGENT TEMĂ
e. Ana a dat [GN100 de lei] [GPrep pe 24 [GN carte].
AGENT TEMĂ1 TEMĂ2
f. [GN Ioana] este vecină [GPrep cu mine].
TEMĂ1 TEMĂ2
g. [GN Ioana] şi [GN Maria] seamănă foarte bine.
TEMĂ1 TEMĂ2
h. Ioana citeşte [GN un roman].
AGENT TEMĂ
i. Îmi tihneşte această [GN vacanţă].
TEMĂ
j. lectura [GN articolului]
TEMĂ

Cauzalul sau Forţa 25 este rolul atribuit argumentului care provoacă

direct, adică nemediat înfăptuirea unei acţiuni sau a unui eveniment şi care,
spre deosebire de Agent, nu are trăsătura [+Control], adică lipseşte
componenta semantică „intenţionalitate”. Astfel, rolul de Cauzal îl pot avea
inanimate, ca în exemplele (a) şi (b), dar şi animate, ca în (c), (d) şi (e):

(12) a. [GN Bruma] a distrus florile.

FORŢĂ/CAUZAL TEMĂ
b. [GN Băutura] l-a îmbolnăvit pe bietul om.
CAUZAL PACIENT
c. [GN Şoferul] l-a accidentat pe biciclist. (l-a lovit neintenţionat)
CAUZAL PACIENT
d. [GN Ana] l-a făcut [GN pe Ion i] să verse [Ø 26 i] paharul.
AGENT TEMĂ CAUZAL
e. supărată [GN pe Ion]
CAUZAL

32
 Pentru exemplul (d) sunt necesare unele precizări: Ana nu este
argument al verbului a vărsa, dar influenţează (în mod indirect) înfăptuirea
actului respectiv (Ana este Agent pentru verbul a face). Ea acţionează asupra
actantului Ion (Temă în raport cu predicatul a face), care va realiza acţiunea
de a vărsa paharul, fără intenţie, deci fără a avea controlul asupra acestei
acţiuni. Aşadar, subiectul (nelexicalizat) al verbului a vărsa primeşte rolul 27
de Cauzal.
Rolul de Instrument se atribuie de regulă entităţilor întrebuinţate de
Agent pentru a înfăptui o acţiune.

(13) a. Ion cântă [GPrep la vioară].

AGENT INSTRUMENT
b. [GN Biciul] l-a rănit pe băiat.
INSTRUMENT/FORŢĂ PACIENT
c. [GN Lama cuţitului] a tăiat faţa de masă.
CAUZAL/?INSTRUMENT PACIENT

În situaţiile în care Agentul nu este lexicalizat, rolul de Instrument se

poate amalgama cu cel de Forţă sau de Cauzal, ca în (b) şi (c), contextul
fiind cel care poate lămuri dacă se poate presupune sau nu un Agent
responsabil de declanşarea acţiunii. Actualizarea rolului de Instrument
depinde de prezenţa unui Agent. Astfel, în (c), dacă respectivul cuţit a căzut
accidental, rolul de Instrument nu mai este justificat.
Experimentatorul este rolul pe care îl primesc argumentele cu
trăsătura [+Animat]. Experimentatorul este cel care percepe sau simte ceva,
iar Stimulul este ceea ce declanşează respectiva percepţie sau senzaţie.
Atribuirea acestui rol se extinde în unele lucrări şi la predicate de cogniţie.
Experimentatorul se poate amalgama şi cu rolul de Agent, dacă exercită
control asupra evenimentului respectiv.

(14) a. [GN Mă] doare capul.

EXPERIMENTATOR
b. [GN Mi]-a priit excursia.
EXPERIMENTATOR TEMĂ
c. [GN Toţi studenţii] [GNîl] iubesc [GN pe profesorul Ionescu].
EXPERIMENTATOR STIMUL
d. [GN Ana] a realizat [GC că aceasta este o iubire imposibilă].
28

EXPERIMENTATOR STIMUL

33
 e. [Ø] Am ascultat cu atenţie [GN argumentele lui].
EXPERIMENTATOR/AGENT STIMUL
f. o idee scumpă [GN iluminiştilor].
EXPERIMENTATOR

Posesorul este rolul entităţii care deţine ceva, respectiva „posesiune”

fiind una alienabilă sau inalienabilă (ca în (b) şi, prin extindere, şi în (c),
unde avem de-a face cu un predicat complex: este cumnată):

(15) a. Ø Au mai multe case decât le-ar fi necesare.

POSESOR TEMĂ
b. De când nu mai face sport, [GN Ion] a cam făcut burtă.
POSESOR TEMĂ/REZULTAT
c. Doamna blondă care intră acum [GN îmi] este cumnată.
TEMĂ POSESOR
d. Studenţii [GN acestui profesor] sunt încântaţi de prelegerile lui.
EXPERIMENTATOR POSESOR STIMUL

Beneficiarul este un rol înrudit cu cel de Posesor, însă spre deosebire

de acesta, se actualizează în momentul în care o entitate animată primeşte
sau obţine ceva spre folosul său:

(16) a. [GN Ø] am primit un minunat cadou de la prietenii mei.

BENEFICIAR
b. Prietenii mei [GN mi]-au făcut un minunat cadou.
AGENT BENEFICIAR TEMĂ
c. Ø Am pregătit un ceai şi [GN pentru tine].
AGENT TEMĂ BENEFICIAR
d. El e cel care [GN m]-a învăţat acest joc.
TEMĂ/BENEFICIAR TEMĂ

Destinatarul şi Ţinta sunt roluri apropiate semantic, ele se atribuie în

cazul predicatelor care implică transferul unei entităţi (şi uneori şi
schimbarea de posesie, ca în (a) şi (b)). Ţinta, spre deosebire de Destinatar,
este un rol „circumstanţial”, care se asociază cu entităţi abstracte ce pot
implica şi rolul de Locativ, v. (c) şi (d). În (e), Ţinta este abstractă şi este o
calitate a entităţii cu rol de subiect. Enunţul (d) conţine o anume
ambiguitate, fiind deopotrivă posibilă şi o citire de tip „calitate” a
subiectului.
34
(17) a. Ø [GN Mi] au trimis o invitaţie la nunta lor.
AGENT DESTINATAR TEMĂ
b. Ana i-a dat cheile [GN Mariei].
AGENT TEMĂ DESTINATAR
c. Ø Au plecat spre [GN Ploieşti].
AGENT/TEMĂ ŢINTĂ
d. Ø Au ajuns [GAdv departe] / [GC unde au vrut].
AGENT/TEMĂ ŢINTĂ ŢINTĂ
e. Ø A ajuns [GN ministru].
TEMĂ ŢINTĂ

Locativul este un rol „circumstanţial” care se asociază cel mai

frecvent cu rolul de Temă, precizând plasarea în spaţiu a acesteia, ca în (a)
şi (b), dar se poate asocia şi cu rolul de Experimentator sau de Instrument,
ca în (c) şi (d).

(18) a. Ø Au pus cărţile [GPrep pe masă].

AGENT LOCATIV
b. Ø Locuieşte [GPrep la Paris] de câţiva ani buni.
TEMĂ LOCATIV
c. Mă cam ustură de la o vreme [GN gâtul].
EXPERIMENTATOR LOCATIV
d. Pendulul loveşte [GPrep în peretele cilindrului].
INSTRUMENT LOCATIV
e. Durerea răspunde [GPrep în umăr].
STIMUL LOCATIV
f. Actorul acesta nu figurează [GN în programul spectacolului].
TEMĂ LOCATIV
g. Stai [GN locului], copile!
LOCATIV

Tot roluri „circumstanţiale” sunt şi rolurile de Sursă, Parcurs, Modal

şi Măsură. Sursa poate fi sursă locativă, ca în (a) sau sursă temporală, ca în
(b) şi se atribuie unor argumente plasate la polul opus faţă de Ţintă, ele
reprezintă punctul de „plecare” (concret sau abstract) al unui eveniment.
Rolul de Parcurs se atribuie unui argument „temă” a unui traseu, ca în (c) şi
(d), iar rolurile Modal şi Măsură implică evaluarea modalităţii, respectiv a
măsurii în care se realizează evenimentul (v. (e) şi (f)).

35
(19) a. Ø Au ieşit [GPrep din casă] unul după altul.
AGENT SURSĂ
b. Această situaţie datează [GPrep de pe vremea vechii guvernări].
TEMĂ SURSĂ
c. Drumul trece [GPrep prin pădure]
TEMĂ PARCURS
d. L-a trecut pe bătrân [GN strada]
TEMĂ PARCURS
e. Experimentul a decurs [GPrep conform planului]
TEMĂ MODAL
f. Aceste bijuterii costă [GAdv prea mult]
TEMĂ MĂSURĂ

Din exemplele prin care am ilustrat diferitele roluri semantice reiese

că aceste roluri depind într-o mare măsură de informaţia semantică pe care
o poartă predicatul. Aşadar, este evident de ce inventarul lor diferă de la o
lucrare la alta, în funcţie de gradul de specificitate sau de generalitate care
se are în vedere 29 . Descrierea în termeni de roluri poate fi rafinată, relaţiile
semantice dintre predicate şi argumente putând fi prezentate ca:

► relaţii specifice unui predicat, de exemplu pentru verbul a alerga –

distingem rolul „celui care aleargă”, pentru verbul a(-i) tihni – „cel căruia
îi tihneşte” şi „ceea ce tihneşte”, pentru a înmâna – „care înmânează” şi
„care este înmânat” etc.
► relaţii cu caracter general 30 , rolurile fiind formulate prin neutralizarea
unor trăsături specifice lexemului-predicat, de exemplu: rolurile celui
„care aleargă”, „care ucide”, „care vorbeşte”, „care dansează” (adică
alergătorul, ucigaşul, vorbitorul, dansatorul etc.), se generalizează ca AGENT,
rolurile celui „care este ucis”, „care este spart” etc. se rescriu ca PACIENT,
iar rolul celui „care simte”, „care ascultă”, „pe care îl doare” ca
EXPERIMENTATOR etc., aşa cum au fost prezentate în această secţiune;

► o relaţie cu caracter foarte general, care presupune şi neutralizarea

opoziţiilor între unele roluri tematice; de exemplu, AGENTUL şi unele
ipostaze ale EXPERIMENTATORULUI şi ale DESTINATARULUI sunt roluri
proeminente, privilegiate în schema semantică corespunzătoare
evenimentului comunicativ, ele putând fi subsumate macro-rolului
ACTOR; el se opune macro-rolului AFECTAT, prin care se neutralizează

36
 opoziţiile referitoare la „natura” influenţei exercitate de asupra
entităţilor respective.

În fig. 9 se prezintă schematizat această relaţie între roluri şi

corespondenţa dintre roluri specifice unui predicat – roluri tematice şi
macro-roluri.

care scrie
care aleargă
care ucide acţiune AGENT
care zideşte
care dansează
care gândeşte
ACTOR
care crede
cogniţie
care ştie
care bănuieşte
care presupune
care aude EXPERIMENTATOR
care miroase percepţie
care simte
care iubeşte
care urăşte emoţie
căruia îi place
care primeşte
DESTINATAR
căruia îi parvine
care este văzut
care este auzit
STIMUL AFECTAT
care este plăcut
care este mutat
care este deplasat TEMĂ
care este dat
care este spart
care este distrus PACIENT
care este omorât
care este construit
care este scris REZULTAT

Fig. 9 Generalizare: roluri specifice verbelor – roluri tematice – macro-roluri

37
2.4. Codarea lingvistică a relaţiilor din grupul sintagmatic
În secţiunea 2.2., am văzut că valenţa se defineşte ca virtualitate
combinatorie a unui cap lexical. Examinarea schemei de valenţe de care
dispune o anumită categorie lexicală (număr de valenţe şi tip de
constituenţi selectaţi) permite decelarea unor subclase şi subcategorii.
Un aspect important în identificarea schemei de valenţe a unui centru
îl reprezintă constrângerile pe care le implică această combinare, caracterul
necesar al asocierii cu un anumit determinant. În structura unui enunţ,
constituenţii care se grupează în jurul unui centru se deosebesc în funcţie
de „intimitatea” relaţiei cu acesta. În grila de valenţe a unui centru se includ
numai acele determinări care sunt selectate, „atrase” de el. Conceptul de
argument al unui predicat interferează cu cel de valenţă, aceasta indicând
numărul de argumente (actanţi) pe care capul le poate primi şi forma
impusă acestora prin fenomenul de recţiune. Cele două concepte –
conceptul semantic de argument şi conceptul sintactic de valenţă sunt
unităţile care descriu la nivel minimal, organizarea semantică, respectiv
sintactică a enunţului.
Vom urmări în continuare cum se articulează cele două organizări
despre care am vorbit, prin ce mecanisme de codare lingvistică se realizează
„joncţiunea” dintre atribuirea rolului semantic şi selecţia determinantului
care primeşte acel rol.
Argumentele unui predicat sunt selectate de acesta pe baza unei grile
de subcategorizare (care stabileşte numărul complinirilor şi natura lor
lexicală) şi primesc roluri tematice în acord cu semantica acelui predicat.
Toate argumentele unui predicat trebuie să fie „autorizate” de acesta, cu
alte cuvinte, un constituent nu poate apărea într-o structură dacă prezenţa
lui nu este „cerută” de grila de subcategorizare a centrului şi dacă nu
respectă condiţiile impuse de aceasta.

(20) a. În raportul înaintat comisiei, cercetătorii s-au referit la factorul acesta.

b. *În raportul înaintat comisiei, cercetătorii s-au referit factorului acestuia.
c. Dana i-a trimis lui Andrei cartea la birou.
d. *Dana i-a trimis lui Andrei cartea birou.

Exemplele (20-b) şi (20-d) nu sunt gramaticale, pentru că în ambele

enunţuri există câte un constituent neautorizat în configuraţia sintactică
respectivă (factor, respectiv birou). Nominalul factor din (20.b) nu este un

38
constituent autorizat de verbul a se referi, pentru că acesta are o schemă
bivalentă – se combină cu un nominal în nominativ şi cu un nominal în
acuzativ prepoziţional (prepoziţia impusă de acest verb este întotdeauna
la). În lipsa prepoziţiei, cea de-a doua valenţă nu poate fi saturată, pentru că
prepoziţia este cea care „autorizează” prezenţa acelui nominal în structură,
prin marcarea lui cazuală. Cazul înseamnă „formă”, or, în lipsa unei marcări
cazuale corespunzătoare, nominalul respectiv nu poate avea o „formă”
acceptabilă în respectiva configuraţie sintactică. Marcarea prin dativ a
nominalului factor nu este validată în contextul (20.b), de aceea enunţul este
agramatical. În (20.d), verbul trivalent a trimite şi-a saturat toate cele trei
valenţe (V + cineva + cuiva + ceva), aşadar, nominalul birou nu poate primi
de la acest verb niciun rol tematic şi nici nu poate fi autorizat sintactic în
structura respectivă.
În concluzie, pentru actualizarea unei valenţe, corecta marcare
lingvistică a relaţiei cu centrul care o selectează este crucială.
Mărcile prin care se realizează codarea lingvistică a relaţiei de
dependenţă dintre determinativ şi centrul care îl guvernează depind de
natura respectivului centru de grup sintagmatic. Astfel, centrul verbal
impune restricţii cazuale şi (în anumite situaţii particulare) restricţii privind
acordul, restricţii privind selecţia unei prepoziţii sau privind selecţia unei
anumite conjuncţii (ceea ce antrenează şi restricţii modale pentru verbul din
propoziţia subordonată respectivă). Adjectivele, adverbele, interjecţia şi
nominalele, când au calitatea de centru de grup, pot impune de asemenea
restricţii formale determinativului (caz realizat flexionar sau marcat prin
intermediul unei prepoziţii).
Am văzut în secţiunea 2.1. că, pe lângă nominale, în GV pot fi incluse
şi alte determinative. Cu alte cuvinte, pe lângă valenţa de combinare cu un
nominal, verbul dispune şi de posibilitatea de a se combina cu adjective,
adverbe şi interjecţii. Adverbele şi interjecţiile se leagă direct de verb, dar
legarea sintactică de centru nu presupune marcare formală din partea
verbului (adverbele şi interjecţiile sunt invariabile, nu au categoria
gramaticală a cazului). În ceea ce priveşte adjectivul, mărcile lui formale
sunt „copiate” de la un nominal cu care „se acordă”. Legarea lui de verb se
face întotdeauna într-o configuraţie ternară, în care intră şi un nominal, de
ex.: fata1 este2 harnică3.
În exemplele următoare înregistrăm diverse situaţii în care
constituenţi cu rol de determinative se leagă prin variate mijloace de un
centru sintagmatic. În secţiunea următoare vom face delimitările necesare
privitoare la statutul sintactic al acestor determinative.
39
2.4.1. Marcare cazuală şi restricţii privind acordul
Dependenţa de centru 31 se marchează prin caz flexionar mai ales în
GV, dar şi în celelalte grupuri, cu anumite restricţii.
În GV, se leagă direct de centrul grupului, nominale în nominativ,
acuzativ şi dativ. Verbul-centru este cel care le ”atribuie” acest caz.
► nominale în nominativ 32 :
o [GV FetiţaN i-a zâmbit fericită].
o [GV Dana este fetiţaN ei].
► nominale în acuzativ:
o [GV Ion a înfiat un copilAc]. / [GV Ei l-au cunoscut pe 33 preşedinteAc].
o [GV Profesorul îi învaţă pe copii gramaticăAc].
► nominale în dativ:
o [GV Florile i le-am oferit eiD].
► nominale în nominativ-acuzativ (caz „neutru”, nemarcat 34 ):
o [GV Pe el l-au desemnat şefN/Ac].

Dat fiind faptul că unele interjecţii preiau disponibilităţi combinatorii

ale verbelor cu care sunt echivalente semantic, putem întâlni şi în GInterj
determinativi legaţi direct de centru:
► nominale în nominativ:
o [GInterj Hop şi IonN], că şi el e om!
► nominale în acuzativ:
o [GInterj Iată carteaAc] pe care o căutai! / [GInterj Uite-l pe GeorgeAc]!
► nominale în dativ:
o [GInterj Vai nouă]!

În GAdj, direct legate de centru pot fi:

► nominale în dativ 35 :
o Au luat nişte măsuri [GAdj adecvate momentuluiD].
► nominale în acuzativ (numai cu adjectivul dator 36 ):
o Este [GAdj dator fratelui său o mare sumăAc de bani].

Nominalele dependente direct de centrul GAdv 37 pot fi doar:

► nominale în dativ:
o [GAdv Ulterior dateiD afişate] nu mai putem reţine biletele.

În interiorul GN, determinativele marcate cazual sunt:

40
► nominale în genitiv:
o [GN sosirea vacanţeiG]
o [GN pălăria vânătoruluiG]
► nominale în dativ:
o [GN decernarea de medalii sportivilorD]
o „şi somnul, [GN vameş vieţiiD], nu vrea să-mi ieie vamă. (Eminescu, Poezii,168)
o [GN Slavă ţieD, DoamneD]!
o [GN pletele-ţiD] curg râu
► nominale în nominativ (rar):
o [GN devenirea Operei Române instituţieN de stat], (apud Stan, 2005:116)
► adjective (determinanţi şi modificatori) care copiază de la centrul
nominal mărcile de gen, număr şi caz:
o aceşti tineri / toţi tinerii / unii tineri
o tinerii blonzi / tinerii români / tinerii (bine) hrăniţi

Legarea de centru a constituenţilor din GPrep se face, de regulă, în

mod direct, prepoziţia fiind, alături de verb, un important „atribuitor” de
caz. Includem aici numai centre prepoziţionale „pline semantic”, adică
purtătoare de sens lexical. Celelalte prepoziţii sunt doar transmiţătoare de
caz, aşa cum vom vedea în paragraful următor 38 .
► nominale în acuzativ:
o [GPrep după [GN PaştiAc]]; [GPrep către [GN munţiAc]];
► nominale în genitiv:
o [GPrep înaintea [GN icoaneiG]]; [GPrep contra [GN corupţieiG]];
► nominale în dativ:
o [GPrep datorită [GN inspiraţieiD]]; [GPrep graţie [GN intervenţieiD]];

2.4.2. Marcare a cazului prin intermediul prepoziţiei

Cazul atribuit de un centru poate fi „transmis” determinativului şi
prin intermediul unei prepoziţii. În categoria „transmiţătorilor de caz” intră
prepoziţiile-regim: de, la, în, pe etc., în clasificarea tradiţională – prepoziţii
cu regim de acuzativ. Aşadar, în toate situaţiile, cazul transmis prin
intermediul prepoziţiei este cazul acuzativ.

În GV:
o [GV Se bizuie pe prieteniAc]. / [GV Depindem de părinţiAc].
o [GV Pe el l-au desemnat drept şefAc]. / [GV S-a angajat ca stewardesăAc].
o [GV A luat-o de nevastăAc].

41
 În GInterj:
o [GInterj Halal de eiAc]!
o [GInterjVai de eiAc]!

În GAdj:
o Au luat nişte măsuri [GAdj adecvate cu momentul].
o Ion este [GAdj gelos pe frateleAc lui].
o măsurile [GAdj incluse în planAc]

În GAdv:
o Se comportă [GAdv similar cu primiiAc].
o Locuieşte [GAdv mai sus de bisericăAc.]

În GN:
o [GN văr cu GheorgheD]
o [GN carte cu pozeD]
o [GN măsuri de crizăD]

În GPrep
o [GPrep până la [GN PaştiAc]]; (să se compare cu până atunci)
o [GPrep până în [GN staţieAc]]; (să se compare cu până acolo)

2.4.3. Selecţie a unui conector propoziţional

În situaţiile în care constituentul dependent de un centru sintagmatic
este propoziţional (adică include un GV cu centru formă verbală personală),
legarea acestui constituent de centrul grupului în care se încastrează se face
prin intermediul unui conector – conjuncţional sau relativ. Aşa cum
constituenţii nominali trebuie să fie „autorizaţi” de centrul grupului-gazdă,
şi constituenţii propoziţionali (care intră în aceleaşi poziţii sintactice) au
nevoie de o „legare” corespunzătoare cu restul grupului. Conectorul este
cel care trebuie să se supună constrângerilor centrului.
Conectorii conjuncţionali sunt elemente funcţionale (opuse categoriilor
lexicale precum V, N, Adj etc.), care transformă un enunţ independent, de
exemplu: A înflorit liliacul, într-un argument al unui predicat 39 : Se bucură că
[a înflorit liliacul]. În exemplele de mai jos, includem numai constituenţii
propoziţionali „selectaţi” de un centru sintagmatic. Aceştia se includ în
structura grupului prin conjuncţiile că, să, ca...să şi dacă.

42
 În GV, unele centre selectează doar conjuncţia că, altele doar să sau
ca...să, altele conjuncţia dacă. Aşadar, selecţia conjuncţiei depinde de
lexemul verbal cu rol de centru, fiind o restricţie de actualizare a respectivei
valenţe.
Conjuncţia că este selectată de verbe care semantic permit asocierea
cu aserţiuni cărora le atribuie rolul de Temă. Aserţiunea poate fi asumată ca
adevărată (spune, crede), neadevărată (pretinde, minte) sau poate fi pur şi
simplu neasumată de locutor (presupune, (se) pare). Verbele dicendi, prin care
enunţuri în vorbire directă sunt incluse în discursul raportat, selectează
conjuncţia că dacă secvenţa din vorbire directă este o aserţiune.

o [GV Cred [GC că lucrarea va fi gata în septembrie].

o [GV Pretinde [GC că mi-a spus despre nota de la teză].
o [GV Se presupune [GC că va fi gata mâine].
o [GV Ai spus [GC că lucrarea va fi gata mâine].

Conjuncţia să este selectată fie de verbe modalizatoare deontice (prin

care se exprimă o atitudine prescriptivă din partea unei instanţe morale sau
de altă natură: a se cuveni, a se cădea, a trebui), volitive (prin care se exprimă o
dorinţă: a vrea, adori, a nădăjdui) sau apreciative (a detesta, a-(i) displăcea), fie
de verbe de comunicare (a spune, a scrie) sau aspectuale şi modale (a putea, a
continua, a începe). Şi verbele dicendi pot selecta conjuncţia să, dacă
propoziţia transpusă în vorbirea indirectă nu este o aserţiune, ci este
imperativă:

o [GV Ai spus [GC să terminăm până la 12].

o [GV Nu se cuvine [GC să-i dai telefon la ora aceasta].
o [GV Aş vrea [GC să mă asculţi cu atenţie].
o [GV Mă deranjează [GC să ascult prostiile lui].
o [GV A continuat [GC să bată câmpii încă o oră].

Conjuncţia compusă ca...să este o variantă a lui să. Selecţia ei este

condiţionată de aceleaşi condiţii semantice ca în cazul lui să, dar se
deosebeşte de aceasta prin faptul că un constituent al propoziţiei pe care o
introduce este „avansat” spre stânga. Să se compare:

o [GV Trebuie [GC să termine lucrarea până mâine].

o [GV Trebuie [GC ca până mâine să termine lucrarea].
o [GV Vrea [GC să vină Ana cu el].

43
 o [GV Vrea [GC ca Ana să vină cu el].

Anumite verbe admit selecţia ambelor conjuncţii, că şi să, diferenţa

constând în valoarea asertivă vs. nonasertivă a propoziţiei încastrate în grup:
o [GV M-a învăţat [GC că numai prin muncă poţi reuşi]. (asertivă)
o [GV M-a învăţat [GC să mă stăpânesc]. (nonasertivă)
Conjuncţia dacă (cu varianta de, de care se deosebeşte stilistic) are rol
de marcă a interogaţiei transpuse în vorbire indirectă:
o [GV Întreabă-l[GC dacă are timp pentru mine]!
o [GV Nu se ştie[GC dacă mai plecăm].
sau rol de marcă introductivă pentru un enunţ modalizat ipotetic:
o [GV Depinde de tine [GC dacă vii].

În GInterj, conectorul conjuncţional selectat este numai că:

o [GInterj Iată [GC că ai avut dreptate]!
o [GInterj Zău [GC că nu m-am aşteptat la una ca asta]!

În GAdj, pot funcţiona drept conectori ai unor constituenţi

propoziţionali atât conjuncţia să (ca...să), cât şi că sau dacă:
o [GAdj Supărată[GC că n-ai venit], a plecat.
o Nu e [GAdj sigură[GC dacă va putea pleca].
o Nu e niciodată [GAdj dispusă[GC să plătească mai mult].
o Nu e [GAdj dispusă[GC ca pentru asta să plătească mai mult].

Centrul GAdv selectează şi el toţi cei trei conectori: că, să, dacă:
o [GAdv Desigur [GC că ai dreptate].
o Nu este [GAdv sigur [GC dacă a reuşit].
o Este [GAdv posibil [GC să prindem şi noi bilete]

Şi unele nominale - centru de GN selectează conectori conjuncţionali,

selecţia depinzând de relaţia semantică pe care respectivul nominal o
stabileşte cu un verb. Astfel, substantive precum ştire, informaţie, credinţă
vor selecta conjuncţia că, întocmai ca verbele a şti, a informa, a crede,
substantivul întrebare va selecta conjuncţia dacă, iar dorinţă se va combina
cu să:
o Are [GN informaţii [GC că eşti vinovat].
o Se pune [GN întrebarea [GC dacă avem toate datele problemei]
o [GN Dorinţa [GC să reuşim] e cea care ne dă putere.

44
 Conectori relativi sunt un tip special de operator al încastrării unei
propoziţii în structura unui grup sintagmatic. Spre deosebire de conectorul
conjuncţional, pronumele, adjectivele şi adverbele relative aparţin, pe de o
parte, structurii sintactice a configuraţiei pe care o introduc, pe de altă
parte, în calitate de conectori, se supun şi unor constrângeri din partea
grupului în care intră subordonata. Deşi inventarul lor se suprapune în
mare măsură, conectorii relativi se împart în două clase în funcţie de tipul
de constituent propoziţional pe care îl introduc: (a) relative propriu-zise şi (b)
relative interogative. Prin transpunerea în vorbire indirectă a unei
interogative parţiale (în care este chestionat alt constituent decât
predicatul), cuvântul interogativ capătă şi rol de conector: Unde mergi? – M-
a întrebat unde merg; Cine pleacă? – Mă interesează cine pleacă. Pentru că unele
contexte pot fi ambigue, un test rapid de identificare a statutului de
relativă-interogativă este inserţia adverbului anume, exclus din contexte
neinterogative. De exemplu, în Nu-mi pasă cine pleacă vs. Nu-mi pasă de cine
pleacă, numai primul exemplu conţine o relativă-interogativă: Nu-mi pasă
cine anume pleacă vs. *Nu-mi pasă de cine anume pleacă. Natura interogativă a
acestor construcţii face ca ele să fie selectate de centre sintagmatice care
admit şi selecţia conjuncţiei dacă.

În GV:
o [GV Întreabă-l[GC cine are timp pentru mine]!
o [GV Nu se ştie[GC ce mai facem în continuare].
o [GV Depinde de tine [GC cu cine vii].

În GAdj:
o Eram [GAdj curioasă [GC cine va putea pleca].

În GAdv:
o Nu mi-este [GAdv limpede [GC ce are de gând].

În GN:
o Mi-am pus [GN întrebarea [GC cine ne va ajuta cu colectarea datelor].

Relativele propriu-zise se includ în structura grupului-gazdă prin

intermediul unui conector relativ cu statut de anaforic (lipsit de referinţă
proprie), deci centrul grupului este cel de la care relativul îşi procură
referinţa (este antecedentul elementului anaforic relativ): Fata blondă este
logodnica lui Dan – [GNFatai blondă [carei ţine ti o carte în mână] este logodnica
45
lui Dan. Indicele i marchează relaţia de coreferenţialitate a celor două
nominale, dar este şi indicele unei categorii abstracte (t), care indică locul
ocupat de relativ în structura sintactică a propoziţiei. Cele trei elemente:
antecedentul, relativul şi t (urma relativului în configuraţia sintactică a
propoziţiei căreia îi aparţine) formează un „lanţ” coreferenţial. Prin acest
mecanism semantico-sintactic se realizează legarea constituentului
propoziţional relativ de centrul unui grup nominal.
Încastrarea constituenţilor propoziţionali relativi în alte grupuri decât
cel nominal este de asemenea posibilă, dar mecanismul de legare
presupune încă o operaţie: „ştergerea” antecedentului (locul în care ar
trebui să se afle acest antecedent îl notăm cu e).

În GV:
o [GV Vine în excursie [GN cinevaN ]. → [GV Vine în excursie [GN eN ][GC cine
termină ti de făcut eseul].
o [GV A citit [GN cevaAc ] → [GV A citit [GN eAc ][GC ce i-ai trimis tu ti].
o [GV El nu va deveni niciodată [GN cevaN ] → [GV El nu va deveni niciodată
[GN eN ][GC ce îţi doreşti tu ti].
o [GV A povestit asta [GN cuivaD ] → [GV A povestit asta [GN eD ][GC cui a fost
dispus ti [GC să asculte]].

Din exemplele de mai sus reiese că relativul substituie în acelaşi timp

un nominal din grupul în care se include (ceva, cuiva, cineva) şi un nominal
din propoziţia pe care o introduce (poziţia nominalului respectiv, care s-a
„deplasat” în capul subordonatei sub forma unui relativ, este marcată ca t).
În primele trei exemple, cazul relativului coincide cu cazul nominalului
„şters”: vine cineva – cineva termină eseul; a citit ceva – ceva i-ai trimis tu; va
deveni ceva –ceva îţi doreşti tu. În ultimul exemplu, însă, nominalul din GV
este în cazul dativ, iar pentru nominalul din subordonată (t, cel substituit
de relativ) se impune cazul nominativ. Relativul este aici constrâns la
„presiuni” diferite. Cum cazul înseamnă formă, relativul nu poate avea
formal decât o unică marcă. În situaţii de acest tip, prevalează necesitatea ca
legarea constituentului propoziţional de centrul grupului-gazdă să se facă
în condiţii de autorizare corectă, aşadar, se vor respecta „instrucţiunile” din
GV: se va impune cazul dativ relativului, chiar dacă se va produce o
perturbare a relaţiei lui cu t 40 . La fel se întâmplă şi în situaţiile în care
constituentul „şters” din grupul-gazdă este legat de centru prin intermediul
unei prepoziţii-regim. Această prepoziţie (cum am văzut în paragraful

46
2.4.2) este cea care marchează cazual constituentul, conform aceloraşi
„instrucţiuni” ale centrului:

o [GV El contează [GPrep pe [GN cevaAc ] → [GV El contează [GPrep pe [GN eAc ][GC
ce spui ti tu].
Încastrarea unui constituent propoziţional relativ se face după
aceleaşi principii şi în structura altor grupuri: GAdj, GAdv sau GInterj:

o Sunt [GAdj uluită [GPrep de [GN cevaAc ] → Sunt [GAdj uluită [GPrep de [GN
eAc][GC câte se întâmplă ti].
o Se comportă [GAdv aidoma [GN cuivaD ] → Se comportă [GAdv aidoma [GN
eD][GC cui l-a crescut ti].
o [GInterj Vai [GPrep de [GN cinevaAc ] → [GInterj Vai [GPrep de [GN eAc][GC cine îşi
uită părinţii ti].

2.4.4. Aderenţă şi adjuncţie

Sub acest paragraf includem un tip special de legare sintactică, prin
care anumiţi constituenţi se asociază direct unor grupuri sintagmatice.
Aceste situaţii nu au fost asimilate situaţiilor de sub 2.4.1., pentru că aparţin
unei categorii distincte. În exemplele care urmează, legarea
determinativelor de un centru de grup nu necesită autorizarea din partea
centrului, deci prezenţa lor în structura grupului nu este reclamată de
matricea centrului. Cu toate acestea, nu avem de-a face aici cu enunţuri
agramaticale, precum cele de sub (20)b şi (20)d, în care figurau constituenţi
neautorizaţi. Exemplele de mai jos sunt toate gramaticale, în ciuda faptului
că niciunul dintre constituenţii subliniaţi nu se includ în grila de valenţe a
centrului (toate verbele sunt monovalente, cu unica valenţă saturată de
nominalele excursioniştii, Corina Popescu, pisica, respectiv tu nelexicalizat,
marcat prin Ø):

o [GV Excursioniştii au umblat] oreAc 41 în şir pe aceste coline.

o [GV În clasa a X-a, ne-a venit profesoarăN Corina Popescu].
o [GV ID-a murit pisica].
o [GV Stai Ø] loculuiD!
o [GV Munceşti Ø] prea mult.

Legarea „facultativă”, adică legarea ce nu are nevoie de autorizarea

prin prezenţa în grila de valenţe a centrului se face mai frecvent prin alte

47
mijloace decât prin „aderenţa” la grup, anume prin mărci prepoziţionale şi
conjuncţionale:

o [GV Au primit [GPrep cu bucurie] sfaturile tale].

o [GV Mă gândesc [GC să-mi schimb maşina], [GC deşi e destul de nouă].

Vom lămuri în secţiunea următoare statutul sintactic al acestor

constituenţi, deocamdată reţinem că într-un grup sintagmatic pot intra: (a)
determinative care au nevoie de autorizarea centrului de grup, reflexul
lingvistic al acestei autorizări fiind prezenţa unei mărci gramaticale care să
respecte „instrucţiunile” din grila de subcategorizare a centrului şi (b)
determinative care nu au nevoie de autorizare şi care pot apărea în
vecinătatea unui centru, chiar dacă nu aparţin grilei lui.

2.5. Complemente şi adjuncţi

În descrierile tradiţionale, unităţile sintactice de bază în structura
propoziţiei sunt părţile de propoziţie (unităţi sintactice minimale), ierarhizate
după principiul (in)dependenţei. Se deosebesc astfel părţi de propoziţie
principale (predicatul şi subiectul) şi părţi de propoziţie secundare
(complemente şi atribute la care se adaugă numele predicativ şi (elementul)
predicativ suplimentar).
Statutul de parte de propoziţie principală atribuit subiectului şi
predicatului îşi găseşte justificarea în recunoaşterea unei relaţii de
interdependenţă între cele două funcţii şi în concepţia conform căreia
subiectul şi predicatul reprezintă structura propoziţională minimală,
necesară pentru transmiterea unui mesaj. Conceptul de complement trimite
la constituenţi aflaţi în dependenţă de regenţi verbali, adjectivali, adverbiali
sau interjecţionali, operându-se distincţia: complement necircumstanţial vs.
complement circumstanţial; atributele sunt determinanţi ai constituenţilor
nominali (substantive, pronume, numerale), iar numele predicativ are un
statut special, el fiind încorporat în funcţia de predicat (nominal).
Elementul predicativ suplimentar este considerat un determinant cu dublă
dependenţă – în raport cu un constituent verbal (de cele mai multe ori -
predicatul) şi unul nominal (de regulă subiectul sau un complement).

48
 Propoziţie

Părţi principale de propoziţie

Subiect Predicat

Părţi secundare de propoziţie

Atribut Complement NP EPS Circ

Fig. 10 Gramatici tradiţionale

În gramaticile moderne, descrierea structurii enunţului se

fundamentează pe ideea că în poziţie centrală se plasează verbul la formă
personală, care trebuie să îndeplinească o triplă condiţie: să fie predicat
semantic (adică să atribuie proprietăţi unor argumente sau să stabilească
relaţii între ele), să fie predicat sintactic (adică să autorizeze prezenţa în
configuraţia respectivă a tuturor constituenţilor care depind de el, conform
grilei lui de subcategorizare, asigurând prin aceasta coeziunea grupului) şi,
prin prezenţa mărcilor verbale personale (mod, timp, persoană, număr), să
asigure autonomia enunţiativă a configuraţiei sintactice respective, ca
predicat al enunţării 42 .

Enunţ

Centru verbal
predicativ

Complemente Adjuncţi*

Fig. 11 Gramatici moderne

*

*În terminologia franceză (cf. Tesnière, 1959/1988), conceptelor de complement şi adjunct

– uzuale în literatura anglo-saxonă le corespund actant, respectiv circumstanţial. Şi în
GALR, 2008, I, p. 27 ş.u., termenul adjunct este folosit cu sensul generic de termen
49
 Conceptul de complement îşi lărgeşte, pe de o parte, accepţia,
incluzând printre poziţiile sintactice asimilate şi subiectul şi numele predicativ
(alături de complementul direct, secundar, indirect, prepoziţional, posesiv,
predicativ al obiectului 43 ), pe de altă parte, se operează o restrângere, fiind
excluse din clasa complementelor majoritatea circumstanţialelor. Cu
excepţia unor circumstanţiale „legate” sintactic de centru, toate celelalte
sunt considerate adjuncţi.
Complementele şi adjuncţii au în comun dependenţa sintactică de
centrul verbal predicativ 44 , însă se despart în ceea ce priveşte natura acestei
legături sintactice cu centrul.
De exemplu, în enunţul: Agitaţia i-a provocat ieri o migrenă Anei, de
centrul verbal a provocat depind cinci constituenţi: Agitaţia (subiect), o
migrenă (complement direct), i- ... Anei (complement indirect cu realizare
dublă – nominal şi clitic 45 ) şi ieri (circumstanţial de timp). Dintre aceştia, cea
mai laxă legătură cu centrul verbal o are adverbul, el aducând o informaţie
de natură circumstanţială referitoare la evenimentul descris, dar neesenţială
pentru gramaticalitatea enunţului. Absenţa adverbului temporal nu
afectează organizarea sintactică a enunţului: Agitaţia i-a provocat o migrenă
Anei. Suprimarea nominalului în cazul acuzativ conduce însă la
agramaticalitatea enunţului: *Agitaţia i-a provocat ieri Anei. Un rezultat
similar se obţine şi dacă suprimăm nominalul în dativ: *Agitaţia a provocat
ieri o migrenă. Prezenţa adverbului nu este aşadar reclamată de către centrul
verbal, el este sintactic un adjunct. Cele două nominale în acuzativ şi dativ
sunt complemente.
O altă modalitate prin care se pot pune în evidenţă diferenţele dintre
diferiţii constituenţi ai enunţului în privinţa relaţiei lor cu centrul verbal
este utilizarea unui element anaforic 46 (v. exemplul (21)). Printr-o expresie
anaforică de tipul va face la fel se va substitui centrul GV şi complementele
lui, dar nu şi adjuncţii:

(21) a. Dan pune cartea pe masă şi Dana pune cartea pe pervaz.

b. *Dan pune cartea pe masă şi Dana va face asta pe pervaz.
c. Dan va corecta articolul la facultate, înainte de curs, iar Dana va corecta
articolul la Institut, după şedinţă.
b. Dan va corecta articolul la facultate, înainte de curs, iar Dana va face
asta, la Institut, după şedinţă.

dependent. În fig.9, adjunct se opune conceptului de complement şi corespunde

circumstanţialului din GALR.
50
 Enunţul (21.b) este agramatical pentru că prin substituţia cu o
expresie anaforică a secvenţei pune cartea, constituentul pe pervaz, care
contrastează cu pe masă, rămâne în afara domeniului GV care îi autoriza
prezenţa. Asta înseamnă GPrep pe masă şi pe pervaz sunt complemente ale
centrului a pune, şi nu adjuncţi. Informaţia pe care o vehiculează cele două
grupuri prepoziţionale nu este exterioară grupului verbal, ca în (21.c-d).
Complementele sunt aşadar constituenţi esenţiali pentru organizarea
sintactică a enunţului, în vreme ce adjuncţii au un caracter periferic.
Diferenţa de statut dintre complemente şi adjuncţi constă în autorizarea /
neautorizarea lor de către centrul verbal. Adjuncţii nu au nevoie de
autorizarea de către un centru regent, complementele sunt însă reclamate
de matricea sintactică a centrului verbal, ele sunt constituenţii selectaţi de el
în conformitate cu schema de valenţe care îi este proprie. Schema de valenţe
care cuprinde şi informaţii legate de tipul complementului selectat se
numeşte schemă matricială.
În schema matricială a verbelor nu intră decât determinanţii de tip
complement. O metaforă din domeniul „astral” ar putea ajuta la înţelegerea
mai clară a dependenţei complementelor de centrul verbal, a felului în care
are loc autorizarea complementelor. Ele sunt un soi de „sateliţi”, „atraşi” de
„forţa gravitaţională” a centrului, spre deosebire de adjuncţi, a căror
traiectorie seamănă cu traiectoria meteoriţilor, care se pot asocia cu orice
centru. În toate exemplele de sub (4), reluat aici ca (22)[i.-vii.] se pot insera
adjuncţi, singura restricţie combinatorie fiind compatibilitatea semantică cu
centrul verbal: Ninge tare, Ploua aseară, L-a fulgerat pe câmp, Ion pare furios
când se încruntă, L-a numit director acum o lună, Ion m-a învăţat gramatică în
ciuda dorinţei mele.
Din perspectivă taxonomică, diferitele tipuri de complemente se
caracterizează prin trăsături definitorii de natură sintactică, spre deosebire
de adjuncţi, care se clasifică după criterii semantice (circumstanţiale de loc,
de timp, de mod, de cauză, scop, consecutive etc.). Tiparul verbal este cel
care autorizează prezenţa unui tip de complement, astfel încât grila de
constituenţi sau matricea sintactică se completează şi cu informaţia
referitoare la natura complementului. Subcategorizarea în funcţie de
prezenţa în grilă a complementului direct, de pildă, delimitează verbele
tranzitive de cele intranzitive (care nu acceptă complement direct).
Complementele directe sunt subliniate în exemplele următoare cu o linie
dublă.

