Autofinanţarea

Autofinantarea este cea mai raspândita forma de finantare si presupune ca întreprinderea sa îsi asigure
dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o parte a profitului obtinut în exercitiul expirat si fondul de
amortizare, urmarind atât acoperirea necesarului de înlocuire a activelor imobilizate cât si cresterea activelor
de exploatare.
Autofinantarea este determinata de cresterea resurselor obtinute din propria activitate care vor ramâne în mod
permanent la dispozitia întreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.

Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere si autofinantarea neta .

 Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze în viitor cheltuielile pentru
mentinerea potentialului productiv, respectiv pentru reînnoirea mijloacelor de productie si acoperirea
riscurilor de exploatare. Principalele surse de formare a autofinantarii de mentinere sunt amortizarile
normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) si provizioanele.
 Autofinantarea neta este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza sursele proprii ale
întreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite având ca efect o crestere a
patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie în principal din profitul net repartizat pentru fonduri
proprii, adica din profitul care ramâne dupa participarea angajatilor la profit si remunerarea asociatilor sau
actionarilor. Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate
constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete.
Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii : marind costurile cu amortizarea
se micsoreaza profitul si invers, astfel încât nu se poate conta pâna la urma decât pe resursele generate din
exploatare.
În schimb, prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea întreruperii sau încetinirii ritmului de
amortizare, apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare în functie de
nevoile întreprinderii.

Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt:

- constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila de fonduri;
- autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite întreprinderii independenta de gestionare fata de
organismele financiare si de credit;
- asigura întreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor, cu conditia realizarii unor
investitii utile, profitabile;
- permite frânarea îndatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare;
- permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitatii financiare (autofinantarea
neta / capitalul propriu);
- reprezinta factorul hotarâtor în asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara
întreprinderii.
Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare, nu trebuie exagerat în aceasta directie deoarece în situatia în
care rentabilitatea economica a întreprinderii este superioara ratei dobânzii practicata pe piata financiara, cu
cât raportul dintre capitalul împrumutat si capitalul propriu este mai mare, cu atât randamentul financiar al
întreprinderii creste.
Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cum sunt fiscalitatea,
restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrângeri juridice.
Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de
încasari si plati efectuate de întreprindere într-o perioada de timp, având în vedere si incidenta fiscala.
Pentru determinarea capacitatii de autofinantare se au în vedere atât variabile economice cât si variabile
financiare, punctul de plecare fiind excedentul brut din exploatare (EBE)
.
CAFp = EBE (1 – IP /100) + A * IP /100
CAFr = CAFp – Dividende – Participatii la profit.

Marimea autofinantarii degajata de o întreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor

acesteia. Ea indica potentialilor investirori ai întreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient
capitalurile încredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare.
Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii de rambursare precum
si nivelul riscului de neplata.
 Aportul la capitalul propriu.
Capitalul social:
 Pentru societaţi pe acţiuni (S.A.) : Capitalul social este divizat in actiuni (nominative sau la purtator).
Actiunile sunt titluri negociabile si transmisibile. Capitalul unei societati pe actiuni nu poate fi mai mic de 90000 lei,
ar valoarea nominala a unei actiuni trebuie sa fie cel putin de 10 lei.
 Pentru societăţi cu răspundere limitată (S.R.L.) : Capitalul social al unei societati cu raspundere limitata nu poate
fi mai mic de 200 lei si se divide in parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Partile sociale nu pot fi
reprezentate prin titluri negociabile.
 Pentru societăți în nume colectiv (S.N.C) : Legea nu cere si nu fixeaza pentru aceasta forma de societate nici un
minim de capital.
 Pentru societăţi în comandită pe acţiuni (S.C.A.) Capitalul social este divizat in actiuni. Partile de interes ale
comanditatilor nu contribuie la formarea capitalului social. Acesta nu poate fi mai mic de 90.000 de lei. Guvernul
Romaniei va modifica o data la 2 ani aceasta valoare minima a capitalului social, in functie de rata de schimb, in asa
fel incat cuantumul sa reprezinte echivalentul in lei a sumei de 25.000 de euro.
 Pentru societăţi în comandită simpla (S.C.S.) : Legea nu cere un minim de capital si un minim de varsamant, deci
fondatorii sunt liberi sa stabileasca, prin acordul de vointa, valoarea si structura capitalului social initial
Aportul asociatilor

* Aportul asociatilor unei societati pe actiuni (S.A.)

Aportul asociatilor in cazul societatilor pe actiuni poate fi in numerar, natura si creante. Aportul in valuta a
asociatilor romani se inscrie in actul constitutiv si in lei la cursul de schimb oficial de la data varsarii, iar
aportul in valuta al asociatilor straini se inregistreaza in lei si in dolari USA. In ceea ce priveste aportul in
natura, acesta se stabileste sau se confirma de experti. Bunurile aduse ca aport devin proprietatea societatii
comerciale. Aportul la capital nu este purtator de dobanzi. Aportul in creante nu este admis la societatea care
se constituie prin subscriptie publica. Nu este permis aportul in munca.

* Aportul asociatilor unei societati cu raspundere limitata (S.R.L.)

In cazul S.R.L.-ului, aportul asociatilor poate fi atat in numerar (obligatoriu) cat si in natura (optional).
Aportul in creante si aportul in munca nu sunt admise pentru formarea sau majorarea capitalului social. In
schimbul aportului lor, asociatilor li se atribuie parti sociale. Bunurile aduse ca aport devin proprietatea
societatii comerciale. In cazul in care aportul este in valuta, acesta se inscrie in actul constitutiv si in lei la
cursul de schimb oficial de la data varsarii. Aporturile asociatilor straini se inregistreaza atat in lei cat si in
EURO sau dolari SUA. La S.R.L.-ul cu asociat unic valoarea capitalului in natura se stabileste pe baza unei
expertize de specialitate.

* Aportul asociatilor unei S.N.C.

Aportul asociatilor poate fi (art. 16 din Legea nr. 31 din 1990):
- in numerar - acestea sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate;
- in natura - trebuie sa fie evaluabile din punct de vedere economic;
- in creante - au regimul juridic al aporturilor in natura

Prestantele in munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. Asociatii in societatea
in nume colectiv se pot obliga la prestatii in munca cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui aport la
formarea sau la majorarea capitalului social. in schimbul acestui aport, asociatii au dreptul sa participe, potrivit
actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si a activului social, ramanand, totodata, obligati sa participe la
pierderi.

*Aportul asociatilor unei societati in comandita pe actiuni (S.C.A.)

Aportul asociatilor in societatea in comandita pe actiuni poate fi doar in numerar (obligatoriu) si in natura
(facultativ). La o societate in comandita pe actiuni nu sunt permise aporturi in creante.

*Aportul asociatilor unei societati in comandita pe actiuni (S.C.A.)

Aportul asociatilor in societatea in comandita pe actiuni poate fi doar in numerar (obligatoriu) si in natura
(facultativ). La o societate in comandita pe actiuni nu sunt permise aporturi in creante.