SISTEMUL VIZUAL

STRUCTURA OCHIULUI

1. STRATUL EXTERN are structură fibroasă, indistensibilă, include: corneea transparentă - la polul
anterior al ochiului, conjunctiva , sclera albă şi opacă

2. STRATUL MIJLOCIU = choroida este bogată în vase sanguine → asigură nutriţia ochiului,
partea anterioară are mai multe structuri diferenţiate:
 irisul - separă camera anterioară a ochiului de camera posterioară, dă culoarea ochilor
 pupila - deschiderea centrală a irisului

- Φ var. Þ controlează cantit. de lumină ce ajunge la retină

- contr. m. dilatator pupilar → controlată de SNVs Þ↑Φ

- contr. m. constrictor pupilar →controlată de SNVp Þ↓Φ

 corpul ciliar : muşchiul ciliar (contracţie Þ bombarea cristalinului) si procesele ciliare →

secretă umoarea apoasă în camera post. a ochiului

3. STRATUL INTERN = retina conţine receptorii pentru lumină (fotoreceptorii)

FORMAREA IMAGINILOR

1. PRINCIPIILE FIZICE ALE FORMĂRII IMAGINILOR

Structurile transparente ale ochiului se comportă asemeni unor lentile. Refracţia → fenomenul de
schimbare a direcţiei de propagare a razelor la interfaţa dintre două medii cu indici de refracţie
diferiţi.P uterea de refracţie a unei lentile - se măsoară prin dioptrii (D),se calculează P = 1/f.Gradul
de refracţie depinde de: raportul între indicii de refracţie ai celor două medii si de gradul de angulaţie
dintre interfaţă şi frontul de intrare a razelor de lumină

LENTILA CONVERGENTĂ (POZITIVĂ)

 determină focalizarea imaginii într-un singur = punct focal

 distanţa focală (f) este distanţa de la lentila convergentă la punctul focal
 imaginea formată este reală şi răsturnată

LENTILA DIVERGENTĂ (NEGATIVĂ) determină dispersia razelor de lumină paralele în raport

cu centrul său, într-un unghi tot mai mare

LENTILA CILINDRICĂ determină adunarea razelor de lumină paralele într-un singur plan,
rezultând o linie focală

2. MEDIILE REFRINGENTE ALE OCHIULUI

 CORNEEA

 transparenţa : avasculară Þ trecerea liberă a luminii , se hrăneşte prin difuziune de la nivelul

umorii apoase ,poate fi compromisă prin creşterea presiunii intraoculare (glaucom)
 puterea de refracţie : maximă pe suprafaţa anterioară a corneei , este fixă şi reprezintă două treimi
sau +40 D din puterea de refracţie a ochiului. Lentilele de contact - preiau funcţia de suprafaţă de
refracţie a corneei, det. un câmp vizual clar mai larg decât lentilele de sticlă, au un efect mai mic
asupra mărimii obiectelor văzute

CRISTALINUL se comportă ca o lentilă convergentă, transparenţa: avascular

Structură – capsula, un strat de celule epiteliale, un sistem de fibre transparente .Pe măsură ce individul
îmbătrâneşte cristalinul devine mai rigid si se poate opacifia (cataractă)

Puterea de refracţie : reglabilă, neacomodat → contribuie cu aproximativ o treime la puterea de refracţie

a ochiului , determină creşterea capacităţii de refracţie cu cel mult +12 D

PROPRIETĂŢILE OPTICE ALE OCHIULUI

– asigură vederea clară pe o distanţă cuprinsă între două puncte:

 punctum proximum - localizat la 8,3 cm de ochi

 punctum remotum- localizat la 6 m de ochi → vederea clară fără acomodare

3. ACOMODAREA

DEFINIŢIE : formarea unei imagini clare a unui obiect situat la o distanţă < 6 m

PROCESUL ACOMODĂRII se realizează prin intermediul unui reflex controlat de SNV →

nervul cranian III si are trei componente:

 bombarea cristalinului : contracţia muşchiului ciliar Þ relaxează fibrele zonulare Þ↑

convexitatea şi puterea de refracţie a cristalinului Þ ochiul poate focaliza obiecte situate mai
aproape
 contracţia pupilei are ca scop reducerea ariei prin care lumina poate intra în ochi

Þ ↓ aberaţia sferică

Þ ↑ adâncimea focală (intervalul în care o imagine rămâne focalizată chiar dacă se formează înaintea
sau în spatele retinei)

Persoanele cu miopie adesea închid parţial ochii pentru a-şi creşte adâncimea focală

 convergenţa privirii : axele celor doi ochi îşi modif. poziţia pt. a menţine ambii ochi focalizaţi pe
obiect .