51
(22)

i. Ninge. Plouă. Tună. Se întunecă. zerovalent intranzitiv

ii. Mă plouă. L-a fulgerat. monovalent tranzitiv
iii. Ion aleargă. Vine ploaia. monovalent intranzitiv
iv. Ion aruncă o piatră. / Ion ştie să cânte. bivalent tranzitiv
v. Ion devine inginer. / Ion pare furios. bivalent intranzitiv
vi. Pe el îl cheamă Vasile. / L-au numit director. bivalent tranzitiv
vii. Ion mi-a trimis o scrisoare. trivalent tranzitiv

Este important de semnalat faptul că în exemplul 22[iv],

complementul direct al verbului a şti nu este un nominal, ci are realizare
propoziţională. Constituenţii propoziţionali au acelaşi statut sintactic cu al
constituenţilor lexicali, aşa cum am văzut şi în secţiunea anterioară, ei
incluzându-se în organizarea sintactică a unui enunţ atât în poziţii de
complement, cât şi în poziţii de adjunct.
În această primă parte a lucrării de faţă ne-am propus să înlesnim
cititorului înţelegerea sintaxei complementelor în română 47 , aşadar ne
interesează în primul rând care sunt trăsăturile lor definitorii în raport cu
categoria adjuncţilor (a circumstanţialelor), cu care am văzut că se află în
contrast.
Rezumând cele prezentate mai sus, complementele se caracterizează
prin următoarele trăsături prototipice:

► unicitate - în organizarea de bază a unui grup, un tip de

complement nu se poate actualiza decât o singură
dată; aparentele excepţii se datorează reduplicării
poziţiei respective prin coordonare sau prin
apoziţionare: Ioana pare obosită sau supărată, Mi-am
cumpărat o carte, mai precis un album.
► obligativitate - este una dintre cele mai importante proprietăţi ale
complementelor în raport cu adjuncţii;
complementele sunt de cele mai multe ori
obligatorii pentru constituirea grupului sintagmatic
de care depind, în vreme ce adjuncţii sunt în
aproape toate cazurile facultativi.

52
 Să se compare:

(23) a. Conflictul tinde să ia amploare. (complement obligatoriu)

a’.*Conflictul tinde.
b. Am mâncat prăjitura. (complement suprimabil)
b’. Am mâncat.
c. A plecat pentru că mai avea ceva de făcut. (adjunct)
c’. A plecat.

Caracterul facultativ al complementului din (23)b. priveşte

lexicalizarea vs nelexicalizarea lui. Aşa cum arătam supra, 2.1., tabelul (5),
trebuie să se facă o distincţie clară între schema de valenţe a unui centru şi
schema lui de lexicalizare. Nerealizarea unui constituent nu înseamnă
automat şi absenţa lui din schema sintactică. În (23)b’, obiectul absent se
poate recupera pe baza cunoştinţelor despre lume ale colocutorului, care îl
va reconstitui drept „ceva comestibil”, nerelevant pentru comunicarea
respectivă. Aşadar, în receptarea enunţului, locul ocupat de constituentul
respectiv nu se pierde.
Caracterul facultativ al constituentului propoziţional din (23)c.
priveşte atât realizarea lui lexicală, cât şi realizarea sintactică.
Nelexicalizarea unui adjunct înseamnă în acelaşi timp şi absenţa lui din
organizarea sintactică a enunţului. Absenţa unui adjunct înseamnă un
minus de informaţie semantică, care nu afectează însă gramaticalitatea
enunţului şi care nu trebuie recuperată de colocutor.
Complementele ocupă aşadar o poziţie importantă în grila de valenţe
a centrului sintagmatic (care nu este întotdeauna verbul). Ele se clasifică, pe
de o parte, după poziţia sintactică pe care o ocupă în grup (v. infra 3.), după
natura lexicală a centrului de grup, dar şi în funcţie de natura organizării
sintactice în care se cuprind.
Se disting, din această perspectivă, complemente care aparţin unor
structuri primare, de bază – numite complemente matriciale şi complemente
care aparţin unor structuri reorganizate – numite complemente nematriciale.
Complementele matriciale sunt incluse în grila de subcategorizare a
centrului sintagmatic, fiind autorizate şi în acelaşi timp reclamate de
matricea lui sintactică. Din punct de vedere semantic, aceste complemente
au statut de argumente ale predicatului semantico-sintactic ce le domină şi
primesc de la acesta un rol tematic. Cu alte cuvinte, complementele
matriciale sunt selectate sintactic şi semantic de un centru, în conformitate cu
schema lui sintactică şi semantică.
53
 2.5.1. Procese sintactice de reorganizare
Din punctul de vedere al organizării, enunţurile sunt canonice (adică
structuri de bază, construite în conformitate cu „instrucţiunile” matriciale
ale centrului) şi non-canonice (descriptibile ca rezultat al unor procese
sintactice de reorganizare) 48 . În urma unora dintre aceste procese (prezentate
sub (24) - (26)), anumiţi constituenţi se vor include în schema de organizare
a unui centru sintagmatic, dobândind în noua structură statut de
complemente. Pentru că nu aparţin schemei de bază a respectivului centru,
vor fi complemente nematriciale.

(24) a. Ion a aruncat zarurile. (enunţ canonic activ)

b. Zarurile au fost aruncate de Ion. (reorganizare pasivă)
c. S-au aruncat zarurile. (reorganizare impersonală1)
d. Ion aleargă. (enunţ canonic activ)
d’. Se cam aleargă (reorganizare impersonală2)

Enunţurile de sub (24) ilustrează opoziţiile de diateză activ-pasiv-

impersonal. Cele trei structuri sunt structuri corelative, care descriu acelaşi
eveniment, deci au aceeaşi organizare semantică, dar care sunt organizate
diferit sub aspect sintactic:

(24’)
⎛ Agent Temă ⎞ ⎛ Temă Agent ⎞ ⎛ Temă Agent ⎞
a). ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; b). ⎜⎜ GN ⎟ ; c) ⎜
GPrep ⎟ ⎜ GN ∅ ⎟;
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎠⎟ ⎜ Subiect (Cag ) ⎟⎠
⎝ ⎝ ⎝

⎛ Agent ⎞ ⎛ Agent ⎞
d). ⎜⎜ GN
⎟ ⎜
⎟ ; d’. ⎜ ∅
⎟
⎟
⎜ Subiect ⎟ ⎜ ∅ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠

În structura pasivă de sub (24)b., prin focalizarea interesului

comunicativ asupra Temei, constituentul care primeşte acest rol se
deplasează în poziţie frontală, în poziţia subiectului din structura activă,
unde primeşte şi cazul corespunzător acelei poziţii sintactice – nominativ.
Constituentul căruia i s-a atribuit în grila tematică rolul de Agent este forţat
să ajungă într-o poziţie marginală, la dreapta centrului verbal, însă în acea
poziţie nu mai poate primi cazul acuzativ (cazul obiectului direct), pentru
că verbul a suferit o „intranzitivizare”, deci nu mai este apt să atribuie acest

54
caz. În consecinţă, legitimarea (marcarea cazuală) în structură a acestui GN
se va face numai prin intermediul unei prepoziţii – prepoziţia de. Poziţia de
complement de agent în care se plasează acest GN este, aşadar, o poziţie
nematricială pentru centrul verbal, ea nu se găsea în schema iniţială a
verbului, ci este creată în urma reorganizării pasive a enunţului. Din
bivalent, verbul pasiv devine monovalent (prin pierderea posibilităţii de
combinare cu un nominal în acuzativ); prin ataşarea complementului de
agent, redevine bivalent, însă a doua valenţă nu face parte din schema
iniţială, ci este rezultatul unei reconfigurări. De vreme ce valenţa de
combinare cu complementul de agent nu este înscrisă în grila de bază a
verbului, ne putem întreba de ce acest constituent nu ar avea statut de
adjunct. Răspunsul stă în corespondenţa dintre grila tematică şi cea
sintactică: acest constituent a fost legitimat tematic şi rămâne legitimat sub
acest aspect, ceea ce îi conferă „dreptul” de a funcţiona şi în structura
reorganizată. Singura problemă cu care se confruntă este problema legată
de autorizarea sub aspect formal, deci de marcarea cazuală (problemă
rezolvată prin inserţia prepoziţiei). Aşadar, din punct de vedere semantic,
ambele argumente ale structurii îşi conservă statutul, schimbarea de statut
intervine numai în plan sintactic.
Într-o manieră similară se petrec lucrurile în varianta (24)c., unde,
prin impersonalizarea construcţiei (şi inerenta ei pasivizare), poziţia
sintactică de subiect este ocupată de constituentul cu rol de Temă. Întocmai
ca în reorganizarea pasivă, verbul suferă o intranzitivizare (rezultat al
asocierii cliticului reflexiv se), rolul Agentului fiind şi aici estompat, într-un
grad mai mare decât în construcţiile pasive. Constituentului corespunzător
Agentului este rareori lexicalizat în construcţiile pasive impersonale. În
(24)d’, organizarea de bază este una monovalentă, aşadar impersonalizarea
va duce la reorganizarea într-o schemă zerovalentă, prin anularea poziţiei
subiect; rolul de Agent (atribuit în structura activă şi conservat în plan
semantic) nu se mai poate actualiza.
Sub (25) sunt reprezentate alte structuri obţinute prin modificarea
structurii sintactice primare.

(25) a. Trebuie [ca Ion să plece mâine].

b. Ioni trebuie [ca ti să plece mâine]. (ridicare)
c. Cât despre Ioni, (eli) trebuie [ca ti să plece mâine]. (dislocare la stânga)
d. Trebuie [ca ti să plece (şi eli) mâine], Ioni. (dislocare la dreapta)

55
 Ridicarea 49 (sau avansarea unui constituent) este un mecanism
sintactic de reorganizare similar (sub aspectul tipului de deplasare implicat)
cu cel din pasivizare, unde constituent avansează spre stânga. Deosebirea
dintre cele două structuri constă în distanţa pe care o parcurge acest
constituent. În pasivizare, deplasarea nu depăşeşte graniţele grupului
verbal, în procesul de ridicare, constituentul deplasat „iese” din grupul
iniţial (GC – constituentul propoziţional conjuncţional) şi traversează GV
dominant. În locul de unde a fost extras rămâne o „urmă”, aşa cum se
întâmplă în relativizare (v. supra, 2.4.3.). Ridicări de tipul celei de sub (25)b.
nu afectează matricea sintactică iniţială, constituentul deplasat fiind în
continuare marcat tematic şi cazual (deci şi autorizat sintactic) de verbul
din structura originară.
În (25)c., acelaşi constituent avansează spre stânga, dar legătura lui cu
centrul se rupe (v. marca prozodică a izolării), de aceea nici marcarea lui
cazuală din partea verbului nu mai este posibilă. În consecinţă, nominalele
izolate astfel trebuie autorizate prin înglobarea într-un grup prepoziţional
care să le atribuie caz ([GPrep cât despre [GN]]; [GPrep în ceea ce(-l) priveşte
(pe)[GN]];). Sintactic, ocupă o poziţie periferică, de circumstanţial de relaţie.
Locul subiectului în structura originară poate fi ocupat de un pronume
anaforic (o reconstrucţie în poziţie „avansată” a elementului dislocat (eli))
sau poate fi suplinit de o anaforă vidă (subiect vid, nelexicalizat – tehnic, o
„urmă”). Dislocarea unui constituent se poate face şi în sens opus, către
periferia dreaptă a structurii, ca în (25)d., unde dublarea constituentului
deplasat se va face prin recuperare cataforică de informaţie sau prin
anaforă vidă, ca în (25)c.
Poziţia subiect este poziţia privilegiată din care se produc astfel de
deplasări, însă ea nu este unica posibilă. „Poziţia de extracţie” a
constituentului ridicat poate fi de asemenea poziţia de complement direct
(26)a., complement indirect (26)b., complement prepoziţional (26)c., nume
predicativ (26)d. sau complement de agent (26)e. Exemplele de sub (26)
sunt mai complicate decât cele de sub (25) pentru că deplasarea se face
peste mai multe noduri 50 :
(26) a. Cartea astai e obligatoriu s-oi termin ti săptămâna viitoare.
b. Copiilori trebuie să lei aminteşti ti mereu de lecţii.
c. Pe noii probabil că nu e cazul să vă bazaţi ti mâine.
d. Al meu poate că era ti telefonul.
e. De judecător trebuie să fie semnat ti actul.

56
 Exemplele de mai sus privesc numai ridicarea dintr-o poziţie
argumentală (subiect, obiect etc.), dar sunt posibile şi ridicări din poziţii
nonargumentale (poziţii de adjunct), de exemplu: Din cauza voastră a fost
necesar să ne întrerupem concediul (circumstanţial cauzal deplasat peste un
nod verbal). În aceste situaţii, având de-a face cu constituenţi facultativi ai
enunţului, este mai dificil să se vorbească despre urma din structura
originară, pe de o parte pentru că nu există suficiente dovezi în privinţa
topicii circumstanţialelor şi pe de altă parte pentru că asocierea cu
circumstanţialele este posibilă şi în cazul verbelor zerovalente, aşadar,
prezenţa constituentului deplasat în vecinătatea unui verb impersonal sau a
unui adverb predicativ nu pune probleme de interpretare insurmontabile.
În exemplele de sub (26)a şi (26)b, în lanţul format de constituentul
deplasat şi urmă intervine şi un clitic pronominal, coindexat cu cele două.
Dublarea prin clitic a obiectului direct şi a celui indirect (obligatorie în
anumite condiţii semantico-sintactice) poate fi considerată un fenomen de
lexicalizare a urmei. Amplificarea lanţului anaforic prin inserţia cliticului
permite (în cazul românei şi al limbilor care cunosc dublarea prin clitic)
recuperarea semantică şi sintactică a poziţiei originare a constituentului
deplasat şi face posibile imbricări 51 mai complicate, v. (27):

(27) Acestorai poate că e bine să lei spui ti de două ori ce au de făcut.

În ceea ce priveşte plasarea constituentului deplasat în organizarea

regentei, există două situaţii: (a) constituentul deplasat nu se implică în
sintaxa regentei, el rămâne în poziţia sintactică iniţială, ca în exemplele de
sub (25)a.,(25)b. şi (26) şi (b) constituentul deplasat este încorporat în
structura regentei, care este supusă unui proces de reorganizare. În cazurile
de tip (a), interpretarea sintactică a construcţiilor rezultate din deplasare
presupune o operaţie de „reconstituire“ a structurii originare. În cazurile de
tip (b), modificările suferite de configuraţia sintactică sunt ireversibile, fie
pentru că afectează statutul morfosintactic al verbului din structura
„gazdă“, ca în exemplele de sub (28), fie pentru că ridicarea se face într-o
poziţie diferită de poziţia de origine, ca în (29):

(28) a. Acuzaţiilei se dovediseră a fi neîntemeiate ti.

b. Eii trebuiau să fie ajutaţi ti să rezolve problema.
c. Ei trebuiau ajutaţi ti să rezolve problema.

57
(29) a. Să-li vedem [ce mai spune ti acum]. (ridicarea Sub în poz. de Cd)
b. El tei(Ac) consideră că ti(N) eşti competent. (ridicare şi ştergere)
c. Am văzut casa lui Ion. → I-am văzut casa ti. (ridicare + amalgamare)

(30) a. Ea e mai odihnită acum decât era ea anul trecut.

b. Ea e mai odihnită acum decât era ea anul trecut. (ştergere)

2.5.2. Tipuri de complemente

Din punctul de vedere al centrului de grup, complementele se
clasifică în: complemente ale verbului, ale adjectivului, ale adverbului şi ale
interjecţiei. Consecvenţa descrierii ne obligă să înregistrăm şi complemente ale
grupului prepoziţional, dar acestea au un statut special: actualizarea lor este
întotdeauna necesară, GPrep nu poate funcţiona monomembru (ca un
centru „nud”, adică fără determinative, aşa cum se poate întâmpla în cazul
celorlalte grupuri). Complementul GPrep nu ocupă o poziţie sintactică
distinctă de cea ocupată de întregul grup. De aceea, complementele din
GPrep vor fi complemente prepoziţionale sau adjuncţi incluşi în alte
grupuri sintagmatice.
Dintre toate categoriile lexicale, verbele au cea mai diversificată gamă
de complemente. Pentru fiecare ipostază lexico-gramaticală, se actualizează
o grilă de subcategorizare care poate include complinirile: (a) subiect, (b)
complement direct, (c) complement secundar, (d) complement indirect, (e)
complement prepoziţional, (f) nume predicativ, (g) complement predicativ al
obiectului. Acestor compliniri matriciale li se pot adăuga compliniri
nematriciale, asociate cu centrul verbal în urma unor procese de
reorganizare sintactică (v.2.5.1.): (a’) predicativ suplimentar, (b’) complement
posesiv sau (c’) complement de agent. Unele verbe pot fi subcategorizate
pentru un adjunct: circumstanţial de timp, de loc, de mod, sau cantitativ v. (a’’-
d’’).

(31) a. Vine frigul. / Mieii zburdă. / Pentru a trece el clasa, părinţii fac mari
eforturi. / Sosind mama prima, a citit scrisoarea înaintea lui. / Ø scriu.
b. Ø Aducem dovezile. / S-a plictisit de citit ziare. / Mă mănâncă în
palmă.
c. El m-a rugat să-i scriu. / Ø ne-a anunţat vestea.
d. Scriindu-i o scrisoare vei lămuri lucrurile. / Îmi convine situaţia. / Ne
este colegă.
e. Ø Contăm pe voi. / Ion se îndoieşte de asta. / Ø Vă mulţumim pentru
invitaţie.
58
 f. Păsările sunt albe. / Ø Părem neserioşi. / Pare necesar [să...] / Ø
Rămâne [cum am stabilit]. / Dacă n-a venit înseamnă [că a fost reţinut].
g. Pe băiat părinţii l-au botezat John. / Ø Au numit-o [ce au vrut ei].
a’. Ø Îl credem util. / Ea vă ştia contabil la firma asta. / Le văd [cum vin
spre voi].
b’. Lui i-a murit pisica. / Ţi-am găsit Ø cheile. / Au de gând să-şi vândă
casa.
c’. Cărţile au fost aduse de reprezentantul editurii. / Hârtiile vor fi
verificate [de cine cunoaşte toate amănuntele].
a’’. Situaţia durează de câtva timp.
b’’. A locuit dintotdeauna aici.
c’’. Nu cred că aţi procedat corect faţă de ei.
d’’. Părerea lui atârnă greu în luarea deciziei.

Centrul adjectival (realizat ca adjectiv propriu-zis sau ca participiu)

poate domina un complement indirect (a), un complement prepoziţional (b) sau
un nume predicativ (c). Numai adjectivul dator poate selecta un nume în
acuzativ (flexionar), care ocupă poziţia de complement direct (d). În GAdj pot
fi incluse şi complemente nematriciale – complementul comparativ (a’) şi
complementul de agent (determinativ al unui participiu pasiv):

(32) a. Îi eşti datoare o explicaţie. / Nu cumpără decât lucruri utile copiilor.

b. Conştientă de riscuri, Ø a hotărât să nu plece. / Ø E cam supărată pe
cine n-a fost ieri la curs.
c. Odată ajunsă studentă, Ø va fi mai conştiincioasă decât acum.
d. Le-am spus că îţi sunt datori o explicaţie.
a’. Ea părea mai hotărâtă decât voi.
b’. Colegii atraşi de voi în această poveste vor suporta aceleaşi consecinţe.

Complementele din grupul adverbial sunt mai puţin numeroase decât

complementele adjectivului: două complemente matriciale, incluse în grila
de valenţe a centrului adverbial - complement indirect (a), complement
prepoziţional (b) şi un complement nematricial, asociat grupului prin
reducerea unei structuri: complementul comparativ (a’):

(33) a. Similar celorlalţi au lucrat şi ei.

b. Lucrurile s-au întâmplat aşa independent de voinţa ta.
a’. Nu s-a descurcat la fel de bine ca tine.

59
 În virtutea calităţii predicative din unele ipostaze ale ei, interjecţia
poate avea compliniri apropiate de cele ale verbului: domină complemente
directe (a), indirecte (b) şi prepoziţionale (c), dar şi subiect (d):
(34) a. Iată [ce am găsit]. Poftim cheile!
b. Bravo lor pentru atitudinea demnă!
c. Halal de cinstea lor! / Era vai de capul lui!
d. Şi ea pleosc! o palmă. Zău că n-am timp de tine!

♦
Încheiem prima parte a acestei lucrări cu o secţiune recapitulativă,
utilă, credem, pentru fixarea conceptelor prezentate aici. Exerciţiile şi
temele propuse în continuare se concentrează asupra a două chestiuni
majore ale structurii semantico-sintactice: schema de valenţe şi schema de
roluri, urmând ca aplicaţiile din partea a doua a volumului să conducă la
explorarea sintaxei complementelor.

60
2.6. Rezumat

► Enunţurile sunt organizate sintactic şi semantic în jurul unui centru

verbal;

ORGANIZAREA SINTACTICĂ
► Grila de subcategorizare a verbului determină compoziţia sintactică a
enunţului (numărul de valenţe şi realizarea lor):
o în funcţie de regim (tranzitiv, intranzitiv), verbele au 1, 2 sau 3
valenţe (sunt monovalente, bivalente, trivalentei), care pot fi ocupate
de un constituent lexical sau propoziţional; există şi verbe fără
nicio valenţă (zerovalente);
o valenţele unui verb corespund poziţiilor sintactice disponibile
pentru schema sintactică a respectivului grup verbal (subiect şi
complement direct, subiect, complement direct şi complement indirect,
subiect şi complement prepoziţional etc.);
o natura constituentului selectat (GN, GAdj, GAdv, GPrep sau GV
cu centru o formă verbală nepersonală) şi mărcile lui formale
(inclusiv tipul de conector al constituentului propoziţional -
conjuncţia să, că sau dacă ori tipul de relativ: care, cine, ce etc.)
depind tot de verbul centru;
► Într-un enunţ, constituenţii se organizează şi în jurul altor centre –
adjectivale, adverbiale, nominale - pe baza valenţelor actualizate de
respectivele centre; grupul astfel format se include în structura GV
dominant.
► Marcarea sintactică se face local, în structura canonică, dar enunţurile pot
fi afectate de procese sintactice de reorganizare, de cele mai multe ori
prin „deplasarea” unor constituenţi din poziţia de bază într-o nouă
poziţie.

61
ORGANIZAREA SEMANTICĂ
► Grila tematică a verbului determină compoziţia semantică a enunţului;
o semantic, verbul este un predicat care atribuie proprietăţi unor
argumente sau stabileşte relaţii între acele argumente;
o în funcţie de sens, verbele atribuie 1, 2 sau 3 roluri tematice, care
trebuie asociate cu argumente;
o asocierea dintre argumente şi roluri presupune o corespondenţă de
unu la unu, adică un argument primeşte un singur rol şi un rol este
atribuit unui singur argument;
► Nu numai verbele atribuie roluri tematice, acestea pot fi atribuite şi de
adjective, prepoziţii şi nume, în cadrul grupurilor pe care le generează
(GAdj, GPrep, GN).
► Argumentele unui verb sunt complementele lui.
► Atribuirea rolului se face local, dar unele argumente se pot deplasa de
lângă centrul care le-a atribuit rolul.
► Reorganizarea sintactică nu afectează organizarea semantică; prin
deplasare, argumentele îşi păstrează rolul tematic atribuit în structura de
bază.

ORGANIZAREA SINTACTICO-SEMANTICĂ
► Enunţurile sunt organizate în jurul unui centru verbal care selectează
semantic argumente cărora le atribuie un unic rol tematic şi selectează
sintactic complemente cărora le conferă o poziţie sintactică unică,
marcându-le pentru acea poziţie;

⎛ Rol1 K Roln ⎞
⎜ ⎟
⎜ GX GY ⎟
⎜ f f n ⎟⎠
⎝ 1 L
Fig.10. Generalizarea unei matrice semantico-sintactice

► Pe lângă argumente, enunţurile conţin şi adjuncţi, a căror asociere cu

grupul este, de obicei, facultativă.

62
2.7. Exerciţii şi teme de discuţie

1. Găsiţi câte trei exemple pentru categoriile lexicale subliniate, în care să

se actualizeze următoarele grile de subcategorizare:
Model: ND + V + NN îmi prieşte vacanţa; (nu)-i ajunge timpul; îţi trebuie o
vacanţă

a) NN + V + NAc h) Adj + ND
b) NAc + V + NN i) NN + V + Prep (NAc)
c) ND + V + că... j) Adv + ND
d) ND + V + să... k) Adv + Rel...
e) NN + V + dacă... l) Prep + Adj
f) V + să... m) Prep + Adv
g) Adv + că... n) Adj + că...

2. Identificaţi grilele de subcategorizare ale verbelor din enunţurile de

mai jos:

Model: Nici nu vă închipuiţi cât de inventivi devin oamenii când trebuie să

ascundă un defect de ochii lumii. (Libertatea, 28 feb.2006)

Notă: Observăm că unele verbe din text, privite ca intrări de dicţionar, pot oferi mai
multe realizări ale unui constituent. De aceea, acolo unde este cazul, după grila de
subcategorizare generală, vom indica actualizarea ei în contextul dat.

► a-şi închipui: verb bivalent [NN + V + NAc / Conjcă (P)]

o actualizare în context: Ø + V + Rel (P): Ø nu vă închipuiţi cât ...
► a deveni: verb bivalent [NN + V + Adj / NN]
o actualizare în context: Adj + V + NN: inventivi devin oamenii
► a trebui: verb monovalent [V + Conjsă (P) ]: trebuie să ...
► a ascunde: verb bivalent [NN + V + NAc ]
o actualizare în context: Ø + V + NAc: Ø să ascundă un defect

63
a) Contemporanii relatează că Nerval rătăcea zile şi nopţi pe străzile murdare şi
neluminate ale acestor cartiere dubioase, având în permanenţă la el un carnet în
care făcea, chiar şi în mers, notaţii. (Călinescu, Interstiţii, 121)
b) Nu e limpede la ce fel de „existenţă" ne referim. Vă daţi seama că nu vom intra,
acum, în toate detaliile speculative ale acestor enorme probleme. (Pleşu, Despre
îngeri, 51)
c) Pentru creator arta sa are o valoare aproape terapeutică, ea seamănă păpuşilor
de ceară străpunse cu un ac înroşit în practicile vrăjitoreşti. (Blandiana,
Calitatea, 7)
d) Pe de altă parte, pentru cît de raţionali pretindem că sîntem, recurgem nepermis
de des, şi cu o stranie nonşalanţă, la explicaţii de tip magic. (Pleşu, Despre
îngeri, 94)
e) [...] esenţial este că am depăşit clipele în care contemplând un arbore nu eram în
stare să ştim dacă este viu sau mort, clipele în care mângâind cu paşii un
pământ nu puteam ghici dacă va mai înverzi vreodată. (Blandiana, Calitatea,
25)
f) Cu mine şi cu frate-miu nu se purta rău, de regulă ne dădea senzaţia că habar
n-avea că existăm. Eram copii, prin urmare foarte mulţumiţi că ne lăsa-n pace.
În schimb mama ne ţinea din scurt, stătea cu ochii pe noi şi ne bătea zilnic la
cap să ne facem lecţiile, adică să ţinem neapărat minte cît sîntem de bogaţi şi de
fericiţi. Ne obliga să învăţăm, ba chiar să şi cîntăm textul ăsta. (Petrescu,
Farsa)
g) Guvernul (...) ameninţă cu pedepse foarte grave pe cei cărora le trece prin minte
să ponegrească, să analizeze, să aducă vorba despre calitatea ceasornicelor.
(Simionescu, Bibliografia, 34)

3. Rescrieţi grupurile nominale din textele de mai jos, subliniind centrul

de grup:

Model: Micuţii resimt major această ruptură, iar consecinţele pe termen lung pot
fi grave. (Libertatea, 20 feb.2006)
GN1 – micuţii; GN2 – această ruptură; GN3 – consecinţele pe termen lung

a) (Vocea şefului) - Vizite? (Paparazzo 1) - Doi sau trei băieţi cu telegrame, alţi
gorobeţi care au adus flori şi ceva cadouri şi o armată de agitaţi cu o tonă de
bunătăţi. (Vişniec, Paparazzi, 2002)
b) Îmi pare rău că am fost într-o polemică cu antrenorul cu care am lucrat patru
ani la Steaua. (Rlib., 09 feb.2006)

64
c) Hârtiile scrise şi semnate de salariaţii TVC în faţa lui Bărbulescu au fost trimise
conducerii SARTV. (Rlib., 21 feb.2006)
d) Marea şi neîntrecut de sensibila Bursă din Londra este locul istoric în care
interesele ilustrului producător de ceasornice din Republica Dominicană se
întâlnesc şi se armonizează cu cele ale Italiei. (Simionescu, Bibliografia, 34)

4. Identificaţi structura grupurilor verbale din enunţurile de mai jos:

Model: Mă miră că ea a aflat despre întâmplare.

GV1 [GV [GN mă] miră [GC că ea a aflat despre întâmplare]]

Obs.: GC este simbolul constituentului propoziţional care are un conector conjuncţional

(o conjuncţie subordonatoare).

GV2 [GV [GN ea] a aflat [GPrep despre [GN întâmplare]]]

a) Suntem foarte dispuşi să demonizăm televiziunile şi cotidienele pentru

dezinteresul lor cu privire la popularizarea faptelor de cultură şi a produselor
culturale. (Obs. cult., nr. (50) 307, 2006)
b) Fenomenologii au aerul de a fi găsit un criteriu „cinstit" de evaluare a
„realului" propriu-zis, singurul acceptat de „subiectul universal" ca obiect de
cunoaştere: fenomenul, ceea ce este dat, ceea ce „apare" şi se livrează pe sine în
tocmai faptul de a apărea. (Pleşu, Despre îngeri, 46)
c) Şi am impresia că nicăieri nu se vede mai bine ca în jurnalul intim cum scrisul
este menit, în chip fatal, reduplicării. (Călinescu, Interstiţii, 13)

5. Extrageţi toate verbele din textele de mai jos şi arătaţi care este schema
lor de valenţe pentru sensul actualizat în context, menţionând (unde este
cazul) dacă unele complemente sunt suprimabile:

a) Mă scutur de povara trecutului şi pun mâna pe clanţă. Codiţă mă scrutează cu

ochiul său bun. Deschid uşa încercând să par cât mai relaxat. Ba, chiar încep să
fluier. Indiferenţa lui mă omoară. Încă un pas şi sunt aproape lângă, la zece
metri distanţă. (Cotidianul, 1 feb.2006)
b) Ce-ţi pasă! spune Orjen, îşi aranjează pantofii pe masă spre stînga, îi împinge
cu cotul. Evemon Notarades îi aduce mîncare: brînză de capră şi pîine şi ceapă
şi vin într-un clondir pîntecos şi rece, de pe clondir se preling broboane ca roua.
Orjen mănîncă şi apoi bea sorbind pe-ndelete din burduhănosul clondir, îşi
şterge fruntea cu mîna făcută căuş şi adoarme, îl visează pe Fric, figura lui cu

65
 gura căscată şi limba ieşindu-i de-o palmă-n afară. Evemon Notarades o
mîngîie pe părul ei roşu şi verde, sughite privind-o. (Agopian, Fric, 10)
c) Fireşte că putem gîndi lucruri care nu au corespondent „real" şi că, pe de altă
parte, există realităţi care nu pot fi gîndite pînă la capăt. Dar obiceiul nostru de
a aşeza mereu faţă-n faţă gîndirea şi existenţa, de a le situa dihotomic, nu face
decît să pietrifice un mal-entendu. (Pleşu, Despre îngeri, 79)

6. Identificaţi rolurile tematice atribuite argumentelor din enunţurile de

mai jos, indicând şi compoziţia matricei sintactice actualizate de centrul
verbal:

Model: Dan a primit o invitaţie.

⎛ Beneficiar Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝

(i) tranzacţii:
a. Ion l-a împrumutat pe Vasile cu 1000 de lei.
b. Vasile a împrumutat 1000 de lei de la Ion.
c. Ion s-a împrumutat la Vasile cu 1000 de lei.
d. Cartea (m)-a costat 50 de lei.
e. Am dat 50 de lei pe carte.
f. Am plătit 50 de lei pentru carte.
g. M-a taxat cu 50 de lei pentru carte.
h. I-am dat 50 de lei pe carte.
i. L-am plătit cu 50 de lei.
j. Mi-a cerut 50 de lei pe carte.
k. Mi-a vândut cartea cu 50 de lei.

(ii) servicii:
a. Croitorul îmi face un palton.
b. Îmi fac un palton la croitor.
c. Îmi fac un palton.
d. Îmi fac singură hainele.
e. Mă tund la o stilistă talentată.
f. Ana se coafează foarte frumos.
g. Mă operez de apendicită.
h. Fă-ţi o ecografie!

66
7. În unele GV, centrul este un verb „slab” semantic, astfel contribuţia lui
la sensul predicaţiei este minoră în comparaţie cu aceea a
complementului. Celelalte complemente din grup primesc rolul tematic
compoziţional, de la verb + complementul „plin” semantic: nu mi-a dat
încă un răspuns – Agent - Destinatar – (V+)Temă. De multe ori, aceste
grupări au un echivalent monolexical (derivat sau înrudit semantic), în
care rolul complementului este absorbit: încă nu mi-a răspuns - Agent –
Destinatar.
Cerinţe:
(a) Sortaţi grupările verbale din lista de mai jos după criteriul
echivalenţei cu un lexem verbal (Vslab + complement = Vplin) (atenţie! lista
conţine şi „intruşi”).
(b) Comentaţi diferenţele semantice / stilistice dintre variantele
perifrastice şi cele monolexicale, gândindu-vă la motivele pentru care
vorbitorul ar prefera una sau alta dintre variante în situaţii concrete de
comunicare.
(c) Sortaţi aceleaşi exemple după criteriul interpretării sintactice a
grupărilor: locuţiune verbală vs. grupare liberă.

a da
a da (un) bici, a da cu chirie, a da cu împrumut, a da cu piciorul, a da foc, a
da gata, a da găuri, a da în arendă, a da în clocot, a da în primire, a da
însemnătate, a da la lumină, a da o palmă, a da la o parte, a da la rindea, a da
la ziar, a da lecţii, a da pe din două, a da pe gât, a da raportul, a da sfaturi, a
da socoteală, a da un chiot, a da un sărut, a da un sfat, a da un strigăt, a da
viaţă, a da vina pe, a(-i) da lacrimile, a-şi da viaţa.
a face
a face un apel, a face o baie, a face un cadou, a face un calcul, a face o
confesiune, a face o copie, a face un dans, a face un ocol, a face o
demonstraţie, a face o donaţie, a face un duş, a face o inspecţie, a face o
investiţie, a face o ofertă, a face o plată, a face o prezentare, a face o
propunere, a face riduri, a face pe din două, a face cu ochiul
a lua
a lua cu chirie, a lua fiinţă, a lua foc, a lua în arendă, a lua în armată, a lua
în calcul, a lua la cunoştinţă, a lua măsuri, a lua o gură de (ceai), a lua o
măsură, a lua obicei, a lua obiceiul, a lua parte, a lua sfârşit, a lua veste
a scoate
a scoate un oftat, a scoate un suspin, a scoate un mârâit
a trage

67
 a trage la tipar, a trage la xerox, a trage o cântare, a trage un chiot, a trage
un chef, a trage o fugă, a trage un oftat, a trage un perdaf, a trage un plâns
(o porţie de ~), a trage o porţie de râs, a trage un pui de somn, a trage o
spaimă, a trage o sperietură, a trage un suspin, a trage un ţipăt, a trage de
mânecă, a trage de urechi, a trage la răspundere

68
2.8. Soluţiile exerciţiilor

1. (a) cineva aruncă o piatră / aduce o contribuţie / caută o casă; (b) mă interesează
subiectul / mă emoţionează poemul / mă mişcă atitudinea (lui); (c) îi ajunge că (l-ai
obosit cu atâtea întrebări) / îmi pare bine că (te văd) / le-a căşunat că (trebuie să
plece); (d) îi arde să facă glume / i s-a căşunat să plece / îi vine să plângă; (e) cineva
se interesează dacă (ai reuşit) / ea se întreabă dacă (vii cu noi) / el nu s-a hotărât
dacă (îţi dă maşina); (f) urmează să (intre) / trebuie să (plec) / era să (greşesc); (g)
probabil că (ai dreptate) / desigur că (ai aflat...) / fireşte că (am înţeles); (h)
supărată pe (cineva) / dependentă de (ceva) / atentă la (ceva); (i) cineva îşi dă
seama de consecinţe / recurge la tertipuri / se concentrează asupra rezultatelor; (j)
(procedează) aidoma cuiva / asemenea părinţilor / similar cuiva; (k) indiferent cine
(vine) / similar cui... / aidoma cui; (l) (au calificat-o) drept imposibilă / ca
folositoare; (m) până atunci / înspre acolo / către acolo; (n) bucuroasă că (ai venit)
/
supărată că (nu l-ai chemat), conştientă că (a greşit).

2. (a)
► a relata: vb. bivalent [NN + V + NAc / Conjcă (P)]; NN + V + Conjcă (P):
contemporanii relatează că ...
► a rătăci: vb. monovalent [NN + V]; Nerval rătăcea ...
► a avea: vb. bivalent [NN + V + NAc]; Ø având un carnet...
► a face: vb. bivalent [NN + V + NAc]; Ø făcea notaţii.

2. (b)
► a fi: vb. bivalent [V + Adv]; V + Adv (+ Rel (P)) (nu) e limpede ((...) ce...);

Observaţie: În acest exemplu, constituentul propoziţional - propoziţia relativă (tip de

subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ) este selectată de adverbul
limpede, de aceea nu se include în grila verbului.

► a se referi: vb. bivalent [NN + V + Prep (NAc)]; Prep (NAc) + V + NN: la (ce
fel de) existenţă ne referim Ø;
► a-şi da seama: loc. vb. bivalentă [NN + V + Prep (NAc) / Conj că (P)]; NN + V
+ Conj că (P): Ø vă daţi seama că...;

69
► a intra: vb. bivalent [NN + V + Adv / Prep (NAc)]; NN + V + Prep (NAc): Ø
nu vom intra în detaliile...

2. (c)
► a avea: vb. bivalent [NN + V + NAc]; arta are valoare...;
► a semăna: vb. bivalent [NN + V + Prep (NAc) / ND]; NN + V + ND: ea
seamănă păpuşilor...

2. (d)
► a pretinde: vb. bivalent [NN + V + NAc / Conjcă (P)]; NN + V + Conjcă: Ø
pretindem că...;
► a fi: vb. bivalent [NN + V + Adj]: Adj + V: (cât de) raţionali suntem Ø;
► a recurge: vb. bivalent [NN + V + Prep (NAc)]: Ø recurgem (...) la explicaţii.