OCHIUL EMETROP :ochiul care poate focaliza pe retină razele paralele care vin de la obiecte
depărtate, în condiţiile în care muşchii ciliari sunt complet relaxaţi
 ERORILE DE REFRACŢIE : datorate unor variaţii ale: lungimii axiale, puterii de refracţie

– Miopia apare când lungimea axială este prea mare pentru puterea de refracţie a ochiului.
Imag. se focalizează în faţa retinei Þ ob. îndepărtate nu pot fi focalizate pe retină.Poate fi
corectat prin intermediul unei lentile divergente

– Hipermetropia apare când axul ochiului este prea scurt pentru puterea sa de
refracţie.Imaginea se focalizează în spatele retinei Þ un obiect îndepărtat poate fi văzut
clar dacă ochiul îşi măreşte puterea de refracţie prin acomodare Þ oboseala m.Defectul
poate fi corectat prin intermediul unei lentile convergente

– Presbitismul scăderea capacităţii de acomodare a ochiului asociată cu înaintarea în

vârstă,punctum proximum se îndepărtează de ochi,se utilizează lentile convergente

– Astigmatismul: corneea prezintă numeroase deformaţii care conduc la anomalii de

refracţie. Imaginile formate sunt deformate, corecţia se face cu lentile cilindrice.

FUNCŢIA DE RECEPTOR A RETINEI

STRUCTURA RETINEI

− origine embriologică comună cu cea a creierului

1. stratul celulelor pigmentare

7.stratul plexiform intern
2. stratul celulelor cu conuri şi cu bastonaşe
8.stratul ganglionar
3. limitanta externă
9.stratul fibrelor optice
4. stratul nuclear extern
10.limitanta internă
5. stratul plexiform extern

6. stratul nuclear intern

STRATUL CELULELOR PIGMENTARE

produce pigmentul de culoare închisă = melanina

 absoarbe lumina dispersată, astfel încât fiecare fotoreceptor primeşte numai lumina care vine
direct din exterior, fapt important pentru claritatea vederii
 are aceeaşi funcţie pe care o are culoarea neagră din interiorul unui aparat de fotografiat

celulele prezintă procese care se extind în stratul celulelor fotoreceptoare pe care le înconjoară

albinismul : incapacitatea genetică de a produce melanină, acuitatea vizuală este extrem de

scăzută

celulele pigmentare au capacitatea de a înmagazina mari cantităţi de vitamina A → precursor al

pigmenţilor vizuali
STRATUL CELULELOR CU CONURI ŞI BASTONAŞE

STRUCTURA CELULEI FOTORECEPTOARE

 segmentul extern :
 pigmentul fotosensibil : celulele cu bastonaşe → rodopsina, celulele cu conuri → 3 tipuri de
pigmenţi sensibili la culoarea - roşie, verde, albastra. O celulă conţine doar un singur tip de
pigment
 discurile suprapuse = invaginări ale membr. Þ↑ suprafaţa totală a membr.Þ↑ cantit. de
pigm.
 segmentul intern conţine – citoplasma si organite citoplasmatice ( mitocondriile → energia
necesară)
 corpul sinaptic - conectează celula fotoreceptoare cu neuronii adiacenţi (cel. bipol. şi
orizontale)
 nucleu

FUNCŢIILE CELULELOR FOTORECEPTOARE

 celule cu conuri → vederea la lumină şi colorată

 celule cu bastonaşe → vederea la întuneric

DISTRIBUŢIA CELULELOR FOTORECEPTOARE → neuniformă în retină:

 la periferie sunt numai celule cu bastonaşe

 numărul conurilor - creşte progresiv si este maxim în regiunea centrală a retinei = macula lutea
(pata galbenă).
 fovea centralis (depresiunea centrală) prezintă numai conuri cu diametru mic foarte strâns legate
între ele, lumina ajunge direct la conuri prin împingerea laterală a straturilor interne Þ cea mai
mare acuitate vizuală
 pata oarbă : emergenţa nervului optic, lipsită de fotoreceptori

MECANISMELE FOTOCHIMICE IMPLICATE ÎN PROCESUL

lumina
 1. Rodopsina Rodopsina*

Transducina Transducina*
2.

3. Fosfodiesteraza Fosfodiesteraza*

6. Marea sensibilitate a celulelor cu bastonaşe 4.

GMPc 5’GMPc
 proces intens de amplificare:un foton
descompune o moleculă de rodopsină,
o moleculă de rodopsină activează mai
multe molecule de transducină,
inactivarea a sute de canale ionice de Canale Na inchise Canale de Na inchise
Na+, modificarea semnificativă a
potenţialului de membrană
5.
depolarizare hiperpolarizare
7. Refacerea rodopsinei

 opsina este nemodificată

 trans-retinalul trebuie să se transforme
înapoi în 11-cis retinal, la întuneric, sub
★ mecanismul fotochimic al
acţiunea unei enzime specifice
 calea alternativă → implică alte rodopsinei poate fi aplicat şi în
izoforme ale vitaminei A cazul pigmenţilor celulelor cu
conuri

MECANISMUL EXCITĂRII CELULEI FOTORECEPTOARE

LA ÎNTUNERIC ionii de Na+ creează un circuit electric complet între segmentul intern şi extern
al celulei fotoreceptoare:

 segmentul intern pompează încontinuu Na+ în afară

 segmentul extern primeşte ionii de Na+

LA LUMINĂ apare o hiperpolarizare, prin creşterea numărului sarcinilor negative din interiorul
celulei.
 − explicaţia: rodopsina se descompune

 scade conductanţa segmentului extern pentru ionii de Na +

 blocarea intrării lor în celulă
 creşte numărul sarcinilor negative din celulă
 hiperpolarizarea întregii membrane

ACTIVITATEA NEURONALĂ LA NIVELUL RETINEI

CELULELE FOTORECEPTOARE transmit impulsuri către stratul plexiform extern,fac sinapsă

cu celulele bipolare şi cu cele orizontale

CELULELE ORIZONTALE transmit impulsuri inhibitorii de la celulele fotoreceptoare la

celulele bipolare, în sens orizontal în stratul plexiform extern Þ creşterea acuităţii vizuale

CELULELE BIPOLARE transmit impulsurile de la celulele fotoreceptoare sau de la celulele

orizontale în sens vertical către stratul plexiform intern,fac sinapsă cu celulele ganglionare şi cu
celulele amacrine

CELULELE AMACRINE (peste 30 de tipuri)trimit impulsuri în două direcţii:

 de la celulele bipolare la celulele ganglionare

 în stratul plexiform intern
-realizează prima etapă de analiză a imaginii

CELULELE GANGLIONARE transmit impulsurile de la retină către cortex prin axonii lor →
intră în struct. n. optic

 celulele orizontale, bipolare şi amacrine pot exercita un efect excitator sau inhibitor asupra
celulelor ganglionarefrecv. finală de descărcare va fi det. de suma tuturor stim. (excitatori şi
inhibitori),mediatorul chimic (excitator → glutamatul, inhibitori → GABA, glicina şi dopamina ).

MODUL DE ORGANIZARE AL NEURONILOR LA NIVELUL RETINEI

 în regiunea centrală a retinei (mai ales la nivelul foveei) :1 con → 1 celulă bipolară → 1 celulă
ganglionară, nu există aproape nici o convergenţă a informaţiei
 în regiunea periferică a retinei: mai multe celule cu conuri şi bastonaşe →1 celulă bipolară , mai
multe celule bipolare → 1 celulă ganglionară, există convergenţa informaţiei.

CÂMPUL RECEPTOR

 1 celulă fotoreceptoare → 1 câmp receptor = aria ce trebuie iluminată pentru a determina un

răspuns din partea fotoreceptorului
 1 celulă ganglionară → 1 câmp receptor = suma câmpurilor receptoare ale tuturor
fotoreceptorilor ce converg spre ea
 celulele ganglionare : organizarea câmpului receptor este concentrică Þ codarea contrastului,
frecvenţa potenţialelor de acţiune Þ codarea intensităţii luminii .

SEGMENTUL DE CONDUCERE
 CÂMPUL VIZUAL

 Definiţie :regiunea de spaţiu care se proiectează pe retină

 Clasificare: câmpul vizual monocular, câmpul vizual binocular
 proiecţia câmpului vizual pe retină → încrucişat: partea laterală →retina nazalăsi partea medială
→ retina temporală
 pierderi ale unor porţiuni din câmpul vizual al unuia sau ambilor ochi : leziuni în diferite puncte
ale căilor vizuale

CONDUCEREA IMPULSURILOR

 nervul optic →chiasma optică → fasciculele nazale se încrucişează Þ tractul optic de o parte va
conduce:impulsuri din jumătatea temporală a retinei de aceeaşi parte, impulsuri din jumătatea
nazală a retinei de partea opusă
 corpul geniculat lateral
 nucleu talamic → staţie de releu pentru informaţiile vizuale
 proiecţia punct cu punct, foarte exactă, a retinei
 eferenţe:
 radiaţiilor optice → proiectează informaţiile vizuale în cortexul vizual
 spre coliculul superior → controlează - mişcările oculare rapide, mişc. oculare
coordonate cu sunetele
 spre nucleii pretectali şi nucleul Edinger-Westphal → controlează mişcări reflexe
oculare, reflexele pupilare (reflexul fotomotor)
 spre nucleul suprachiasmatic hipotalamic → controlează ritmul circadian
 spre formaţiunea reticulată → creşte tonusul acesteia
 aferenţe inhibitorii de la - cortexul vizual, formaţiunea reticulată, rol→ filtru pentru informaţiile
vizuale care se proiectează cortical.