2. (e)
► a fi1: vb. bivalent [V + Adv]: V + Adv (+ Conj că (P)): esenţial este că...;

Obs.: În legătură cu constituentul propoziţional conjuncţional, v. observaţia de sub 2.(b).

► a contempla: vb. bivalent [NN + V + NAc]; Ø contemplând un arbore;

► a fi2: vb. bivalent [NN + V + Adj]; NN + V + Adj (+ Conjsă): Ø nu eram în
stare (să...);
► a şti: vb. bivalent [NN + V + NAc / Conjcă / să / dacă (P)]; Ø să ştim dacă...;
► a fi3: vb. bivalent [NN + V + Adj]; Ø este [viu sau mort];

Obs.: Constituenţii adjectivali viu şi mort ocupă în structura sintactică de sub 2.(e) aceeaşi
poziţie. Verbul nu este însă trivalent, ci bivalent, valenţa de combinare cu adjectivul
actualizată de verb este una singură, însă are aici realizare lexicală dublă. Aceeaşi poziţie
este reduplicată prin coordonare. Coordonarea nu este o relaţie generatoare de funcţie
sintactică, în consecinţă, gruparea formată din cele două adjective nu este un grup
sintagmatic (niciunul dintre membrii ei nu are nici statut de centru, nici statut de
determinativ).

► a mângâia: vb. bivalent [NN + V + NAc]; Ø mângâind ... un pământ;

► a putea: vb. bivalent [NN + V + NAc / Conjsă (P)]; NN + V + VInf: Ø (nu)
puteam ghici;

Obs.: Infinitivul este un echivalent contextual al realizării propoziţionale Conjsă (P).

► a ghici: vb. bivalent [NN + V + NAc / Conjdacă (P)]; Ø ghici dacă...;

► a înverzi: vb. monovalent [NN + V]: Ø va (mai) înverzi.
70
2. (f)
► a se purta: vb. trivalent [NN + V + Adv + Prep (NAc)]: cu mine şi cu frate-
miu Ø nu se purta rău;
► a da: vb. trivalent [NN + V + NAc + ND]: Ø ne dădea senzaţia;
► a avea habar: loc. vb. bivalentă [NN + V + Prep (NAc) / Conjdacă / că (P)]: Ø
habar n-avea că...;
► a exista: vb. monovalent [NN + V]: Ø existăm;
► a fi1: vb. bivalent [NN + V + NN / Adj]:
Ø + V + NN: eram copii;
ØN + ØV + Adj: Ø Ø foarte mulţumiţi;

Obs.: În context, adjectivul mulţumiţi este selectat de un al doilea verb a fi, care este însă
elidat; schema lui de valenţe este NN + V + Adj.

► a lăsa în pace: loc. vb. bivalentă [NN + V + NAc]: Ø +NAc + V: Ø ne lăsa-n

pace;
► a ţine din scurt: loc. vb. bivalentă [NN + V + NAc]: mama ne ţinea din scurt;
► a sta cu ochii: loc. vb. bivalentă [NN + V + Prep (NAc)]: Ø stătea cu ochii pe
noi;
► a bate la cap: loc. vb. bivalentă [NN + V + NAc]: Ø ne bătea la cap;
► a face: vb. bivalent [NN + V + NAc]: Ø să facem lecţiile;
► a ţine minte: loc. vb. bivalent [NN + V + NAc / Conjcă/să (P)]: Ø + V + Rel
(P): Ø să ţinem minte cât...;

Obs.: Propoziţia relativă nu este aici un constituent diferit de nominalul în acuzativ,

este, aşadar, o realizare propoziţională a acestuia, de aceea nu a fost inclusă în schema
verbului ca un constituent distinct.

► a fi2: vb. bivalent [NN + V + NN / Adj]: Ø + V + Adj: Ø suntem (cât de)

bogaţi şi (de) fericiţi
► a obliga: vb. trivalent [NN + V + NAc + Prep(NAc) / Conjsă (P)]: Ø + NAc +
V + Conjsă (P): ne obliga să...
► a învăţa: vb. bivalent [NN + V + NAc]: Ø + V + Ø: să învăţăm Ø Ø;
► a cânta: vb. bivalent [NN + V + NAc]: Ø + V + NAc: să cântăm textul,

2. (g)
► a ameninţa: vb. trivalent [NN + V + NAc + Prep(NAc) / Conjcă (P)]: guvernul
ameninţă cu pedepse pe cei;

71
► a trece prin minte: vb. bivalent [ND + V + NN / Conjsă/că (P)]: le trece prin
minte să;
► a ponegri: vb. bivalent [NN + V + NAc]: Ø + V + Ø: Ø să ponegrească Ø;
► a analiza: vb. bivalent [NN + V + NAc]: Ø + V + Ø: Ø să analizeze Ø;
► să aducă vorba: loc. vb. bivalentă [NN + V + NAc + Prep(NAc)]: Ø să aducă
vorba despre calitatea.

3.(a)
GN1 – vizite;
GN2 – [doi] sau [trei] băieţi [cu [telegrame]];
GN3 – flori;
GN4 – [ceva] cadouri;
GN5 – o armată [de [agitaţi]];
GN6 – [o] tonă [de [bunătăţi]].

Obs.: În G6, spre deosebire de G5, am considerat că o este un numeral adjectival, aşadar
este un constituent al grupului diferit de morfemul de determinare nedefinită din G5,
care are un statut special, fiind Determinant. În numeroase lucrări recente se arată că
Det are un rol esenţial în sintaxa nominalelor, el este centrul căruia i se subordonează
GN, astfel că GN este un determinativ al GDet. În această lucrare, neavând în vedere
decât sintaxa complementelor, nu vom intra în detalii de acest fel, pentru că nominalele
ne interesează doar în măsura în care ele ocupă poziţii dependente în alte grupuri –
verbal, adjectival, adverbial, interjecţional, deci organizarea internă a grupului nu are
mare relevanţă aici.

3.(b)

Obs.: În textele de sub 3.(b-d), o serie de grupuri nominale au ca determinative alte

grupuri, unele nominale sau prepoziţionale, altele propoziţionale (subordonatele
relative din 3d), care se încastrează într-un grup superior; am reprezentat aceste grupuri
încastrate cu simbolul aferent grupului principal de care depind, dar le-am numerotat ca
prim, secund, terţ, în funcţie de gradul de încastrare, şi le-am scris cu un „indent”
corespunzător acestui statut.

GN1 – [într-[o polemică [cu [antrenorul [cu [care am lucrat]]]];

(GN´1 – antrenorul [cu [care am lucrat]]);
GN2 – [patru] ani;
GN3 – Steaua.

3.(c):
GN1 – hârtiile [scrise] şi [semnate [de [salariaţii TVC]] [în faţa [lui Bărbulescu]]];

72
 (GN´1 – salariaţii TVC;
GN´´1 – TVC;
GN´2 – lui Bărbulescu; );
GN2 – conducerii.

3.(d):
GN1 – [marea] şi [neîntrecut de] sensibila]] Bursă [din [Londra]];
(GN´1 – Londra);
GN2 - locul [istoric] [în [care interesele ilustrului producător de ceasornice din
Republica Dominicană se întâlnesc] şi [ Ø(în) care se armonizează cu cele ale Italiei]];
(GN´2 – interesele [ilustrului producător de ceasornice din Republica
Dominicană];
GN´´2 – [ilustrului] producător [de [ceasornice]] [din [Republica
Dominicană]];
GN´´´2 – ceasornice [din [Republica Dominicană]].
GN3 – cele [ale Italiei];
(GN´3 – ale Italiei)

4.(a)
GV1 [GV Ø Suntem [GAdj foarte dispuşi [GC să demonizăm televiziunile şi
cotidienele pentru dezinteresul lor cu privire la popularizarea faptelor de cultură şi
a produselor culturale]]].
GV2 [GV Ø să demonizăm [GN televiziunile] şi [GN cotidienele] [GPrep pentru [GN
dezinteresul lor [GPrep cu privire la [GN popularizarea [GN faptelor [GPrep de [GN
cultură]]] şi [GN a produselor culturale]]]]];

Obs.: Conjuncţia să se include în GV ca marcă a modului conjunctiv, aşadar, ea are un

dublu rol – marcă morfologică modală şi rol funcţional, de conector.

4.(b)
GV1 [GV [GN Fenomenologii] au [GN aerul] [GPrep de [GV a fi găsit un criteriu
„cinstit" de evaluare a „realului" propriu-zis, singurul acceptat de „subiectul
universal" ca obiect de cunoaştere: fenomenul, ceea ce este dat, ceea ce „apare" şi se
livrează pe sine în tocmai faptul de a apărea]]].
GV2 [GV a fi găsit [GN un criteriu „cinstit" de evaluare a „realului" propriu-zis],
[GN singurul Øcriteriu acceptat de „subiectul universal" ca obiect de cunoaştere]: [GN
fenomenul], [GC ceea ce este dat], [GC ceea ce „apare"] şi [GC se livrează pe sine în
tocmai faptul de a apărea]];
GV3 [GC ceea ce [GV este dat ti]]

73
GV4 [GC ceea ce [GV apare ti]]
GV5 [GC Ø [GV se livrează pe sine în tocmai faptul de a apărea]]

Obs.: Simbolul t, din GV3 şi GV4 se utilizează în descrierile sintactice moderne pentru a
marca „locul” de unde a fost „extras” un constituent, adică poziţia care în mod normal
aparţine unor constituenţi „avansaţi” la stânga în structură. De exemplu, în: Ion trebuie
să vină, structura de bază este [GV Trebuie [GC să vină Ion]], pentru că centrul verbal trebuie
are o singură valenţă: V + Conjsă. Prin „deplasarea” nominalului Ion înaintea primului
GV, acesta ajunge în vecinătatea unui verb care nu mai are nicio valenţă liberă, deci
nominalul rămâne în continuare „autorizat” de verbul care l-a selectat (a veni). Structura
rezultată prin deplasare se rescrie ca: Ioni [GV trebuie [GC să vină ti]], unde simbolul ti
marchează locul de unde „a plecat” Ion. Atât Ion, cât şi t poartă acelaşi indice, semn al
identităţii lor referenţiale.
Spre deosebire de conectorii conjuncţionali, relativele (pronume sau adjective), sunt
implicate în sintaxa propoziţiei pe care o introduc. Astfel, capul relativ al subordonatei
este în fapt un constituent care aparţine sintactic structurii din care a fost „avansat”, deci
şi el „lasă o urmă” în locul în care a fost cerut de grila de valenţe a regentului său. În
exemplele GV3 şi GV4, relativul compus ceea ce este selectat de grilele de valenţe ale
celor două verbe, deci, în urma deplasării lui în poziţie de conector, lasă în locul de unde
a fost extras o „urmă” coindexată.

GV6 [GV Ø a apărea]

4.(c)
GV1 [GV Ø am [GN impresia [GC că [GV nicăieri nu se vede mai bine ca în jurnalul
intim [GC cum [GV scrisul este menit, în chip fatal, reduplicării]]]]]];
GV2 [GV [GAdv nicăieri] nu se vede [GAdv mai bine [GPrep ca [GPrep în [GN jurnalul
intim]]]] [GC cum [GV scrisul este menit, în chip fatal, reduplicării]]];
GV3 [GV [GN scrisul] este [GAdj menit [GAdv în chip fatal], [GN reduplicării]]];

Obs.: GV3 poate primi şi o altă interpretare, dacă dăm o „citire” pasivă participiului
menit: [GV [GN scrisul] este menit [GAdv în chip fatal], [GAdj reduplicării]]. În acest caz, GN
reduplicării nu mai depinde de GAdj, ci direct de GV.

5. (a)
• [GV Ø mă scutur [GPrep de [GN povara trecutului]]; a se scutura – verb reflexiv,
intranzitiv, bivalent: (GN – subiect; GPrep – Cprep); subiectul este
nelexicalizat; (în anumite contexte, şi Cprep poate fi nelexicalizat);
• [GV Ø pun [GN mâna [GPrep pe clanţă]]]; a pune - verb tranzitiv, trivalent: (GN
– subiect; GN – Cdirect, GPrep – Circ); în context, adjunctul reprezintă o
determinare obligatorie a verbului;

74
• [GV [GN Codiţă] [GN mă] scrutează] [GPrep cu [GN ochiul său bun]]; a scruta –
verb tranzitiv bivalent: (GN1 – subiect; GN2 – Cd); constituentul Cd
poate fi suprimat, dar grupul verbal reclamă actualizarea unui
circumstanţial de loc sau instrumental: Scrutează în zare / cu privirea, nu
*Scrutează.
• [GV Ø deschid [GN uşa]]; a deschide – verb tranzitiv, bivalent; ambele
compliniri sunt suprimabile. Constituentul Cd suprimat este recuperabil
fie deictic (prin acces la detaliile situaţiei de comunicare: Deschide Ø, sunt
eu! (dialog de o parte şi de cealaltă a unei uşi)), fie anaforic (pe baza
relaţiei cu un antecedent din context: E singur acasă şi mama i-a spus să nu
deschidă Ø nimănui. Interpretarea anaforei vide este posibilă pe baza
relaţiei asociative cu acasă).
• [GV încercând Ø [GC să par cât mai relaxat]]; a încerca – verb tranzitiv,
bivalent; complementul este realizat propoziţional; Cd este
nesuprimabil.
• [GV să par Ø [GAdj cât mai relaxat]]; a părea – verb intranzitiv, copulativ,
bivalent; numele predicativ (aici, GAdj) nu este suprimabil.
• [GV încep Ø [GV să fluier]]; a începe – verb tranzitiv, bivalent (în context);
constituentul complement direct (aici cu realizare propoziţională) nu
este suprimabil.
• [GV[GN indiferenţa lui] [GN mă] omoară]; a omorî – verb tranzitiv, bivalent;
poate funcţiona cu ambele compliniri nelexicalizate (alternativ, ca în:
otrava asta omoară ØCd instantaneu; mă omoară ØSb sau, în anumite situaţii
de comunicare, simultan nelexicalizate: ØSb Fură ØCd, distruge ØCd, omoară
ØCd.
• [GV Ø sunt [GPrep aproape lângă Ø], [GPrep la zece metri distanţă]; a fi – verb
intranzitiv, bivalent (pentru sensul din context); adjunctul locativ este
obligatoriu pentru actualizarea sensului a se afla. În exemplul dat,
circumstanţialul este actualizat prin două GPrep, primul cu complinire
vidă (dar recuperabilă anaforic). Adverbul aproape este un specificator al
grupului prepoziţional.

6. (i)
(a). Agent/Sursă – Beneficiar – Temă; (b). Agent/Beneficiar – Temă – Sursă; (c).
Agent/Beneficiar – Sursă – Temă; (d). Temă1 – (Sursă /Beneficiar) – Temă2; (e).
Agent/Beneficiar - Temă1 – Temă2; (f). Agent/Beneficiar - Temă1 – Temă2; (g).
Sursă - Agent/Beneficiar - Temă1 – Temă2; (h). Beneficiar – Agent/Sursă - Temă1 -

75
Temă2; (i). Beneficiar – Agent – Temă; (j). Agent/Beneficiar – Sursă – Temă1 –
Temă2; (k). Beneficiar – Agent - Temă1 – Temă2

⎛ Agent / Sursă Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Agent / Beneficiar Temă Sursă ⎞

a. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟ ⎜
GPrep ⎟ ; b. ⎜ GN1
⎟
GN 2 GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Agent / Beneficiar Sursă Temă ⎞ ⎛ Agent / Beneficiar Sursă Temă ⎞

⎜ ⎟ ⎜ ⎟
c. ⎜ GN1 Gprep1 Gprep2 ⎟ ; d. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ;
⎜ Subiect Cprep Circ ⎠⎟ ⎜ Subiect Cd Circ ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Temă1 Sursă / Beneficiar Temă2 ⎞ ⎛ Agent / Beneficiar Temă1 Temă2 ⎞

e. ⎜⎜ ∅ GN1
⎟ ⎜
GN 2 ⎟ ; f. ⎜ ∅
⎟
GN1 GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cd Circ ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Sursă Agent / Beneficiar Temă1 Temă2 ⎞

g. ⎜⎜ GN1 ∅ Gprep
⎟
Gprep ⎟ ;
⎜ Cd Subiect Cprep Cprep ⎟⎠
⎝

⎛ Beneficiar Agent / Beneficiar Temă1 Temă2 ⎞

h. ⎜⎜ GN1 ∅ GN 2
⎟
Gprep ⎟ ;
⎜ Cind Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝

⎛ Beneficiar Agent Temă ⎞ ⎛ Agent / Beneficiar Sursă Temă1 Temă2 ⎞

⎜ ⎟ ⎜ ⎟
i. ⎜ GN1 ∅ Gprep ⎟ ; j. ⎜ GN1 ∅ GN 2 Gprep ⎟ ;
⎜ Cd Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Cind Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Beneficiar Agent Temă1 Temă2 ⎞

k. ⎜⎜ GN1 ∅ GN 2
⎟
Gprep ⎟ .
⎜ Cind Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝

Obs.: Descriind aproximativ acelaşi eveniment, enunţurile au o grilă de roluri relativ

constantă, dar alegerea unui anume verb dintr-o serie sinonimică sau organizarea
sintactică diferită în jurul aceluiaşi centru verbal determină schimbarea perspectivei
asupra evenimentului şi chiar şi unele modificări în schema de roluri. Pentru anumite
argumente am propus soluţia amalgamului de roluri (Agent/Beneficiar sau
Agent/Sursă), dată fiind dubla ipostază în care se găseşte respectivul actant – instigator
al acţiunii, dar şi beneficiar al acesteia. „Oximoronică” poate părea asocierea

76
Sursă/Beneficiar, dar având în vedere că tranzacţia presupune un schimb de Teme, cele
două ipostaze ale rolului sunt justificate, pentru ca în raport cu una dintre Teme actantul
este Sursă, dar beneficiază de cea de-a doua.

6.(ii)
(a). Agent – Beneficiar - Temă; (b) Beneficiar – Agent – Temă - Locativ; (c)
Beneficiar – Agent – Temă; (d) Beneficiar – Agent – Temă; (e) Beneficiar – Agent
– Locativ; (f) Beneficiar – Agent; (g) Pacient – Agent.

⎛ Agent Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Beneficiar Agent Temă1 Locativ ⎞

a. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN3 ⎟ ; b. ⎜⎜ GN1 ∅ GN 2
⎟
Gprep ⎟ ;
⎜ Sb Cind Cd ⎟⎠ ⎜ Cind Subiect Cd Circ ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Beneficiar Agent Temă ⎞ ⎛ Beneficiar Agent Temă ⎞

c. ⎜⎜ GN1 ∅
⎟ ⎜
GN 2 ⎟ ; d. ⎜ GN1 ∅
⎟
GN 2 ⎟ ;
⎜ Cind Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Cind Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Beneficiar Agent Locativ ⎞ ⎛ Beneficiar Agent ⎞

e. ⎜⎜ GN ∅
⎟
Gprep ⎟ ; f.
⎜
⎜ GN ∅ ⎟;
⎟
⎜ Cd Subiect Circ ⎟⎠ ⎜ Cd Subiect ⎟⎠
⎝ ⎝

⎛ Pacient Agent ⎞ ⎛ Beneficiar Agent Temă ⎞

g. ⎜⎜ GN ⎟ ⎜
∅ ⎟ ; h. ⎜ GN1 ∅
⎟
GN 2 ⎟
⎜ Cd Subiect ⎟⎠ ⎜ Ci Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝

Obs.: Rolul de Beneficiar din (b), (e) şi (h), respectiv rolul de Pacient din (g) sunt
atribuite unor constituenţi care au o marcă formală de coreferenţialitate cu a
constituentului care primeşte rolul de Agent, aşadar, întocmai ca în enunţuri reflexive
de tipul: Eu îmi fac un ceai, unde subiectul primeşte rolul de Agent şi rolul de Beneficiar
este atribuit unui nominal coreferenţial cu subiectul. Diferenţa dintre acest enunţ şi cele
din exemplele noastre constă în faptul că aici coreferenţialitatea rămâne la nivel formal
şi nu are corespondenţă în realitate. În (b) şi (e), circumstanţialele la croitor, respectiv la o
stilistă dezambiguizează „citirea” evenimentului, (să se compare cu (c), şi (f) care sunt
ambigue între cele două „citiri” şi cu (d) care este de asemenea dezambiguizat, în sensul
„citirii” reflexive). În (g) şi (h) nu este necesară o dezambiguizare, aşadar unica „citire”
posibilă este cea indicată mai sus, pentru că interpretarea enunţului se va face pe baza
cunoştinţelor despre lume –nimeni nu poate fi simultan chirurg şi pacient al unei
operaţii de apendicită (cazul (g)), respectiv radiolog şi pacient, în (h).

77
7. (a)
- grupări care au un echivalent lexical verbal derivat de la complementul
verbului slab (a da, a face, a lua, a scoate, a trage):
a da • a da (un) bici – a biciui • a da cu chirie – a închiria • a da cu împrumut – a
împrumuta • a da găuri – a găuri • a da în arendă – a arenda • a da în clocot – a
clocoti • a da o palmă – a pălmui • a da la o parte – a îndepărta • a da la rindea – a
rindelui • a da raportul – a raporta • a da sfaturi / a da un sfat – a sfătui • a da un
chiot – a chiui • a da un sărut – a săruta • a da un strigăt – a striga • a da vina pe
– a învinui • a(-i) da lacrimile – a lăcrima.
a face • a face un apel – a apela • a face o baie – a se îmbăia • a face un cadou – a
cadorisi † • a face un calcul – a calcula • a face un ocol – a ocoli • a face o confesiune
– a se confesa / a confia • a face o copie – a copia • a face un dans – a dansa • a face
o demonstraţie – a demonstra • a face o donaţie – a dona • a face un duş – a se duşa
• a face o inspecţie – a inspecta • a face o investiţie – a investi • a face o ofertă – a
oferta • a face o plată – a plăti • a face o prezentare – a prezenta • a face o
propunere – a propune • a face riduri – a se rida.
a lua • a lua cu chirie – a închiria • a lua fiinţă – a se înfiinţa • a lua în arendă - a
arenda • a lua măsuri* – a măsura • a lua obicei / a lua obiceiul – a obişnui • a lua
parte – a participa • a lua sfârşit – a se sfârşi
a scoate • a scoate un oftat- a ofta • a scoate un suspin – a suspina • a scoate un
mârâit – a mârâi
a trage • a trage la tipar – a tipări • a trage la xerox – a xeroxa • a trage o cântare
– a cânta • a trage un chiot – a chiui • a trage un chef – a chefui • a trage o fugă –
a fugi • a trage un oftat – a ofta • a trage un plâns (o porţie de ~) – a plânge • a
trage o porţie de râs – a râde • a trage o sperietură – a se speria • a trage un suspin
– a suspina • a trage un ţipăt – a ţipa • a trage de urechi – a urechea

- grupări sinonime cu un verb:

a trage un pui de somn – a dormi • a trage o spaimă – a se speria • a face pe din
două – a înjumătăţi / a împărţi • a lua foc – a se aprinde • a lua în calcul – a
prevedea • a lua la cunoştinţă – a afla • a lua măsuri** – a acţiona • a lua o gură de
(ceai) – a bea • a da foc – a incendia • a da gata – a găta ‡ • a da în primire – a
preda (fig. şi colocvial şi a muri) • a da pe din două – a împărţi (a înjumătăţi) • a
da la ziar – a publica • a da lecţii § –a preda • a da pe gât –a bea • a da socoteală – a
răspunde • a da viaţă – a naşte • a trage de mânecă – a atenţiona • a lua veste – a

† Verbul este o creaţie lexicală veche, cu sufix grecesc –isi, astăzi se foloseşte în registru
ironic, glumeţ.
‡ Contextual, pentru gruparea a da gata există şi echivalentul popular a găta.
§ În anumite contexte şi a fi arogant, a avea o atitudine superioară, condescendentă.

78
afla; alte grupări au sinonime mai îndepărtate sau au echivalente de
asemenea perifrastice: a trage la răspundere – a face răspunzător / responsabil, a
învinovăţi; a face cu ochiul – a clipi complice.

(b) Se poate observa versatilitatea crescută a construcţiei perifrastice, care

permite dezvoltări ale GN / GPrep sau intensificarea stilistică: mi-a dat o
palmă... de am văzut stele verzi. Foarte importantă este şi posibilitatea de a
schimba perspectiva comunicativă, prin focalizarea interesului asupra unui
actant sau a altuia, cf. mi-a dat o palmă vs. m-a pălmuit:
⎛ Agent Destinatar / Pacient Temă ⎞ ⎛ Agent Pacient ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ∅ GN1 GN 2 ⎟ vs. ⎜ ∅ GN ⎟ .
⎜ Subiect Ci Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
(c) Decizia în legătură cu statutul locuţional al unei grupări nu este
întotdeauna uşor de luat. Există însă câteva „teste” care pot fi aplicate
grupărilor susceptibile de a primi o interpretare locuţională 52 : lipsa
autonomiei componentului non-verbal în alte contexte, posibilitatea redusă
de a primi alţi determinanţi, neclaritatea organizării sintactice a grupării,
aşezarea fixă a componentelor.

79
2.9. Delimitări conceptuale. Note
1 Graddol et al., 1994, 65.
2 În lipsa unei anchete pertinente, am recurs la „căutarea” pe Internet a unor păreri
legate pe tema stării limbii române şi am descoperit existenţa unor forumuri dedicate
acestei probleme. Din păcate, chiar apărătorii limbii se exprimă defectuos şi au o
ortografie dezastruoasă.
3 Aceste concluzii se desprind, de altfel, din monitorizările unor mijloace de comunicare

în masă efectuate începând cu anul 2002 de Consiliul Naţional al Audiovizualului

(CNA). Eforturile CNA, conjugate cu ale unor colegi de la Institutul de Lingvistică
„Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti”, au condus la unele rezultate, dar în această acţiune
de „igienă lingvistică” trebuie să se implice şi şcoala.
4 Pentru a ilustra sumar această idee, am preluat din presa momentului câteva

eşantioane de „atitudini” ale dascălilor. Ele cuprind o gamă variată de lamentaţii

precum: „E greu de aplicat aşa ceva la clasă” (ziaruldeiasi.ro, 25 februarie 2006) sau „Tot ce-
am învăţat nu mai valorează nimic? Trebuie s-o iau de la capăt, fiindcă mai am o grămadă de ani
până la pensie” (România liberă, 3 Aprilie 2006), dar şi „stupori” nejustificate, dat fiind
faptul că descrierea flexiunii verbale la care se face referire datează de peste treizeci de
ani şi era adoptată de multă vreme de programa universitară: „De unde vor fi scos zece
conjugări, în loc de cele patru, clasice? Dacă mă ambiţionez, pot găsi şi eu 20 de conjugări, dar
trebuie să le argumentez ştiinţific şi apoi să fie acceptate ca obligatorii". Tot în ziaruldeiasi.ro,
25 februarie 2006 se arată că „cei peste 100 de dascăli de limba română adunaţi ieri în sala de
festivităţi a Colegiului de Artă nu au aşteptat prea mult ca să-şi exprime indignarea faţă de toate
aceste noutăţi” propuse de GALR şi prezentate de două dintre autoarele tratatului.
5 De exemplu, şi complementul indirect tinde să se exprime prepoziţional: Le-am dat la

copii de mâncare, Le-am spus la toţi să vină. etc. Cele două exemple sunt acceptabile în
grade diferite. Primul este nerecomandabil, al doilea este tot neliterar, dar tinde să
devină acceptabil.
6 V. observaţiile pe care le face Gabriela Dindelegan, 1983: 236-243 pe marginea acestor

modificări aduse programei în anii 80. V şi Florea, 1985: 400-410.

7 După Rodby şi Winterowd, 2005, 1, o gramatică a uzului „este pentru limbă ceea ce

este sociologia pentru orice societate pe care o studiază. Sociologia surprinde normele şi
obiceiurile unei societăţi date, ce comportament este acceptabil sau inacceptabil. Prin
gramatica uzului se învaţă ce e potrivit într-o situaţie dată şi ce e impropriu (sau chiar
tabu)”.
8 Textul integral este postat pe pagina web a Academiei Române
http://www.acad.ro/alteInfo/GALR-Academie.doc
9 La Van Valin, 2001, 1, după care am preluat schemele din fig.1 şi 2, se utilizează

termenul de gesturi (cf. engl. gestures) pentru a desemna ceea ce un vorbitor poate
considera necesar să interpreteze şi să transmită unui alocutor. Am ales să înlocuiesc
acest termen cu eveniment, pe care îl consider mai adecvat prin generalitatea pe care o
incumbă, pentru a trimite la orice stare de lucruri, relaţie între obiecte, acţiuni umane
sau întâmplări.
10 Dată fiind eterogenitatea semantico-sintactică a pronumelor, acestea se plasează în

clase diferite – nume sau determinanţi, în funcţie de trăsătura lor definitorie. De

80
asemenea, numeralele se includ fie în categoria numelui, fie în categoria adjectivului, în
funcţie de statutul lor contextual de substitut sau de adjectiv.
11 Comp este abrevierea de la Complementizator, un termen tehnic ce desemnează

conjuncţiile subordonatoare. Prin statutul lor categorial de elemente funcţionale,

conectorii conjuncţionali nu pot ocupa poziţia unui constituent, ci transformă un enunţ
independent într-un argument al unui predicat (v. paragraful următor).
12 Indicele N, Ac, G, D se referă la cazul morfologic al respectivului nominal.
13 Îndepărtarea de schema de valenţe primară a unui verb este uneori considerată semn

al delimitării unui sens nou, putându-se vorbi de situaţii de omonimie (a plăcea1 în

primele două exemple, respectiv a plăcea2 în ultimul exemplu).
14 De exemplu, clasa semiadverbelor (mai, tot, chiar, şi etc.) nu primeşte niciodată

compliniri.
15 Exemplele trebuie privite în sesn prototipic, pentru că unele dintre ele pot funcţiona,

contextual şi ca prepoziţii regim.

16 Ca modificatori de tip special pot fi incluşi aici şi unii constituenţi propoziţionali

(propoziţii relative).
17 Numit şi cap, cf. engl. head.
18 Termenul se utilizează în descrierile sintactice ca termen tehnic, desemnând

dependenţa dintre constituenţii selectaţi de un centru şi centrul care le regizează.

19 Prin analogie cu relaţiile instituite la nivel lexical, putem vorbi aici de sinonimie

(sintactică).
20 Situaţiile de sub (7) pot fi considerate exemple de omonimie sintactică.
21 Nominalele sunt argumente prototipice, însă predicatele pot primi şi argumente-

eveniment, echivalente propoziţionale ale nominalelor, de exemplu: Ion ajută pe oricine

vs. Ion ajută pe oricine îl solicită.
22 Am luat ca referinţă inventarele din Huddlestone & Pullum, 2002 (Gramatica

Cambridge), DSL, 2005, Stan, 2005 şi GALR, 2008.

23 Cf. Van Valin, 2001, 24
24 În situaţii de acest tip, în care predicatul impune prezenţa unei prepoziţii-regim, rolul

tematic este atribuit argumentului compoziţional, de gruparea predicat + prepoziţie;

prepoziţiile-regim sunt inapte de a atribui roluri tematice.
25 În unele lucrări, printre care şi GALR,, 2008, cele două roluri sunt considerate roluri

distincte, Forţa fiind atribuită entităţii inanimate care declanşează un eveniment, fără a fi
înzestrată cu voinţă sau control, iar rolul Cauzal este considerat un rol „circumstanţial”,
pe care îl pot primi deopotrivă entităţile animate şi inanimate. Pentru că limita dintre
cele două nu este netă, am decis ca în situaţiile mai puţin clare să le tratăm ca amalgam
de roluri.
26 Simbolul Ø desemnează subiectul nelexicalizat al verbului la conjunctiv, semantic

coreferenţial cu nominalul Ion din propoziţia regentă.

27 Situaţiile în care constituenţi nelexicalizaţi primesc totuşi roluri semantice le vom

discuta, infra 3.1.

28 Argumentul verbului a înţelege are realizare propoziţională. Indicele GC trimite la

centrul acestui grup complex, care este complementizatorul, conjuncţia subordonatoare.

Tot cu indicele GC se notează şi subordonata relativă.

81
29 Pentru o excelentă sinteză a teoriilor cazurilor semantice (teorii ale rolurilor), v. Stan,
2005
30 în unele lucrări se face o distincţie terminologică între aceste roluri care descriu relaţii

semantice mai generale şi rolurile specifice fiecărui predicat (roluri tematice vs. roluri
semantice v. van Valin, 2001, 32, de la care am preluat, cu unele adaptări, schema din
fig.9).
31 Înregistrăm aici toate tipurile de determinative legate cazual de un centru, fără a ne

interesa, deocamdată, natura acestei dependenţe.

32 Legarea sintactică a nominalului în nominativ de un centru verbal care are formă

personală se marchează suplimentar prin restricţii de număr şi persoană pe care

nominalul le impune verbului (este ceea ce tradiţional poartă numele de acord al
predicatului cu subiectul). Când verbul selectează două nume în nominativ (este cazul
verbelor copulative: a fi, a deveni, a se face etc.), restricţiile privind acordul se aplică
numai primului nominal în nominativ (subiectului); cel de-al doilea constituent intră
într-o relaţie ternară, cu verbul şi cu nominalul subiect, întocmai ca adjectivul. Acordul
cu verbul se face mediat. Să se compare: Ioana este fericită şi Ioana şi Ana sunt fericite /
Ioana este avocată şi Ioana şi Ana sunt avocate. V. şi infra, 3.6.
33 Prepoziţia pe funcţionează în română ca o prepoziţie lipsită de sens lexical şi

gramaticalizată ca marcă a poziţiei de complement direct. Ocurenţa ei se supune unor

restricţii semantice şi gramaticale (v. Guţu-Romalo, 1973: 170-171, Avram, 1997: 367-
370, GALR, 2008: 398-399), aşadar nominalul asociat nu este inclus într-un GPrep.
34 Dată fiind imposibilitatea substituţiei cu un pronume (care dezambiguizează

omonimia nominative-acuzativ), nu se poate preciza cazul substantivului în aceste

contexte, v. GALR, 2008: 299.
35 Tiparul Adj + N
D este unul foarte bine reprezentat în romana actuală, v. Pană-
Dindelegan, 1992b: 35-39 pentru o listă foarte bogată de adjective construite cu dativ:
accesibil, adiacent, analog, anterior, antipatic, apropiat, ataşat, complementar, consecvent,
credincios, cunoscut, dator, drag, echivalent, exterior, familiar, favorabil, inferior, loial, necesar.
opus, ostil, potrivnic, propice, recunoscător, specific, superior, util, vrăjmaş etc. Unele lucrări
de specialitate menţionează şi contexte adjectivale în care cazul impus determinativului
de către adjectiv poate fi cazul genitiv: echipă deţinătoare a cupei sau om iubitor al muzicii.
În GALR, 2008 aceste contexte sunt interpretate ca grupuri nominale legate prin
aderenţă, deci determinativul genitival este un atribut ([GN echipă [GN deţinătoare [GN a
cupei]]]). Semnalăm un context în care grupul adjectival include un nominal în genitiv
prepoziţional, echivalent cu un determinativ în dativ: eşti dator în faţa naţiunii. Aici, cazul
genitiv este atribuit de centrul GPrep, şi nu de adjectiv.
36 Pentru situaţia specială a adjectivului dator, v. Pană-Dindelegan, 1992b: 52-56 şi Pană-

Dindelegan, 2003: 112

37 Adverbele care impun dativ determinativului nominal sunt puţin numeroase (v.

GALR, 2008, II: 116): asemenea, aidoma, similar, (aşijderea), anterior, posterior, ulterior,
corespunzător, întocmai conform, contrar, potrivit. În legătură cu ultimii trei termeni ai
seriei, se impune o precizare: gramaticile tradiţionale îi includ în clasa prepoziţiilor cu
regim de dativ, dar pentru că există o serie de argumente care pledează pentru calitatea

82
lor adverbială, statutul lor este incert (v. Pană-Dindelegan, 1992a: 29 şi Nedelcu, în
GALR, 2008, I: 629).
38 Pentru statutul semantico-sintactic al prepoziţiei şi pentru bibliografia problemei, v.

Dindelegan, 2003: 165-182.

39 Constituenţii propoziţionali conjuncţionali sunt selectaţi de predicate întocmai cum

sunt selectate şi argumentele – expresii lexicale, primesc rol tematic, dar nu primesc caz,
aceasta fiind diferenţa esenţială, din care derivă toate celelalte, între constituenţii
nominali şi propoziţiile conjuncţionale (Cornilescu, 2003: 58). Pentru detalii teoretice şi
pentru bibliografia problemei, precum şi pentru o bogată descriere a construcţiilor cu
propoziţii conjuncţionale în limba engleză, v. întregul volum, Cornilescu, 2003. Pentru
descreirea construcţiilor cu propoziţii conjuncţionale în română, v. Gheorghe, în GALR,
2008, p.234-240.
40 Pentru descrieri ale acestor fenomene de împletire a regentei cu subordonata (numite

şi fenomene de sinteză sintactică sau imbricare), dar şi pentru bibliografia problemei, v.

Guţu-Romalo, 1973; Pană-Dindelegan, 1992a, Neamţu, 1999: 433-438; Gheorghe, 2004:
27, 40, 163, 229, 232, 248, 273, 307 şi în GALR, II, 2008: 215, 226 şi Tomescu, în GALR, II,
2008: 812-818.
41 Prin convenţie, în tradiţia gramaticala românească se consideră că nominalele din

contexte de acest tip sunt în acuzativ, dar este imposibil de demonstrat acest lucru, în
lipsa unor contexte în care să fie posibilă substituţia cu un pronume: *Excursioniştii le-au
umblat. În literatura de specialitate s-a propus tratarea acestei ipostaze drept caz neutru,
v. Diaconescu, 1970: 80, 198. V. şi ideea că în contexte de acest tip (au mers ore, săptămâni,
luni, ani), nominalul tinde să se adverbializeze (Ciompec, 1985 şi în ultimul loc, Dinică,
în GALR, I, 2008: 604).
42 Pentru această perspectivă asupra predicatului, v. Pană-Dindelegan, în GALR, II,

2008: 241-267.
43 Particularităţile care justifică aceste poziţii sintactice vor fi prezentate în secţiunile

următoare.
44 Discutăm aici doar situaţia prototipică, a complementelor cu regent verbal, urmând să

ilustrăm în secţiunile următoare şi complementele dependente de centri nonverbali.

45 V. infra 3.2. şi 3.4. discuţia despre fenomenul dublării prin clitic a complementului

direct şi indirect.
46 Anaforele sunt expresii lingvistice lipsite de referinţă proprie, care îşi procură

referinţa de la un antecedent din contextul lingvistic. V. DSL, 2001. Pentru o descriere

detaliată a acestei categorii, v. Zafiu, în GALR, II, 2008: 749-766.
47 Pentru o prezentare generală a complementelor în română, în accepţia şi în termenii

gramaticii moderne, v. Pană-Dindelegan, în GALR, II, 2008: 317-331 şi Huddlestone &

Pullum, 2002: 219-228.
48 Terminologia referitoare la procese transformaţionale sau derivative trebuie înţeleasă

în sens descriptiv, utilizată pentru a desemna structuri corelative, care nu se află în mod
necesar în raport de succesiune. De aceea, se preferă termenul de (re)organizare, care nu
conţine explicit ideea de structură subiacentă vs structură derivată. V., pentru această
abordare GALR, 2008 şi Huddlestone & Pullum, 2002.

83
49 Mecanismul de deplasare ilustrat aici poartă numele de ridicare (cf. engl. raising) sau
topicalizare – deplasare spre stânga a unui constituent dintr-o structură
bipropoziţională (sau multipropoziţională) din subordonată în regentă, trecând peste
unul sau două noduri verbale. Pentru descrierea acestor construcţii în limba română,
vezi Dindelegan, 1992. Descrierea tradiţională a fenomenelor sintactice discutate aici nu
face apel la conceptul de deplasare, pentru că în tradiţia gramaticală românească,
structurile „derivate“ se explică fără a se recurge la structura de bază. Altfel spus, deşi
se recunoaşte existenţa unor construcţii transformate (în sens netehnic), se ignoră relaţia
structurii derivate cu structura originară. „Ridicările“, de exemplu, sunt descrise în
general ca fenomene de schimbare de topică, motivate stilistic, de nevoia de reliefare a
unui constituent.
50 V., Haegeman, 1994, Moeschler & Auchlin, 1997 şi pentru situaţii din limba română,

Dindelegan, 1992: 96-105.

51 Pentru conceptul de imbricare, vezi Tomescu, în GALR, II, 2008: 812-818.
52 V. Dindelegan, 1992: 82-87, unde sunt descrise aceste criterii semantico-sintactice de

interpretare a statutului locuţional.