CORTEXUL VIZUAL

Localizat în lobul occipital , alcătuit din: cortexul vizual primar si secundar .

CORTEXUL VIZUAL PRIMAR

LOCALIZARE :pe marginile scizurii calcarine, regiunea maculei → se proiectează în

apropierea polului occipital, regiunile periferice ale retinei → se proiectează concentric, în jurul
proiecţiei maculei, regiunea superioară a retinei → se proiectează superior, regiunea inferioară
→ se proiectează inferior

FUNCŢII : analiza simplă a informaţiilor vizuale si percepţia vizuală

 COLOANELE CORTICALE DE ORIENTARE : celulele care răspund la stimuli de o anumită
orientare, sunt perpendiculare pe suprafaţa cortexului.

STRUCTURA → „Detectorii de caracteristici”:

1. Celulele simple

− Caracteristicile răspunsului: răspund (cel mai bine) la bare de lumină sau întuneric
proiectate pe retină într-un anumit loc şi sub un anumit unghi

− Aferenţele sinaptice: numeroase cel. ggl. adiacente → corpul geniculat lateral→ 1 celulă
simplă ,când linia de celule ganglionare este activată de o bară de lumină → celula simplă
este activată simultan

2. Celulele complexe

− Caracteristicile răspunsului: răspund, cel mai bine, la bare de lumină şi de întuneric

,stimulul - nu trebuie să fie proiectat într-un anume fel, poate să acopere mai multe
câmpuri vizuale şi să genereze răspuns

– Aferenţe sinaptice: răsp. unei cel. complexe poate fi comparat cu răsp. unei serii de celule
simple

3.Celulele hipercomplexe

− Caracteristicile răspunsului: răspund doar la bare de lumină de o anumită lungime

− Aferenţe sinaptice: integrate de la mai multe celule complexe

− Frecvenţa: mai mare la nivelul cortexului prestriat (ariile 18 şi 19), mai mică la nivelul
cortexului vizual primar (aria 17) .

CORTEXUL SECUNDAR SAU DE ASOCIAŢIE

LOCALIZARE : lateral, anterior, superior şi inferior de cortexul primar

FUNCŢII : analizează semnificaţia informaţiilor vizuale

SIMŢUL STEREOSCOPIC :capacitatea analizatorului vizual de a aprecia profunzimea

obiectelor din mediu, distanţa dintre globii oculari Þ aceeaşi imagine va fi privită sub unghiuri
diferite de cei doi ochi ,diferenţă între imagini Þ cortexul deduce distanţa până la fiecare obiect
si poziţia relativă in spaţiu a diferitelor obiecte .Este util pentru obiecte relativ apropiate

!!! informaţiile de la cele două retine → integrate cortical Þ o singură imagine spaţială a obiectului în
poziţie normală si colorată.

MECANISMUL VEDERII CULORILOR

SPECTRUL DE ABSORBŢIE AL PIGMENŢILOR VIZUALI

 – rodopsina absoarbe lumină din aproape tot spectrul vizibil, are un maxim de absorbţie în
jur de 500 nm (lungimea de undă ce corespunde culorii verde)

– trei tipuri de conuri:

 Conuri roşii - cu un maxim de absorbţie la 570 nm

 Conuri verzi - cu un maxim de absorbţie la 535 nm
 Conuri albastre - cu un maxim de absorbţie la 445 nm

ADAPTAREA LA LUMINĂ ŞI LA ÎNTUNERIC

MECANISME:

 modificarea diametrului pupilei: la întuneric pupila se dilată ,la lumină puternică îşi micşorează
diametrul
 modificarea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare :

la lumină - reducerea în opsine a unei mari cantităţi din pigmenţii fotosensibili

- transformarea celei mai mari părţi din retinal în vitamina A Þ scăderea sensibilităţii
celulelor fotoreceptoare

la întuneric - opsinele şi vitamina A sunt transformate în compuşi fotosensibili, creşte sensibilitatea

celulelor la lumină, pragul de sensibilitate scade progresiv