84
Sintaxa complementelor în română. Fişe de sinteză
şi aplicaţii
3
Complemente matriciale

3.1. Subiectul
3.2. Complementul direct
3.3. Complementul secundar
3.4. Complementul indirect
3.5. Complementul prepoziţional
3.6. Numele predicativ
3.7. Complementul predicativ al obiectului
3.1. Subiectul

3.1.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal 1 sau interjecţional 2
o lexicalizare facultativă (este o poziţie sintactică suprimabilă 3 )
o posibilitate de reduplicare prin coordonare (subiect multiplu)
o posibilitate de dublare, în construcţii emfatice 4
o marcare cazuală (nominativ 5 )
o realizare prototipică: GN
o clasă de substituţie 6 : nominal, formă verbală nepersonală, propoziţie
conjuncţională, propoziţie relativă-interogativă, propoziţie relativă propriu-
zisă
o topică în general liberă 7

► trăsături semantice
o rolul prototipic: Agent
o marcare tematică variată 8 : Agent, Pacient, Temă, Instrument, Locativ

► procese de reorganizare sintactică care afectează Sb

o ştergere (nelexicalizare)
o impersonalizare
o pasivizare
o nominalizare 9
o ridicare
o dislocare

3.1.2. Matrice verbale cu subiect 10 în structuri canonice

a) Tipare verbale monovalente

⎛ Agent ⎞
1. ⎜⎜ GN
⎟
⎟;
⎜ Subiect ⎟
⎝ ⎠
Copilul fuge / ţopăie / înoată / oftează / plânge / suspină.
Schiază mai bine [cine învaţă de mic acest sport].

89
 ⎛ Experimentator ⎞
2. ⎜⎜ GN
⎟
⎟;
⎜ Subiect ⎟
⎝ ⎠
Băiatul s-a enervat / s-a întristat / s-a supărat.
El nu prea gândeşte / [Cine se grăbeşte] nu cugetă îndeajuns.
⎛ Pacient ⎞
3. ⎜⎜ GN
⎟
⎟;
⎜ Subiect ⎟
⎝ ⎠
Oamenii îmbătrânesc / mor / se cocoşează / se vindecă.
Frunzele se îngălbenesc. Se coc strugurii.
⎛ Temă ⎞
4. ⎜⎜ GN
⎟
⎟;
⎜ Subiect ⎟
⎝ ⎠
Soarele răsare. Apa izvorăşte. Se iţeşte un nor. E duminică.
Urmează o pauză / [să luăm o pauză]. Se întâmplă ceva / [să...] / [ceea ce...].
„Părea [că printre nouri s-a fost deschis o poartă]” (M. Eminescu)
⎛ Forţă ⎞
⎜ ⎟
5. ⎜ GN ⎟.
⎜ Subiect ⎟
⎝ ⎠
Soarele dogoreşte / arde.
Suflă / bate alizeul.

b. Tipare verbale bivalente 11

⎛ Agent Temă ⎞ ⎛ Agent Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 1’. ⎜⎜ GN1 GPrep ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Ana citeşte ziarul. El se gândeşte la o soluţie
Ea mănâncă o prăjitură / şterge praful. Mama contează pe mine.
Ei adnotează textul / adună fructele. Ei trag de timp.
Copilul face o plimbare / joacă fotbal / ia o pauză / expediază mesajul / trage o
minciună.
⎛ Agent Pacient ⎞
⎜ ⎟
2. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
Ciobanul a tăiat oaia / l-a omorât pe turist / a cosit iarba / a şters urmele.

90
 ⎛ Agent Rezultat ⎞
3. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
Bărbatul scrie un roman / înalţă un gard / construieşte o casă / face un raport.
⎛ Agent Instrument ⎞ ⎛ Agent Comitativ ⎞
4. ⎜⎜ GN GPrep ⎟ ;
⎟ ⎜
4’. ⎜ GN GPrep ⎟
⎟
⎜ Subiect Circ ⎟⎠ ⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Ea dă cu mătura / cu aspiratorul / cu pensula. El colaborează cu noi.
Omul trage cu arcul. Ø cântă din fluier. Ei se asociază cu Ion.
Sălbaticii mănâncă cu mâna.
⎛ Agent Beneficiar ⎞
5. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟
⎝ ⎠
Ion ajută pe toată lumea.
Chelnerul ne-a servit impecabil.
⎛ Agent Locativ ⎞ ⎛ Agent Locativ ⎞
⎜ ⎟
6. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; 6’. ⎜⎜ GN1 GPrep ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Circ ⎟⎠
⎝ ⎝
Ea urcă scara. Ø bate străzile Ea urcă pe scară.
Ea colindă oraşul. Ø coboară pe scări / stau la sat.
Fantomele bântuie castelul. Copiii mişună pe culoare.
⎛ Agent Sursă ⎞
⎜ ⎟
7. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
Noul angajat îl fura pe patron 12 .
Hoţul l-a jefuit / l-a prădat.
⎛ Experimentator Temă ⎞ ⎛ Experimentator Temă ⎞
8. ⎜⎜ GN1
⎟
GN 2 ⎟ ; 8’. ⎜⎜ GN GPrep ⎟
⎟
⎜
⎝ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜
⎝ Subiect Cprep ⎟⎠
Ei trăiesc o dramă / au visat un vis / au un coşmar El are poftă de ceva.
Ei nu au nicio frică / fac foamea El are chef de muncă.
Ei îndură frigul polar
Ana regretă întâmplarea.
⎛ Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Beneficiar Temă ⎞
⎜ ⎟
9. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; 9’. ⎜⎜ GN ⎟
GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Ana a câştigat un premiu. Studenţii beneficiază de ajutor.

91
Ea a cumpărat o casă / a vândut tabloul. Ei dispun de condiţii bune.
Ion a moştenit un teren. Noi ne bucurăm de ajutorul lor.
⎛ Ţintă Temă ⎞
⎜ ⎟
9’’. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
Ion a primit / a recepţionat mesajul.
⎛ Posesor Temă ⎞
⎜ ⎟
10. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
Toţi facem riduri / boli respiratorii. Ea are două case.
Omul deţinea o mare avere.
⎛ Instrument Pacient ⎞ ⎛ Instrument Temă ⎞
11. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 11’ ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
Substanţa oxidează metalul. Arcul aruncă bila.
Acul străpunge pânza. Pistonul mişcă / împinge piesa.
⎛ Cauză Pacient ⎞ ⎛ Cauză Temă ⎞
12. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 12’. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
Războiul l-a sărăcit / l-a îmbătrânit. Greva a întârziat sosirea trenului.
Boala l-a schimbat. / l-a înrăit. Pana de curent a oprit instalaţia.
Otrava ucide animalele.
Frigul a stricat recolta.
⎛ Forţă Pacient ⎞ ⎛ Forţă Temă ⎞
⎜ ⎟
12’’. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; 12’’’. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
Soarele pârleşte florile. Vântul trânteşte uşa.
Cutremurul a dărâmat clădirea. Soarele luminează camera.
Flăcările au distrus pădurea. Focul a cuprins pădurea.
⎛ Experimentator Locativ ⎞ ⎛ Locativ Cauză ⎞
13. ⎜⎜ GN1
⎟
GN 2 ⎟ ; 13’. ⎜⎜ GN ⎟
GPrep ⎟ ;
⎜ Cd Subiect ⎠⎟ ⎜ Cprep ⎠⎟
⎝ ⎝ Subiect
Mă doare capul. / Mă ustură gâtul. Străzile răsună de zgomot.
Mă mănâncă palmele. Ghiveciul musteşte de apă.
⎛ Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Pacient Cauză ⎞
14. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 14’. ⎜⎜ GN GPrep ⎟
⎟
⎜ Ci Subiect ⎟⎠ ⎜ Subiect Circ ⎟⎠
⎝ ⎝

92
Lui Ion i-a folosit experienţa. Plantele se usucă de vânt.
I-a priit / i-a tihnit vacanţa. Oamenii se topesc de căldură.
⎛ Experimentator Temă ⎞ ⎛ Experimentator Temă ⎞
15. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
15’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Cd Subiect ⎟⎠ ⎜ Ci Subiect ⎟⎠
⎝ ⎝
Îl pasionează sportul. Îi place melodia asta.
Îl încântă rezultatul. Îi repugnă atitudinea ta.
Mă apucă disperarea. Mi-e foame / sete / milă / dor.
Pe Ion îl cuprinde teama. Îmi vine să plâng.
⎛ Temă1 Temă2 ⎞ ⎛ Temă1 Temă2 ⎞
16. ⎜⎜ GN ⎟
GPrep ⎟ ; 16’. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect NP ⎟⎠
⎝ ⎝
E nevoie de ceva / E cazul [să protestezi] Experienţa este un avantaj.
Ana se învecinează / se înrudeşte cu Dan. Copiii înseamnă o bucurie continuă.
Ion se căsătoreşte cu Maria.

c) Tipare verbale trivalente

⎛ Agent Ţintă Temă ⎞ ⎛ Agent Beneficiar Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GN 3 ⎟ ; 1’. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟
⎜ Cd ⎠⎟ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ Subiect Ci ⎝ Ci
Cineva i-a trimis o carte Mariei. El îmi cumpără o carte.
El a adresat mulţumiri participanţilor. Mama îmi face o prăjitură.
Ea i-a vestit finalul.
⎛ Agent Ţintă Temă ⎞ ⎛ Agent Temă Temă ⎞ ⎛ Agent Temă Temă ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
2. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ; 2’. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ; 2’’. ⎜ GN1 GN 2 GPrep ⎟
⎜ Subiect Cd Csec ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd Csec ⎠⎟ ⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝ ⎝
El mă anunţă ora plecării. Ion a trecut-o strada. El mă întreabă despre voi.
Tu nu m-ai rugat nimic.
⎛ Agent Temă1 Temă2 ⎞ ⎛ Agent Ţintă / Beneficiar Temă ⎞
3. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟ . 4. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟
⎜ Subiect
⎝ Cd CPO ⎟⎠ ⎜ Subiect
⎝ Cd CPO ⎟⎠
Ei l-au botezat pe copil George. Directorul m-a numit şef de departament.
El m-a desemnat moştenitorul lui.

93
3.1.3. Matrice verbale cu subiect în structuri reorganizate 13

a) Reorganizarea impersonală
Impersonalizarea este o operaţie de reorganizare care priveşte
ştergerea sau marginalizarea poziţiei subiect. Ea nu este posibilă pentru toate
structurile canonice cu subiect. Să se compare: Copiii schiază mult – Se schiază
mult cu El s-a întristat / Ei se cocoşează - *S-a întristat / *Se cocoşează.
(agramaticalitatea vizează citirea impersonală, şi nu citirea cu subiect vid,
nelexicalizat).
În funcţie de tiparul de bază de referinţă, impersonalizarea afectează
diferit poziţia subiect. Prin impersonalizarea structurilor cu verb intranzitiv
poziţia subiect este anulată (se aleargă mult / se contează pe voi / se urcă pe scări),
prin impersonalizarea structurilor tranzitive poziţia subiect de conservă (se
citeşte presa / se coseşte iarba). În structuri în care referirea la persoană se face
prin alt caz decât nominativul, impersonalizarea nu afectează poziţia subiect,
ci poziţia sintactică realizată prin constituent [+Personal]: Lui Ion îi repugnă
atitudinea ta – Atitudinea ta repugnă.

b) Reorganizarea pasivă
Reorganizarea pasivă este posibilă numai în cazul structurilor cu
centru verbal tranzitiv (aşadar, tiparele monovalente sunt cu desăvârşire
excluse). Pasivizarea determină plasarea complementului direct în poziţie de
subiect şi a subiectului din structura canonică în poziţie periferică – de
complement de agent. În consecinţă, o condiţie a pasivizării construcţiei o
reprezintă actualizarea în structura de bază a rolului Agent. Structurile
nonagentive sunt nepasivizabile, v. agramaticalitatea construcţiilor: *sunt
durută de cap, *sunt apucată de disperare, *ridurile sunt făcute de noi.

⎛ Agent Temă ⎞ ⎛ Temă Agent ⎞

⎜ ⎟
1. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; 1’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Ana a expediat mesajul Mesajul a fost expediat de Ana.
⎛ Agent Pacient ⎞ ⎛ Pacient Agent ⎞
2. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 2’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Ciobanul a tăiat oaia Oaia a fost tăiată de cioban.

94
 ⎛ Agent Rezultat ⎞ ⎛ Rezultat Agent ⎞
3. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
3’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Cag ⎠⎟
⎝ ⎝ Subiect
El scrie un roman. Romanul a fost scris de el.
⎛ Agent Beneficiar ⎞ ⎛ Beneficiar Agent ⎞
4. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
4’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
Chelnerul ne-a servit impecabil. Ø Am fost serviţi impecabil de acel chelner.
⎛ Agent Locativ ⎞ ⎛ Locativ Agent ⎞
⎜ ⎟
5. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; 5’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Fantomele bântuie castelul. Castelul e bântuit de fantome.
⎛ Agent Sursă ⎞ ⎛ Sursă Agent ⎞
6. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 6’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Angajatul cel nou îl fură pe patron. Patronul e furat de angajatul cel nou.

În unele condiţii, pot avea corespondent pasiv şi unele construcţii

nonagentive în care rolul constituentului subiect este un rol specific uman,
care poate presupune şi o oarecare participare conştientă din partea
actantului respectiv:
⎛ Experimentator Temă ⎞ ⎛ Temă Experimentator ⎞
7. ⎜⎜ GN1
⎟
GN 2 ⎟ ; 7’. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟
⎝ ⎝ ⎠
Toată lumea regretă întâmplarea. Întâmplarea e regretată de toată lumea.
⎛ Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Temă Beneficiar ⎞
8. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ ; 8’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Ana a câştigat un premiu. Premiul a fost câştigat de Ana.
⎛ Ţintă Temă ⎞ ⎛ Temă Ţintă ⎞
⎜ ⎟
9. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; 9’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Ion a recepţionat mesajul. Mesajul a fost recepţionat de Ion.
În virtutea faptului că orice Instrument este manevrat de un actant
uman, chiar dacă el nu este prezent în structură, şi construcţiile tranzitive cu
subiect Instrument admit pasivizarea:

95
 ⎛ Instrument Pacient / Temă ⎞ ⎛ Pacient / Temă Instrument ⎞
11. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
⎟; 11’. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟ ⎜ Subiect Cag ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Acul străpunge pânza. Pânza e străpunsă de ac.
Pistonul împinge piesa. Piesa e împinsă de piston.
Structurile trivalente (cu două nominale în acuzativ) admit într-o
oarecare măsură pasivizarea, prin proiectarea în poziţie de subiect a
constituentului complement direct:

⎛ Agent Ţintă Temă ⎞ ⎛ Ţintă Agent Temă ⎞

12. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GN 3 ⎟ ; 12’. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟
⎜ Subiect Cd Csec ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
Tu nu m-ai anunţat nimic. Eu n-am fost anunţat (?de tine) nimic.
⎛ Agent Temă1 Temă2 ⎞ ⎛ Temă1 Agent Temă2 ⎞
13. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟ . 13’. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟
⎜ Subiect Cd CPO ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag CPO ⎟⎠
⎝ ⎝
Directorul m-a numit şef de departament. Eu am fost numit şef de către director.

c) Ridicarea
Ridicarea sau avansarea unui constituent înspre periferia stângă a
enunţului afectează matricele verbale cu subiect în măsura în care se produce
şi o amalgamare a construcţiei. Aşadar, vom ilustra aici numai situaţiile în
care ridicarea duce la (i) recategorizarea unui verb impersonal şi (ii) la
restructurarea schemei de roluri.

(i) recategorizarea unui verb impersonal

(1) a. [GV Pare [GC că ei nu au discernământ]SB.
b. [GV Ei pare [GC că nu au ti discernământ]]SB.
c. [GV Ei par [GC că nu au Ø discernământ]]SB./ fără discernământ.

În (1)c., s-a produs personalizarea verbului, aşadar categoria vidă din

subordonată nu mai poate fi interpretată ca urmă a subiectului, pentru că
acesta şi-a pierdut legătura cu structura de bază, primind cazul şi rolul
tematic de la verbul a părea, recategorizat.

96
(1)a, b (1)c
⎛ Temă ⎞ ⎛ Temă1 Temă2 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ GC ⎟; ⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎜ Subiect ⎟ ⎜ Subiect NP ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝

(ii) ridicarea determinantului posesiv

(2) a. Capul meu plesneşte de durere.
a’. Îmii plesneşte capul ti de durere.
b. Urechile mele ţiuie.
b’. Îmii ţiuie urechile ti.
c. Eu cunosc rudele tale.
c’. Îţii cunosc rudele ti.
d. Ion plăteşte consumaţia voastră.
d’. Ion îţii plăteşte consumaţia ti.

Să se compare matricele structurilor din (2)a-d cu cele din (2)a’-d’:

(2) a, b (2) a’, b’
⎛ Temă ⎞ ⎛ Posesor Temă ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ GN ⎟; ⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎜ Subiect ⎟ ⎜ Cpos Subiect ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝

(2) c, d (2) c’, d’

⎛ Exp / Agent Temă ⎞ ⎛ Exp / Agent Posesor Temă ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cpos Cd ⎟⎠
⎝ ⎝

d) Dislocarea subiectului
Deplasarea unui constituent spre stânga se poate face şi prin ruperea
acestuia de structura originară, urmată de legarea prin adjuncţie. Cazul
constituentului dislocat trebuie atribuit de un alt „atribuitor de caz” decât
verbul din domeniul căruia a ieşit, aşadar atribuitor de caz va fi centrul
GPrep în care se plasează fostul subiect (cât despre, în ceea ce priveşte, în ceea ce
îl priveşte pe). În GV, urma lăsată de subiectul deplasat va fi „umplută” de o
anaforă vidă (Øi).

(3) a. Ion aleargă toată ziua.

b. [GPrep Cât despre Ioni], ti aleargă toată ziua.
c. [GPrep Cât despre Ioni], Øi aleargă toată ziua.

97
3.2. Complementul direct

3.2.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal sau interjecţional 14 tranzitiv
o lexicalizare în general obligatorie (posibil şi utilizare absolută) 15
o posibilitate de reduplicare prin coordonare
o dublare prin clitic de acuzativ 16
o marcare cazuală (acuzativ 17 neprep. sau marcat prin prepoziţia pe)
o realizare prototipică: GN
o clasă de substituţie 18 : nominal, formă verbală nepersonală, propoziţie
conjuncţională, propoziţie relativă-interogativă, propoziţie relativă propriu-
zisă
o topică: de regulă postpus verbului; în construcţii emfatice, se poate
plasa în antepunere

► trăsături semantice
o rolul prototipic: Pacient / Temă
o alte roluri tematice: Rezultat, Experimentator, Beneficiar, Ţintă, Locativ,
Parcurs, Sursă, Instrument

► procese de reorganizare sintactică care afectează Cd

o ştergere (nelexicalizare)
o pasivizare
o ridicare

3.2.2. Matrice verbale cu complement direct

a) Tipare verbale monovalente

⎛ Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN
⎟
⎟;
⎜ Cd ⎟
⎝ ⎠
Te plouă / ninge / fulgeră.
[Pe cine nu intră imediat] o să-l plouă!

98
b) Tipare verbale bivalente
Pentru că în numeroase tipare exemplificate supra, 3.1.2. constituentul
complement direct era prezent, nu mai prezentăm toate combinaţiile dintre
rolul atribuit subiectului şi complementului direct, ci ne concentrăm asupra
rolurilor pe care le primeşte Cd: Temă, Pacient, Rezultat, Beneficiar, Instrument,
Locativ/Parcurs, Sursă, Experimentator, Ţintă.

⎛ Agent Temă ⎞ ⎛ Agent Pacient ⎞ ⎛ Agent Rezultat ⎞

1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ 2. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
3. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Cd ⎠⎟ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝ Subiect ⎝
1. a mânca ceva, a citi un ziar, a completa un act, a arunca o hârtie, a se lăuda
2. a rupe un ciorap, a omorî pe cineva, a aresta pe cineva, a bombarda un oraş
3. a construi / a ridica / a înălţa o casă, a săpa un şanţ, a termina o lucrare

⎛ Agent Beneficiar ⎞ ⎛ Agent Instrument ⎞ ⎛ Agent Locativ / Parcurs ⎞

4. ⎜⎜ GN1 ⎟ ⎜
GN 2 ⎟ 5. ⎜ GN1 GN 2
⎟ ⎜
⎟ 6. ⎜ GN1 GN 2
⎟
⎟;
⎜ ⎟ ⎜ Subiect ⎟ ⎜ Subiect ⎟
⎝ Subiect Cd ⎠ ⎝ Cd ⎠ ⎝ Cd ⎠
4. a ajuta / a omeni / a servi / a îmbărbăta / a susţine / a lăuda pe cineva
5. a manevra / a mânui / a manipula un instrument
6. a urca un deal, a coborî o vale // a bate / a colinda / a străbate un oraş

⎛ Agent Sursă ⎞ ⎛ Experimentator Temă / Stimul ⎞

⎜ ⎟ ⎜ ⎟
7. ⎜ GN1 GN 2 ⎟ 8. ⎜ GN1 GN 2 ⎟;
⎜ Subiect Cd ⎠ ⎟ ⎜ Cd Subiect ⎠ ⎟
⎝ ⎝
⎛ Experimentator Locativ ⎞ ⎛ Agent Ţintă ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
9. ⎜ GN1 GN 2 / GPrep ⎟ 10. ⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎜ Cd Subiect / Circ ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
7. a prăda / a jefui / a devaliza o bancă, a taxa / a amenda pe cineva
8. a-l pasiona / încânta / bucura / deranja / intriga faptul
9. a-l durea / mânca / ustura cotul // a-l durea / mânca / ustura în cot.
10. a prinde / a ajunge pe cineva din urmă

c) Tipare verbale trivalente

⎛ Agent Ţintă Temă ⎞ ⎛ Agent / Ţintă / Dest Sursă Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GN 3 ⎟ 2. ⎜⎜ GN1 GPrep
⎟
GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Ci Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect CPrep Cd ⎟⎠
⎝ ⎝

99
 ⎛ Agent Ţintă / Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Agent Ţintă / Beneficiar Temă ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
3. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ 4. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟
⎜ Subiect Cd Csec ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd CPO ⎟⎠
⎝ ⎝
1. a trimite / a expedia / a acorda / a dărui / a remite cuiva ceva
2. a primi / a căpăta / a recepţiona de la cineva ceva
3. a ruga / a sfătui / a învăţa / a vesti pe cineva ceva
4. a boteza / a numi / a învesti / a desemna pe cineva ceva

3.2.3. Matrice verbale cu complement direct în structuri reorganizate

a) Ştergerea (nelexicalizarea) complementului direct

(a1) Admit ştergerea complementului direct verbe bivalente agentive, a

căror grilă tematică presupune realizarea ca Temă / Pacient / Rezultat a
celui de-al doilea argument (Cd). Pentru unele verbe de activitate ca a ara, a
citi, a cosi, a croşeta, a desena, a găti, a mânca, a picta, a plivi, a săpa, a semăna, a
secera, a scrie, a sculpta, a suda, a tricota, a ţese, nelexicalizarea complementului
direct pare a nu avea restricţii contextuale, el putând fi recuperat pe baza
trăsăturilor lexico-semantice ale verbului (rolul de Pacient sau Temă se
atribuie unor nominale din sfera semantică a verbului):

(1) Ţăranul ară ogorul / seamănă grâul / sapă via.

(1') Ţăranul ară Ø / seamănă Ø / sapă Ø .
(2) Artistul pictează un portret / sculptează un bust / desenează un peisaj.
(2') Artistul pictează Ø / sculptează Ø / desenează Ø .
(3) Copilul mănâncă o prăjitură.
(3') Copilul mănâncă Ø .

În contextele de sub (1')-(3'), alocutorul are la dispoziţie (prin accesarea

cunoştinţelor despre lume) un set de posibile realizări ale Cd, rămas activ
sintactic, în ciuda nelexicalizării. Posibilele realizări ale complementului sunt
în acord cu sfera semantică a verbului, de exemplu, în (1'), în poziţia vidă
[Ø], alocutorul ar putea „citi” pământul / porumb / un şanţ etc. El nu va alege
însă un anume lexem, ci va „umple” vidul cu o trăsătură abstractă:
[+arbitrar], pe care o va asocia cu alte trăsături semantice, accesate pe baza
cunoaşterii grilei selecţionale a verbului. În cazul verbelor a ucide, a omorî, a
lovi, trăsătura abstractă: [+ arbitrar] se va combina cu trăsătura [+ animat]:

100
(4) Fumatul ucide Ø.
(5) Gripa aviară loveşte Ø din nou.

Şi verbele a acuza, a ajuta, a ierta, a iubi, a învinui, a judeca, a urî, care, în

utilizarea nemarcată, selectează în poziţia Cd un constituent cu rol de
Pacient / Temă [+ uman], vor putea suprima complementul direct prin
accesarea trăsăturii abstracte [+ arbitrar] [+ uman].

(6) Ea iubeşte Ø din nou, cu toată fiinţa ei.

Pentru unele verbe, ca a bea şi a spăla, ştergerea complementului direct

poate reduce opţiunea alocutorului la un set limitat de elemente, cu alte
cuvinte, nelexicalizarea complementului direct induce aici citirea [+ arbitrar],
dar în interiorul unui câmp semantic restrâns: băuturi alcoolice, în (7'),
respectiv obiecte textile, în (8'):

(7) Ne-am întâlnit în oraş şi am băut o cafea împreună.

(7') Ne-am întâlnit în oraş şi am băut Ø împreună. [alcool]
(8) Cum a venit, s-a apucat de spălat vasele / pe jos / maşina.
(8') Cum a venit, s-a apucat de spălat Ø [rufe]

Din exemplele de mai sus, s-ar putea deduce că specificitatea activităţii

pe care o exprimă verbul / asocierea ei cu o gamă restrânsă de Teme /
Pacienţi este ceea ce permite nelexicalizarea Cd, dar verbe ca a apreta, a
bobina, a cimenta, a construi, a cumpăra, a dărâma, a demola, a desţeleni, a
deşuruba, a freza, a înfileta, a plomba, a raşcheta, a scrobi, a vinde etc. infirmă
această ipoteză, pentru că ele nu admit suprimarea complementului direct,
în ciuda „specializării” pe care o presupune acesta: *stomatologul plombează Ø,
*electricianul bobinează / înfiletează, Ø, *parchetarul raşchetează Ø.
Ştergerea Cd este, totuşi, posibilă, dacă se asociază perechi antonimice
de verbe, ca în (9'), (9''') şi (10''), unde interesul comunicativ este focalizat
asupra contrastului dintre cele două activităţi. Astfel, cele două categorii
vide par a se „susţine” reciproc prin coreferenţialitate, formând un lanţ de
anafore zero, de tip asociativ:

(9) Ion dărâmă un garaj şi construieşte o casă.

(9') Ion e un om activ, dărâmă Øi şi construieşte Øi toată ziua.
[citire arbitrară concretă]
(9'') *Ion dărâmă Øi. / ?Ion construieşte Øj.
101
(9''') Toată lumea demolează Øi şi nimeni nu mai construieşte Øi.
[citire arbitrară abstractă]

(10) Ion vinde bijuterii şi cumpără case.

(10') *Ion vinde Ø. / *Ion cumpără Ø.
(10'') Ion vinde Øi şi cumpără Øi, cu asta se ocupă.
[citire arbitrară]

În acelaşi mod se vor comporta perechile 19 a pierde / a câştiga, a aduna / a

risipi, a cheltui / a economisi, a căuta / a găsi, a întreba / a răspunde etc.
Exemplele (9'') şi (10') sunt agramaticale, pentru că lipsa unui context
blochează saturarea referenţială a categoriei vide. Din acelaşi motiv sunt
agramaticale şi utilizările fără complement direct ale verbelor menţionate
mai sus: *bobinează Ø, *înfiletează Ø, *raşchetează Ø etc. Ele ar putea fi
„salvate” în contexte în care, prin acelaşi mecanism al anaforei asociative, se
produce autorizarea categoriei vide:

(11) Gospodina spală Øi, apretează / scrobeşte Øi, calcă Øi.

(12) Parchetarul raşchetează Øi, ceruieşte Øi.
(13) ?Copilul colorează Ø.
(13') – Ce face copilul? – E cuminte, de o oră colorează Ø în camera lui.
(14) ?Ion conduce Ø.
(14') –Cine conduce Ø până la Bucureşti? –Conduce Ø Ion, / Ion, doar conduce Ø
de 10 ani.

(a2) În anumite condiţii de contextualizare, şi unele verbe bivalente

nonagentive, a căror grilă tematică presupune rolul de Experimentator
asociat constituentului Cd şi un subiect realizat ca Locativ pot admite
ştergerea Cd.
Verbe de senzaţie fizică, precum a durea, a ustura, a pişca, cu o
tranzitivitate mai slabă decât a verbelor din prima categorie, pot funcţiona,
în anumite contexte, fără complement direct lexicalizat:

(15) Nerecunoştinţa copiilor [Pos ei] Øi doare întotdeauna.

(16) Dacă pui proi spirt, Øi/*j ustură.
(17) Dacă-l pui proi pe limbă, Øi/*j pişcă.

Saturarea referenţială a categoriei vide din aceste exemple se face

într-un mod diferit de cum se realizează în exemplele de sub (a1), pentru că
102
aici se şterge un constituent cu trăsătura [+ personal]. În (16)-(17),
mecanismul de saturare referenţială pare a fi de tip Control: subiectul
nelexicalizat al subordonatei condiţionale este un pro cu citire generică, care
controlează vidul din vecinătatea verbului: dacă-l pui proi (tugeneric) pe limbă,
Øi/*j (tei / *măj) pişcă. În (15), sursa referenţială pentru categoria vidă Ø este
determinantul posesiv (de asemenea cu citire generică) al nominalului copiii
– copiii tăi. În consecinţă, Øi va fi legat anaforic de acesta.

(a3) Verbe bivalente nonagentive, a căror grilă tematică presupune

rolul de Experimentator asociat constituentului OD şi un subiect realizat ca
Temă, precum: a deranja, a entuziasma, a încânta, a fascina, a supăra, a ului etc.
Autorizarea categoriei vide în poziţia complementului direct se face ca
în exemplele de sub (i), prin activarea trăsăturii [+ arbitrar], [+ uman]:

(18) Atitudinea lui deranjează Ø. [pe toată lumea]

(19) Gesturile lui de generozitate încântă Ø mereu.
(20) Să ştii că un asemenea comportament poate să supere Ø.

b) Reorganizarea pasivă
Pasivizarea afectează poziţia complement direct prin deplasarea
constituentului în acuzativ în poziţie preverbală, unde primeşte cazul
nominativ. Pentru că am prezentat supra, 3.1.3. numeroase matrice verbale
pasive, reluăm aici un singur exemplu, situaţia prototipică în care
constituentul Cd cu rol de Pacient este topicalizat în poziţie de subiect:
⎛ Agent Pacient ⎞ ⎛ Pacient Agent ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 ⎟ ; ⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Ţăranii ară câmpul Câmpul e arat (de ţărani).

c) Ridicarea complementului direct

Constituentul complement direct se poate deplasa la stânga într-o
structură complexă, „ridicându-se” peste un nod verbal (21), (22) sau peste
două noduri (23), (24).

(21) a. [GV De la el am învăţat ØSb [GC să scriu ØSb versuri]]

b. [GN Versuri] [GV de la el am învăţat ØSb [să scriu ØSb ti]]

103
 Deplasarea Cd nu antrenează modificări în structura de bază,
interpretarea GN versuri drept Cd al GV să scriu se verifică prin examinarea
grilei de valenţe a celor două centre verbale. Centrul verbal în vecinătatea
căruia ajunge nominalul deplasat are toate valenţele saturate: a învăţa – verb
trivalent, aici cu NN subiect (cu realizare vidă ØSb), NAc – subordonata
conjuncţională şi NAc prep (de la el); grila verbului a scrie – vb. bivalent – are
poziţia Cd nesaturată, aşadar, rolul de Temă şi cazul acuzativ sunt atribuite
nominalului deplasat.

(22) a. [GV Am ØSb [GV de făcut un referat] până mâine]].

b. [GV Referatuli îl am ØSb [GV de făcut ti până mâine]].

Deplasarea peste un nod verbal la supin, impune şi actualizarea unui

clitic în vecinătatea nominalului Cd. Şi aici, examinarea grilei verbului a avea
arată că nominalul referatul nu se include în GVa avea.

(23) a. [GV Am avut ØSb [GN plăcerea [GC să-li cunosc ØSb [GN pe Ioni] în casa
voastră]]].
b. [GN Pe Ioni] [GV am avut ØSb [GN plăcerea [GC să-l cunosc ØSb ti în casa
voastră]]].

(24) a. Nu [GV cred ØSb [GC că mai este necesar [GC să căutăm ØSb [GN cărţile
acelea]i]]].
b. [GN Cărţile acelea]i nu [GV cred ØSb [GC că mai este necesar [GC să lei
căutăm ti ØSb.]]]]

În (23) şi (24), deplasarea se face peste mai multe noduri. Cliticul are un
rol foarte important în recuperarea constituentului deplasat. În (23) cliticul
exista în structura de bază, în (24) însă el se actualizează, intrând într-un lanţ
coreferenţial cu GN deplasat şi cu urma acestuia (cărţile acelea)i , ... , lei , ... ti.

104
3.3. Complementul secundar

3.3.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal tranzitiv 20
o ocurenţă în structură ternară: V + Cd + Csec
o lexicalizare în general obligatorie 21
o posibilitate de reduplicare prin coordonare
o marcare cazuală (nominativ-acuzativ neprepoziţional 22 )
o realizare prototipică: GN cu referent [-Animat]
o clasă de substituţie 23 : nominal, formă verbală nepersonală, propoziţie
conjuncţională, propoziţie relativă interogativă sau propriu-zisă
o topică: de regulă postpus verbului; în construcţii emfatice, se poate
plasa în antepunere

► trăsături semantice
o rol tematic unic: Temă

3.3.2. Matrice verbale cu complement secundar

a) Tipare verbale trivalente

Fiind o poziţie sintactică a cărei ocurenţă depinde atât de un centru
verbal tranzitiv, cât şi de prezenţa unui complement direct, matricele cu
complement secundar sunt numai matrice verbale trivalente, de tipul: Ion îl
învaţă pe copil gramatică. În ipostazele în care Cd (constituentul animat) nu
se actualizează, structura bivalentă reţine numai un nominal: Ion învaţă
gramatică, constituent care va ocupa poziţia de complement direct.
Rolul tematic atribuit complementului secundar este rolul de Temă, în
ambele configuraţii:

⎛ Agent Ţintă Temă ⎞ ⎛ Agent Temă Temă ⎞

1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GN 3 ⎟ ; 2. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GN 3 ⎟ .
⎜ Subiect Cd Csec ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd Csec ⎟⎠
⎝ ⎝
a anunţa / a vesti / a informa pe cineva ceva a traversa pe cineva strada
a ruga / a sfătui / pe cineva ceva a trece ceva / pe cineva o apă

105
3.4. Complementul indirect

3.4.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal, adjectival, adverbial sau
interjecţional 24
o lexicalizare în general obligatorie 25
o posibilitate de reduplicare prin coordonare
o marcare cazuală: dativ
o realizare prototipică: GN
o clasă de substituţie 26 : nominal, propoziţie relativă propriu-zisă
o topică: cliticele de dativ sunt de regulă antepuse verbului, dar în
GInterj şi cu verbe la imperativ se plasează după centrul sintagmatic;
realizările nominale sunt de regulă postpuse.

► trăsături semantice
o rol prototipic: Ţintă / Destinatar
o alte roluri: Beneficiar, Experimentator, Sursă

► procese de reorganizare care afectează complementul indirect

o ridicarea

3.4.2. Matrice verbale cu complement indirect

a) Tipare verbale monovalente

Matricea verbală de mai jos nu corespunde unei structuri canonice,
verbele „meteorologice” fiind verbe zerovalente. În structuri sudate, cu o
anume expresivitate, acestea pot funcţiona şi cu un complement indirect:

⎛ Experimentator ⎞
1. ⎜⎜ GN
⎟
⎟
⎜ Cind ⎟
⎝ ⎠
Lui mereu îi plouă şi îi tună.

106
b) Tipare verbale bivalente
⎛ Beneficiar Temă ⎞ ⎛ Experimentator Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
2. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
⎜
⎝ Ci Subiect ⎠⎟ ⎜
⎝ Ci Subiect ⎟⎠
Lui Ion i-a folosit experienţa. Îi displace / repugnă atitudinea ta.
I-a priit / i-a tihnit vacanţa. Mi-e foame / sete / milă / dor.
⎛ Experimentator Temă ⎞ ⎛ Temă1 Temă2 ⎞
3. ⎜⎜ GN
⎟
GPrep ⎟ ; 4. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 ⎟ .
⎜ Ci Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cind ⎟⎠
⎝ ⎝
Lui I s-a urât de şcoală / i s-a acrit de voi. Ø îţi seamănă bine
Îmi pare bine de cunoştinţă. Ø corespunde standardelor
Îmi arde de joacă. Ø se juxtapune celeilalte
I (s-)a căşunat să plece. Ø se suprapune ambelor laturi

c) Tipare verbale trivalente

⎛ Agent Ţintă Temă ⎞ ⎛ Agent Beneficiar Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GN 3 ⎟ ; 2. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟ ;
⎜ Subiect Ci Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Ci Cd ⎟⎠
⎝ ⎝
Cineva i-a transmis Mariei vestea. El îmi cumpără o carte.
El a adresat mulţumiri participanţilor. Ea îmi pregăteşte un ceai.
Îmii cumpăr Øi o pălărie.
Noi îi datorăm ascultare.
⎛ Agent Sursă Temă ⎞ ⎛ Agent Ţintă Temă ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
3. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ; 4. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ .
⎜ Subiect Ci Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect Ci CPO ⎟⎠
⎝ ⎝
Cineva i-a cerut bani. Lui îi zice Ø Gogu.
Ø mi-a smuls o promisiune. Acestui obiect îi spune Ø „scanner”
Ø ţi-au furat un stilou.

3.4.3. Matrice verbale cu complement indirect în structuri reorganizate

O serie de grupuri verbale cu centru a fi 27 care conţin constituenţi în
dativ - complement indirect sunt construcţii în care nominalul din dativ a
fost deplasat dintr-un grup nominal (adesea un nume relaţional: frate, prieten,
rudă, şef, soţ). Complementul indirect se include, aşadar, în schema verbală în
urma unui proces de reorganizare: El este văr mie / vărul meu → El îmi este văr.

107
3.5. Complementul prepoziţional

3.5.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal, adjectival, adverbial sau interjecţional
o lexicalizare în general obligatorie
o marcare prepoziţională obligatorie (prepoziţie-regim)
o realizare prototipică: GPrep
o clasă de substituţie 28 : grup prepoziţional (cu determinativ nominal, formă
verbală nepersonală, propoziţie relativă propriu-zisă sau relativă-interogativă)
şi propoziţie conjuncţională
o topică: de regulă este postpus regentului.

► trăsături semantice
o rol prototipic: Temă / Pacient
o alte roluri: Beneficiar, Ţintă, Sursă, Stimul, Comitativ

3.5.2. Matrice verbale cu complement prepoziţional

a) Tipare verbale bivalente

⎛ Agent Temă ⎞ ⎛ Agent Comitativ ⎞

⎜ ⎟
1. ⎜ GN1 GPrep ⎟ ; 2. ⎜⎜ GN GPrep ⎟ ;
⎟
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Toată lumea râde de leneşi. Ana colaborează cu Victor la proiect.
El a procedat conform cu regulamentul. Ana s-a asociat cu Victor.
⎛ Experimentator Temă ⎞ ⎛ Experimentator Temă ⎞
3. ⎜⎜ GN
⎟
GPrep ⎟ ; 4. ⎜⎜ GN
⎟
GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Ci Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Ø S-a îndrăgostit de tine. Nu-i pasă de tine.
Ø Se teme de şerpi. Îi pare bine că ai venit.
⎛ Locativ Cauză ⎞ ⎛ Locativ Temă ⎞
5. ⎜⎜ GN ⎟
GPrep ⎟ ; 6. ⎜⎜ GN GPrep ⎟
⎟
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Pământul colcăie de viermi. Textul abundă în metafore.
Pământul musteşte de apă.
108
 ⎛ Temă1 Temă2 ⎞ ⎛ Beneficiar Temă ⎞
7. ⎜⎜ GN ⎟
GPrep ⎟ ; 8. ⎜⎜ GN ⎟
GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
El rivalizează cu tine. Pensionarii beneficiază de bilete gratuite.
Versul „a” rimează cu versul „d”. Copiii se bucură de atenţia lor.

a) Tipare verbale trivalente

⎛ Agent Temă Temă ⎞ ⎛ Agent Pacient Temă ⎞

9. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GPrep ⎟ ; 10. ⎜⎜ GN1 GN 2 GPrep ⎟
⎟
⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Ø a schimbat maşina cu o motocicletă Ø a preschimbat praful în aur.
Ø şi-a dat casa pe o baracă. Ø a transformat casa într-un palat.
Ø nu distinge o culoare de alta.

⎛ Agent / Ţintă / Dest Sursă Temă ⎞ ⎛ Agent Ţintă Temă ⎞

11. ⎜⎜ GN1 GPrep
⎟
GN 2 ⎟ ; 12. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GPrep ⎟
⎜
⎝ Subiect CPrep Cd ⎟⎠ ⎜ Subiect
⎝ Ci Cprep ⎟⎠
Ø a primit / a recepţionat de la cineva ceva. Ø a mulţumit cuiva pentru ceva

⎛ Experimentator Temă Stimul ⎞ ⎛ Agent Temă Ţintă / Beneficiar ⎞

13. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GPrep ⎟ . 14. ⎜⎜ GN1 GN 2 GPrep
⎟
⎟
⎜ Ci Subiect Cprep ⎟⎠ ⎜ Subiect Cd Cprep ⎟
⎝ ⎝ ⎠
Mi se face milă dor de el. a pregăti ceva pentru cineva
Mi-e lehamite de viaţa asta. a (şi) revărsa supărarea asupra cuiva

3.5.3. Matrice cu Cprep în structuri complexe

⎛ Pacient Temă1 Temă2 ⎞
1. ⎜⎜ GN1 ⎟
GN 2 GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect NP Cprep ⎟⎠
⎝
Ø se face frate cu dracul (până trece puntea)
Ø devine / ajunge rudă / prieten cu noi

Tiparul de sub 1. este un tipar complex, în care numele relaţional (rudă,

coleg, frate) este la rândul său o predicaţie care atribuie rol tematic unui
argument. Constituentul prepoziţional se include în schema verbală în urma
unui proces de recategorizare a verbului copulativ, care devine astfel
trivalent.
109
3.6. Numele predicativ

3.6.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal copulativ
o ocurenţă în structură ternară: Vcop + Sub + NP
o lexicalizare obligatorie
o marcare cazuală: nominativ
o realizare prototipică: GAdj
o clasă de substituţie 29 : nominal, adjectiv, adverb, grup prepoziţional, formă
verbală nepersonală, interjecţie, propoziţie conjuncţională, propoziţie relativă-
interogativă, propoziţie relativă propriu-zisă
o posibilitate de reduplicare prin coordonare
o topică: de regulă este postpus regentului 30 .

► trăsături semantice
o NP reprezintă o predicaţie 31 de identificare, de denominaţie, categorizantă,
ecuativă, apreciativă, posesivă a subiectului
o constituentul NP este o el însuşi predicaţie, care atribuie argumentelor
sale 32 roluri tematice (Temă sau Pacient)

3.6.2. Matrice verbale cu nume predicativ

Spre deosebire de celelalte complemente matriciale din componenţa
GV a căror varietate tematică şi formală depinde de centrul verbal, NP
impune el însuşi construcţiei anumite particularităţi.
Numele predicativ este sintactic dependent de un centru verbal (formă
verbală predicativă sau formă verbală nepredicativă, inclusiv participială),
dar semantic se caracterizează printr-o anume autonomie. În funcţie de
realizarea particulară pe care o actualizează, NP este el însuşi atribuitor al
unui rol tematic argumentului subiect. Asociat unui verb copulativ aspectual-
static sau aspectual-durativ, va atribui rolul de Temă (1), asociat unui verb
copulativ aspectual-dinamic va atribui rolul de Pacient (2):

110
 ⎛ Temă ⎞
1. ⎜⎜ GN1 Vcop ⎟
GAdj / GN 2 / GPrep / GC ⎟ ;
⎜ ⎟
⎝ Subiect NP ⎠
El este blond / bărbat / de la munte / ce este...
Ele îmi vin verişoare de-al doilea / se ţin de verişoare.
Copacul a rămas verde / cum era.
El pare abătut / spaniol / să fie marinar // arată.obosit / a spaniol.
Băiatul se cheamă // se numeşte Horia.
Muzica înseamnă bucurie.

⎛ Pacient ⎞
2. ⎜⎜ GN1 Vcop ⎟
GAdj / GN 2 / GPrep / GC ⎟ ;
⎜ Subiect NP ⎟
⎝ ⎠
Fata a devenit atentă / ingineră.
Ea s-a făcut verde / profesoară / ce a vrut
Ø a ajuns ministru / ce-au dorit alţii / să fie foarte căutată.
Peste doi ani Ø iese ofiţer.

3.6.3. Nume predicativ în structuri reorganizate

Constituentul NP poate fi ridicat peste un nod verbal, această deplasare
antrenând modificări de topică (a) sau modificări ale organizării structurii
sintactice (b-d). În (1)a ridicarea este obligatorie, ea fiind un mecanism
asociat formării construcţiilor interogative şi relative. În (1)b, ridicarea este
determinată de raţiuni pragmatice, de topicalizare a unui constituent.
Prezenţa GN în vecinătatea verbului copulativ impersonal antrenează
recategorizarea lui ca verb copulativ personal şi plasarea supinului în poziţie
de NP. Adverbul care funcţiona în structura de bază ca nume predicativ
ajunge să modalizeze supinul.

(1) a. Cei este asta ti? / Mă întreb cinei eşti tu ti, de fapt. / A ajuns cei a ajuns ti
pentru că a avut sprijinul familiei.
b. E dificil de aflat [GN condiţiile de evaluare]. → ?[GN Condiţiile de
evaluare ] e dificil de aflat. → [GN Condiţiile de evaluare ] sunt dificil de
aflat.

111
3.7. Complementul predicativ al obiectului

3.7.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal atributiv noncopulativ 33
o ocurenţă în structură ternară: Vatr + Cd/Ci + CPO
o lexicalizare obligatorie 34
o marcare cazuală: nominativ/acuzativ sau acuzativ prepoziţional
o realizare prototipică: GN
o clasă de substituţie 35 : nominal, adjectiv (substantivizat), pronume şi
adverbe relative, grup prepoziţional, propoziţie conjuncţională, propoziţie
relativă propriu-zisă
o posibilitate de reduplicare prin coordonare
o topică: de regulă este postpus regentului.

► trăsături semantice
o Ca şi NP (care poate fi considerat un complement predicativ al
subiectului), CPO (complementul predicativ al obiectului) reprezintă o
predicaţie 36 de denominaţie, categorizantă, de calificare, de identificare a
obiectului (direct sau indirect) din structura în care se actualizează
o constituentul CPO este o el însuşi predicaţie, care atribuie
argumentului său (constituentul Cd sau Ci) rolul de Temă.

3.7.2. Matrice verbale cu complement predicativ al obiectului

⎛ Agent Temă ⎞
⎜ ⎟
1. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 / GPrep / GC ⎟ ;
⎜ ⎟
⎝ Subiect Cd CPO ⎠
Preşedintele l-a numit pe el prim-ministru. / Părinţii l-au botezat pe copil Simion.
Colegii l-au taxat drept incompetent.
Noul patron l-a angajat drept ce a mai avut disponibil în schemă.
⎛ Agent Temă ⎞ ⎛ Temă Agent ⎞
⎜ ⎟
2. ⎜ ∅ GN 2 GN 3 / GC ⎟ . 3. ⎜⎜ GN1 GN 2 ∅ ⎟
⎟
⎜ Subiect Ci CPO ⎟⎠ ⎜ Subiect CPO Cag ⎟⎠
⎝ ⎝
Ø îi zice Gogu / cum îi zice. Daniel a fost uns patriarh al BOR.
Cum îi spune acestei piese?

112
4
Complemente nematriciale

4.1. Complementul de agent

4.2. Complementul posesiv
4.3. Complementul comparativ
4.4. Predicativul suplimentar

113
114
4.1. Complementul de agent

4.1.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru verbal pasiv (sau al unui adjectiv postverbal)
o lexicalizare facultativă 37
o marcarea relaţiei cu centrul: acuzativ prepoziţional (obligatoriu cu
prepoziţia de / de către)
o realizare prototipică: GPrep
o clasă de substituţie 38 : grup prepoziţional (cu determinativ nominal sau
propoziţie relativă propriu-zisă)
o topică nemarcată: postpunere faţă de regent.

► trăsături semantice
o rol prototipic: Agent
o alte roluri: Instrument amalgamat cu rolul de Agent sau Forţă/Cauzal,
Experimentator, Stimul

4.1.2. Matrice verbale cu complement de agent

⎛ Pacient / Rezultat Agent ⎞ ⎛ Pacient Instrument ⎞

1. ⎜⎜ GN1
⎟
GN 2 ⎟ ; 1’. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
⎟;
⎜ Subiect Cag ⎟⎠ ⎜ Subiect Cag ⎟
⎝ ⎝ ⎠
Romanul a fost scris de Rebreanu. Căruţul a fost strivit de o maşină.
Pomii sunt tăiaţi numai de primărie.
⎛ Pacient / Temă Forţă ⎞
2. ⎜⎜ GN1
⎟
GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝
Magazia a fost distrusă de foc.
Zmeul era purtat de vânt.
⎛ Stimul Experimentator ⎞ ⎛ Experimentator Stimul ⎞
3. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
⎟; 3’. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟
⎟
⎜ Subiect Cag ⎟ ⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
El este foarte respectat de colegi. Ea e uşor impresionabilă / influenţabilă
de către oricine.

115
4.2. Complementul posesiv

4.2.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire nematricială a unui centru verbal (rar şi interjecţional 39 )
o relaţie ternară cu verbul şi cu un alt nominal din structură (obiectul
posedat)
o obligativitatea actualizării depinde de natura relaţiei cu nominalul
(obiect posedat) 40
o marcare cazuală: dativ
o realizare prototipică: GN (clitic de dativ)
o poate avea realizare dublă – clitic şi GN coreferenţial
o clasă de substituţie 41 : nominal în dativ (clitic de pronume reflexiv, clitic de
pronume personal, pronume relativ sau substantiv dublate prin clitic),
propoziţie relativă propriu-zisă
o topică: antepunere faţă de centrul verbal.

► trăsături semantice
o rol prototipic: Posesor (atribuit de nominalul coocurent)
o alte roluri: amalgamate cu rolul de Posesor (atribuit de nominal), Cpos
poate primi de la verb şi rolul de Experimentator sau de Stimul

4.2.2. Matrice verbale cu complement posesiv

a) Matrice monovalente recategorizate ca bivalente

⎛ Posesor Temă ⎞ ⎛ Temă Posesor ⎞
1. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
2. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GAdj ⎟
⎜ Cpos Subiect ⎟⎠ ⎜ Subiect Cpos NP ⎟⎠
⎝ ⎝
Mi-a venit fata acasă. Ochii îi erau tulburi
Li s-a terminat concediul Care ţi-e dorinţa?

⎛ Experimentator Temă ⎞
3. ⎜⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎟
⎜ Cpos Subiect ⎟⎠
⎝
Îmi fierbe sângele.
Îi ţiuie urechile.

116
b) Matrice bivalente recategorizate ca trivalente
⎛ Agent Posesor Temă ⎞ ⎛ Agent Posesor Temă ⎞
4. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 ⎟ ; 5. ⎜⎜ GN1 GN 2 GPrep ⎟
⎟
⎜ Subiect
⎝ Cpos Cd ⎠⎟ ⎜ Subiect
⎝ Cpos Cprep ⎟⎠
Îşi citeşte corespondenţa Îşi caută de drum
Ţi-am aruncat ziarele. Vezi-ţi de treabă!
⎛ Agent Posesor Locativ ⎞ ⎛ Experimentator Stimul Cauzal ⎞
6. ⎜⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ;
⎟
7. ⎜⎜ GN1 GN 2 Gprep ⎟
⎟
⎜ Subiect Cpos Cd / Circ ⎟⎠ ⎜ Subiect Cpos Cprep ⎟⎠
⎝ ⎝
Nu-i calcă nimeni pragul Ø le plâng de milă.
Îi vine cineva în vizită. Ø îţi ştie de frică
Îşi ia picioarele la spinare.
I-a venit inima la loc

c) Matrice trivalente recategorizate ca tetravalente

⎛ Agent Posesor Temă Locativ ⎞ ⎛ Agent Posesor Temă Beneficiar ⎞
⎟
8. ⎜⎜ GN1 GN 2
⎟
GN 3 GPrep ⎟ ;
⎜
9. ⎜ GN1 GN 2 GN 3 GN 4 ⎟ .
⎜ Subiect Cpos Cd Circ ⎟⎠ ⎜ Subiect Cpos Cd Ci ⎟⎠
⎝ ⎝
Ø Şi-a scos pantofii din picioare. El şi-a vândut acţiunile unui investitor.
Ea îşi aruncă banii pe fereastră.

117
4.3. Complementul comparativ

4.3.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire a unui centru adjectival sau adverbial (care îşi asociază, de
regulă, mărci ale comparaţiei 42 )
o lexicalizare facultativă 43
o marcarea relaţiei cu centrul: de regulă acuzativ prepoziţional (cu
prepoziţiile ca / decât / cât 44 )
o realizare prototipică: GPrep
o clasă de substituţie 45 : grup prepoziţional (cu determinativ nominal,
adjectival, adverbial, formă verbală nepersonală sau cu determinant
propoziţional – relativ sau conjuncţional)
o topică nemarcată: postpunere faţă de regent.

► trăsături semantice
o rol prototipic: Temă 46 a unei predicaţii „şterse”

4.3.2. Tipuri de complement comparativ

a) Complementul comparativ de inegalitate

mai + Adj / Adv + [GPrep decât / ca [ GN / GVinf / GAdv / GCrelativă / GCconj]]

E mai dezinvoltă decât aseară.

S-au speriat mai tare decât la cutremurul de acum câţiva ani.
Mi-a spus mai multe decât ţie.

b) Complementul comparativ de egalitate

tot atât de / la fel de + Adj / Adv + [GPrep ca / precum / cât [ GN / GVinf / GAdv /
GCrelativă / GCconj]]

Fă pentru el la fel de multe ca pentru tine!

A muncit tot atât de bine precum ai muncit şi tu.
Era tot atât de înalt cât casa / era cât casa de înalt.

118
c) Comparaţia între calităţi
mai + Adj + [GPrep decât / ca [GAdj]]

A găsit-o mai mult moartă decât vie.

Tot atât de + Adj + [GPrep decât / ca [GAdj]]

Era tot atât de bucuroasă cât şi de uimită.

d) Complementul comparativ proporţional

pe cât de + Adj / Adv + [GPrep pe atât de [GAdj / GAdv]]

Vorbeşte pe cât de repede, pe atât de incoerent.

e) Complementul comparativ proporţional progresiv

cu cât ... cu atât / de ce ... de aceea / de ce

Cu cât o rog mai mult să tacă, cu atât vorbeşte mai mult.

De ce creşte [mai mult], de aceea / de ce se face mai frumoasă.

f) Complementul comparativ ipotetic (comparaţia ireală)

Adj / Adv + ca şi cum, ca şi când, de parcă

Era trist de parcă i se înecaseră corăbiile

Dispar la fel de repede ca şi cum le-ar şterge cineva.

g) Complementul comparativ partitiv

cel mai + Adj / Adv + din / dintre GN

Ele sunt cele mai frumoase din oraş.

Noi jucăm cel mai bine din tot liceul.

119
4.4. Predicativul suplimentar

4.4.1. Fişă sintetică

► trăsături sintactice
o complinire facultativă a unui centru verbal (sau interjecţional), care se
raportează simultan şi la un nominal 47
o marcarea relaţiei cu centrul 48 : cazuală sau prepoziţională
o realizare prototipică: GAdj 49
o clasă de substituţie 50 : nominal, adjectiv, forme verbale nepersonale
(gerunziu, participiu, supin, infinitiv), adverb, interjecţie, grup prepoziţional,
propoziţie conjuncţională sau relativă
o topică nemarcată: postpunere faţă de centrul verbal.

► trăsături semantice
o PS este o predicaţie 51 apreciativă, categorizantă, de identificare, posesivă,
partitivă, circumstanţială, a unui nominal din structură
o constituentul PS (la fel ca NP) este o el însuşi predicaţie, care atribuie
argumentelor sale 52 rolul de Temă

4.4.2. Structuri reorganizate cu predicativ suplimentar 53

a) structuri derivate obţinute dintr-o structură primară bipropoziţională prin

ştergerea unui constituent şi ridicarea subiectului
[GC1 Sub1i + Pred1] şi [GC2 Sub2i + A FI + Predicaţie2] →
[GC1 Sub1i + Pred1 + Predicaţie Suplimentară]
ştergerea verbului „a fi” şi a Sub2

1. [Ea vine] şi [ea este veselă] → Ea vine veselă.

2. [Ø Te vei trezi] că [tu eşti boicotat de ei] → Te vei trezi boicotat.

[GC1 Sub1i + Pred1 [GC2 Conj subord + Sub2j + A FI + Predicaţie2]] →

[GC1 Sub1i + Cd2 + Pred1 + Predicaţie Suplimentară]
ştergerea verbului şi ridicarea Sub2 în poziţie de Cd în propoziţia 1

3. [Credeam] că [tu eşti acasă]. → Te credeam acasă.

4. [Ion ştie] că [Ion este capabil să reuşească]. → Ion se ştie capabil să reuşească.

120
5. [Nevoia l-a învăţat] [să fie Ø modest]. → Nevoia l-a învăţat modest.

[GC1 Sub1i + Pred1] şi [GC2 Sub2j + A FI + Predicaţie2] →

[GC1 Sub1i + Pred1 + Predicaţie Suplimentară]
ştergerea verbului şi ridicarea Sub2 în poziţie de Sb în propoziţia 1

6. [S-a dovedit] că [suspiciunile tale sunt neîntemeiate]. → Suspiciunile tale s-a

dovedit [că [ti sunt neîntemeiate]. → Suspiciunile tale s-au dovedit [că [ti sunt
neîntemeiate].

1,4,5,6. a fi - verb copulativ

2. a fi - operator pasiv
3. a fi – verb existenţial

[GC1 Sub1i + Pred1] şi [GC2 Sub2j + Predicaţie2] →

[GC1 Sub1i + Pred1 + Predicaţie Suplimentară]
ştergerea verbului şi ridicarea Sub2 în poziţie de Cprep în propoziţia 1

7. [Mă gândesc] [că tu vii noaptea prin pădure] → Mă gândesc la tine (venind)
noaptea prin pădure

b) amalgamarea unei structuri primare bipropoziţionale:

[GC1 Sub1i + Pred1 ] + [GC2 Sub2i + Pred2 ] → [GC1 Sub1i + Pred1 + PS ]

7. [Ana intră în casă] şi [Ana zâmbeşte] → Ana intră zâmbind.

8. [Ion stă]şi [Ion este cu pălăria în mână] → Ion stă cu pălăria în mână.
9. [Ø Şi-a făcut casa] şi [casa are două etaje] → Casa şi-a făcut-o cu două etaje.
10. [Bunicul ei s-a prăpădit] [fiindcă s-a înecat în naufragiu]. → Bunicul ei s-a
prăpădit înecat în naufragiu.
11. [Ø Am trei capitole] [care sunt terminate]. → Am terminate trei capitole.

c) amalgamarea unei structuri primare tripropoziţionale:

[GC1 Sub1i + Pred1 ] + [GC2 Sub2i + Pred2 ] + [GC3 Sub3i + Pred3] →
[GC1 Sub1i + Pred1] + [GC2+3 PS ]

12. [Maşina a vândut-o] şi [maşina era] [cum a cumpărat-o]. → Maşina a vândut-o

cum a cumpărat-o.

121
4.5. Sintaxa complementelor. Note

1 Centrul verbal poate avea formă personală – subiectul aflându-se cu el în relaţie de

interdependenţă (îi impune acord în număr şi persoană): Pomii au înflorit sau formă
nepersonală (infinitiv, gerunziu, supin): Înainte de a ne spune el că pleacă, nimeni nu avusese
această idee, Auzind hoţul că ei nu sunt acasă, a operat în linişte, E simplu de verificat impactul
acestei decizii.
2 Poziţia subiect ca determinativ al interjecţiei se justifică prin echivalenţa semantică a

unora dintre interjecţii cu verbele predicative: Şi broscuţa ţuşti! pe o piatră.

3 Spre deosebire de majoritatea limbilor romanice (dar şi de limbile moderne cele mai

cunoscute), româna este o limbă în care constituentul subiect poate lipsi. Discuţia despre
fenomenul absenţei subiectului în română trebuie să se facă nuanţat, distingându-se
cazurile (a) când acest constituent este „şters”, nelexicalizat de cazurile (b) când absenţa
subiectului este determinată sintactic, poziţia subiect nefiind inclusă în grila de
constituenţi a verbului centru. În prima situaţie (a), subiectul este prezent în grila
sintactică, dar absent din grila de lexicalizare, fiind recuperabil ca informaţie semantică pe
baza desinenţei de persoană şi număr a verbului predicat sau anaforic: (a1): Venim / Vii /
Vin [Ø Sbvid ] mâine cu cărţile. („noi” / „tu” / „eu”), (a2)Ioanai a crezut că [Ø Sbvid ]i /j poate
ajunge la timp. („Ioana” sau altcineva). Subiectul nelexicalizat (inclus sau subînţeles) poate
fi şi nedeterminat („cineva” imposibil de precizat sau neinteresant pentru situaţia de
comunicare: Bate [Ø] la uşă, Spune [Ø] la radio, N-au [Ø] îngheţată de căpşunei) sau un
subiect nedeterminat generic: Când primeşti [Ø] astfel de scrisori e mai bine să nu răspunzi
[Ø]. În cea de-a doua situaţie (b), grila de subcategorizare nu cuprinde poziţia subiect: (b1)
ÎmiCi pare bine [să te văd]Cprep, (b2) MăCd doare [în gât]Ccl.
4 Dublarea poziţiei subiect (anticipare sau reluare) este motivată stilistic, în enunţuri

emfatice sau în structuri cu diferite valori pragmatice: Vine ea primăvara, Se vede treaba
[că omul nu ştie] ce-l aşteaptă, S-a străduit Ø şi el să termine exerciţiul la timp.
5 Face excepţie de la marcarea prin nominativ relativul din construcţiile amalgamate (v.

supra, 2.4.3.) de tipul: Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are. (relativ subiect, formal în
cazul genitiv, impus de nominalul din regentă: casa), Am dat informaţii cui m-a întrebat.
((relativ subiect, formal în cazul dativ, impus de verbul din regentă – a da), E supărat pe
cine l-a chemat aici. (relativ subiect, formal în cazul acuzativ, impus de adjectivul supărat,
din regentă) etc. Alte abateri semnalate de unele lucrări sunt aparente excepţii: Ai casei
sunt plecaţi. (ai = pronume semiindependent în nominativ, subiect; casei = substantiv în
genitiv, atribut substantival genitival); S-au adunat la gură-cască! (gură-cască = substantiv în
nominativ, subiect; la = determinativ cu sens cantitativ, nominativ, atribut), Mai pot veni şi
Ø dintre ei (dintre ei = pronume în nominativ, atribut al nominalului nelexicalizat Ø (unii,
câţiva).
6 (1) Nominale: substantive în cazul nominativ: Soarele răsare, proforme pronominale sau

numerale în cazul nominativ: Mă interesează mai mult asta, Nimeni nu a reuşit să-mi explice
mai bine ca ea cum stau lucrurile de fapt, Cinci dintre ei lipsesc. (2) Forme verbale
nepersonale: infinitiv: E uşor a scrie versuri, supin (cu prepoziţia de, indiferent de regent):
E uşor de văzut, (rar) gerunziu: Se aude tunând, participiu: Trebuie scrisă introducerea. (3)
Propoziţii conjuncţionale: Mi s-a spus că mai trebuie aduse nişte corecţii, Trebuie să mai

122
cauţi exemple, Nu se ştie dacă are să fie apreciată, E foarte probabil ca ea să nici nu vină. (4)
Propoziţii relative: (relative-interogative) Nu mă interesează cine se ocupă de asta, (sau
relative propriu-zise) Mă pasionează ceea ce fac.
7 În dependenţă de unele centre verbale, organizarea canonică a enunţului plasează

constituentul subiect după verb, în dependenţă de altele, organizarea canonică pare a fi

cea cu subiect antepus: Mă doare capul, Îi vine [să ţipe], Răsare soarele vs. Preşedintele ţării
s-a întâlnit azi cu premierul britanic, [Cine are ceva de spus] să spună acum etc. Cele mai
importante dintre restricţiile şi preferinţele privitoare la topică vor reieşi din matricele
sintactice prezentate mai jos.
8 Când actantul subiect este [+ Animat], primeşte rolul tematic de Agent, Experimentator,

Beneficiar, Posesor. Celelalte roluri – Temă, Forţă, Instrument, Locativ etc. sunt roluri
atribuite subiectului nonanimat. Rolul de Pacient poate fi alocat atât unui actant animat,
cât şi unuia inanimat.V. exemple în matricele prezentate mai jos.
9 Prin nominalizarea unei structuri verbale, poziţia subiect este întotdeauna afectată prin

includerea constituentului respectiv în GN. Subiectul se poate „repoziţiona” ca

determinativ genitival: Fuga copilului (genitiv subiectiv) sau ca atribut prepoziţional:
Adnotarea documentului de către auditori, Dărâmarea clădirii din cauza cutremurului.
Pentru detaliile acestor reorganizări este responsabil atât verbul din structura primară,
dar şi rolul atribuit constituentului subiect în această structură. Pentru numeroasele
constrângeri care guvernează construcţiile nominalizate în română, v. Cornilescu, 2001 şi
Stan, 2003.
10 Matricele verbale cu subiect ilustrează mai ales posibilitatea de realizare prin nominal,,

dar acolo unde am considerat util, am dat şi exemple cu alte realizări De notat că în
situaţiile în care rolul tematic al subiectului este Agent sau Experimentator, realizarea
propoziţională este posibilă numai ca propoziţie relativă cu conectorul cine, marcat
[+Animat], [+Uman]. În ceea ce priveşte realizarea subiectului ca propoziţie subordonată
conjuncţională, selecţia conjuncţiei subordonatoare, precum şi posibilitatea substituţiei
subordonatei cu o formă verbală nepersonală depind de semantica verbului (v. discuţia
de sub 2.4.3).
11 Tiparele verbale bivalente şi trivalente au o mare varietate, de aceea lista pe care o

propunem, deşi ilustrează numeroase tipare, este în mod inevitabil incompletă.

12 Rolul Sursă se amalgamează cu rolul de Pacient.
13 Discutăm aici numai procesele de reorganizare care determină o repoziţionare a

subiectului în cadrul GV, aşadar nu ne vom referi la ştergerea subiectului (ilustrată, de

altfel, în exemplele de la toate tipurile de matrice verbale, v. simbolul Ø). De asemenea,
nu ne interesează nominalizarea, rezultatul ei fiind anularea GV.
14 Regenţii interjecţionali sunt interjecţii cu regim tranzitiv, de tipul: iată, na, poftim, uite,

care acceptă şi realizarea prin clitic a Cd (iată-l, na-ţi-o), dar şi unele onomatopee, de ex.:
Şi el pleosc! o palmă. Pe lângă regentul verbal şi interjecţional, complementul direct poate
apărea într-un singur context adjectival,, cu adjectivul dator, v. Pană-Dindelegan, 1992b:
52-56 şi Pană-Dindelegan, 2003: 112 şi exemple supra 2.4.1.
15 Schema actanţială a verbelor tranzitive conţine obligatoriu un constituent în poziţie de

complement direct (v. GALR I, 2008: 341), indiferent dacă această poziţie este saturată sau
nu în enunţ. Verbele tranzitive se subcategorizează în funcţie de caracterul obligatoriu vs.

123
facultativ al complementului direct, ceea ce înseamnă că nesaturarea poziţiei Cd este
permisă numai în cazul anumitor verbe. Aceste ipostaze contextuale sunt cunoscute ca
situaţii de utilizare absolută a verbelor tranzitive, Cf. Iordan, 1956: 406; GA I, 1966: 207;
Guţu-Romalo, 1973: 160; Iordan & Robu, 1978: 443; Avram, 1986: 151; Dimitriu, 1999: 358;
GALR I, 2008: 341-342. Aproape fără excepţie, gramaticile exemplifică situaţiile de
nelexicalizare a complementului direct prin contexte de tipul: citeşte Ø şi învaţă Ø toată
ziua, mănâncă Ø şi bea Ø, în opoziţie cu citeşte o carte, învaţă o limbă străină, mănâncă
ciocolată, bea cafea, fără a preciza dacă există constrângeri privind ştergerea acestui
constituent. Pornind de la ideea că poziţia Cd este o poziţie actanţială importantă (alături
de subiect, este complementul cel mai puternic legat de centrul verbal), intuim că
descrierea riguroasă a trăsăturilor categoriei vide ce îi corespunde ar putea furniza
informaţii importante atât despre sintaxa verbului (tranzitiv), cât şi informaţii de interes
tipologic. În paragraful 3.2.3. vom încerca să atragem atenţia asupra unor condiţii
semantico-sintactice în care se poate produce nelexicalizarea complementului direct în
română.
16 Dublarea prin clitic şi marcarea cu prepoziţia pe depind de trăsături semantico-

sintactice ale constituentului Cd (individualizarea, specificitatea în context). Pentru

regulile de dublare cu clitic şi restricţiile la care este supusă dublarea, v. Carabulea, în
GALR, II, 2008: 398-403. Pentru condiţii de selecţie a prepoziţiei pe, v. Avram, 1997: 367-
370, Guţu Romalo, 1973: 170-171.
17 Ca şi în cazul subiectului, excepţii de la marcarea cazuală a Cd pot apărea tot în

construcţiile amalgamate (imbricate) care conţin un relativ, de exemplu: Indiferent de ce

spui tu, eu o să plec. Relativul este inclus într-un GPrep cu centru prepoziţia de, dar această
prepoziţie este prepoziţie-regim a adverbului indiferent, relativul primind cazul de la
verbul din subordonată: spui cevaAc. Alte situaţii menţionate în unele lucrări ca excepţii,
sunt, aşa cum am văzut mai sus, în cazul subiectului, false excepţii: Au mâncat din mere (=
o parte din mere), nominalul în acuzativ prepoziţional este un determinativ al
constituentului complement direct nelexicalizat; în construcţii de tipul Au băut la bere! (=
multă bere), la este un modificator cantitativ al nominalului bere şi nu o prepoziţie.
18 (1) Nominale: substantive în cazul acuzativ (neprepoziţional): El scrie romane (sau cu

prepoziţia gramaticalizată pe): O cunosc pe fiică-ta, proforme pronominale sau numerale în

cazul acuzativ: Mă interesează mai mult asta, Pe nimeni nu am reuşit săconving, Pe cinci
dintre ei nu-i cunosc. (2) Forme verbale nepersonale: infinitiv: Nu poate scrie atât de
repede, supin: Am de terminat ceva, (rar) gerunziu: Aud tunând. (3) Propoziţii
conjuncţionale: Mi-a spus că mai trebuie aduse nişte corecţii, Ştie să cânte la pian, Nu ştiu
dacă are să fie apreciată, Dorim ca ea să aducă prăjiturile înainte de petrecere. (4) Propoziţii
relative: (relative-interogative) Nu ştiu cine se ocupă de asta, (sau relative propriu-zise) Dă-
mi ce ţi-am cerut.
19
În mod similar se autorizează nelexicalizarea Cd într-o structură de tipul: Aude Ø, dar nu
ascultă Ø, unde verbul a auzi este utilizat intranzitiv, cu sensul de „a avea capacitatea
senzorială a auzului”, dar prin asocierea cu verbul a asculta, i se activează un complement
intern. A se vedea şi Vasiliu & Golopenţia, 1969: 104, pentru ideea că ar fi posibil ca în
structura de adâncime toate verbele intranzitive să implice ocurenţa obligatorie a unui
complement direct intern.

124
20 Tradiţional, această clasă restrânsă de verbe (a anunţa, a asculta, a convinge, a dăscăli, a
examina, a informa, a învăţa, a ruga, a sfătui, a traversa, a trece, a vesti) este cunoscută drept
clasa verbelor „dublu tranzitive”, în virtutea faptului că îşi subordonează două
complemente considerate a fi complemente directe. Studii mai recente, dezvoltate pe
principii de descriere modernă (v. Pană-Dindelegan, 1974/1999, 1976, 1993, 2003) arată că
aceste două compliniri nu pot fi realizări duble ale aceleiaşi poziţii sintactice (v. principiul
unicităţii complementelor în grila unui centru), fiind necesară delimitarea lor.
Complementul secundar şi complementul direct se deosebesc atât prin clasa de
substituţie, cât şi prin comportamentul diferit în reorganizarea pasivă. Un alt argument al
caracterului diferit al celor două poziţii este şi instabilitatea construcţiilor cu Csec: Ion mă
anunţă ceva / mă anunţă despre ceva.
21 Este posibilă şi nelexicalizarea Csec, dar în context este necesară realizarea Cd. Să se

compare: Dacă nu mă anunţau / întrebau ei Ø, n-aş fi ştiut şi Ei au anunţat / întrebat ceva. În

primul exemplu ceva (nelexicalizat) este Csec, în cel de-al doilea exemplu ceva este Cd.
22 Imposibilitatea substituţiei cu un clitic pronominal opacizează marcarea cazuală a

acestui constituent, de aceea se consideră că marcarea cazuală a Csec este N-Ac, v.

Carabulea, în GALR, II, 2008: 413.
23 (1) Nominale: substantive în cazul N-Ac neprepoziţional: El mă învaţă şah, proforme

pronominale cu trăsătura [-Animat]: asta, ceva, tot, ce, nimici: Ei nu ne-au anunţat nimic. (2)
Infinitiv: L-am învăţat a scrie versuri. (3) Propoziţii conjuncţionale: M-a sfătuit să nu
răspund nimic, L-au anunţat că a luat un premiu, Mă întreabă mereu dacă mai merg cu ei la
mare, I-a sfătuit ca în fiecare zi să facă mişcare. (4) Propoziţii relative: (relative-interogative)
Nu m-au informat cine se ocupă de asta, (sau relative propriu-zise) Învaţă-mă ce să fac!
24 În secţiunea 3.4.2. nu indicăm şi matrice adjectivale, adverbiale şi interjecţionale, pentru

că acestea nu prezintă o mare complexitate în organizare. Pentru exemple de

complemente indirecte cu regenţi adjectivali, adverbiali şi interjecţionali, v. supra, 2.4.1.
25 Complementul indirect este facultativ în grupuri verbale, adjectivale sau interjecţionale

care nu îi implică matricial prezenţa: a citi ceva (cuiva), scrie asemănător (ţie), bravo (vouă),
(ţi)-e cald, v. Rădulescu Sala, în GALR, II, 2008: 418-419.
26 (1) Nominale: substantive în cazul D: Opinia ta se opune regulilor instituţiei, pronume în

D: Mie mi-a spus să merg prima, Nimănui nu i-au mai trimis invitaţii; numerale cu valoare
pronominală: Celor doi le-am dat banii. Cind se poate exprima numai prin clitic sau poate
avea exprimare dublă: Nouă ne-a livrat deja marfa. Pentru regulile dublării prin clitic, v.
Rădulescu Sala, în GALR, II, 2008: 431-435. O realizare specială o reprezintă GPrep cu
prepoziţiile la şi către, care au valoarea unui dativ analitic, în construcţii populare: Le-am
dat la găini grăunţe, O zis cătră mine că mai bine... (2) Realizarea propoziţională unică a
complementului indirect este propoziţia relativă (întotdeauna relativă propriu-zisă): Am
trimis cărţile cui le-a cerut.
27 Tiparul se extinde şi la verbe ca a deveni, a rămâne, a ajunge, a veni: El mi-a rămas simpatic,

mi-a devenit prieten, mi-a ajuns şefă, îmi vine verişoară.

28 (1) Nominale: substantive în cazul Ac prep: Ne bazăm pe prieteni / Depindem de părinţi, în

G prep: S-au pronunţat împotriva votului uninominal, pronume, numerale în Ac prep: Se

teme de voi / de cei doi, G prep.: Au acţionat contra lor; (2) Dintre formele verbale
nepersonale, pot ocupa poziţia de complement prepoziţional infinitivul: A sfârşit prin a fi

125
de acord cu noi şi supinul: M-am plictisit de făcut rapoarte săptămânale. (3) Cprep poate
avea realizare propoziţională relativă propriu-zisă: Depindem de cine ne supraveghează sau
relativă-interogativă: Nu sunt sigur cine ne va ajuta. Spre deosebire de complementul
indirect, poziţia de Cprep poate fi ocupată şi de o propoziţie conjuncţională: Mă gândesc
să ren unţ la slujba asta, Mă tem că nu am altă soluţie, Nu e sigur dacă va putea veni.
29 (1) Adjectiv: Copilul ei este brunet, Toate melodiile sunt româneşti. (2) Nominale:

substantive: El este instalator / instalatorul / Ion; pronume: Înainte de a deveni asta a fost o
piesă oarecare; numeral: Eram doi în această situaţie. O situaţie specială au grupurile
nominale sau adjectivale incluse într-un grup cu centru a, al, ai, ale – pronume
semiindependent. Aceste grupuri genitivale pot ocupa poziţia de NP: Pălăria este [GN a [GN
gen mamei]]; Casa este [GN a [GC gen cui a construit-o]]; (3) GPrep cu centru prepoziţie cu regim
de Ac: Prăjitura e cu fructei (în GPrep se include un GN), Prăjitura va fi cu ce vrei tu (în
GPrep se include o propoziţie relativă), prepoziţie cu regim de G: El a fost mereu contra
corupţiei în universităţi; (4) Adverb: E greu / dificil să..., Devine imposibil să.... (5) Dintre
formele verbale nepersonale, pot ocupa poziţia de nume predicativ infinitivul (Plăcerea
lui supremă este (de) a lenevi), supinul (Aceste lucruri sunt de făcut/ Maşin acea nouă e şi de
uscat rufe, nu e doar de spălat, Hainele erau de căpătat) şi participiul (numai cu valoare non-
pasivă: Uşa este deschisă / ea este plecată /era nemâncată); (6) Interjecţia: E vai de noi! (7)
NP poate avea realizare propoziţională conjuncţională (Problema este că nu avem încă
rezultatul analizei, Rugămintea ei era să nu uităm de întâlnire, Întrebarea cea mai presantă
este dacă vrea şi ea să participe) şi relativă propriu-zisă (Fiecare este ce s-a străduit să fie) sau
relativă-interogativă (Întrebarea este cine ne va ajuta).
30 Topică antepusă (impusă de trăsăturile sintactice ale enunţului şi nu de raţiuni stilistice,

de emfatizare) au numele predicative din construcţiile interogative, exclamative, relative:

Cine este preşedintele partidului? Ce important este să ai prieteni! Se întreabă ce va ajunge
copilul ei / Problema este ce înseamnă x.
31 V. Pană Dindelegan, în GALR, 2008: 269: El este Horia (identificare), Asta se cheamă

indolenţă (denominaţie), Fiul ei este chimist (categorizare), Sportul înseamnă sănătate (ecuaţie),
Cartea este nouă (apreciere calitativă), Masa e de douăsprezece persoane (apreciere cantitativă),
Vizunea lui este dionisiacă (apreciere restrictivă), Părinţii ei sunt de la ţară (apreciere privind
originea), Haina neagră e a lui (posesie), Băiatul e de-ai noştri (partiţie).
32 Constituentul NP – adjectiv (ex.: Trandafirul este galben) este un predicat cu un argument

– constituentul subiect, căruia i se atribuie proprietatea de a fi galben şi rolul de Temă.

Numele relaţionale pot avea două argumente care primesc rolul de temă (Temă1 şi
Temă2): constituentul subiect şi un alt constituent prepoziţional: Ion e văr cu George.
33 Verbele care autorizează prezenţa unui CPO sunt verbe obligatoriu cu realizare

trivalentă care exprimă performarea unei denominaţii / selecţii / calificări: a alege, a

angaja, a boteza, a califica, a categorisi, a numi, a unge (L-au uns domn), a taxa, a lua pe cineva
ceva / drept ceva), v. Pană Dindelegan, în G ALR, 2008: 296 ş.u.
34 Exemplul al doilea din perechile: L-au botezat pe copil Jean - L-au botezat pe copil, Au

angajat-o pe tânăra de ieri ca secretară - Au angajat-o pe tânăra de ieri nu reprezintă situaţii de

nelexicalizare a CPO, ci contexte în care CPO nu se actualizează, pentur că nu se găseşte în
matricea verbală. Aşadar, lexicalizarea CPO este obligatorie, ca şi realizarea Csec.

126
35 (1) Substantiv propriu/comun (care desemnează o profesie, demnitate, calitate): Ei l-au
botezat pe copil Sid / L-au angajat bucătar (2) GPrep cu centru o prepoziţie a calităţii (ca,
drept, de). „Complementul” prepoziţiei poate fi un nominal: L-au luat drept cerşetor, un
adjectiv (substantivizat): L-au luat drept fraier, L-au taxat ca incompetent sau o propoziţie
relativă: Taxează-l drept ce vrei tu, numai ajută-l! (3) Pronume sau adverbe relative: Cum l-
au botezat pe copil? Ce te-au angajat? (4) realizare propoziţională conjuncţională: L-au
ales să le fie şef şi relativă propriu-zisă: Poţi să-mi spui cum vrei / Mă poţi numi ce vrei tu.
36I-am zis Fifi /Am botezat-o Ilinca (denominaţie), L-am angajat tehnician (categorizare), Te-a

luat de fraieră (calificare), M-au luat drept mama. (identificare). (Constituentul subliniat este
obiectul direct sau indirect căruia i se atribuie numele, calitatea etc.).
37 Pentru situaţiile în care se preferă nelexicalizarea Cag, v. Pană Dindelegan, în GALR II,

2008: 133 şi 138: (a) când verbul centru este un pasiv-reflexiv (Nu se doreşte aflarea
adevărului), (b) când subiectul activ este nedeterminat (I-a fost menit să...), (c) când
subiectul activ are valoare generică (E cunoscut / Se cunoaşte faptul), (d) când subiectul
activ este recuperabil anaforic sau pe baza cunoştinţelor comune ale colocutorilor (Ştiam
că el va distruge documentele, dar am ajuns când deja ele fuseseră aruncate / Ţara asta
nu e bine guvernată), (e) când subiectul activ nu este important pentru situaţia de
comunicare (Documentele au fost trimise deja la minister).
38 (1) Nominale: substantive în cazul Ac prep: Relicvele au fost descoperite de arheologi / de ei,

(2) realizare propoziţională - relativă propriu-zisă: N-a fost luat în seamă de cine trecuse
primul pe acolo.
39 Uite-ţi poza în ziar! sau Na-ţi cartea înapoi!
40 Când nominalul este un obiect inalienabil legat de Cpos, acesta este obligatoriu

lexicalizat, să se compare: Mi-am luxat piciorul şi *Am luxat piciorul. Cpos este facultativ
când relaţia dintre el şi nominal nu este una de posesie inalienabilă: Îi vin rudele în vizită /
Vin rudele în vizită.
41 (1) Nominale: clitice reflexive de dativ: Şi-a vândut maşina, clitice personale de dativ: Ţi-am

admirat copiii, pronume relativ + clitic: Fata căreia i-ai cunoscut părinţii ieri a plecat,
substantiv + clitic: Lui Ion i s-a terminat concediul deja. (2) realizare propoziţională - relativă
propriu-zisă: I s-a terminat concediul cui ţi-am scris eu pe listă. V. Rădulescu Sala, în
GALR, II, 2008: 463 ş.u.
42 Pentru descrierea tipurilor de Ccomp, v. Zafiu, în GALR, II, 2008: 473-485.
43 Regentul adjectival sau adverbial cu mărci ale comparaţiei poate funcţiona şi absolut, ca

în: Caută un produs mai bun sau reperul comparaţiei poate fi recuperat contextual: Are o
soră mai mică.
44 Statutul complementului comparativ, de poziţie sintactică creată în urma unei

reorganizări (elipsă) face ca structura de suprafaţă să se opacizeze, astfel, GPrep în care

apare integrat complementul este de fapt un conector al structurii suprimate. De aceea,
atunci când nominalul este adus în vecinătatea conectorului dintr-o poziţie marcată prin
caz direct, poate fi interpretat ca acuzativ prepoziţional: Ea este mai mică decât este sora ei
/ *decât sunt eu / decât mine. În situaţiile în care Ccomp ajunge în structura reorganizată
dintr-o structură de bază în care primea un caz oblic, mărcile formale ale acestuia se pot
conserva: Ei îi place muzica mai mult decât îmi place mie.

127
45 GPrep cu determinative (1) nominale în acuzativ: Andrei se descurcă mai bine decât
fratele lui / decât tine; nominale în dativ: Îţi trimite mesaje mai lungi decât ei (2) un alt
GPrep: A avut o vacanţă mai frumoasă decât în anii trecuţi, (3) adverbe: E mai odihnit
decât aseară, (4) un GV cu centru infinitiv: A sta pe margine este mai confortabil decât a
trebui să iei decizii, (5) propoziţie conjuncţională: Să stai pe margine este mai confortabil
decât să iei decizii sau relativă: Cel de azi a lucrat mai bine decât cine a fost ieri.
46 Din punct de vedere semantic, Ccomp „indică termenul care constituie reperul

comparaţiei (termenul comparant), presupunând elipsa unei predicaţii legate de existenţa

unei calităţi comune sau similare” (Zafiu, în GALR, II, 2008: 473). Aşadar, constituentul
încastrat în GPrep este o Temă pusă în relaţie cu o altă Temă, din matricea verbului centru
al enunţului.
47 Dependenţa PS faţă de verb este o relaţie actualizată în urma unui proces sintactic de

reorganizare, aşadar, PS nu este o complinire matricială. Relaţia cu nominalul din

structură se manifestă prin restricţii de număr şi gen impuse constituentului PS. Spre
deosebire de NP, angajat şi el într-o structură ternară, constituentul PS nu se acordă în caz
cu nominalul. Există şi situaţii în care predicativul suplimentar se poate raporta la două
nominale, unul dintre ele fiind din sfera semantică „imagine”: Nu pot să sufăr pozele cu
mine mireasă, v. Balaciu, în GALR, II, 2008: 301.
48 Fiind o complinire nematricială, mărcile formale ale PS sunt impuse de un centru din

structura de bază şi nu de centrul verbal care îl „adoptă” în urma reorganizării sintactice.

49 Varietatea construcţiilor cu PS este foarte mare, de aceea nu se poate vorbi de o

realizare prototipică; totuşi, GAdj poate fi considerat realizarea specifică a PS, dată fiind
incompatibilitatea lui cu un centru verbal noncopulativ în alte poziţii sintactice.
50 (1) Nominale: substantive în nominativ: Se crede liderul nostru sau incluse într-un grup

genitival (cu pronume semiindependent): O ştiam a mamei, pronume: Nu suporta s-o ştie a
altcuiva, numerale: Datoriile le are duble acum; (2) Adjective: Trăieşte fericită în căsuţa ei,
(3) Forme verbale nepersonale: gerunziu (Vine râzând), participiu (Stătea amorţită), infinitiv
(Te credeam a fi cel mai bun) şi supin (Maşina asta o credeam de furat); (4) Adverbe: Te
credeam acasă, Cum ţi-o imaginezi peste cinci ani? (5) Interjecţii: O consider cam hăisa; (6)
GPrep cu prep. calităţii ca, de, drept: L-am pierdut de muşteriu sau cu alte prepoziţii,
„moştenite” din structura de bază: Discuţia de azi o vedeam asupra planului / despre plan;
(7) realizare propoziţională - relativă propriu-zisă: Iată-i cum aleargă sau conjuncţională:
L-a lăsat să plece, L-a văzut că pleacă .
51 Cu excepţia predicaţiei de denominaţie şi ecuativă, PS atribuie nominalului din structura

ternară aceleaşi proprietăţi ca NP: categoria (Ø Lucrează ca ingineră), identificarea (Te

ştiam directoare), posesia (Pălăria o credeam a mamei), partiţia (Te ştiam de-ai noştri),
circumstanţa (O ştiam de mică). Predicaţia apreciativă poate fi calificativă (O consider
minunată), cantitativă (Ei veneau câte doi) sau comparativă (Am văzut-o ca pe o oportunitate
extraordinară).
52 Ca în cazul predicaţiei actualizate prin NP, şi PS atribuie o proprietate unui argument

(sau pune în relaţie două argumente). De ex.: Trandafirul îl voiam galben este un predicat
cu un argument – constituentul subiect, căruia i se atribuie proprietatea de a fi galben şi
rolul de Temă. Numele relaţionale pot avea două argumente care primesc rolul de temă

128
(Temă1 şi Temă2): constituentul subiect şi un alt constituent prepoziţional: Pe Ion îl ştiam
prieten cu tine.
53 Prezentăm mai jos, schematizat, cteva dintre tipurile de PS şi istoriile lor derivative.

Pentru o descriere detaliată a acestora, v. Balaciu, în GALR, II, 2008: 188-199.

129
5
Teste complexe

131
132
Test 1

I. Pentru secvenţele subliniate indicaţi: (a) poziţia sintactică, (b)

realizarea morfologică, (c) prin ce mijloace se leagă sintactic de centrul
grupului din care face parte şi (d) dacă reprezintă un constituent
obligatoriu sau facultativ al grupului. Unde este cazul, menţionaţi dacă
structura este o structură de bază sau reorganizată.
Model: Ce-ţi pofteşte ţie inima? inima – Subiect; substantiv; caz N;
constituent obligatoriu al GV

1. De supărată ce era, nici nu putea vorbi.

2. Nu e nevoie să vii şi tu.
3. Ce-ţi pofteşte inima?
4. Am rezolvat problema din mers.
5. Se face o bifurcaţie şi o luăm apoi la stânga.
6. Vârsta lui rămânea, totuşi, incertă.
7. Ograda era plină de orătănii.
8. Scrisul părea al aceleiaşi persoane.
9. Trimiterea lui la conferinţă a fost până la urmă un lucru bun.
10. Casa avea un singur etaj ale cărui geamuri dădeau spre stradă.
11. Ajungând în faţa uşii, sună.
12. Faţa îi era roşie şi pătată.
13. Noi ne-am bizuit mereu pe propriile noastre forţe.
14. În ciuda tinereţii ei, părea mereu obosită şi plictisită.
15. Măsurile s-au dovedit a fi necesare.
16. Alerga întruna, căutând un refugiu.
17. Care eşti ăla? strigă omul de după gard.
18. Nu mi-a plătit el drumul, mi l-am plătit singur.
19. Lui nu-i ajunge niciodată această singură oră de odihnă.
20. Ei îşi duceau viaţa de pe o zi pe alta.
21. Nu s-ar fi cuvenit a spune una ca asta.
22. Pe ce stradă locuieşte amicul tău?
23. Mi-e tare milă de fata asta!
24. Văzând el că nu mai are timp de pierdut, o chemă şi pe ea.
25. Noi am terminat temele înainte de a fi venit el.
26. Numai casele de dincolo de râu erau mai arătoase.
27. Neîndrăznind a-l contrazice, a ieşit din cameră.
28. Numai asta nu-mi trecea prin minte în clipa aceea.
29. Aţi plecat toţi?
30. N-am înţeles cum trebuie rezolvat exerciţiul.
31. Se usca de dorul cui ştiu eu.
32. Nu se putea descrie bucuria lui.
33. În pofida oricăror insistenţe, ea n-a venit.
34. Copilul era bucuros de a fi scăpat de pedeapsă.
35. Ne-a speriat cu fel de fel de poveşti.
36. Începură să facă toate nedreptăţile pe faţă, fără să le pese de aparenţe.
37. Pe alocuri amenajările păreau a fi neisprăvite.
38. Am aflat că proiectul nu mai este de mult al lui.
39. Ne-am dat seama cât se simte de ruşinat.
40. Nu eşti din partea locului?
41. Fugeau care încotro vedeau cu ochii.
42. Stătea îngenuncheată dinaintea icoanei.
43. Rămăsese o clipă ţintuit locului, neştiind ce să mai facă.
44. Îmi venea să-i trag o sfântă de bătaie…
45. Ar trebui găsită o formulă mai bună.
46. Raportul e dificil de făcut.
47. De câte ori vine la noi, aduce flori.
48. Cu toată sperietura, avu totuşi puterea să răspundă la întrebări.
49. Dinspre mine, să se uite, până i s-or umfla ochii...
50. Niciodată n-a răbdat de foame.
II. Ce poziţie sintactică ocupă constituenţii propoziţionali din enunţurile
de mai jos? Indicaţi şi tipul de subordonată (conjuncţională / relativă-
interogativă / relativă propriu-zisă)
1. Bucurându-vă că s-a amânat examenul, vă minţiţi pe voi înşivă.
2. Fie ce-o fi, de-acum!
3. Să fi aflat mai devreme despre concurs, mă prezentam şi eu.
4. Încă nu s-a pregătit să-i primească.
5. Unde n-a înţeles ce i-ai spus, nici n-a reacţionat.
6. Nu l-a lăsat să se odihnească nici o clipă.
134
7. Vorbea mult prea repede ca voi s-o puteţi urmări.
8. Orice ar face pentru voi, tot nerecunoscători sunteţi.
9. Păcat că nu v-a plăcut filmul.
10. Mă tem că astăzi n-am să pot veni pe la tine.
11. Ea, înaltă cum era, se descurca foarte bine în teren.
12. Dacă nu m-ai lăsat în pace, am greşit.
13. Acolo nu părea a fi ce mi-ai spus tu.
14. Aş vrea să revăd locul unde ne-am întâlnit.
15. Atunci când eu te voi chema, să vii!
16. Se făcea că ne plimbam cu o barcă, pe un lac.
17. Fără tine n-ar fi putut deveni niciodată ceea ce este astăzi.
18. Te-am învăţat să fii respectuos cu cei din jur.
19. Nu-mi face nici o plăcere să-ţi spun asta tocmai ţie.
20. În clipele când se gândea la ce făcuse, avea remuşcări.
21. Astăzi nu pare că e dispus să ne asculte.
22. Se grăbea să termine treaba cât mai repede.
23. Cum stătea el şi aştepta emoţionat rezultatele, apare Ion.
24. Se cade să le mulţumim, de vreme ce ne-au trimis daruri.
25. Zgârcit şi rău cum era, nu i-a ajutat cu nimic pe copiii lui.
26. Au plecat la plimbare numai că ea să poată lucra în linişte.
27. Îi era teamă că nu va fi înţeles.
28. Ei au adus dovada zdrobitoare că sunt nevinovaţi.
29. Fără tine n-ar fi avut nici un haz să mergem.
30. Dacă te caută mereu e ca să nu-l uiţi.
31. Ce-l chinuia mai mult e că nu-i dăduse nimeni dreptate.
32. Vai de cel care ajunge să nu mai aibă prieteni.
33. Îi ajungea doar să-l privească, ca să fie fericită.
34. S-au descurcat cum au putut ei mai bine.
35. L-au anunţat şi pe el că sosesc astăzi.
36. Vestea adusă de cine intrase primul îi şocă pe toţi.
37. Habar n-avea dacă i se potriveşte această meserie.
38. Plecarea ei grăbită de unde o lăsase, l-a supărat.
39. La urcarea în tren era să cadă.
40. Fericită, că nu mai trebuie operată, s-a împiedecat pe trepte.
41. Atunci când îţi este teamă, gândeşte-te la noi.

135
42. Cunoscut fiind faptul că ei întârziau, nici nu i-am mai aşteptat.
43. Numai ce i-am deschis uşa, că a şi sunat telefonul.
44. Încercând să repare el aparatul, mai tare l-a stricat.
45. Când te miri ce nu-i venea la socoteală, îşi lua lucrurile şi pleca.
46. Cum era atâta lume acolo, el nu putu ajunge la timp.
47. Numai prin eforturile lui ajunsese unde era acum.
48. Cu toată supărarea pe care i-o pricinuise, îl iubea încă.
49. Simţind că nu mai are nici o şansă de-scăpare, s-a predat.
50. Din cele spuse de el reieşea clar că nu se mai întoarce.

136
Test 2

I. Pentru secvenţele subliniate indicaţi: (a) poziţia sintactică, (b)

realizarea morfologică, (c) prin ce mijloace se leagă sintactic de centrul
grupului din care face parte şi (d) dacă reprezintă un constituent
obligatoriu sau facultativ al grupului. Unde este cazul, menţionaţi dacă
structura este o structură de bază sau reorganizată.

1. La ce să mai fi rămas acolo?

2. Nimic nu-ţi mai convine, de la o vreme!
3. Departe mai e şi casa asta a ta!
4. Şi unde mi ţi-l ia Făt Frumos pe zmeu...
5. Iar să mă duc?
6. Aceasta e o hotărâre anterioară demiterii lui.
7. A tras o spaimă vecină cu moartea.
8. „Negustorul are trei mâini: una de dat, două de luat.” (prov.)
9. S-a găsi el ac de cojocul lui!
10. De subliniat că această atitudine nu-i face cinste.
11. Acum vor să aducă pe nu ştiu cine la conducerea instituţiei.
12. Era un du-te-vino de nedescris:
13. În ceea ce priveşte hărnicia, n-o întrece nimeni.
14. La plăcinte înainte, la război înapoi!
15. Mânca-te-ar mama să te mănânce!
16. Mă plictiseşte cu laudele lui.
17. Se cutremură la gândul că ar putea fi şi el chemat.
18. Nu şedea, că-ţi şede norocul!
19. Credeau că-i bun de făcut fluiere.
20. Nesăratele lui giumbuşlucuri îi aduseseră faimă.
21. Nu-şi dădea încă seama de ce se întâmpla cu el.
22. Am să vin; poate, şi eu să-i văd pe cei ce vă sunt oaspeţi.
23. I-a întrebat pe fiecare dintre cei trei despre întâmplare.
24. Îi întreba pe toţi dacă e bine ceea ce face.
25. Ajunseseră a se întreba dacă merită să încerce.
137
26. O cunoşteau de mică pe Ana.
27. De mai bine de un an de zile nu ne-am văzut.
28. El pleacă abia săptămâna viitoare.
29. În lipsa mamei s-au jucat prin casă cu bicicleta.
30. Nu i-am întrebat pe ai lui despre asta.
31. Pentru că bate vântul, de aceea e frig.
32. Ce ţi-am spus eu şi ce-ai înţeles tu!
33. Cred că n-ai înţeles bine, altfel nu m-ai mai întreba.
34. Asta se întâmplă de când e lumea.
35. Acolo s-a clădit un monument în amintirea eroilor.
36. Câte stele sunt pe cer?
37. Pe sora mea, adică pe Maria, o iubea mai mult.
38. De venit vom mai veni, nu te teme!
39. Redactarea actului de întreaga adunare e dificil de realizat.
40. Mi se pare tare dificil exerciţiul.
41. În fiecare din noi trăieşte un mic tiran.
42. N-am putut rezista ispitei de a-i telefona.
43. În faţa sa se deschidea un peisaj încântător.
44. Înainte de a ieşi trenul din tunel, el şi-a pregătit bagajul.
45. Şi aşa ajunsese ea a ne fi verişoară.
46. S-a plictisit urmărind mereu aceleaşi filme proaste.
47. Merita şi această ultimă încercare.
48. A rămas pe drumuri pentru că n-a vrut să ne asculte.
49. Aveam şi noi simptome asemănătoare cu ale lor.
50. El rămăsese cu amândouă acasă.

II. Ce poziţie sintactică ocupă constituenţii propoziţionali din enunţurile

de mai jos? Indicaţi şi tipul de subordonată (conjuncţională / relativă-
interogativă / relativă propriu-zisă)
1. E prea puternic încât să-l poţi doborî dintr-o lovitură.
2. Bazându-se pe ce i-am spus noi, a uitat de celelalte reguli.
3. Dacă n-a venit încă, înseamnă că nu găseşte adresa.
4. Nefiind organizarea cum ne-am fi aşteptat, am părăsit clădirea.
5. Camera era plină de ce construiseră ei din bucăţele de lemn.
6. „Ne prindem noi vro câţiva băieţi din sat să ne ducem cu plugul.” (I. Creangă)

138
7. „Dar fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte în totul sfaturile cuviosului
stariţ. ” (id.)
8. „Nu mi-ar fi ciudă, încaltea când ai fi şi tu ceva şi de te miri unde." (I.
Creangă)
9. Îmi pare bine că ai răspuns invitaţiei noastre.
10. Să nu vadă picior de pisică aici, că se supără foc.
11. Cine m-o fi pus să te ascult pe tine?
12. De bună seamă că şi noi vom aştepta alături de voi sosirea candidaţilor.
13. Aşa de tare m-a jignit, că nu vreau să-i mai văd în viaţa mea.
14. Dacă n-ai învăţat teoremele, acum degeaba îţi baţi capul cu exerciţiile.
15. Dulapul rămâne unde l-ai aşezat tu prima dată.
16. Rămâne acum doar să mai insistăm asupra detaliilor.
17. Când l-a văzut că n-are simţul umorului, a încetat să-l mai tachineze.
18. Ţinea foarte mult să vă felicite pentru premiu.
19. Trebuie să-l iei aşa cum este.
20. Au fost, cu siguranţă şi ei interesaţi ca aceste probe să dispară.
21. Cuprins de sentimentul că nu face bine trimiţând-o, rupse scrisoarea.
22. Uite, şi Ana, că e mică, şi tot îşi face ordine în cameră.
23. I s-a urât să tot aştepte veşti de la voi.
24. Părea că nu s-a schimbat nimic în viaţa ei.
25. Şi dacă îl conduci până la uşă, tot nu intră.
26. Dacă nu te-am chemat, am făcut-o pentru a te menaja.
27. Întrebarea asta e obligatoriu să i-o pui şi lui.
28. Nu e el atât de rău să-l ocolească lumea.
29. El se simt mereu dator să explice fiecare decizie luată.
30. Cum întârziem puţin, cum telefonează.
31. Ce-l chinuia mai mult era că nu va putea termina la timp lucrarea.
32. Chiar aşa să fie, cum spui tu, nu cred.
33. I-am atras atenţia asupra faptului că va greşi şi el cândva.
34. Nu-i chip să mă înţeleg cu voi.
35. Îşi închipuise mereu că va fi uşor să reuşească.
36. Ştii ce mult l-a durut că nu l-ai felicitat de ziua lui!
37. Deodată, îl văd că se ridică de pe scaun cu o privire ameninţătoare.
38. De vreme ce ea se pare că nu are altă treabă, o luăm cu noi.
39. Mare lucru n-ar fi fost dacă ne-ar fi primit atunci!

139
40. Eu, nu-i vorba, măcar că-i aşa întuneric, văd destul de bine.
41. Te întristezi când le vezi aşa: nici curate, nici împodobite.
42. Altă treabă n-a avut decât să se ducă să-i cheme.
43. „Poţi să ai talent cu carul, că dacă n-ai un pic de protecţie, e tot degeaba.” (C.
Petrescu)
44. „Dacă nu e cine nu e, cine e să nu mai fie.” (prov.).
45. „M-a adus tuşa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân.” (L. Rebreanu)
46. „Ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei. ” (I. Creangă)
47. Plângea, de ţi se rupea inima auzind-o.
48. Mergi de-mi adu dosarul!
49. A ajuns de ţi-e mai mare mila.
50. De mă-nţelegi ori nu mi-e totuna.

140
Test 3

I. Pentru secvenţele subliniate indicaţi: (a) poziţia sintactică, (b)

realizarea morfologică, (c) prin ce mijloace se leagă sintactic de centrul
grupului din care face parte şi (d) dacă reprezintă un constituent
obligatoriu sau facultativ al grupului. Unde este cazul, menţionaţi dacă
structura este o structură de bază sau reorganizată.

1. Scrisese despre romanul lui recent apărut.

2. Îmi pare bine că ne-am întâlnit.
3. Din palid cum era, se făcu ca focul de mânie.
4. Nu mi-a fost deloc uşor să te găsesc.
5. L-a trecut podul în braţe.
6. Oricât ai vrea de mult, nu te pot ajuta.
7. Ţi-ai ales modelul de rochie?
8. Era şi el interesat de această incitantă propunere.
9. Pe cine crezi că e bine să chemăm?
10. Această problemă, aparent atât de simplă, i-a dat multă bătaie de cap.
11. Dat fiind că nu ne-aţi chemat, nu vă vor ajuta.
12. Face care ce pofteşte.
13. Ce s-a mai mirat când ne-a văzut!
14. Ştiam că în privinţa lui nu mă puteam înşela.
15. Se simţea copilul nimănui.
16. Clipele de atunci îi rămăseseră vii în amintire.
17. Se smiorcăia mereu, enervându-i pe toţi.
18. A trecut ceva vreme de atunci, nu-i aşa?
19. Când a terminat de scris lecţiile, era deja târziu.
20. „Urmează să declaraţi la cercetări de ce; fapt e că l-aţi omorât... ” (M. Preda)
21. Lupta lor e de trei ori sfântă.
22. Desigur că au pătimit multe de pe urma reclamaţiei.
23. Ne-a întrebat câte ceva pe fiecare.
24. Plaja al cărei nisip este curat atrage mulţi turişti.

141
25. V-aţi şi întors?
26. Ne vom aminti mereu unul de altul.
27. Le-am spus iubiţilor tăi colegi că n-ai să-i mai aştepţi.
28. Numai datorită acestei impresionante manifestări am putut înţelege
sentimentele ei.
29. Fiind iniţiat deja în această disciplină, s-a descurcat destul de bine.
30. Ea locuia foarte aproape de parc.
31. Am plecat foarte târziu de la ai tăi, aseară.
32. Fiica mea învaţă numai noaptea.
33. Va fi ştiind el ce va fi ştiind.
34. „Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate, / Vezi o masă mare-ntinsă
cu făclii prealuminate...” (M. Eminescu)
35. A ajuns cu un minut după plecarea trenului din gară.
36. N-a putut să-i spună una ca asta.
37. El s-a ocupat cu trimiterea de invitaţii participanţilor.
38. Trebuie să ne întâlnim aici la ora cinci.
39. După cinci ore am pornit să-i căutăm.
40. N-a primit încă nimic pe marfa livrată.
41. Va fi ştiind el unde să vină?
42. Fără tine n-am să vin.
43. În ciuda frigului, am să fac o plimbare.
44. Ce tare miroase a peşte!
45. Nu mă aştepta nimeni la sosire.
46. Au aşezat totul de-a valma.
47. Fizionomia lui pare a trăda totuşi înţelegerea situaţiei.
48. „Am să-mi arăt puterile (...) în ciuda spânului, ca să-i punem venin la
inimă.” (I. Creangă)
49. Au vorbit ce-au vorbit, apoi le-a cuprins piroteala.
50. Ale noastre sunt fleacuri pe lângă cele ce scrie în cărţi.

II. Ce poziţie sintactică ocupă constituenţii propoziţionali din enunţurile

de mai jos? Indicaţi şi tipul de subordonată (conjuncţională / relativă-
interogativă / relativă propriu-zisă)
1. Nu e destul ca ea să-ţi spună că vine.
2. Prea v-aţi purtat urât ca ea să vă mai ierte.
142
3. A promis ca şi mâine să mai încerce să te ajute.
4. Te temeai ca nu cumva să uit?
5. Singura lui dorinţă era ca sâmbătă să plece mai repede.
6. Cine se face oaie îl mănâncă lupul.
7. Ochii care nu se văd se uită.
8. De ce ţi-e dat să păţeşti nu scapi.
9. Nu-mi vine a crede că a fost cu putinţă să se întâmple ce s-a întâmplat.
10. Nu s-a dorit să se afle adevărul.
11. Mi-a rămas numai să verific datele.
12. Nu-şi aducea aminte să o fi cunoscut.
13. Să-i înţelegi talentul înseamnă să o cunoşti.
14. Nu ţi-ar da bună-ziua, să-l tai!
15. Dacă au venit aici a fost pentru că se aştepta să-l ierţi.
16. Când e să se-ntâmple ceva rău, se întâmplă.
17. Una e să baţi mingea pe maidan şi alta e să fii sportiv.
18. E prea încrezător în reuşita lui, de aceea e posibil să aibă o surpriză.
19. N-ar fi prea nimerit ca, după cele întâmplate, să mai şi lipseşti.
20. Nu l-am putut convinge să-şi schimbe părerea.
21. Mă deranjează că l-ai ales pe el.
22. Habar n-aveţi voi ce bine e acolo!
23. Lui nu i se mai zice cum i se spunea în liceu.
24. Mă gândesc dacă am procedat bine sfătuindu-l să mă uite.
25. Dată fiind situaţia care s-a creat, te sfătuiesc să nu faci prea mult caz, ca
oamenii să nu reacţioneze şi mai violent.
26. Fără a fi fost invitată de cineva să spună ceva, ea a îndrăznit totuşi să-şi spună
părerea.
27. Ajungând să-şi petreacă tot timpul la serviciu, era considerat indispensabil.
28. Cui i-ar fi trecut prin minte că avea să plece fără un cuvânt?
29. Ce ţi-am făcut de nu mai vorbeşti cu mine?
30. N-ai cu cine să vorbeşti serios despre asta.
31. Ce-aş putea face dacă nu-mi dă niciodată la timp ce-i cer?
32. N-ai ce face aici, mai ales că este deja vineri.
33. Abandonată de cei care îi fuseseră apropiaţi, s-a retras discret.
34. Cum se vor derula mai departe lucrurile, rămâne de văzut.
35. Când ar fi după corbi, toţi caii ar fi morţi.

143
III. Indicaţi în ordinea succesiunii lor în enunţ poziţiile sintactice ocupate
de constituenţii propoziţionali şi de constituenţii subliniaţi.

1. Sunt momente când se pare că ficţiunea oboseşte, devine irespirabilă şi atunci

a evada în lumea documentului, într-o mapă cu acte de arhivă e o
binecuvântare. Dar şi actul de arhivă poate osteni spiritul pentru că
sicitatea lui stimulează enorm fantezia să recompună din cojile oferite forma
întreagă de pe care au fost desprinse şi ale cărei contururi esenţiale le sugerează
irezistibil. (Petrescu, A treia dimensiune)
2. Indiscutabil că tot ce ai spus tu are desigur o raţiune întemeiată pe ceea ce s-a
petrecut, dar rămâne de văzut dacă în afară de tine mai sunt şi alţii care să
gândească cum gândeşti tu, pentru că numai într-un consens se poate hotărî
ceea ce s-ar cuveni să se întreprindă în viitor ca să nu te trezeşti cu unii care
să-ţi reproşeze-că ei n-au fost de acord cu ce s-a hotărât. (apud Diaconescu)
3. Hotărât cum era, ne-a declarat că orice s-ar întreprinde împotriva lui, el serios
cum se consideră că este nu va renunţa la ce şi-a pus în gând, cu atât mai mult
cu cât ce vrea el să facă este o dorinţă şi a altor colegi, dorinţă peste care nu
poate să treacă chiar dacă unele dificultăţi nu-i exclus să mai apară. (id.)
4. Şi dacă mă vezi că sunt cum nu ţi-ai închipuit niciodată că aş putea să fiu este
că n-a avut cine să-mi dea îngrijirea de care am avut nevoie când am fost mic,
iar dacă m-ai fi văzut altfel, ar fi însemnat că a avut cine să mă facă să fiu cum
sunt acum, cu atât mai mult cu cât şi mie mi-ar fi plăcut să fiu cum sunt şi
ceilalţi. (id.)
5. Bănuiala că tinerii de la care încercase să afle ce-l frământa nu-i spuseseră
adevărul l-a fulgerat în clipa când ea i-a atras atenţia că îi mai văzuse undeva,
dar nu-şi putea aminti unde. (id.)
6. Dacă vreodată ţi-a părut rău că nu ai fost ceea ce ai fi vrut să fii, chiar dacă de
multe ori ai fost pe punctul de a ajunge ceea ce ţi-ai dorit, nu înseamnă că de-
acum, trebuie să renunţi la ceea ce năzuieşti ci, perseverent cum te ştiu că eşti şi
optimist, e bine să nu-ţi abandonezi gândul care, mai devreme sau mai târziu,
nu este exclus să se îndeplinească precum ţi-e voia. (id.)
7. Se vede lucru că aşa e făcut omul să nu fie singur. De multe ori i-a venit
flăcăului în cap să se însoare, dar când îşi aducea aminte uneori de câte i-au
spus că au pătimit unii şi alţii de la femeile lor, se lua pe gânduri şi amâna, din
zi în zi şi de joi până mai de-apoi, această poznaşă trebuşoară şi gingaşă în

144
 multe privinţi, după cum o numea el, gândindu-se mereu la multe de toate...
(Creangă, Poveşti)
8. Auzisem eu din oameni, că dacă vrei să nu te muşte câinii şi să te lese în pace,
cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ şi să-i laşi să te latre cât le
place fără să te urneşti din loc, căci ei bat cât bat, şi de la o vreme te părăsesc şi
se duc. (Creangă, Amintiri)
9. Cred că niciodată n-ar trebui să folosească, vorbind, persoana a treia, pentru că
sentimentele pe care le încercă sunt incomparabile, vorbele cu care sunt
etichetate nu corespund aceluiaşi conţinut şi chiar dacă e vorba de acelaşi
conţinut, intensitatea şi durata sentimentului pot fi nesfârşit de felurite, căci
omul poate suferi atroce că nevasta lui prinde pe sub masă mâna vecinului, pe
când altul ia asta drept o nuanţă fără importanţă, încât oricine iubeşte e ca un
călător singur În speţa lui pe lume, şi nu are drept decât doar să bănuiască
aceleaşi sentimente şi la alţii, câtă vreme nu corespunde cu ei decât prin
mijloace atât de imperfecte de comunicare cum e cuvântul. (Petrescu, Ultima
noapte)
10. Am păşit mândru în sala luminată de torţe fumegoase, hotărât să mă apăr, să-i
înfrunt pe bădăranii aceia şi să sfârşesc, dacă e să sfârşesc aici, cu fruntea sus, ca
un ardelean ce nu suferă umilinţa... Ardelenii, precum ştii, sunt pregătiţi în
orice clipă să răspundă limpede şi demn oricărei încercări de a-i îngenunchea, ei
văd în orice contact cu necunoscuţii un fericit prilej de-a-şi afirma legitimitatea
română şi tăria de neînfrânt, de origine dacă. (Simionescu, Toxicologia)
11. Acum când chiar nici Pintea nu se afla a-i spune că-l bănuieşte, el se simţea mai
bun decât îl credeau alţii, prea bun pentru oamenii în mijlocul cărora se afla, şi
dacă mai înainte îl apăsa gândul că nu mai poate umbla prin lume decât sub
scutul cinstei altora şi că în curând va trebui poate să cază la închisoare, acum
iar îşi ridica fruntea, deoarece simţea că toţi aceia care îl osândeau, aflându-se la
strâmtoarea în care se aflase el, s-ar fi dovedit mai slabi, mai nesocotiţi ori mai
răi decât dânsul. (Slavici, Moara cu noroc)
12. Se pune întrebarea dacă virusurile sunt vii sau sunt simple substanţe
neanimate. La această întrebare în mod cu totul teoretic nici nu se poate da un
răspuns precis deoarece noi nu avem încă o definiţie precisă cu ajutorul căreia
să separăm fiinţele de nefiinţe, nu dispunem de un criteriu exact cu ajutorul
căruia să putem delimita ce este viu de ce este mort. Interesant. (Petrescu, A
treia dimensiune)

145
13. Dar dacă, prevăzând lucrurile, pusese condiţia aceea tocmai ca să ne ia, într-un
mod să-i zic metaforic, orice nădejde de-a ne reîntâlni, de-a-l revedea? (...) Poate
că habar n-a avut ce fel de lume a construit şi ce moştenire şubredă ne-a lăsat,
prevăzând că oricâte bunătăţi i-ar fi servite în viitor, acolo unde pleca, nici una
nu va avea savoarea bucatelor preparate de mama... (Simionescu, Toxicologia)
14. Conştiinţa că apariţia ei în lumea modernă nu va fi primită cu entuziasm şi că
va fi întovărăşită mai degrabă de sentimentul care însoţeşte naşterea bastarzilor;
pare s-o fi avut şi acela care a găsit termenul de „estetică” consacrând ştiinţei
astfel denumite un tratat în care pentru prima oară se încerca fundarea logică a
unei discipline reprezentată, dealtfel, şi mai înainte. (Vianu, Gândirea estetică)
15. Niciodată n-ar fi făcut ceva fără să ştie ce va ieşi din ceea ce făcea, dar bănuiala
că toţi aceşti oameni se duc să strige „jos guvernul” îi încolţise în minte încă
din primele clipe şi când camionul începu să alerge pe străzi, Anton vru să-şi
dea seama dacă nu se înşelau şi întrebă pe cineva de-alături, care i se păru că
aduce a ţăran... (Preda, Întâlnirea din pământuri)
16. Eticul încearcă să regleze mişcarea noastră între bine şi rău, comportamentul
nostru în interval. Diferenţa dintre îngeri şi noi - pentru că şi îngerii sînt fiinţe
ale intervalului - e că pentru ei problema opţiunii s-a pus o singură dată, în
vreme ce pentru noi ea se pune clipă de clipă. Dar despre asta vom vorbi cu alt
prilej. (Pleşu, Despre îngeri)

IV. Pentru verbele subliniate, indicaţi matricea semantico-sintactică

actualizată în context

1. Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd. Ochii noştri pot privi la dreapta, la
stânga, în sus, în jos. Primesc lentile de telescop şi pot vedea în depărtare;
primesc lentile de microscop şi pot privi în adânc; numai pe ei înşişi ochii noştri
nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul aproapelui şi nu vedem bârna din
ochiul nostru, dar e firesc să fie aşa. Nu-i ipocrizie, ci malformaţie. (Blandiana,
Calitatea de martor)
2. Dacă fericirea şi-ar revendica un sezon, nu primăvara, ci toamna ar fi aleasă.
(...) Ieşim din iarnă epuizaţi şi bătrâni şi ni se pretinde încă imensul efort de a
trăi primăvara. (id.)
3. Disputa n-a fost uşor de tranşat. Cel de-al şaptelea conciliu ecumenic încă
admitea „reprezentabilitatea" îngerilor ca derivînd din faptul că ei nu sînt
spirite cu totul netrupeşti. (Pleşu, Despre îngeri)
146
4. E ca şi cum ar fi vorba de două lumi cu totul diferite, a căror co-prezenţă ne
condamnă la o fatală schizofrenie epistemologică. Or, în lumea imaginală,
gîndirea şi existenţa coincid. De îndată ce gîndesc un lucru, lucrul pe care îl
gîndesc există. (id.)
5. Dar nici o lege a naturii nu ne va explica de ce Ion cade şi moare, în vreme ce
Petre „are noroc": cade de la aceeaşi înălţime şi se alege cu o zgîrietură. (id.)
6. Pe când cobora din automobil ca să meargă la slujba religioasă, preşedintele
american Truman a strănutat de două ori. Însoţitorii l-au felicitat, mai mult în
glumă, desigur, date fiind convingerile ştiinţifice ale preşedintelui şi ale întregii
societăţi americane, apoi au zâmbit cu toţii aparatelor de fotografiat. (M. H.
Simionescu, Bibliografia)
7. Tranzacţia se încheie, se dă o masă la primăria unei suburbii londoneze, se
aduce fabrica la Milano. Guvernul decretează ceasornicul obiect italian
reprezentativ, ameninţă cu pedepse foarte grave pe cei cărora le trece prin
minte să ponegrească, să analizeze, să aducă vorba despre calitatea
ceasornicelor. (id.)

147
Soluţii şi comentarii

Test 1
I.
1. de supărată = Circ. cauzal, Gprep (adj. + prepoziţie cu regim de Ac);
facultativ.
2. nevoie = Subiect; subst., N; obligatoriu.
3. ţi = Cposesiv, pron. pers., Dpos; obligatoriu în structura reorganizată.
4. din mers = Circ. modal, GV (cu centru supin); facultativ.
5. o bifurcaţie = Subiect, subst., N; obligatoriu.
6. incertă = NP, adjectiv, N; obligatoriu.
7. de orătănii = Cprep., Gprep (subst. Ac + + prepoziţie cu regim de Ac),
determinativ obligatoriu al adjectivului plină.
8. al (aceleiaşi) persoane = NP, GNgenitival (cu centru pron.
semiindependent al şi subst. în G); obligatoriu. O altă interpretare posibilă:
PS (părea a fi al aceleiaşi persoane).
9. la conferinţă = Atribut prepoziţional al subst. postverbal trimiterea,
GPrep (subst. + prep. Cu regim de Ac), constituent facultativ, plasat în
vecinătatea numelui regent prin nominalizarea unei construcţii în care
ocupa poziţia de circumstanţial de loc.
10. spre stradă = Circ. de loc, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac);
obligatoriu pentru verbul a da cu sensul de „a răspunde”, „a fi orientat
spre”.
11. ajungând = Circ. temporal, GV (cu centru gerunziu); facultativ. (Obs.: Se
poate expansiona într-un constituent propoziţional CT: Când ajunse în faţa
uşii,/1 sună/2.
în faţa uşii = Circ. de loc, GPrep (subst. + loc. prep. cu regim de G);
constituent facultativ al gerunziului.
12. îi = Cposesiv, pron. pers., D posesiv; constituent obligatoriu în structura
reorganizată.
Obs: pronumele este un substitut al posesorului dintr-o relaţie de posesie
inalienabilă; aici este imposibilă dublarea pronumelui printr-o formă
accentuată: * faţa îi era lui roşie.

148
13. pe... forţe = Cprep, GPrep (subst. + prep.-regim, Ac); constituent
obligatoriu al verbului a se bizui.
Obs: Nu se va confunda cu Cd, datorită regimului vb. regent: a se bizui (pe)...
este un verb reflexiv (de bază), intranzitiv, care nu admite Cd. Să se
compare: El se bizuie pe sine. - El îl bizuie pe băiat; Ea se piaptănă pe sine. -
Ea o piaptănă pe fată. Imposibilitatea dublării constituentului cu prepoziţia
pe printr-un pron. neaccentuat dovedeşte intranzitivitatea verbului. În El se
bizuie pe..., se este marcă a reflexivităţii, spre deosebire de se din structurile:
Ea se piaptănă, ei se sărută, el se spală etc., în care se ocupă poziţia sintactică de
Cd.
14. în ciuda tinereţii = Circ. concesiv, GPrep (subst. + loc prepoziţională cu
regim de G); facultativ
15. măsurile = Subiect, substantiv, N; constituent obligatoriu în structura
reorganizată prin ridicare: S-a dovedit [că [măsurile]Sb sunt necesare]SB. →
ridicare → [Măsurile]Sb ridicat s-a dovedit [că sunt necesare]SB. → acomodarea
regimului verbului (personalizare) şi reducerea propoziţiei la o construcţie
infinitivală → Măsurile s-au dovedit [a fi necesare].
a fi necesare = PS, GV (cu centru infinitival, vb. copulativ şi determinativ
NP, adj.)
16. căutând = Circ. final (de scop), GV cu centru gerunzial şi cu
determinativ CD, nume în Ac); facultativ.
17. ăla =Apoziţie, pron. demonstrativ, N. Baza acestei apoziţii o constituie
subiectul nelexicalizat (inclus) al verbului copulativ eşti; (ăla nu poate fi
interpretat ca subiect al propoziţiei pentru că nu satisface acordul în
persoană cu vb. predicat; constituent facultativ.
care = NP, pron. relativ, N; obligatoriu.
18. mi = Cposesiv, pron. pers., Dposesiv; constituent facultative
singur = Apoziţie, adjectiv, N, cu bază subiectul nelexicalizat al vb. am
plătit.
19. oră = Subiect, subst., N; obligatoriu.
20. îşi = Cposesiv, pron. refl., D posesiv; constituent obligatoriu în structura
reorganizată.
21. a spune = Subiect, GV cu centru infinitival; obligatoriu.
22. pe…stradă = Circ. loc, GPrep (subst. + prep. cu regim de Ac + adj.
interogativ ce); constituent obligatoriu pentru verbul a locui.

149
23. mi = Cind, pron. pers., D; obligatoriu
tare milă = Subiect, substantiv, N; constituent obligatoriu. (Obs.:
prezenţa adverbului tare – marcă a superlativului - se justifică în
vecinătatea acestui substantiv pentru că în construcţii de acest tip, precum
mi-e foame / sete / milă / dor, constituentul nominal tinde să treacă la clasa
adverbului, deci admite gradarea. V. şi mi-e puţin foame / cam foame / foarte
foame.
24. timp = Cd, subst., Ac; obligatoriu
de pierdut = Atribut al nominalului timp, supin. (Obs.: construcţia se
poate interpreta şi ca o structură reorganizată prin ridicarea nominalului
timp – complement direct al verbului la supin în poziţie de complement
direct al verbului a avea, poziţie ocupată iniţial de supin)
25. înainte de a fi venit = Circ. de timp, GV cu centru infinitiv perfect,
încastrat într-un GPrep cu loc. prep. înainte de; constituent facultativ al GV
am terminat.
el = Subiect al infinitivului, pron. pers., N; constituent obligatoriu.
26. de dincolo = Atribut adverbial, GAdv încastrat într-un GPrep (cu centru
de).
de râu= Cprep, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac); determinativ
facultativ (suprimabil, dar matricial) al GAdv.
27. neîndrăznind = Circ. cauzal, GV cu centru gerunzial; constituent
facultativ (nematricial) al GV a ieşit.
a... contrazice = Cdirect, GV cu centru vb. la infinitiv; constituent
obligatoriu al vb. neîndrăznind.
l- = Cdirect, clitic pronominal pers., Ac; constituent obligatoriu al vb. a
contrazice.
din cameră = Circ. de loc, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac
din); constituent obligatoriu (matricial) al verbului a ieşi.
28. asta = Subiect, pron. demonstrativ cu valoare neutră, N; constituent
obligatoriu al loc. vb. a trece prin minte.
29. toţi = PS, pron. nedefinit., N; constituent nematricial al vb. a pleca,
asociat acestui GV în urma unei operaţii de amalgamare a unui enunţ
bipropoziţional şi a ştergerii copulei (Ø Aţi plecat şi Ø sunteţi toţi).
30. cum = Circ. modal, adv. relativ, relator al unei propoziţii completive
directe; poziţia „de extracţie” a relativului adverbial este o poziţie

150
facultativă în grupul participial (trebuie ca exerciţiul să fie rezolvat ti → trebuie
rezolvat exerciţiul ti).
31. cui = Cdirect, pron. relativ, formal în cazul genitiv impus de
substantivul dorul din prop. regentă; constituent obligatoriu al GV cu
centru ştiu.
Obs.: pronumele relativ este un dublu substitut, pentru un nominal din
regentă şi pentru un nominal din subordonată: de dorul persoanei -
persoana (o) ştiu eu).
32. descrie = Subiect, GV cu centru infinitival; constituent obligatoriu al
verbului a putea în structura reorganizată prin impersonalizare: Cineva
poate descrie bucuria → Nu se poate a se descrie bucuria → Nu se poate descrie
bucuria.
Obs.: o particularitate a construcţiei verbului a putea + infinitiv asociat cu un
clitic este faptul că infinitivul pierde marca a, iar cliticul se ridică peste
nodul verbal a putea. În această construcţie, infinitivul este un reflexiv pasiv
impersonal, cliticul său se ridică, dar se „şterge” pentru că verbul a putea
are la rândul său aceeaşi marcă reflexivă-impersonală (se).
Pentru sintaxa verbului a putea, v. Pană-Dindelegan, 1992: 105-107 şi Pană-
Dindelegan, 2008, în GALR, I: 490-491 şi G.G. Neamţu 2007 p. 284-286.
bucuria = Subiect, subst., N; constituent obligatoriu în matricea
reorganizată a verbului pasiv impersonal a se descrie.
33. în pofida (oricăror) insistenţe = Circ. concesiv, GPrep (substantiv + loc.
prep. cu regim de G în pofida + adjectiv nedefinit); constituent facultativ al
GV a venit.
34. de a fi scăpat = Cprep, GV cu centru infinitival, încastrat într-un GPrep
cu prepoziţia-regim de; constituent facultativ (suprimabil, dar matricial) al
adjectivului bucuros.
de pedeapsă = Cprep, GPrep (substantiv + prep.-regim de, care impune
Ac); constituent obligatoriu al vb. a scăpa.
35. cu (fel de fel de) poveşti= Circ. instrumental, GPrep (substantiv + prep.
cu regim de Ac cu); constituent facultativ (nematricial) al verbului a speria
fel de fel de = Atribut adjectival, determinativ în GN cu centru poveşti,
locuţiune adjectivală. Obs: locuţiunea cuprinde şi prepoziţia de, care îşi
pierde statutul de cuvânt cu regim, deci nu mai impune cazul acuzativ

151
substantivului pe care îl precedă. Substantivul poveşti este precedat „la
distanţă” de prepoziţia cu.
36. pe faţă = Circ. modal, locuţiune adverbială de mod; modalizator
facultativ al verbului a face.
Obs: Nu numai posibilitatea substituţiei cu un termen monolexical – aici,
adverbul făţiş - poate decide asupra calităţii de locuţiune a unei grupări de
cuvinte, ci este necesar să se verifice statutul tuturor componentelor
grupului; substantivul faţă precedat de prepoziţia pe va fi grup analizabil
doar în contexte de tipul: S-a spălat pe faţă, Lucrează toate ochiurile pe faţă etc.
Aici, substantivul şi-a pierdut autonomia, v. şi imposibilitatea de a-i
modifica forma flexionară: *Face totul pe feţe sau imposibilitatea de a
intercala alte elemente în grup: *Face totul pe aceeaşi faţă. În legătură cu
aceste criterii care validează interpretarea ca locuţiune a unor grupări, v.
Pană-Dindelegan, 1992: 81.
37. a fi (neisprăvite)= NP, GV cu centru infinitiv, vb. copulativ a fi;
participiul neisprăvite este NP al acestui vb. copulativ; ambii constituenţi
sunt constituenţi matriciali.
Obs.: participiul funcţionează adjectival, pierzându-şi aproape complet
posibilităţile combinatorii specifice verbului din care provine; am optat
pentru interpretarea lui ca adjectiv, pentru că în context este vorba despre
starea decorărilor şi nu despre faptul de a fi isprăvite (neisprăvite) de către
cineva. Absenţa agentului înclină balanţa în favoarea naturii nominale a
participiului
38. al lui = NP, Grup genitival, cu centru pronumele semiindependent al şi
cu determinativ pronume personal în G; constituent obligatoriu al verbului
copulativ este.
39. cât ...de ruşinat = PS, adj. participial, N; constituent nematricial al
verbului a se simţi, obţinut prin reorganizarea unei structuri
bipropoziţionale: Eli simte [că eli este ruşinat] → ştergerea constituentului
identic şi suprimarea copulei → El se simte ruşinat. Grupul adverbial
exclamativ cât de modalizează adjectivul participial, fiind un constituent
facultativ al acestuia (circ. modal).
40. din partea locului = NP, GN (locuţiune substantivală), nominativ;
constituent obligatoriu al vb. copulativ a fi.

152
Obs: optăm pentru interpretarea ca grup locuţional, neanalizabil, având în
vedere caracterul stabil al grupării; secvenţele de mai jos: *din părţile locului,
*din partea locurilor, *din această parte a locurilor nu pot fi reperate în acest
context, deci avem de-a face cu o locuţiune substantivală echivalentă cu
substantivul localnic. În consecinţă, verbul a fi este copulativ-personal; în
contexte precum: eşti din partea Gorjului, verbul a fi poate primi
interpretarea de verb predicativ personal, cu sensul de a proveni, iar
substantivele ar reclama o interpretare morfosintactica diferită.
41. care = Subiect, pronume nehotărât, N; constituent obligatoriu al vb. a
fugi.
Obs: în acest exemplu, pronumele are valoare nedefinită – fiecare - pentru că
nu este „capul” unei construcţii relative.
încotro = Circ. de loc, adverb relativ de loc (introduce o construcţie
relativă cu aceeaşi funcţie sintactică – circ. de loc); constituent facultativ
(neobligatoriu sintactic).
42. îngenuncheată = PS, adjectiv participial, N; constituent nematricial
(facultativ) al verbului a sta, asociat acestuia printr-o operaţie de
reorganizare – suprimarea copulei (era îngenuncheată).
dinaintea icoanei = Circ. de loc, GPrep (substantiv + prepoziţie cu regim
de G dinaintea); facultativ.
43. locului = Circ. de loc, substantiv, D (locativ); constituent facultativ al
adjectivului participial ţintuit.
44. o (sfântă de) bătaie = Cdirect, substantiv Ac , constituent obligatoriu al
vb. a trage. Se poate considera că acest verb „slab” semantic formează cu
substantivul o bătaie o grupare idiomatică, cu caracter apropiat de cel
locuţional.
Obs: Sintagma o sfântă de bătaie este rezultatul unei inversiuni sintactice: o
bataie sfântă > o sfântă de bătaie. Analiza sintactică se poate face la suprafaţă,
adică la nivelul structurii transformate: sfântă este un adjectiv convertit la
clasa substantivului, iar de bătaie este determinant al adjectivului
substantivat, (v Diaconescu, 1989, p. 116, unde se recomandă analiza „după
criteriul structural”, în situaţiile în care apar neconcordanţe între planul
semantic şi cel sintactic) sau se poate face ţinându-se seama de grupurile
sintagmatice implicate în structură: GN – o bătaie şi GAdj – sfântă (de) –
determinativ al numelui; prepoziţia se grupează cu adjectivul şi nu

153
funcţionează ca un centru de GPrep, întocmai ca în fel de fel de, v. supra, ex.
35.
45. găsită = PS, participiu pasiv;
Obs1: şi în acest caz, PS este obţinut prin contragerea unei structuri
bipropoziţionale: Ar trebui să fie găsită. Prin suprimarea auxiliarului pasiv,
participiul ajunge în vecinătatea verbului impersonal a trebui. (pentru
detalii şi istoria derivativă a construcţiilor cu PS, v. Pană-Dindelegan, 1992,
p. 51 şi p. 132 ş.u. şi Balaciu, 2008, în GALR, II: 192 ş.u.
Obs2: În ceea ce priveşte valoarea morfologică a PS din acest exemplu,
trebuie să remarcăm că valoarea avută în construcţia suprimată îl
recomandă ca participiu pasiv, spre deosebire de exemplul de sub 39, unde
ruşinat a fost interpretat ca adjectiv datorită poziţiei de nume predicativ in
structura de bază. În limba actuală, verbul a ruşina nu se mai foloseşte decât
reflexiv, deci este exclusă valoarea de participiu pasiv a formei ruşinat.
46. de făcut = Subiect, GV cu centru supin; constituent obligatoriu al vb.
copulativ impersonal e (dificil).
raportul = Subiect, substantiv, N; constituent obligatoriu al supinului de
făcut / C direct, substantiv, Ac; constituent obligatoriu al supinului de făcut.
Obs: Am propus două soluţii de analiză, dată fiind ambiguitatea
exemplului din test. Nu se poate contesta funcţia de subiect pe care
expresia verbală impersonală este dificil o atribuie supinului. Rămâne doar
de stabilit dacă supinul reprezintă contragerea unei construcţii active, sau a
unei construcţii pasive impersonale: (a) Este dificil/1 să facă Ø raportul./2 (SB),
(b) Este dificil/1 să fie făcut / să se facă raportul de către cineva./2 (SB). În
consecinţă, substantivul raportul se va afla în relaţie de dependenţă faţă de
verbul la supin şi nu faţă de predicatul propoziţiei, în ciuda topicii. În
funcţie de structura de bază de la care se pleacă, substantivul va fi subiect
sau complement direct. Mecanismul prin care substantivul raportul a ajuns
în vecinătatea vb. copulativ, în poziţia specifică subiectului în limba
română, este o deplasare numită topicalizare sau tematizare.
47. de câte ori = Circ. de timp, locuţiune adverbială relativă de timp;
constituent facultativ al GV vine, dar obligatoriu în raport cu organizarea
subordonatei – este „capul” propoziţiei relative circumstanţiale de timp.
48. la întrebări = Cprep, GPrep (substantiv + prep.-regim, Ac); constituent
suprimabil (dar matricial) al vb. a răspunde.

154
49. dinspre mine = Circ. de relaţie, GPrep (pronume personal + prepoziţia
cu regim de Ac dinspre), constituent facultativ al vb. a se uita.
50. de foame = Circ de cauză, GPrep (substantiv + prepoziţia-regim de, Ac),
constituent facultativ (suprimabil, dar matricial) al vb. a răbda.

II.
1. Bucurându-vă/2 că s-a amânat examenul,/1 vă minţiţi pe voi înşivă./2
1. CP (realizarea propoziţională a Cprep), 2. PP.
2. Fie/l ce-o fi,/2 de-acum!/1
1. PP, 2. SB.
3. Să fi aflat mai devreme despre concurs/1 mă prezentam şi eu./2
1. CŢ, 2. PP.
4. Încă nu s-a pregătit/1 să-i primească./2
1. PP, 2. CP /Finală
5. Unde n-a înţeles/1 ce i-ai spus,/2 nici n-a reacţionat./3
1. CZ, 2. CD, 3. PP
6. Nu l-a lăsat/1 să se odihnească nici o clipă/2
1. PP, 2. PS
7. Vorbea mult prea repede/1 ca voi s-o puteţi urmări./2
1. PP, 2. CNS
8. Orice ar face pentru voi,/1 tot nerecunoscători sunteţi./2
1. CV, 2. PP.
9. Păcat/1 că nu v-a plăcut filmul./2
1. PP, 2. CP (e păcat de ceva, unde păcat este Sb)
10. Mă tem/1 că astăzi n-am să pot veni pe la tine./2
1. PP, 2. CI.
11. Ea, înaltă/2 cum era, /1 se descurca foarte bine în teren /2
1. CM (regent adj. înaltă), 2. PP.
12. Dacă nu m-ai lăsat în pace,/1 am greşit./2
1. CZ, 2. PP.
13. Acolo, nu părea a fi/1 ce mi-ai spus tu./2
1. PP, 2. SB; (a fi este predicativ impersonal, cu sensul de „a se întâmpla”,
„a avea loc”).
14. Aş vrea/1 să revăd locul/2 unde ne-am întâ1nit /3
1. PP, 2. CD, 3. AT.

155
15. Atunci/2 când eu te voi chema, /1 să vii! /2
1. CT, 2. PP.
Obs: adv. atunci funcţionează ca un corelativ pentru prop. temporală, deci
nu intră în gruparea relativă.
16. Se făcea/1 că ne plimbam cu o barcă, pe un lac./2
1. PP, 2. SB
17. Fără tine n-ar fi putut deveni niciodată/1 ceea ce este astăzi. /2
1. PP, 2. PR
18. Te-am învăţat/1 să fii respectuos cu cei din jur./2
1. PP, 2. CS (echivalent propoziţional al Csecundar; v. a învăţa pe cineva ceva;
prop 2 este expansionarea obiectului secundar ceva).
19. Nu-mi face nici o plăcere/1 să-ţi spun asta tocmai ţie. /2
1. PP, 2. SB
20. În clipele/1 când se gândea/2 la ce făcuse, /2 avea remuşcări. /3
1. AT, 2. CP, 3. PP.
21. Astăzi nu pare/1 că e dispus/1 să ne asculte. /3
1. PP, 2. PR, 3. CI
22. Se grăbea/1 să termine treaba cât mai repede. /2
1. PP, 2. CP/Finală
23. Cum stătea el/1 şi aştepta emoţionat rezultatele, /2 apare Ion/3
1. CT, 2. CT, 3. PP
24. Se cade/1 să le mulţumim, /2 de vreme ce ne-au trimis daruri. /3
1. PP, 2. SB, 3. CZ
25. Zgârcit şi rău/2 cum era, /1 nu i-a ajutat cu nimic pe copiii lui/2
1. CM, 2. PP
26. Au plecat la plimbare numai/1 ca ea să poată lucra în linişte/2
1. PP, 2. F
27. Îi era teamă/1 că nu va fi înţeles./2
1. PP, 2. CP
28. Ei au adus dovada zdrobitoare/1 că sunt nevinovaţi. /2
1. PP, 2. AT
29. Fără tine n-ar fi avut nici un haz/1 să mergem. /2
1. PP, 2. SB
30. Dacă te caută mereu/1 e/2 ca să nu-l uiţi. /3
1. SB, 2. PP (verbul a fi - predicativ impersonal) 3. F.

156
31. Ce-l chinuia mai mult/1 e/2 că nu-i dăduse nimeni dreptate/3
1. PR, 2. PP, 3. SB.
Obs: Topica frazei poate da naştere unei confuzii între funcţiile celor două
subordonate; contragerea poate dezambiguiza această frază: Chinul lui era
dezaprobarea celorlalţi. Tema enunţului este dezaprobarea celorlalţi, faptul că
ceilalţi nu-i dau dreptate, fapt calificat drept un chin. Avem de-a face aici cu o
structură numită construcţie relativă scindată, în care prin topicalizare,
elementul informaţional nou (rema) este proiectat în faţă, pentru
accentuare, iar tema este plasată la sfârşitul enunţului. (Pentru detalii, v.
Pană Dindelegan, 1992: 75 ş.u. şi capitolul dedicat organizării
informaţionale a enunţului, în GALR, 2008).
32. Vai de cel/1 care ajunge/2 să nu mai aibă prieteni. /3
1 PP, 2. AT, 3. CP (a ajunge la o Ţintă abstractă, v. Dindelegan, 1992: 57)
33. Îi ajungea/1 doar să-l privească/2 ca să fie fericită. /3
1. PP, 2. SB, 3. F.
34. S-au descurcat/1 cum au putut ei mai bine./2
1. PP, 2. CM
35. L-au anunţat şi pe el/1 că sosesc astăzi. /2
1. PP, 2. CS / CP.
Obs: Grila de valenţe a verbului a anunţa include trei constituenţi: cineva (Sb)
+ pe cineva (Cd) + ceva (Csec) / despre ceva (Cprep). La nivelul frazei, se
opacizează marcarea celor două complemente (Csec şi Cprep), astfel,
ambele complemente pot avea realizarea propoziţională conjuncţională cu
conj. că.
36. Vestea adusă/2 de cine intrase primul/1 îi şocase pe toţi. /2
1. CAG, 2. PP.
37. Habar n-avea/1 dacă i se potriveşte această meserie. /2
1. PP, 2. CP
38. Plecarea ei grăbită/2 de unde o lăsase, /1 l-a supărat. /2
1. AT, 2. PP.
39. La urcarea în tren, era/1 să cadă. /2
1. PP, 2. SB
40. Fericită/2 că nu mai trebuie operată/1 s-a împiedecat pe trepte. /2
1 = CZ, 2. PP.
41. Atunci/2 când îţi este teamă/1 gândeşte-te la noi. /2

157
1. PP, 2. CT.
42. Cunoscut fiind faptul/2 că ei întârziau, /1 nici nu l-au mai aşteptat. /2
1. PP, 2. AT
43. Numai ce i-am deschis uşa, /1 că a şi sunat telefonul. /2
1. PP, 2. CT
44. Încercând/2 să repare aparatul,/1 mai tare l-a stricat. /2
1. CD, 2. PP.
45. Când te miri ce nu-i venea la socoteală,/1 îşi lua lucrurile/2 şi pleca/3
1. CT, 2. PP, 3. PP.
46. Cum era atâta lume acolo, /1 el nu putu ajunge. /2
1. CZ, 2. PP.
47. Numai prin eforturile lui ajunsese/1 unde era acum. /2
1. PP, 2. PR (dacă se presupune că s-a ajuns la o calitate) / CL (dacă se
înţelege un loc drept Ţintă concretă)
48. Cu toată supărarea/2 pe care i-o pricinuise, /1 îl iubea încă. /2
1. AT, 2. PP.
49. Simţind/2 că nu mai are nici o şansă de scăpare/1 s-a predat./2
1. CD, 2. PP.
50. Din cele spuse de el reieşea clar/1 că nu se mai întoarce. /2
1. PP, 2. SB

Test 2
I.
1. la ce = Circ. cauzal, locuţiune adverbială interogativă; constituent
facultativ.
2. nimic = Subiect, pronume negativ, N; constituent obligatoriu al vb.
impersonal a conveni.
Obs: De remarcat că în astfel de situaţii întrebarea ce? conduce către soluţii
eronate. Verbul predicat este impersonal, construit cu un nume în dativ,
complement indirect, de tipul verbelor a-i plăcea, a-i tihni, a-i prii etc.
Subiectul este de regulă postpus, fapt ce sporeşte riscul de a fi confundat cu
un complement direct: Îmi prieşte vacanţa., Îmi convine ziua.
3. departe = Circ. de loc, adv. de loc; constituent obligatoriu al vb.
predicativ a fi.

158
4. unde = interjecţie cu valoare exclamativă; mi şi ţi = clitice de D etic, toate
sunt unităţi afuncţionale, neintegrate sintactic, deci facultative;
l- = Cdirect, clitic de pronume personal în Ac; constituent obligatoriu al
vb. a lua.
5. iar = Circ. temporal, semiadverb, modalizator al GV.
6. demiterii = Cind, substantiv, D, constituent suprimabil (dar matricial) al
adjectivului anterior.
7. vecină cu moartea = Atr. Adj., locuţiune adjectivală, Ac; determinativ al
GN spaimă. Obs: În contexte libere, vecin cuiva (cu ceva) - este un adjectiv cu
dublu regim (D şi Ac).
8. de luat = Atr. verbal, GV cu centru supin, (determinant atributiv al
numeralului două), atr. verbal.
9. el = reluare a subiectului ac, pronume personal, N; constituent facultativ.
ac = Subiect, substantiv, N; obligatoriu.
10. de subliniat = NP, GV cu centru supin, determinativ obligatoriu al vb.
copulativ elidat.
Supinul e acceptat ca predicat doar în enunţuri aparţinând stilului
administrativ, când are valoarea unui imperativ: De rezolvat cererea!
11. pe nu ştiu cine =Cdirect, locuţiune pronominală, Ac + pe; constituent
obligatoriu.
Obs: alte locuţiuni pronominale: cine ştie cine / ce, nu ştiu cine / ce, te miri cine
/ ce. Deşi locuţiunea are în componenţă un verb, acesta şi-a pierdut
capacitatea de a constitui predicaţia; există enunţuri în care grupul nu este
sudat, neavând, deci, caracter locuţional: Cine ştie /1 cine vine la petrecere?/2
Cine ştie /1 ce avem la cină? /2, Nu ştiu/1 ce temă am pentru mâine/2; dar Avem nu
ştiu ce temă pentru mâine. În exemplul de sub 11, în favoarea interpretării ca
grup locuţional pledează şi ocurenţa prepoziţiei gramaticalizate pe, marcă a
poziţiei sintactice complement direct.
12. un du-te-vino = Subiect, locuţiune substantivală, N; obligatoriu.
de nedescris = Atr. vb., supin, forma negativă; determinativ al GN cu
centru locuţional.
13. în ceea ce priveşte hărnicia = Circ. de relaţie, GPrep (substantiv + loc.
prep. cu regim de Ac în ceea ce priveşte); constituent facultativ al GV.
Obs1: În ceea ce priveşte = locuţiune prepoziţională în componenţa căreia se
află un verb; verbul şi-a pierdut, şi în acest caz, capacitatea de a constitui un

159
predicat. Locuţiunea prepoziţională e sinonimă cu în privinţa; se deosebesc
prin regimul cazual: acuzativ, respectiv genitiv.
Obs2: Grupul de cuvinte în ceea ce priveşte este stabil, invariabil, deci nu este
necesar acordul cu substantivul care îl urmează: *în ceea ce privesc criticile.
14. înapoi = Circ. de loc, adverb de loc;
Obs. regentul acestui adverb este verbul presupus ca predicat al
construcţiei: La plăcinte (mergi) înainte, la război... Proverbele au în general o
structură eliptică, deci predicaţia este reprezentată aici de indici de
predicaţie, care pot fi şi circumstanţiali, dacă ei sunt incluşi în matricea
verbului.
15. mânca-(te)-ar = Pred. vb., verb predicativ, activ, condiţional - optativ,
prezent, forma inversă (cu auxiliarul postpus).
te = Cdirect, pronume personal, Ac.; obligatoriu.
16. cu laudele = Cprep, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac cu);
suprimabil (dar matricial).
Obs: Nu am optat pentru soluţia Circ. instrumental pentru că verbul e non-
agentiv, iar substantivul nu poate fi instrumentul prin care se consumă (în
mod conştient) evenimentul descris de verb. Laudele este un Stimul pentru
Experimentatorul mă, deci trebuie să fie implicat mai intim în matricea
verbală. V. şi posibilitatea de a reorganiza construcţia ca: Laudele lui mă
plictisesc.
17. la gândul = Circ. temporal, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac
la); facultativ;
Obs. Interpretarea circumstanţială este sugerată de posibilităţile de
expansionare într-o propoziţie temporală: când se gândeşte sau cauzală:
pentru că se gândeşte. Totuşi, prepoziţia la pare a fi impusă de verb, aşadar
nu se exclude nici interpretarea grupării drept Cprep.
(a) fi chemat = Subiect, GV cu centru infinitiv, d. pasivă;
Obs: Verbul ar putea este intranzitiv impersonal; din cele două construcţii de
bază: Ar putea/1 să fie şi el chemat/2 (SB) şi S-ar putea/1 să fie şi el chemat/2. (SB)
rezultă, prin contragere, una singură: Ar putea fi şi el chemat şi niciodată S-ar
putea fi şi el chemat.
18. -ţi = Cposesiv, pronume personal, D posesiv; obligatoriu în structura
reorganizată (constituent nematricial).

160
19. de făcut = Cprep, GV cu centru supin, prep. de impusă de adjectivul bun.
(constituentul are şi o nuanţă finală).
20. nesăratele = Atr. adj., adjectiv propriu-zis, N; constituent al GN
giumbuşlucuri
lui = Apg, pronume personal, G; id.
21. (de) ce = Subiect, pronume relativ, „cap” al constituentului
propoziţional cu rol de CP (de ce se întâmpla cu el). Propoziţia relativă este
încastrată într-un GPrep cu centru prep. de, cerut de grila locuţiunii verbale
a-şi da seama, de aceea, formal, pronumele relativ are cazul acuzativ atribuit
de prepoziţie.
22. pe cei = Cdirect, pronume demonstrativ, Acuzativ cu pe; constituent
obligatoriu al vb. să văd.
ce = Subiect, pronume relativ, N, „cap” al propoziţiei relative atributive.
23. dintre cei trei = Atribut, GPrep (numeral cardinal cu valoare de
substitut + + art. demonstrativ cei + prep. cu regim de acuzativ dintre).
24. pe toţi = Cdirect, pronume nehotărât, Ac cu pe; obligatoriu.
ceea ce = Cdirect, pronume relativ compus, Ac; „cap” al constituentului
propoziţional relativ cu rol de SB.
25. a se întreba = Cprep, GV cu centru infinitiv, reflexiv; constituent
obligatoriu al vb. a ajunge (necopulativ în acest context).
26. de mică = PS, GPrep (adjectiv + prep. cu regim de Ac de); constituent
nematricial, obţinut din reorganizarea unei structuri bipropoziţionale: O
cunoşteau pe Ana de când era mică.
27. de mai bine = Circ. de timp, GPrep (GAdv + prep. de); facultativ.
de un an = Ccomparativ, GPrep (substantiv (an) + numeral cu val.
adjectivală (un) + prep. comparativă de(cât), cu regim de Ac); constotuent
obligatoriu al GAdv.
28. săptămâna = Circ. de timp, substantiv, caz neutru; constituent facultativ
al GV. Aceste situaţii pot fi interpretate ca GPrep cu prepoziţia suprimată,
nelexicalizată (în săptămâna viitoare).
29. în lipsa mamei = Circ. de timp / Circ. cauzal, GPrep (substantiv + loc.
prep. cu regim de G în lipsa); constituent facultativ al GV. Obs: Am preferat
interpretarea grupului în lipsa ca locuţiune prepoziţională (şi nu substantiv
cu prepoziţie), având în vedere faptul că are un corespondent adverbial: în
lipsă = loc. adv., deci analogic cu grupările fixe: în faţa – în faţă, în spatele – în

161
spate etc. Un alt argument ar fi imposibilitatea disocierii grupului,
imposibilitatea flexionării substantivului: *în lipsele.
30. pe ai =Cdirect, pronume semiindependent, Ac cu pe; constituent
obligatoriu; lui = Atribut pronominal, pronume personal, G, determinativ
obligatoriu.
Obs: Pronumele semiindependent (v. Valeria Guţu.-Romalo, 1973 şi 1985
[în] L.R.C. I) este substitut al unui nume, are valoare anaforică (Coteanu,
1983), se referă la un nume enunţat anterior sau cunoscut de protagoniştii
actului de comunicare. În acest exemplu, chiar la nivel şcolar este absolut
necesară această interpretare, pentru că forma de genitiv a pronumelui
personal nu permite ataşarea prepoziţiei pe, marcă a Cd. Similar se pot
interpreta şi grupări cu posesive: pe ai săi (pron. semiindependent + adjectiv
posesiv).
31. de aceea = corelativ afuncţional al subordonatei cauzale antepuse.
32. ce = Cdirect, pronume nehotărât, acuzativ; obligatoriu.
Obs: În acest enunţ ce nu are valoare de relativ, mărturie în acest sens stând
absenţa subordonării. Propoziţiile sunt principale, exclamative, coordonate
adversativ, cu sensul: Una ţi-am spus eu, iar alta ai înţeles tu.
33. altfel = Circ. condiţional, adverb de mod; a se vedea posibilitatea de
expansionare printr-o subordonată condiţională: Dacă ai fi înţeles, nu m-ai
mai fi întrebat.
34. de când = Circ. de timp, adverb relativ de timp; relator al subordonatei
temporale.
lumea = Subiect, subst, N; constituent obligatoriu al vb. existenţial a fi.
35. în amintirea = Circ. de scop (final) sau Atribut, GPrep (subst. + prep. cu
regim de Ac în); interpretarea sintactică depinde de cea semantică –
includerea în GV s-a clădit sau în GN un monument.
36. câte = Atr. adjectival, adjectiv interogativ, N; constituent al GN cu rol de
subiect câte stele.
37. pe Maria = Apoziţie, substantiv propriu, Ac cu pe, reluare a Cd pe sora
mea. (adică = apozem adverbial, conector al apoziţiei).
38. de venit = Circ. de relaţie, GV cu centru supin, constituent topicalizat şi
dislocat la stânga.
39. de... adunare = Atribut prepoziţional, GPrep (substantiv + prepoziţia cu
regim de Ac de, specifică complementului de agent); semantic, constituentul

162
este un Agent, conservat în structură prin nominalizarea construcţiei pasive
actul a fost redactat de întreaga adunare, însă sintactic, se repoziţionează ca
determinativ al GN cu centru redactarea, deci ca atribut.
dificil = Circ. de mod, adverb (modalizează supinul de realizat).
Construcţia este una reorganizată, din E dificil de realizat redactarea (unde
dificil este NP al vb. copulativ impersonal) în Redactarea este dificil de realizat
(unde nominalul redactarea, iniţial complement direct al supinului se ridică
în poziţie de subiect al vb. a fi, pe care îl recategorizează ca personal
copulativ. Astfel, supinul nu mai poate fi subiect, ci devine NP, iar
adverbul se adjoncţionează la GV supin).
40. tare dificil = NP, adjectiv pr. zis + adv. de mod tare, marcă a
superlativului, N; constituent obligatoriu al vb. copulativ se pare.
Obs.: Verbul a părea este aici recategorizat ca verb copulativ, în urma unei
reorganizări similare cu cea de sub 39. Construcţia de bază poate fi o
construcţie în care a părea este impersonal noncopulativ (cu Cind la stânga
şi cu SB la dreapta): Mi se pare că exerciţiul e tare dificil → suprimarea copulei
şi a complementizatorului că şi inversiunea topică → Mi se pare tare dificil
exerciţiul. Verbul a părea este recategorizat ca verb copulativ, iar exerciţiul
devine subiect. Aşadar, din bivalent în structura de bază, verbul ajunge
contextual trivalent.
41. din noi = Atr. pronominal, GPrep (pronume personal + prepoziţia cu
regim de Ac din); facultativ.
42. de a (-i) telefona = Atr. vb., GV infinitival încastrat într-un GPrep cu
prep. de; -i = Cind, pron. pers., D; constituent suprimabil (dar matricial) al
vb. a telefona.
43. în faţa sa = Circ. loc, GPrep (adjectiv posesiv, + loc. prep. în faţa, cu
regim de G; adjectivizarea posesivului neutralizează regimul cazual al
prepoziţiei); constituent facultativ.
44. trenul = Subiect, substantiv N; constituent matricial al infinitivului a ieşi.
45. ne = Cposesiv, pron. pers., Dativ; constituent deplasat din GN cu centru
substantivul relaţional verişoară, care admite determinative în D: este
verişoară nouă → nei este verişoară ti.
verişoară = NP, subst., N.
46. urmărind = Cprep, GV cu centru gerunzial; constituent facultativ, dar
matricial al verbului a se plictisi (de ceva).

163
47. încercare = Subiect, substantiv, N; constituent obligatoriu al vb.
impersonal a merita.
48. pe drumuri = NP, locuţiune adjectivală, N; constituent obligatoriu al vb.
copulativ a rămâne (sensul sintagmei este abstract).
49. cu ale lor= Cprep, GPrep (pronume semiindependent + prep. cu regim
de Ac cu + pron. pers. în G); determinativ facultativ (dar matricial) al
adjectivului asemănătoare
50. cu amândouă = Circ sociativ, GPrep (numeral colectiv cu val. de
substitut + prep. cu regim de acuzativ cu); constituent facultativ.
acasă = Circ. de loc, adverb de loc; constituent obligatoriu al verbului a
rămâne.

II.
1. E prea puternic/1 încât să-l poţi doborî dintr-o lovitură./2
1. PP, 2. CNS
2. Bazându-se/2 pe ce i-am spus noi/1 a uitat de celelalte reguli./2
1. CP, 2. PP.
3. Dacă n-a venit încă, /1 înseamnă/2 că nu găseşte adresa./3
1. SB, 2. PP. 3. PR
4. Nefiind organizarea/2 cum ne-am fi aşteptat,/1 am părăsit clădirea./2
1. PR, 2. PP.
5. Camera era plină/1 de ce construiseră ei din bucăţele de lemn./2
1. PP, 2. CP.
6. Ne prindem noi vro câţiva băieţi din sat/1 să ne ducem cu plugul. /2
1. PP, 2. F.
7. Dar fost-a scris părintelui Duhu/1 să nu asculte în totul sfaturile cuviosului
stariţ. /2
1. PP, 2. SB.
8. Nu mi-ar fi ciudă, încaltea /1 când ai fi şi tu ceva /2 şi √ de te miri unde/3.
1. PP, 2. CŢ, 3. CL
9. Îmi pare bine/l că ai răspuns invitaţiei noastre/2.
1. PP, 2.CP.
10. Să nu vadă picior de pisică pe aici,/1 că se supără foc./2
1. PP, 2. CZ.
11. Cine m-o fi pus/1 să te ascult pe tine?/2

164
1. PP, 2. PS.
12. De bună seamă/1 că şi noi vom aştepta alături de voi sosirea
candidaţilor./2
1. PP, 2. SB
13. Aşa de tare m-a jignit,/1 că nu vreau/2 să-l mai văd în viaţa mea./3
1. PP, 2. CNS, 3. CD
14. Dacă n-ai învăţat teoremele, /1 acum degeaba îţi baţi capul cu exerciţiile./2
1.CZ, 2. PP.
15. Dulapul rămâne/1 unde l-ai aşezat tu prima dată./2
1. PP, 2. CL
16. Rămâne acum doar/1 să mai insistăm asupra detaliilor./2
1. PP, 2. SB
17. Când l-a văzut /1 că n-are simţul umorului,/2 a încetat/3 să-l mai
tachineze. /4
1. CT/CZ, 2. PS, 3. PP, 4. CD
18. Ţinea foarte mult/1 să vă felicite pentru premiu. /2
1. PP, 2. CP.
19. Trebuie/1 să-l iei aşa/2 cum este. /2
1. PP, 2. SB, 3. PS
20. Au fost, cu siguranţă şi ei interesaţi/1 ca aceste probe să dispară. /2
1. PP, 2. CP
21. Cuprins de sentimentul/2 că nu face bine trimiţând-o, /1 rupse scrisoarea. /2
1. PP, 2. AT
22. Uite, şi Ana, /2 că e mică/1 şi tot îşi face ordine în cameră. /2
1. PP, 2. CV
23. I s-a urât/1 să tot aştepte veşti de la voi/2.
1. PP, 2. CP
24. Părea /1 că nu s-a schimbat nimic în viaţa ei/2.
1. PP, 2. SB
25. Şi dacă îl conduci tu până la uşă, /1 tot nu intră. /2
1. CV, 2. PP.
26. Dacă nu te-am chemat, /1 am făcut-o pentru a te menaja. /2
1. CD, 2. PP. Obs: CD. este reluată în regentă prin cliticul de Ac -o.
27. Întrebarea asta/2 e obligatoriu/2 să i-o pui şi lui. /2
1. PP, 2. SB

165
28. Nu e el atât de rău/1 să-l ocolească toata lumea. /2
1. PP, 2. CNS
29. El se simte mereu dator/1 să explice fiecare decizie luată. /2
1. PP, 2. CP.
30. Cum întârziem puţin, /1 cum telefonează. /2
1. CT, 2. PP.
31. Ce-l chinuia mai mult/1 era/2 că nu va putea termina la timp lucrarea./3
1. PR, 2. PP, 3. SB.
32. Chiar aşa să fie, /1 cum spui tu, /2 tot nu vin. /3
1. CV, 2. AP, 3. PP.
Obs.: P2 este apozitivă, având ca bază adverbul aşa; nu este modală, pentru
că e izolată prin virgule de restul enunţului.
33. I-am atras atenţia asupra faptului/1 că va greşi şi el cândva./2
1. PP, 2. AT.
34. Nu-i chip/1 să mă înţeleg cu voi. /2
1. PP, 2. SB.
35. Îşi închipuise mereu/1 că va fi uşor/2 să reuşească. /3
1. PP, 2. CD, 3. SB.
36. Ştii /1 ce mult l-a durut/2 că nu l-ai felicitat de ziua lui. /3
1. PP, 2. CD, 3. SB.
37. Deodată, îl văd/1 că se ridică de pe scaun cu o privire ameninţătoare. /2
1. PP, 2. PS.
38. De vreme ce/1 ea/2 se pare/1 că nu are altă treabă/2 o luăm cu noi. /3
1. CZ, 2. SB, 3. PP.
Obs: Am izolat pronumele ea din propoziţia 1, încadrându-l în propoziţia 2,
pentru că verbul se pare este impersonal, deci pronumele va actualiza
funcţia de subiect în propoziţia 2: ea nu are multă treabă.
39. Mare lucru n-ar fi fost/1 dacă ne-ar fi primit atunci. /2
1. PP, 2. SB.
40. Eu, /3 nu-i vorbă, /1 măcar că-i aşa întuneric/2 văd destul de bine./3
1. PP incidentă, 2. CV, 3. PP
41. Te întristezi/1 când le vezi aşa: nici curate, nici împodobite. /2
1. PP, 2. CT /CZ
42. Altă treabă n-a avut/1 decât să se ducă/2 să-i cheme. /3
1. PP, 2.Cexcepţie, 3. F

166
43. Poţi/1 să ai talent cu carul, /2 că/4 dacă n-ai un pic de protecţie, /3 e tot
degeaba/4
1. PP, 2. CD, 3. CT, 4. CZ.
44. Dacă nu e/1 cine nu e/2 cine e/3 să nu mai fie./4
1. CŢ, 2. SB, 3. SB, 4. PP.
45. M-a adus tuşa Profira, a /1 de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân /2.
1. PP, 2. AT
46. Ne pune dracul/1 de urnim o stâncă din locul ei/2.
1. PP, 2. F
47. Plângea/1, de ţi se rupea inima auzind-o/2.
1. PP, 2. CNS
48. Mergi /1 de-mi adu dosarul/2!
1. PP, 2. F/PP (de poate fi interpretat şi ca o conjuncţie coordonatoare
copulativă)
49. A ajuns /1 de ţi-e mai mare mila/2.
1. PP, 2. PR/CNS (dacă se consideră NP nelexicalizat: A ajuns [ceva atât de
rău], de ţi-e mai mare mila)
50. De mă-nţelegi/1 ori nu√ /2 mi-e totuna/3.
1. SB, 2. SB, 3. PP

Test 3

I.
1. recent = Circ. de timp, adverb de timp; constituent facultativ al
participiului apărut.
2. îmi = Cind, pron. pers., D; constituent obligatoriu al loc. vb. a-i părea bine.
pare bine = Predicat, loc. vb. impersonală
3. cum = NP, adverb relativ; obligatoriu.
de mânie = Circ cauzal, GPrep (subst. + prep. cu regim de Ac, de);
facultativ.
4. deloc = Circ. mod, adverb de mod de negaţie; facultativ.
uşor = NP, adverb de mod; constituent obligatoriu al vb. copulativ
impersonal a fost.
5. l- = Cdirect, pron. pers., Ac; constituent obligatoriu al vb. tranzitiv a
trecut.
podul = Csecundar, subst., Ac; obligatoriu.
167
6. oricât de = Circ. mod, adverb cu prepoziţie - determinant de evaluare
graduală pentru adverbul mult; relator al propoziţiei concesive.
mult = Circ. mod, adverb de mod de cantitate.
7. ţi- = Cposesiv, pronume personal, D posesiv; constituent obligatoriu în
structura reorganizată.
8. de... propunere = Cprep, GPrep (subst. + prep. cu regim de Ac. de);
obligatoriu pentru adjectivul interesat.
9. pe cine = Cdirect, pronume interogativ, Ac + pe; constituent obligatoriu al
verbului a chema.
Obs: funcţia de Cd se actualizează în relaţie cu verbul să chemăm (a se vedea
posibilitatea dublării prin clitic: Crezi că e bine să-l chemăm pe el?), dar
interogativul este ridicat peste două noduri verbale, în poziţia topică. În
construcţiile interogative această deplasare este obligatorie.
10. aparent = Circ. mod, adverb de mod; facultativ.
bătaie de cap = Cdirect, locuţiune substantivală, Ac; obligatoriu
Obs: Nu am tratat întreaga grupare a dat ... bătaie de cap ca locuţiune pentru
că sintagma bătaie de cap poate apărea şi în vecinătatea altor verbe: a avea ~,
a provoca ~ etc.
11. dat fiind (că) = locuţiune conjuncţională cauzală;
Obs: Dat fiind este o structură invariabilă, provenind din gerunziul pasiv în
formulă inversă (participiu + auxiliar). A nu se confunda cu construcţiile
gerunziale absolute Date fiind noile condiţii..., unde participiul se acordă în
mod obligatoriu cu subiectul construcţiei. (v. Gruiţă, 1994: 44)
12. care = Subiect, pronume nehotărât (fiecare), N; obligatoriu.
ce = Cdirect, pronume relativ, Ac; obligatoriu.
13. ce = Circ. mod, adverb de mod cu valoare exclamativă; facultativ.
14. (mă) înşela = Cdirect, GV cu centru infinitiv, reflexiv; obligatoriu.
15. nimănui = Atr. pronominal, pronume negativ, G.
16. de atunci = Atr. adverbial, GPrep (adverb + prepoziţia de).
vii = PS, adjectiv, N.
în amintire = Circ. loc, GPrep (subst. + prep. cu regim de Ac în).
17. se = clitic reflexiv de Ac, afuncţional; marcă obligatorie a reflexivităţii
verbului;.
pe toţi = Cdirect, pronume nehotărât, Ac cu prep. pe; obligatoriu.

168
18. (ceva) vreme = Subiect, GN, (substantiv, N + ceva - adjectiv nehotărât,
N., atribut adjectival); constituent obligatoriu al vb. a trece.
19. lecţiile = Cdirect, substantiv, Ac; determinant suprimabil, dar matricial
al supinului de scris.
20. de ce = Circ. cauzal, GAdv (loc. adverbială relativă).
Obs1: subordonata introdusă prin de ce este nelexicalizată [l-aţi omorât], dar
se recuperează contextual. Locuţiunea adverbială relativă nu poate fi
considerată ea însăşi Cd a verbului să declaraţi, pe de o parte pentru că
prezenţa unui relativ reclamă o propoziţie subordonată, pe de altă parte
pentru că această poziţie sintactică nu poate fi ocupată niciodată de un
adverb (nici de un adjectiv).
fapt = NP, subst., N; constituent obligatoriu al vb. copulativ impersonal
e.
Obs2: De remarcat că substantivul fapt. se apropie aici de adverb prin
aspectul invariabil, prin topica fixă a construcţiei fapt e (care poate fi
considerată chiar o grupare locuţională) şi prin sinonimia cu adverbele cert,
sigur, indiscutabil.
21. de trei ori = Circ. de mod, numeral adverbial; constituent facultativ.
22. de pe urma reclamaţiei = Circ. cauzal, GPrep (substantiv + locuţiunea
prepoziţională cu regim de G de pe urma); constituent facultativ.
23. câte ceva = Csecundar, GN (substantiv, Ac + marcă distributivă);
constituent obligatoriu al verbului a întreba.
pe fiecare = Cdirect, pronume nedefinit cu prep pe; constituent
obligatoriu al verbului a întreba.
24. al cărei nisip = Subiect, GN (substantiv, N + pronume relativ, G –
atribut genitival); constituent obligatoriu al vb. copulativ este.
25. v- = clitic reflexiv de Ac, marcă obligatorie a reflexivităţii verbului.
26. unul de altul = Apoziţie, grupare pronominală reciprocă care dublează
subiectul (unul), respectiv Cprep (de altul); obligatoriu pentru
dezambiguizarea sensului reciproc al verbului.
27. iubiţilor tăi colegi = Cindirect, GN (cu centru substantiv, D + adjectiv,
D – atribut adjectival + adjectiv posesiv, D – atribut adjectival); constituent
obligatoriu al vb. a spune şi dublat prin cliticul le-.
28. datorită ... manifestări = Circ instrumental, GPrep (substantiv + prep.
cu regim de D); constituent facultativ.

169
29. fiind iniţiat = Circ cauzal, GV (cu centru gerunzial – vb. copulativ fiind
+ adjectiv, N, NP); facultativ. (în lipsa unui context lămuritor, este posibilă
şi interpretarea GV ca pasiv – fiind iniţiat de cineva).
30. foarte aproape = Circ. loc, GAdv (adverb + marcă de superlativ);
constituent obligatoriu al verbului a locui.
de parc = Cprep, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac),
constituent facultativ, dar matricial al adverbului aproape.
31. de la ai tăi = Circ de loc, GPrep (pronumele semiindependent ai +
adjectiv posesiv tăi + prep. compusă de la); facultativ.
32. noaptea = Circ. timp, adverb; facultativ.
Obs: conversiunea substantivului la clasa adverbului este frecventă în
cazul substantivelor care denumesc secvenţe sau intervale de timp;
cunoscute sunt situaţiile de tipul primăvara se întorc berzele (adv.) /
primăvara aceasta e friguroasă. (subst.); argumente în favoarea
interpretării ca adverb a substantivului noaptea: imposibilitatea
substituirii prin pronume (posibil numai prin adverb), excluderea din
contextele substativale sau limitarea posibilităţii de combinare cu
adjectivul: *se călătoreşte noaptea înstelată şi combinarea directă cu
prepoziţia până: până noaptea. (v. Ciompec, 1985, în LRC, I: 241).
33. el = Subiect, pronume pers., N; constituent obligatoriu al vb. va fi ştiind1.
ce = Cdirect, pronume relativ, Ac; constituent obligatoriu al vb. va fi
ştiind2.
34. somnoros = Atribut adjectival, adjectiv, Ac (constituent al GN tremur
somnoros şi lin).
35. din gară = Atribut prepoziţional, GPrep (substantiv + prep. cu regim de
Ac din).
Obs: substantivul este atribut şi nu circumstanţial de loc pentru că GPrep se
subordonează GN plecarea.
36. una ca asta = Cdirect, GN (cu centru pronume nehotărât, Ac + GPrep ca
asta (prep. ca + demonstrativul asta)); constituent obligatoriu al vb. să spună.
Obs: Am optat pentru interpretarea grupului una ca asta ca grupare
analizabilă şi nu locuţiune pronominală, considerând că organizarea lui
sintactică este clară, iar componentele îşi păstrează autonomia.
37. participanţilor = Atr. substantival (datival), substantiv, D.

170
Obs: Şi în acest caz, substantivul este determinant al unui substantiv
postverbal: trimiterea; prin nominalizare, determinanţii verbali îşi vor
modifica şi ei statutul sintactic, astfel Cind în D va deveni atribut în D: au
trimis invitaţii participanţilor → trimiterea de invitaţii participanţilor.
38. la ora cinci = Circ. de timp, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac la
+ numeral cu valoare substantivală – apoziţie); facultativ.
39. după (cinci) ore = Circ. de timp, GPrep (substantiv + prep. cu regim de
Ac după + numeral cu valoare adjectivală – atribut adjectival);
facultativ.
40. pe marfa = Cprep, GPrep (substantiv + prep. cu regim de Ac pe);
constituent facultativ (dar matricial) al vb. a primi.
livrată = Atribut adjectival, adjectiv participial, Ac.
41. va fi ştiind = Predicat, vb. pred. pers., tranz., d. activă, mod prezumtiv
prezent, pers. a II-a, sg.
42. fără tine = Circ. sociativ, GPrep (pronume pers. + prep. cu regim de Ac
fără); facultativ.
43. în ciuda frigului = Circ. concesiv, GPrep (subst. + loc. prep. cu regim de
G în ciuda); facultativ.
44. a peşte = Circ. de mod, GPrep (subst. + prep. cu regim de Ac a);
facultativ.
45. la sosire = Circ. temporal / Circ. de loc (pentru sensul de punct
terminus), GPrep (subst. + prep. cu regim de Ac la); facultativ.
46. de-a valma = Circ. modal, loc. adverbială; facultativ.
47. a trăda = NP, GV cu centru infinitival; obligatoriu pentru vb. copulativ
pare.
înţelegerea situaţiei = Cdirect, GN (cu centru substantival înţelegerea, Ac
şi determinativul genitival situaţiei); obligatoriu.
48. în ciuda spânului = Circ. scop, GPrep (substantiv + prep. cu regim de
Ac în + determinativul genitival spânului – atribut genitival); facultativ.
Obs: În acest context, gruparea în ciuda nu funcţionează ca locuţiune
prepoziţională, ci are valoare de substantiv, îşi păstrează sensul lexical
49. ce = Circ. de timp, adverb relativ; facultativ.
piroteala = Subiect, subst., N; obligatoriu al verbului impersonal (le-)a
cuprins.

171
50. pe lângă cele = Circ. de mod de comparaţie, GPrep (pronume
demonstrativ + prep. compusă pe lângă cu regim de Ac); facultativ.
ce = Cdirect, pronume relativ, Ac; constituent obligatoriu al vb. scrie.

II.
1. Nu e destul/1 ca ea să-ţi spună/2 că vine/3.
1. PP, 2. SB, 3. CD.
2. Prea v-aţi purtat urât/1 ca ea să vă mai ierte/2.
1. PP, 2.CNS.
3. A promis /1 ca şi mâine să mai încerce/2 să te ajute/3.
1. PP, 2. CD, 3. CD.
4. Te temeai /1 ca nu cumva să uit?/2
1. PP, 2. CP.
5. Singura lui dorinţă era/1 ca sâmbătă să plece mai repede/2.
1. PP, 2. PR.
6. Cine se face oaie/1 îl mănâncă lupul./2
1. CD (dublată în regentă prin pron. pers. îl), 2. PP.
Relativul cine are forma acomodată după funcţia din subordonată şi nu
după regimul verbului din matrice, cum se întâmplă de obicei.
7. Ochii/1 care nu se văd/2 se uită. /1
1. AT, 2. PP.
8. De ce ţi-e dat/1 să păţeşti/2 nu scapi. /3
1. CP, 2. SB, 3. PP.
9. Nu-mi vine a crede/1 că a fost cu putinţă/2 să se întâmple/3 ce s-a
întâmplat/4.
1. PP, 2. CD, 3. SB, 4. SB.
10. Nu s-a dorit/1 să se afle adevărul/2.
1. PP, 2. SB.
11. Mi-a rămas numai/1 să verific datele/2.
1. PP, 2. SB.
12. Nu-şi aducea aminte/1 să o fi cunoscut/2.
1. PP, 2. CP.
13. Să-i înţelegi talentul/1 înseamnă/2 să o cunoşti/3.
1. SB, 2. PP, 3. PR.
14. Nu ţi-ar da bună-ziua/1, să-l tai!/2

172
1. PP, 2. CV
15. Dacă au venit aici/1 a fost/2 pentru că se aştepta/3 să-l ierţi/4.
1. SB, 2. PP, 3. CZ, 4. CP.
16. Când e/1 să se-ntâmple ceva rău/2, se întâmplă/3.
1. CT, 2. SB, 3. PP.
17. Una e /1 să baţi mingea pe maidan /2 şi alta e/3 să fii sportiv.
1. PP, 2. SB, 3. PP, 4. SB.
18. E prea încrezător în reuşita lui/1, de aceea e posibil/2 să aibă o surpriză/3.
1. PP, 2. PP, 3. SB.
19. N-ar fi prea nimerit/1 ca, după cele întâmplate, să mai şi lipseşti/2.
1. PP, 2. SB.
20. Nu l-am putut convinge/1 să-şi schimbe părerea/2.
1. PP, 2. PS.
21. Mă deranjează/1 că l-ai ales pe el/2.
1. PP, 2. SB.
22. Habar n-aveţi voi/1 ce bine e acolo!/2
1. PP, 2. CP.
23. Lui nu i se mai zice cum i se spunea în liceu.
1. PP, 2. CPO.
24. Mă gândesc/1 dacă am procedat bine sfătuindu-l/2 să mă uite/3.
1. PP, 2. CP, 3. CS.
25. Dată fiind situaţia/2 care s-a creat/1, te sfătuiesc/2 să nu faci prea mult
caz/3, ca oamenii să nu reacţioneze şi mai violent/4.
1. AT, 2. PP, 3. CS, 4. F.
26. Fără a fi fost invitată de cineva/2 să spună ceva/1, ea a îndrăznit totuşi/2 să-şi
spună părerea/3.
1. CP, 2. PP, 3. CD.
27. Ajungând/2 să-şi petreacă tot timpul la serviciu/1, era considerat
indispensabil/2.
1. CP, 2. PP.
28. Cui i-ar fi trecut prin minte/1 că avea să plece fără un cuvânt?/2
1. PP, 2. SB.
29. Ce ţi-am făcut/1 de nu mai vorbeşti cu mine?/2
1. PP, 2. CNS.
30. N-ai /1 cu cine să vorbeşti serios despre asta/2.

173
1. PP, 2. CD.
31. Ce-aş putea face/1 dacă nu-mi dă niciodată la timp /2 ce-i cer?/3
1. PP, 2. CZ, 3. CD.
32. N-ai ce face aici,/1 mai ales că este deja vineri/2.
1. PP, 2. CZ
Obs.: Construcţia relativă infinitivală ce face aici are statutul unui grup
infinitival complex şi în ciuda prezenţei relativului, nu am considerat că
avem de-a face cu o subordonată.
33. Abandonată de cei/2 care îi fuseseră apropiaţi/1, s-a retras discret/2.
1. AT, 2. PP.
34. Cum se vor derula mai departe lucrurile,/1 rămâne de văzut/2.
1. SB, 2. PP.
35. Când ar fi după corbi, /1 toţi caii ar fi morţi. /2
1. CŢ, 2. PP.

III.
1. Sunt momente/1 când se pare /2 că ficţiunea oboseşte/3 devine irespirabilă/4 şi
atunci a evada în lumea documentului într-o mapă cu acte de arhivă, e o
binecuvântare/5. Dar şi actul de arhivă poate osteni spiritul/6 pentru că sicitatea
lui stimulează enorm fantezia/7 să recompună din cojile oferite forma întreagă/8 de
pe care au fost desprinse/9 şi ale cărei contururi esenţiale le sugerează irezistibil/10
1. PP; 2. AT; 3. SB; 4. SB; 5. PP; 6. PP; 7. CZ; 8. F; 9. AT; 10. AT
irespirabilă = NP, adjectiv, N; a evada = Subiect, verb predicativ, personal, intranzitiv,
activ, infinitiv prezent; o binecuvântare = NP, substantiv, N; spiritul = Cdirect, subst.,
Ac; sicitatea = Subiect, subst., N.

2. Indiscutabil/1 că tot/3 ce ai spus tu/2 are desigur o raţiune întemeiată/3 pe ceea ce

s-a petrecut/4 dar rămâne de văzut/5 dacă în afară de tine mai sunt şi alţii/6 care să
gândească/7 cum gândeşti tu,/8 pentru că numai într-un consens se poate hotărî/9
ceea ce s-ar cuveni/10 să se întreprindă în viitor/11 ca să nu te trezeşti cu unii/12
care să-ţi reproşeze/13 că ei n-au fost de acord/14 cu ce s-a hotărât. /15
1. PP.; 2. AT; 3. SB; 4. CP; 5. PP; 6. SB; 7. AT; 8. CM; 9. CZ; 10. SB; 11. SB; 12.
F; 13. AT; 14. CD; 15. CP.
pe ceea ce = Subiect, GPrep (pron. relativ compus + prep. cu regim de Ac pe, impusă de
adjectivul participial întemeiată); ceea ce = Subiect, pronume relativ compus, N (deplasat
la stânga din GV să se întreprindă).

174
3. Hotărât/2 cum era, /2 ne-a declarat/2 că/6 orice s-ar întreprinde împotriva lui, /3 el
serios/6 cum se consideră/4 că este/5 nu va renunţa/6 la ce şi-a pus în gând, cu atât
mai mult/7 cu cât/10 ce vrea el/8 să facă/9 este o dorinţă şi a altor colegi, dorinţă/10
peste care nu poate/11 să treacă/12 chiar dacă/13 unele dificultăţi/14 nu-i exclus/13
să mai apară. /14

1. CM de identificare; 2. PP.; 3. CV; 4: CM de identificare; 5. PS; 6. CD; 7.

CP; 8. SB; 9. CD; 10. CM de măsură progresivă; 11. AT; 12. CD; 13. CV; 14.
SB.
la ce = Subiect, GPrep (pronume relativ + prep. cu regim de Ac la, impusă de verbul a
renunţa); unele dificultăţi = Subiect, GN (substantiv, N + adjectiv nehotărât, N – atr. adj).

4. Şi/6 dacă mă vezi/1 că sunt/2 cum nu ţi-ai închipuit niciodată/3 că aş putea/4 să

fiu/5 este/6 că n-a avut/7 cine să-mi dea îngrijirea/8 de care am avut nevoie/9 când
am fost mic/10 iar/12 dacă m-ai fi văzut altfel/11, ar fi însemnat/12 că a avut/13 cine să
mă facă/14 să fiu/15 cum sunt acum, cu atât mai mult/16 cu cât şi mie mi-ar fi
plăcut/7 să fiu/18 cum sunt şi ceilalţi./19
1. SB; 2. PS; 3. PR; 4. CD; 5. CD; 6. PP.; 7. CZ; 8. SB; 9. AT; 10. CT; 11. SB; 12.
PP.; 13. PR; 14. SB; 15. PS; 16. PR; 17. CM; 18. SB; 19. PR.

5. Bănuiala/5 că tinerii/4 de la care încercase/1 să afle/2 ce-l frământa/3 nu-i

spuseseră adevărul/4 l-a fulgerat în clipa/5 când ea i-a atras atenţia/6 că îi mai
văzuse undeva,/7 dar nu-şi putea aminti/8 unde. /9
1.AT; 2. CD; 3. CD; 4. AT; 5. PP; 6. AT; 7. CP; 8. CP; 9. CD.

6. Dacă vreodată ţi-a părut rău/1 că nu ai fost/2 ceea ce ai fi vrut/3 să fii,/4 chiar
dacă de multe ori ai fost pe punctul de a ajunge/5 ceea ce ţi-ai dorit/6 nu
înseamnă/7 că de-acum trebuie/8 să renunţi/9 la ceea ce năzuieşti/10 ci,
perseverent/13 cum te ştiu/11 că eşti/12 şi optimist, e bine/13 să nu-ţi abandonezi
gândul/14 care,/15 mai devreme sau mai târziu/16 nu este exclus/15 să se
îndeplinească/16 precum ţi-e voia./17
1. SB; 2. CP; 3. PR; 4. CD; 5. CV; 6. PR; 7. PP; 8. PR; 9. SB; 10. CP; 11. CM; 12.
PS; 13. PP.; 14. SB; 15. AT; 16. SB; 17. CM.

175
7. Se vede lucru/1 că aşa e făcut omul, /1 să nu fie singur. /3 De multe ori i-a venit
flăcăului în cap/4 să se însoare,/5 dar/9 când îşi aducea aminte uneori/6 de câte i-au
spus/7 că au pătimit unii şi alţii de la femeile lor,/8 se lua pe gânduri/9 şi amâna, din
zi în zi şi de joi până mai de-apoi, această poznaşă trebuşoară şi gingaşă în multe
privinţi/10, după cum o numea el,/11 gândindu-se mereu la multe de toate.../10
1. PP; 2. SB; 3. PS; 4. PP.; 5. SB; 6. CT; 7. CP; 8. CD; 9. PP.; 10. PP; 11. Pincidentă.
Obs: P2 este subiectivă, având ca regent verbul reflexiv impersonal se vede; substantivul
lucru este anticiparea subiectivei; nu are funcţie sintactică de subiect, fiind un termen cu
sens neutru care reia sau anticipează un constituent, funcţionând ca pivot structural

8. Auzisem eu din oameni,/1 că/7 dacă vrei/2 să nu te muşte câinii/3 şi/ să te lese în
pace,/4 cum îi vezi/5 că sar la tine/6 să te tupilezi jos la pământ/7 şi/ să-i laşi/8 să te
latre/9 cât le place/10 fără să te urneşti din loc,/11 căci ei bat/12 cât bat/3 şi de la o
vreme te părăsesc/14 şi/ se duc. /15
1. PP; 2. CŢ; 3. CD; 4. CD; 5. CT; 6. PS; 7. CD; 8. CD; 9. PS; 10. CM; 11. CM;
12. CZ; 13. CM; 14. CZ; 15. CZ.

9. Cred/1 că niciodată n-ar trebui/2 să folosească, vorbind, persoana a treia,/3 pentru

că sentimentele/5 pe care le încearcă/4 sunt incomunicabile,/5 vorbele/7 cu care sunt
etichetate/6 nu corespund aceluiaşi conţinut/7 şi/9 chiar dacă e vorba de acelaşi
conţinut,/8 intensitatea şi durata sentimentului pot fi nesfârşit de felurite,/9 căci
omul poate suferi atroce/10 că nevasta lui prinde pe. sub masă mâna vecinului,/11 pe
când altul ia asta drept o nuanţă fără importanţă,/12 încât/14 oricine iubeşte/13 e ca
un călător, singur în speţa lui pe lume,/14 şi nu are drept decât doar/15 să bănuiască
aceleaşi sentimente şi la alţii,/16 câtă vreme nu corespunde cu ei decât prin
mijloace atât de imperfecte de comunicare/17 cum e cuvântul./18
1. PP; 2. CD; 3. SB; 4. AT; 5. CZ; 6. AT; 7. CZ; 8. CV; 9. CZ; 10. CZ; 11. CZ;
12. OP; 13. SB; 14. CNS; 15. CNS; 16. CP; 17. CZ; 18. CM;

10. Am păşit mândru în sala luminată de torţe fumegoase, hotărât/1 să mă apăr,/2

să-i înfrunt pe bădăranii aceia/3 şi să sfârşesc,/4 dacă e/5 să sfârşesc aici/6 cu
fruntea sus, ca un ardelean/4 ce nu suferă umilinţa/7... Ardelenii,/9 precum ştii,/8
sunt pregătiţi în orice clipă/9 să răspundă limpede şi demn oricărei încercări de a-i
îngenunchea,/10 ei văd în orice contact cu necunoscuţii un fericit prilej de a-şi
afirma legitimitatea română şi tăria de neînfrânt, de origine dacă./11
1. PP; 2. CP; 3. CP; 4. CP; 5. CŢ; 6. SB; 7. AT; 8. Pinc.; 9. PP; 10. CP; 11. PP.

176
11. Acum/3 când chiar nici Pintea nu se afla a-i spune/1 că-l bănuieşte,/2 el se
simţea mai bun/3 decât îl credeau alţii,/4 prea bun pentru oamenii/3 în mijlocul
cărora se afla,/5 şi/10 dacă mai înainte îl apăsa gândul/6 că nu mai poate umbla
prin lume decât sub scutul cinstei altora/7 şi că în curând va trebui poate/8 să cază
la închisoare,/9 acum iar îşi ridica fruntea,/10 deoarece simţea/11 că toţi aceia/14 care
îl osândeau,/12 aflându-se la strâmtoarea/14 în care se aflase el,/13 s-ar fi dovedit mai
slabi, mai nesocotiţi ori mai răi decât dânsul./14
1. CT; 2. CD; 3. PP; 4. CComp; 5. AT; 6. OP; 7.AT; 8. AT; 9. SB; 10. PP; 11.
CZ; 12. CD; 13. AT; 14. AT.

Obs: P6 este opoziţională şi nu CV sau CT, pentru că exprimă opoziţia faţă de regentă;
adverbul acum funcţionează ca un corelativ pentru dacă mai înainte..., din subordonată.

12. Se pune întrebarea/1 dacă virusurile sunt vii/2 sau sunt simple substanţe
neanimate/3. La această întrebare în mod cu totul teoretic nici nu se poate da un
răspuns precis/4 deoarece noi nu avem încă o definiţie precisă/5 cu ajutorul
căreia să separăm fiinţele de nefiinţe,/6 nu dispunem de un criteriu exact/7 cu
ajutorul căruia să putem delimita/8 ce este viu/9 de ce este mort./10 Interesant./11
1. PP; 2. AT; 3. AT; 4. PP; 5. CZ; 6. AT; 7. CZ; 8. AT; 9. CD; 10. CP; 11. PP.

13. Dar dacă, prevăzând lucrurile, pusese condiţia aceea /1 tocmai ca să ne ia, într-
un mod/2 să-i zic metaforic,/3 orice nădejde de-a ne reîntâlni, de-a-l revedea?/2 (...)
Poate/4 că habar n-a avut/5 ce fel de lume a construit/6 şi ce moştenire şubredă ne-a
lăsat, prevăzând/7 că /10 oricâte bunătăţi i-ar fi servite în viitor acolo /8unde
pleca,/9 nici una nu va avea savoarea bucatelor preparate de mama.../10
1. CŢ; 2. F; 3. Pinc; 4. PP; 5. SB; 6. CP; 7. CP; 8. CV; 9. CL; 10. CD.

14. Conştiinţa/4 că apariţia ei în lumea modernă nu va fi primită cu entuziasm/1 şi

că va fi întovărăşită mai degrabă de sentimentul/2 care însoţeşte naşterea
bastarzilor/3 pare s-o fi avut şi acela/4 care a găsit termenul de „estetică”
consacrând ştiinţei astfel denumite un tratat/5 în care pentru prima oară se încerca
fundarea logică a unei discipline reprezentată, dealtfel, şi mai înainte./6
1. AT; 2. AT; 3. AT; 4. PP; 5. AT; 6. AT.

177
15. Niciodată n-ar fi făcut ceva/1 fără să ştie/2 ce va ieşi/3 din ceea ce făcea/4, dar
bănuiala/7 că toţi aceşti oameni se duc/5 să strige „jos guvernul”/6 îi încolţise în
minte încă din primele clipe/7 şi /10 când camionul începu/8 să alerge pe străzi,/9
Anton vru/10 să-şi dea seama/11 dacă nu se înşelau/12 şi întrebă pe cineva de-
alături,/13 care i se păru/14 că aduce a ţăran../15.
1. PP; 2. CM; 3. CD; 4. CP; 5. AT; 6. F; 7. PP; 8. CT; 9. CD; 10. PP; 11. CD; 12.
CP; 13. PP; 14. AT; 15. SB.

16. Eticul încearcă/1 să regleze mişcarea noastră între bine şi rău, comportamentul
nostru în interval/2. Diferenţa dintre îngeri şi noi /4- pentru că şi îngerii sînt fiinţe
ale intervalului -/3 e/4 că pentru ei problema opţiunii s-a pus o singură dată,/5 în
vreme ce pentru noi ea se pune clipă de clipă./6 Dar despre asta vom vorbi cu alt
prilej/7
1. PP; 2. CD; 3. CZinc; 4. PP; 5. PR; 6. OP; 7. PP

IV.
1.
a cerceta: (noii nei putem Øi cerceta)
⎛ Agent Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅i GN i ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
a vedea: (alţii ne văd)
⎛ Experimentator Stimul ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
a privi1: ([ochii noştri]i pot Øi privi (la dreapta, la stânga, în sus, în jos))
⎛ Instrument ( Locativ ) ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅1 ( GPrep ) ⎟ ;
⎜ Subiect ( Circ ) ⎟⎠
⎝
a privi2: ([pe ei înşişi]i [ochii noştri]i nu sei pot Øi privi)
⎛ Instrument Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅i GN i ⎟ .
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝

178
2.
a revendica: (fericirea şi-ar revendica un sezon)
⎛ Agent Beneficiar Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ;
⎜ Subiect Cind Cd ⎟⎠
⎝
a alege: (toamna ar fi aleasă)
⎛ Temă Agent ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 ∅ ⎟;
⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝
a ieşi (Ø ieşim din iarnă epuizaţi şi bătrâni)
⎛ Agent Locativ ( ) ⎞
⎜
⎜ GN1 GPrep ( GAdj ) ⎟⎟ ;
⎜ Subiect
⎝ Circ ( PS ) ⎟⎠
a pretinde (ni se pretinde [imensul efort de a trăi primăvara])
⎛ Sursă Temă Agent ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 ∅ ⎟;
⎜ Cind Subiect Cag ⎟⎠
⎝
a trăi (Ø a trăi primăvara)
⎛ Experimentator Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GN ⎟ .
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
3.
a tranşa: (disputa n-a fost uşor de tranşat)
⎛ Temă Agent ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN ∅ ⎟;
⎜ Subiect Cag ⎟⎠
⎝
a deriva: (Ø derivînd din faptul)
⎛ Temă Sursă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝
4.
a fi: (ar fi vorba de două lumi cu totul diferite)
⎛ Temă1 (Temă2 ) ⎞
⎜
⎜ GN1 ( GPrep ) ⎟⎟ ;
⎜ Subiect ( Cprep ) ⎟⎠
⎝

179
a condamna: (co-prezenţa ne condamnă la [o fatală schizofrenie
epistemologică])
⎛ Cauzal Pacient Ţintăabstractă ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝
a coincide: (gîndirea şi existenţa coincid)
⎛ Temă1 Temă2 ⎞
⎜
⎜ GN ( ∅ ) ⎟⎟ ;
⎜ Subiect ( Cprep ) ⎟⎠
⎝
a gândi: (Ø gîndesc un lucru)
⎛ Agent Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GN ⎟ ;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
5.
a se alege (Ø se alege cu o zgârietură)
⎛ Pacient Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cprep ⎟⎠
⎝
6.
a coborî: (Ø cobora din automobil)
⎛ Agent Sursă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Circ ⎟⎠
⎝
a zâmbi: (Ø au zâmbit cu toţii [aparatelor de fotografiat])
⎛ Agent Ţintă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GN ⎟ ;
⎜ Subiect Cind ⎟⎠
⎝
7.
a decreta: (guvernul decretează ceasornicul [obiect italian reprezentativ])
⎛ Agent Temă1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 GN 3 ⎟ ;
⎜ Subiect Cd CPO ⎟⎠
⎝

180
a ameninţa: (Ø ameninţă cu [pedepse foarte grave] pe cei)
⎛ Agent Pacient Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ GN1 GN 2 GPrep ⎟ ;
⎜ Subiect Cd Cprep ⎟⎠
⎝
a ponegri: (Øi să ponegrească Øj)
⎛ Agent Pacient ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ ∅ ⎟
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
a analiza: (Øi să analizeze Øj)
⎛ Agent Temă ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ ∅ ⎟;
⎜ Subiect Cd ⎟⎠
⎝
a aduce (vorba): (Øi să aducă vorba despre [calitatea ceasornicelor])
⎛ Agent Temă1 Temă2 ⎞
⎜ ⎟
⎜ ∅ GN GPrep ⎟ .
⎜ Subiect ( Cd ) Cprep ⎟
⎝ ⎠

181
182
Bibliografie

Sigle pentru referinţe

Avram, 1997 Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, ed. a II-a, Editura
Humanitas, Bucureşti
Biber et al., 1999 D. Biber et al., Longman Grammar of Spoken and Written
English, London, Longman.
Blake, 2001 Barry Blake, Case, Cambridge University Press, (2nd
edition, 2004)
Cilianu-Lascu, 1989 Corina Cilianu-Lascu „Tematizare şi dislocare stîngă
în română şi franceză“, în SCL, anul XL, nr.3, p.213-
218.
Cornilescu, 1995 Alexandra Cornilescu, Concept of modern Grammar. A
Generative Grammar Perspective, Editura Universităţii
din Bucureşti
Cornilescu, 2001 Alexandra Cornilescu, „Romanian nominalizations:
case and aspectual structure”, în Journal of Linguistics,
37, 467-501.
Cornilescu, 2003 Alexandra Cornilescu, Complementation in English,
Editura Universităţii din Bucureşti.
Diaconescu, 1970 Paula Diaconescu, Structură şi evoluţie în morfologia
substantivului românesc, Ed. Academiei Române,
Bucureşti
Dimitriu, 1999 Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române.
Morfologia, Editura Institutului European, Iaşi.
DSL, 2001 Angela Bidu-Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana
Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană-
Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Nemira,
[Bucureşti]
Florea, 1988 Melania Florea, „Opinii privind predarea gramaticii”,
în Limbă şi literatură, vol. III, 1985, 400-409.
GA, 1966 Gramatica limbii române, ediţia a II-a revăzută şi
adăugită, Bucureşti, Editura Academiei Române.
GALR, 2008 Valeria Guţu Romalo (coord.), Gramatica limbii române,
vol. I-II, tiraj nou, revizuit, Editura Academiei
Române, Bucureşti

183
Gheorghe, 2004
Goia, 2002
Graddol, Jennz, Swann, 1994
Gruiţă, 1994
Guţu-Romalo, 1973
Guţu-Romalo, 2005
Haegeman, 1994
Haegeman & Gueron, 1999
Huddlestone & Pullum, 2002
Hudson & Walmsley, 2005
Iordan şi Robu, 1978
Iordan, 1956
Irimia, 1997
Iucu, 2008
LRC, 1985
Moeschler & Auchlin, 1997
Neamţu, 1999/2007
Mihaela Gheorghe, Propoziţia relativă, Ed. Paralela 45,
Piteşti.
Vistian Goia, Didactica limbii şi literaturii române pentru
gimnaziu şi liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
David Graddol, Jennz Cheshire, Joan Swann,
Describing language, Philadelphia.
Gligor Gruiţă, Gramatica normativă, Dacia, Cluj-
Napoca (ed. a IV-a, Ed. Paralela 45, 2007)
Valeria Guţu Romalo, Sintaxa limbii române. Probleme şi
interpretări, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Valeria Guţu Romalo, Aspecte ale evoluţiei limbii
române, Editura Humanitas, Bucureşti
Liliane Haegeman, Introduction to Government and
Binding Theory (ed a II-a), Oxford / Cambridge, MA,
Blackwell
Liliane Haegeman & Jaqueline Gueron, English
Grammar. A Generative Perspective, Blackwell
Publishers, Oxford
Rodney Huddlestone, Geoffrey K. Pullum et al., The
Cambridge Grammar of the English Language, Cambridge
University Press
Richard Hudson & John Walmsley, „The English
Patient: English grammar and teaching in the
twentieth century”, în Journal of Linguistics, 41, 593–
622.
Iorgu Iordan şi Vladimir Robu, Limba română
contemporană, Bucureşti, Editura didactică şi
pedagogică.
Iorgu Iordan, Limba română contemporană, Bucureşti,
Editura Ministerului Învăţământului.
Dumitru Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, Editura
Polirom.
Romiţă B. Iucu, Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi
aplicative, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Polirom, Iaşi.
Georgeta Ciompec, Constantin Dominte, Narcisa
Forăscu, Valeria Guţu-Romalo, Emanuel Vasiliu,
Limba română contemporană. Fonetica, fonologia,
morfologia (sub conducerea acad. Ion Coteanu), ediţie
revizuită şi adăugită, Bucureşti, Ed. Didactică şi
Pedagogică.
Jacques Moeschler şi Antoine Auchlin, Introduction a la
linguistique contemporaine, Armand Colin/Masson,
Paris.
G.G. Neamţu, Teoria şi practica analizei gramaticale.
Distincţii şi ... distincţii, Excelsior, Cluj-Napoca / ed. a
184
 II-a revăzută, adăugită şi îmbunătăţită, Ed. Paralela
45, Piteşti.
Pachef, 2008 Ramona Cristina Pachef, Evaluarea în învăţământul
superior, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.
Pană-Dindelegan, 1976/1999 Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa limbii române.
Partea I. Sintaxa grupului verbal, Tipografia
Universităţii din Bucureşti (tiraj nou, Braşov, Editura
Aula)
Pană-Dindelegan, 1983 Gabriela Pană Dindelegan, „Observaţii asupra părţii
de sintaxă din noua Programă de limba română pentru
clasele V-VIII”, în Limbă şi literatură, vol. II.
Pană-Dindelegan, 1992a Gabriela Pană-Dindelegan, Teorie şi analiză gramaticală,
Ed. Coresi, Bucureşti
Pană-Dindelegan, 1992b Gabriela Pană-Dindelegan, Sintaxă şi semantică. Clase
de cuvinte şi forme gramaticale cu dublă natură (adjectivul,
adverbul, prepoziţia, forme verbale nepersonale), Ed.
Universităţii din Bucureşti
Pană-Dindelegan, 2003 Gabriela Pană-Dindelegan, Elemente de gramatică.
Dificultăţi, controverse, noi interpretări, Editura
Humanitas, Bucureşti
Rizzi, 2000 Luigi Rizzi, Comparative Syntax and Language
Acquisition, London, Routledge.
Rodby & Winterowd, 2005 Judith Rodby & Ross Winterowd, The Uses of
Grammar, Oxford University Press, Oxford, New York
Stan, 2003 Camelia Stan, Gramatica numelor de acţiune din limba
română, Ed. Universităţii din Bucureşti
Stan, 2005 Camelia Stan, Categoria cazului, Ed. Universităţii din
Bucureşti
Tesnière, 1959 / 1988 Lucien Tesnière, Éléments de syntaxe structurale,
Klincksieck, Paris
Ur, 1988 Penny Ur, Grammar Practice Activities. A practical guide
for teachers, Cambridge University Press.
Van Valin, 2001 Robert D. Van Valin Jr., An Introduction to Syntax,
Cambridge University Press
Vasiliu şi Golopenţia 1969 Emanuel Vasiliu şi Sanda Golopenţia Eretescu, Sintaxa
transformaţională a limbii române, Bucureşti, Editura
Academiei Române.

Sigle pentru izvoare

Agopian, Fric Ştefan Agopian, Fric, Ed. Polirom, Iaşi, 2004

Blandiana, Calitatea Ana Blandiana, Calitatea de martor, Ed. Cartea
Românească, Bucureşti, ed. a II-a, 1972
Călinescu, Interstiţii Alexandru Călinescu, Interstiţii, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

185
Eminescu, Poezii
Petrescu, Ultima noapte
Petrescu, A treia dimensiune
Petrescu, Farsa
Pleşu, Despre îngeri
Pleşu, Minima moralia
Preda, Întâlnirea din pământuri
Simionescu, Bibliografia
Simionescu, Toxicologia
Slavici, Moara cu noroc
Vişniec, Paparazzi
Mihaei Eminescu, Poezii, Ed. pentru Literatură,
Bucureşti, 1963
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război, Ed. , Bucureşti,
Radu Petrescu, A treia dimensiune, Ed. Cartea
Românească, Bucureşti, 1984
Răzvan Petrescu, Farsa, www.biblioteca
romaneasca.ro
Andrei Pleşu, Despre îngeri, Ed. Humanitas, Bucureşti,
2003
Andrei Pleşu, Minima moralia, Ed. Humanitas, 2002
Marin Preda, Întâlnirea din pământuri, Ed. cartea
Românească, Bucureşti, 1980
Mircea Horia Simionescu, Bibliografia generală, Ed.
Liternet, 2004, www. editura.liternet.ro
Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau dincolo de
bine şi dincoace de rău, Cartea Românească, Bucureşti,
1983.
Ioan Slavici, Nuvele, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981.
Matei Vişniec, Paparazzi , Ed. Liternet, 2002, www.
editura.liternet.ro.
186